WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. iar mămica. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. îndreptată spre lagună. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. Se aflau pe o insulă de coral. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. Cîte voiam. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. ― Sîntem pe-o insulă.. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. o să vină să ne salveze. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. . Uite-le colo.. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. lîngă stîncă micuţă. Piggy se săltă şi el. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. M-a învăţat tăticu. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. O rupse la fugă pe nisip. fiindcă. Îşi scoase ochelarii. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. Tăticu tău nu ştie. Ralph nu-i răspunse. nimeni nu ştie. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. Ţinea o cofetărie. Cînd o să intre în concediu. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. zise Piggy. sub razele neîndurătoare ale soarelui. ― Tăticu a murit. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. îşi şterse ochelarii cu o şosetă.. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. Prin arşiţa dimineţii. gîndindu-se la această problemă neobişnuită. Se lăsă pradă viselor plăcute. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. Se întoarse pe spate. ― Mă duc să-mi iau hainele. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. ― Nu ştiu să înot.. Îi tremurau buzele. ― Au să-i spună la aeroport. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph.. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior.. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy.. pe un trunchi din apropiere.. Mătuşica. li se păru că arşiţa se înteţeşte. îşi spuse Ralph. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. Nu mi-au dat voie. ca o apăsare ameninţătoare. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. nu-i aşa? insistă Piggy. şiroind de apă. răspunse Ralph încet. ― Am stat cu mătuşica. fiindcă. bombăni Ralph. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. Piggy clătină sceptic din cap. Trebuie să facem ceva. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. ţinîndu-şi nasul cu degetele. zise el repede. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. E comandor de marină. Aveam prăjituri berechet. Piggy ieşi şi rămase gol. Astma mea. spuse Piggy. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. La acest ultim cuvînt. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei.

. rîse încîntat. se strecurau ici şi colo brize uşoare. ― Habar n-am. golind de nisip tubul adînc. corpul lung de patruzeci de centimetri.. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. frunzele de palmieri porneau să şoptească. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă ..mugeşte ca o vacă. Ralph. ― Nu. Cînd or să ne audă.. cuprins de un entuziasm frenetic. Pe zidul din spatele casei cuiva. locul mult visat. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. Sînt sigur că. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. care. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. ― E o piatră. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Piggy nu-şi mai găsea locul. dacai vrea să cumperi una. o adevărată jucărie scumpă. or să vină toţi. se dovedi o fiinţă fără importanţă. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat.o cochilie face o groază de bani. Fireşte. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. răspunse Piggy. Ca să ne adunăm. ― Hai. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. nu sufla în pietrele albe. sub pîcla arşiţei. prinzînd brusc o viaţă adevărată... zicea. Ala o ţinea pe zidul grădinii. De un alb-gălbui închis. Scoica era interesantă. din cauza astmei.. ― Ai grijă.. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. Acum. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. ― . iar mătuşica. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui... îi putem chema pe ceilalţi. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. Zicea că-i o cochilie. între vîrful ei ros. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. ― Cu ajutorul ei.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan. se răsucea uşor în spirală.. Iată. Aproape de cotul lui Ralph. niţel găurit. E o scoică! Am mai văzut una la fel. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. ― Ralph! Băiatul îl privi. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. Cheamă-i! Neîncrezător. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. în sfîrşit. încearcă. proiectate de lagună. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu.. E o scoică. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. şi valvele roz ale gurii. acoperit cu un desen fin şi cizelat.. bolborosi Piggy. Ai s-o spargi. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. Cînd ajungeau la platformă. ― Asta urmăreai. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. Îl privi radios pe Ralph. ― . iar Piggy. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. iar jos strălucitoare. frumoasă. ― Trebuie să facem ceva. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp.. deasupra erau verzi. Costă o groază de bani. Ralph o scutură. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. Ralph se entuziasma şi el. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă.. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună.. dar niciodată înţeles pe deplin. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. Piggy se aplecă riscant.. Pe apele lucioase. afînat. ― Aşa e.. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. în această împrejurare.

Ralph continuă să sufle. ca un liliac. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. capete care murmurau şi şopteau. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. pulovere şi ciorapi în dungi. la o încercare mai energică. în umbra verde: capete cu păr şaten. Pe plajă se observau semne de viaţă. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. gălbui. A apărut unul! Printre palmieri. degetul mare trandafiriu. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. iar lentilele îi sclipeau. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. Strigătele din pădure se apropiau. apoi i-l strigă lui Ralph care. Piggy bombăni pentru sine numele. Era umbra unui copil care. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Sunetul răsună din nou: apoi. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. ce dansa pe nisip. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. făcînd speculaţii de tot felul. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. Piggy îl ajută să se salte. Piggy striga ceva încîntat. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. castaniu. ― Ia te uită! exclamă Piggy. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. la vreo sută de metri de plajă. Între timp. O duse din nou la buze. înaintînd sub o pată neagră . ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. Ralph obosi. nu arătă nici un interes. nisipiu. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. dar scoica rămase tăcută. Unul brunet. palpitînd în pîcla arşiţei. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. ocupat să sufle. precedînd un trup care încă nu se vedea. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. ― Suflă pe aici. Nisipul. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. Piggy se aplecă spre el. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. Băieţii se amuzară atît de tare. brunet. animalele mici fugeau să se ascundă. între hohote de rîs. Trei copii. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. albastre. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. chiar şi embleme. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. provocînd un sunet jos. Era un băieţel de vreo şase ani. ca în faţa oamenilor cu megafoane. sub razele verticale ale soarelui. ― Parcă scuipa. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. singuri sau cîte doi. se micşorase. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. cenuşiu deschis. în haine sau jersee. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. ca un pîrţ. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. în uniforme de şcoală cenuşii. Piggy se mişca printre ei. Se petrecea ceva. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. Urmînd exemplul inocentului Johnny. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. ceva mai mic ca Piggy.iar. cum se nimerise. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. îşi croi drum prin desiş. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. Păsările ţipau. se ivise un copil. Cînd şi ultima pereche. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. blond. Veneau tot mai mulţi. mai suflă un timp. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. Scoica răsună pe dată. privindu-l cu ochi strălucitori. încît Ralph. un şuierat. pe jos. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. cît Johnny de mici. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. Copiii care veneau de-a lungul plajei. voinic şi blond. Aveau insigne. ― Cum te cheamă? ― Johnny.

Făptura păşi din miraj. cu o insignă de argint. Piggy nu-i întrebă de nume. nu păru să-l mulţumească. Merridew aruncă fulgere din priviri. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. învăluit în pelerina neagră. Ralph încetă şi rămase nemişcat. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. căutarea hranei. La acest ultim amănunt răutăcios. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. urîtă. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. rînjeau împreună. cămăşi şi haine felurite. în două şiruri paralele... iar copiii rîseră. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. ajunse la platformă.. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi. trăgîndu-şi suflarea. comandantul păşi înainte. Staţi jos. printre şuierăturile stridente ale scoicii. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. răspunse Merridew. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. se auzi cum le repetă numele. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. îi răspunse Ralph. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. ca nişte cîini. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. Merridew se întoarse spre Ralph. ― Dar. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul... ― Leşină mereu. ― Unde-i trompetistul? Ralph. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul. iată ce era de fapt creatura. în vreme ce sufla din cochilie. Puştiul blond pe care îl văzu. Pelerine negre. Cu toate acestea. şi rămase clătinîndu-se în soare. n-am putea. Avem o întrunire. Cu pelerina fluturînd. Veniţi şi voi. Arşiţa tropicelor. cît hainelor. A leşinat la Gibraltar. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. Duceau în mînă pantaloni scurţi. Se întoarse repede. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. respectînd resemnat ordinul. ― Foarte bine atunci. Merridew. Merridew. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. subţirel şi ciolănos. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. Ralph îi observă.şi tremurătoare. Eric! Sam. ― Sam. vînjoşi şi plini de viaţă. În cele din urmă. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. Respirau împreună. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. în faţa dirijorului corului. Merridew. le dădu un ordin. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. coborîrea. încît te uluia. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. Cei doi băieţi.. însă fără a fi stupidă. Te rugăm. Lăsaţi-l în pace. sau gata să devină furioşi. iar băieţii se opriră. Eric! Apoi se încurcă. iar şirul se risipi. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. aşa încît profilurile le erau turtite. iar gurile şi le ţineau deschise. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. membrii corului chicotiră.

spuse Merridew.. ― Atunci eu sînt şeful. . grăsanul se îmbujora.. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. se ridicară imediat.. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. pe ăla.. zise Piggy. Băieţii se foiră. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. Jack încercă să protesteze. Izbucniră rîsete. ca un element tainic.. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. făcea o figură aparte. spuse Jack Merridew... Unul dintre puşti. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită.― Nu. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă... Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. am uitat. lăsîndu-l pe Piggy în afară. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A.. cu mişcări furişe. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. Ăsta-i Johnny. Apoi Piggy o ridică şi el.. Ezită. şi. ― Foarte bine atunci. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. Cel care suflase în cochilie. ― Foarte bine. zise Jack. Roger. Harold. continuă Piggy. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. Robert. Ăştia doi. vrînd-nevrînd. Fatty2. Ştiu să cînt în do diez. Mai era şi un băiat slăbuţ. spuse că voia să plece acasă. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Bill. Pe mine mă cheamă Ralph. prin aclamarea lui Ralph. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. Maurice era primul ca înălţime după Jack.. Piggy. tu eşti Sam. Tocmai le-am aflat. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. 2 Grăsanul. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. zise Ralph.. Gura. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. ― Şi eu îs Eric. numără Ralph. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. sînt gemeni. dar foarte puternic ― cochilia. În cele din urmă.. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. pe care nu-l cunoştea nici unul. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. impunînd tăcere. ― Ştim aproape toate numele. rîsul se domoli şi apelul continuă. Henry. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur. ― Eu sînt Sam. ― Astea-s nume de ţînci. Murmură că se numea Roger şi tăcu. Ştim şi unele nume.. Printre cei din cor. Henry. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. corul înălţă mîinile.. Băiatul brunet. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. dar în hărmălaia iscată. spuse Jack. Băieţii se foiră din nou. Eu. Ca să hotărîm ce-i de făcut.. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. Ralph se întoarse brusc.. ― Pe urmă. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. ― Vorbeşti prea mult. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna.

― Şi eu. Jack şi. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. ― Dacă Simon merge între noi. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. iar el se ridică şi rîse scurt. vioi.. Ralph.. te-am rugat să nu le zici. ― Dar. negru şi aspru. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. Da' ne-a chemat scoica ta. Ralph îl privi.. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. atunci o să vorbim peste capul lui. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă.. Se înroşi. în timp ce văzduhul vuia. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. Scoateţi-vă pelerinele. corul.. Se ridică.. Pînă şi corul aplaudă. Ochelarii lui Piggy scînteiară. O să merg eu. Ralph se întoarse spre el. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. Din cînd în cînd.. gata să-i ofere ceva.. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră.. trecînd de bazin. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. Piggy se foi. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. Băieţii ar putea.. Se împrăştiară cu toţii. Rămîneţi cu toţii pe loc. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. ― Vin şi eu. ― Jack e şeful corului. ― Foarte bine. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. Dacă nu-i o insulă. Paloarea leşinului îi dispăruse.. o să fim salvaţi imediat. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. privind pe sub o claie de păr drept. care îi atîrna în laţe. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei.. ― Ascultaţi-mă cu toţii. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc.. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. ― N-avem nevoie de tine. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. ― Bine. zise Ralph.. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. ― Am putea. Dădu din cap spre Ralph. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. Băieţii din cor. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. ― Am putea face o armată din el. ― Sau vînători. ― Fireşte. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. zise Jack şi se ridică.. ― Nu eşti bun la aşa ceva. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. era un băieţel subţirel. Murmurul se stîrni iar. ― După ce te-am rugat că nu vreau. corul e al tău. iar cînd Jack observă.. iar buzele îi tremurară. Cei trei începură să meargă la pas. impunînd tăcere... ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. Ceilalţi începură să vorbească înfocat.Cercul izbucni în aplauze. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. îşi văzură de drum. ― Şi Simon. Ralph îi privi cu admiraţie. i-o tăie Jack. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. apoi se stinse. Am fost cu el înaintea celorlalţi. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. Trei sîntem de-ajuns. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. . se ridicară.

. care apărea foarte desluşit. forma sau realitatea. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. zise el. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. pentru a da de urma cărării în continuare. Prins în păienjenişul lianelor. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. ― Haideţi. Acum. ca o piramidă. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. făcînd-o tare ca o şosea.. stătu în mîini şi căzu. Ralph se zgîriase rău. ― Hai. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. claie peste grămadă. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. Cei trei băieţi începură să se caţere. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. Fluxul scăzuse. fiindcă nu există un colţ. Ralph. şerpuind în sus. Văzduhul sclipea. îmi pare rău dacă te simţi jignit. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. era direcţia pantei: dacă o gaură. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. mirajele se mai domoleau. de pildă. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte.Se aşternu tăcerea. Reveni la platformă. Întoarce-te. oricum. Haideţi. Singurul lor ghid. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. erau murdari şi frînţi de oboseală. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. E o mică îndoitură ― şi. Asta-i treaba ta. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. Cred că-i calea cea mai uşoară. trebuiră să rîdă din nou. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. Se întoarseră unul spre celălalt. prin magia mirajelor. Lianele. Ralph cercetă bezna de sub pomi. Ralph rămase alături. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. şi strînge numele băieţilor. zise Ralph. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. Într-un fel. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. Toţi trei se înfierbîntaseră... şi aşa mai departe. zise el. Cînd încetară să rîdă. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. stîncile sînt tot mai greu de urcat. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. sîntem exploratori. gîfîind. ― Animalele. Pădurea vibra subtil. Piggy. reuşiră să urce. astfel că zăceau strîmb. aproape de sfîrşitul după-amiezei. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. zise Ralph. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. Piggy rămase nemişcat. pătrunzînd adînc în universul plantelor. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. Găsiră capătul insulei. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. groase ca pulpele lor. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. ― Mai bine Piggy decît Fatty. fără să-şi fi pierdut. poate în cea mai grea clipă. zise imediat Jack.. iar peste bloc un altul. încălecate de un bloc pus pieziş. La revedere. dar. vă daţi seama. zise Jack.

cobora în spate. ― Tot ce-i aici ne aparţine. se balansa în aer. accelerare. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. Mai departe. solemn. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. o stîncă aproape izolată. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. înaintea lor. Ralph se întoarse spre ceilalţi. Cînd mai aveau cîţiva paşi. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta.― Asta-i o adevărată explorare. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici.. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. apoi întinderea plată a junglei din insulă. în peretele muntelui. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. plecară. mai tare. un praf alb şi roz pluti în aer. pivotă pe un punct de sprijin. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. deasupra acestui capăt al insulei. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. Insula semăna oarecum cu o barcă.. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. ridicare. Locul era plin cu flori albastre. în sfîrşit. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină.. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. Porniră însă nu spre vîrf. de un verde intens. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru.. ca un fort. Stîncă era cît un mic automobil. drumul spre vîrf se dovedi uşor. spre ţărm. un fel de plante de stîncă. ― Ar trebui să desenăm o hartă. pădurea de sub ei se zgudui. cînd o împinse. în lungimea bărcii. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. hotărî să nu se întoarcă.. zise Jack. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. se rostogoli. se desprinse. anevoios. acum. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. Prin aer roiau fluturi. aşa că reuşiră să urce repede poteca. în beznă. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. Calea spre vîrf le părea. pentru a ţine ritmul. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. străjuite de mare.. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. ridicîndu-se de pe plante. cocoşată la un capăt. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. ― Haideţi. Cînd se despărţiră. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. fără să se mai cufunde în beznă. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. apăsare în punctul final de echilibru. zise Simon. recife. sau a unei jumătăţi de golf. zburînd şi aşezînduse la loc. hurui. căzu. mai tare. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. De ambele părţi ― stînci. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. propuse Ralph.. Ralph se opri.. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. accelerare. în curînd. o coborîre mai domoală. Ce păcat că n-avem hîrtie. în cele din urmă însă.

