Analiz A Matematic A Si Matematici Speciale: Capitolul 1. Siruri Si Serii $I Mul Timi de Puncte În

Analiz¼a matematic¼a si matematici speciale
Lector drd. Cristina Flaut

Capitolul 1.Şiruri si serii
$I. Mulţimi de puncte în Rn
De…niţia 1: Fie I1; I2; :::In ; n intervale deschise în R:

Atunci mulţimea
I = I1 £ I2 £ ::: £ In = f(x1 ; x2; :::; xn)=x1 2 I1; x2 2 I2; :::; xn 2 Ing
se numeşte interval n dimensional. (Dac¼a toate intervalele I1; I2; :::; In
sunt închise, atunci I este închis)
De…niţia 2: Se numeşte sfer¼a deschis¼a cu centrul în a; a 2 Rn şi de raz¼a
r 2 R mulţimea:
p
V (r; a) = fx=x 2 Rn ; k x ¡ a k< rg; unde k x k= x21 + x22 + ::: + x2n
este norma euclidian¼a. (Dac¼a k x ¡ a k· r; mulţimea se numeşte închis¼a.
De…niţia 3: Se numeşte vecin¼atate a unui punct a 2 Rn ; orice mulţime
care conţine o sfera¼ deschis¼a V (r; a):
De…niţia 4: Fie A ½ Rn; a 2 Rn: Spunem c¼a a este punct interior
mulţimii A daca¼ exist a¼ o vecina¼tate V a punctului a conţinuta¼ în A: O
mulţime formata¼ numai din puncte interioare se numeşte mulţime deschis ¼a.
De…niţia 5: O mulţime A ½ Rn este ma¼rginita¼ dac¼a exist¼a o sfer¼a de raz¼a
r cu centrul în origine care conţine toate punctele mulţimii A; deci k x k· r
pentru orice x 2 A:
De…niţia 6: Fie A ½ Rn; şi a 2 Rn : Spunem c¼a a este punct de acumulare
al mulţimii A dac¼a orice vecin¼atate V a lui a conţine cel puţin un punct x din
Anfag:Un punct al mulţimii A care nu este punct de acumulare se numeşte
punct izolat.
$I. Mulţimi de puncte în R

De…niţia 7: O mulţime A ½ R este m¼arginit¼ a superior (majorat¼a sau
m¼arginit¼a la dreapta) dac¼a exist¼
a un num¼
ar real M astfel încât pentru orice
a 2 A sa¼ avem inegalitatea a · M: Numa¼rul real M se numeşte majorant al
1
0 0
lui A si poate s¼
a aparţin¼
a sau nu mulţimii A. Dac¼a M > M; atunci şi M
este un majorant al mulţimii A.
De…niţia 8: Fie A ½ R o mulţime ma¼rginita¼ superior. Se numeşte
margine superioar ¼a a mulţimii A cel mai mic majorant al mulţimii A şi se
noteaz¼a sup A.
De…niţia 9: O mulţime de numere A se numeşte m¼arginit¼ a la stânga
(m¼arginit¼a interior sau minorat¼a) daca¼ exist¼a un num¼ar real m astfel încât
pentru orice numa¼r a 2 A sa¼ avem m · a: Num¼arul real m se numeşte
0
minorant al lui A şi poate aparţine sau nu mulţimii A. Dac¼a m < m atunci
0
şi m este un minorant al lui A şi cel mai mare minorant al mulţimii A se
numeşte marginea inferioara¼ a mulţimii A, notat¼a inf A:
O mulţime nu este m¼arginit¼a superior daca¼ şi numai dac¼a sup A = +1
şi nu este m¼arginit¼a inferior dac¼a şi numai dac¼a inf A = ¡1:
De…niţia 10: Mulţimea numerelor reale R împreun¼a cu +1 şi ¡1 se
numeşte dreapta¼ încheiat ¼a şi se noteaz¼a cu R:
De…niţia 11: Numim vecin¼ at¼aţi ale lui +1 mulţimile care conţin intervale
deschise şi nem¼
arginite de forma (a; +1); iar vecin¼at¼aţi ale lui ¡1; mulţimile
care conţin intervale deschise şi nem¼arginite de forma (¡1; a):
Numerele improprii ¡1 şi +1 veri…c¼a urma¼toarele reguli de calcul:
1) ¡(+1) = +(¡1) = ¡1;
2) ¡(¡1) = 1;
3) a § 1 = §1; a 2 R;
4) +1 + 1 = +1;
5) ¡1 ¡ 1 = ¡1;
6) (+1) ¢ (+1) = (¡1) ¢ (¡1) = +1;
½
+1; a < 0
7) a(¡1) = ;
¡1; a > 0
½
+1; a > 0
8) a(+1) = ;
¡1; a < 0
a a
9) = = 0; a 2 R;
1 ¡1
½
+1; a > 1
10) a1 = ;
0; a 2 (0; 1)
2
½
¡1 +1; a 2 (0; 1)
11) a = ;
0; a > 1
½
0; m < 0
12 (§1) =
m :
(§1)m 1; m > 0
Operaţiile fa¼ra¼ sens sunt:
1 0
1 ¡ 1; ; 0 ¢ 1; 00; 11 ; ; 10 :
1 0
$ III. Şiruri în R
O funcţie f : N ! R se numeşte şir de numere reale şi-l vom nota prin

(an )n2N:
De…niţia12: i) Un şir (an )n2N este cresc¼ator daca¼ an · an+1 pentru orice
n 2 N şi strict cresc¼ator daca¼ an < an+1; 8n 2 N
ii) Şirul (an )n2N este descresc¼
ator dac¼a an ¸ a n+1 ; 8n 2 N
şi strict descresc¼ator dac¼ a a n > an+1 8n 2 N:
De…niţia 13: Fie (an )n2N un şir de numere real şi a 2 R Spunem c¼a
şirul (an )n2N are limita a (şi scriem lim an = a) daca¼ în orice vecin¼atate a
n!1
punctului a se a‡¼a toţi termenii şirului începând de la un anumit rang.
De…niţia14: Orice şir de numere reale având o limita¼ …nit¼a se numeşte
convergent. Şirurile care nu au limit¼a sau cele care au limit¼a +1 (sau ¡1)
se numesc divergente.
Propoziţia 15: Dac¼a şirul (an)n2N are limita¼ atunci aceasta este unic¼a.
Demonstraţie: Presupunem lim an = a şi lim an = b:
n!1 n!1
Presupunem a 6= b: Vom alege doua¼ vecin¼at¼aţi Va ; Vb ale punctelor a şi b
astfel încât Va \ Vb = ;: Cum lim a n = a rezult¼a c¼a în Va se vor a‡a toţi
n!1
termenii şirului de la un rang încolo, deci în Vb se vor a‡a doar un num¼ar
…nit. Contradicţie.
Propoziţia 16: Fie (an )n2N un şir de numere reale. Atunci
i) lim an = a; a 2 R dac¼a şi numai dac¼ a pentru orice " > 0;
n!1
exist¼a un num¼ar natural N = N("); ce depinde de "; astfel încât j an ¡a j< "
pentru orice n ¸ N:
3
ii) lim an = +1 dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0; exist¼a
n!1
un numa¼r natural N = N(");astfel încât a n > " pentru orice n ¸ N:
iii) lim an = ¡1 dac¼a şi numai daca¼ pentru orice " > 0; exist¼a
n!1
un num¼ar natural N = N(");astfel încât a n < ¡" pentru orice n > N:
Demonstraţie:
i) Fie a 2 R astfel încât lim an = a: Atunci pentru orice " > 0 în
n!1
intervalul (a ¡ "; a + ") se a‡¼a toţi termenii şirului de la un rang încolo, adic¼a
exist¼a N natural ce depinde de " cu proprietatea c¼a pentru orice n ¸ N s¼a
avem an 2 (a ¡ "; a + "); deci j an ¡ a j< ":
Reciproc, …e V o vecin¼atate oarecare a punctului a.
Exist¼a atunci " > 0 astfel încât (a ¡ "; a + ") ½ V , deci exist¼a N = N(")
cu proprietatea j an ¡ a j< "; 8n ¸ N:
Rezult¼a an 2 (a ¡ "; a + ") ½ V; pentru orice n ¸ N; adica¼ lim a n = a:
n!1
ii) Presupunem c¼ a lim an = 1: Atunci pentru orice " > 0; în intervalul
n!1
("; 1) se vor a‡a toţi termenii şirului (an )n2N de la un rang N = N(") încolo,
deci an > " pentru orice n ¸ N:
Reciproc, pentru orice vecin¼atate V a lui +1 alegem " > 0; astfel încât
("; 1) ½ V: Conform ipotezei, exist¼a N = N(") natural, astfel încât pentru
orice n ¸ N s¼a avem a n > "; adic¼a an 2 V; deci lim an = 1:
n!1
iii) Analog cu punctul ii)
De…niţia 17: Fie S = (an )n¸0 un şir de numere reale .
Dac¼a k0 < k1 < k2 < ::: < kn < ::: este un şir cresca¼tor de numere
naturale (deci k n ¸ n pentru orice n ¸ 0); atunci şirul (akn )n¸0 se numeşte
subşir al lui s.
Propoziţia 18: Orice şir convergent de numere reale este m¼arginit.
Demonstraţie: Fie a 2 R şi (an)n2N un şir convergent ca¼tre a. Consid-
er¼am vecin¼atatea (a ¡ 1; a + 1) a punctului a. Atunci toţi termenii şirului
(an )n¸0 ; începând de la un rang N sunt situaţi în V; deci toţi termenii, in-
clusiv a0; a 1; :::; aN+1 vor … situaţi într-un interval m¼arginit I, care conţine pe
V:
Daca¼ lim an = 1; atunci şirul (an)n¸0 este nema¼rginit.
n!1
Propoziţia 19: ( Weierstrass).

a) Orice şir monoton cresca¼tor şi m¼arginit superior, de numere reale, este
convergent;
4
b) Orice şir monoton descresc¼ator şi m¼arginit inferior, de numere reale,
este convergent.
Demonstraţie:
a) Fie (an )n2N un şir monoton cresc¼ator şi m¼arginit superior.
Ştim c¼a exist¼a num¼arul real sup an = c: Pentru orice " > 0 …xat, exist¼a
un termen aN al şirului astfel încât aN > c ¡ ": Deoarece şirul este monoton
cresc¼ator, pentru orice n ¸ N avem an ¸ aN ; deci c¡" < aN · an · c < c+":
Obţinem ¡" < an ¡ c < "; deci j an ¡ c j< "; 8n ¸ N:
b) Se arat¼a la fel c¼
a lim a n = d; d = inf a n:
n!1 n
Propoziţia 20: (Lema lui Cesaró) Orice şir m¼arginit de numere reale are
cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie: Fie (an )n¸0 un şir m¼arginit şi …e A mulţimea termenilor s¼ ai.
Mulţimea A …ind m¼arginit¼a este conţinut¼a într-un interval închis I0 = [a; b]:
a +b a+ b
Consider¼am intervalele [a; ]; [ ; b]:
2 2
În cel puţin unul din ele notat I1; exist¼a o in…nitate de termeni ai şirului
b¡a
(an )n2N: Not¼ am cu l(I1 ) lungimea intervalului I1; l(I1) = şi …e ai1 2
2
2 I1 un termen al şirului (a n)n2N : Împ¼arţim în dou¼a subintervale închise de
b ¡a
lungime egal¼a cu astfel încât cel puţin unul conţine o in…nitate de
22
termeni ai şirului an; pe care-l not¼am cu I2:Alegem a i2 2 I2 cu i1 < i2 :
Repet¼ am procedeul şi la pasul k alegem aik 2 Ik; astfel încât ik¡1 < i k :
Nota¼m Ik = [®k ; ¯ k ]; k ¸ 0:
b¡a
Atunci a = ®0 · ®1 · ::: · ¯ 1 · ¯ 0 = b şi ¯k ¡ ®k = : Deci
2k
şirurile (®n) n2N şi (¯ n)n2N sunt monotone şi m¼arginite, deci convergente
având aceeaşi limit¼a c. Deoarece ®n · c · ¯ n şi an · ain · ¯ n; rezult¼a
b¡a
c¼a j ain ¡ c j· ¯ n ¡ ®n = n pentru orice n ¸ 0: Deci lim ain = c:
2 n!1
Propoziţia 21. (Criteriul general al lui Cauchy). Un şir de numere reale

(an )n2N este convergent dac¼ a şi numai dac¼a pentru orice num¼ar " > 0 exist¼a
un num¼ar natural N(") astfel încât oricare ar … n > N(") şi orice p 2 Z;
p ¸ 1 s¼a avem j an+p ¡ an j< ":
Demonstraţie: µ ) \: Deoarece (a n)n2N este convergent, rezult¼a c¼a are
limit¼a …nit¼
a, deci lim a n = a: Atunci pentru orice " > 0; exist¼a N(") num¼ar
n!1
5
1
natural; astfel încât pentru orice n > N(") avem j a ¡ an j< "; deci şi
2
1
j a ¡ a n+p j< " pentru p2 Z p ¸ 1; deoarece n + p > N("): Deoarece
2
(a ¡ an+p) + (a ¡ an ) = an ¡ an+p avem
1 1
j an+p ¡ an j·j a ¡ an+p j + j a ¡ an j< " + " = ":
2 2
Reciproc. D¼am lui n valoarea …x¼ a N. Din ipotez¼a
j aN+p ¡aN j< "; p 2 f1; 2; :::g; deci cu excepţia termenilor a1 ; a2; :::; aN¡1 ;
toţi ceilalţi termeni aN+p; cu p 2 f1; ; 2; :::g; se a‡¼a în intervalul (aN ¡"; aN +
+"):
Presupunem c¼ a avem dou¼a limite distincte pentru şirul an , L 6= l: Rezult¼a
c¼a L şi l se g¼asesc în acest interval, deci 0 · L + l · 2"; cu " > 0 arbitrar şi
L şi l …xe. Deci L = l:
$ IV.Operaţii cu şiruri convergente
Propoziţia 22: Fie (a n)n¸0; (bn)n¸0 dou¼a şiruri convergente c¼

atre zero,
atunci pentru orice t, v 2 R avem lim (tan + vbn) = 0:
n!1
Demonstraţie: Presupunem t 6= 0; v 6= 0: Fie " > 0 arbitrar …xat. Atunci
exist¼a N1; N2 2 N cu proprietatea c¼a
" "
j an j< ; 8n ¸ N1 ; j bn j= ; 8n ¸ N2:
2jtj 2jvj
Fie N = max(N1; N2): Atunci pentru orice n ¸ N avem
" "
j tan + vbn j·j tan j + j vbn j=j t j ¢ j an j + j v j ¢ j bn j< + = ":
2 2
D¼am f¼ar¼a demonstraţie urm¼ atoarele propriet¼aţi:
1) Fie şirurile (an )n2N , (bn)n2N; convergente. Atunci şirurile
(an ¡ bn )n2N; (¡a n)n2N , (¸an ); ¸ 2 R;
(an + bn)n2N; (anbn )n2N , sunt convergente şi avem
i) lim (a n § bn ) = lim an § lim bn
n!1 n!1 n!1
ii) lim (anbn ) = lim an ¢ lim bn

n!1 n!1 n!1
6
iii) lim ¸an = ¸ lim an
n!1 n!1
iv) lim (¡an ) = ¡ lim an

n!1 n!1
2) Dac¼a lim an = 1; lim bn = b; b 2 R: Atunci avem:

n!1 n!1
i) lim (a n + bn) = 1
n!1
½
1; dac¼a b > 0
ii) lim (anbn ) =
n!1 ¡1; dac¼a b < 0
3) Dac¼a lim an = ¡1; şi lim bn = b; b 2 R: Atunci avem:
n!1 n!1
i) lim (a n + bn) = ¡1
n!1
½
¡1; dac¼a b > 0
ii) lim (anbn ) =
n!1 1; daca¼ b < 0
4) Daca¼ lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim (an + bn) = 1; şi

n!1 n!1 n!1
lim (a nbn) = 1
n!1
5) Dac¼a lim an = ¡1; lim bn = ¡1; atunci lim (an + bn) = ¡1; şi
n!1 n!1 n!1
lim (a nbn) = 1
n!1
6) Dac¼a lim an = 1; lim bn = ¡1; atunci lim an bn = ¡1

n!1 n!1 n!1
7) Daca¼ (an )n¸0 ; (bn )n¸0 sunt şiruri convergente şi daca¼ lim bn 6= 0; atunci
n!1
a a lim a n
şirul ( n )n2N este convergent şi în plus lim n = n!1
bn n!1 b n lim bn
n!1
8) Daca¼ lim bn = b; b 6= 0; atunci numerele bn sunt nenule începând de la
n!1
1 1 1
un anumit rang K şi şirul ( )n¸K converge c¼atre ; deci lim bn =
bn b n!1 lim bn
n!1
1
9) Dac¼a lim bn = 1; atunci lim =0
n!1 n!1 b n
1
10) Dac¼a lim bn = 0 şi bn > 0 de la un rang încolo, atunci lim = +1:
n!1 n!1 bn
1
Dac¼
a bn < 0 de la un rang încolo, atunci lim = ¡1:
n!1 bn
7
Propoziţia 23: Dac¼a (an)n2N; (bn)n2N sunt şiruri de numere reale având
limit¼a şi dac¼a an · bn pentru orice n ¸ N (N num¼ar natural …xat), atunci
lim a n · lim bn :
n!1 n!1
Demonstraţie: Fie lim an = a 2 R; lim bn = b 2 R

n!1 n!1
Dac¼a am avea b < a; atunci exista¼ V1; V2 vecina¼t¼aţi disjuncte ale punctelor
a şi b astfel încât x < y pentru orice x 2 V1 ; y 2 V2: Cum lim bn = b; termenii
n!1
şirului (bn) n2N sunt situaţi în V1 de la un rang N1 încolo şi analog an 2 V2
pentru orice n ¸ N2 : Not¼am M = max(N; N1; N2 ):
Dac¼a n ¸ M; atunci n ¸ N1; n ¸ N2; deci an 2 V2; bn 2 V1 şi avem
bn < an : Cum n ¸ M rezult¼a n ¸ N; deci bn ¸ an; contradicţie.
Propoziţia 24: (Teorema cleştelui). Presupunem c¼a (a n)n2N ; (bn)n2N ; (cn)n2N
sunt trei şiruri de numere reale astfel încât an · bn · cn pentru orice n ¸ N
(cu N num¼ar natural …xat)
Dac¼a lim an = l; lim cn = l; atunci şirul (bn)n2N are limit¼a şi acesta este
n!1 n!1
l:
Demonstraţie: Presupunem l 2 R: Rezult¼a 0 · bn ¡ an · cn ¡ an : Dar
şirul (cn ¡ an )n2N este convergent şi lim (cn ¡ an ) = 0: Atunci avem şi c¼a
n!1
lim (bn ¡ an ) = 0 deci şirul bn = (bn ¡ a n) + a n convergente ca¼tre 0 + l = l:
n!1
Dac¼a l = 1; atunci din faptul c¼a lim a n = 1 rezult¼a şi c¼
a lim bn = 1 şi
n!1 n!1
daca¼ l = ¡1 deci faptul ca¼ lim cn = ¡1 şi bn · cn rezulta¼ ca¼ lim bn = ¡1
n!1 n!1
Observaţie:
8
>
> 0; q 2 (¡1; 1)
<
1; q=1
lim q n =
n!1 >
> 1; q>1
: nu exista, q · ¡1
¼
1
În continuare vom considera şirul de numere raţionale en = (1 + )n ; n ¸
n
¸ 1:
Propoziţia 25: Şirul en este strict cresc¼ator şi ma¼rginit, deci convergent.
Demonstraţie: Consider¼
am binomul lui Newton
n n(n ¡ 1) 2 n(n ¡ 1):::(n ¡ k + 1) k
(1 + x)n = 1 + x+ x + ::: + x + :::+
1! 2! k!
8
n(n ¡ 1) ¢ :::: ¢ 3 ¢ 2 ¢ 1 n
+ x ; 8n 2 R; n ¸ 1:
n!
1
Luând x = , membrul stâng va … egal cu e n: Avem
n
n(n ¡ 1):::(n ¡ k + 1) 1 0 1 1 2 k¡1
¢ k = (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 + )
k! n k! n n n
Pentru 1 · k · n obţinem:
1 1 1 1 1 2 k¡1
en = 1 + + (1 ¡ ) + ::: + (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 ¡ ) + :::+
1! 2! n k! n n n
1 1 2 n¡ 1
+ (1 ¡ )(1 ¡ ) ¢ ::: ¢ (1 ¡ ):
n! n n n
Înlocuim n cu n + 1 şi obţinem:

1 1 1 1 1 2
en+1 = 1 + + (1 ¡ ) + :::: + (1 ¡ )(1 ¡ ):::(1¡
1! 2! n+1 k! n+1 n+1
k¡1 1 1 2 n
¡ ) + ::: + (1 ¡ )(1 ¡ )::::(1 ¡ ):
n+1 (n + 1)! n+1 n+1 n+1
1 1 2 k¡1 1 1 k¡1
Se observa¼ ca¼ (1 ¡ )(1 ¡ ):::(1 ¡ ) < (1¡ ):::(1¡ )
k! n n n k! n+1 n+1
obţinem c¼a en < en+1 ; 8n ¸ 1: Rezult¼a c¼ a
1 1 1 1
2 · e n · 1 + + + ::: + + ::: + ; 8n ¸ 1:
1! 2! k! n!
1 1 1 1 1
Cum k! ¸ 2k¡1; 8k ¸ 2; rezult¼a · k¡1 deci 1 + + + ::: + ·
k! 2 1! 2! n!
1 1 1
· 1 + (1 + + + ::: + n¡1 ) < 3:
2 4 2
Obţinem en 2 [2; 3] 8n ¸ 1:
1
Limita şirului en = (1+ )n se noteaz¼a cu e şi se numeşte num¼arul lui Euler.
n
9
$V. Serii de numere reale
P
n
Fie (an)n2N un şir de numere reale şi Sn = ai; şirul sumelor parţiale.
i=1
Atunci putem de…ni expresia
P
1
an = a1 + a2 + ::: + an + ::: numit¼a serie.
n=1
P
1
Dac¼a şirul (Sn )n2N este convergent, atunci seria an este convergent¼a
n=1
P
1 P1
şi S se numeşte suma seriei şi not¼am S = an: Seria an este divergent¼a,
n=1 n=1
dac¼a şirul (Sn)n2N nu are limita¼ sau dac¼a limita sa este in…nit¼a.
P
1
Observaţie: Dac¼a seria an este convergent¼a, atunci şirul (a n)n2N este
n=1
convergent ca¼tre zero. Daca¼ şirul termenilor unei serii nu este convergent
c¼atre zero, atunci seria este divergent¼
a.
P
1
Propoziţia 1: ( Criteriul general al lui Cauchy). Seria an este conver-
n=1
gent¼a dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a un num¼ar N(") astfel
încât pentru orice n > N(") şi orice p 2 Z; p ¸ 1 s¼ a avem:
j an+1 + a n+2 + ::: + an+p j< ":
Demonstraţie: Aplic¼am şirului sn = a1 + a2 + ::: + an criteriul general al
lui Cauchy pentru şiruri şi obţinem
j sn+p ¡ sn j< " pentru n > N(") şi p ¸ 1
Rezulta¼ c¼a sn+p ¡ s n = an+1 + ::: + an+p q.e.d.
În continuare ne vom ocupa de serii cu termeni pozitivi, deci seriile de
P1
forma a n; cu a n > 0 8n 2 N:
n=0
10
$VI. Criterii de convergenţ¼a pentru serii cu termeni
pozitivi
Vom da f¼ar¼a demonstraţie urm¼atoarele criterii de convergenţ¼a pentru serii

cu termeni pozitivi:
1
P 1
P
1) Criteriul comparaţiei: Fie an ; bn dou¼ a serii cu termeni pozitivi.
n=1 n=1
Fie un numa¼r N, astfel încât pentru orice n 2 N; an · bn ; atunci :
P
1 P
1
i) Dac¼
a seria a n este convergent¼a rezult¼
a şi seria bn convergent¼a;
n=1 n=1
P1 P1
ii) Dac¼
a seria bn este divergent¼
a rezult¼
a şi seria a n divergent¼
a.
n=1 n=1
2) Criteriul radicalului (sau al lui Cauchy)

P1
Fie an o serie cu termeni pozitivi.
n=1 p
i) Daca¼ n a n · K şi K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este conver-
gent¼a;
p
ii) Dac¼a n a n ¸ 1, 8n > n 0; atunci seria este divergent¼a;
p
iii) Daca¼ lim n an = ¸; atunci pentru ¸ 2 (0; 1) seria este convergent¼a
n!1
şi pentru ¸ > 1 seria este divergent¼a.
3) Criteriul raportului (sau al lui d’Alembert).
P1
n=1
a
i) Dac¼a n+1 · K şi K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este conver-
an
gent¼a;
an+1
ii) Dac¼a ¸ 1; 8n > n0; atunci seria este divergent¼a;
an
a
iii) Dac¼a lim n+1 = ¸; atunci pentru ¸ < 1 seria este convergent¼a,
n!1 an
pentru ¸ > 1 seria este divergent¼a.
4) Criteriul lui Raabe şi Duhamel.
P1
n=1
an
i) Dac¼ a n( ¡ 1) ¸ K; cu K > 1; 8n > n 0; atunci seria este
a n+1
convergenta¼;
11
an
ii) Daca¼ n( ¡ 1) · 1; 8n > n0; atunci seria este divergent¼a;
an+1
an
iii) Dac¼a lim n( ¡ 1) = ¸; atunci pentru ¸ > 1 seria este conver-
n!1 an+1
gent¼a şi pentru ¸ < 1 seria este divergent¼a.
Capitolul 2. Limite de funcţii

De…niţia 1: Fie f : X ! R; X ½ R şi x0 un punct de acumulare al
mulţimii X (adic¼a pentru orice vecin¼atate V0 a punctului x0; V0 \ X 6= ;):
Spunem ca¼ y0 2 R este limita funcţiei f în punctul x0; daca¼ pentru orice
vecin¼atate [ a lui y0 exist¼a o vecin¼atate V a lui x0;astfel încât pentru orice
x 2 V \ Xnfx0g s¼a avem f(x) 2 U: Scriem acest lucru astfel: lim f (x) = y0 :
x!x0
Observaţie: Dac¼a exist¼

a, limita unei funcţii într-un punct este unic¼a.
De…niţia 2: Fie f : X ! R o funcţie şi x0 un punct de acumulare al lui
X: Spunem c¼a funcţia f are limita y0 în punctul x0 daca¼ pentru orice " > 0
exist¼a un num¼ar ´(") > 0 astfel încât s¼a avem j f (x) ¡ y0 j< " pentru orice
x 2 X cu j x ¡ x0 j< ´("):
De…niţia 3: Fie f : X ! R; X ½ R şi x0 punct de acumulare al lui X:
Spunem c¼a funcţia f are limita y0 în punctul x0 dac¼a pentru orice şir (xn)n2N
convergent c¼ atre x0(xn 2 X; xn 6= x0 ); şirul valorilor (f(xn ))n2N converge
c¼atre y0 :
$I. Limite laterale
Fie f : X ! R; X 2 R; ® un punct de acumulare pentru mulţimea

X1 = X \ (¡1; ®) = fx 2 D j x < ®g şi ls 2 R:
Spunem c¼a funcţia f are limita¼ la stânga în punctul x = ®; egal ¼a cu ls
daca¼ restricţia lui f la X1 are limita¼ în punctul x = ® (conform de…niţiilor
anterioare) şi vom scrie ls = f(® ¡ 0) = x!®lim f (x): (ls 2 R)
x<®
12
Deci acest lucru este echivalent cu faptul c¼ a pentru orice vecin¼atate U a
punctului ls exist¼a o vecin¼atate V a lui ®; astfel încât pentru x 2 X \ V; x <
< ® ) f (x) 2 U
Analog de…nim limita la dreapta a lui f în punctul ®; ld = x!® lim f (x); (ld 2
x!®
2 R); votat¼a simbolic f (® + 0):
Propoziţia 4: Fie f : X ! R o funcţie şi ® 2 R un punct de acumulare
pentru X cu proprietatea c¼a funcţia f are limite laterale în punctul x = ®
(deci exist¼a f(® ¡ 0) şi f (® + 0)): Atunci sunt echivalente a…rmaţiile:
i) funcţia f are limit¼a în punctul x = ®;
ii) f (® ¡ 0) = f(® + 0):
De aici rezult¼a c¼a lim f (x) = f(® ¡ 0) = f(® + 0):
x!®
Demonstraţie: i) ) ii) Dac¼a exist¼a l = lim f(x) ) f (® ¡ 0) = l şi

x!®
f(® + 0) = l; deci f(® ¡ 0) = l:
i) ) ii): Presupunem ca¼ f (® ¡ 0) = f(® + 0) şi nota¼m cu l valoarea
comun¼ a. Fie U o vecin¼atate arbitrar¼
a a lui l. Atunci exist¼a V1; V2 vecin¼at¼aţi
ale lui ®; astfel încât pentru orice u 2 V1 \ X; u < ® s¼ a avem f (u) 2 U şi
pentru orice v 2 V2 \X; v > ® s¼a avem f (v) 2 U: Fie vecin¼atatea V = V1 \V2
a punctului ®: Pentru orice x 2 V \ X; x 6= ® avem …e x < ®; x 2 V1; deci
f(x) 2 U; …e x > ®; x 2 V2 şi deci f(x) 2 U: Obţinem c¼a lim f (x) = l:
x!®
Propoziţia 5 : O funcţie monotona¼ f : X ! R are limite laterale în orice

punct de acumulare al mulţimii X:
Demonstraţii: Presupunem c¼a f este cresc¼atoare pe X şi x0 este un punct
de acumulare al lui X. Exist¼a şiruri (xn)n2N cu xn 6= x0 şi xn 2 X; 8n 2 N
convergente ca¼tre x0: Cum şirurile (xn )n2N sunt cresc¼atoare, şirul (f (xn ))n2N
este de asemenea cresc¼ator. Dac¼a este m¼ arginit el va avea o limit¼a ys ; iar
dac¼a este nem¼arginit, are limita +1:
13
$ II. Propriet¼aţile limitelor de funcţii
Fie f; g : X ! R dou¼a funcţii ce au limite în punctul x0(…nite sau in…nite).

