OMUL SI DUMNLZLUL-OM

$UKLPDQGULWXO,XVWLQ3RSRYLFL



Printele Iustin Popoici este nscut - nu intmpltor - in ziua
Bunei-estiri din anul 1894 intr-un sat din Sudul Serbiei. Asa incepe
preaWa la traducerea romneasc a crWii sinWiei sale Omul si
Dumnezeul-om`. Nu ne om reeri, in aceast scurt prezentare a crWii,
la persoana printelui, cu toate c ar i un subiect deosebit de interesant,
deoarece iaWa printelui este si a i un exemplu de ieWuire pentru toWi
crestinii epocii lui si ai epocilor care or eni. Ne om opri, deci, asupra
conWinutului lucrrii sus amintite.
Aceast carte este de apt o compilaWie de articole scrise si
publicate cu dierite ocazii, unele dintre ele iind preeWe la unele crWi,
cum ar i articolul mpreun cu toWi SinWii`, ce constituie prologul la
seria celor 12 olume ale VieWilor SinWilor`, Beograd 192-19,.
Articolele ormeaz trei capitole:
1, ntre dou ilosoii
2, mpreun cu toWi SinWii`
3, Dumnezeul-om: msura a toate.
n articolul ntre dou ilosoii`, ce d si numele primului capitol,
autorul deschide discuWia artnd c omul o dat cu nasterea sa este pus la
jugul timpului si al spaWiului, iar aceast stare in care se al de-a lungul
ieWii deine din ce in ce mai apstoare. Aceast stare pesimist se
agraeaz mai ales datorit aptului c omul gndeste, pentru c - dup
cum spune autorul - gndirea se impune omului, ea gndeste si atunci
cnd omul nu rea.` p.42,. Dup ctea pagini in care prezint
tragismul iinWei umane pe acest pmnt, autorul explic c aceast
perspecti asupra lumii si a omului apare atunci cnd nu le simWim in
lristos cnd nu le edem in lristos` p.43,. Cu Ll toate se schimb: si
eu, si lumea din jurul meu` p.43,. La intrebarea existenWial a omului:
Pentru ce este grea iaWa omului`, printele rspunde scurt si
coningtor, sintetiznd intregul reerat biblic reeritor la cderea in
pcat: Pentru c omul a nscocit moartea instaurndu-o in el si in toate
iinWele din jurul lui. Moartea iind izorul nesecat al tuturor chinurilor si
durerilor`p.43,. Din aceste ctea raze obserm c omul si lumea nu
pot i desprWite, ci priite impreun in lristos.
Printr-o analogie arat c biruinWa supra morWi s-a realizat prin