Apa din golf era albastru-verzuie. îşi . unde nu se vedea nici un recif. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. remarcă Ralph. pentru o clipă. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi.şi îndrăzneţ. Jack arătă în jos. am aflat ce voiam. nu le putem mînca. O să ne asigurăm mai tîrziu. spuse Jack dispreţuitor. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. Haideţi. Un recif de coral. printre flori. devenind disperate. îngrădea mai multe laturi ale insulei. Coborîră pe o costişă de stîncă. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. iar după-amiaza trecuse de mult. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. ― E mai abrupt. Tufişuri de lumînare. înfiptă în lagună. pornind din locul sterp unde stăteau. îşi dădură seama că şi lor le era. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. cu gurile deschise. Fluxul înainta. guiţăturile crescură. pradă unei spaime demente. iar mugurii. stăteau strînşi la lumină. de jos. Ralph se uită în jos. Pădurea fremăta. pe pantă. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. Am văzut poze cu stînci de-astea. ― Muguri de lumînare. iar apoi la locul dramei. Simon vorbi primul. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. făcură salturi şi urlară pe munte. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. triumfători. în josul defileului.. sau vreo barcă. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. ― Uite unde am aterizat. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. de un verde ca ceara. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. faţa îi strălucea. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. Pe cînd înaintau. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. Erau sus de tot. pîn-au să vină să ne ia de-aici. zise Ralph. O să vînăm! O să prindem animale. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. Guiţa subţire. Simon îi privi tăcut. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. trăgînd o linie continuă cu creta. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. Rîseră. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. Muguri de lumînare. ― Totul ne aparţine. Cei trei băieţi se repeziră.. o ţine muntele. savurau dreptul de a domina. dar nu cred că insula-i locuită. Cu ochii strălucitori. zise Jack. Tot acolo. Doar seamănă cu lumînările. Ralph îşi făcu palmele căuş. ― Uite un recif. zise Ralph. Băieţii se uitară unii la alţii. în direcţia opusă. zbătîndu-se. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. ― Nu-i poţi aprinde. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. ― Haideţi. apoi se uitară în largul mării. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. ca să iasă din plasa elastică. apoi brazda. ― Parcă sînt nişte lumînări.. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. lianele continuară să se smucească. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. Băieţii cercetară totul. Ridică braţul. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. dădu din cap. ― Sînt luminări verzi. Jack pălise sub pistrui. mugi şi plesni ca un bici. dar obosind înainte de-a fi terminat. trunchiuri zdrobite. foarte ascuţit şi insistent.. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor.

Va trebui s-avem singuri grijă de noi. nu se împung. Ralph îşi drese glasul. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos. ― De ce n-ai. vedeţi. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. ― Alegeam locul.. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. nici fum..coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. fără alţi oameni pe ea. Piggy stătea alături. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. Ruşinaţi. ― Cu toate astea.. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei.. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. ― Nu există nici un om mare. ― Înainte de a-l putea omorî. Întrunirea murmură. .. ca să vînăm. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte.. îşi puseseră hainele. Data viitoare. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. Data viitoare avea să fie fără milă. zise Jack. zise Jack. nici bărci şi nici oameni. Băieţii din cor. dar.. îşi scoseseră pelerinele. zise Jack. îl corectă Ralph violent. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. altfel nu poţi mînca din carnea lui. Întrunirea se linişti. la stîngă băieţii mai mari. simţind prea tîrziu arsura razelor. ― Guiţa. Nu se poate să vorbim toţi odată. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul.. ― Aşa. se apucară să caute şi să devoreze hrana.. Se uită la stînga.. Şi mai e ceva. Ieşiră la lumina soarelui. din pricina sîngelui de nesuportat. sfidîndu-i să-l contrazică. Sîntem pe o insulă nelocuită. ― Eram gata.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. So ţină cînd vorbeşte. ― Şi încă un lucru.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. Tăcere.. nici urme de paşi. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit.. e nevoie de o armată. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. ― A scăpat. zise Ralph.. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. dar nu-l ajuta. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. ca la şcoală.. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. Se uită împrejur fioros. ― Porcii se înjunghie. că platforma se şi umplu. pe iarbă. îl întrerupse Jack. ― Dar. Ca să vînăm porci.. Sînt porci pe insulă. cu partea stîngă a trupului la soare. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. La dreapta lui se găsea grosul corului. ― Aşa că. ― Da. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. ― Alegeam locul. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă.. ― Am văzut. în faţă. ― Ascultă... apoi tăcu... ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. care nu mai formau un grup compact.. se ghemuiau ţîncii. spre bazin. N-am văzut nici case. Va trebui să ridicăm mîna..

Şi nu ştiu unde sîntem. ― E insula noastră. ― Îl încurcaţi pe Ralph. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. ― Comoara din insulă.. zise Piggy. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. Jack întinse mîna după cochilie. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. ― Tăticu. Ralph îi luă cochilia din mînă. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. şi apă în care să ne scăldăm. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. Tăcere. dar erau serioşi.. ― Insula coralilor.. se uită nesigur la Ralph. Băieţelul se uită împrejur. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. ― Şi flori albastre. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure.. ― Rîndunici şi amazoane. Ralph continuă. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Ralph zîmbi. Un nichipercea de vreo şase ani. continuă el. Si hrană. ― Ala cu trompeta. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. Tăcerea era atît de desăvîrşită. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. ― Să facem reguli! strigă el nervos. Jack. ― Stînci. Făcu un gest larg. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. Se iscă hărmălaie. Deodată. revenindu-şi oarecum. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. iar el nu voia să înainteze. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. haide. în timp ce-i ştergea de cămaşă.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. Piggy. în picioare. E grozav. Un grup de copii mici îl împingeau. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. iar Jack şi Simon tăcură. ― Vorbeşte! . Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. ― Sînt şi porci. Doar eu. care îi zîmbi.. cuprins de panică. voi toţi.. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. un semn din naştere. zise Ralph. Am găsit hrană şi băutură şi.. care pe o parte a feţei avea o pată. Ralph scutură cochilia. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. ne-am putea distra pe insulă. ca o pisicuţă. Îi urmări o clipă cu ochi mari. zise el. cînd voi toţi. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. ― Foarte bine.. apropie-te.... ― E ca într-o carte. şi mîngîie buşteanul. E o insulă bună. Se întrerupse pentru a urmări efectul.. ― Asta voiam şi eu să spun. îl împinseră spre Ralph. ― Poate că ştiau unde mergem. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior... Ceilalţi băieţei. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. de culoarea dudei. Se uită la feţele lor atente. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări. ― Sîntem însă pe o insulă bună. Stătea în picioare.. care şopteau. Jack se ridică în picioare. ne putem distra. Piggy îşi puse ochelarii... Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. dar poate că nu. Piggy.. Jack rămase în picioare. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. Jack se aşeză. Nimeni nu ştie unde sîntem.

fireşte. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. Şi trebuie să fim salvaţi. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. iar adunarea hohoti. Adunarea tăcea.. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. Băieţelul se ghemui şi mai mult. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. ― Unde? ― În pădure. ― Zice c-a văzut fiara. Ralph se enervă şi. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. nesprijinită de vreo dovadă. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. ― O fiară? ― Ca un şarpe. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. stîrni uşurare şi veselie. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. Se gîndi din nou. ― Şi chiar acum pe plajă. sau poate apusul soarelui. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. Cei mai mari fură de acord. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. şarpele ăla. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. şi. Părea confruntat cu un lucru intangibil. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. Foarte mare. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. Trebui să . explică Ralph prietenos. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. Nu trăiesc decît în ţările mari. vom fi salvaţi. Chiar dac-ar fi.. ― Probabil c-a visat urît. strecură niţică răcoare pe sub pomi. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy.Băieţelul întinse mîna după cochilie. Nu-i nici un şarpe.. pentru o clipă. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. ― A visat. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. ca Africa sau India.. se simţi învins. iar ceilalţi băieţi îl imitară. Aprobară din nou grav.. Bombănituri. Murmure. M-am gîndit. Ralph rîse şi se uită împrejur. ― Ralph are dreptate. printre ţînci. fireşte. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. dar şi enervat. Ralph rîse. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. Trebuie să ne distrăm. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. una de-aia din pomi. Jack luă cochilia. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. A văzut-o. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. ― Trebuie să fim salvaţi. Ralph îl convinse să ţină scoica. dar ici şi colo. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. Briza rătăcitoare. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. Simpla afirmaţie. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. auziseră de coşmaruri. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie.. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. Uite la ce m-am gîndit. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o.

Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. încîntat de concluzie. purtat de propriul triumf. prin briză. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. Jack răcnea printre ei. Aşa că vedeţi. Zice că regina are o cameră mare. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. nu aveau destul pămînt ca să crească. Apoi. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. simbolice. plină de hărţi. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. uitînd de cochilie. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . La întoarcere. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. se aplecă şi îşi înnodă şireturile.. ― O să facem un morman de vreascuri. răsunau trosnituri şi rîsete. le alunecaseră pe ureche. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. de viermi şi de putreziciuni. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. ― Mai e ceva. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. luă cochilia. acolo jos avem lemne de foc. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. cu cochilia în mînă. ― Şi. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare.scuture cochilia înainte de a se face auzit. ― Uite. şi apoi în cealaltă la Jack. Jack. Să-i ajutăm să ne găsească. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Ralph roşi. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. mare sau mică. sub arşiţa umedă. ţipînd să se facă linişte. şi mormanul de vreascuri crescu. lianele îi cotropeau. dar fără să-l audă cineva. se uită într-o parte la Piggy. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. Sepcile lor negre. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. Din nou veselie şi bună dispoziţie. Încetul cu încetul. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. împărţind greutatea. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. Acum ţineau la el şi îl respectau. care plesnea de admiraţie. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. au să trimită aici un vapor. şi Piggy. Chiar şi ţîncii plecară. Simon. Se opri. Ralph scutură cochilia. Suspină. Departe. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. care rînjea. Doar Piggy nu muncea. într-o bună zi. Ralph se sculase şi el. Dacă se apropie un vapor de insulă. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. ― Tatăl meu e în marină. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale.. Piggy îşi regăsise răsuflarea. pe care sînt desenate toate insulele din lume. arătînd că şi el ştia să bată din palme. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. Din nou. stîrnind un nor de aşchii. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. Nu rămaseră decît Ralph. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Piggy îl privi dezgustat. apucîndu-se cu toţii de treabă. ― Ca nişte ţînci. zise Piggy. ca nişte berete. pe peretele mai abrupt al muntelui. poate că n-o să ne observe. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. înaintea lui. Pomii.

zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. ieşi cu greu şi atent din pădure. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. Ralph şi Jack se priviră. Ţinea cochilia sub braţ. Căldura bătea la mare distanţă în jur. nimeni nu se gîndea la urmări. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. ― Hei. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. ― Ochelarii! urlă Piggy. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. iată sarcina imediată. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. ! Băieţii ţopăiau de fericire. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. roşu la faţă. Gemenii. Ralph vorbi primul. iar briza era un rîu de scîntei. iar Ralph stătu în mîini. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. Mormanul era putred şi uscat ca iasca.. Apoi se dădură înapoi. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. a aventurii şi a mulţumirii. oferind o mînă de ajutor.splendoare. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. pînă cînd fumul se împrăştie. Pînă şi copiii cei mai mici. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. dintr-o parte într-alta. Piggy se apropie. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. . Îi aruncă o privire lui Ralph. unindu-şi eforturile sub povară. Nici nu-mi văd mîna.. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Mai jos. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. Împreună. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. Flacăra. ― Totu-i neclar. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. ― Nu pentru noi doi. ― Freci două beţişoare. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. Viaţa deveni o întrecere cu focul. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul.. ― Piggy. imitînd mişcarea. Începu să se bîlbîie. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. zise Ralph. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. Jack roşi şi el. ― E îngrozitor de greu. rîzînd cu mare chef. pe munte. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure.. Aproape imediat. băieţii încă munceau. cuprinse o ramură. Îşi frecă mîinile. Rînd pe rînd. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. Le freci. cu o inteligenţă nebănuită. crescu. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă.

Tot nu vede nimeni fumul noaptea. ― Ce să zic. ― Ralph. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. ― Să punem crăci verzi. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. Sîntem englezi. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. zise Maurice. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. Piggy vru să vorbească. Jack le zîmbi şi agită cochilia. Te-ai mulţumit să stai. ― Am cochilia. zise Jack dispreţuitor. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe.. Se iscă un murmur. cerînd tăcere. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur.. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Aerul se mişcă puţin mai repede. Şi mai e ceva. adică pe vînătorii mei.. ţinînd cochilia pe genunchi. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. ca nişte cîini. chiar dac-am încerca. zise el. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. Doar o pălălaie. Piggy se aşezase între două stînci. Aceeaşi regulă aici. Se aruncară jos la umbră. o să vină şi-o să ne ia. de cenuşă. transformîndu-se într-un vînt uşor. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. printre stîncile sparte. spuse Simon.. ― Gura! Piggy se posomori. am să împart corul. Pala se micşoră repede.. Jack se întoarse furios. iar englezii sînt cei mai buni la toate. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. Acest act generos stîrni un val de aplauze. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. Ne întâlnim unde e cochilia. ca şi jos pe plajă. care apoi se stinse. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. Trebuie doar să . Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. zise Jack. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. într-o parte aerul era răcoros. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. Ralph îi luă cochilia. aşa că taci din gură. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. îl facem în trei locuri. Şio să-l aprindem iar. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. Adunarea aprobă grav. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. Băieţii îşi dădură asentimentul. cînd o să vrem. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. La urma urmei.. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. ― De acord cu Ralph. săptămîna viitoare. ― Acum lăsăm focul să se stingă. Ăsta a fost ajutorul lui. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. îşi dădură brusc seama de venirea serii. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. care se aplecă şi se risipi în vînt. în două grupe. ― L-am aprins cu ochelarii lui. Se întoarse către Ralph. ― Am cochilia. La asfinţit. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. Jack se ridică. Băieţii zăceau suflînd din greu. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. nu sîntem sălbatici. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. grozav ai mai încercat. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. O să iasă şi mai mult fum. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. Nici urmă de vapor. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. ― M-am uitat pe mare. răspunse Piggy indignat. ― Am cochilia. sus.