1) Dac¼a suma limitelor are sens, funcţia f + g are limit¼a în punctul x0 şi
lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x)
x!x 0 x!x0 x!x0
Excepţie fac urm¼atoarele cazuri:
i) lim f(x) = +1; lim g(x) = ¡1
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = ¡1; lim g(x) = +1
x!x0 x!x0
2) Dac¼a diferenţa limitelor are sens şi funcţia f ¡ g are limit¼a în punctul
x0; atunci
lim (f(x) ¡ g(x)) = lim f(x) ¡ lim g(x); cu excepţiile
x!x0 x!x 0 x!x0
i) lim f(x) = +1; lim g(x) = +1
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = ¡1; lim g(x) = ¡1
x!x0 x!x0
3) Dac¼
a produsul limitelor are sens şi funcţia f ¢ g are limit¼a în punctul
x0; atunci lim (f(x) ¢ g(x)) = lim f(x) ¢ lim g(x) , cu excepţiile:
x!x0 x!x 0 x!x0
i) lim f(x) = 0; lim j g(x) j= 1
x!x 0 x!x0
ii) lim j f(x) j= 1; lim g(x) = 0
x!x0 x!x 0
f
4) În cazul în care câtul limitelor are sens şi funcţia g
are limita¼ în punctul
lim f (x)
f(x)
; cu excepţiile:
x!x 0
x0;atunci lim =
x!x0 g(x) lim g(x)
x!x 0
i) lim g(x) = 0
x!x 0
ii) lim j f(x) j= +1; lim j g(x) j= 1
x!x0 x!x0
5) Dac¼a funcţia f g are limit¼
a în punctul x0 atunci lim (f(x)g(x) ) =
x!x0
lim g(x)
= lim f(x)x!x0 ; cu excepţiile:
x!x0
i) lim f(x) = 0; lim g(x) = 0
x!x 0 x!x0
ii) lim f (x) = 1; lim j g(x) j= +1
x!x0 x!x 0
iii) lim j f (x) j= 1; lim g(x) = 0
x!x0 x!x0
La¼sa¼m demonstrarea acestor a…rmaţii ca exerciţiu.
14
Propoziţia 6: (Criteriul Cauchy - Bolzano). Fie f : X ! R şi x0 un
punct de acumulare al mulţimii X. Funcţia f are limit¼a …nit¼a în punctul x0
dac¼a şi numai dac¼a pentru orice numa¼r " > 0; exist¼a o vecin¼atate V a lui x0
0 00
astfel încât pentru orice pereche de puncte x 6= x0; x 6= x0; din V \ X s¼a
0 00
avem j f(x ) ¡ f(x ) j< ":
Demonstraţie: Presupunem c¼a f(x) ! y0 când x ! x0: Atunci, pentru
00
0
orice " > 0 exista¼ un num¼ar ´(") > 0; astfel încât j f(x ) ¡ y0 j< "; j f (x )¡
0 00
¡y0 j< " cu j x ¡ x0 j< ´(") şi j x ¡ x0 j< ´" :
0 00 0 00
Dar f (x ) ¡ y0 + y0 ¡ f(x ) = f (x ) ¡ f(x ); deci
0 00 0 00
j f(x ) ¡ f(x ) j·j f(x ) ¡ y0 j + j f(x ) ¡ y0 j< 2"; unde pentru V am
considerat intervalul (x0 ¡ ´; x0 + ´):
Reciproc, …e un şir de numere reale (xn)n2N; cu lim xn = x0 (xn 2 X; xn 6=
n!1
x0) şi un num¼ar " > 0: Conform ipotezei, exist¼ a o vecin¼atate V a lui x0 astfel
0 00 0
încât pentru x ; x 6= x0 şi aparţinând mulţimii V \ X s¼ a avem j f (x )¡
00
¡f (x ) j< ":
Deoarece lim xn = x0; rezult¼ a c¼a pentru n > N; xn 2 V \ X; deci pentru
n!1
orice n; m > N; avem j f(xn ) ¡ f (xn) j< ":
Rezult¼a ca¼ şirul (f(xn ))n2N are o limita¼ …nit¼a, independent¼a de şirul
(xn)n2N; care este arbitrar. Deci exist¼a lim f(x):
n!x 0
$ III. Limite iterate
Fie f(x1; x2 ; :::; xn) o funcţie de n variabile reale, f : X ! R; X ½ Rn :

Dac¼ a în f consider¼am de exemplu c¼ a x2; :::; xn sunt …xe, atunci f devine
funcţie de o variabil ¼a, anume de x1 : Deci, în acest mod, putem considera pe f
funcţie de orice variabil ¼a xi; celelalte variabile x1; x2; :::; xi¡1; xi+1 ; :::; xn …ind
considerate …xe. Fie mulţimea Xi :
Xi = fxi j xi 2 R; (x1; :::; xi¡1 ; xi+1 ; :::; xn ) 2 X g; în care
x1; x2 ; :::; xi¡1 ; xi+1; :::; xn sunt …xe.
Evident f este de…nit¼a pe Xi . Dac¼a considera¼m limita:
lim f(x1 ; x2 ; :::; xn) = f¹(x1; :::; xi¡1 ; ai; xi+1; :::; xn ); atunci valoarea limi-
x i !ai
¹ 1; :::; xi¡1; ai ; xi+1 ; :::; xn) este funcţie de cele n¡1 variabile, considerate
tei f(x
…xe. Pentru funcţia f¹ putem considera limita:
15
¹ 1 ; x2 ; :::; xi¡1 ; ai; xi+1; :::; xn) = lim lim f (x1; x2; :::; xn ) unde
lim f(x
x j !aj xj !aj xi !ai
valoarea limitei este o funcţie care depinde de n ¡ 2 variabile. Ea se nu-
meşte limit¼a iterat¼
a a lui f în ordinea xi; xj :
Propoziţia 7: Fie f : X ½ Rn ! Rm şi a = (a 1; a2; :::; a n) un punct
interior mulţimii X: Dac¼a exist¼a limita funcţiei f în punctul a cât şi una din
limitele iterate în acest punct, atunci acele dou¼a limite sunt egale.
Demonstraţie: Deoarece f are limit¼a în punctul a, limita lui f este aceeaşi,
deci dac¼a limita iterat¼a exist¼a, ea este egal¼a cu limita lui f în punctul x = a:
Capitolul 3. Continuitate
De…niţia 1: Fie f : X ! R o funcţie cu X ½ R; x0 2 X: Se spune ca¼

funcţia f este continu¼
a în punctul x0 dac¼a la orice vecin¼atate U a lui f (x0 )
corespunde o vecin¼ atate V a lui x0; astfel încât, oricare ar … x 2 X \ V; s¼a
avem f (x) 2 U:
Observaţie: În problema continuita¼ţii se cerceteaza¼ comportarea funcţiei
în vecin¼
atatea unui punct x0; faţ¼a de valoarea funcţiei în punctul x0;deci din
aceast¼a cauz¼
a, x0 trebuie s¼a aparţin¼a domeniului de de…niţie, X; al funcţiei
considerate.
De…niţia 2: Fie f : X ! R; o funcţie şi x0 2 X: Se spune c¼a funcţia
f(x) este continu¼a în punctul x0; dac¼a pentru orice num¼ar " > 0; exist¼a un
num¼ar ´(") > 0 astfel încât pentru orice x 2 X cu (x ¡ x0) < ´(") s¼a rezulte
j f(x) ¡ f(x0) j< ":
De…niţia 3: O funcţie f : X ! R este continu¼a în punctul x0 2 X dac¼a
pentru orice şir (xn )n2N convergent c¼atre x0; şirul valorilor (f(xn ))n2N este
convergent c¼atre f(x0) (xn 2 X; 8n 2 N):
De…niţia 4: O funcţie f : X ! R este continu¼a în punctul x0 2 X dac¼a:
1) Limita la dreapta, f(x0 + 0); în punctul x0 exista¼ şi este …nit¼a;
2) Limita la stânga f(x0 ¡ 0) în punctul x0 exist¼ a şi este …nit¼a;
3) Cele dou¼a limite sunt egale între ele şi ele şi egale cu valoarea funcţiei
în punctul x0:
16
lim0 f(x) şi f(x0 ¡ 0) =
f (x0 + 0) = f (x0 ¡ 0) = f(x0);unde f(x0 + 0) = x!x
x>x 0
= x!x
lim f(x)
0
x<x0
De…niţia 5: O funcţie f : X ! R este continu¼ a pe o mulţime A ½ X
dac¼a este continu¼a în …ecare punct al mulţimii A:
De…niţia 6: Fie f : X ! R: Daca¼ x0 2 X nu este punct de continui-
tate pentru f, spunem c¼a funcţia f este discontinu¼a în punctul x0;iar x0 se
numeşte punct de discontinuitate.
De…niţia 7: Fie x0 un punct de discontinuitate pentru funcţia f: Daca¼
limitele laterale în punctul x0 exist¼a şi sunt …nite, dar diferite se spune c¼a x0
este punct de discontinuitate de prim¼a speţ¼a.
Un punct de discontinuitate care nu este de prim¼ a speţ¼a se spune c¼a este
de speţa a doua, deci într-un punct de discontinuitate de speţa a doua cel
puţin una din limitele laterale este in…nit¼a sau nu exist¼ a.
Propoziţia 8: O funcţie monoton¼a, de…nit¼a pe un interval [a; b]; nu are
decât puncte de discontinuitate de prim¼a speţ¼
a.
Demonstraţie: Fie x1 ; x2 ; x3 trei puncte ale intervalului [a; b]: Funcţia
f …ind de…nit¼ a pe intervalul [a; b] rezult¼a c¼a f(x1 ); f(x2); f (x3) sunt …nite.
Presupunem c¼a x1 < x2 < x3 : S¼ a ar¼at¼
am c¼a f(x2 + 0) şi f(x2 ¡ 0) sunt …nite.
Dac¼a f este cresc¼
atoare, avem:
f (x1) · f(x) · f (x2); dac¼a x1 < x < x2 şi f(x2) · f (x) · f(x3 ); dac¼a
x2 < x < x3; de unde prin trecere la limit¼a obţinem f(x1) · x!x lim2 f(x) ·
x<x2
· f (x2) şi f(x2 ) · x!x
lim f(x) · f(x3); deci limitele laterale la stânga şi la
2
x>x2
dreapta în punctul x2 (arbitrar ales) sunt …nite.
În punctul a, funcţia f nu are limit¼
a la stânga şi în punctul b nu are limita
la dreapta.
$ I.Operaţii cu funcţii continue
Fie f; g : X ! R; x0 2 X cu x0 punct de continuitate pentru f şi g .

Atunci :
17
i) f + g este continu¼ a în punctul x0;
ii) f ¡ g este continu¼a în punctul x0;
iii) f ¢ g este continu¼a în punctul x0 ;
iv) Dac¼a g(x0) 6= 0; funcţia fg(x)
(x)
; x 2 X este continu¼a în punctul x0 :
Aceste a…rmaţii se pot demonstra foarte uşor folosinf de…niţia continu-
it¼aţii cu ajutorul şirurilor.
v) Dac¼a f : X ! Y şi g : Y ! R; f este continu¼ a în punctul x0 2 X şi g
continua¼ în punctul y0 = f(x0 ) 2 Y; atunci funcţia compus a¼ g(f(x)); x 2 X
este continua¼ în punctul x0:
Demonstraţie: Pentru orice şir (xn)n2N ; xn ! x0; cu xn 2 X pentru orice
n 2 N; avem c¼a lim f(xn) = f(x0) = y0; deoarece funcţia f este continu¼a
n!1
în punctul x0: Cum funcţia g este continua¼ în y0; rezult¼a c¼a daca¼ yn ! y0 şi
g(yn) ! g(y0); deci lim g(f(xn )) = g(f(x0 )); xn 2 X:
n!1
vi) Funcţia invers¼a a unei funcţii continue este o funcţie continu¼
a.
Demonstraţie: Fie f : X ! Y; cu Y = f(X ) o funcţie strict cresc¼atoare,
continua¼ pe X şi f ¡1 funcţia sa inversa¼. Avem echivalenţa f(x) = y ,
, f ¡1 (y) = x:
Cum f este continu¼a în x0 2 X; atunci pentru orice şir (xn)n2N convergent
c¼atre x0(xn 2 X; 8n 2 N) atunci şirul yn = f (xn) este convergent c¼atre
y0 = f(x0):
Fie acum un şir (yn )n2N strict cresc¼ ator, convergent c¼atre y0 = f (x0): Cum
f este bijectiv¼a atunci exist¼a un şir unic (xn)n2N(xn 2 X; 8n 2 N) astfel încât
0 0
0 0 0
f ¡1(yn) = xn : Ar ¼ata¼m c¼a şirul xn este convergent c¼atre x0 : Şirul (xn) n2N este
strict cresc¼
ator, deci are o limit¼a ³ 2 X: Deoarece f este continu¼a pe X;
avem c¼a
0
lim yn = lim f(xn) = y0 = f (x0)
n!1 n!1
0
Dar şirul xn este convergent c¼ atre ³; deci f(x0) = f(³); deci x0 = ³:
Analog se procedeaz¼a şi dac¼a (yn )n este şir descresc¼ator.
Fie f : X ! R; x0 un punct de acumulare a lui X; x0 2 = X; în care funcţia
f are o limita¼ …nita¼ y0:
Funcţia f nu este de…nit¼a în punctul x0; deci nu se poate vorbi de conti-
nuitate sau de discontinuitate în acest punct.
De…niţia½9: Funcţia f¹ : X [ fx0g ! R de…nit¼ a în modul urm¼ ator:
f(x); dac¼a x 6= x0; x 2 X
f¹(x) = se numeşte prelungirea funcţiei f
y0; dac¼a x = x0
prin continuitate în punctul x0: Este evident ca¼ f¹ este continua¼ în punctul
18
x0 :
$II.Propriet¼aţile funcţiilor continue

pe un interval închis şi m¼arginit
Prepoziţia 10: Daca¼ funcţia f este continua¼ în punctul x0 şi dac¼a f(x0) 6=
6= 0; exist¼a o vecin¼atate V a lui x0 astfel încât pentru orice x 2 V \ X (X
domeniul de de…niţie al lui f) avem f(x) ¢ f(x0) > 0:
Demonstraţie: S¼a presupunem c¼a f (x0) > 0: Vom g¼asi o vecina¼tate V
a lui x0 astfel încât dac¼ a x 2 V \ X valoarea f (x) s¼a aib¼ a acelaşi semn cu
f(x0): Din de…niţia continuit¼aţii avem:
(1) j f (x) ¡ f(x0 ) j< " pentru j x ¡ x0 j< ´("):
Relaţia (1) o mai putem scrie şi astfel:
(2) f (x0) ¡ " < f(x) < f (x0) + ":
Înmulţim relaţia (2) cu f (x0) > 0; deci
f 2(x0) ¡ "f(x0 ) < f(x)f (x0 ) < f 2 (x0 ) + "f (x0) şi lu¼am " = 12 f (x0 ) > 0:
Deci 0 < 12 f 2(x) < f(x) ¢ f(x0) < 32 f 2(x0):
0 0
Rezulta¼ ca¼ f (x)¢f(x0) > 0; daca¼ lua¼m pe V de forma (x0 ¡´ ("); x0+´ ("))
0
cu ´ (") corespunz¼ator lui " = 12 f (x0):
Dac¼a f(x0) < 0; sensul inegalit¼ aţii (2) se schimbā şi se ia " = 12 j f(x0) j :
Consecinţa 11: Dac¼a funcţia f este continu¼a în punctul x0 ; exist¼a o
vecina¼tate a punctului x0 pe care f este ma¼rginita¼.
Propoziţia 12: O funcţie continua¼ pe un interval închis şi ma¼rginit [a; b]
este m¼arginit¼a pe [a; b]:
Demonstraţie: Fie f : [a; b] ! R continu¼a pe [a; b]: Dac¼ a funcţia f este
m¼arginit¼a rezult¼a c¼a j f(x) j· M; x 2 [a; b]; 8x 2 [a; b]:
Presupunem ca¼ f nu este ma¼rginita¼. Rezulta¼ ca¼ pentru orice numa¼r
M > 0 exist¼ a un punct ³ n 2 [a; b] astfel încât j f(³ n ) j> M:
Dac¼a lu¼am M = n(n = 1; 2:::) rezult¼a c¼a pentru orice n 2 N; exist¼a
³ n 2 [a; b] astfel încât j f(³ n ) j> u:
Deoarece intervalul [a; b] este închis şi ma¼rginit, din şirul m¼arginit ³ 1 ; ³ 2; :::;
; ³ n; :::; conform lemei lui Cesaro se poate extrage un subşir ³ n1 ; ³ n2 ; :::; ³ np ; ::;
convergent c¼atre ³ 2 [a; b]: Funcţia …ind continu¼a pe [a; b]; este continu¼ a şi în
19
punctul ³; deci f (³ np ) ! f (³); sau j f(³) j ¡" <j f(³ np ) j<j f (³) j +"; dac¼a
np > N ("):
Cum j f(³ np ) j> np şi n p ! 1 când p ! 1; obţinem o contradicţie,
deoarece " este …x şi f(³) este …nit.
Propoziţia 13: O funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit [a; b]
îşi atinge marginile pe [a; b]:
Demonstraţie: Deoarece f este continu¼ a pe [a; b] este m¼ arginit¼a, deci
exist¼a dou¼a numere m şi M astfel încât m · f(x) · M; unde m este marginea
inferioara¼ şi M marginea superioara¼ a funcţiei f pe [a; b]:
Vom0 demonstra c¼ a 0exist¼a un punct ³ 2 [a; b] astfel încât f(³) = m şi un
punct ³ 2 [a; b] cu f (³ ) = M:
Presupunem ca¼ nu exista¼ punctul ³ pentru care avem f (³) = m: Deci
de…niţia data¼ margini inferioare, funcţia '(x) = f(x) ¡ m; x 2 [a; b] este
1
continu¼a şi strict pozitiv¼a pe [a; b]; prin urmare şi funcţia F (x) = f (x)¡m este
continu¼a şi pozitiv¼a pe [a; b]; deci F (x) este m¼arginit¼a şi avem:
1
f(x)¡m
· M; sau f(x) ¸ m + M 1
Propoziţia 14: Dac¼a o funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit

[a; b] ia valori de semne contrare la capetele intervalului (adica¼ f(a)f(b) < 0;
atunci exista¼ cel puţin un punct x0 2 (a; b) astfel încât f(x0 ) = 0:
Demonstraţie: Fie f(a) < 0; f(b) > 0 şi a 1 = a+b 2
mijlocul lui (a; b) :
Daca¼ f (a1) = 0; atunci a1 este punctul c¼autat .
În caz contrar, unul dintre intervalele [a; a1]; [a1; b] au aceeaşi proprietate
şi îl vom nota cu [a 1; b1]; iar f(a1 ) < 0; f (b1 ) > 0: Fie a 2 = a1 +b 2
1
mijlocul
s¼au.
Daca¼ f(a 2) = 0 atunci a2 este punctul ca¼utat, sau putem avea ca¼ unul
din intervalele [a1; a2 ]; [a2 ; b1 ] pe care îl vom nota [a2 ; b2 ] are proprietatea din
enunţ, adic¼ a f (a2) < 0; f(b2) > 0: Continuând procedeul, obţinem un şir
de intervale [a1 ; b1 ]; [a 2; b2 ]; :::; [a n; bn]; :::cu
a1 · a2 · ::: · an · :::
b1 ¸ b2 ¸ ::: ¸ bn ¸ ::: unde bp > ap; p; q 2 N şi bn ¡ an = b¡a 2n ;deci
T1
[a n; bn] = fx0 g; x0 2 [a; b];punctul x0 …ind limita comun¼a a celor dou¼a
n=1
şiruri (an )n2N şi (bn)n2N; x0 2 [a; b]; deoarece intervalul [a; b] este compact
închis şi m¼arginit în modul cum au fost construite şirurile (an )n2N şi (bn)n2N
avem şi f(a n) < 0; f (bn ) > 0;pentru orice n 2 N: Deoarece lim an = x0 şi f
n!1
este continua¼, avem c¼a lim f(an) = f (x0): Dar f(an ) < 0; deci f (x0) · 0:
n!1
20
Analog lim bn = x0; deci lim f (bn ) = f(x0): Dar f(bn) > 0; de unde
n!1 n!1
rezulta¼ f(x0 ) ¸ 0: Inegalita¼ţile f (x0) ¸ 0; f(x0 ) · 0 conduce la f(x0 ) = 0
q.e.d.
Propoziţia 15: O funcţie, f : [a; b] ! R; continu¼a pe un interval închis şi
m¼arginit [a; b] are proprietatea c¼a ia cel puţin o dat¼a toate valorile cuprinse
între marginea sa superioara¼ M şi marginea sa inferioar¼a m:
Demonstraţie: Dac¼a ® 2 (m; M ); atunci funcţia g(x) = f(x) ¡ ® este
continu¼a pe intervalul închis [a; b]:
0 00 0 00
Daca¼ ³ şi ³ sunt punctele pentru care f (³ ) = m; f (³ ) = M; avem
0 00 0 00
g(³ ) < 0; g(³ ) > 0; deci exist¼a un punct x0 2 [³ ; ³ ] ½ [a; b] astfel
încât g(x0) = 0 sau f(x0 ) = ®:
Aceast¼a proprietate se numeşte proprietatea lui DARBOUX.
$III. Continuitatea uniform¼a
De…niţia 15: Fie o funcţie f : X ! R: Spunem c¼a f este uniform continu¼a

pe X, dac¼a pentru orice num¼ar " > 0; exist ¼a un numa¼r ´(") > 0; astfel încât
00 0 0 00
s¼a avem j f(x ) ¡ f (x ) j< "; pentru orice pereche x ; x 2 X care satisface
0 00
inegalitatea j x ¡ x j< ´("):
Propoziţia 16: O funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit este
uniform continu¼a pe acel interval.
Demonstraţie: Fie [a; b] intervalul pe care f este continua¼ şi s¼a pre-
supunem c¼a f nu este uniform continu¼a pe [a; b]: Aceasta înseamn¼a c¼a pentru
0 00
un " > 00 dat,00 oricare ar … 0num¼arul00 ´ > 0; exist¼a dou¼a numere ³ n; ³ n astfel
încât j ³ n ¡ ³ n j< ´ şi j f(³ n ) ¡ f (³ n) j> ":
0 0
Fie ´ = n1 ; n = 1; 2; 3; ::: Obţinem astfel dou¼a şiruri de puncte în [a; b]; ³ 1 ; ³ 2;
0 00 00 00
; :::; ³ n; şi ³ 1 ; ³ 2 ; :::; ³ n; ::: cu proprietatea c¼a pentru orice n > N avem
0 00 0 00
j ³ n ¡ ³ n j< n1 şi j f (³ n) ¡ f(³ n ) j> ":
Cum intervalul [a; b] este compact avem c¼ a " 2 [a; b]: 0
Funcţia f(x); …ind continu¼a pe [a; b]; este continu¼ a şi în ³; deci f(³ np ) !
00
f(³); f (³ np ) !
21
0 00
! f (³); ceea ce contrazice faptul c¼a j f (³ np ) ¡ f(³ np ) j> "; pentru orice
p 2 N:
$IV. Continuitatea funcţiilor de…nite pe R n
De…niţia 17: Funcţia f : X ! Rm; X ½ Rn este continu¼a în punctul