inierea lui lristos. lristos este Cel ce d sens acestei ieWi, creia de cele
mai multe ori i se caut tot elul de sensuri care mai de care, ce-l duc pe
om la o sinucidere sigur. Moartea si pcatul, lipsesc aceast iaWa de sens,
o aeogo.ific. Aceast tendinW a omului, de a seculariza lumea si iaWa lui,
printele o explic printr-un termen nou acela de ,aogo.itate sau ,vov
ogo.itate. Acesti termeni proin din rdcina cuntului ,ogo.itate care s-
ar traduce prin raWionalitatea, logica pus de Dumnezeu in lume,
dumnezeirea. Mai clar este ceea ce spune Apostolul Pael la Romani 1,
20: ,Cci cee vervte ae vi, aaic re,vica vi vtere ,i avvveeire, .e ra
vvrit ae a crearea vvii.
Reenind la realitatea timpului si a spaWiului printele airm c
dac se scoate aar din timp pcatul si moartea el timpul, deine un
minunat preambul al esniciei dumnezeiesti, o splendid introducere in
diino-umanitate.` p.46,. 1impul si spaWiul r Dumnezeu par pentru
oameni niste monstrii, de aceea acum omul incearc s-i depseasc prin
tehnologie, dar niciodat indeajuns, pentru aptul c - dup cum ne
spune printele Iustin Popoici - nu primesc un sens prin esnicie, adic
prin diino-umanizare` p.4,, ci prin dorinWa autonom a omului de a-i
epuiza in cunoastere. Raiul si iadul incep aici pe pmnt. Iadul incepe
prin aptul c omul nu ieWuieste in Logosul dumnezeiesc, in lristos,
acceptnd aogo.itatea. Orice gnd care nu-l are pe lristos ca undament
al lui se transorm intr-un mic iad - un iad nesrsit si esnic. Pentru a
explica gndul r Dumnezeu printele airm c ar preera s ie intr-
un iad in care este lristos s mi se ierte acest paradox!,, dect intr-un rai
care nu-l are pe lristos.
lilosoiile` despre care orbeste titlul capitolului este explicat
indirect in acest articol. Prima se misc in cercul icios al morWii`,
aceast ilozoie are ca baz egoismul, cea de-a doua, cea diino-uman
este cea aderat, care se bazeaz pe trirea in har si pe apt` p.53,.
Aceast ilozoie o are numai Biserica, pentru c in ea se realizeaz
diino-umanitatea.
n urmtorul articol continu ideea din primul, aceea c lumea si
omul au un sens bun: lristos. Autorul insist mai mult pe relaWia omului
cu Dumnezeu, artnd sensul ieWii, al existenWei, care capt aderatul
sens prin intruparea lui lristos`. Printele trateaz din punct de edere
teologic anumite lucruri proprii irii umane cum ar i: simWirea, gndirea,
suletul, trupul. 1oate au o inalitate bun si se transorm in ehicule`
ctre rai, numai prin acceptarea si conlucrarea cu Dumnezeu, cu energiile
lui necreate. Gndirea - spune Printele Iustin Popoici - , orice
gndire, este chinul cel mai mare care exist sub cer, pn ce nu se a
transorma in gndire de Dumnezeu, in gndire de lristos, adic pn ce
nu se a logosiica` si raWionaliza` p.60,.

Ultimul articol CondamnaWi la nemurire`, este inceput printr-o

raz oarte rumoas, cu siguranW inspirat, raz ce explic intreg
articolul: Oamenii L-au condamnat pe Dumnezeu la moarte, Dumnezeu
ins, prin inierea Lui ii condamn` pe oameni la nemurire` p.64,.
Vorbind despre starea omului pn la inierea lui lristos, printele spune
c moartea era a doua natur a omului, prima era iaWa iar cea de-a doua
era moartea`. Prin inierea lui lristos, Dumnezeu a schimbat moartea cu
inierea, ea deenind astel a doua natur.
Arhimandritul Iustin Popoici ace legtura dintre mntuirea
obiecti si cea subiecti, artnd cum a ost inptuit cea obiecti
prin nasterea si inierea din morWi a lui lristos, si cum, prin eortul
propriu, trebuie realizat cea subiecti. Astel, cel ce se lupt impotria
oricrui pcat al su, unul ca acesta intreste treptat-treptat in el
simWmntul c Domnul cu aderat a iniat, cu aderat a tocit acul
morWii, cu aderat a inins moartea pe toate ronturile de lupt` p.6,.
Subliniind rolul inierii lui lristos arat c r inierea Dumnezeului-
om nu se poate explica nici apostolia SinWilor Apostoli, ., nici credinWa
crestinilor, ., nici iubirea celor ce iubesc` p.0,.
Primul articol, din cap. II, mpreun cu toWi SinWii`, se numeste
Misiunea interioar a Bisericii noastre: realizarea ortodoxiei`. n el se
incearc mai multe deiniWii ale Bisericii, toate artnd aptul c ea este
locul prin excelenW de maniestare a Duhului Snt. Deinind Biserica si
scopul ei, printele airm c: Biserica este ecumenic, catolic
uniersal, soborniceasc,, diino-uman, esnic, de aceea constituie o
blasemie de neiertat impotria lui lristos si a Duhului Snt de a ace
din Biseric o instituWie naWional, a o restrnge la scopul si metodele
naWionale meschine, limitate si trectoare`p.5,.
Cuintele acestea ar trebui s de-a oarte mult de gndit crestinilor
din zilele noastre. Despre greselile Bisericii, neghinele`, pe care aceasta
le-a cut de-a lungul istoriei, spune c Dumnezeu le a secera impreun
cu grul, iar dup aceast acWiune diin, a separa, conorm parabolei,
grul de neghin. Una dintre neghinele Bisericii` este aceea c: Biserica
s-a adaptat poporului in timp ce regula este contrariul: poporul trebuie s
se adapteze Bisericii` p.6,.
Metodele unirii cu lristos le gsim in Biseric, in Sintele 1aine si
in neoinWele omenesti, in numr de cinci:
rugciunea si postul
credinWa
iubirea
smerenia
rbdarea si umilinWa
Pentru unirea cu lristos, printele ne adreseaz imperati porunca:

inapoi la asceWi, cei purttori de lristos, la SinWii PrinWi`, la toWi sinWii

mari ai Bisericii ortodoxe.
Articolul Doliu pentru lristos`- Cultur si sinWenie, ar putea i
numit Micul tratat de pedagogie crestin`, pentru c de-a lungul textului
se descrie rolul pedagogic al sntului pentru c numai sntul este
aderatul inWtor si pedagog`p.83,. Cultura r lristos este nul, sau
este non-cultur cci mntuirea omului de pcat, ru si moarte prin
lristos constituie aderata cultur si luminare a omului`p.84,. Acest tip
de cultur impreun cu lristos,, printele il opune culturii iluministe, de
tip european, care transorm totul in ideologii, in chestii` intelectuale.
Vorbind despre necesitatea de a i mpreun cu toWi SinWii` in
urcusul nostru duhonicesc, Arhimandritul Iustin Popoici arat
importanWa ieWilor sinWilor`, care nu este altcea dect iaWa
Mntuitorului lristos repetat mai mult sau mai puWin, in cutare sau in
cutare mod, in iecare snt` p.98,. VieWile sinWilor este prelungirea ieWii
lui lristos, ele sunt o enciclopedie ortodox original, pentru c in ea
putem gsi tot ce ne este necesar pentru a tri o iaW in curWie, in apte
bune, dup oia lui Dumnezeu. Printele incheie acest articol, care este
de apt un epilog al celor 12 olume din VieWile SinWilor`, cu indemnul
de a cuta a ne adnci in ieWile sinWilor, de a inWa de la ei a ne purta
crucea spre mntuire.
n capitolul al III-lea, Dumnezeul-om msur a toate`, care
ocup ca intindere aproape jumtate din aceast carte, autorul judec
aspru in principal iaWa contemporan a omului european si nu numai,
care il alung continuu pe Dumnezeu din iaWa sa, etalndu-si, ca un
impostor, puterile sale autonome. Omul contemporan nu ace altcea
dect s scandeze, prin umanismul lui, cuintele lui Protagoras: Omul
este msura tuturor lucrurilor`. Acest lucru este ru, un ru undamental
pentru c in numele umanismului autonom, omul l-a alungat pe
Dumnezeu intr-o transcendenW suprauman, rmnnd intreg la el insusi
si in sine insusi` p.119,, topindu-se intr-un egoism narcisist.
Acelasi lucru il expune si in subcapitolul De la arianismul lui Arie
la arianismul european modern", cci ideea de baz a lui Arie este aceea
c lristos nu este Dumnezeu aderat p.14,. Acelasi lucru il airm
indirect si arianismul european modern, cci prin crearea unui lristos
r dumnezeire, inerior 1atlui se ajunge ca Dumnezeul-om s ie doar
o persoan inzestrat cu puteri supranaturale, iar isul omului religios, al
crestinului, acela de a i dumnezeu-om dispare, neand nici un
undament real, lucru ce se intmpl in societatea contemporan
occidental. Aderata stare in care omul trebuie s se ale este cea
diino-uman, iar aceasta s-a realizat in persoana diino-uman a lui
lristos. Ll a enit pentru a ne rearta c diino-umanitatea este aderata