― Am cochilia! Vă rog. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. Am dreptul să vorbesc. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. ― Am vrut fum. Va trebui să fim mai atenţi. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Fatty! ― Am cochilia.. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi.aşteptăm. Atinseră primul pom. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. sau Simon.. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. uitîndu-se peste ei. strigă Piggy. răspunse Piggy jignit. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri.. Veveriţa sări pe aripile vîntului. şi se întoarse spre Ralph. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. începură să chicotească. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". Şi era lemnul nostru de foc. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. Dacă zic ceva. îmi spuneţi să tac. dar mişcarea . iar tu mi-ai zis să tac. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. ascultaţi-mă! în primul rînd. Jack îşi mută ochii de la foc. încît tăcură cu toţii. pe plajă. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. dar dacă Jack. Flăcările. Am dreptul să vorbesc. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. crescînd mereu şi deschizînd drum. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. răspunse Piggy trist. Am cochilia. Piggy îşi ieşi din sărite. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. de-a lungul laturii ostile a muntelui. ― N-avem nimic de făcut. cu un realism amar. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. cuprins de indignare. Între timp. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. sau Maurice. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe.. cu excepţia lui Piggy. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. rămase în picioare. nu-i aşa. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. Noaptea e foarte frig acolo. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori.. asta-i tot. care părea că zguduie muntele. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni.. Sfidîndu-i. Se opri în mijlocul tumultului. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. ― Ce spui? ― Cochilia. Toţi băieţii. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. cuprinse parcă de o energie sălbatică. iar apoi fumul se înteţi.. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. Fumul crescu.. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Piggy luă cochilia. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. Gemenii chicotiră. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. Mi-e teamă. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Se linse pe buze. Revelaţia.

. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească.. Feţele băieţilor erau roşii.. iar focul mugi spre ei. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. Tîra în mîna dreaptă . asta o să mîncăm. agonizară şi căzură la loc. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu. cu nasul aproape de pămîntul jilav. Uite.. ― Poate că s-a întors la. Se aplecase ca un alergător. parcă de ruşine.. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. ― Deci. fără să le vină să creadă. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. ― Cel care a pomenit de şarpe.. Văzu un laţ de liană. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. ― . îl frecaseră cu ţepii lor. Un pom explodă în foc ca o bombă. o rupeţi la fugă ca. ― . apoi scrută penumbra tufişurilor. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă.. se decolorase.. trecînd pe dedesubt. care apoi se stinse. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. vorbi el gîtuit.unde-i? Ralph bombăni un răspuns. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele.. luminate de jos. încercînd să respire. Era acolo. iar de jur împrejur ― tufişuri. cel cu semnul pe faţă.. Printre băieţi se stîrni un murmur.. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. unde-i.. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii.. ― Piciul ăla. înaintă anevoie în patru labe.. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale.. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. ca un cîine. Iar cînd zice ceva. aţi dat foc la întreaga insulă.. Treaba ta dacă nu i-ai numărat. ― Gura! ― . Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. ― Şi asta nu-i tot... soarele se odihnea aproape deasupra mării. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide.. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere. şi porc fript. s-au dus în pădure. Sub ei. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. Părul de culoarea nisipului. la. Apoi. c-aţi aprins un foc de tabără inutil.. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. Au aşteptat două minute... Se opri să-şi tragă răsuflarea. pe partea ostilă a muntelui. apoi s-au aruncat în mare... căci se înăbuşea.iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. Jack se întoarse la el.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească.. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc.. arsă de soare. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. ― Ţi-am spus. răpăiala de tobă continua. ― Nici n-aţi ajuns bine aici. la zece metri deasupra. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. s-au risipit peste tot. neobservat. nu-l mai văd. Ţi-am spus să faci o listă de nume. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte.

Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. În cele din urmă.. îşi plimbă ochii peste Jack. Înjură. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap.un băţ de vreun metru şi jumătate. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. ţîncii sînt. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. şi deschise ochii. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. Se trînti la picioarele lui Jack. respiră adînc. Respiră zgomotos cînd termină. ― Aveţi cumva apă? Ralph. iar el cercetă concentrat solul. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. ― Şi trag chiulul întruna. Apoi însă. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. Excrementele de animale erau calde. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. uitîndu-se prin gaura din adăpost. netede şi scoteau aburi uşori. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. într-un suspin lung. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. căutînd un cuvînt. Zăceau grămadă printre brazde. scăldat în sudoare. şi bău. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. stîrni ecouri. Şi el. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. Apa i se prelinse pe bărbie. Erau de un albastru-strălucitor. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. seducător.. ― Simţeam nevoia să beau. Ralph stătea în faţa lagunei. înălţă privirea din masa de frunze. ridică fruntea şi respiră uşor. tresărind. Erau verzi ca măslina. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Trebuie să mai fi rămas. închise ochii. În dosul lianelor. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. ― Mai înalţ-o puţin. încruntat. auzi ceva mişcîndu-se pe drum.. susţinînd acoperişul întunecat. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. marea sclipea şi Jack auzi voci. cu nările larg deschise. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. Mi-e sete. pe Jack. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. Gesticulă. respiră scurt. ― Ei. salut! Apă? Acolo. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. Vezi? Am . Ridică suliţa şi se strecură înainte. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. pe faţă i se aşternu o paloare. Unul din ele se deteriorase complet.. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. Simon rămase pe loc. încoronate cu frunze de palmier. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. o clipă. Ei bine. ce părea că vine din abisul secolelor. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. plină ochi cu apă proaspătă. vorbi Simon din adăpost. În gaura făcută. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. apoi sîngele îi năvăli la loc. lîngă pom. pe gît şi pe piept. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. ― Afară de vînători. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. dar nu-l observă. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. în spatele lor. ― Iartă-mă. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. Odată întins la pămînt. Jack rămase pe loc. aproape înnebuniţi. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald.

Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. aşa e.. le e teamă. ― Întruniri. pe Jack îl apucă furia. Eu le-am dat drumul. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri.. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. un submarin sau un televizor. ― Vorbesc şi ţipă în somn. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon... ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. Ca şi cum. Duşmănia era limpede. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack.. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. ― Tu eşti şeful. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. A trebuit să mă duc. S-au dus să se scalde. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. Se ridică într-un cot. Şerpii nu erau pomeniţi. Da. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. Şi ne trebuie şi adăposturi. ― Şi n-o avem. Nu ne-a ajutat nimeni. Ţîncii. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. o să fim foarte solemni. E uşor să-i auzi.. ― Vrem carne. or să vină cu toţii în fugă. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare.. e ― Dar n-ai făcut-o încă. Şi atunci. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion... ― M-am dus să explorez.. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. Dă-le ordin. Copiii visează. Chiar şi unii dintre cei mari. S-au scăldat. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. ― Mă acuzi. nu trebuiau pomeniţi. reluă Simon. ştii bine. ― Ce anume? ― Ei bine. ― Deocamdată n-avem deloc. Discutăm. De două ori pe zi. ― Sînt sigur că. ― Vorbesc de ce se întîmplă. o să avem sigur nevoie de adăposturi. La sfîrşitul întrunirii. ― M-am dus să explorez. M-am gîndit că singur. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. să mănînce sau să se joace. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul..muncit toată ziua cu Simon. zise Jack. . nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Avem nevoie de adăposturi din pricina. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. Jack roşi. ― Sînt scrîntiţi. Şi mai e ceva. nu? ― Ne trebuie carne.... Simon îşi scoase prudent capul. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. zise Ralph încet. Uimiţi de întrerupere. în afară de asta. ― Dar n-ai făcut-o. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. ― Ca şi cum. Doar atît. ― Am crezut c-o să reuşesc. ― Ai băgat de seamă. dacă suflu acum în cochilie. dacă n-ar fi fost intonaţia. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. M-am. dar a căzut suliţa din el. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi.

Doar o impresie. se îngroşă.― Nebuni de-a binelea. cînd vînezi. nu cînd culegi fructe.. ― Exact.. n-au încotro.. ― La cîţiva kilometri.. în pădure.. doar. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. Tăcură din nou: Simon concentrat. da.. ca să stea la umbră. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci.. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului... ― Cămin. să se odihnească în timpul arşiţei.. Ralph continuă. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă. nu ştiu.. Fireşte.. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea.. se înălţă şi dispăru. Ralph neîncrezător şi vag indignat.. iar apoi se caţără pe coloana firavă. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi... ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph... La capătul platformei zăcea culcat Piggy.. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip.. Jack îşi strînse picioarele.. Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc. ― Cu toate acestea.se duc sus. fireşte.. Vînezi! În timp ce eu. ― Au pus pe foc ramuri verzi... Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. cît soarele e prea puternic. poate să-i înconjurăm şi atunci. ― Păi.. scrutînd orizontul. ― Nu iese destul fum. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea.. ca vacile acasă. te trezeşti uneori că. Ralph îşi mută primul privirea.. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri... ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. ― Dacă vînezi. nesigur dacă Ralph îl ia în serios... Ralph se încruntă.. ca să nu ne vadă. deveni tulbure şi alb-gălbuie. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă. ci că eşti vînat. ― Fireşte. conştientă parcă de privirea lor.. Roşi brusc. Vreau să spun. amintindu-şi de măreţia primei zile. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt. sus de tot. încît Ralph tresări violent. Se opri o clipă. Doar. Ralph îl examina prin claia de păr blond. Rădăcina de jos a şuviţei. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon.. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack. cînd eşti singur. ― Aşa că ne trebuie adăposturi. ― .. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă.. să ne vopsim feţele. ― Salvaţi? A. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. ― Aşa te simţi în pădure. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede.. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia.. Simţi că nu vînezi. nu-i nici o primejdie. Înţelegi? Asta-i tot. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia. ca un fel de.. ― Doar eu ştiu cum se simt. desigur.. uimiţi de sentimentul duşmăniei. murmură Ralph. ― Mă întreb cît de departe se vede. apoi se întoarse. tremură. cu ochii la apa . nu-i nimic la mijloc. ― Zi-i mai departe. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz. Se înfruntară pe plaja strălucitoare.

chiar dacă era nesatisfăcătoare. prăbuşit de-a lungul unui colţ. unde viaţa continua zgomotos. În curînd. ― Nu te deranja. Jack îi dădu dreptate. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. jungla înaltă îl înghiţi. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. cu Jack alături. ― A întins-o. în lumina soarelui de după-amiază. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. ― Iar pe urmă. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. Simon dispăruse. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. E neobişnuit. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. Ralph se încruntă. Aerul de aici era întunecat.. ― E un băiat ciudat. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. lucind de transpiraţie. Se priviră nedumeriţi.. se bronzase puternic. cu bărbia ascuţită. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. Vorbeau. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. şi s-a dus să se scalde şi el. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. continuă el şi arătă spre adăposturi.. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. Apoi. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. Cînd îi sătură. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. în bîzîitul albinelor. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. Ralph se întoarse la adăposturi. Simon a muncit ca şi mine.sclipitoare. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. ― Băieţii nu-s de mare folos. Cînd ajunseră însă la adăposturi. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. Pielea. pe care se aşteptau să-l găsească. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. ― Simon! El e de folos. după ce mă scald şi mănînc. Doar că. apoi se oprise. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. Toţi ceilalţi s-au cărat. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. printr-un consemn tacit. strigătele. Un pom imens. pînă sus. înainte de-a mă scălda. ― Am să te ajut niţel. zise Jack. se opri şi se uită împrejur. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. lianele ţesuseră un covor uriaş. cu dragoste şi ură. zise Jack. şi. Simon. printre pomi. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. Îşi croi drum în susul brazdei. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. murmură Jack. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă.. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. iar o liană sprintenă arunca raze . ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. destul de închisă la culoare. nu se afla la bazin. ca şi Jack. incapabile să comunice. ― S-o fi săturat. neobişnuite. ― Poate mai am timp. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. se sprijinea de cei încă în picioare. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. în bolta întunecată. Era un băiat mic şi osos.

cu . muriră şi culorile stridente. ca momente cînd te puteai juca frumos. sub stelele îndepărtate. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. se întrezărea ameninţător uscatul. destrămîndu-se ca un balon. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. După ce soarele apunea. Spre amiază. bîzîitul albinelor. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". urcară spre boltă. mirajele se împuţinau. se rupeau în bucăţi. avea loc treptat. ca şi Jack. desfăcu frunzele şi se uită. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". Cu toate acestea. se pomeni într-o colibă mică. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. Simon se opri. soarele strălucitor. La amiază. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. Se ghemui. Descreşterea în înălţime. adaptarea completă la acest nou ritm. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. De atunci slăbise. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. se înălţau spre cer. cu un aer savant. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. o dată cu asfinţitul. Acceptară plăcerile dimineţii. Era un alt moment de răcoare relativă.galbene şi roşii pînă în vîrf. Apoi. Marea sclipitoare se umfla. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. încît le pată de transpiraţie. Ajuns înăuntru. pe recife. Nimic nu se mişca. vorbind. O dată cu dispariţia treptată a luminii. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. alunecară pe vîrful tufişurilor. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. O clipă. cîntînd şi plîngînd. şi. ameninţat însă de venirea întunericului. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. Bezna potopi totul. avea ochii roşii şi era foarte trist. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. iar viaţa era atît de plină. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. Seara înainta repede. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. Bobocii ca nişte luminări fremătară. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. La prînz se petreceau lucruri ciudate. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. ca fundul mării. marea impunătoare şi aerul plăcut. după trecerea lui. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. spre sfîrşitul după-amiezei. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. despicîndu-se în suprafeţe plane. ca un ochi mînios. tremurau. devenind albastru şi dens. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. tradiţia nord-europeană a muncii. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. tot timpul zilei. pentru a se încredinţa că era complet singur. poate chiar dormind. se mişcă aproape pe furiş. încît speranţa devenea de prisos. prinzînd reflexe de perlă şi opal. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. iar bezna se adună pe sub pomi. fiind prin urmare dată uitării. acolo unde nu exista uscat. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. iar orizontul se uniformiza. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. În larg. Uneori. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. Piggy. descrescuseră. se strînseră la loc. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. inundînd drumurile dintre pomi. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. Se uită peste umăr. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. enervante prin mişcarea lor imposibilă. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. Simon dădu drumul perdelei de frunze. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. de la statura lui Ralph în jos.