a 2 X daca¼, pentru orice numa¼r " > 0; exist a¼ un numa¼r ´(") > 0; astfel încât
oricare ar … x 2 X; pentru k x ¡ a k< ´(") s¼ a avem:
k f(x) ¡ f(a) k< "
De…niţia 18: Fie o funcţie f : X ! Rm; X ½ Rn şi a 2 X: Consider¼am
submulţimea Xi a mulţimii de de…niţie X; data¼ de
Xi = fxi j xi 2 R; (a1; a2 ; :::; ai¡1; xi; ai+1; :::; a n) 2 Xg
Pe aceast¼a submulţime, funcţia f este o funcţie fi de o singur¼ a variabil¼a
real¼a xi;
fi : Xi ! f(a 1; a2; :::; a i¡1; xi ; ai+1; :::; an ); xi 2 Xi:
Dac¼a funcţia fi este continu¼ a în punctul a i 2 Xi ; spunem c¼
a funcţia f este
continu¼a (parţial) în raport cu variabila xi ; în punctul a = (a1; a 2; :::; an ):
De…niţia 19: Spunem c¼a f (x1; x2; :::; xn) este continua¼ parţial în raport
cu variabila xi în punctul a dac¼a, pentru orice num¼ar " > 0; exist ¼a un num¼ar
´(") > 0; astfel încât s¼ a avem:
k f(a1 ; a2; :::; ai¡1; xi ; ai+1 ; :::; an) ¡f (a1; a2 ; :::; an) k< "; pentru orice xi 2
2 Xi şi j xi ¡ ai j< ´("):
Propoziţia 20: O funcţie f; continu¼a într-un punct a = (a1; a2 ; :::; an); este
continu¼a în acest punct în raport cu …ecare variabil¼a.
Demonstraţie: Dac¼a f este continu¼a în punctul a = (a1 ; a 2; :::; an ) 2 X;
atunci pentru orice num¼ar " > 0; exista¼ un num¼ar ´(") > 0; astfel încât
k f(x1; x2; :::; xn ) ¡ f (a1; a 2; :::; an ) k< "; dac¼a
j x1 ¡ a1 j< ´("); j x2 ¡ a2 j< ´("); ::: j xn ¡ an j< ´("):
În particular, dac¼ a lu¼am x1 = a1; :::; xi¡1; = a i¡1 ; xi+1 = a i+1; :::; xn = an ;
vom avea:
k f(a1 ; :::; ai¡1 ; xi; ai+1; :::; an ) ¡ f (a1; a 2; :::; an ) k< " , dac¼a j xi ¡ ai j<
< ´("); 8i = 1; n:
22
Observaţie: Reciproca acestei teoreme, în general, nu este adev¼arat¼a.
Dac¼a o funcţie este continu¼a într-un punct în raport cu …ecare variabil¼a în
parte, nu rezult¼a c¼a este continu¼a în acel punct. De exemplu, funcţia
(
3xy2
2+9y4 ; (x; y) 6= (0; 0)
f (x; y) = 2x ; nu are limit¼
a în origine.
0; (x; y) = (0; 0)
Daca¼ x ! 0; y ! 0 şi y = px; atunci:
3px2 3p 3p
lim f(x; y) = lim x2 (2+9p 2 ) = 2+9p2 : Cum valoarea 2+9p2 depinde de
(x;y)!(0;0) x!0
parametrul p; deci nu este unic¼a, rezult¼a c¼a funcţia f(x; y) nu are limit¼
a în
origine. Deci f(x; y) nu este continua¼ în origine, cu toate ca¼ este continua¼ în
origine în raport cu …ecare variabila¼.
Capitolul 4. Funcţii derivabile
De…niţia 1: Fie o funcţie f : X ! R; ½ R şi x0 2 X: Spunem ca¼ funcţia

f are derivat¼a în punctul x0;dac¼a exist¼a limit¼a (în R)
lim f (x)¡f(x0) 0
x¡x0 = f (x0)
x!x0
0
Daca¼ derivata f (x0) exista¼ şi este …nita¼ se spune ca¼ funcţia f este deriv-
abil¼a în punctul x0 :
De…niţia 2: Dac¼a o funcţie f : X ! R(X µ R) este derivabil ¼a în orice
punct al unei submulţimi Y ½ X; atunci spunem c¼ a f este derivabil¼a pe
mulţimea Y: În acest caz, funcţia:
f :Y !R
0
0
x 7¡! f (x) se numeşte derivata lui f pe mulţimea Y şi se noteaza¼
0 0
cu f :Operaţia prin care f se obţine din f se numeşte derivarea funcţiei f:
Propoziţia 3: Orice funcţie derivabil¼a într-un punct este continu¼a în acel
punct.
Demonstraţie: Presupunem c¼a f : X ! R este derivabila¼ în punctul
x0 2 X; deci limita
lim f (x)¡f(x
x¡x0
0)
exist¼
a şi este …nit¼a.
x!x0
Cum f (x) ¡ f (x0) = f(x)¡f
x¡x0
(x0 )
(x ¡ x0 ); x 6= x0 rezulta¼ ca¼
f(x)¡f (x 0)
lim (f (x) ¡ f (x0)) = lim x¡x0 ¢ lim (x ¡ x0) = f(x0 ) ¢ 0 = 0; deci
x!x 0 x!x0 x!x 0
23
lim f (x) = f (x0); adic¼a f este continu¼a în x0 : Reciproca nu este ade-
x!x0
v¼arat¼a. Vezi de exemplu funcţia modul.
De…niţia 4: Fie funcţia f : I ! R; x 2 I; I ½ R: Spunem c¼a funcţia f
este derivabil ¼a la dreapta în punctul x0 daca¼ limita:
0 f (x)¡f (x0 )
fd(x0 ) = x!x
lim x¡x0
exista¼ şi este …nit a¼.
0
x>x0
Dac¼a aceasta¼ limit¼a exista¼ (în R) atunci ea se numeşte derivata la dreapta
în punctul x0 a funcţiei f:
Analog se de…nesc noţiunile de derivat¼a la stânga şi de derivabilitate la
stânga.
Observaţie: Dac¼a f : X ! R este derivabil ¼a în punctul x0 2 X atunci
0 0 0
f este derivabila¼ la stânga şi la dreapta în x0 şi fs (x0 ) = fd (x0 ) = f (x0):
0
Reciproc, dac¼a f este derivabil¼a la stânga şi la dreapta în x0 şi dac¼a fs (x0) =
0 0 0 0
= fd (x0 ); atunci f este derivabil¼
a în x0 şi fs (x0 ) = fd (x0) = f (x0):
$ I. Interpretarea geometric¼a a derivatei
Fie f : (a; b) ! R o funcţie derivabil¼a într-un punct x0 2 (a; b); atunci

gra…cul lui f are ca tangent¼a în punctul (x0 ; f(x0)), dreapta de ecuaţie:
0
y ¡ f(x0 ) = m(x ¡ x0); unde m = f (x0)
0
Deci f (x0) este coe…cientul unghiular al tangentei la gra…cul lui f, în
0
punctul (x0f (x0)): Dac¼a f (x0) este in…nit¼a, atunci tangenta în (x0f(x0 ))
este paralela¼ cu axa Oy:
0 0
Dac¼a într-un punct x0 ; f este continu¼a şi avem fd(x0) = +1; fs (x0) =
= ¡1 (sau invers), atunci punctul x0 se numeşte punct de întoarcere al
gra…cului funcţiei f . (vezi …gura 1)
24
Fig.1
Dac¼a într-un punct x0 ; f este continu¼a şi ambele derivate laterale exist¼a,
(cel puţin una dintre ele …ind …nit¼a), dar funcţia nu este derivabila¼ în x0 ;
atunci spunem ca¼ x0 este punct unghiular al gra…cului funcţiei f .(vezi …gura
2.)
Fig.2
25
$ II. Reguli de derivare
Propoziţia 5: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I ; I µ R;interval, sunt deriv-

abile într-un punct x0 2 I; atunci funcţia f(x) + g(x); x 2 I este derivabil¼a
0 0 0
în punctul x0 şi (f (x) + g(x))x=x0 = f (x0 ) + g (x0 ):
Demonstraţie:
f (x)+g(x)¡f (x 0)¡g(x 0) f (x)¡f(x0) g(x)¡g(x 0)
lim x¡x0
= lim x¡x0
+ lim x¡x0
x!x0 x!x0 x!x 0
Deoarece f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem:

f (x)¡g(x0 ) 0 g(x)¡g(x0 ) 0
lim x¡x0
= f (x0); lim x¡x0
= g (x0 )
x!x0 x!x0
Propoziţia 6: Daca¼ funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile pe I, atunci

suma f(x) + g(x) este derivabil¼ a pe I şi
0 0 0
(f (x) + g(x)) = f (x) + g (x); x 2 I:
Demonstraţia rezult¼a din Propoziţia 5.
Consecinţa¼: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile pe I, atunci
diferenţa f (x) ¡ g(x) este derivabil¼a pe I şi
0 0 0
(f (x) ¡ g(x)) = f (x) ¡ g (x); x 2 I:
Propoziţia 7: Dac¼ a funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile într-un
punct x0 2 I; atunci funcţia f (x) ¢ g(x);este derivabil ¼a în punctul x0 şi
0 0 0
(f (x) ¢ g(x))x=x0 = f (x0)g(x0) + f(x0)g (x0)
Demonstraţie: Pentru x6= x0 din I avem:
f(x)g(x)¡f (x 0)g(x0 ) g(x)[f (x)¡f(x0 )]+f(x0 )[g(x)¡g(x0 )]
= g(x) f(x)¡f (x 0)
x¡x0 = x¡x 0 x¡x 0 +
+f (x0) g(x)¡g(x
x¡x 0
0)
Cum f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem

f (x)¡f(x0) 0 g(x)¡g(x0 ) 0
lim x¡x0 = f (x0); lim x¡x0 = g (x0) şi
x!x0 x!x0
lim g(x) = g(x0 ); lim f(x) = f (x0): Rezult¼a c¼a

x!x0 x!x 0
f (x)g(x)¡f (x 0)g(x0 ) 0 0
lim x¡x 0
= g(x0)f (x0) + f (x0)g (x0); deci
x!x0
0 0 0
(f (x)g(x))x=x0 = f (x0)g(x0 ) + f(x0 )g (x0)
26
Consecinţ¼a: Dac¼a funcţiile f (x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile pe intervalul
I; atunci funcţia f(x)g(x);este derivabil¼ a pe I şi
0 0 0
(f (x)g(x)) = f (x)g(x) + f(x)g (x); x 2 I:
Observaţie: Se arata¼ prin inducţie dup¼a n c¼a daca¼ f1; f2; :::; fn : I ! R
sunt funcţii derivabile pe I, atunci:
0 0 0 0
i) (f1(x) + f2(x) + ::: + fn (x)) = f1(x) + f2(x) + ::: + fn(x):
0 P
n
0
ii) (f1(x)f2(x) ¢ ::: ¢ fn(x)) = f1(x)::::fk¡1(x)fk (x)fk+1(x):::fn(x):
k=1
Propoziţia 8: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile într-un
punct x0 2 I şi g(x0) 6= 0; atunci funcţia f(x)
g(x) este derivabil¼
a în punctul x0 şi
³ ´0 0 0
f (x) f (x0 )g(x0 )¡g (x0)¢f (x0 )
g(x) = g 2 (x0 )
x=x 0
Demonstraţie: Cum g(x0) = 6 0 şi g este continu¼a în punctul x0; exist¼
ao
vecina¼tate V a lui x0 în care g(x) 6= 0; pentru orice x 2 V: Pentru x 2 V
avem:
f (x) f (x0 )
g(x) ¡ g(x0 ) 1 f (x)g(x0 )¡g(x)f (x0 ) 1 g(x0)(f (x)¡f(x0 ))¡f (x 0)(g(x)¡g(x0 ))
x¡x0 = x¡x0 ¢ g(x)g(x0 ) = g(x)g(x0) ¢ x¡x0 =
= 1
g(x)g(x 0)
[g(x0) f(x)¡f
x¡x0
(x0 )
¡ f (x0) g(x)¡g(x
x¡x 0
0)
]:
f (x)¡g(x) 0 g(x)¡g(x0) 0
Dar lim x¡x 0 = f (x0); lim x¡x 0 = g (x0) şi
x!x0 x!x0
lim 1 = 1
; lim f (x) = f(x0); deci avem ca¼
x!x0 g(x) g(x 0) x!x0
f(x)
¡ f(x 0) 0 0
f (x)g(x0 )¡g (x)f (x0 )
lim g(x) g(x0 )
x¡x0 = g2 (x 0) ; adic¼
a
x!x0
³ ´0 0 0
f (x) f (x)g(x 0)¡g (x0 )f (x 0)
g(x) x=x 0 = g 2(x0 ) :
Consecinţ¼a: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x); x 2 I sunt derivabile pe I şi
g(x) 6= 0; x 2 I; atunci fg(x)(x)
este derivabila¼ pe I şi:
³ ´0 0 0
f (x) f (x)g(x)¡g (x)f (x)
g(x) = 2
g (x) ; x 2 I:
Propoziţia 9: Fie ' : I ! J; f : J ! R dou¼a funcţii astfel încât ' este
derivabil¼
a în punctul x0 2 I şi funcţia f este derivabil¼a în punctul '(x0 ) 2 J:
Atunci f ± ' este derivabil a¼ în punctul x0 şi
27
0 0 0
(f0')(x0 ) = f ('(x0))'(x0 ):
'(x)¡'(x 0) 0
Demonstraţie: Avem lim x¡x0 = ' (x0): Cum f este derivabil¼a în
x!x 0
punctul y0 = '(x0) avem:
lim f(y)¡f (y0) 0 0 f (y)¡f(y0 )
y¡y0 = f (y0 ) = f ('(x0)); deci putem scrie c¼a y¡y0 =
y!y0
0
= f (y0) + ®(y); unde lim ®(y) = 0
y!y
¯ 0 ¯
¯ ¯
Deoarece j ®(y) j= ¯ f(y)¡f (y0) 0
y¡y0
¡ f (y 0 ¯ şi daca
) ¼ lu¼am j y ¡ y0 j< ´ avem
j ®(y) j< " rezult¼a c¼a (®(y0) = 0) ® este continu¼a în y0: Not¼am F (x) =
= f ('(x)):
0
Avem: F(x)¡F (x 0) f('(x))¡f('(x 0)) ('(x)¡'(x0))(f (y0 )+®(y))
= f (y0 ) '(x)¡'(x
0 0)
x¡x 0
= x¡x0
= x¡x0 x¡x0
+
'(x)¡'(x0 )
+®(y) x¡x0 :
Trecând la limit¼a obţinem:

F (x)¡F(x0 ) 0 '(x)¡'(x0 ) '(x)¡'(x0 )
lim x¡x0 = f (y0) lim x¡x0 + lim ®(y) ¢ lim x¡x0
x!x0 x!x0 x!x0 x!x0
lim F (x)¡F (x0 ) 0 0 0

Deci x¡x0
= f (y0 )' (x0) = F (x0):
x!x 0
Consecinţa¼: Dac¼a funcţia ' : I ! J este derivabil¼a pe I şi funcţia f este

derivabila¼ pe J, atunci funcţia compus ¼a f('(x)); x 2 I este derivabila¼ pe I
şi
0 0 0
(f ('(x))) = f (')' (x); x 2 I:
Propoziţia 10: Fie funcţia f : I ! R care este inversabil ¼a.
0
Dac¼a f(x) este derivabil¼a în punctul x0 şi f (x0 ) 6= 0 atunci funcţia sa
a f ¡1(y); y 2 J este derivabil¼a în punctul y0 = f (x0) 2 J şi
invers¼
0
(f ¡1 ) (y0) = f0 (x
1
)
; (J = fy=y = f (x); x 2 Ig)
0
Demonstraţie: Dac¼ a f este continu¼a pe I , atunci funcţia f ¡1este continu¼a

pe J. Trebuie s¼ a demonstr¼am c¼a pentru orice şir (yn)n2N cu yn !
! y0 (yn ; y0 2 J) avem
¡1 ¡1(y )
lim f (yynn)¡f
¡y
0 1
= f0 (x
n!1 0 0)
Cum f este bijectiv¼a, exista¼ xn 2 X astfel încât yn = f(xn )8n 2 N; deci

xn = f ¡1 (yn ) şi vom avea
f ¡1 (yn)¡f ¡1(y0 ) xn ¡x0 1
yn ¡y0
= f (x n )¡f(x0 )
= f (x n )¡f (x0 )
x n ¡x 0
28
Deoarece şirul (yn )n2N este arbitrar avem c¼ a
f ¡1 (yn)¡f ¡1(y0 ) 1 1
lim y¡y0
= f (xn )¡f(x 0) = f 0 (x ) :
y!y0 lim x¡x 0 0
x!x0
a f este derivabil¼a pe I; f : I ! R
Propoziţia 11: Dac¼a funcţia inversabil¼
şi f(x) 6= 0 pentru orice x 2 I; atunci funcţia invers¼a f ¡1 este derivabil¼a pe
J = fy=f(x) = y; x 2 Ig şi (f ¡1) (y) = f 0 1(x) ; y 2 J; x 2 I; unde y = f (x)
0
şi x = f ¡1(y):
Demonstraţie: Se foloseşte Propoziţia 10
Derivatele funcţiilor uzuale
f : R ! R; f(x) = c; c constant, f (x) = 0
0
1)
f : R ! R; f(x) = x; f (x) = 1
0
2)
0
3) f : R ! R; f(x) = xr ; pr 2 R; f (x) = rxr¡1
0
4) f : (0; 1) ! R; f(x) = x; f (x) = 2p1 x
f : (0; 1) ! R; f(x) = ln x; f (x) = 1x
0
5)
f : R ! R; f(x) = ex; f (x) = ex
0
6)
f : R ! R; f(x) = ax; f (x) = ax ln a; a > 0; a 6= 1
0
7)
0
8) f : R ! R; f(x) = sin x; f (x) = cos x
0
9) f : R ! R; f(x) = cos x; f (x) = ¡ sin x
f : R ! f (2k+1)¼
0
10) 2 ; K 2 Zg ! R; f(x) = tgx; f (x) = cos12 x
0
11) f : Rnf2K ¼; K ¼ 2 Zg ! R; f(x) = ctgx; f (x) = ¡ sin12 x
0
12) f : (¡1; 1) ! R; f (x) = arcsin x; f (x) = p1¡x 1
2
f : (¡1; 1) ! R; f (x) = arccos x; f (x) = ¡ p1¡x

0
13) 1
2
0
14) f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = 1+x2 1
f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = ¡ 1+x

0
15) 1
2
$ III. Diferenţiale
Fie f : I ! R; I ½ R; I interval, f derivabil¼a în x0 2 I: Pentru x 6= x0

putem scrie:
0
f (x) ¡ f(x0 ) = f (x0 )(x ¡ x0) + ®(x) ¢ (x ¡ x0) (1)
Cum f este derivabla¼ în x0; avem
29
f (x)¡f(x0) 0 0
lim x¡x0 = f (x0) + lim ®(x) = f (x0): Deci lim ®(x) = 0: Din
x!x0 x!x0 x!x0
aceast¼a cauz¼a, pentru valori ale lui x su…cient de apropiate de x0 ;avem:
0
f (x) ¡ f(x0 ) ' f (x0)(x ¡ x0 ) (2)
Not¼am x ¡ x0 = h ) x = x0 + h şi (2) se mai scrie
0
f (x0 + h) ¡ f(x0) ' hf (x0)
0
De…niţia 12: Funcţia T : R ! R; T (h) = hf (x0); h 2 R care depinde
liniar de h se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul x0 şi se noteazā
0
df (x); deci df (x0 )(h) = hf (x0 ):
Observaţia 13: Deoarece h este diferenţiala funcţiei '(x) = x; x 2 R;
rezult¼a c¼a
dx(x0)(h) = h pentru orice h 2 R; obţinem formula
0
df(x0)(h) = f (x0)dx(x0 )(h); deci
df(x0) = f (x0)dx(x0 ) (egalitate de aplicaţii de…nite pe R cu valori în R):
0
0
Dac¼a f este derivabil¼a în orice punct din I, atunci avem df = f (x)dx )
0 df
) f (x) = dx : (Putem de…ni diferenţiala unei funcţii într-un punct x0 dac¼a
şi numai daca¼ funcţia f este derivabila¼ în punctul x0 ).
Propoziţia 14: Fie f; g : I ! R; I interval, f; g derivabile pe I: Atunci
avem:
0 0
1) d(f + g) = (f + g )dx = df + dg
0 0
2) d(f ¡ g) = (f ¡ g )dx = df ¡ dg
0 0
3) d(fg) = (f g + f g )dx = fdg + gdf
0 0
4) d( fg ) = (f g¡f g )
g2 dx = gdfg¡f
2
dg
0 0 0
5) d(f(g(x)) = f (g)g (x)dx = f (g)dg .
$ IV. Derivate şi diferenţiale de ordin superior
De…niţia 15: Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a în x0 2 I şi pe o vecin¼atate

0 0
a punctului x0; cu derivata f (x); x 2 V: Dac¼ a derivata f este derivabil¼a în
punctul x0; spunem ca¼ f este derivabila¼ de doua¼ ori în punctul x0: Derivata
0
lui f în punctul x0 se numeşte derivata a doua (sau de ordinul doi) a funcţiei
f în punctul x0 şi se noteaza¼:
2 f(x )
f (x0); d dx
00
2
0
; D2 f(x0) etc.
30
0 0
00 f (x)¡f (x0 )
Deci f (x0) = lim x¡x0 :
x!x0
Prin inducţie putem de…ni derivata de ordin n a unei funcţii:
De…niţia 16: Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a de n¡1 ori pe o vecin¼atate
V a punctului x0 2 I : Dac¼ a f (n¡1) este derivabil¼a în punctul x0 spunem c¼a
funcţia f este de n ori derivabil ¼a în punctul x0:
Derivata lui f (n¡1) în punctul x0 se numeşte derivata a n ¡ a (sau de
ordinul n) a funcţiei f în punctul x0 şi se noteaz¼a
n f (x )
f (n)(x0); d dx n
0
; D (n)f (x0):
Dac¼a f : I ! R este derivabil¼a de n ¡ 1 ori pe I şi derivata de ordin
n este de…nit¼a în …ecare punct x 2 I; atunci funcţia x ! f (n)(x); x 2 I se
numeşte derivata de ordinul n a lui f pe I şi se noteaz¼a
n
f (n)(x); d dxf(x)
n ; Dn (f(x)); x 2 I:
Observaţie: Funcţiile, polinomiale, exponenţiale, logaritmice, sin, cos,
sunt inde…nit derivabile pe domeniile lor de de…niţie.
Propoziţia 17: (Formula lui Leibniz). Dac¼a funcţiile f; g : I ! R sunt
derivabile de n ori pe intervalul I, atunci produsul f ¢g este de n ori derivabil
pe intervalul I şi
0
(f g)(n) = f (n)g + Cn1 f (n¡1)g + ::: + Cnnf g (n)
0
Demonstraţie: Formula este adev ¼arata¼ pentru n = 1; deoarece (fg) =
0 0
= f g +fg :
Presupunem a…rmaţia adev¼ arat¼a pân¼a la n ¡ 1 şi o demonstr¼
am pentru
n: Deci ştim c¼a
0
1 f (n¡2) g + ::: + C n¡1f g (n¡1)
(f g)(n¡1) = f (n¡1)g + Cn¡1 (1)
n¡1
Fiecare din termenii de mai sus conţin pe f şi g derivaţi de cel mult n ¡ 1
ori. Cum f şi g sunt derivabile de n ori, relaţia (1) mai poate … derivat¼ ao
data¼:
0 0 0 0
1 f (n¡2) g ) + ::: + (C n¡1 fg (n¡1) ) = f (n) g+
(f g)(n) = (f (n¡1)g) + (Cn¡1 n¡1
0 0 0 n¡1 00 0 n¡1
+f (n¡1)g + Cn¡1
1
f (n¡1)g + Cn¡1f (n¡2) g + ::: + Cn¡1 f g (n¡1) + Cn¡1 f g (n)
Dar Cn¡1k k
+ Cn¡1 = Cnk ;
deci:
0 0
(f g)(n) = f (n)g + Cn1 f (n¡1)g + ::: + Cnn¡1f g (n¡1) + C nnf g (n):
31
Propoziţia 18: i) Fie f : I ! R şi x0 2 I: Spunem c¼a funcţia f este
diferenţiabil¼a de dou¼a ori în punctul x0 dac¼a f este derivabil¼a într-o vecin¼a-
0
tate V a lui x0 şi daca¼ f (x); x 2 V este diferenţiabila¼ în punctul x0:
ii) Fie f : I ! R şi x0 2 I: Se spune ca¼ funcţia f este
diferenţiabil¼a de n ori în punctul x0 dac¼a f este derivabil¼a de n ¡ 1 ori într-o
vecin¼ atate V a punctului x0 şi dac¼a f (n¡1) este diferenţiabil¼a în punctl x0
Diferenţiala de ordin n, în punctul x0 se noteza¼ dn f(x0) şi este dat ¼a de
relaţia dn f(x0 ) = f (n)(x0 )dxn:
$ V. Propriet¼aţi ale funcţiilor derivabile
De…niţia 19: Fie f : I ! R şi x0 2 I: Spunem c¼ a x0 este un punct de