normalitate, irescul persoanei umane, nu umanitatea generat de

ingmarea omului, pentru c - dup printele Iustin Popoici - prin
ntruparea lui Dumnezeu Logosul, in natura omeneasc a intrat
supradesrsita inWelepciune dumnezeiasc.` p.121,. 1oate in
Ortodoxie se inrt in jurul caracterului diino-uman, pentru c ea este
hristocentric: si cunoasterea, si dogmatica, si ilosoia, si iaWa. Diino-
umanitatea este singura categorie in care se misc si au loc toate
maniestrile Ortodoxiei` p.128,. Pe de alt parte teologia occidental l-a
ridicat pe om mai presus de Dumnezeu, crestinismul apusean
transormndu-se in umanism prin promoarea unui om inailibil, in
locul lui Dumnezeu iind instalat un om: Vicarius Christi` p.135,.
Pentru o inWelegere mai bun a raportului dintre tradiWia dinamic si cea
statornic printele airm c: Nu conormarea Dumnezeului-om
lristos cu spiritul epocii, ci conormarea si adaptarea spiritului epocii la
spiritul esniciei lui lristos, al diino-umanitWii lui lristos, este unica
misiune aderat a Bisericii lui lristos in lume, a Bisericii sobornicesti si
ortodoxe` p.139,.
Prin natura sa articolul lilosoia ortodox a aderului` este o
preaW la Dogmatica Bisericii Ortodoxe` si isi propune s ne
amiliarizeze cu dogma, care este deinit de autor ca iind un ader
esnic priitor la Dumnezeu, la om sau la lume. lilosoia ortodox a
aderului este constituit din aceste dogme, care toate conduc spre
aderul unic: Dumnezeul-om, Domnul lristos p.143,. Dogmele nu
sunt idei sau concepte abstracte ci sunt eenimente trite in propria lor
nemijlocire si realitate istoric, de aceea oamenii pot s nu le inWeleag -
ins nu le pot respinge` p.144,.
Penultimul articol Gnduri despre inailibilitatea omului
contemporan` a ost scris cu prilejul Conciliului II Vatican. Ll poate i o
sintez la ceea ce s-a spus in celelalte capitole si subcapitole, la intreaga
carte si lmureste cel mai bine titlul crWii Omul si Dumnezeul-om`.
Combtnd inailibilitatea papei printele airm c sunt trei cderi in
istoria neamului omenesc: cea a lui Adam, cea a lui Iuda si cea a papei`
p.162,, promoat si de Conciliul II Vatican prin recunoasterea
inailibilitWii.
Inailibilitatea este o calitate diino-uman natural a Bisericii, nu a
papei-om, care ia locul Dumnezeului-om. Pentru a iesi din aceast criz
spiritual in care se al Biserica Apusean exist o singur cale: pocinWa
inaintea lui lristos p.168,.
Capitolele ecleziologice` incheie aceast culegere de articole
scrise de ctre Arhimandritul Iustin Popoici. Lle constituie explicarea
unui erset sau a unei raze din Lpistolele Sntului Apostol Pael,
constituind tot attea extrase din comentariile pauline ale printelui Iustin

Popoici. Si in aceste exerciWii de exegez biblic se arat neputinWa

omului r de Dumnezeu, care se pierde in a da noi sensuri ieWii,
ocolindu-l pe lristos, aderatul sens al ei, ocolind ceea ce este haric de
la creaWie in noi.
Putem incheia aceast scurt prezentare a lucrrii Arhimandritului
Iustin Popoici cu un text biblic olosit de sinWia sa in lucrarea de aW:
,Ov vevorocit ce .vvt! Cive v ra ibri aiv trvv vorWii ace.teia? ;Rovavi ,
21), cuinte la care tot printele rspunde: Nimeni, nimeni in aar de
Dumnezeul-om`p.15,.