Pe Henry spectacolul îl fascină. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Doar Percival începu să scîncească. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. dacă erau sau nu coapte sau bune. Puştii neîndoielnici. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. Johnny era bine făcut. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. Acum devenise ascultător. cărări. şi. Mai înainte. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. cuprinzînd pe Simon.toate că exista o categorie confuză. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. iar Roger îl urmă. şi care îi preocupau în mod special. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. Sapă în nisip canale mici. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. care dispăruse încă din seara marelui foc. ziduri. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. Prin minte îi trecu o scuză. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. fiind prea tînăr ca să evite soarele. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. creaturile transparente curăţau plaja. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. în afară de hrană şi de somn. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. aşa că nu protestară. poate nu prea fericiţi. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. Mîncau mai toată ziua. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. mărind dezastrul. asemenea unor gunoieri. dar claia de păr negru. şi încercă să le . culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. Ascultau chemările cochiliei. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. în comun şi plină de emoţii. duceau o viaţă a lor. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. într-o oarecare măsură. dar în acelaşi timp intensă. cercetau noul tărîm. cei mai mici băieţi de pe insulă. acasă. Roger îi conduse direct prin castele. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. semnele făcute de ei. Henry depăşi palmierii şi umbra. lăsată pe ceafă şi pe frunte. Aceste castele. dărîmîndu-le cu piciorul. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. Roger rămase cu ochii la puşti. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. fiindcă îi intrase nisip în ochi. Cu organele lor delicate. şine de cale ferată. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. erau împodobite cu scoici. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. fără să strîmbe din nas. întîmplător. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. rămaseră neatinse. înalte cam de treizeci de centimetri. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. În acea după-amiază. Altfel însă. foarte distinctă. care. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. Henry deveni un fel de conducător. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. ros şi albit de valuri. Aici se jucau puştii. pe care fluxul le umplu. căutînd încurajare. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. fiind destul de mare. stăteau cuminţi. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Maurice îl urmări rîzînd. excremente de păsări. Acum. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. Robert şi Maurice. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. îngenuncheaţi în nisip. poate insecte. blond şi belicos din naştere. cei de vreo şase ani. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. flori ofilite şi pietre interesante. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător.

căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare.. ― . într-o anumită problemă. încercînd să explice. dar îi auzi slab. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. Acoperite de reflux. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. Jack nu observă însă nimic. le dădu ordine. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. Era neastîmpărat. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. sprijinit de el. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. ― Ca să vînez. Voi doi veniţi cu mine. Se uită de-a lungul plajei.. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. le îmboldi. Stătea lîngă ele. în cealaltă argilă roşie. Jack se feri de soare. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite.ca fluturii de noapte pe pomi. în sfîrşit. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. Se ghemui pe ţărm. Invizibile şi puternice. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. încît în cele din urmă se ridică în picioare. a şcolii. producîndu-i o bucurie imensă. zări una şi rîse. Se aplecă. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. ca un cîine de vînătoare. Ascultă cu atenţie.. Un lucru roz pe sub pomi. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. Se mînji cu argilă. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. se aplecă. Simon. în timp ce lucra. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. Roger nu se gîndi să fugă. care nu ştia nimic despre el. Piatra. Roger se aplecă. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă.. Într-una era argilă albă. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. Ca la război. Se schimonosi. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. rămăşiţă a unor vremuri absurde. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. Operaţiunea îl captivă. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. la vedere. Ştii.. ― Nu. aşa că Roger se îndreptă spre el. Eric şi Bill. vopsea de camuflaj. Căzură în jurul lui. unde nu îndrăznea să arunce. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. . îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. Jack îi explică lui Roger. cu buşituri înfundate. Aici aşteptau Sam. Jack le făcu semn să-l lase în pace.. Percival plecase plîngînd. asupra centrului cercurilor concentrice. suflînd repede şi clipind des. iar Henry se întorcea ascultător. fără să-l lovească. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. Piggy şi Maurice săreau în bazin. ridică o piatră. Vorbi cu ele. Cred însă că mă văd. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel. Totuşi. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. ― Porcii nu mă miros. a poliţiei şi a legii. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. îi făcea semn cu mîna să vină. Roger aşteptă şi el. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici.populeze cu acele creaturi. nerăbdător.

tăcu şi se strecură în desişuri. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. Avem însă un băţ. Piggy clătină din cap. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături.. Jack se repezi la gemeni. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. zise el. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Îngenunche. În schimb. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. Roger zîmbi fără să vrea. ― Sam şi Eric. Una goală.. şi un motor cu aburi. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc.. ― Avem o groază de beţe. a astamei. Piggy te scotea din sărite. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. el se simţea cel mai bine în apă. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. zise Ralph acru.. Hai! ― Dar. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. apoi. Lîngă bazin. Vărsă apa. Faţa cu culori roşii. lipit de sprîncene. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. care nu conta. dar răsuflarea tulbură luciul apei. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. îşi dădu peste cap părul blond. trupul gras i se bronzase şi. nu atît la sine. lentilele ochelarilor sclipeau. cît mai ales a grăsimii... apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. nu numai din cauza accentului. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. ― Ceilalţi fac un şir. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. Aduceţi-mi o nucă de cocos. Începu să danseze. în spatele căruia se ascundea Jack. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. chiar dacă n-o făceai înadins. eliberat de ruşine şi de timiditate. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. Atunci am şti cît e ceasul. Porni ţopăind spre Bill. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . şi masca părea un lucru de sine stătător. şi un aparat de televiziune. Simon făcea pluta. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. Masca îi forţă să-l urmeze. Dintre toţi băieţii. Piggy se plimba îngîndurat. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. Ralph ieşi din bazin. Ca să fim salvaţi. Am putea să facem un cadran solar. deodată.. indiferent la ce se uita. se bucură şi încercă să cîştige teren. astăzi însă. flutură mîna de mai multe ori. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. cît la un străin impunător.. ― M-am gîndit la un ceas. ca pe un semn de prietenie. Acum. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau. bătînd apa cu picioarele. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. noi. grăsimea lui. Acesta rîse. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. Se uită uimit. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire.. Se uită în bazin ca într-o oglindă. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. ― . Restul aveau adevărate clăi. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. ― Şi un aeroplan. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. sări în picioare şi rîse emoţionat. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte.. şi navem metal.

gata pentru orice eventualitate. Se aplecă înainte. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. se sculă şi se apropie de el. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . apoi se întoarse. zise Piggy neliniştit. ― Spune-mi. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. se uită de la Ralph la orizont. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. iar pe cealaltă o încleştase. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. ― Nu văd nici urmă de fum. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. zise Piggy. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. Maurice. acesta însă o rupse la fugă. ― Nu văd prea bine. înainte de-a ajunge pe terasă. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. ― Au să vadă fumul nostru. pîndind încă vaporul. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. Ralph. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. Piggy. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont.. Rămas în picioare nemişcat. Piggy se uita acum în direcţia bună. urcînd din greu de pe plajă. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. Simon fugi după el. doar Ralph stătea liniştit. ― Ralph. dar. Încetă să strige şi se clătină.. se întoarse pe călcîie. Ralph era palid şi vorbea singur. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. Se întoarse şi scrută muntele. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. Simon se strecură pe brînci afară din apă. Simon stătea alături tăcut. pe plajă. apoi se uită în sus pe munte. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. Nu văd nici urmă de fum. Atît Simon. care stătea alături. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. care încercă să iasă din bazin. apoi în susul muntelui. Ralph se uită la orizont. în loc să rămînă şi să se joace. luă o gură de apă. îşi trase sufletul ca să înjure. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. se repezi spre pădure. În clipa următoare. care plîngea din nou în tăcere. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. ― Fumul de pe munte. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. care ar fi putut fi un coş de vapor. Ralph se răsuci pe nisip.. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. unde-i vaporul? Simon. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. Ralph! Începu şi el să fugă. Mirajele se destrămaseră. iar sarea începu să-i înălbească trupul.. În spatele celor patru băieţi. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. veşnic neîndemînatic. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. Sub fum apăru o pată minusculă. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Dintre toţi. Piggy de-abia se vedea. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. apoi Maurice. Piggy îşi făcu ochii mici. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. zise Piggy cu neîncredere. gata să plonjeze. dar Simon strigă. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. fumul se mişca uşor la orizont. ― Ralph. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor.

în afară de dîra uşoară de fum. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. Îşi concentră privirea şi. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. Ralph. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. iar Simon sîsîi la el să tacă.eu am căzut peste el. Dintre vînători izbucniră voci. iar în rest erau aproape goi. Ar fi trebuit să vii cu noi.... Pot să iau .. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. Ralph îi privi fără să clipească. ― Ne-am strecurat. ne-am furişat peste el. ― O să-l aprindem din nou. cu toată amărăciunea din voce. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. ― Am lovit porcul.. se strîmbă de greaţă. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. nu mai scotea fum.. îl salută entuziasmat pe Ralph. Gemenii au fost trîntiţi. ca un sălbatic. Ralph strigă: ― O. cu părul roşcat şi. impersonal. dar tresărind. departe. ţopăi cîţiva paşi. Se ivi şi Piggy. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. dar era prea încîntat ca să se necăjească. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse. iar porcul se clătina între ei. ridicînd suliţa. ducînd pe umeri un par lung. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. Cu chipul mînjit de argilă. În cele din urmă.. ― L-am încercuit. ― . Focul se stinsese de tot. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. Ralph nu mai spunea nimic. în timp ce vaporul dispărea la orizont. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. iar vocea i se înălţă demenţial. inevitabil. căută ceva cu care să şi le cureţe. zise Jack mîndru. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice. aştepta să se apropie procesiunea. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. în spatele lui Jack mergeau gemenii. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. Jack recunoscu. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. Jack ajunse primul în vîrf şi. uşor enervat.. şi spectacolul îl înspăimîntă. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa.. ― Uite! Am omorît un porc. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă... golit de orice. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării.. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Simon se întoarse. Ne-am distrat nemaipomenit.. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. Gemenii stăteau locului..găsească focul stins. ― I-am tăiat grumazul. paznicii dispăruseră. Psalmodierea se distingea.. luptîndu-se cu tufişurile. la partea ostilă a muntelui. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. ― Porcul a guiţat. apoi melopeea se stinse. Orizontul se întindea din nou. Văzură imediat. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles... În schimb. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat. Piggy se smiorcăi. Observă că avea sînge pe mîini. Ralph o porni orbeşte mai înainte. în fruntea procesiunii.. Dumnezeule! Simon.. Simon se uită de la Ralph la Jack. era mort. Focul se stinsese. această scăpare. Dumnezeule! O. Ralph se întoarse spre mare.. li se adresă: ― Uite-i! Jos. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. l-am încercuit. ştergîndu-şi apa de pe obraji. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre.

în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. conştient că făcuse o greşeală. Se îndepărtă şi tăcu o clipă.. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. ţinînd cuţitul plin de sînge.. Simţindu-se umilit. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. ― Aveam nevoie de carne. Îşi desfăcu larg braţele. Cei doi băieţi se înfruntară. Ralph vorbi din nou. ― A trecut un vapor. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. răguşit. Ralph. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. La aceste cuvinte. Jack se feri din faţa lor. a tacticii. începu să strige tare. să-i ia părtaşi la cele întîmplate. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. ― A trecut un vapor.. rîzînd şi cutremurîndu-se.. Se uită la gemeni. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. a îndemînării. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. lumea nostalgiei. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. îl împinseră pe Jack la acte violente. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. ― Ar fi putut să ne vadă. Numai gura e de voi. reîncepu Piggy. strident: ― Tu şi animalele tale ucise. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. Gemenii continuară să zîmbească. Încercă. Am fi putut să ne întoarcem acasă. Pe-acolo. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau.. Avea o mulţime de amintiri.. apoi din nou la Ralph. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Ralph se întoarse. Am avut nevoie de toţi vînătorii. într-o izbucnire de mînie. Jack se aplecă peste el. Apoi glasul îi răsună din nou. iar apoi. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. ― Sînt şeful. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. vocea îi trăda ura. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Jack roşi puternic. care.. zise Jack. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. mărinimos în bucuria lui. Făcu un pas. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. reducîndu-i la tăcere.. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar.. O să-l aprindem iar. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. zise el. iar vocea îi tremură.briceagul tău. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . Piggy căzu şi gemu.. Jack se ridică în picioare. înfruntîndu-l. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. Roşi.. Ralph îşi dădu părul peste cap. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. ― Treaba era prea grea.. Reproşul lui Piggy.. ― Au curs rîuri de sînge. a bunului simţ ultragiat. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul.. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. şi trebuia să faceţi ce v-am spus. care se întoarse. Vorbi violent şi sălbatic. uită de timiditate. Dar ţia venit chef să vînezi.. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. ― Asta ai vrut. a bucuriilor sălbatice. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. disperat de ocazia pierdută. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. în cealaltă..

pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. tensiunea scăzu puţin. atît de vagă şi de eficientă. deasupra focului.Acum am un singur ochi.. ― Am să ţi-i aduc înapoi. ― A fost o glumă proastă. nemişcat. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. Se uită duşmănos la Jack. apoi se stinse.. Focul se stinsese. ― . ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. vaporul plecase. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. ― Vin şi eu.. cerînduşi generos iertare. la vînători. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. vînătorii se foiră plini de admiraţie. Atunci.. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. Ralph simţi că buzele îi tresar. Şi totuşi. Împotriva acestei arme. încercară să-l ţină într-un proţap. violetă.. izolat într-o mare de culori fără sens. Fără să vrea.. chiar şi aşa. se aflau pe poziţii complet diferite. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi. Astfel. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. ― Tu să aştepţi. şi totuşi. Jack era neputincios şi turba de mînie. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. Se simţea jignit. Ralph ezită.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. Te asigur. ― . fluiera. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. era furios că se lăsa influenţat de vînători. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi. îmi. care o rupse la fugă. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. bătînd din aripi ameninţătoare. Las' că vezi tu... cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. Jack se simţi încurajat. Îşi îndreptă trupul. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Cînd să aprindă focul. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. Dădea ordine. fără să ştie exact de ce. încît vînătorii începură să rîdă. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. ura. ― S-a spart o lentilă. Nimeni. Pînă să se ridice mormanul de crăci. ― Îmi trebuie ochelarii.. care se plasase într-o poziţie inferioară.. în afara purtării condamnabile a lui Jack. la Ralph. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare... Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. îi găsi. dar Simon. în clipa cînd focul se aprinse. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . nici chiar Jack. murmură el. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. se produse o nouă criză. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. În faţa acestei purtări cavalereşti. Jack era zgomotos şi activ. Acum nu mai am decît un ochi. Ralph tăcu. vreau să spun. într-un loc mai puţin potrivit. Jack făcu o mişcare spre Piggy. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc.îmi cer iertare. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. roşie şi galbenă. care tăcea. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. Evident. îi făcea observaţii lui Ralph. Aşteaptă numai.. Ralph tăcea. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. În privinţa focului. ― Îmi pare rău. ― Foarte bine. duşmănia se risipi. Voia să refuze. şi de această şmecherie verbală. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte.. îl înconjura pe Simon. în cele din urmă. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă. Pe vîrful muntelui. Piggy rămase în spatele lui. cînta. care ajunse primul. spre surprinderea lui.

. l-am lovit. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. ― I-am tăiat gîtul. ― Ne-am răspîndit. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric.. rînjind identic. Simon. Jack se uită împrejur. ― Mi-am vopsit faţa.. toţi. Cîntau în timp ce ţopăiau. Se întoarse şi coborî muntele. ezitînd şi el. ― S-a întors. stîrni o înteţire a cruzimii. aşa că cercul s-a strîns. ― L-am încercuit. zise Piggy cu lacrimi în ochi. şi-am ţinut-o într-una. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. ca o afirmare a puterii. plin de sînge. Acum mîncaţi. Cer să aibă loc o întrunire. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare. şi nici Simon. Obosiră şi cîntecul lor se stinse.. Jos pe platformă.. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. a pătruns în cercul nostru şi. îl întrema prea puţin. tăcerea. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. iar eu. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier. şi doar aici putea merge . Du-te dracului! Se uită furios la Simon... săriră şi fugiră unul după altul. Ralph vorbi. Piggy. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. Porcul a fugit.. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. Ridică puţin glasul. ― Mănîncă. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm.. Jack îşi reveni.de cocos. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură... stătea cu carnea în mîini. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. fără să vorbească... Acum. care o apucă iute. Atunci Jack sări în picioare. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. rămas în cenuşa focului de semnalizare.. Cînd am să suflu în cochilie. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. iar uneori din cîte un peşte sau un crab. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. solicitînd înţelegere. dar găsi doar respect. Interveni repede. Piggy însă. m-am strecurat.. ― Erau acolo. Încet. ― Convoc o adunare. guiţînd groaznic.. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. Gemenii.. Apoi participară la joc şi ceilalţi. în sfîrsit. în mijlocul cercului de copii uimiţi.. subliniind omisiunea. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat.. trebuia să reflecteze. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. Gemenii chicotiră. ― Am cochilia. Ralph. V Fiara din apă Fluxul înainta. lîngă mare.. aşezat între gemeni şi Piggy. Maurice rupse.