maxim (minim) local al funcţiei f , dac¼
a exist¼a o vecin¼atate V a lui x0 astfel
încât s¼a avem
f (x) · f(x0 ) (f (x) ¸ f(x0 )) pentru orice x 2 V \ I:
Propoziţia 20: (Teorema lui Fermat). Dac¼a o funcţie f : I ! R are
derivat¼a într-un punct x0 ; din interiorul intervalului I; şi dac¼a x0 este punct
0
de minim sau maxim local, atunci f (x0) = 0:
Demonstraţie: Fie x0 un punct maxim. Exist¼a o vecin¼atate V a lui x0
astfel încât pentru x 2 V avem f (x) ¡ f (x0) · 0:
Fie (xn )n2N un şir, xn ! x0 cu xn < x0: Dac¼a x0 este interior intervalului
I, astfel de şiruri exist¼a. În acest¼a situaţie avem:
f(xn )¡f (x0 ) 0
x n¡x0
¸ 0 şi cum f este derivabila¼ în punctul x0 ; rezult¼a ca¼ f (x0) ¸
¸ 0:
Fie acum xn ! x0 ; xn 2 V\I cu xn > x0: Cum x0 este interior intervalului
I, şirul xn exista¼.
Avem în aceast¼a situaţie:
f(xn )¡f (x0 )
x n¡x0
· 0:
0
Trecem la limit¼a, ţinem cont c¼a funcţia este derivabil¼a în x0;deci f (x0) ·
· 0:
0
Rezulta¼ ca¼ f (x0) = 0:
Observaţie: Reciproca teoremei lui Fermat nu este în general adev¼arat¼a.
O funcţie derivabil¼a într-un punct x0; care are derivata nul¼a în punctul x0 ;
nu are în mod necesar în x0un extrem.
32
x3
Fie f(x) = x2 +1 ; a pe R f : R ! R;
f continu¼a şi derivabil¼
0 3x2 (x2 +1)¡2x4 x 2(x 2+3)
f (x) = (x2+1)2 = (x2 +1)2
0 0
f (x) = 0 ) x = 0 şi f (x) ¸ 0; 8x 2 R. Deci x = 0 nu est punct de
extrem.
Propoziţia 21: (Monotonia fucţiilor derivabile). Fie f : I ! R o funcţie
derivabil¼
a pe I .
0
a) Dac¼a f este cresc¼atoare pe I, derivata sa f este pozitiv¼a pe I:
0
b) Dac¼a f este descresca¼toare pe I , derivata sa f este negativa¼ pe I:
Demonstraţie: a) Dac¼a x0 este un punct oarecare al lui I ; iar f este
f(x)¡f (x 0)
cresc¼atoare pe I; avem x¡x0 ¸ 0 pentru orice x 6= x0 şi trecând la limit¼a
avem
0 f (x)¡f (x 0)
f (x0) = lim x¡x 0 ¸ 0:
x!x0
b) Dac¼a f este descresca¼toare pe I; avem f(x)¡f (x 0)
x¡x 0
· 0 pentru orice
0 f (x)¡f(x0 )
x 6= x0 din I şi la limita¼ f (x0) = lim x¡x0 · 0:
x!x0
Propoziţia 22: (Teorema lui Rolle). Fie f : I ! R şi [a; b] ½ I: Dac¼a f

are urm¼atoarele propriet¼aţi:
i) f este continu¼a pe [a; b];
ii) f este derivabil ¼a pe (a; b);
iii) f (a) = f (b);
0
atunci exist¼a cel puţin un punct c 2 (a; b); astfel încât f (c) = 0:
Demonstraţie: a) Dac¼ a f este funcţie constant¼a pe I; f (x) = m; 8x 2 I ;
0
atunci f (x) = 0 pentru orice x 2 I şi teorema lui Rolle este demonstrat¼a în
acest caz.
b) Dac¼a funcţia f nu este constanta¼, cum este continu¼a pe [a; b]; rezult¼a
c¼a exist¼
a dou¼
a valori ®; ¯ 2 [a; b] în care funcţia îşi atinge valorile extreme
f(®) = m (minimul), f (¯) = M (maximul) cu m < M; deci f (®) < f(¯) şi
f(®) · f(x) · f(¯) pentru orice x 2 [a; b]:
Dac¼a ® este punct interior intervalului [a; b]; din teorema lui Fermat avem
0
f (®) = 0:
Dac¼a ® = a sau ® = b atunci f(a) = f (b) = f(®) < f (¯)
0
Deci ¯ este interior intervalului [a; b] şi avem f (¯) = 0:
Observaţie: Fie f : [a; b] ! R o funcţie care îndeplineşte condiţiile i) şi ii)
din Propoziţia 22.
33
Atunci ea se numeşte funcţie Rolle.
Consecinţa 23: (Şirul lui Rolle). Între dou¼a r¼ad¼acini reale, consecutive ale
derivatei unei funcţii exist¼a cel mult o ra¼d¼acin¼a real ¼a a funcţiei.
Demonstraţie: Fie c1 şi c2 dou¼a r¼ad¼acini reale consecutive ale derivatei.
S¼
a presupunem c¼a între c1şi c2 exist¼a dou¼a r¼ad¼ adcini reale diferite ®; ¯ ale
funcţiei, c < ® < ¯ < c2 şi f (®) = f(¯) = 0:
Conform teoremei lui Rolle, între ® şi ¯ trebuie s¼a existe o r ¼ad¼acin¼a a
derivatei, ceea ce nu se poate, deoarece c1şi c2 sunt r¼ada¼cini consecutive ale
derivatei. Deci între dou¼a r¼ad¼ acini consecutive ale derivatei exist¼
a cel mult
o r¼
ad¼acin¼a a funcţiei şi anume atunci când f ia valori de semne contrare în
punctele c1şi c2; f (c1 ) ¢ f (c2 ) < 0:
Observaţie: Acest rezultat ne permite s¼a separ¼am r¼ada¼cinile ecuaţiei
0
f(x) = 0;dac¼a se cunosc r¼ad¼acinile ecuaţiei f (x) = 0: Fie c1 < c2 < ::: < cn
0
toate r¼ad¼
acinile reale ale ecuaţiei f (x) = 0; aşezate în ordine cresc¼
atoare.
Form¼am şirul lui Rolle:
f (¡1); f(c1 ); f(c2); :::; f (cn ); f(1):
Atunci, conform propoziţiei de mai sus, în …ecare interval (f (¡1); f (c1)); :::
:::; (f(ci ); f(ci+1 )) sau (f(cn ); f(+1)) exist¼
a cel mult o r¼ad¼acin¼a a funcţiei.
Aceasta exist¼a doar dac¼a în capetele intervalului funcţia ia valori de semne
contrare. Deci ecuaţia f(x) = 0 are atâtea ra¼d¼acini reale câte variaţii de semn
prezint¼a şirul lui Rolle.
Propoziţia 24: (Teorema lui Cauchy). Fie f; g : [a; b] ! R dou¼
a funcţii
Rolle astfel încât g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b):
0
f (b)¡f (a) f (c)
Atunci exist¼a un punct c 2 (a; b) cu proprietatea c¼
a g(b)¡g(a) = g 0 (c)
Demonstraţie: Considera¼m funcţia F : [a; b] ! R

F (x) = Af (x) + Bg(x) + C cu A; B; C constante reale.
F este continu¼a pe [a; b] şi derivabil¼
a pe (a; b): Vom determna pe A; B; C
astfel încât F (a) = F (b) = 0:
Obţinem sistemul:
½
Af(a) + Bg(a) + C = 0
Af(b) + Bg(b) + C = 0
Sc¼azând aceste relaţii avem:
A(f(b) ¡ f(a)) + B(g(b) ¡ g(a)) = 0: Deci putem lua
34
A = g(b)¡g(a); B = f(a) ¡f (b): Nu putem avea A = 0; deci g(a) = g(b);
0
deoarece, conform teoremei lui Rolle, ar exista c 2 (a; b) astfel încât g (c) = 0
ceea ce contrazice ipoteza.
Cu A; B astfel determinaţi şi C = 0; avem:
F (x) = (f(a)¡f (b))g(x)+(g(b)¡g(a))f(x) şi atunci obţinem c¼ a funcţia F
îndeplineşte toate condiţiile teoremei lui Rolle, deci exist¼a un punct c 2 (a; b)
0 0 0
în care derivata F (x) = (f (a) ¡ f (b))g (x) + (g(b) ¡ g(a))f (x) se anuleaz¼a,
adic¼a
0 0
(f (a) ¡ f (b))g (c) + (g(b) ¡ g(a))f (c) = 0 şi cum
0
g (c) 6= 0; şi g(b) ¡ g(a) 6= 0 putem scrie:
0
f(a)¡f (b) f (c)
g(a)¡g(b)
= g 0 (c)
; c 2 (a; b):
Propoziţia 25: (Teorema lui Lagrange). Fie f : [a; b] ! R o funcţie Rolle.
Atunci exista¼ cel puţin un punct c 2 (a; b) astfel încât sa¼ avem
0
(¤) f(b) ¡ f(a) = (b ¡ a)f (c):
Demonstraţie: Lu¼am în teorema lui Cauchy g(x) = x:
Observaţie: Formula (¤) din teorema lui Lagrange poart¼a denumirea de
formula creşterilor …nite.
Consecinţa 26: Dac¼a funcţia f are derivata nul¼
a pe un interval I, atunci
funcţia f este constant¼a pe acest interval.
Demonstraţie: Fie a 2 I: Pentru orice x 2 I; x 6= a exist¼a un punct ³
cuprins între x şi a; astfel încât s¼
a avem:
0
f (x) ¡ f(a) = (x ¡ a)f (³):
0 0
Dar f (x) = 0 pentru orice x 2 I; deci f (³) = 0 şi deci f(x) ¡ f(a) = 0:
Rezult¼
a f (x) = f(a) pentru orice x 2 I ; deci f este constant¼a pe I:
Consecinţa 27: Fie f şi g doua¼ funcţii derivabile pe un interval I astfel
0 0
încât f (x) = g (x) pentru orice x 2 I: Atunci f (x) ¡ g(x) este o constanta¼
pe I:
0
Demonstraţie: Funcţia h(x) = f(x) ¡ g(x) este derivabil ¼a pe I şi h (x) =
0 0
= f (x) ¡ g (x) = 0: Deci f (x) ¡ g(x) = C; 8x 2 I cu C constant¼a real¼a.
0
Consecinţa 28: Fie f : I ! R o funcţie derivabi¼ a pe I: Dac¼a f este strict
0
negativ¼a pe I, atunci f este strict descresc¼atoare pe I: Dac¼a f este strict
pozitiv a¼ pe I;atunci f este strict cresca¼toare pe I:
35
Demonstraţie: Din teorema lui Lagrange avem:
0
f (x2) ¡ f(x1) = (x2 ¡ x1)f (³); ³ 2 (x1; x2) cu x1 < x2 ; x1; x2 2 I :
0 0
Cum f (x) < 0 pentru orice x 2 I; avem f (x) < 0;deci f(x2) < f (x1); adica¼
f este descresca¼toare pe I :
0 0 0
Dac¼a f (x) > 0 pentru orice x 2 I; rezult¼a f (³) > 0 şi cum x2 > x1
rezult¼a c¼a f(x2) > f (x1); adic¼
a f este strict cresc¼
atoare pe I:
0
Observaţie: i) Consecinţa 28 este adev ¼arata¼ şi daca¼ f este negativ¼a sau
pozitiv¼a pe I:
ii) Aceste teoreme nu sunt în general valabile pe o reuniune
de intervale.
$ VI. Regula lui l Hôspital 0
Propoziţia 29: Fie f; g : [a; b] ! R şi x0 2 [a; b]:

Dac¼a:
i) f şi g sunt derivabile pe [a; b]nfx0g şi continue în x0;
ii) f (x0 ) = 0; g (x0 ) = 0;
0
iii) g (x) nu se anuleaz¼a într-o vecina¼tate V a lui x0(8x 2 Vnfx0 g);
0
f (x)
iv) Exist¼a limita lim 0 = ¸ (¸ 2 R):
x!x 0 g (x)
f(x)
Atunci exist¼a lim = ¸:
x!x0 g(x)
Demonstraţie: Aplic¼am teorema lui Cauchy şi obţinem ca¼ pentru orice
x 2 [a; b] \ V avem:
0
f(x) f (x)¡f (x0 ) f (c)
g(x)
= g(x)¡g(x0 )
= g 0 (c)
cu c 2 (x0 ; x) (sau c 2 (x; x0): Nota¼m c = cn :
f(x)
Dac¼
a x ! x0; atunci cx ! x0; deci lim = ¸:
x!x 0 g(x)
Propoziţia 30: Fie f; g : [a; x0 ] ! R; dou¼a funcţii. Dac¼a sunt îndeplinite

condiţiile:
36
i) f şi g derivabile pe (a; x0 );
ii) lim f (x) = lim g(x) = 0;
x!x0 x!x 0
0
iii) g(x) şi g (x) nu se anuleaz¼a într-o vecin¼atate V a lui x0 (8x 2 V\
\(a; x0));
0
f (x) f(x)
iv) Exist¼a lim 0 = ¸ ( în R ). Atunci lim exist¼a şi este egal¼a cu
x!x 0 g (x) x!x0 g(x)
¸:
Demonstraţie: Fie f1; g 1 : [a; x0] ! R;
½ ½
f(x); x 2 [a; x0) g(x); x 2 [a; x0 )
f1(x) = ; g 1(x) = :
0; x = x0 0; x = x0
Funcţiile f1 şi g 1 sunt continue pe [a; x0] şi aplic¼

am Propoziţia 29.
Propozictia 31: Fie f; g : [a; 1) ! R; a > 0: Dac¼a sunt îndeplinite
condiţiile:
i) f şi g derivabile pe [a; 1);
ii) lim f(x) = lim g(x) = l; l = 0; l = 1 sau l = ¡1;
x!1 x!1
0
iii) g (x) 6= 0 pentru orice x su…cient de mare;
0
f (x)
iv) Exist¼
a ¸ = lim 0 2 R; atunci
x!1 g (x)
lim f (x) exist¼a şi este egal¼a cu ¸:
x!1 g(x)
Demonstraţie: Presupunem l = 0: Facem schimbarea de variabila¼ x = 1t :

a x 2 [a; 1) atunci t 2 (0; 1a ): Fie '(t) = f( 1t ); ª(t) = g( 1t ): Cum l = 0;
Dac¼
0 0 0 0
avem lim '(t) = lim ª(t) = 0 ' (t) = ¡ t12 f ( 1t ); ª (t) = ¡ 1t g ( 1t ):
t!0 t!0
t>0 t>0
Aplica¼m Propoziţia 30 pentru funcţiile ' şi ª şi vom obţine:

0 0 0
f( 1 ) ¡ t12 f ( 1t ) f ( 1t )
lim f (x) = lim g( 1t ) = lim '(t) = lim 'ª0(t) = lim 0
¡ t12 g ( 1t )
= lim ţ 1 =
x!1 g(x) t!0 t t!0 ª(t) t!0 (t) t!0 t!0 g ( t )
t>0 t>0 t>0
0
= lim fg0 (x) = ¸:
x!1 (x)
Analog se trateaz¼
a cazurile l = 1; l = ¡1 sau x ! ¡1:
Observaţie: Am considerat doar cazurile exceptate 00 şi 1 1 : În celelalte
0
cazuri, nu exist¼a reguli de tip l Hospital care s¼a se aplice direct. În aceste
situaţii vom face unele arti…cii:
i) În cazul 0 ¢ 1; funcţia f ¢ g se va scrie f1 şi se obţine cazul 00 ;
g
37
ii) În cazurile 00; 10; 11; f g se va scrie e glnf etc.
$ VII. Reprezentarea gra…ca¼ a funcţilor
De…niţia 32: Fie I ½ R un interval şi f : I ! R o funcţie. Funcţia f se

numeşte convex¼a pe I dac¼a, pentru orice dou¼ a puncte x1 ; x2 2 I şi pentru
orice t 2 [0; 1]; avem
f ((1 ¡ t)x1 + tx2) · (1 ¡ t)f (x1) + tf(x2 ):
Funcţia f se numeşte concav¼a pe I dac¼a funcţia ¡f este convex¼ a pe I:
Propoziţia 33: Fie a; b 2 R; a < b şi f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a.
0 00 00
Presupunem ca¼ f şi f exist¼a pe (a; b) şi ca¼ f (x) ¸ 0 pentru orice x 2 (a; b):
Atunci funcţia f este convex¼
a pe [a; b]:
Demonstraţie: Fie a · x1 < x2 · b: Fie ® 2 (x1; x2) un punct arbitrar
şi aplic¼am teorema lui Lagrange pe intervalele [x1; ®] şi [®; x2]: Exist¼a atunci
punctele ¯ 1 2 (x1; ®);
¯ 2 2 (®; x2) astfel încât:
f(®)¡f (x 1) 0 f (x2 )¡f (®) 0
®¡x 1 = f (¯1 ); x 2¡® = f (¯ 2):
0 0
Cum ¯ 1 < ¯ 2 ) f (¯ 1) · f (¯ 2) şi obţinem:
f(®)¡f (x 1)
· f (xx22)¡f (®)
®¡x 1 ¡® : Înlocuim pe ® cu (1 ¡ t)x1 + tx2; t 2 (0; 1) şi
f (®)¡f (x 1) f (x 2)¡f (®)
obţinem t(x2¡x1 ) · (1¡t)(x2 ¡x1) ; adic¼a f(®) · (1 ¡ t)f(x1) + tf (x2):
Consecinţ¼a: Fie f : [a; b] ! R continu¼a şi de dou¼a ori derivabil¼a pe (a; b).
00
Funcţia f este concav¼a pe [a; b] dac¼a f · 0 pe (a; b):
Propoziţia 34: Fie f : [a; b] ! R o funcţie de dou¼a ori derivabil¼a şi x0 2
0
2 (a; b) cu f (x0 ) = 0:
00 00
Dac¼a f (x0) > 0 (respectiv f (x0) < 0); atunci x0 este punct de minim
local (respectiv de maxim local) pentru funcţia f.
00
Demonstraţie: Deoarece f (x0) > 0 rezult¼a c¼ a exist¼a (x0 ¡ ±; x0 + ±)
0 0
o vecin¼atate a punctului x0 pe care f este cresc¼atoare. Cum f (x0) = 0
0 0
rezult¼a c¼a pentru orice x 2 (x0 ¡ ±; x0 ) avem f (x) · f (x0) = 0; deci f
este descresca¼toare pe acest interval. Analog, pentru x 2 (x0; x0 + ±) avem
38
0 0
0 = f (x0) · f (x); deci f este cresc¼atoare pe intervalul (x0; x0 + ±): Rezult¼a
c¼a x0 este un punct de minim pentru f:
De…niţia 35: Fie f : I ! R o funcţie continua¼ de…nita¼ pe un interval
I ½ R. Fie x0 2 I (interior intervalului), x0 se numeşte punct de in‡exiune
pentru f dac¼a exist¼ a puncte ® < x0 < ¯ în I astfel încât f s¼a …e convex¼a pe
(®; x0] şi concava¼ pe [x0; ¯) sau invers.
Observaţie: Fie f : I ! R; x0 2 I (x0 interior intervalului) şi f o funcţie
de dou¼a ori derivabil¼a într-o vecin¼ atate V a lui x0: Dac¼a exist¼
a ®; ¯ 2 V astfel
încât :
i) x0 2 (®; ¯);
00
ii) f (x0) = 0;
00 00
iii) f (x) < 0 pe (®; x0 ) şi f (x) > 0; 8x 2 (x0; ¯) (sau invers),atunci x0
este punct de in‡exiune pentru f:
$ VIII. Asimptote
- Fie funcţia f : D ! R; D = (a; 1): Dac¼a lim f(x) = m; atunci dreapta

x!1
y = m este asimptot¼a orizontal¼
a spre +1 a funcţiei f:
- Dreapta y = mx + n este asimptota¼ oblic¼a spre +1 a funcţiei f dac¼a
lim f (x) este in…nita¼ şi m = lim f(x) ; n = lim (f(x) ¡ mx) exista¼ şi sunt
x!1 x!1 x x!1
…nite.
- Fie f : D ! R; D ½ R şi ® 2 R punct de acumulare pentru D: Dac¼a
lim
x!®
f (x) exist¼a şi este in…nit¼
a, atunci dreapta x = ® este asimptot¼a vertical¼a
x<®
(la stânga) a lui f:
Analog, dac¼
a x!®
lim f(x) exist¼a şi este in…nit¼a, atunci dreapta x = ® este
x>®
asimptot¼a vertical¼a (la dreapta) a lui f.
Dreapta x = ® se numeşte asimptot¼a vertical¼a a lui f dac¼a ea este asimp-
tota¼ verticala¼ la stânga sau la dreapta a lui f sau de ambele pa¼rţi.
39
Pentru reprezentarea gra…c¼a a unei funcţii se procedeaz¼a astfel:
1) Se stabileşte domeniul D de de…niţie al funcţiei;
2) Se determin¼a limitele la capete, asimptotele şi se studiaz¼a continuitatea
şi derivabilitatea funcţiei;
3) Se studiaz¼a derivata întâi şi derivata a doua (semnul lor, r¼ad¼acinile
etc.) şi se întocmeşte tabelul de variaţie.
$ IX. Funcţii de…nite în Rn

IX.1 Derivate parţiale. Diferenţiale
De…niţia 1: Fie f : X 2 ! R; X ½ R2 şi (a; b) un punct interior mulţimii

X:
i) Funcţia f(x; y) este derivabil¼a parţial în punctul (a; b) în raport cu vari-
abila x dac¼a lim f (x;b)¡f(a;b)
x¡a
exist¼a şi este …nita¼. Limita îns¼aşi se numeşte
x!a
derivata parţial¼a a funcţiei f(x; y) în raport cu x şi se noteaz¼ a
0 @f (a;b)
fx(a; b) sau @x
ii) Funcţia f(x; y) este derivabil¼a parţial în punctul (a; b) în raport cu
variabila y dac¼a lim f(a;y)¡f (a;b)
y¡b exist¼
a şi este …nit¼
a. Aceast¼
a limit¼
a se numeşte
y!b
derivata parţial¼a a funcţiei f(x; y) în raport cu y şi se noteaz¼a
0 @f(a;b)
fy (a; b) sau @y
Observaţie: Când deriva¼m parţial în raport cu x; variabila y este consid-

erat¼a constanta¼. Analog şi când deriv¼am parţial în raport cu y:
De…nţia 2: Fie f : X ! R; X ½ Rn şi (a1 ; a2; :::; an ) un punct inte-
rior mulţimii X . Funcţia f (x1; x2; :::; xn) este derivabil¼a parţial în punctul
(a1; a 2; :::; an ) în raport cu variabila xk dac¼a
f (a1 ;a2;:::;ak¡1 ;xk ;ak+1 ;:::;an)¡f(a1;a2 ;:::;an )
lim xk ¡ak
x k !ak
exist¼a şi este …nit¼a. Limita se numeşte derivata parţial¼a a funcţiei f(x1; :::; xn ) în raport cu x
0 @f (a1 ;:::;an )
fx(a1 ; a 2; :::; an ); @xk :
Fie f : X ! R; X ½ R2; o funcţie derivabil¼a parţial în raport cu
…ecare variabil a¼ x; y în punctele interioare ale lui X: Daca¼ derivatele parţiale
40
0 0
fx (x; y) şi fy (x; y) de…nite pe X ½ R; sunt la rândul lor derivabile parţial în
raport cu x şi y , atunci derivatele lor parţiale se numesc derivatele parţiale
de ordinul doi ale funcţiei f şi se noteaz¼a
@ @f @2 f 00
( )
@x @x
= @x2
sau fxx:
00 @ @f @ 2f
fxy = @y ( @x ) = @y@x
00 @ @f @2 f
fyx = ( )
@x @y
= @x@y
00 @ @f @ 2f
fyy = @y ( @y ) = @y2
Propoziţia 3: (A. Schwarz). Daca¼ funcţia f (x; y) are derivate parţiale

mixte de ordinul doi într-o vecin¼atate V a lui (x; y) 2 X; f : X ! R; X ½
00 00 00
½ R2; şi dac¼a fxy este continu¼a în (x; y); atunci fxy (x; y) = fyx(x; y):
Demonstraţie: Fie E = f (x + h; y + k) ¡ f(x + h; y) ¡ f(x; y + k) + f (x; y)
Fie '(x) = f(x; y + k) ¡ f(x; y) cu y constant. Cu ajutorul lui '(x); E
se mai scrie şi astfel:
E = '(x + h) ¡ '(x):
0 0
Cum funcţia '(x) este continu¼a şi derivabila¼ rezulta¼ c¼a 'x(x) = fx(x; y+
0
+k) ¡ fk (x; y): (¤)
0
Aplic¼am formula creşterilor …nite funcţiei E şi avem c¼a E = h'x(»); x <
< » < x + h; şi din relaţia (¤) obţinem
0 0
E = h[fx(»; y + k) ¡ fx(»; y)]:
Mai aplic¼am o dat¼
a formula creşterilor …nite şi avem:
00
E = hkfyx(»; ´); » 2 (x; x + h); ´ 2 (y; y + k):
Revenim la funcţia ' şi avem:
'(x) f (x;y+k)¡f(x;y) 0
lim = lim = fy(x; y); deci
k!0 k k!0 k
'(x+h)¡'(x) 0 0
lim E = lim = fy(x + h; y) ¡ fy (x; y); de unde rezulta¼ ca¼
k!0 k k!0 k
00 00
E
k = hfxy (»; ´) şi lim E
= hfxy(»; y):
k!0 k
Obţinem egalitatea:
00 0 0
hfxy (»; y) = fy(x + h; y) ¡ fy(x; y)
Rezulta¼
41
0 0
00 f (x+h;y)¡fy (x;y)
fxy (»; y) = h h
şi deci trecând la limita¼ când h ! 0
00 00
obţinem fyx(x; y) = fxy (x; y):
Fie acum f : I ! R; I ½ R2 o funcţie cu (a; b) punct interior mulţimii I.
Funcţia f este derivabil a¼ parţial pe I astfel încât în punctul (a; b) derivatele
0 0
parţiale fx(a; b); fy (a; b) sunt continue. Consider¼am de…niţia f(x; y) ¡f (a; b):
Ea se mai scrie: f(x; y) ¡ f(a; b) = (f (x; y) ¡ f (a; y)) + (f(a; y) ¡ f(a; b))
Aplic¼am teorema creşterilor …nite pentru …ecare parantez¼a din ultima
sum¼a şi vom avea:
0
f (x; y) ¡ f (a; y) = (x ¡ a)fx(»; y); a < » < x;
0
f (a; y) ¡ f(a; b) = (y ¡ b)fy (a; ´); b < ´ < y:
0 0
Deci f(x; y) ¡ f(a; b) = (x ¡ a)fx(»; y) + (y ¡ b)fy(a; ´):
Dar cum derivatele parţiale sunt continue în punctul (a; b) rezulta¼ c¼a:
0 0 0 0 0
fx(»; y) = fx(a; b) + (fx (»; y) ¡ fx(a; b)) = fx(a; b) + Q1(x; y);
0 0 0 0 0
fy (a; ´) = fy(a; b) + (fy (a; ´) ¡ fy(a; b)) = fy (a; b) + Q2 (x; y); cu
Q 1(x; y) ! 0; Q 2(x; y) ! 0 când x ! a; y ! b; de unde obţinem
0 0
f (x; y) ¡ f(a; b) = (x ¡ a)fx(a; b) + (y ¡ b)fy(a; b) + (x ¡a)Q1(x; y) + (x¡
¡b)Q2 (x; y); iar pentru punctele (x; y) su…cient de aproape de (a; b) avem:
0 0
f (x; y) ¡ f (a; b) ' (x ¡ a)fx(a; b) + (y ¡ b)fy(a; b) (¤¤)
Not¼am x ¡ a = h; y ¡ b = k şi relaţia (¤¤) se scrie
0 0
f (x; y) ¡ f (a; b) ' hfx(a; b) + kfy (a; b):
De…niţia 4: Funcţia hfx(a; b) + kfy (a; b); h 2 R; k 2 R; care depinde
0 0
liniar de h şi k, se numeşte diferenţiala funcţiei f (x; y) în punctul (a; b) şi se noteaz¼a
0 0
df(a; b) = hfx(a; b) + kfy (a; b):
Observaţie: h = x ¡ a este diferenţiala funcţiei '(x; y) = x; iar k = y ¡ b
este diferenţiala funcţiei ª(x; y) = y; ambele de…nite pe R2: Deci h = d' =
= dx; k = d' = dy:
Cu aceste notaţii diferenţiala funcţiei f(x; y) într-un punct (x; y) în care
f are derivate parţiale continue se scrie:
0 0
df(x; y) = fx(x; y)dx + fy (x; y)dy sau
df = @f
@x
dx + @f
@y
dy:
42
Analog pentru o funcţie de n variabile f (x1 ; x2; :::; xn); diferenţiala se
de…neşte în mod asem¼
an¼ator:
@f @f @f
df = @x 1
dx1 + @x 2
dx2 + ::: + @xn
dxn:
De…niţia 5: i) Fie f : I ! R; I ½ R2 o funcţie de dou¼ a variabile,
derivabila¼ parţial de dou¼a ori pe I, cu toate derivatele parţiale de ordinul
întâi şi doi continue. Diferenţiala de ordinul doi se noteaz¼
a cu d2 f(x; y) şi
este de…nit¼ a de:
@2 f @ f 2 @ 2f
d2 f(x; y) = @x2
dx2 + 2 @x@y dxdy + @y2
dy2:
ii) Dac¼a f : I ! R; I ½ R2 este o funcţie ce are pe I
toate derivatele parţiale de ordin n continue, atunci diferenţiala de ordin n a
funcţiei f(x; y) exist¼
a, se noteaz¼a dn f şi este de…nit¼a de:
n n n
dn f = @@xfn dxn + Cnk @x@n¡1f@y dxn¡1dy + ::: + Cnk @xn¡k
@ f
@yk
dxn¡k dy + :::+
n
+Cnk @@yfn dy n:
Propoziţia 6: Dac¼a u; v : X ! R; X ½ R; sunt funcţii cu derivate
continue pe X şi dac¼a funcţia f (u; v) de…nita¼ pe Y ½ R2 are derivate parţiale
continue pe Y , atunci funcţia F (x) = f(u(x); v(x)) are derivata continua¼ pe
X; dat¼
a de
dF(x) @f du @f
dx = @u ¢ dx + @v ¢ dv
dx
Demonstraţie: Fie x0 2 X un punct oarecare. Nota¼m u(x0 ) = u0; v(x0) =