în timp ce păşea pe lîngă apă. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit.în voie. susţinînd acoperişul scund de frunze.. Piggy era deştept.. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. conştient deodată de importanţa ei. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. de soarele în asfinţit. Cuprins de scîrbă. Se cufundă din nou în gînduri. atîta doar că nu era şef. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. în spatele ei ― laguna. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. drepte sau aplecate. Celelalte două laturi ale triunghiului. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. Cu tot trupul lui caraghios. iar umbrele se asterneau firesc. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. Altfel. a cărui bază o reprezenta buşteanul. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. în lături ― plaja. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. cu faţa la fîşia de uscat. neregulat şi strîmb. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. Se încruntă şi încercă din nou. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. Acum însă. ci o treabă serioasă. iar cînd Ralph se aşeză pe el. Ralph se întoarse pe locul şefului. avea urmări. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. ca atunci.. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. Nu ca Piggy. începu să grăbească pasul. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. cînd ţii un felinar. foarte neobişnuită. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. Ralph conchise că nu putea reflecta. Aşezat pe locul şefului. fiindcă. Deodată. revăzu atent fiecare punct al discursului. îi făcură loc cu toţii. alţi patru buşteni mai mici. soarele aluneca pieziş. Venise vremea să se ţină adunarea şi. Piggy ştia să gîndească. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. care îi sufla în faţă.. De obicei. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. fără să se uite pe unde calcă. unde fiecare potecă era o improvizaţie. se trezi cu faţa la insulă. fiind şef.. trebuia să gîndească. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. ca tot ce făceau ei. iar reflectatul era preţios. să fie înţelept. fiindcă. În dreapta. şi. Trebuia să reflecteze. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. se delimitau şi mai puţin clar. în faţă ― bezna insulei. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. Piggy ştia să judece pas cu pas. cu scăfîrlia aia grasă. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. ca şi de vîntul slab.. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. În acea seară. Se pierdu în labirintul lor. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. zîmbi batjocoritor. îşi spuse Ralph. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. Adunarea nu avea să fie o distracţie. La vîrf se îndesea din nou. La stînga. De aceea totul părea deosebit. îl copleşi uimirea. Începu să meargă mai repede. proiectată pe laguna sclipitoare. Din nenorocire. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. Se opri. Şi totuşi. stîrnit de paşii lui grăbiţi. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. Desprinse . Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător.

Locul se umplu repede. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. chiar dacă o scosese singur din lagună. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Se opri şi îşi drese glasul. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. nu mai mîncaţi fructe. Puştilor. Şi n-am spus-o prima oară. ― Şi mai e ceva. De-asta-i aşa de şubred. o să doarmă toţi în adăposturi. O adunare care să facă ordine. Ne-am gîndit bine. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. M-am plimbat singur. Simon. continuă Ralph. nu să vorbească. Fluxul curăţă locul. Trebuia să stai jos. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. Ralph scutură din nou cochilia. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Asta-i murdărie! . Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. Cojile sînt goale. ― Apoi colibele. Murmurul crescu din nou şi se stinse. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. Trebuie să ţinem o adunare. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. cei de sus.cochilia din pom şi o cercetă. însă ele nu se pun însă în aplicare. Se opri o clipă. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. dacă v-apucă nevoile. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Dacă plouă iar. pe-al treilea doar eu şi Simon. Nu. Ştiu ce ne trebuie. eu am cuvîntul. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Jack. ― Am spus că. la soare. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Nu ca să ne distrăm. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Adunarea izbucni în hohote. de la foc. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. ― E nevoie să ne întrunim. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. Puştilor. făcînd-o aproape albă şi transparentă. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi.. cu excepţia lui Sam şi Eric. Aşa a mers cîteva zile. printre care şi puştii care nu aflaseră.. se poate prăbuşi. Ci ca să facem ordine. Toţi făcuseră adăposturile. la început. Luăm hotărîri. Căută în minte cuvinte simple. Copiii beau din rîu. alţii. Se linse pe buze. ― Am ţinut o groază de adunări. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Şi. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. Gestul lui trăda că voia să asculte. în schimb. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Să nu rîdeţi. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. acoperite cu frunze proaspete. ― Uite cum stau lucrurile. La noapte. Un murmur de aprobare. Mai încolo. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. Dar am hotărît să se aducă apă. aşezat pe trunchiul instabil. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Ralph scutură cochilia. reflectînd la situaţie. restul în stînga. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. ― Am întîrziat mult. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. Nu pentru aşa ceva. Adăposturile. voi ştiţi despre ce-i vorba. în primul rînd.

Noi trebuie să lămurim situaţia. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. Doar aşa vom fi siguri. putem să ne ocupăm şi de altele. acum mai e ceva de discutat împreună. M-aţi votat şef. iar adunarea fremăta. Părul îi alunecă din nou în ochi. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. murdărim totul împrejur. ― Apoi unii au început să se sperie. ― Să folosim stîncile. de şarpe. Se opri. ― Şi mai e ceva. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. îi şopti ceva lui Robert. focul e mai important decît porcul. Jack. Apoi. Gogoriţe. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. Dacă nu vă puteţi abţine. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. îşi reluară locurile. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. ― N-am terminat încă. numai că-i o prostie. care se stinse repede. aproape un geamăt. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. ― Situaţia s-a înrăutăţit. Se auziră murmure aprobatoare. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. fiindcă eu sînt şeful. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Altminteri.. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. ― Nu uitaţi. Aşadar. Ralph se opri şi sări pe trunchi. amintindu-şi de fiară. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. N-aduceţi focul de pe munte. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. duceţi-vă pe plajă la stînci. Discursul trebuia urmat punct cu punct. Adunarea. Doar acolo. căutînd punctul următor al discursului. Ralph răsuflă adînc. strigară. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. Duceţi-vă hrana acolo. în privinţa focului. Cum o să fim salvaţi. Vreau să stabilim o regulă. ― Asta am vrut să vă spun. Ne pierdem vremea. care întoarse capul. Acum aţi aflat. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. se sufocă uşor. indiferent cîţi porci omorîţi.. în cele din urmă. Nu pricep de ce. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. Jack se ridică. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. Jack se aşeză bombănind. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. ― Şi mai e ceva. ca să se vadă semnalul fumului. Se auzi un murmur. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. Se ridicară. ascultaţi-mă pe mine. dar Ralph clătină din cap. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. Se liniştiră treptat şi.. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. ― Faceţi într-adevăr murdărie. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum.. aştepta cu sufletul la gură.. Începură să protesteze. Jack se opri din cioplit. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. de foc şi de discuţiile despre frică. Şi eu mă sperii uneori. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. Am pornit bine: eram fericiţi.Rîsul răsună din nou. Folosiţi stîncile ca latrină. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. strigă cineva. ― Apoi. Ţineţi focul aprins. O să faceţi cum spun eu.. şi anume ce-i de făcut cu frica. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. cum ar fi focul . simţind că intervenise o criză. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. ― Voi. altminteri murim. Se opri. ― Vrei prea multe. ― Un ultim lucru. Dar.

― Dacă nu cumva. Avem leacuri pentru orice. Piggy se opri. Ralph... cu un gest ceremonios. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. Păi. ― Pe tine te trece o nevoie mare. puştii. lărgind subiectul... ca Africa şi India.. dar ne-am obişnuit. Ştim cum stau lucrurile şi... Numai porci.. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. ― Am cochilia. Fireşte. o fiară.. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. Voi.. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. Soarele dispăruse. o fiinţă întunecată. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. au să se răstoarne pe loc.. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. ― Aşadar. fireşte. înseamnă deci că visaţi urît.. se găseşte cine să le îndrepte. ― Dacă nu cumva. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. N-aveţi decît să vă speriaţi. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. nu? Puştilor. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. Era. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. aş fi văzut-o. un fel de animal. dacă merge ceva prost. am bătut toată insula. Ralph puse. chiar şi pentru minte. spuse Piggy. cînd o să se termine războiul. asta e. ― Uite ce-i. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. acum cîteva zile.. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. Lei şi tigri există doar în ţările mari. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. . Cît priveşte fiara. Dac-ar fi existat o fiară. cu trăncăneala voastră despre frică. Nu vaţi gîndit. ia mai tăceţi! Uite ce e. Piggy întinse mîna. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul.. dacă vă place.. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. Ai zis că visează şi ţipă. sînteţi vinovaţi. ci doar cu o parte.. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. Jack se opri. Continuă explicaţiile. Pe insulă nu e nici o fiară. poate c-o să continuăm adunarea. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. Singur. Ralph îl întrerupe scos din sărite. ― Foarte bine. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. Jack se ridică şi luă cochilia. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat.. Nu vorbesc de frică. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică.. ar trebui să tacă din gură. semn că discursul se terminase.. Ralph se foi neastîmpărat. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. Ralph spunea că urlaţi noaptea. Am auzit..― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi.. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. e ştiinţifică. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. Ci de fiară. Nimeni nu se îndoia. ca noi toţi. de care să vă fie frică. Ralph se uită cu gura căscată. vînător. întreaga adunare aplaudă uşurată. Într-un an sau doi. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau.. nu există nici o fiară în pădure. ― Noi mîncăm porci. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. ― Şi la Grădina Zoologică. cochilia pe trunchiul de alături.

Ezită. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. Puştii nu mai fuseseră număraţi. ― A fost un vis urît. iar puştiul se aşeză. te-ai plimbat în somn. ― Azi-noapte am avut un vis. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. Pentru un puşti. ceva mare şi îngrozitor. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Se întrerupse. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. să n-o mai faci. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. N-a fost nimeni. ― Ei bine. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. Apoi Simon se ridică. Simon deschise gura să vorbească. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. Cînd adunarea se linişti. ― L-a apucat burta. Întinse mîinile. bruneţi. Un loc din junglă. cu privirile la picioarele ascunse. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. ― Ei. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. Ralph se întoarse spre Piggy. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. şi se uită de jur împrejur. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. strînse cochilia în braţe. şi izgoni gîndul. exact ca Ralph. iar ceilalţi puşti rîseră. Ralph ridică mîna să ia cochilia.Un hohot. pe jumătate de rîs. un vis groaznic. ― Cum te cheamă? ― Phil. aşa că reveni la loc. Mă aflam afară din adăpost. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. iar Ralph îl privi uimit. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. care stătuse la fel. ― Dormeai. avea destulă încredere în el. în fundul sufletului. oarecum speriat de amintire. Îl izgoni departe. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. dar şi mîndru de efectul stîrnit. Ăsta. Adunarea murmură o aprobare reţinută.. Se opri. într-un loc pe care îl ştiu. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. zise Ralph.. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. Piggy? ― Mai e unul. Ai priceput? Nu noaptea. în care mă luptam cu nişte lucruri. înfioraţi de plăcere.. Umilit de purtarea lui Simon. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort.. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. apoi îl lăsară singur. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. Pe . pistruiaţi şi murdari. pe jumătate de batjocură. dar Ralph avea cochilia. Jack lămuri problema. cu lianele alea tremurătoare din pomi. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. ― Voiam să mă duc într-un loc. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă.

cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Ultimul val de rîsete se risipi. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. ― Continuă. telefon. ― Hai. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. Maurice îi salvă. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. Adunarea se uită împreună cu el. iar Maurice o luă ascultător. începură să plîngă molipsiţi. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. Întreabă-l. ― Vreau să spun că. Jack se făcu auzit primul. cocîrjată. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. dar nu-i mai păsa nimănui. însă. zise Piggy în bătaie de joc. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii.. întrunirea se linişti. Ralph se întoarse involuntar. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. Plînsul continuă. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. Casa Parohială. Maurice vorbi atît de tare. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. ca vuietul cochiliei. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. Scăpat din braţele lui. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. chicotiră şi rîseră. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. Căscă şi se împletici. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. ia spune. tele. cu fiecare respiraţie. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. ― E o fiară dibace. Jack îşi drese glasul. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. Se frecă la fund. marea umflată din depărtare. încît băieţii mari le ţinură isonul. Cearta porni din nou. încît tresăriră cu toţii. iar adunarea rîse din nou. rîdeau cu toţii atît de absurd. Se maimuţări stîngaci. telefon. În curînd. are dreptate. de un violet ciudat.. puştiul izbucni în plîns. spune. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. priviră vastele întinderi de apă. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. părînd că-l susţine drept. ― Ei. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. Cred că are dreptate şi cînd . comitatul Hampshire. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. Ralph se uită lung la copil. adunarea reluă în cor. Atunci. Ralph dădu din cap spre Piggy. Ralph se aplecă înainte. Piggy îngenunche. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. Harcourt St. ― Jack a fost pretutindeni. Anthony. o siluetă întunecată. ţinînd cochilia. proiectată pe lagună. apoi îi dădu drumul lui Percival. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. Li se amintise de durerile personale.

Teama. ― Fireşte. Jack. Cum zice şi Piggy. ― Am putea fi un fel de. îi veni o inspiraţie. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. Vorbi indignat. ― Vorbim prea mult despre stafii. viaţa are un caracter ştiinţific. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. poate că există o fiară. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi.. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. Simon deveni incoerent. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. . iar Ralph se ridică uluit. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. revoltat de lipsa de seriozitate. fiarele. Simon.. să-l scoată în evidenţă. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie.. În cele din urmă. fără îndoială.. eu nu cred în fiară. expresiv şi brutal. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru.. Maurice respiră adînc. dar nu ştie. ― Poate că asta e fiara. sufocat de bătăile propriei inimi. continuă Simon. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. Se opri din nou şi rîse vesel. discuţia degenera. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. Furtuna izbucni.. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. pronunţă un cuvînt scurt. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul.. Eforturile lui Simon se irosiră.spune că nu există decît porci pe insulă. puştii erau aproape. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. Da. care mănîncă balene întregi. Vînătorii ţipau de încîntare. alea care fac cerneală. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă. ― Tăticu zice că există fiinţe. vreau să spun. vreau să spun. Dar. Adunarea tăcu uluită. adunarea tăcu. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. sepii. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy.. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. în tăcerea nedumerită care urmă. Are cochilia! strigă Ralph.. care se afla aproape. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. ― Vreau să spun că. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. care şedea pe butuc. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. răspunse Simon. ― Poate.. scotea la iveală alte probleme neplăcute. Adunarea urlă sălbatic. poate că fiara sîntem noi. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. Lui Ralph. Piggy îi luă cochilia din mînă. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. Desigur. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. zise el ezitînd. puse mîna pe cochilie. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. dar noi nu ştim. cum se cheamă. nu e chiar sigur. Se destinseră ca după un orgasm. ― Tu. o stafie. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. stăteau ghemuiţi. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. lungi de sute de metri.

Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. trăncănind. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. Nu ― Jack. În orice caz. Nu vînezi. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. Se opri din nou. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. Ridică cochilia. lumea dominată de legi şi de raţiune. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. o s-o lovim. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. nu acum.. ― Pe urmă focul.. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. ― Foarte bine. N-o să mai putem ţine focul aprins. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. se ducea de rîpă.. ― E adevărat. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi.. nu ştii să cînţi. O să fim ca animalele. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo.. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu. Lumea. Nu vreau să mă gîndesc la ele. o s-o lovim. Adunarea se risipi. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. Spuse sec: ― Înţeleg. de la palmieri la malul apei. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. continuă el şi bătu din picior. ― Dacă am să suflu în cochilie. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. ― Sînt şef. Am fost ales... pe întuneric. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap.. zise Ralph. înghionteală. Odată lucrurile fuseseră limpezi. de rîs isteric şi de spaimă. suflă în cochilie. Sileşte-i să facă ce vrei tu. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. pînă şi vaporul plecase. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti.. vînăm! Dacă există o fiară. ― Ralph. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. înecaţi în beznă. O să hotărîm ce-i de făcut. însă acum. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. de-a lungul plajei. atunci... Piggy se afla atît de aproape. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. urlete şi rîsete.. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. ― Piggy are cochilia.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. O umbră îl înfruntă violent. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea.. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. am stricat totul.Adunarea se clătină ca lovită de vînt. .. o s-o lovim. ― S-o ţineţi cu toţii minte. O să votăm. favorizează-l pe Piggy. Ralph sări în picioare. ― Să taci! Cine eşti. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. ca întotdeauna. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. iar ei n-au să se întoarcă. N-o să fim salvaţi niciodată. aşa e? ― stai o clipă. iar băieţii alergară la întîmplare.

― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. ― O.. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. nu poţi să respiri. Te înşeli. Cei trei băieţi stăteau în beznă.. Fii mai departe şef. Se întîlnesc. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Ascultă-i.. Ţie n-are ce-ţi face. zise Ralph. ― Dar el este. pe tine te respectă.. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins.. într-o şoaptă înfiorată. dar îi aud. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul.. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. Numai tu şi Jack contaţi.. iar apoi. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. Casele. Aveam dreptul să vorbesc. şi tu eşti şeful. Eu unul renunţ. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. străzile. ― Mă urăşte. ― Nu s-ar certa. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. Fredonau. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. ― Ar trebui să renunţ la şefie. ― Dacă renunţi. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. şi de-asta îl cunosc. domnişoară. ― Nu sîntem buni de nimic. Mă cunosc şi pe mine. Dacă există stafii. Ralph. Nu ştiu de ce. ― Fii mai departe şeful nostru. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. care se rotea. Am rămîne aici pînă la moarte. Ascultă-mă. Lor nu le e frică de întuneric. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. obosiţi. dacă îl eviţi. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. domnule. Dumnezeule! O. Simon.. zise Piggy simplu. Şi pe tine te urăşte. Dacă ar putea face ce vrea. zise Piggy. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. Cunosc oamenii. Ralph.. iar el nu e... Dac-ar . ― Eu aş vrea să fie tata. ― Gura. se îndepărtaseră încet. tu ai putea să-l baţi. cu urlete. Acasă exista întotdeauna un om mare. se apropie de Piggy. o să ajungem şi mai repede ca animalele. dar. Glasul i se ascuţi. ― Piggy are dreptate. zise Piggy. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. îl urăşti. e ca astma. şi primeai răspunsul.. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. Ralph. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt.. apoi o lăsă jos. tu eşti un om întreg.. Vă rog. vă rog. ― Ar construi un vapor.. ― Aveam cochilia. Şi acela sînt eu. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. ― Şi n-ar discuta despre fiară. Şi pe el. cînd îl vezi iar. ― Ei n-ar da foc la insulă. Dacă te temi de cineva. televiziunea ― n-ar putea exista. ― Dacă ar fi Jack şeful. în afară de asta. ― Oamenii mari ştiu multe.. are să sară pe următorul.... şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. Trei şoareci orbi. Simon se foi în beznă. ― Uite care e problema. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. iar puştii. Lucrurile ar merge de minune. Şi n-ar provoca. Nu văd ce fac. beau ceai şi discută.. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu.― Dacă nu sufli. zise Piggy. Ralph îşi duse cochilia la buze.

iar unul se întoarse în fugă. iar celălalt să stea de veghe. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. la aproape cinci kilometri înălţime. bezna şi stelele. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. ― Cred că s-a stins. ― Sam. căscară.nişte iască. clipeau sau se stingeau. Erau gemenii. Eric se aplecă şi suflă încet. departe. din nou. Atunci silueta. care îi îngheţă. Aci briza suflă capricios. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. iar Percival se linişti. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. desfundînd cerul ca un tirbuşon. Sufla un vînt slab. Apoi adormiră cu toţii. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. briza împingea silueta printre florile albastre.. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. alunecă pe munte. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. iar craca luă foc. St. Piggy se ţinea pe lîngă ei. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. Cînd ajunseră acolo. cu picioarele bălăbănindu-se. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. În bezna dimineţii timpurii.. iar paraşuta bufni. dă-mi. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. lîngă o stîncă.putea să ne trimită un om mare. sforile se înmuiau. Apoi. privind grupul de stele care luminau laguna. . sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. în vreme ce stelele alunecau pe cer. Izbucni o explozie de lumină. se lovi şi-şi trase încărcătura. se apleca şi se înfunda. răsunară zgomote.. la datorie lîngă foc. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. Sam aşeză şi alte vreascuri. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. ― . peste recife şi lagună. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. neclintită şi cu sforile încîlcite. Întins în iarba înaltă.. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. încetară să caşte. în ciuda cuvintelor lui curajoase. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. se culcaseră amândoi. de la casa parohială Harcourt. Cînd vîntul sufla. Strălucirea se intensifică. Deasupra insulei se întinse o pată. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. Îi apăru faţa. o siluetă care atârna. se apleca iar.. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. Din lumea adulţilor sosi un semn. vorbind somnoros. Din beznă răsună un urlet subţire. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. peste bolovani şi pietrele roşii. ― Nu. două umbre întunecate. vîntul se domoli. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. făcîndu-i să se caute cu mîinile. O clipă. ceva mai jos pe coasta muntelui. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. Celălalt îngenunche. se frecară la ochi şi păşiră sigur.. Percival Wemys Madison.. silueta stătea pe vîrful muntelui. Uneori. devenind o bolboroseală. Teoretic. Anthony. pînă cînd pata de lumină crescu. încetă să mai sufle. la fiecare adiere. apoi. Metru cu metru. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. Se culcă la pământ. apoi o cracă. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate.. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. ori altceva. în direcţia muntelui. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. luminată în roşu. un semn. unul ar fi trebuit să doarmă.

Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. ― Sam. ― Sam. ― . sub ei. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. se uitară nesiguri împrejur.. Acolo se afla stînca cea mare. Ralph visa. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. m ― Aproape că se. Nu ţipă nici unul... ― . Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. Rămaseră nemişcaţi.― Nu le pune pe toate. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. le atraseră privirile.. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. apoi...clar.. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. lemnul exploda. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic. mai pune atunci. ― Aşa e. unde domnea acum o beznă completă.. şi dădea zahăr căluţilor. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine.fiara. se ghemui lîngă Eric şi se uită.. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. peste zidul grădinii. Flăcările. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. Eric urmări carii. Părul de pe frunte le flutură. celelalte trei pietre. vîrînd cît mai multe crăci în foc. amintindu-şi de beznă şi de altele. apoi mugiră. Sam se distra. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. ca marea.. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. Se repezi în jurul focului. ― Ralph. stînca plesnită. Zece secunde se ghemuiră astfel. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric.. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare. ― Ar fi fost. şi se gîndi la primul foc ― departe. Apoi Eric chicoti. ― Să ne încălzim. căci Sam era întors cu spatele la ea. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. ― Ralph. în loc să ne ocărască pe noi... l-a ocărit pe Jack.. Departe. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. gaura ― acolo. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. fiindcă se întorsese acasă. Eric îşi întinse mîinile. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu. pe panta mai abruptă a muntelui.. două guri deschise. Apoi cineva îl trase de braţ.. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. iar dincolo de ea.. ― Din fericire. Foarte bine.. ― Ce-i? ― Nimic.. . ― Şi mie. ― . o rupseră la fugă peste stînci. Apoi. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere.. vîri prea multe.. pomii din pădure foşniră. ― În afară de asta e... scoarţa se chircea şi se descojea. în timp ce grindina de foc trimitea fum. ― Turbat. ― Mi-e frig.. iar flăcările focului se aplecară. arzînd în piramida de lemne.întuneric. ― Cînd cu focul şi cu porcul. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla.

... la început cu îndoială. Johnny. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. în linişte. al cărui ecou răsună imediat. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. nu dormeam. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă.. Fiara se mişca. bezna se umplu de gheare.. Parcă s-a ridicat în capul oaselor. Labirintul de întuneric se destrăma. în curînd. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. O pasăre de mare bătu din aripi sus.. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. ― Am fugit cît am putut. doar pentru a le da curaj. le-o arătă. Se lărgi în loc să se strîngă.. ― Sînt zgîriat tot. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. căscînd încă..mai multe vreascuri. Stăteau şi ascultau.. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. I se mişca ceva în dosul capului. Chemaţi-i pe băieţi. ― Avea ochi. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. Gemenii. ― Era cît pe aci să mă atingă. ― . iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard.... o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii.. ― Sam şi Eric. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. ― Gheare. apoi cu spaimă. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. Piggy şi Simon îl urmară.. ― Ne-am lovit de liane.. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească.. lipiţi unul de altul şi tremurînd. ― A fost îngrozitor. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. izbucni în lacrimi violente. aripi. tristă şi cenuşie. ― Linişte.. . se cernu în sfîrşit prin adăpost.... brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. Din obişnuinţă. Nu. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. cu un ţipăt răguşit. de puncte necunoscute şi de ameninţări. căci omogenitatea lor fusese recunoscută..ou ― Fiara ne-a urmărit. coborîră la nivelul privirii. ― Suliţele sînt de lemn. iar în pădure se auzi un strigăt strident. Jack îi chemă înapoi în centru. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti... Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător... Îi dădu cochilia lui Eric. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. Hai. începură să se foiască. ― Tocmai îl aprinseserăm. Sam reluă povestirea. Razele soarelui. geamănul cel mai apropiat de el. ― Taci atunci.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat.. ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. iar ei înţeleseră. ― Colţi. Piggy se lovi de el... îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. O ridică în schimb în aer.. Stai liniştit.. ― Era păroasă. ― O să fie o vînătoare adevărată.. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. ― Focul lumina bine.. iar unul dintre gemeni îl înşfacă. iar cercul începu să-şi schimbe forma.. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. Nu fi caraghios.. ..

Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. dar fără speranţe. Uite-o.― Fireşte. Jack.. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. evitară criza. ― N-ai cochilia. sau lui Bill.. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. Băieţii dădură din cap. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. ― Gîndeşte-te. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. Nu mai avem nevoie de cochilie. Acum e. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. Ştim cine trebuie să vorbească. o să ne suim pe munte. O să căutăm. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. Piggy luă cochilia. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. implorîndu-i. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. Ralph s-ar fi răstit la el. Am fost prin apropiere. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. Acum focul trebuie să se fi stins. încercă să respire din nou adînc. ― N-am putea. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. . şi. zise Ralph în cele din urmă. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. Jack. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră.. dar nu reuşi. Ralph? ― N-ai cochilia.. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. ― Pînă acum n-a avut nimeni. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută.. trecînd repede de partea lui Ralph. ― Aşa. Se linse pe buze şi rămase în picioare. Piggy. interveni dispreţuitor Jack. unde sînt grămezile de stînci. Se sprijini de un butuc. ― Iar creatura ar putea sta acolo.. ― Vreau să spun. Nu teai gîndit niciodată la asta. Jack se înălbi la faţă. voiau să fie salvaţi. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. zise el. ― Judecă şi tu. nu încăpea îndoială. iar pistruii îi apărură clar. ne pierdem vremea. Stîncile fac un fel de pod. ca nişte pete cafenii. le-am fi văzut. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila.. nu ne-o pierdem. Stai jos.. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie.. ― E o treabă de vînător.. Nu-i decît un drum de urcare. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. ― E mai mult decît o treabă de vînător. Dacă fiara nu-i acolo. răspunse fără chef Jack. ― Şi mai e ceva.. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. ― Am cochilia. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie.. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Nimeni nu-l băgă în seamă. într-un fel.. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. zise Jack nerăbdător. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. Dac-ar fi lăsat. ― N-a fost nevoie. ca Ducă-se pe pustii. dîndu-i energia de a porni la atac.. Ba da. Piggy răsuflă uşurat. cînd la Ralph. Vechea enervare îl salvă. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm.. ― Aşa e! Foarte bine. Eu nu văd prea bine. Sîngele îi năvăli în obraji. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. Piggy o să aibă grijă de ei.. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. ― Ce facem. fiindcă fiara nu lasă urme. ― Nu. şi dacă mă sperii. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da.

îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. ― Hei. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. II privi pe Jack. O să ne apropiem cît putem. Suspină. După ce mîncară. înaintînd în faţa lui Ralph. iar Robert chicoti. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. Sub conducerea lui Ralph. Ascundeţi-vă aici. ― Am găsit un punct de observaţie. eroice şi bolnave. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. Aşteptaţi-mă. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Ralph mergea în urmă. Jack se întoarse în fugă. ― Să mîncăm mai întîi. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. Această latură a castelului. ― Eu sînt şeful. În spatele lui Ralph. aşezată pe vîrful unui munte. Ralph îi răspunse politicos. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Jack roşi. . Cîteva clipe. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. se bîlbîi încurcat Simon. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. iar şeful trebuia să meargă mai departe. prelungea însă insula în mare. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. bombăni Jack. ― Înţeleg. O ridicătură strimtă de recife. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. Fiara trebuie să fie aici. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. înaltă poate de treizeci de metri. Simon. ce păreau că se clatină. Am să merg. Ralph se uită într-o parte. ― Foarte bine. Ziua promitea.― Hai să mergem. erau în stare să spună ce voiau. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. de parcă ar fi fost un promontoriu. Ralph se uită la Jack. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. fără să lase urme. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. Foarte bine. apoi se uită din nou în gol. voi. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. ― Ştiu. Ralph prinse curaj. Nu comenta. Baza recifului plesnise. Cînd Simon se ciocni de un pom. ca şi celelalte. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. Se întoarse spre ceilalţi. ― Nu cred că există fiara. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Plecăm după aia. sau să răsune prea tare. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. ― Eşti vînător. zîmbi silit. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. Simon se răsuci pe picioare. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te.