= v0; deci
0 0
f (u; v) ¡ f (u0; v0 ) = fu ¢ (u ¡ u0) + fv ¢ (v ¡ v0) + (u ¡ u0)Q 1(u; v)+
+(v ¡ v0)Q 2(u; v) cu Q1(u; v) ! 0; Q 2(u; v) ! 0 pentru u ! u0 ; v ! v0
(vezi Propoziţia 3). Obţinem:
F (x)¡F (x0)
= f (u;v)¡f(u 0 ;v0 ) 0 0
x¡x 0 x¡x 0 = fu(u0; v0) u¡u0 v¡v0 u¡u0
x¡x0 +fv (u0; v 0) x¡x0 + x¡x 0 Q1 (u; v)+
+ v¡v 0
x¡x0 2
Q (u; v):
Trecem la limit¼a pentru x ! x0 ; u ! u0 ; v ! v0 şi avem
u¡u0 0 0
x¡x0 ! u (x0); v¡v
x¡x0 ! v (x0 ) şi Q1(u; v) ! 0; Q2 (u; v) ! 0:
0
Obţinem c¼a:
0 0 0 0 0
F (x0) = ux(x0) ¢ fu (u0; v0 ) + vx(x0) ¢ fv (u0; v0):
Observaţie: i) Analog pentru F (x) = f (u1(x); u2(x); :::; un (x)) avem ur-
m¼atoarea regul¼a de derivare:
43
0 @f du1 @f du2 @f dun
F (x) = @u1 dx + @u2 dx + ::: + @un dx ; iar diferenţiala funcţiei va …:
0 @f du1 @f du2 @f dun
dF (x) = F (x)dx = @u1 dx
dx + @u2 dx
dx + ::: + @un dx
dx:
a F (x; y) = f (u(x; y); v(x; y)); cu u; v : X ! R; X ½
ii) Dac¼
½ R2 funcţii cu derivate parţiale continue pe X şi f (u; v) are derivate parţiale
continue pe Y ½ R2; atunci F are derivate parţiale continue pe X ½ R2;date
de:
@F @f
@x = @u ¢ @u
@x +
@f
@v ¢ @v
@x ;
@F @f
@y = @u ¢ @u
@y +
@f
@v ¢ @v
@y :
IX.2 Maxime şi minime pentru funcţii de mai multe

variabile
De…niţia 7: Fie f : X ! R; X ½ R2 o funcţie.

i) Un punct (a; b) 2 X se numeşte punct de minim al funcţiei f(x; y) dac¼a
exist ¼a o vecina¼tate V a lui (a; b) astfel încât pentru orice (x; y) 2 V \ X s¼a
avem f (x; y) ¸ f(a; b):
ii) Un punct (a; b) 2 X se numeşte punct de maxim al funcţiei f (x; y)
dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a lui (a; b) astfel încât pentru orice (x; y) 2 V \ X
s¼a avem f (x; y) · f (a; b):
Punctele de minim sau maxim de…nite mai sus se numesc şi puncte de extrem relativ.
Propoziţia 8: Fie f : X ! R; X ½ R2 şi (a; b) un punct interior
mulţimii X: Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:
i) Funcţia f (x; y) are în punctul (a; b) un extremum;
ii) Funcţia f(x; y) are derivate parţiale de ordinul întâi în punctul (a; b):
0
Atunci derivatele parţiale se anuleaz¼a în punctul (a; b); adic¼ a fx(a; b) = 0;
0
fy (a; b) = 0
Demonstraţie: Dac¼a lua¼m x = a; funcţia f (a; y) are derivat¼a în punctul
0
y = b şi fy (a; b) = 0 (conform teoremei lui Fermat).
Analog dac¼ a lu¼am y = b rezult¼a c¼a funcţia f(x; b) are derivat¼a în punctul
x = a şi are în acest punct un extrem, deci din teorema lui Fermat obţinem
0
fx (a; b) = 0:
Observaţie: i) Reciproca Propoziţiei 8 în general nu este adevarata¼
44
0 0
ii) Un punct (a; b) pentru care fx(a; b) = 0; fy (a; b) = 0
se numeşte staţionar. Deci punctele de extrem x vor g¼asi printre soluţiile
sistemului @f
@x = 0;
@f
@y = 0; dar nu toate soluţiile acestui sistem sunt puncte
de extrem. Pentru a le recunoaşte ne vom folosi şi de derivatele parţiale de
ordinul doi.
În acest sens vom da fa¼ra¼ demonstraţie urma¼toarea teorema¼:
Propoziţia 9: Fie f : X ! R; X ½ R2; o funcţie derivabil¼a parţial de
trei ori pe X: Fie (a; b) o soluţie a sistemului @f@x = 0;
@f
= 0:
2 2
³ 2 ´2 @y 2
i) Dac¼a în punctul (a; b) avem @@xf2 ¢ @@yf2 ¡ @x@y
@ f
> 0 şi @@xf2 > 0; atunci
punctul (a; b) este un punct de minim al funcţiei f(x; y):
³ 2 ´2
@ 2f @ 2f @ f 2
ii) Dac¼a în punctul (a; b) avem @x2 ¢ @y2 ¡ @x@y > 0 şi @@xf2 < 0; atunci
punctul (a; b) este un punct de maximum al funcţiei f (x; y):
2 2
³ 2 ´2
iii) Dac¼a în punctul (a; b) avem @@xf2 ¢ @@yf2 ¡ @x@y
@ f
< 0; atunci punctul
(a; b) nu este un punct de extremum al funcţiei f(x; y):(un astfel de punct se
numeşte punct şa)
De…niţia 10: Fie f : X ! R; X ½ Rn ; o funcţie.
i) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se numeşte un punct de minim al funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ) dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a lui (a1 ; a2; :::; an ) astfel încât
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s¼a avem:
f (x1; x2; :::; xn) ¸ f(a1 ; a2; :::; an ):
ii) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se numeşte un punct de maxim al funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ) dac¼a exist¼a o vecin¼atate V a punctului (a1; a2 ; :::; an) astfel
încât pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s¼a avem:
f (x1; x2; :::; xn) · f(a1 ; a2; :::; an ):
Propoziţia 11: Fie f : X ! R; X ½ Rn şi (a1; a2 ; :::; an) un punct
interior mulţimii X. Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:
i) Funcţia f (x1; x2; :::; xn ) are în punctul (a 1; a2; :::; a n) un extremum
ii) Funcţia f(x1 ; x2; :::; xn) are derivate parţiale în punctul (a1; a2 ; :::; an):
Atunci derivatele parţiale se anuleaz¼a în punctul (a 1; a2; :::; an ); adic¼ a
0 0 0
fx1 (a1; :::; an ) = 0; fx2 (a1; :::; an ) = 0; :::; fxn (a1 ; a2; :::; an ) = 0
Demonstraţie: Analog cu demonstraţia data¼ Propoziţiei 9.
De…niţia 12: Soluţiile sistemului
45
@f @f @f
@x 1 = 0; @x 2 = 0; :::; @x n
= 0 se numesc puncte staţionare ale funcţiei
f(x1; x2 ; :::; xn ):
Deci punctele de extrem ale funcţiei f(x1; x2; :::; xn ) se g¼asesc printre
punctele ei staţionare. Pentru a determina punctele de extrem vom ţine
seama şi de derivatele parţiale de ordin doi. În acest sens vom da f¼ar¼a demon-
straţie urm¼atoarea teorem¼ a:
Propoziţia 13: Fie f : X ! R; X µ Rn o funcţie derivabil¼a parţial de
trei ori pe X: Fie (a1; a2 ; :::; an) o soluţie a sistemului
@f @f @f
@x 1 = 0; @x 2 = 0; :::; @x n
=0
i) Dac¼
a toate numerele:
¯ ¯
¯ A11 A12 ::::::A1n ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ A A12 ¯ ¯ A21 A22 ::::::A2n ¯
¢1 = A11; ¢2 = ¯¯ 11 ¯ ; :::; ¢n = ¯
¯ ¯
¯ unde
¯
A21 A22 ¯ ::::::::::::::::::::::::::: ¯
¯ An1 An2::::::Ann ¯
2
Aij = @ f(a@x1;ai@x
2 ;:::;an)
j
; sunt pozitive, atunci funcţia f(x1; x2 ; :::; xn) are în
punctul (a1 ; a2; :::; an ) un minim.
ii) Daca¼ ¡¢1; ¢2; ¡¢3; :::; (¡1)n ¢n sunt pozitive, atunci funcţia f(x1; x2; :::;
; xn) are în punctul (a1; a 2; :::; an ) un maxim.
Capitolul 5. Primitive. Integrale nede…nite
Fie I ½ R, I interval de numere reale şi f : I ! R o funcţie.
De…niţia 1.
Spunem c¼a f admite primitiv¼a pe intervalul I; dac¼a exista¼ o funcţie
F : I ! R astfel încât:
i) F este derivabil¼a pe I;
ii) F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 I
Funcţia F se numeşte primitiva¼ a funcţiei f:
Propoziţia 2
Fie I ½ R un interval şi f : I ! R o funcţie. Dac¼a F1; F2 : I ! R sunt
dou¼a primitive ale funcţiei f; atunci exist¼a o constant¼a c 2 R astfel încât
F1 (x) = F2 (x) + c; 8x 2 I:
46
Demonstraţie:
F1 şi F2 …ind primitive ale lui f, ele sunt derivabile pe I şi veri…c¼a relaţiile:
F10 (x) = f (x) = F20 (x) ; 8x 2 I, deci (F1 ¡ F2)0 (x) =
= F10 (x) ¡ F20 (x) = 0; 8x 2 I:
Deoarece F1 ¡ F2 are derivata nul¼ a pe I ; ea va … constant¼a pe I; deci
exist¼a c 2 R astfel încât:
F1 (x) ¡ F2 (x) = c; 8x 2 J
Observaţia 3:
1) Fie f : I ! R o funcţie. Atunci orice dou¼a primitive ale funcţiei f
difer¼a printr-o constant¼a.
2) O funcţie care admite primitive, are proprietatea lui Darboux.
3) Dac¼a I este interval, I ½ R şi f : I ! R este o funcţie astfel încât
mulţimea f (I) = ff (x) j x 2 Ig nu este interval, atunci funcţia f nu admite
primitive.
4) Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R admite primitive
De…nitia 4
Fie f : I ! R, I ½ R, I interval, astfel încât f s¼a admit¼ a primitive.
Mulţimea tuturor primitivelorRlui f se numeşte integral¼a nede…nit¼a a funcţiei
f şi se noteaz¼a prin simbolul f (x) dx:
Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii (care admite primitive)
se numeşte integrare.
Propoziţia 5
Dac¼a f; g : I ! R sunt funcţii care admit primitive şi º 2 R, º 6= 0;
atunciZfuncţiile f + g şi ºf admit primitive şi au loc relaţiile:
R R
i) [f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx
R R
ii) R ºf (x) dx =Rº f (x) dx
iii) f (x) dx = f (x) dx + C
Demonstraţie:
Dac¼a F este o primitiv¼ a a lui f iar G o primitiv¼
a a lui g, atunci F şi
G sunt derivabile pe I şi F = f; G = g. Rezult¼a c¼a F + G şi ºF sunt
0 0
derivabile pe J şi:
(F + G)0 = F 0 + G0 = f + g
(ºF )0 = ºF 0 = ºf , de unde obţinem
R c¼a F + G este o primitiv¼
R a a lui f + g
şi ºF este o primitiv a¼ a lui ºf , deci f (x) dx = F + C; g (x) dx = G + C;
47
R R
(f (x) + g (x)) dx = F + G + C; ºf (x) dx = ºF + C
Tabel de integrale nede…nite

R
1) odx = ¿
R xn+1
2) xn dx = + C; n 2 R; n 6= ¡1
R 1 n+ 1
3) x dx = ln jxj + C; x 6= 0
R 1
4) (ax + b)n dx = (ax + b)n+1 + C; n 2 Rn f¡1g
a (n + 1)
R dx 1
5) = ln (ax + b) + C; ax + b 6= 0
ax + b a
R x 1 x
6) a dx = a + C; a > 0; a 6= 1
R x ln a
7) R e dx = ex + C
8) R sin xdx = ¡ cos x + C
9) Rcos xdx = sin x + C
10) Z tgxdx = ¡ ln jcos xj + C; cos x 6= 0
11) ctgxdx = ln jsin xj + C; sin x 6= 0
Z ¯ x¯
dx ¯ ¯
12) = ln ¯ tg ¯ + C; sin x 6= 0
sin x
Z
dx ¯ 2³ x ¼ ´¯
¯ ¯
13) = ln ¯tg + ¯ + C; cos x 6= 0
Z cos x 2 4
dx
14) = tgx + C; cos x 6= 0
Z cos2 x
dx
15) = ¡ctgx + C; sin x 6= 0
Z sin2 x
16) chxdx = shx + C
Z
17) shxdx = chx + C
Z
1
18) dx = tghx + C
Z ch2x
dx
19) 2
dx = ¡ctghx + C; shx 6= 0
Z sh x
dx 1 x
20) 2 2
= arctg + C; a 6= 0
Z x +a a ¯a ¯
dx 1 ¯x ¡ a ¯
21) = ln ¯ ¯ + C; a 6= 0; jxj 6= a
x2 ¡ a2 2a ¯ x + a ¯
48
Z
dx x
22) p = arcsin + C; a 6= 0; x 2 (¡a; a)
Z a2 ¡ x2 a
dx ¡ p ¢
23) p = ln x + x 2 + a2 + C
Z x2 + a2
dx 1 ax + b
24) 2 = arctg +C
(ax + b) + c2 ac c
Aceste formule sunt valabile pe un interval I conţinut în domeniul de
de…niţie al …ec¼arei funcţii în parte.
Observaţia 6
Folosind tabloul de primitive de mai sus, precum şi urma¼toarele reguli de
calcul:R R R
i) (af (x) + bg (x)) dx = a f (x) dx + b g (x) dx
R 0(x)
ii) ff(x) dx = ln jf (x)j + C; f (x) 6= 0
R n n+1
iii) f (x) f 0 (x) dx = f n+1(x) + C; n 2 R; n 6= ¡1;
putem obţine primitive noi. (Funcţiile f şi g admit primitive).
Metode de integrare
I. Integrarea prin p¼ arţi
Presupunem cunoscut faptul c¼a dac¼a f : I ! R cu I ½ R, I interval, este
continu¼a, atunci f admite primitive.
Propoziţia 7
(Formula de integrare prin pa¼rţi). Daca¼ f; g : I ! R sunt funcţii deriv-
abile cu derivatele continue, atunci funcţiile fg; f 0 g şi f g 0 admit primitive
şi avem
R urm¼atoarea relaţie:R
f (x) g 0 (x) dx = f g ¡ g (x) f 0 (x) dx
Demonstraţie
Cum orice funcţie derivabil¼a este continu¼a, rezult¼a ca¼ f 0 g şi fg 0 sunt
continue, deci şi funcţia (fg)0 = f 0 g + f g 0 este continu¼a, deci aceste funcţii
admit
R primitive. Obţinem:
R R R
0
(fg) (x) dxR = f 0 (x) g (x) dx + Rf (x) g 0 (x) dx ) f (x) g 0 (x) dx =
= fg + C ¡ g (x) f 0 (x) dx = f g ¡ g (x) f 0 (x) dx:
II. Prima metod¼

a de schimbare de variabil¼
a
49
Propoziţia 8
Fie I1; I2 ½ R intervale şi ' : I1 ! I2 ; f : I2 ! R funcţii cu propri-
et¼aţile:
i) ' este derivabil¼a pe I1;
ii) f admite primitive pe I2 şi …e F o primitiv¼a a sa. Atunci funcţia
(f ± ')¢'0 admite primitive, iar funcţia F ±' este o primitiv¼a a lui (f ± ')¢'0 ;
deciR avem relaţia:
f (' (t)) ¢ '0 (t) dt = F ± ' + C
Demonstraţie:
Funcţia F …ind o primitiv¼a a lui f este derivabil¼a pe I2 şi F 0 = f: Cum '
este derivabil ¼a pe I1, rezult¼a F ± ' derivabil ¼a pe I1 şi (F ± ')0 (t) = F 0 (' (t))¢
'0 (t) = f (' (t)) ¢ '0 (t) ; pentru orice t 2 I: Obţinem c¼a funcţia F ± ' este o
primitiv¼a a lui (f ± ') ¢ '0 :
III. A doua metod¼

a de schimbare de variabil¼
a
Propoziţia 9
Fie I1; I2 ½ R intervale şi ' : I1 ! I2; f : I2 ! R funcţii ce îndeplinesc
condiţiile:
i) ' este bijectiv¼a, derivabil¼a, cu derivata nenul¼a pe I1;
ii) Funcţia h = (f ± ') ' 0 admite primitive şi …e H o primitiv¼a a sa.
Atunci:
a) Funcţia f admite primitive; R
b) Funcţia H ± '¡1 este o primitiv¼a a lui f, adic¼a f (x) dx = H ± '¡1 + C
Demonstraţie:
Cum H este o primitiva¼ a lui h ea va … derivabil¼a şi H 0 = h = (f ± ') ¢ '0 :
Din ipoteza (i) rezult¼a c¼a funcţia invers ¼a '¡1 este derivabil¼a pe I2; deci H±'¡1
este derivabil¼a pe I2 şi vom avea:
(H ± '¡1)0 (x) = H 0 ('¡1 (x)) ('¡1)0 (x) =
= (f ± ') (' ¡1 (x)) ¢ '0 ('¡1 (x)) ¢ ('¡1 )0 (x) =
1
= f (x) '0 ('¡1 (x)) 0 ¡1 = f (x) ; 8x 2 I2 :
' (' (x))
Deci H ± '¡1 este o primitiv¼a a lui f:
50
IV. Integrarea funcţiilor raţionale
De…niţia 10.
O funcţie f : I ! R cu I ½ R, I interval, se numeşte raţional¼a dac¼a
exist ¼a dou¼a polinoame P şi Q cu coe…cienţi numere reale astfel încât
P (x)
Q (x) 6= 0; 8x 2 I şi f (x) =
Q (x)
O funcţie raţional¼a f se va numi simpl¼a dac¼a are una din urm¼atoarele
forme:
i) f (x) = an xn + an¡1xn¡1 + ::: + ao
A
ii) f (x) = ; n 2 N¤
(x ¡ a)n
Bx + C
iii) f (x) = ; n 2 N¤ şi b2 ¡ 4ac < 0
(ax2 + bx + c)n
D¼am f¼ar¼a demonstraţie urm¼ atoarea teorem¼a:
Propoziţia 11
(Descompunerea funcţiilor raţionale în funcţii raţionale simple). Fie
P (x)
f : I ! R o funcţie raţional¼a, f (x) = ; Q (x) 6= 0; 8x 2 I; unde
Q (x)
P şi Q sunt polinoame cu coe…cienţi reali, prime între ele. Presupunem c¼a
descompunerea în factori primi a polinomului Q este:
¯ ¯
Q (x) = (x ¡ a1)®1 ::: (x ¡ a q )®q ¢(x2 + M1 x + N1) 1 ::: (x2 + Mr x + Nr ) r :
Atunci f se descompune· în mod unic astfel: ¸
P q An1 An2 Ann
f (x) = L (x) + ®n + + ::: + +
" n=1 (x ¡ an ) (x ¡ an )®n ¡1 x ¡ an #
P
r m m m m m m
B1 x + C1 B2 x + C2 Bm x + C1
+ ¯m + ¯ m¡1 + ::: + x2 + M x + N
2
m=1 (x + Mm x + Nm ) 2
(x + Mm x + Nm ) m m
unde L este un polinom cu coe…cienţi reali, iar am; Mm ; Nm; Ai ; Bj ; Cj
n m m
sunt constante reale şi Mm 2

¡ 4Nm < 0:
µ ¶
b 2 b2 ¡ 4ac
Având în vedere c¼a ax + bx + c = a x +
2
¡ ; din cele
2a 4a
de mai sus rezult a¼ ca¼ determinarea primitivei unei funcţii raţionale R (x) se
reduce la determinarea primitivelor elementelor simple, adic¼ a la calcularea
integralelor:
51
Z Z Z Z
dx dx Ax + B Ax + B
; n; 2 dx; £ ¤n dx cu
x¡a (x ¡ a) (x ¡ a) + b2 (x ¡ a)2 + b2
n 2 Z, n > 1
Avem:
Z
dx
= ln jx ¡ aj + C
Z x¡a
dx 1 1
n = ¢ +C
¡n + 1Z (x ¡ a)n¡1
Z (x ¡ a)
Ax + B A (x ¡ a) R dx
2 dx = 2 dx + (B + aA) =
(x ¡ a) + b2 (x ¡ a) + b2 (x ¡ a)2 + b2
A £ ¤ aA + B x¡a
= ln (x ¡ a)2 + b2 + arctg +C
2 Z b b
Ax + B
Fie In = £ ¤n dx; n > 1; n 2 Z
(x ¡ a)2 + b2
Ax + B A 2 (x ¡ a) Aa + B
Putem scrie c¼a: £ 2 ¤ n = ¢ £ 2 ¤ n+£ 2 ¤n
(x ¡ a) + b2 2 (x ¡ a) + b2 (x ¡ a) + b 2
Z
Ax + B A 1 1
deci £ ¤ n dx = ¢ ¢£ +
2
(x ¡ a) + b2 2 ¡n + 1 (x ¡ a)2 + b2¤n¡1
Z
dx
+ (Aa + B) £ ¤n
(x ¡ a)2 + b2 Z
dx
şi am redus calculul integralei In la calculul integralei £ ¤n
(x ¡ a)2 + b2
Dac¼a Znot¼ am x ¡ a ¡ u ) dx = du şi vom obţine c¼ a:
du
In =
(u2 + b2)n
Avem: Z 2 Z
1 u + b2 ¡ u2 1 1 2u2 du
In = 2 n du = I n¡1 ¡
b (u2 + b2) b2 2b2 (u2 + b2 )n
Ultima
Z integral¼ a o integr¼am prin p¼ arţi: Z
u2udu 1 u 1 du
n = ¡n+1 ¢ n¡1 ¡ ¡n+1 ¢
(u + b )
2 2 2
(u + b ) 2 (u + b2)n¡1
2
sau
1 1 1 u 1 1
In = 2 In¡1+ 2 ¢ n¡1 ¢ 2 n¡1 ¡ 2
¢ n¡1 In¡1
b 2b (u + b ) 2 2b
V. Integrarea funcţiilor trigonometrice
52
Se numesc
R integrale de funcţii trigonometrice, integralele de forma:
(¤) R (sin x; cos x) dx; unde R (u:v) este o funcţie raţional¼a în argu-
mentele u; v:
x
a) Facem schimbarea de variabila¼ t = tg :
2
2t 1 ¡ t2
Pentru x 2 (¡¼; ¼) avem sin x = ; cos x = si dx =
1 + t2 1 + t2
2tdt
; iar integrala (¤) devine:
1 + t2 µ ¶
R 2t 1 ¡ t2 2t
R ; dt care este o integral a¼ raţional a¼ în t:
1 + t2 1 + t2 1 + t2
b) Dac¼a funcţia R (sin x; cos x) este impar¼a în sin x; adic¼a
R (¡ sin x; cos x) = ¡R (sin x; cos x)
se face schimbarea de variabil¼a cos x = t, iar integrala (¤) se transform¼a
într-o integrala¼ de funcţie raţional ¼a în t:
c) Dac¼a R (sin x; ¡ cos x) = ¡R (sin x; cos x) (deci impar¼ a în cos x) se face
schimbarea de variabil¼a sin x = t
d) Daca¼ R (¡ sin x; ¡ cos x) = R (sin x; cos x) se face schimbarea de vari-
t t dt
abil¼a tgx = t şi atunci sin x = p ; cos x = p ; dx =
1 +t 2 1+t 2 1 + t2
VI. Integrarea funcţiilor raţionale de argumente iraţionale
Z ³ m1 m2 mp ´
1) R x ; x ; :::; x np dx;
n1 n2 mi ; ni 2 N; unde R (u1 ; u2; :::; up) este
o funcţie raţionala¼ de argumente u1 ; u2 ; :::; up se transforma¼ în integrala¼ de
funcţie raţional ¼a dac¼a2facem substituţia x = tr , unde r = c:m:m:m:c fn1;3n 2; :::; np g
Z µ ¶ m1 µ ¶ m2 µ ¶ mp
6 ax + b n1 ; ax + b n2 ; :::; ax + b np 7 dx;
2) Integrala R 4x; 5
cx + d cx + d cx + d
unde R (u; v1; v2; :::; vp ) este funcţie raţionala¼ de toate argumentele, se
transform¼a în integrala de funcţie raţional¼ a dac¼a facem substituţia
ax + b
= tr , unde r este cel mai mic multiplu comun al numerelor intregi
cx + d
n 1; n2; :::; n p
53
¡ p ¢
3) Integralele de forma I = R x; ax2 + bx + c dx; unde R (u; v) este
o funcţie raţional¼
a în argumentele u şi v, se reduc la integrale de funcţii
raţionale astfel:
i)
p Pentru a > 0 se p
face transformarea:
ax2 + bx + c = x a + t
ii) Pentru ¢ > 0; a < 0, …e x1 ; x2 r¼ad¼ acinile ecuaţiei ax2 + bx + c: Deci
2
ax p + bx + c = a (x ¡px1) (x ¡ x2 ) şi vom face transformarea:
ax2 + bx + c = a (x ¡ x1) (x ¡ x2) = t (x ¡ x1)
iii)
p Pentru a < 0; c >p0 mai putem face şi substituţia
ax2 + bx + c = tx + c
Capitolul 6. Funcţii integrabile