― Nici nu mă gîndesc. N-avea unde să se ascundă.. Ralph nu răspunse. Jack fremăta. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. cercetă o jumătate de cavernă. şi în cele din urmă se aşeză. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. doar Jack se dusese pînă la malul mării. ierburile marine se încovoiară. deasupra lagunei. Văzu acolo o stîncă plată. îşi continuă drumul peste stînci. nu ştiu cum să-ţi spun. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. pe stîncă. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. Urcară împreună ultima treaptă. leviatanul adormit răsuflă.. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. E un loc foarte prost. aşa încît la dreapta. ― Nu există apă proaspătă. . iar masa hurui stins. ― De ce? ― Priveai. Jack înainta de-a lungul cornişei. peste cîteva secole. Laguna îi apăra de Pacific. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. la revedere. apoi o costişă abruptă. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. tufişuri ciudate de coral. dezgolind mese trandafirii de granit. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. jos de tot. Ralph se cutremură. ca să fie mereu plină. pe cealaltă parte. ― N-am vrut să te las să mergi singur. Valurile se cufundau încet printre stînci.. care ţinea un minut. marea avea să transforme castelul într-o insulă. ― Ce-i aia. ― Doar o dată dac-o împingem. mişcată de marea deschisă. se vedea o pată lungă şi verde. ci doar de această prăbuşire. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul.― Nu. Apoi. La dreapta se găsea laguna. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. undeva în spate. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. iar la stînga. şi. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife.. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. dintr-un motiv greu de ştiut. urcare şi iar prăbuşire.. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. polipi şi iarbă marină. claie peste grămadă. atunci? La jumătatea distanţei.. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii.. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. nici eu nu cred. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. ― Ei bine. ca şi cum ar fi măturat stîncă. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. Nu se vede nimic. Îşi strînse buzele care i se albiseră. Ralph se întoarse spre reciful roşu. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. ― Nu se vede fumul. ca să vadă ce-avea de gînd. deşi nu era nevoie. Descrise un gest larg cu mîna. întinsă ca o masă. Ralph se uită spre munte. La un moment dat. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. iar în fund pădurea. strigă Jack entuziasmat.. şi gata!. Jos. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. terenul stîncos şi iarba plină de capete. apele se umflară. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă.

. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. ― Jack! Hai.. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. ― Avem timp destul! strigă Roger. se opintea şi împingea o stînca. Soarele strălucea. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. ― N-o să fie acolo. ― Pînă la pod. zise Ralph şi clătină din cap. ― Fum. ― Avem nevoie de fum... ― N-avem hrană aici. Şi nici prea multă apă proaspătă. ― Am putea construi un castel de vrăjitor.. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. Sînt fructe. de parcă ar fi fost un ciocan. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. Ralph rămase pe loc. şi nici adăpost. ― Hai să stăm aici. Condu-ne din nou. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. ― Eu sînt şeful.. ― O să ne suim pe munte. care se crăpase. Trebuie să ne asigurăm. Iar voi vă pierdeţi vremea. aproape de grămada de stînci . spart doar de vîrful muntelui. Privi sumbru muntele. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. Hărmălaia izbucni iar. ― Am putea să mergem pe mal. ― Hai să construim un fort. Acolo au văzut fiara.. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. Ai mai fost pe-acolo. ― Înapoi la adăpost. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut.. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. zise Ralph. aşteptînd în iarbă.. ― Jack. Nu părea să-l doară. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. Uitaseră de fiară. Dar Jack dispăruse. Îşi supse pumnul învineţit. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare.. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. o dată cu mînia. gata să se răzvrătească. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. ― Sînt obosit. atunci? Ceilalţi băieţi. împingeţi stînci. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare.. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. ― Fum. ― Fum. Trebuie să ne asigurăm. Ideea îi reveni imediat.― M-ai înnebunit cu fumul ăla. Bill se apropie de Ralph. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. ― Ce facem. Acum plecăm. ― Am putea împinge stînci. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. furaţi de entuziasmul explorării. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. se desprinsese şi atîrna vibrînd. Un pîlc de băieţi.. În timp ce se întorcea. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate.

― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. Erau muşcate pînă în carne. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. Ralph coborî spre stînci. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. iar orizontul era de un albastru tare. De cealaltă parte a insulei. dar nu din cale-afară. puteai să visezi la salvare. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. dar asta nu din pudoare sau din confort. . Vînătorii stăteau jos. de cealaltă parte a insulei. căutînd un indiciu. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. ca să-şi îndeplinească misiunea.. aici însă. ca nişte jeleuri. val după val. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Apoi. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. ca şi ale lui. învăluită la prînz de miraje. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. Se părea că nu-l auzise nimeni. chiar să şi visezi. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. Erau murdari... Acolo. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. urcarea şi prăbuşirea. ci doar din obişnuinţă. căţărîndu-se pe micul recif. neputincios. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. era nu atît o înaintare. a kilometrilor ce-i despărţeau. Ralph urmări. apărată de scutul lagunei liniştite. pe lîngă stînci.. treptat. nedumerit. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. şi totuşi. aproape la nivelul mării.. Simon dădu din cap. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. Aici. cînd se aşeză. cu săpun. Ralph. Ar fi vrut să facă baie... apoi. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. tot ţinînd-o larg deschisă. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. erai bătut în cuie. Ralph îşi dădu seama de căldură. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. Alunecau de-a lungul insulei. bariera. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. întregul grup se opri şi mîncă. e aşa de mare. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. Pentru prima oară în acea zi. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. Apoi unghiile. Soarele trecuse de zenit. erai. ocupate cu alte treburi. oprindu-se.. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. o vreme. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. ― Te întorci de unde-ai venit.de pe mal. lăsîndu-l lung doar de un centimetru.. cînd ajunseră la fructe. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. prefăcîndu-se că o ignoră. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. cercetă faţa lui Simon. părul le crescuse mult prea lung. Se uită furiş împrejur. Simon îi vorbi aproape în ureche. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. Se vedeau pe cîţiva kilometri. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. o baie ca lumea. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Aici se afla despărţirea. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş.. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. ― Ascultă. Acum marea avea să se retragă. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. perspectiva era complet diferită. condamnat.

într-un fel. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri.. Cel puţin aşa cred. obiecte egiptene. ai să te întorci cu bine. îi apărură viu în faţă.. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. ― Ralph... avem nevoie de carne. Dădură deodată peste un teren deschis. Jack era ocupat cu vînătoarea.. visele diurne îl asaltară.. Apoi îşi zîmbiră brusc. apoi cealaltă despre vrăjitor. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor... Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. Trupul lui Ralph se mai destinse. cu suliţa la subsuoară. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. iar afară ninsese. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. Jack se aplecă spre ea. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. De pildă. Cred numai c-o să te întorci cu bine. dar era plin de grijă şi de mîndrie. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg.. o să fie timp să urce pe munte. atunci? Cum Simon nu răspunse. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. Totul era perfect. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate.― Si totuşi. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. lîngă mare. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. ― Nu. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. nu sînt. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. brusc. Jack deschidea coloana. Mistreţul se îndepărtă. Porniră din nou. Se uită la mare. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă.. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită. ― Pe-aici. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. Ralph se sprijini de un pom şi. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. şi totuşi. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. ― Dacă nu ne abatem din drum. O clipă nu mai spuse nimic. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. chiar dacă acum urmărim altceva. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. iar Jack o rupse la fugă. Mămica mai era cu ei. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. ― De unde ştii. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. drept spre el. Ralph se speriase. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos.. am spus.. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. Descoperiră o altă cărare de porci. Roger îi chemă din desiş. ― Pe aici. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. iar tăticu venea acasă zilnic.. unde puteai sta tolănit. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. paralelă cu prima. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph. ― Dar are să ne omoare. o să vînăm. Cînd ţi se făcea frig.. Jack aruncă o . Odată. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. se bucura că păşeşte mai alene.. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. apoi îi zîmbi amar lui Simon. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. aproape cu simpatie..

nu gravă. . În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. Simţea nevoia unor martori. vînătoarea nu strica. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. ca să vadă cu toţii.. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. Pe piele era o zgîrietură. ― E nevoie de-un porc. ― Hei. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. Jack roşi brusc. Ca Berengaria. ― L-am nimerit. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. Jack strigă.. ― A dispărut.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. ― N-a fost fiara. ― L-am nimerit. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. A fost un mistreţ. zise Jack şi se întoarse. Chiar în rît. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. spuse Maurice. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. atunci am putea s-o facem ca lumea. Robert guiţă. ― Eu te-am văzut. ― N-a fost decît o glumă. Uite cum am azvîrlit suliţa. L-am rănit. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. în spatele lui se afla Roger. Braţul lui Jack coborî. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap.. Îşi întoarse antebraţul stîng. dar sîngera. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. Jack se tăvălea pe jos. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. luptîndu-se să se apropie. zise Ralph jenat. Ralph se uită la el. şi avu sentimentul că. l-am rănit. ― Ai zis c-o să ne omoare. ― L-am nimerit sigur. bătînd toba. Apoi rămase liniştit. ca la o vînătoare adevărată.. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. zise Roger. Le ceru atenţia. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. Atenţia se concentră asupra lui Jack. la urma urmei. ― O rană. prefăcîndu-se că-i e frică. Suliţa s-a înfipt în el. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. Se umfla în pene. Melopeea se înălţă ca un ritual. zise Simon. ― Venea pe potecă. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. care se prefăcea că atacă. ― Eu l-am nimerit. Cred că mistreţul e fiara. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. ― Priveşte. cuprins deodată de un entuziasm nebun. Jack o supse. fiindcă le cîştigase din nou respectul. Robert grohăi la el. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. zise Ralph indignat. ar trebui s-o sugi. ― L-am nimerit sigur. ― Ar trebui s-avem o tobă. cercul se clătină. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. L-am nimerit cu suliţa. repetă Ralph. apoi chiar de durere adevărată. Ralph. ― Grozav joc.

Şi totuşi. ― Se lasă seara. aşteptînd ca apa să coboare. Se sui într-un pom. ― N-avem ochelarii lui Piggy. se umfla şi se sugea. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane.. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. Ralph îl privi pe Jack. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. Se ridicară pe rînd în picioare. n-o să găsim niciodată ce căutăm. dacă nu voiau să se pună în primejdie. Gemenii îşi dădură asentimentul. .― Sau de cineva care să se prefacă. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. Treceau peste mici recife. cuibărit într-un adăpost. încercară prin pădure. se aşezară jos o vreme. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. spuse Jack. Soarele păru că se mai domoleşte. parapete lungi. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. că dacă mergem pe lîngă malul mării. Mai departe. spuse Ralph. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. privindu-l. ― Hai acum pe munte. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. Ralph dădu din cap. ― Staţi să mă gîndesc. Îl văzu clar pe Piggy. ― O s-o omorîm. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. mîngîindu-şi încă fundul. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. ca un singur trup. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. zise Jack. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. Ralph privi nemulţumit soarele. zise Jack. dar şi atunci unii se mai udară. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. asemenea unui şanţ de apărare. stînd singur. ca la o partidă de şah. sus? Jack ameninţă cu suliţa. ţărmul strîmt. unele folosite drept poteci.. fiindcă trebuie să-l omorîm. aşa încît poposiră. ― Bine. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. iar băieţii ţipară. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. Oricum. Se gîndi la puşti şi la Piggy. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. ― E nevoie de-un porc adevărat. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui.. ― Aşa e. ― Să ne folosim de un puşti. Jack îşi agită suliţa. aşa că nu se poate. Apoi valul reveni. ― Şi dacă fiara e acolo. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. Ralph visă iar. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca.. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. a trecut vremea să bem ceaiul. ştiţi despre ce-i vorba. Sosiră la o viroagă care despica. zise Jack jenat. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. Dacă facem aşa. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. ― Trebuie să aprindem din nou focul. stîncile păreau de netrecut. zise Maurice. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. ca să li se usuce zdrenţele. Ralph se ridică în capul oaselor. zise Robert. Din nenorocire. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. aparent la mare depărtare încă. udîndu-i. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. şi toţi rîseră.

― Perfect. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. ― Aşadar. Rînji batjocoritor. Ţinea kilometri întregi. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da.. Făcu un pas înainte şi se opri. ― Haideţi. o să dureze ore întregi. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. Ralph dădu din cap.. ― Mă duc eu. se îndepărtă primul. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă.. ― Nu vreau să mă întorc. dacă ţi-e frică. cărarea trebuie să fie pe-acolo. nu-mi pasă. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. ― Am sosit. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph.. ― Foarte bine atunci. ― Staţi o clipă. zise Jack şi se strîmbă. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. Simon îi aruncă repede un zîmbet. Ralph se întoarse spre el. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. O să orbecăim. Murmurară că erau de acord. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. Ralph luă o hotarîre. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. Jack încheia coloana. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. Vorbi disperat. Cărarea porcilor era un tunel întunecat.. Dar în timpul zilei. Jack se afla lîngă umărul lui... pe acolo pe jos? ― Da.. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. ― Voiam să căutăm fiara. ― Jack. nemulţumit şi posac. Toţi aprobară înţelegători. Arătă spre pădure. ― Mă gîndesc la lumină. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Tăcerea se prelungi. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. Se uită lung împrejur. ― Bineînţeles. ― Dacă traversăm. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. Ţi-am mai spus. zise Jack. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. zise Jack enervat. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. . Zău. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. încă enervat şi jignit. ― N-o s-avem destulă lumină. Ralph. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. se întoarse şi se pierdu în pădure. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. dacă vrei. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat.― Dacă ne întoarcem. pe sub munte. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat.

o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne. la ce le folosea că erau trei. să-i spunem lui Piggy că. pentru a mai fi nevoie să-l repete. îi răspunse Jack sarcastic. ― Cîtuşi de puţin. ― Ei bine.. Se aşternu tăcerea. care nu vorbea. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. Jack. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy.. n-o să fim de-ajuns. în timp ce trunchiul se legăna în . Ralph se opri.. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. Pata dispăru.. La revedere. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. ― . Sîntem totuşi nişte caraghioşi.― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy.. da.. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. Cuvîntul era prea bine ales. erau doar obosiţi. începu să gîfîie şi să tuşească.. dacă tu n-ai nimic împotrivă. Unul lîngă celălalt. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. în cazul cînd. nu fiindcă le era teamă. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. să-şi spună cît erau de proşti.. oboseala şi frica îl înfuriară.. cei doi porniră să urce muntele. Apoi ironia finală. ― Sîntem nişte caraghioşi. ― Atunci sîntem trei. prea amar şi prea reuşise să intimideze. în timp ce tuşea. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. atunci. tocmai cînd se calmase. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. ― Roger? ― Eu sînt. Pipăi şi se lăsă alături de el. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. colţuros la pipăit. ― Veniţi? La acest cuvînt. Te aşteptăm aici. ― Pleacă atunci. Fireşte. ― Ei? ― Mă duc pe munte.. o siluetă întunecată se desprinse.. Ralph simţi ironia şi îl urî.. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze.. Pe neaşteptate. transformată în tăciuni ascuţiţi. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. acum. Înţepătura cenuşei în ochi. ca un blestem. O alta îi luă locul. ― Cenuşă. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. Ralph se întoarse spre Jack. Sîntem pe marginea zonei arse. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. spusă cu indiferenţă. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător.. am să mă duc singur. ― Fireşte că mi-e frică. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. vorba amară. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara.. Simţi cum coaja pomului. Din întuneric se auzi răspunsul. Jack făcu un pas. ― Fireşte. Totul era din vina lui Jack.. ― Foarte bine. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. ― N-am nimic împotrivă.