De…niţia 1
Fie [a; b] un interval închis şi ma¼rginit în R. Se numeşte diviziune a
intervalului [a; b] un sistem de puncte D = (xo; x1; :::; xn¡1; xn ) din [a; b] astfel
încât a = xo < x1 < x2 < ::: < xn¡1 < xn = b
Cea mai mare dintre lunginile intervalelor
[xo ; x1 ] ; [x1; x2] ; :::; [xn¡1 ; xn ] se numeşte norma diviziunii D şi se noteaz¼a
kDk : Deci
kDk = max (xi ¡ xi¡1)
1·i·n
De…niţia 2
Fie D1 = (xo ; x1 ; :::; xn¡1 ; xn ) ; D2 = (yo; y1; :::; ym¡1; ym) doua¼ diviziuni
ale intervalului [a; b]. Spunem c¼a D2 este mai …n¼a decât D1 dac¼a orice punct
al diviziunii D1 este şi punct al diviziunii D2, adic¼a mulţimea fxo; x1 ; :::; xn g
este inclus¼a în mulţimea fyo; y1; :::; ymg : Scriem acest lucru prin D1 ½ D2:
De…niţia 3
Fie D1 = (xo; x1; :::; xn) ; D2 = (yo; y1; :::; ym) dou¼a diviziuni ale inter-
valului [a; b] : Diviziunea format¼a din mulţimea fxo; x1; :::; xng[fyo; y1 ; :::; ym g
ale c¼arei elemente sunt luate în ordine cresc¼atoare, se numeşte reuniunea di-
viziunilor D1 ; D2 şi se noteaz¼a D1 [ D2:
Exemple:
1) Fie [a; b] un interval şi r > 0 un num¼ar real şi n un numa¼r nat-
ural.
¡ Imp¼arţind intervalul [a; b] în n p¼arţi
¢ egale, obţinem diviziunea D =
b¡a b¡a b¡a L
a; a + n ; a + 2¡ n ; :::; a¢+ (n ¡ 1) ¡ n ; b care are ¢ norma kDk
¡ = n¢ :
2) Fie D1 = 0; 13 ; 23 ; 1 ; D1 = 0; 13 ; 12 ; 23 ; 45 ; 1 ; D3 = 0; 12 ; 1 : Atunci
D1 ½ D2 ; D3 " D1; D3 ½ D2:
54
¡ p 3 ¢ ¡ 3 p ¢
3) Fie D 1 = 1; 2; ; 2 ; D 2 = 1; 2 ; 3; 2 : Atunci D1 [ D2 =
¡ p 3 p ¢ 2
1; 2; 2 ; 3; 2
De…niţia 4
Fie [a; b] un interval şi m¼ arginit, f : [a; b] ! R o funcţie, D = (xo; x1; :::; xn)
o diviziune a intervalului [a; b] şi »1 ; »2; :::; » n 2 [a; b] un sistem de puncte ast-
fel încât xi¡1 · »i · xi cu 1 · i · n, numit sistem de puncte intermediare
Xn
asociat diviziunii D. Atunci numa¼rul real f (» i) (xi ¡ xi¡1 ) se numeşte
i=1
suma Riemann asociat¼a funcţiei f, diviziunii D şi punctelor intermediare
»1 ; »2 ; :::; »n . Vom nota acest num¼ar prin ¾D (f; »)
De…niţia 5
O funcţie f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼a Riemann ( sau simplu
integrabil¼a), dac¼a exist¼a un num¼ar real If astfel încât pentru orice " > 0
exist¼a ´" > 0 cu proprietatea c¼a pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn ) a
intervalului [a; b] cu kDk · ´" şi orice puncte intermediare xi¡1 · »i · xi
cu 1 · i · n are loc inegalitatea j¾ D (f; ») ¡ If j < ": Numa¼rul real If se
Zb
numeşte integrala funcţiei f pe intervalul [a; b] şi se noteaz¼a f (x) dx:
a
Propoziţia 6
Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a. Atunci num¼arul If din De…niţia
5 este unic determinat de f .
Demonstraţie
Daca¼ I1 şi I2 ar … doua¼ numere care veri…ca¼ condiţiile din De…niţia 5,
atunci pentru orice " > 0 ar exista ´ k;" > 0 (k = 1; 2) astfel încât pentru
orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [a; b] cu kDk · ´k;" şi orice puncte
intermediare xi¡1 · »i · xi; cu 1 · i · n s¼a avem j¾D (f; ») ¡ Ik j < "2 ; k =
1; 2: ¡ ¢
Lu¼am ´ " = min ´1;" ; ´2;" : Va rezulta c¼a pentru orice diviziune D a lui
[a; b] cu kDk · ´" şi orice sistem (» i)i=1;n de puncte intermediare asociat lui
D avem:
j¾D (f; ») ¡ I1j < "2 şi j¾D (f; ») ¡ I2j < 2" , deci jI1 ¡ I2 j < jI1 ¡ ¾ D (f; »)j+
j¾ D (f; ») ¡ I2j < "2 + "2 = ":
Cum " > 0 a fost arbitrar ales, obţinem c¼a I1 = I2 :
Propoziţia 7
55
Orice funcţie integrabil¼ a f : [a; b] ! R este m¼arginit¼a (exist¼a o constant¼a
M > 0 astfel încât jf (x)j · M pentru orice x 2 [a; b]). Reciproca este
adeva¼rat¼a?
Demonstraţie
Fie If integrala lui f pe intervalul [a; b] şi lu¼am " = 1. Din de…niţia
integrabilitaţii lui f, rezult¼a c¼a exist¼a ´" > 0 astfel încât
j¾D (f; ») ¡ If j < 1, oricare ar … diviziunea D = (xo; x1 ; :::; xn ) cu kDk ·
´ si oricare ar … punctele intermediare » i 2 [xi¡1; xi] ; i = 1; n:Considerand o
diviziune …xata D = (x0; x1;::: xn) cu kDk · ´ este su…cient s¼ a ar¼at¼am c¼a f
este m¼arginit¼a pe …ecare interval [xk¡1; xk ] şi vom considera urm¼ atorul sistem
de puncte½ intermediare:
xi; daca¼ i 6= k
»i =
¯x, daca¼ i = k ¯
¯ X ¯
Atunci ¯¯ f (x) (xk ¡ xk¡1 ) + f (xi ) (xi ¡ xi¡1) ¡ If ¯¯ < 1
¯ ¯
i6=k
deci jf (x)j · M kÃunde !
1 X
Mk = 1 + jIf j + jf (xi )j (xi ¡ xi¡1) :
xk ¡ xk¡1 i6=k
Reciproca nu este adev¼arat½¼a. De exemplu funcţia:
1; dac¼ ax2Q
f : [0; 1] ! R, f (x) = nu este integrabil¼a Rie-
0, dac¼a x 2 R n Q
mann. Într-adev¼ ar, orice subinterval al unei diviziuni D a intervalului [0; 1]
conţine şi puncte raţionale şi puncte iraţionale, deci …e D = (xo; x1 ; :::; xn ) o
diviziune a intervalului [0; 1] şi …e » 0i; » 00i 2 [xi¡1; xi ] ; 1 · i · n doua¼ sisteme
de puncte intermediare astfel încât »0i 2 Q şi »00i 2 R n Q . Atunci f (» 0i) = 1
şi f (»00i ) = 0 ; 1 · i · n:
Vom avea ¾ D (f; » 0) = 1; ¾D (f; »00 ) = 0. Dac¼a f ar … integrabil¼a, atunci ¡ ¢
ar exista I 2 R care ar veri…ca condiţiile De…niţiei 5. Deci pentru " 2 0; 14
exist¼a ´" > 0 astfel încât pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [0; 1]
cu kDk · ´" , avem j¾D (f; » 0 ) ¡ Ij < " şi j¾ D (f; » 00 ) ¡ Ij < ". Rezult¼ a c¼a
j1 ¡ Ij = j¾D (f; »0 ) ¡ I j < " şi jIj = j0 ¡ Ij = j¾ D (f; » 00) ¡ Ij < " , deci
1 = j1 ¡ I + Ij · j1 ¡ Ij + I < 2" < 2 ¢ 14 < 12 fals.
Clase de funcţii integrabile
56
De…niţia 8
Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi ¢ = (xo ; x1 ; :::; xn) o diviziune a
intervalului [a; b]. Nota¼m mi = inf f (x) şi Mi = sup f (x) :
x2[x i¡1;xi ] x2[xi¡1 ;xi ]
n
X Xn
Fie s ¢ (f) = mi (xi ¡ xi¡1 ) şi S¢ (f) = Mi (xi ¡ xi¡1) sumele Dar-
i=1 i=1
boux (inferioar¼a, respectiv superioar¼a) asociate funcţiei f şi diviziunii 4.
Propoziţia 9
Sumele Darboux ale unei funcţii m¼arginite f : [a; b] ! R satisfac condiţi-
ile:
a) s ¢ (f ) · ¾ ¢ (f; ») · S¢ (f ) pentru orice diviziune 4 şi pentru orice
sistem de puncte intermediare asociat acesteia.
b) Dac¼a diviziunile 40 şi 4 sunt astfel încât 4 ½ 40 , atunci s¢ (f) ·
s¢0 (f) şi S¢0 (f) · S¢ (f).
c) Pentru orice pereche de diviziuni 41 şi 4 2 ale intervalului [a; b] are loc
inegalitatea:
s ¢1 (f) · S¢2 (f) :
Demonstraţie:
i) Cu notaţiile de mai sus avem inegalita¼ţile evidente:
mi · f (»i ) · Mi , pentru orice »i 2 [xi¡1 ; xi ] : Înmulţim aceste relaţii cu
xi ¡ xi¡1 şi sumând dup¼a i, obţinem:
X n Xn Xn
mi (xi ¡ xi¡1) · f (»i ) (xi ¡ xi¡1) · Mi (xi ¡ xi¡1 )
i=1 i=1 i=1
adic¼a s¢ (f ) · ¾D (f; »i ) · S¢ (f)
ii) Fie 4 ½ 40 şi f¼ar ¼a a restrânge generalitatea, presupunem c¼a 40 este
obţinut¼a din diviziunea
4 = (xo; x1; :::; xj¡1; xj ; :::; xn) prin ad¼
augarea unui singur punct de di-
viziune cj între xj¡1 şi xj, deci
40 = (xo; x1; :::; xj¡1; xj ; :::; xn ) :
Not¼am m0j = inf f (x) şi m00j = inf f (x) :
x2[xj ¡1 ;cj ] x2[cj ;xj ]
Rezult¼a c¼a mj · m0j şi
mj · m00j ,
deci:
n
X
s ¢ (f ) = mj (xj ¡ xj¡1) + mi (xi ¡ xi¡1 ) =
i=1
i6=j
X
mj [(xj ¡ cj ) + (cj ¡ xj¡1)] + mi (xi ¡ xi¡1 ) ·
i6=j
57
X
m00j (xj ¡ cj ) + m0j (cj ¡ xj¡1) + mi (xi ¡ xi¡1) = s ¢0 (f) :
i6=j
Analog se demonstreaza¼ şi inegalitatea S¢0 (f ) · S¢ (f) : Cazul general

se demonstreaza¼ prin inducţie dupa¼ numa¼rul de puncte prin care difer¼a cele
dou¼a diviziuni.
iii) Fie 41 ; 42 dou¼a diviziuni ale intervalului [a; b] şi …e 4 = 41 ½ 42 .
Atunci avem 41 ½ 4 şi 42 ½ 4 şi aplicând punctul ii),obtinem:
s ¢k (f ) · s ¢ (f ) şi S¢ (f) · S¢k (f ) cu k 2 f1; 2g :
Dar din punctul i) avem c¼a s¢ (f) · S¢ (f ) ; deci s¢1 (f) · s¢ (f) ·
S¢ (f ) · S¢2 (f) :
Propoziţia 10: Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginita¼. Sunt echivalente
urm¼atoarele a…rmaţii:
i) Pentru orice " > 0; exist¼a ´ " > 0 astfel încât S¢ (f ) ¡ s¢ (f) < ";
oricare ar … diviziunea 4 a intervalului [a; b] cu k4k < ´ "
ii) Funcţia f este integrabil¼a.
Demonstraţie: i) ) ii). Din Propoziţia 9 avem c¼a mulţimea tuturor
sumelor Darboux inferioare funcţiei f este majorat¼a de orice sum¼ a Darboux
superioar¼a a lui f, deci mulţimea fs¢ (f )g admite o margine superioar¼a no-
tata¼ I 0 (f ) =sup s ¢ (f ) : Analog mulţimea fS¢ (f)g este minorata¼ de orice
4
suma¼ Darboux inferioar¼a deci are o margine inferioar¼a notat¼a cu I 00 (f).
Atunci vom avea inegalit¼aţile
s ¢ (f ) · I 0 (f) · I 00 (f) · S¢ (f ) ; pentru orice diviziune4.
Dar din ipotez¼a avem ca¼ pentru orice " > 0 exista¼ ´" > 0 astfel încât
S¢ (f ) ¡ s ¢ (f ) < " ; 84 diviziune cu k4k < ´" :
Deci 0 · I 00 (f ) ¡ I 0 (f) · S¢ (f) ¡ s¢ (f) < " ; 84 cu k4k < ´" :
Cum " > 0 a fost arbitrar, rezult¼a c¼a numerele reale I 0 (f ) şi I 00 (f )
sunt egale, I 0 (f) = I 00 (f) = I (f). Deci vom avea ca¼ s ¢ (f) · I (f) ·
S¢ (f ). Dar din Propoziţia 9 avem c¼a s¢ (f) · ¾D (f; ») · S¢ (f), deci
j¾ D (f; ») ¡ I (f )j · S¢ (f) ¡ s ¢ (f) < " oricare ar … diviziunea 4 a lui [a; b]
şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare »i . De aici rezult¼a c¼a f este
Zb
integrabil¼ a şi c¼a f (x) dx = I (f) = I 0 (f) = I 00 (f ) :
a
ii) ) i) ţinem
© cont ca¼ ª ©
s ¢ (f ) = inf ¾¢ (f; ») j » i 2 [xi¡1; xi] i = 1; n şi S¢ (f) = sup ¾¢ (f; ») j » i 2 [xi¡1; x
Observaţia 11:
58
Orice funcţie, f : [a; b] ! R continu¼ a este uniform continu¼ a, adic¼a satis-
face condiţia:
8" > 0; 9´" > 0 a.î. pentru orice x0; x00 2 [a; b] cu jx0 ¡ x00j < ´" are loc
inegalitatea:
jf (x0) ¡ f (x00 )j < ":
Propoziţia 12:
Orice funcţie f : [a; b] ! R care este monoton¼a pe [a; b] este integrabil¼a
pe[a; b].
Demonstraţie
Dac¼a f este constant¼ a, atunci în mod clar este integrabil¼a. Presupunem
c¼a f nu este constanta¼ şi în acest caz obţinem:
jf (a) ¡ f (b)j > 0:
Presupunem c¼a f este cresc¼atoare şi pentru orice " > 0 not¼ am
"
´" = :
f (b) ¡ f (a)
Fie 4 = (xo; x1; :::; xn) o diviziune a intervalului [a̧; b] astfel încât k4k <
´" :
Deoarece f este cresc¼atoare avem:
f (xi¡1) = mi = inf f (x)
x2[xi¡1;x i ]
f (xi ) = Mi = sup f (x)
x2[xi¡1;x i ]
Xn
Obţinem c¼a S¢ (f) ¡ s¢ (f) = (Mi ¡ mi) (xi ¡ xi¡1) =
i=1
Xn n
X
= [f (xi ) ¡ f (xi¡1)] (xi ¡ xi¡1) · k4k [f (xi ) ¡ f (xi¡1)] =
i=1 i=1
"
= k4k [f (b) ¡ f (a)] < [f (b) ¡ f (a)] = ";
f (b) ¡ f (a)
deci f este integrabil ¼a.
Propoziţia 13: Orice funcţie continu¼ a f : [a; b] ! R este integrabil¼a.
Demonstraţie: Deoarece f este continu¼a, rezult¼a c¼ a este uniform con-
tinua¼, deci pentru orice " > 0 exista¼ ´" > 0 astfel încât 8x0 ; x00 2 [a; b] cu
"
jx0 ¡ x00 j < ´ " ) jf (x0) ¡ f (x00 )j < .
b¡a
Fie 4 = (a = xo; x1 ; :::; xn = b) o diviziune a intervalului [a; b] astfel încât
k4k < ´" :
Cum orice funcţie continu¼a pe un interval închis şi ma¼rginit este m¼arginit¼a
şi îşi atinge marginile, rezulta¼ ca¼ exista¼ ui; vi 2 [xi¡1; xi] cu proprieta¼ţile:
59
f (ui ) = mi = inf f (x)
x2[xi¡1 ;xi ]
f (vi) = M i = sup f (x)
x2[xi¡1 ;xi ]
Cum jui ¡ vij < ´ " pentru x0 = ui şi x00 = vi obţinem Mi ¡ mi =
"
jf (vi) ¡ f (ui)j < ; i = 1; n , de unde rezulta¼:
b¡a
Xn n
" X
S¢ (f) ¡ s¢ (f) = (Mi ¡ mi) (xi ¡ xi¡1 ) < (xi ¡ xi¡1 ) =
i=1
b ¡ a i=1
"
(b ¡ a) = ":
b¡a
Propriet¼
aţi ale funcţiilor integrabile
Propoziţia 14 (Formula Leibniz-Newton)

Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a care admite primitive pe [a; b] :
Atunci pentru orice primitiv ¼a F a lui f are loc egalitatea:
Zb
f (x) dx = F (b) ¡ F (a) :
a ¡ ¢
Demonstraţie: Fie 4 n = xno; xn1 ; :::; xnkn un şir de diviziuni ale inter-
valului [a; b] astfel încât
lim k4n k = 0
n!1 £ ¤
Aplicând
¡ teorema
¢ creşterilor …nite funcţiei F pe intervalul xni¡1 ; xni obţinem
»ni 2 xni¡1 ; xni ¡cu proprietatea
¢ ¡c¼a: ¢
F (xni ) ¡ F xni¡1 = F 0 (» ni) xni ¡ xni¡1
Din ipotez¼a ştim c¼ a F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 [a; b] deci
Xkn
¡ n ¢ n
¡ n ¢ n
F (xi ) ¡ F xi¡1 = f (» i ) xi ¡ xi¡1 şi vom obţine ¾4n (f; » ) =
n n
i=1
kn
X
¡ ¢ £ ¡ ¢¤
f (» ni) xni ¡ xni¡1 = F (xni) ¡ F xni¡1 = F (b) ¡ F (a) ; 8n 2 N:
i=1
Zb
Deci f (x) dx = lim ¾4 n (f; » n) = F (b) ¡ F (a) :
n!1
a
60
¯
În loc de F (b) ¡ F (a) se foloseşte notaţia F (x) ¯ba
Propriet¼ aţi:
1) Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile, iar º; ¹ 2 R, atunci
ºf + ¹g este integrabil ¼a şi
Zb Zb Zb
(ºf (x) + ¹g (x)) dx = º f (x) dx + ¹ g (x) dx:
a a a
2) Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a pozitiv¼a f (x) ¸ 0; 8x 2
Zb
[a; b], atunci f (x) dx ¸ 0:
a
3) Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile astfel încât f (x) ·
Zb Zb
g (x) ; 8x 2 [a; b] ; atunci f (x) dx · g (x) dx:
a a
4) Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a şi m · f (x) · M , pentru
Zb
orice x 2 [a; b], atunci m (b ¡ a) · f (x) dx · M (b ¡ a) :
a
5) Fie f : [a; b] ! R şi c 2 (a; b) astfel încât restricţiile lui f la [a; c] şi la
[c; b] sunt integrabile. Atunci f este integrabil ¼a şi
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx:
a a c
6) Dac¼ a a · b şi f : [a; b] ! R este integrabil¼a, atunci punem prin
de…niţie
Zb
f (x) dx = 0 , dac¼
a a = b şi
a
Zb Za
f (x) dx = ¡ f (x) dx:
a b
Capitolul 7. Integrarea funcţiilor continue

Propoziţia 1 (Teorema de medie)
61
Daca f : [a; b] ! R este o funcţie continua, atunci exista » 2 [a; b] astfel
1 Rb
incat f (x) dx = f (») :
b¡a a
Demonstraţie:
Funcţia f, …ind continua pe [a; b] este marginita si isi atinge marginile.
Fie
m = inf f (x) ; M = sup f (x)
x2[a;b] x2[a;b]
Atunci exista u; v 2 [a; b] astfel incat f (u) = m si f (v) = M . Deoarece
pentru orice x 2 [a; b] avem m · f (x) · M obtinem ca
Zb
m (b ¡ a) · f (x) dx · M (b ¡ a), de unde
a
Zb
1
f (u) = m · f (x) dx · M = f (v). Cum f este continua pe
b¡a
a
[a; b] ,ea are proprietatea lui Darboux pe [a; b], deci exista » 2 [a; b] astfel
Zb
1
incat f (») = f (x) dx:
b¡a
a
Propozitia 2:
Daca
¯b f : [a;¯b] ! R este o functie continua, atunci avem:
¯Z ¯ Zb
¯ ¯
¯ f (x) dx¯ · jf (x)j dx:
¯ ¯
¯a ¯ a
Demonstratie: Deoarece f este continua, rezulta ca jfj este continua.
Deoarece:
¡ jf (x)j · f (x) · jf (x)j ; 8x 2 [a; b] avem ca¯ ¯ b
Zb Zb Zb ¯Zb ¯ Z
¯ ¯
¡ jf (x)j dx · f (x) dx · jf (x)j dx; deci ¯ f (x) dx¯¯ · jf (x)j dx:
¯
¯a ¯ a
a a a
Propozitia 3: Daca f : [a; b] ! R este o functie continua si pozitiva iar

[c; d] este un interval inclus in [a; b], atunci are loc inegalitatea:
Zd Zb
f (x) dx · f (x) dx:
c a
62
Zb Zc Zd Zb
Demonstratie: Avem ca f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx+
a a c d
Zd
f (x) dx ¸ f (x) dx:
c
Propozitia 4: Daca a < b si f : [a; b] ! R este o functie continua si

Zb
pozitiva, neidentic nula pe (a; b), atunci f (x) dx > 0:
a
Demonstratie: Stim ca exista xo 2 (a; b) astfel incat f (x) > 0. Deoarece
f este continua, rezulta ca exista un interval deschis J astfel incat x0 2 J ½
[a; b] si f (x) > 0; 8x 2 J:
Fie [c; d] ½ J; c < d si m = inf f (x) :
x2[c;d]
Atunci exista x1 2 [c; d] astfel incat m = f (x1). Dar x1 2 [c; d] ½ J , deci
f (x1) > 0 ) m > 0. Din Propozitia 3, obtinem ca
Zd Zb
0 < m (d ¡ c) · f (x) dx · f (x) dx:
c a
Propozitia 5: (Teorema de existenta a primitivelor unei functii con-

tinue).
Pentru orice functie continua f : [a; b] ! R, functia F : [a; b] ! R de…nita
prin
Zx
F (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] este o primitiva a lui f care se anuleaza
a
in punctul a.
Demonstratie: Fie xo 2 [a; b] si x 2 [a; b] ; cu x 6= xo . Atunci F (x) ¡
Zx Zxo Zx
F (xo) = f (t) dt¡ f (t) dt = f (t) dt:
a a xo
Zx
Aplicam Teorema de medie integralei f (t) dt si obtinem »x 2 [xo; x]
xo
sau »x 2 [x; xo] astfel incat
63
Zx
f (t) dt = f(» x) (x ¡ xo) :
xo
F (x) ¡ F (xo)
Avem = f (»x) ; deci
x ¡ xo
F (x) ¡ F (xo)
lim = lim f (»x) = f (xo) :
x!xo x ¡ xo x!xo
Daca xo = a (sau xo = b) atunci
F (x) ¡ F (a) F (x) ¡ F (b)
lim = f (a) sau lim = f (b) :
x!a x¡a x!b x ¡b
x>a x<b
In concluzie F este derivabila pe [a; b] si F 0 = f, deci F este o primitiva
a functiei f, deci
Za
F (a) = f (t) dt = 0
a
Propozitia 6: Fie f : [a; b] ! R o functie continua si g : [a; b] ! R

o primitiva a lui f care se anuleaza intr-un punct xo 2 [a; b]. Atunci g are
forma
Zx
g (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] :
xo
Zx
Demonstratie: Functia F (x) = f (t) dt este o primitiva a lui f .
a
Deoarece diferenta a doua primitive ale aceleiasi functii este o constanta,
rezulta ca exista k 2 R astfel incat:
F (x) = g (x) + k; 8x 2 [a; b] :
Dar g (x) = 0, deci k = F (xo). Atunci pentru orice x 2 [a; b] avem:
Zx Zxo Zx
g (x) = F (x) ¡ k = F (x) ¡ F (xo) = f (t) dt¡ f (t) dt = f (t) dt .
a a xo
Propozitia 7 (Formula de integrare prin parti).

Daca f; g : [a; b] ! R sunt doua functii derivabile, cu derivate continue,
atunci
Zb Zb
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) j ba ¡ g (x) f 0 (x) dx:
a a
64
Demonstratie:
Cum (f g)0 (x) = f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x) ; 8x 2 [a; b] rezulta ca functia
produs f ¢ g este o primitiva a functiei f 0 g + fg 0 . Deci aplicand formula
Leibniz - Newton obtinem:
Zb Zb
0
(f g) (b) ¡ (fg) (a) = (f g) (x) dx = [f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x)] dx =
a a
Zb Zb
= f 0 (x) g (x) dx+ f (x) g 0 (x) dx; adica
a a
Zb Zb
f (x) g 0 (x) dx = (f g) (x) jba ¡ g (x) f 0 (x) dx:
a a
Propozitia 8 (Formula de schimbare de variabila)

Fie ' : [a; b] ! I si f : I ! R cu I ½ R interval, doua functii cu
proprietatile:
i) f este continua pe I;
ii) ' este derivabila, cu derivata continua pe [a; b].
Atunci:
Zb '(b)
Z
0
f (' (t)) ¢ ' (t) dt = f (x) dx:
a '(a)
Demonstratie: Functia f …ind continua, admite primitive si …e F o
primitiva a lui f pe J. Atunci F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 J si avem
'(b)
Z
f (x) dx = F (' (b)) ¡ F (' (a)) :
'(a)
Cum (F ± ')0 (t) = F 0 (' (t)) ¢ '0 (t) = (f ± ') (t) ¢ ' 0 (t) ; 8t 2 [a; b] ;
rezulta ca F ± ' este o primitiva a functiei (f ± ') ¢ '0 :
Din formula Leibniz-Newton avem:
Zb '(b)
Z
0
(f ± ') (t) ' (t) dt = (F ± ') (b) ¡ (F ± ') (a) = f (x) dx:
a '(a)
Aplicatii ale integralei de…nite
65
1) Fie f : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea
¡f = f(x; y) 2 R2 j a · x · b; 0 · y · f (x)g
se numeste subgra…cul functiei f , are arie si aria sa este
Zb
aria (¡f ) = f (x) dx:
a
2) Fienf : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea

o
p
Cf = (x; y; z) 2 R3 j y2 + z 2 · f (x) ; a · x · b
se numeste corpul de rotatie determinat de functia f sau corpul obtinut
prin rotirea subgra…cului functiei f in jurul axei Ox si volumul sau va …:
Zb
vol (Cf ) = ¼ f 2 (x) dx:
a
3) Daca functia f : [a; b] ! R este derivabila, cu derivata continua, atunci

gra…cul lui f are lungime …nita si lungimea sa va …:
Zb q
l (f) = 1 + (f 0 (x))2 dx
a
4) Fienf : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea:

o
p
Sf = (x; y; z) 2 R3 j y 2 + z 2 = f (x) ; 8x 2 [a; b] se numeste suprafata
de rotatie determinata de functia f sau suprafata obtinuta prin rotirea gra…-
cului functiei f in jurul axei Ox;
Daca f : [a; b] ! R+ este o functie derivabila, cu derivata continua, atunci
suprafata de rotatie determinata de f are arie si
Zb q
A (f) = 2¼ f (x) 1 + (f 0 (x))2dx:
a
Observatie:
Daca f; g : [a; b] ! R sunt functii continue astfel incat f (x) · g (x) ; 8x 2
[a; b], atunci multimea:
¡f;g = f(x; y) 2 R2 j a · x · b; f (x) · y · g (x)g ;
cuprinsa intre gra…cele functiilor f; g si dreptele paralele la Oy care taie
axa Ox in punctele a si b respectiv, are arie si
66
Zb
aria (¡f;g) = (g (x) ¡ f (x)) dx:
a
Capitolul 8. Integrale duble
Fie f : D ! R; D ½ R2 un domeniu plan, f funcţie m¼ arginit¼

a: Domeniul
D îl vom considera inclus într-un interval bidimensional
I = f(x; y) j a · x · b; c · y · dg: Mai presupunem c¼a f (x; y) · 0
pentru orice (x; y) 2 D reprezint¼a o suprafaţ¼a S situat¼a în întregime în partea
pozitiv¼a a planului x0y: Funcţia f …ind m¼arginit¼a avem:
m · f (x; y) · M; (x; y) 2 D
Fie diviziunile ± : a = x0 < x1 < ::: < xn¡1 < xn = b;
¹± : c = y0 < y1 < ::: < ym¡1 < ym = d;
ale intervalelor [a; b]; [c; d]: Paralele la axa Oy; prin punctele diviziunii ± şi
la axa Ox prin punctele diviziunii ¹± împart intevalul I în n £ m subintervale
Iij = f(x; y) j xi · x · xi+1; yj · y · yj+1g: Dintre acestea numai
o parte sunt conţinute în întregime în domeniul D. Mulţimea lor o vom
nota cu M: O parte din subintervalele Iij conţin şi puncte ale domeniului D
0
şi ale diferenţei I ¡ D: Vom nota mulţimea lor cu M : Exista¼ subintervale
00
exterioare domeniului D: Nota¼m mulţimea lor cu M :
De…niţia 1: Vom numi o diviziune ¢ a domeniului D; mulţimea subin-
0
tervalelor Iij dat¼a de M [ M şi o vom nota ¢ = (± 1; ±2 ; :::; ±n ); ordinea de
numerotare a subintervalelor ±k …ind indiferent¼a.
De…niţia 2: Vom numi norma unei diviziuni ¢; notat¼a cu º(¢); num¼arul
pozitiv
º(¢) = max fxi+1 ¡ xi ; yj+1 ¡ yj +1 g = maxfº(±); º(¹±)g
0·i·n¡1
0·j·m¡1
0
Daca¼ avem ± şi ¹± alte diviziuni ale intervalelor [a; b] şi respectiv [c; d] mai
0
0 0
…ne decât ± şi ¹±; deci ¹± ¾ ¹± şi ± ¾ ±; atunci diviziunilor ± şi ¹± le corespunde
0 0
0 0
o diviziune ¢ a domeniului D mai …n¼a decât diviziunea ¢; ¢ ¾ ¢ (şi vom
0
avea în mod clar º(¢ ) · º(¢):
Fie acum o diviziune ¢ a domeniului D în care f (x; y) este de…nit¼a
şi m¼arginit¼a. Fie ±1 ; ±2; :::; ± p intervalele bidimensionale ale diviziunii ¢ şi
67
$1; $ 2; :::; $p ariile corespunz¼ atoare ale acestor intervale. Not¼am cu mk ; Mk
marginile inferioar¼a şi superioar¼a ale funcţiei f(x; y) în ±k ; deci:
mk · f(x; y) · Mk ; (x; y) 2 ± k ½ ¢
Vom forma sumele Darboux:
s ¢ = m1 $1 + m2$ 2 + ::: + mp $p (suma inferioar¼a Darboux)
S¢ = M1$ 1 + M2 $2 + ::: + Mp$p (suma superioar¼a Darboux)
Se demonstreaza¼ la fel ca şi pentru integrala de…nit¼a (numita¼ integrala
simpla¼) urm¼atoarele propriet¼aţi:
0
1) Dac¼a ¢ este o diviziune a domeniului D mai …n¼a decât ¢; atunci
s ¢ · s¢0 · S¢0 · S¢
0 00
2) Oricare ar … diviziunile ¢ şi ¢ avem s¢0 · S¢00
3) Dac¼a (³ k ; ´k ) este un punct oarecare al intervalului ±k 2 ¢; …e
¾ ¢ = $1f (³ 1; ´1 )+$ 2f(³ 2 ; ´2)+:::+$pf (³ p; ´p ) (suma Riemann asociat¼a
diviziunii ¢); atunci s ¢ · ¾¢ · S¢
De…niţia 3: Fie f o funcţie m¼arginit¼a şi de…nita¼ pe un domeniu închis
arginit D ½ R2: Se spune c¼a f este integrabil¼a Riemann pe D dac¼a
şi m¼
pentru orice şir de diviziuni (¢n ) ale domeniului D cu º(¢n) ! 0 când
n ! 1; şirurile sumelor Darboux (s¢n ) şi (S¢n ) au o limit¼a comun¼a …nit¼a V:
Aceasta
RR se numeşte integrala
¼ dubla¼ a funcţiei f pe domeniul D şi se noteaza¼
V= f (x; y)dxdy
D
De…niţia 4: Spunem ca¼ o funcţie f(x; y) de…nit¼a şi ma¼rginita¼ pe domeniul

închis şi m¼arginit D este integrabil¼a Riemann pe D, dac¼a pentru orice şir de
diviziuni ¢n cu norma º(¢n) ! 0 când n ! 1; şi pentru orice alegere a
punctelor (³ k ; ´k ) 2 ± k ½ ¢n ; şirurile Riemann corespunz¼atoare ¾¢n au o
limita¼ comuna¼, …nita¼ V:
Propoziţia 5: (Criteriul lui Darboux). Fie f(x; y) o funcţie de…nit¼ a şi
m¼arginit¼a pe un domeniu închis şi m¼arginit D. Funcţia f (x; y) este integrabil¼a
pe D, dac¼a pentru orice num¼ ar " > 0 exist¼ a un num¼ar ´(") > 0; astfel
încât pentru orice diviziune ¢ a domeniului D cu º(¢) < ´("); sa¼ avem
S¢ ¡ s¢ < ":
Demonstraţie: µ ) ": Presupunem c¼a f este integrabil¼a pe D.
Fie ¢1 ½ ¢2 ½ ::: ½ ¢n ½ ::: un şir de diviziuni ale domeniului D,
ordonate dupa¼ …neţe.
Avem º(¢1) ¸ º(¢2) ¸ ::: ¸ º(¢n)::: cu lim º(¢n ) = 0
n!1
68
RR
Fie V = f(x; y)dxdy: Cum f este integrabil¼a, pentru orice num¼ar " > 0
D
exist a¼ un numa¼r N("); astfel încât pentru orice n > N (") avem
s ¢n > V ¡ "2 ; S¢n < V + "2 ; deci S¢n ¡ s¢n < ":
µ ( ". Fie ¢1 ½ ¢2 ½ ::: ½ ¢n ½ ::: un şir de diviziuni, arbitrar ales,
ale domeniului D cu º(¢n ) ! 0 când n ! 1:
Pentru orice num¼ar " > 0 exista¼ N("); astfel încât pentru orice n > N(")
avem S¢n ¡ s¢n < ":
0 00
Dac¼a lim s¢n = V şi lim S¢n = V ; atunci vom avea inegalitaţile s¢n ·
n!1 n!1
0 00 00 0 0 00
V · V · S¢n ; deci V ¡ V < " şi cum " este oarecare, iar V ; V sunt …xe
0 00
rezulta¼ ca¼ V = V ; deci f este integrabil a¼ Riemann pe D.
Propoziţia 6: Funcţiile continue pe un domeniu închis şi m¼arginit D sunt
integrabile pe D.
Demonstraţie: Fie f(x; y) o funcţie continu¼a pe domeniul închis şi m¼arginit
D. Funcţia f(x; y) este şi m¼arginit¼a pe D, deci:
m · f (x; y) · M; (x; y) 2 D
Fie ¢ = (±1 ; ±2; :::; ± p) o diviziune a domeniului D. Avem mk · f (x; y) ·
0 0 00 00
Mk ; (x; y) 2 ± k : Atunci exist¼a dou¼a puncte (xk; yk ) 2 ± k ; (xk ; yk ) 2 ±k ; astfel
încât
0 0 00 00
f (xk; yk ) = mk; f (xk ; yk ) = Mk
Fie numele Darboux relative la diviziunea ¢
Pp
0 0 P
p
s¢ = f(xk ; yk)$k = mk; $ k ;
k=1 k=1
P
p 00 00 Pp
S¢ = f (xk ; yk )$k = Mk ; $k ; deci
k=1 k=1
P
p 00 00 0 0
S¢ ¡ s ¢ = [f(xk ; yk ) ¡ f(xk ; yk)]$k :
k=1
O funcţie continu¼a în domeniul închis şi m¼ arginit D este şi uniform con-
tinu¼a, deci pentru orice num¼ ar " > 0; exist¼ a un num¼ar ´(") > 0; astfel încât
0 0 00 00
pentru orice pereche de puncte (x ; y ); (x ; y ) 2 D, avem :
0 0 00 00
j f(x ; y ) ¡ f(x ; y ) j< A" ; dac¼a
0 00 0 00
j x ¡ x j< ´("); j y ¡ y j< ´("); unde cu A am notat aria intervalului I
ce conţine domeniul D, deci A = (b ¡ a)(d ¡ c):
Vom alege diviziunea ¢ astfel încât º(¢) < ´("):
Rezult¼a Mk ¡ mk < A" ;deci
69
P
p
" P
p P
p
S¢ ¡ s ¢ = (M k ¡ mk)$ k · A $ k · "; deoarece $k · A:
k=1 k=1 k=1
Propriet¼aţile integralelor duble
a) Dac¼a f este integrabil¼a pe D şi ¸ 2 R; atunci ¸f este integrabil¼a pe D

şi RR RR
¸f(x; y)dxdy = ¸ f (x; y)dxdy
D D
b) Dac¼a f şi g sunt integrabile pe D, funcţia sum¼a f + g este integrabil¼a
pe D
RRşi RR RR
(f(x; y) + g(x; y))dxdy = f(x; y)dxdy + g(x; y)dxdy:
D D D RR
c) Daca¼ f (x; y) ¸ 0; (x; y) 2 D este integrabila¼ pe D, atunci f(x; y)dxdy ¸
D
¸ 0:
d) Dac¼a f (x; y) ¸ g(x; y) pentru orice (x; y) 2 D şi dac¼
a f şi g sunt
integrabile
RR pe D, atunci:
RR
f (x; y)dxdy ¸ g(x; y)dxdy:
D D
e) Dac¼ a f este integrabil¼ a pe D, iar domeniul D este împ¼
arţit în dou¼a
subdomenii D1 şi D2 printr-o curb¼a C de arie nul¼a, atunci f este integrabil¼a
pe D
RR1 şi pe D2 şi are RR
loc egalitatea: RR
f (x; y)dxdy = f(x; y)dxdy + f(x; y)dxdy
D D1 D2
f)RRDac¼a f este integrabil¼
RR a pe D, atunci j f j este integrabil¼a pe D şi
j f (x; y)dxdy j· j f(x; y) j dxdy:
D D
g) Formul¼a de medie: Dac¼ a f este m¼arginit¼
a şi integrabil¼a pe D, cu
m ·RRf(x; y) · M; (x; y) 2 D; atunci exist¼a un num¼ ar ¹ 2 [m; M] astfel încât
f (x; y)dxdy = ¹-; unde - este aria domeniului D.
D
Calculul integralelor duble
70
Vom da calculul integralelor duble în cazul particular când D este un
interval de forma I = f(x; y)=a · x · b; c · y · dg şi f integrabil¼
a pe I.
Propoziţia 7: Dac¼a f(x; y) este m¼arginit¼a şi integrabil¼
a pe I şi dac¼a:
Rd
a) Pentru orice x 2 [a; b] exist¼a integrala F (x) = f(x; y)dy;
c
b) F (x) este integrabil¼a pe [a; b] atunci :
RR Rb Rd
f (x; y)dx; dy = ( f (x; y)dy)dx:
I a c
Demonstaţie: Fie ¢ diviziunea intervalului bidimensional I realizat¼
a de
dreapta x = xi; i = 0; m; y = yk ; cu k = 0; m; cu
a = x0 < x1 < ::: < xn¡1 < xn = b
c = y0 < y; < ::: < ym¡1 < ym = d
Fie ±ik intervalul bidimensional dat de
± ik = f(x; y)=xi · x · xi+1; yk · y · yk+1g şi
mik = inf f(x; y); Mik = sup f (x; y):
(x;y)2± ik (x;y)2±ik
P m¡1
n¡1 P
Vom avea s¢ = mik $ik
i=0 k=0
P m¡1
n¡1 P
S¢ = Mik $ik ; unde $ik = aria intervalului ±ik : Avem:
i=0 k=0
yR
k+1
(1) mik (yk+1 ¡ yk ) · f (x; y)dy · M ik (yk+1 ¡ yk ) dac¼

a (x; y) 2 ± ik ;
yk
deoarece pentru orice (x; y) 2 ± ik; avem: mik · f(x; y) · Mik
Dac¼a sum¼am dup¼a k în relaţia (1) obţinem:
P
m¡1 Rd P
m¡1
mik (yk+1 ¡ yk ) · f (x; y)dy · Mik(yk+1 ¡ yk ):
k=0 c k=0
Rd
Funcţia F (x) = f(x; y)dy este integrabil¼a pe [a; b]; deci pentru orice
c
interval [xi ; xi+1 ] putem scrie
P
m¡1 xR
i+1 Rd P
m¡1
mik(yk+1 ¡ yk )(xi+1 ¡ xi) · [ f(x; y)dy]dx · Mik(yk+1¡
k=0 xi c k=0
¡yk )(xi+1 ¡ xi):
Sumând în raport cu i obţinem:
Rb Rd
s ¢ · [ f (x; y)dy]dx · S¢::
a c
Deoarece f(x; y) este integrabila¼ pe I rezulta¼ ca¼
71
RR Rb Rd
f (x; y)dxdy = [ f(x; y)dy]dx: z.e.d.
I a c
Observaţia 8: Fie f (x; y) integrabila¼ pe [a; b] pentru orice

Rb
y 2 [c; d] astfel încât F (y) = f (x; y)dx este integrabil¼a pe [c; d]:
a
Dac¼a D este un domeniu plan, m¼ arginit de o curb¼ a închis¼a
¡ şi dac¼a orice paralel¼a la axa OY taie conturul ¡ în cel mult 2 puncte, …e
A şi B punctele de pe ¡ de abscise extreme a; b cu a < b şi E; F; punctele
de pe ¡ de ordoncete extreme c; d; c < d, deci domeniul D este conţinut în
intervalul închis bidimensional:
I = f(x; y) j a · x · b; c · y · dg: Fie y = '1(x); a · x · b ecuaţia
arcului AEB al curbei ¡:
Fie funcţia f(x; y) de…nit¼a pe D m¼ arginit¼a şi integrabil¼ a pe D. Dac¼a
exist¼a integrala
'2R(x)
F (x) = f (x; y)dy; pentru orice x 2 [a; b] şi dac¼a F (x) este integrabil¼a
'1 (x)
pe [a; b]; atunci
RR Rb '2R(x)
f (x; y)dxdy = [ f(x; y)dy]dx:
D a '1 (x)
Capitolul 9. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
0
De…niţia 1: Fie F (x; y; y ; :::; y(n)) o funcţie real¼
a de…nit¼a pe [a; b]£Y; Y ½
½ Rn¡1; având ca argumente variabila real¼ a x 2 [a; b] şi funcţia real¼a y
0 00
împreun¼a cu derivatele ei y ; y ; :::; y : Relaţia:
(n)
(¤) F (x; y; y0 ; :::; y(n)) = 0 se numeşte ecuaţie diferenţial ¼a de ordinul n,

dac¼a se cere s¼a se determine funcţiile y = f(x); de…nite pe intervalul [a; b];
având derivate pân¼a la ordinul n inclusiv, în orice punct din [a; b] astfel încât
s¼a avem:
0
F (x; f (x); f (x); :::; f (n)(x)) = 0 pentru orice x 2 [a; b]:
Funcţiile reale f (x) care îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc
soluţii ale ecuaţiei diferenţiale date.
Observaţie: Dac¼a n = 1; obţinem ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi
care sunt de forma
72
0
F (x; y; y0 ) = 0 (forma implicit¼
a) sau y = f(x; y) (forma explicit¼a).
De…niţia 2: Spunem c¼a funcţia '(x; c) este soluţia general¼a a ecuaţiei
diferenţiale de ordinul întâi
0
F (x; y; y ) = 0; studiat¼a pe un domeniu D cu (x; y) 2 D dac¼a ' este
soluţie a ecuaţiei (¤) în D şi dac¼
a prin alegerea convenabil¼ a a constantei C ,
funcţia '(x; c) se transform¼a în orice soluţie a ecuaţiei (¤):
Soluţia generala¼ a unei ecuaţii diferenţiale se mai numeşte şi integrala
generala¼ a ecuaţiei considerate.
1) Ecuaţii cu variabile separate
Fie ecuaţia diferenţial¼a P (x)dx + Q(y)dy = 0; unde P (x) este continu¼a
pe [a; b] şi Q(y) este continua¼ pe [c; d]: O astfel de ecuaţie se numeşte cu
variabile separate şi integrala general¼a este dat¼a de
Rx Ry
P (t)dt + Q(t)dt = C cu (x0; y0); (x; y) 2 [a; b] £ [c; d]:
x0 y0
2) Ecuaţii omogene
dy
Ecuaţiile omogene de forma dx = PQ(x;y)
(x;y)
; unde P (x; y) şi Q(x; y) sunt
funcţii omogene în x şi y de acelaşi grad m, se numesc ecuaţii diferenţiale
omogene.
P (1; y )
Avem P (x; y) = xm P (1; xy ); Q(x; y) = xm Q(1; xy ); deci dy
dx = Q(1; yx ) =
x
= f ( xy ); prin urmare ecuaţiile omogene au şi forma urm¼atoare:

dy
(1) dx
= f( yx ):
Propoziţia 3: Daca¼ într-o ecuaţie omogena¼ facem schimbarea de funcţie
y = zx; ecuaţia se transform¼a într-o ecuaţie cu variabile separate.
dy
Demonstraţie: Dac¼a punem y = zx; obţinem dx = x dz
dx + z şi ecuaţia (1)
se transform¼a în
(2) x dz
dx
+ z = f(z) sau f (z)¡z
dz
= dx
x
care este o ecuaţie cu variabile
y
separate. Presupunem c¼a f( x ) este continu¼ a şi f( yx ) ¡ xy 6= 0 pe un domeniu
D: Integr¼am ultima ecuaţie şi obţinem:
R dz
ln j x j +C = f (z)¡z = ?( yx )
3) Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene
Fie ecuaţia de forma
73
³ ´
dy a1x+b1 y+c1
(3) dx
=f a2x+b2 y+c2
unde a1; b1; c1; a2 ; b2; c2 sunt constante.
i) Presupunem ca¼ c21 + c22 = 0: În acest caz ecuaţia (3) se scrie dy

dx
=
a1x+b1 y
= f( a2x+b2 y ) care este o ecuaţie omogen¼a. Fa¼cându-se substituţia y = zx se
separ¼
a variabilele.
ii) Dac¼a c21 + c22 6= 0: şi a1 b2 ¡ a2 b1 6= 0; se rezolv¼
a sistemul
½
a1x + b1y + c1 = 0
; obţinându-se soluţia (x0; y0):
a2x + b2y + c2 = 0
Se face schimbarea de variabil¼a u = x ¡ x0; v = y ¡ y0 şi obţinem ecuaţia
dv
du
= f( aa12 u+b 1v
u+b2v
) care s ¡ a redus la o ecuaţie de tipul precedent şi se face în
continuare schimbarea de variabila¼ v = zu ca s ¼a se separe variabilele
iii) c21 + c22 6= 0: şi a1b2 ¡ a2b1 = 0: În acest caz avem
a1
= bb12 = k; deci dy
a2
a1 x+b1y+c1
dx = f( k(a1 x+b1y)+c2 ) şi se face schimbarea de funcţie
z = a1x + b1y; dy 1 dz
dx = b ( dx ¡ a1 ) şi ecuaţia se transform¼a în
1 dz
b1 ( dx
z+c1
¡ a1) = f ( kz+c 2
) şi se separ¼a variabilele:
z+c1
dz
z +c = dx; dac¼a b1f ( kz+c ) + a 6= 0
b1f ( kz+c1 ) 2
2
4) Ecuaţii liniare de ordinul întâi

De…niţia 4: O ecuaţie de forma dy dx
+ P (x)y + Q(x) = 0 (4)
unde P şi Q sunt funcţii continue pe un interval [a; b]; se numeşte ecuaţie
diferenţial¼a liniar¼
a de ordinul întâi.
dy
Ecuaţia dx + P (x)y = 0 se numeşte ecuaţie liniar¼a omogen¼a
Propoziţia 5: Soluţia general¼a a ecuaţiei liniare (4) este dat¼a de
R R R
y = e ¡ P(x)dx[C ¡ Q(x)e P (x)dx dx]; x 2 [a; b]:
Demonstraţie: Se rezolva¼ mai înti ecuaţia liniar¼a omogen¼a:
0
y + P (x)y = 0; x 2 [a; b]:
Vom repara variabilele şi obţinem dy y = ¡P (x)dx;
R R
ln j y j= ¡ P (x)dx + ln C sau y = Ce¡ P (x)dx; x 2 [a; b]; care este
soluţia general ¼a a ecuaţiei liniare şi omogene.
74
R
Funcţia y1 = e¡ P (x)dx este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei omogene.
Pentru a integra ecuaţia (4) facem schimbarea de funcţie y = y1u; dy
dx =
= dy
dx
1
u + y du
1 dx şi obţinem:
dy1
dx
u + y1 du
dx
+ P y1u + Q = 0 sau u( dy
dx
1
+ P y1) + y1 du
dx
+Q=0
Dar dy 1
dx
+ P y1 = 0 pe [a; b]; deoarece y1 este o soluţie a ecuaţiei omogene.
du
Rezult¼a y1 dx + Q 0 de unde rezult¼ a R
R=Q
R
u(x) = C1 ¡ y1 dx = C1 ¡ Q(x)e P (x)dx dx; rezultând astfel relaţia din
enunţ ceruta¼ pentru y.
Observaţie: Metoda folosit¼a pentru integrarea ecuaţiei liniare neomogene
se numeşte metoda variaţiei constantelor.
5) Ecuaţia Riccati
De…niţia 6: O ecuaţie diferenţial¼a de forma
y0 + P (x)y2 + Q(x)y + R(x) = 0 cu P; Q; R funcţii continue pe un interval
[a; b] se numeşte Riccati.
Propoziţia 7: Dac¼ a se cunoaşte o soluţie particular¼a y1 a ecuaţiei Riccati
0
y + P (x)y + Q(x)y + R(x) = 0 , prin schimbarea de funcţie y = y1 + 1z ;
2
ecuaţia se transform¼a într-o ecuaţie liniar¼a.

1 z0
Demonstraţie: Avem y = y1 + ; y0 = y10 ¡ 2 ş¬ ecuaţia se transform¼a în:
z z
0
0 z 1 1
y1 ¡ 2 + P (y1 + )2 + Q(y1 + ) + R = 0 sau
z z z
1
(y01 + P y12 + Qy1 + R) ¡ [z ¡ (2y1P + Q)z ¡ P ] = 0:
0
z
Obţinem z ¡ (2y1 P + Q)z ¡ P = 0 care este o ecuaţie liniar¼a în Z.
0
6) Ecuaţia Bernoulli
De…niţia 8: O ecuaţie de forma:
0
y +P (x)y+Q(x)y® = 0; ® 2 Rnf0; 1g se numeşte o ecuaţie Bernoulli.
Propoziţia 9: O ecuaţie Bernoulli
0
y +P (x)y+ Q(x)y® = 0 cu schimbarea de funcţie y1¡® = z; se transform¼a
într-o ecuaţie liniar¼a.
Demonstraţie: Împ¼arţim ecuaţia cu y® şi obţinem
0
y 1
+ P (x) + Q(x) = 0
y® y®¡1
75
0 0
Facem schimbarea de funcţie y1¡® = z şi obţinem (1 ¡ ®)y¡® y = z :
Ecuaţia se transform¼a în
0
z + (1 ¡ ®)P (x)z + (1 ¡ ®)Q(x) = 0 care este o ecuaţie liniar¼a.
0
De…niţia 10: Fie ecuaţia diferenţial¼a y = f(x; y) cu f continu¼a pe un
0
domeniu D. Problema determin¼arii soluţiei ecuaţiei y = f(x; y); y = '(x);
care pentru x = x0 ia valoarea y = y0 se numeşte problema lui Cauchy, iar
condiţia ca pentru x = x0 '(x0) = y0 s¼a …e dat¼a se numeşte condiţie iniţial ¼a.
7) Ecuaţia Lagrange
0
De…niţia 11: Se numeşte ecuaţie Lagrange o ecuaţie de forma A(y )x+
0 0
+B(y )y + C(y ) = 0; cu A,B,C funcţii continue cu derivate de ordinul întâi
continue pe un interval [a; b]:
0 0
Dac¼a B(y ) 6= 0; împ¼ arţim ecuaţia prin B(y ) şi obţinem:
0 0
y = '(y )x + ª(y ):
Integrarea ecuaţiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecuaţii liniare
0
astfel: vom înlocui y cu P
y = '(P )x + ª(P ); deriv¼am în raport cu x şi ţinem seama c¼ a p este
funcţie de x. Obţinem:
dy 0 dP 0 dP
= ' (P )x + '(P ) + ª (P )
dx dx dx
dy
Înlocuim cu P şi rezult¼a:
dx
dP 0 0 dx
[' (P )x + ' (P )] + '(P ) ¡ P = 0 şi pentru '(P ) ¡ P 6= 0 ) +
dx0 0
dP
' (P ) ª (P )
+ x+ = 0 care este o ecuaţie liniar¼a.
'(P ) ¡ P '(P ) ¡ P
Prin integrare obţinem pe x
0 " 0 #
R ' (P)
¡ '(P)¡P dP R ª0 (P ) R '(P)¡P
' (P)
dP
x =e C¡ e dP ; care împreun¼a cu
'(P ) ¡ P
y = x'(P ) + ª(P ); p 2 [a; b] determin¼a integrala general¼ a sub form¼a
parametric¼
a a ecuaţiei lui Lagrange.
În cazul când '(P ) ¡ P = 0;dac¼a P = Pk este o soluţie a ecuaţiei '(P )¡
¡P = 0; putem avea dou¼a soluţii:
lim j x j= 1 şi obţinem soluţia y = '(Pk )x + ª(Pk ) sau
P !Pk
76
lim x = x0 2 R cu y = '(Pk )x + ª(Pk ) soluţie singular¼
a
P !Pk
8) Ecuaţia Clairaut.
0
De…niţia 12: Se numeşte ecuaţie Clairaut o ecuaţie de forma y = xy +
0
+ª(y ) unde ª este o funcţie cu derivata continu¼a pe un interval [a; b]:
Ecuaţia Clairaut este o ecuaţie Lagrange particular¼a şi anume când '(P ) =
= P:
0
Înlocuim pe y cu P şi obţinem y = xP + ª(P ); apoi deriv¼am în raport
cu x, ţinând seama c¼ a P este funcţie de x
0 dP 0 dP
P = P + (x + ª (P )) sau [x + ª (P )] =0
dx dx
dP
Cazul 1: = 0; deci P = C: Rezult¼ a y = C x + ª(x) care reprezint¼a
dx
soluţia general a¼ a ecuaţiei Clairaut.
Cazul 2: x + ª(P ) = 0: Obţinem
½ 0
x = ¡ª (P )
0 care este o soluţie singulara¼.
y = ¡P ª (P ) + ª(P ); P 2 [a; b]
Capitolul 10. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior,

omogene cu coe…cienţi constanţi
O ecuaţie diferenţial¼
a de forma
0
(1) a 0y(n) + a1y(n¡1) + ::: + a n¡1 y + an y = 0; a0 6= 0;
cu ak constante reale, pentru orice k = 0; n se numeşte ecuaţie diferenţial ¼a
de ordinul n, cu coe…cienţi constanţi, omogen¼a.
Vom c¼auta pentru ecuaţia dat¼a soluţii de forma:
0 00
y = Aerx; A 6= 0: Vom obţine y = Arerx; y = Ar2e rx; :::y(n) = Arn erx:
Daca¼ înlocuim în ecuaţia (1) obţinem:
Aerx[a0r n +a1 rn¡1 + ::: +an¡1r + an] = 0: Deci num¼arul real (sau complex)
r trebuie s¼a …e r¼ad¼
acin¼a a urm¼atoarei ecuaţii algebrice:
(2) a 0rn + a1 rn¡1 + ::: + a n¡1 r + an = 0; numit¼a ecuaţie caracteristic¼a.
Da¼m fa¼ra¼ demonstraţie urma¼toarele rezultate.
77
Propoziţia 1: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼ a (2) are toate r¼ad¼
acinile simple
şi reale r1 6= r2 6= ::: 6= rn ; atunci soluţiile particulare:
y1 = er;x; y2 = er 2x; :::; yn = er nx; formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii
pentru ecuaţia (1), adic¼a orice soluţie y a ecuaţiei (1) se scrie de forma:
y = C 1er;x + C2e r2x + ::: + Cn ern x cu C 1; C2; :::; Cn constante reale nu toate
nule.
Propoziţia 2: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼ada¼cini complexe şi
distincte.
r1 = ®1 + i¯ 1; r2 = ®2 + i¯2 ; :::; rm = ®m + i¯m ;
r¹1 = ®1 ¡ i¯1 ; ¹r2 = ®2 ¡ i¯ 2; :::; r¹m = ®m ¡ i¯ m ; n = 2m;
atunci funcţiile:
y1 = e® 1x cos ¯ 1x; y1¤ = e ®1x sin ¯ 1x
y2 = e® 2x cos ¯ 2x; y2¤ = e ®2x sin ¯ 2x
...........................................................
¤
ym = e ®mx cos ¯m x; ym = e®m x sin ¯ mx;
formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia (1), care va

avea soluţia general ¼a, de forma:
y = e ®1x(C1 cos ¯ 1x + C1¤ sin ¯ 1x) + e®2 x(C2 cos ¯ 2x + C 2¤ sin ¯2 x) + :::+
¤
+e®m x(Cm cos ¯ mx + C m sin ¯m x):
Propoziţia 3: Daca¼ ecuaţia caracteristica¼ (2) are ra¼d¼acinile complexe sim-
ple:
®1 + i¯ 1; ®2 + i¯ 2; :::; ®m + i¯ m ;
®1 ¡ i¯ 1; ®2 ¡ i¯2 ; :::; ®m ¡ i¯ m;
şi r¼ad¼acinile reale simple:

° 1; ° 2 ; :::; ° p; p + 2m = n; atunci soluţia general¼a a ecuaţiei (1) este
P
m P
p
y= e®k x(Ck cos ¯k x+ Ck¤ sin ¯ k x)+ Dhe°k x cu Ck ; Ck¤; Dk constante
k=1 h=1
reale arbitrare.
Propoziţia 4: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼ad¼
acina r = ® de ordin
de multiplicitatea p + 1; atunci funcţia:
78
y = C 0e®x + C1xe®x + ::: + Cpxp e®x; x 2 R este o soluţie a ecuaţiei (1).
Propoziţia 5: Dac¼a ecuaţia caracteristic¼a (2) are r¼
ad¼acinile complexe:
®1 + i¯ 1; ®2 + i¯ 2; :::; ®p + i¯ p;
®1 ¡ i¯ 1; ®2 ¡ i¯ 2; :::; ®p ¡ i¯ p ; de ordine de multiplicitate m1; m2; :::; mp
şi r¼ad¼acinile reale:
° 1; ° 2 ; :::; ° q de ordine de multiplicitate s1 ; s2; :::; s q ; atunci soluţia gener-
al¼a a ecuaţiei (1) este:
Pp Pq
y(x) = e®k x[Pmk ¡1(x) cos ¯ k x + Qmk ¡1 sin ¯ k x] + e°h xRsh¡1;
h=1 h=1
unde Pmk ¡1; Qmk ¡1; Rsk ¡1 sunt polinoame în x de grade respectiv mk ¡
¡1; mk ¡ 1; sh ¡ 1:
Exemple:
1) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general¼a a ecuaţiei:
00
y(4) ¡ 3y ¡ 4y = 0
Ecuaţia caracteristic¼ a este r4 ¡3r2 ¡ 4 = 0 care are r¼ad¼acinile r1 = i; r2 =
= ¡i; r3 = 2; r4 = ¡2; iar soluţia general ¼a este
y = C 1 sin x + C 2 cos x + C3 e¡2x + C4e2x:
2) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general¼a a ecuaţiei:
000 00 0
y + 3y ¡ y ¡ 3y = 0
Ecuaţia caracteristic¼a este r 3 + 3r 2 ¡ r ¡ 3 = 0 ce are r¼
ad¼acinile r1 =
= ¡1; r2 = 1; r3 = ¡3;Deci soluţia general ¼a a ecuaţiei date este:
y = C 1e¡x + C2 ex + C3 e¡3x; x 2 R:
3) S¼a se g¼aseasc¼a soluţia general ¼a a ecuaţiei:
0
y(5) ¡ y(4) ¡ y + y = 0
Ecuaţia caracteristic¼a este r5 ¡ r4 ¡ r + 1 = (r 4 ¡ 1)(r ¡ 1) = 0; care are
r¼ada¼cina dubl ¼a r1 = 1 şi r¼ada¼cinile simple r2 = ¡1; r3 = i; r4 = i: Soluţia
general¼ a va …:
y = (C 1 + xC2 )ex + C3 e¡x + C4 sin x + C5 cos x; x 2 R
Teste recapitulative
TESTUL 1
79
1) S¼a se calculeze limitele urm¼
atoarelor ³şiruri´:
2 2 4n¡3
a) lim 3n n +1
2 ¡3 ;b) lim
1+2+3+:::+n
n2+4 ;c) lim nn2+4 ¡5 ;
n!1 n!1 n!1
2) Sa¼ se studieze convergenţa urma¼toarelor serii:
P1 ³ 2 ´n P
1 P
1
(3n) n 1¢3¢5¢::::¢(2n¡1)
a) . 6n 2
+7n+5
2n +5n+9
;b) p
2 n+1
; c) 2¢5¢:::(3n¡1)
;
n=1 n=1 (16n +5n+1) n=1
P1
(n!) 2 P
1
2¢7¢:::[2+5(n¡1)]
d) (2n)! ;e) 3¢8¢:::[3+5(n¡1)] .
n=1 n=1
TESTUL 2
I. i) Limita unei functii intr-un punct este unica?

ii) De…niti punctele de discontinuitate de prima si a doua speta;
iii) Enuntati proprietatea lui Darboux;
iv) De…niti punctele unghiulare si punctele de intoarcere;
v) Orice functie derivabila este continua ? Dar reciproc? Justi…cati
raspunsul!
vi) Caracterizati o functie Rolle;
vii) De…niti sirul lui Rolle. Daca f este o functie derivabila, cate radacini
reale are ecuatia
f (x) = 0?
II. Studiati
½ derivabilitatea functiei:
ln (x2 + 3x) ; 0 < x < 1
f (x) = 5
4 (x ¡ 1) + 2 ln 2; x > 1
III. Calculati derivatele © urmatoarelor
p p ª functii :
1+x
1) f (x) = 2¡x 2 ; f : Rn ¡ 2; 2 ! R
2 f (x) = ln (1 ¡ x2) ; f : (¡1; 1) ! R
3)f (x) = arcsin
1¡x2
x
; f : (¡1; 1) ! R
x¡1
4)f (x) = e x2 ; f : Rnf0g ! R
5)f (x) = 1+cos
cos 3x
2x
; cos 2x 6= ¡1
6) f (x) = lnpx ; f : (0; 1)nf1g ! R
x
7) f (x) = x2 ¡x¡2
x¡3
; f : [3; 1] ! R
8) f (x) = (x ¡ 1) e x+1; f : R ! R
9) f (x) = arctg x+2x¡1 ; x 6= 1
10) f (x) = 1 + sin 2x + cos 2x; f : R ! R
IV. Sa se determine a; b 2 R astfel incat functia
80
½
ln3 x; x 2 [0; e]
f (x) = ;sa …e derivabila pentru orice x > 0:
ax + b; x 2 (e; 1)
V. Sa se studieze aplicabilitatea
½p teoremei lui Cauchy pentru functiile:
x + 3; x 2 [¡2; 1]
f : [¡2; 5] ! R,f (x) = x+7 ;
4
; x 2 [1; 5]
g : [¡2; 5] ! R,g(x) = x;si in caz a…rmativ sa se determine punctul c din
teorema.
VI. Folosind teorema lui Lagrange sa se demonstreze inegalitatile:
a¡b
· ln ba · a¡b ;0 < b <
a b ½ a: 2
ax + x ¡ 1; x 2 [¡1; 0]
VII. Fie functia f (x) = :
mx2 + nx + 2; x 2 [0; 1]
Sa se determine parametrii a; m; n 2 Rastfel incat functiei f sa ise poata
aplica teorema lui Rolle si sa se determine punctul c din teorema.
VIII. i) Punctele unghiulare si de in‡exiuhe sunt puncte de extrem? Jus-
ti…cati raspunsul;
ii) Calculati punctele de extrem ale functiei f(x) = ln x2 ¡ x¡4 x¡2 ;
iii) Sa se determine intervalele de convexitate si concavitate ale functiei:
f(x) = x8(x¡1)
2 +6x+8 stabilind initial domeniul de de…nitie.
2
IX. Reprezentati gra…c functia f : R ¡ f2}! R f(x) = x ¡4x+3 x¡2
:
X. Sa se calculeze urmatoarele limite folosind regula lui l’Hôspital:
ln x
1) lim 2x¡2 ;
x!1
2x¡sin 2x
2) lim x3 ;
x!0
³ ´ 2x1
x2 +1
3) lim x :
x!1
TESTUL 3
I.
1) De…niţi primitiva unei funcţii;
2) De…niţi integrala unei funcţii f : [a; b] ! R:
3) De…niţi suma Riemann asociat¼a unei funcţii f : [a; b] ! R; unei diviz-
iuni D si unui sistem de puncte intermediare »1 ; »2 ; :::; »n .
4) De…niţi sumele Darboux (inferioara¼ si superioar¼a)
II. Stabiliţi valoarea de adeva¼r a urma¼toarelor propoziţii:
81
1) Orice funcţie integrabil¼a f : [a; b] ! R este m¼arginit¼a;
2) Orice funcţie f : [a; b] ! R monoton¼a este integrabil¼a;
3) Orice funcţie f : [a; b] ! R care este ma¼rginita¼ este integrabila¼;
4) Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R este integrabila¼.
III.Z Calculaţi:
1
1) dx:
Z 2x ¡ 3x + 1
2
1
2) 2
dx:
Z 3x ¡ x + 1
1
3) 2
dx:
Z x ¡ 2x + 1
x+1
4) 2
dx:
Z 2x + 3
1
5) dx:
Z (x ¡ 1) (x + 1)
2 2
1
6) 2 dx:
Z (x + 1) (x ¡ 2) (x + 2)
2
1
7) p 2 dx:
x ¡ 2x + 3 Ã p !
Z
1 1+ 5
8) p dx ; x 2 0; :
2 2
Z (1 + x) 1 + x ¡ x
1 +x
9) p 2 dx ; x 2 (¡1; 5)
Z ¡x + 4x + 5
ln3 x
10) 2
dx
Z x
11) x2e3xdx
Z
xdx
12) 2 ; x 6= K¼; K 2 Z
Z sin x
2 ¡ sin x
13) dx
Z 2 + cos x
sin2 x
14) 2 dx
Z 1 + sin x
2 ¡ cos x
15) dx
2 + sin x
IV. Stabiliţi relaţii de recurenţ¼
a pentru urm¼
atoarele integrale:
82
Z
In = xn exdx ; x 2 R
Z
Im;n = xm lnn xdx ; x 2 (0; 1)
V. a) Enunţaţi teorema de medie;

b) Fie funcţia f : [1; 3] ! R f(x) = x3
S¼a se determine c 2 (1; 3) astfel încât
Z3
f (x) dx = 2f (c)
1
c) Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a si strict cresc¼
atoare. Atunci exist¼a
un punct c 2 (a; b) astfel încât
Zb
f (x) dx = (b ¡ a) f (c). Punctul c este unic?
a
VI. Calculaţi:
Z
¼=2
1
1) dx
2 cos x + 3
0
Z
¼=2
cos 2x
2) dx
1 + cos x
0
Z¼
3) x cos2 xdx
0
4) S¼a se arate c¼a dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie continu¼a pe [a; b] si
Zb Zb
a+ b
f (a + b ¡ x) = f (x) ; 8x 2 [a; b] , atunci x f (x) dx = f (x) dx
2
a a
(Indicaţie: se face schimbarea de variabil¼a x = a + b ¡ t)
VII. Calculaţi:
1) Aria suprafeţei de rotaţie determinata¼ de funcţia:
1
f (x) = (ex + e ¡x ) ; x 2 [0; 1]
2
2) Aria mulţimii cuprinse intre gra…cele funcţiilor f si g , f; g : [1; 3] !
1
R ; f (x) = 2 ; g (x) = x
x
83
3) Aria m¼arginit¼ a de prima bisectoare a axelor de coordonate si gra…cul
funcţiei f (x) = x sin x .
4) Volumul
£ 1 ¤ corpului de rotaţie determinat de funcţia
f : 0; 2 ! R; f (x) = arcsin x
5) Lungimea gra…cului funcţiei
1 1
f : [1; e] ! R; f (x) = x2 ¡ ln x
4 2
TESTUL 4
I. S¼apse integreze urmatoarele

p ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
1) x 1 + y2 dx + y 1 + x 2dy = 0;
p
p
2) xdy ¡ ydx = 1 + x2 dy + 1 + y2 dx;
3) (1 + e x)yy0 = ex;
4)(1 + y2 ) + xyy0 = 0;
II. S¼a se integreze urmatoarele ecuaţii diferenţiale omogene sau reductibile
la ecuaţii omogene:
1) 2xy = (4x ¡ y)y0 ;
2) (3x ¡ 7y ¡ 3)y0 + 7x ¡ 3y ¡ 7 = 0;
3) (3x + 3y ¡ 1)dx + (x + y + 1) = 0;
III. S¼a se integreze urmatoarele ecuaţii diferenţiale liniare:
1) xy0 ¡ y + x = 0;
2) y0 + x22¡1 y = 2x + 2;
3) y0 + 2xy = x3;
IV. S¼a se integreze ecuaţiile diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi:
1) y00 ¡ y = 0;
2) y(4) ¡ 5y00 + 4y = 0;
3) y00 + 2y0 + y = 0;
4) y(7) + 3y(6) + 3y(5) + y (4) = 0;
5) y000 ¡ y00 + y0 ¡ y = 0;
6)64y(8) + 48y(6) + 12y(4) + y 00 = 0;
7) y(4) + 2y(3) + 3y00 + 2y0 + y = 0;
Bibliogra…e:
84
1. Marcel Rosculet - Anliza matematica, E.D.P. , Bucuresti,1984, pag.
49-107, 114-140, 146-178, 290-324, 433-440, 535-540, 589-599.
2. Stan Chirita - Probleme de matematici superioare, E.D.P., Bucuresti,

1989.
3. Acad. Gheorghe Marinescu - Analiza matematica, Editura Academiei,

Bucuresti, 1983.
4. Constantin Popa, Viorel Hiris, Mihail Megan - Introducere in analiza

matematica prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976.
5. Rodica Tranda…r - Matematici Superioare, Editura Facla,1976.
6. Alef0¡Analiza,Calcul diferential, aplicatii, E.D.P. Bucuresti, 1975.
7. Silviu Sburlan - Principiile fundamentale ale matematicii moderne, Ed-

itura Academiei Române, Bucureşti, 1991.
85

Analiz A Matematic A Si Matematici Speciale: Capitolul 1. Siruri Si Serii $I Mul Timi de Puncte În

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiz A Matematic A Si Matematici Speciale: Capitolul 1. Siruri Si Serii $I Mul Timi de Puncte În

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiz¼a matematic¼a si matematici speciale

Lector drd. Cristina Flaut

De…niţia 1: Fie I1; I2; :::In ; n intervale deschise în R:

$I. Mulţimi de puncte în R

O funcţie f : N ! R se numeşte şir de numere reale şi-l vom nota prin

Propoziţia 19: ( Weierstrass).

Propoziţia 21. (Criteriul general al lui Cauchy). Un şir de numere reale

$ IV.Operaţii cu şiruri convergente

Propoziţia 22: Fie (a n)n¸0; (bn)n¸0 dou¼a şiruri convergente c¼

ii) lim (anbn ) = lim an ¢ lim bn

iv) lim (¡an ) = ¡ lim an

2) Dac¼a lim an = 1; lim bn = b; b 2 R: Atunci avem:

4) Daca¼ lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim (an + bn) = 1; şi

6) Dac¼a lim an = 1; lim bn = ¡1; atunci lim an bn = ¡1

Demonstraţie: Fie lim an = a 2 R; lim bn = b 2 R

Înlocuim n cu n + 1 şi obţinem:

Vom da f¼ar¼a demonstraţie urm¼atoarele criterii de convergenţ¼a pentru serii

2) Criteriul radicalului (sau al lui Cauchy)

Capitolul 2. Limite de funcţii

Observaţie: Dac¼a exist¼

$I. Limite laterale

Fie f : X ! R; X 2 R; ® un punct de acumulare pentru mulţimea

Demonstraţie: i) ) ii) Dac¼a exist¼a l = lim f(x) ) f (® ¡ 0) = l şi

Propoziţia 5 : O funcţie monotona¼ f : X ! R are limite laterale în orice

Fie f; g : X ! R dou¼a funcţii ce au limite în punctul x0(…nite sau in…nite).

La¼sa¼m demonstrarea acestor a…rmaţii ca exerciţiu.

$ III. Limite iterate

Fie f(x1; x2 ; :::; xn) o funcţie de n variabile reale, f : X ! R; X ½ Rn :

De…niţia 1: Fie f : X ! R o funcţie cu X ½ R; x0 2 X: Se spune ca¼

$ I.Operaţii cu funcţii continue

Fie f; g : X ! R; x0 2 X cu x0 punct de continuitate pentru f şi g .

$II.Propriet¼aţile funcţiilor continue

Propoziţia 14: Dac¼a o funcţie continu¼a pe un interval închis şi m¼arginit

$III. Continuitatea uniform¼a

De…niţia 15: Fie o funcţie f : X ! R: Spunem c¼a f este uniform continu¼a

$IV. Continuitatea funcţiilor de…nite pe R n

De…niţia 17: Funcţia f : X ! Rm; X ½ Rn este continu¼a în punctul

Capitolul 4. Funcţii derivabile

De…niţia 1: Fie o funcţie f : X ! R; ½ R şi x0 2 X: Spunem ca¼ funcţia

$ I. Interpretarea geometric¼a a derivatei

Fie f : (a; b) ! R o funcţie derivabil¼a într-un punct x0 2 (a; b); atunci

Propoziţia 5: Dac¼a funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I ; I µ R;interval, sunt deriv-

Deoarece f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem:

Propoziţia 6: Daca¼ funcţiile f(x) şi g(x),x 2 I sunt derivabile pe I, atunci

Cum f şi g sunt derivabile în punctul x0; avem

lim g(x) = g(x0 ); lim f(x) = f (x0): Rezult¼a c¼a

Trecând la limit¼a obţinem:

lim F (x)¡F (x0 ) 0 0 0

Consecinţa¼: Dac¼a funcţia ' : I ! J este derivabil¼a pe I şi funcţia f este

Demonstraţie: Dac¼ a f este continu¼a pe I , atunci funcţia f ¡1este continu¼a

Cum f este bijectiv¼a, exista¼ xn 2 X astfel încât yn = f(xn )8n 2 N; deci

f : (¡1; 1) ! R; f (x) = arccos x; f (x) = ¡ p1¡x

f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = ¡ 1+x

Fie f : I ! R; I ½ R; I interval, f derivabil¼a în x0 2 I: Pentru x 6= x0

$ IV. Derivate şi diferenţiale de ordin superior

De…niţia 15: Fie f : I ! R o funcţie derivabil¼a în x0 2 I şi pe o vecin¼atate

$ V. Propriet¼aţi ale funcţiilor derivabile

De…niţia 19: Fie f : I ! R şi x0 2 I: Spunem c¼ a x0 este un punct de

Propoziţia 22: (Teorema lui Rolle). Fie f : I ! R şi [a; b] ½ I: Dac¼a f

Demonstraţie: Considera¼m funcţia F : [a; b] ! R

$ VI. Regula lui l Hôspital 0

Propoziţia 29: Fie f; g : [a; b] ! R şi x0 2 [a; b]:

Propoziţia 30: Fie f; g : [a; x0 ] ! R; dou¼a funcţii. Dac¼a sunt îndeplinite