― O broască. a raţiunii. ― Hai. unde era o viroagă în stîncă. În spatele lor. iar cea interioară. Jack şi Roger se apropiară. Roger se afla în spatele lui.. iar Roger se împiedică. se vedea o pată de cer mai limpede. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. de jur împrejur. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. ― Să mergem să ne uităm. la orizont. Ralph îl simţi că ezită. iar ceilalţi îl urmară. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. O creatură care se umfla. Cînd ajunseră la ultima costişă. Jack se strecură pe alături. Printr-o înţelegere comună. Nici un fel de creatură nu se umflă. dar înlemnise. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. fiindcă nimic nu se umflă. Roger şi Ralph. S-ar putea să mă urmărească.cenuşa invizibilă. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. Jack chicoti şi se cutremură de silă. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. Apoi Jack îi găsi. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. O altă voce îi spunea să nu fie prost. Ralph se foi. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. cît intenţia ei sfidătoare. tăcea. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Un fel de grămadă. Roger li se alătură. cu toate cuvintele lui curajoase. Tresăriră. stăteau. cînd se mişca. ca şi altele. iar Jack îi vorbi la ureche. fiindcă uitaseră de el. zise Ralph tremurînd. O clipă rămase tăcut. Ajunseră la vîrful plat. Un fel de "pleosc". iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. se legănau. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Roger şi Ralph înaintară pe vine. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. iar Roger rămase niţel în urmă. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. Roger. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. Vocea lui fizică tăcuse. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. Jack se ridică.. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. lăsîndu-l pe Jack în urmă. Roger vorbi. îşi îndreptă trupul. scoase un fel de şuierătură şi trecu . ― Uite acolo. ― Închipuiri. se făcură auzite. se opriră şi se ghemuiră. şi lucrul ăla s-a umflat. Poate că fiara doarme. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. tremura şi vorbea răguşit. care apoi se destrămară în beznă. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. ― Fireşte. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. şopti Jack. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. necomunicativ din fire. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. ascultau răpăiala şi se gîndeau. Piggy îi spunea că era un copil. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. ― O broască! Am auzit şi un zgomot. Se furişară înainte. cu firea lor de nepătruns.

― Eşti sigur? Vreau să spun. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. Ralph se ridică ascultător. ― Fiara are colţi. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. ― Cîtă vreme e lumină. felia de lună se ridicase clară la orizont. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. Ne-am ascunde. În spatele lor.mai departe. Luă cochilia de la Jack. Se redresă printr-un efort al voinţei. Sîntem buni să trăncănim. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. cerul întreg se lumină. dar n-am ataca un tigru. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. iar făptura îşi înălţă capul. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. Piggy la fel. în curînd. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. coborînd în goană panta întunecată. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Jack se ridică. vorbe. vorbe. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind.. Făcu doi paşi grei înainte. Îşi frecă distrat mîinile.. Apoi vîntul mugi prin pădure. în beznă se stîrni o foiala. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. Se cutremură violent. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. ― Ai făcut-o. şi se îndreptară spre platformă. şi ochi mari şi negri. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. Jack continua să se uite la nisip. zise Ralph. cum făceau atît de des de la o vreme.. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi.. ― Nu ştiu. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. doar la trei sau patru metri. răspunse Jack dispreţuitor. . un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. Roşi în timp ce se îndepărta. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. ― Zău. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. muntele se goli de băieţi. zise Ralph cu amărăciune. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. iar puştii smiorcăiră. ― Vorbe. sîntem destul de curajoşi.. ― Nici nu mă gîndesc. şi încercă imposibilul. În faţa lor. Chiar şi Jack s-ar ascunde. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. uită-te şi lasă-mă în pace. în faţă. Sîntem înfrînţi. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării.. deodată. zise Ralph. l-am văzut.. Îşi dădu claia de păr peste cap. vorbe. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele.. Ralph ignoră întrebarea lui Jack.

Mîinile care ţineau cochilia se clătinară.. zise Ralph. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă... ― Şi el e tot laş.... ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. foarte bine. ― Dacă nu-i adunai tu. ― V-am adunat.. zise Jack. Jack se întoarse spre vînători. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. ― Ralph seamănă cu Piggy. ― Din beznă. zise Jack violent. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. Fiara vînează. încercate în pădure. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. Şi asta nu-i tot. îi adunam eu. grea şi ruşinoasă. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine. Tăcerea continuă intensă. Jack strînse cochilia în pumn.. ― Nu-i vînător.. Vorbeşte ca el. Se opri o clipă.. ― Să ridicăm mîna... Nu sînt cu voi. ― Şi ce. atunci. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. ― Pe vîrful muntelui..― Adunarea noastră.. ― Eu nu mă mai joc.. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic. ― Fiara iese din mare. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr.. Da. cred c-aţi aflat... ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. atîta tot.. Glasul i se stinse. apoi continuă.. indiferent ce e. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. Si toată vorbăria lui. N-o să ne găsească niciodată carne. nu-i de ajuns? ― Bine. Nu-i un şef bun. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. zise Jack. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. ― Eu i-am adunat. ― Linişte! strigă Jack.. ― M-am dus şi eu.. Ca şi tine.. Pe platformă răsună un fel de suspin. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. apoi am fugit. Doar la cîţiva paşi de ea. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. ― Poate c-aşteaptă. . cu bărbia în piept. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. Nu ştim nici măcar ce e. ? ― Să ne vîneze.. ― Foarte bine. Ralph crede că sînteţi laşi. ― Să ne vîneze. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. ― Din pomi. Jack îl întrerupse. ― Da. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. ― Cîţi cred că. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. Ochii îi aruncau fulgere. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. luptînd împotriva tăcerii ostile. amintindu-şi de temerile lui de demult. atunci. Numai că.. el a rămas în urmă. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. Nu ştiu ce face. Vocea lui Jack continuă. am văzut fiara. Ai suflat în cochilie. Mai întîi. ― Zi atunci că sînt laş. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia.. din mai multe motive. să ne vîneze..

Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. ― Nu merge. şi se opri asupra lui Piggy. Acum. să mă urmeze. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. Din nou. Piggy. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. ― Am să plec. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! . Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. ― Am vorbit. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. Căută ajutor şi simpatie. Piggy. N-are decît să-şi prindă singur porcii. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. apoi strigă strident şi furios. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. deşi mai că nu-mi vine să cred. Nu-i nimic de făcut. ― .. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară... Cercul se zgudui de groază. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul.. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. Ralph se uită la Simon. dacă nu faci foc. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. Piggy ridică cochilia. N-avem foc deloc. Cînd are să apună soarele. ― N-avem nici un foc pe munte. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia.. Ceva pe care noi. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Ralph gesticula neliniştit. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Se întoarse puţin spre el. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. ― N-avem nici un ajutor. are să se întoarcă. Încet. cînd am dat într-adevăr peste fiară. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. O clipă se opri.. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. O să iasă acelaşi fum. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. Piggy era indignat. Ralph. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o.. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. Şi chiar pe nisip.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. iar Simon se retrase de lîngă ei.. încît rămase în picioare." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Jack îşi drese din nou glasul. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. care fu atît de uimit.

. Nu mai erau siliţi să se apropie. doar n-o să plece singur în pădure. fiindcă aveau ceva de făcut. pe măsură ce orele se scurgeau. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. Sam şi Eric şi. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. Piggy continuă. Puştii. reflectînd la situaţie.. ― Va trebui să aprindem un foc mic. zise Ralph şi se uită în jur. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. Se întrerupse. şi totuşi. ― Fireşte. În cele din urmă. încît ajută şi el. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. ― Cred. ― Cred c-au plecat. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. ca să nu intre prea adînc în pădure. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. Pe deasupra. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. Ţopăiră şi cîntară. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem.. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. nu. altminteri se făceau praf. se entuziasmară grozav. fumul n-o să se vadă aşa de bine.. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. Nu cred c-or să primească. O bună parte putrezise. pentru ceilalţi. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum.. . întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte.. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. aducînd lemne de foc. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. ― Dacă-i poţi găsi. sînt eu. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. dîndu-şi părul peste cap.Băieţii începură să bombăne. Lucrară cu inimă. să ne apropiem de. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. într-un asentiment general. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. buştenii trebuiau traşi cu grijă. rămurele. între bazin şi platformă. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. Adunarea semăna cu o petrecere. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. crăci şi buşteni.. de care n-aveau nevoie la întrunire. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. Pentru prima oară. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. ― Să încercăm. sau intrară în adăposturi. Nimeni nu voia să-şi bată capul. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. Fireşte. . ― Să aprindem focul chiar acum. în cheful lor se strecura o undă de panică. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. Piggy se simţea atît de încîntat. încruntîndu-se. Se uită înjur. se umezise şi colcăia de insecte.. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Ralph se lăsă pe nisip. iar în veselie una de spaimă. deşi. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare. Ceilalţi dădură din cap. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. băieţii luau orice lemn din apropiere. Ralph se opri din lucru şi se ridică. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. n-o să se vadă la mare depărtare.. ÎI putem aprinde chiar aici. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip.

se roşea şi răspîndea căldură. ― Şi mai e ceva. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. iar în mijloc dansau fluturii. undeva pe plajă. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. Se mişcă de colo-colo.. ― Ia ascultaţi. Cerul. Discul soarelui părea de argint coclit. I se făcu repede sete. Îi cercetă atent. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. zise Piggy. Să nu mai visăm atîta. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb.. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. O să mergem mai încolo.. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. vibra neliniştea. ― Ascultaţi-mă. spuse Piggy. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. zise el. lua foc. Vom fi mai fericiţi acum. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. Erau încărcaţi cu fructe. Departe.― Cînd strîngeam lemne. la castelul de stîncă. pe două rînduri. deşi aerul devenise înăbuşitor. Eu am să fiu şeful. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. sudoarea îl năpădi. Radia de fericire. acum devenise ameninţător.. Dădură din cap şi criza trecu uşor. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. ― Iar apoi. zise el. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. tresărind. Sîntem aproape de capătul insulei. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. E cam sărit. Consimţiră cu frenezie. O să aprindem un foc mic şi puternic. ― Ne putem lipsi de ei. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. dar nu reuşi să evite soarele. din străfundul sufletelor chinuite. în curînd. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. Încotro a apucat-o şi Jack. Au luato în partea aia. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. Ralph rămase tăcut pe nisip. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea.. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Rămase aşezat jos. plăcut surprins. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. nu? În timp ce buşteanul se usca. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. o sete grozavă. ― O să vînăm. cu ochii aţintiţi spre pădure. în ce priveşte fiara. nu? Ralph se aşeză. N-o să ne mai batem capul cu fiara. îi zîmbiră lui Ralph. ― Uite! Îşi reveni. ― Se opri şi continuă mai încet. . şi cu multe. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. Se foiră.. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. Gemenii se apropiară. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. ― Ne putem descurca şi singuri. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. ― O să vînăm. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. ― Poate. ― Vă mulţumesc. Cei trei băieţi se aşezară.

Porcii. În scurt timp. ― Ia uitaţi-vă! . Suliţa pătrunse treptat. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. Băieţii urlară şi se avîntară. Înconjurară ascunzişul. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. ― E înăuntru. Era neagră şi trandafirie. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. de transpiraţie şi de spaimă. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. de la o distanţă de doar zece metri. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. din partea unei lumi necunoscute ei. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. O văzură. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. o înjunghie cu furie. În cele din urmă. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. ci respiră sălbatic. Această năvală îngrozitoare. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. scroafa căzu. Aici. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. purceii se risipiră. călare pe ea. Cînd o să vînăm. Se ridică brusc. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. zăcea scroafa cea mai mare. preocupaţi de zborul lor. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. Se împiedică de un pom. Jack se îndepărtă. iar aerul se umplu de zgomot. în mijlocul luminişului.. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. O vreme. începură să înainteze foarte încet. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. de sînge. iar vînătorii veneau în spatele lui. ― Acolo. Se întoarse şi se îndepărtă. Deodată împunse pămîntul cu degetul. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. Băieţii se dădură înapoi. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră.. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. graba de-a o ucide scăzu. doborîtă de căldură. care trădau prezenţa porcilor. Se opri în faţa unui ascunziş. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. întinse braţul şi arătă spre scroafă. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. Scroafa se prăbuşi sub ei. după picăturile de sînge strălucitor. scroafa înainta cu opinteli. Roger alerga în jurul vălmăşagului. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. Se uită împrejur. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. Puţin mai încolo de turma de porci. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. o sălbătici şi mai rău. nişte saci umflaţi de grăsime. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. lăsîndu-se cu toată puterea. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. aproape că o ajunseră. Jack. îi opri şi cercetă printre pomi. Aproape imediat. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. iar aerul era fierbinte şi liniştit. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. fluturii dansau mai departe. Se risipiră neliniştiţi prin pădure.― În ce priveşte fiara. dădu din picioare. Atunci poate că n-o să ne mai supere. mugeau încet sau guiţau. cufundată în fericire maternă. nu vorbi. sîngera turbată. guiţă. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

. ― . ― Un cap de porc pe un băţ. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime.. şi dacă ne-au invitat. Simon bîţîi din cap. ― Dar. ― N-are cine să te ajute. Iar eu sînt fiara. ― Hai.. focul! Focul. ― Ei bine. Ralph se strîmbă. Ralph ridică mîna. spuse Împăratul Muştelor. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit. După discursurile splendide şi numeroase..la o petrecere. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. mai aproape.bine friptă. spuse Împăratul Muştelor.. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii. O clipă nu vorbi nimeni.. nu? Şi la Piggy.. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. ― . zise Împăratul Muştelor. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri.Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. ― Foarte bine. Fără foc. ― Ştiai. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel.mi-ar plăcea nişte carne. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. ― Auzi. fiindcă.. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. da.. fireşte! Începu să rîdă.. Simon îi răspunse prin tăcere. ― . ― A. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi. ― Eşti un băieţel prostuţ. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului.. Vino mai aproape. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte.. E altceva. ― Trebuie să se distreze. ― . Dar trebuie să ţinem focul aprins. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. şi la Jack. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. Doar eu. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. nu? Eu sînt o parte din tine. Bill întinse mîna după cochilie. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. ― El e vînător.. Ţinea ochii întredeschis!. lovite de o pală de vînt fierbinte. În cele din urmă. ― Focul e lucrul cel mai important.... Focul e lucrul cel mai important de pe insulă. nu eşti decît un băieţel prostuţ. ah.. fiindcă. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. Ştia că-l va apuca o criză. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul.. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc.. Împăratul . se opri şi apoi vorbi curgător. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. nu putem fi salvaţi.. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar. Simon îşi muşcă limba umflată. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. ca să scoată fum... cum spune şi Bill. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. Se opri iar. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph.. ţinute chiar acolo... ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. Cîteva clipe. dar nu spuse nimic... Sam şi Eric luară cochilia.. Deasupra capetelor. Nu-şi putea desprinde privirea.carne. Sînt toţi vînători. Fără foc nu putem fi salvaţi. Ei cred că eşti ţicnit. atunci.

pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. Roger. În scurt timp. Aici era coloana vertebrală a insulei. O să te omorîm. iar sîngele îl podidi. în cele din urmă. Zăcea pe covoraşul de liane. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. Se tîrî. în pădurea tot mai rară. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. o tresărire ca de mătase albastră. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. Şi muştele o descoperiră. gata să explodeze. căci altfel. Porni trist printre trunchiuri. cu o figură inexpresivă. ― . Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. ca un bătrîn. Lumina era nefirească. articula cuvinte mute. Ceea ce zări îl conduse în sus. înăuntru era beznă. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. Cînd lianele se zgîlţîiră. cu capul culcat într-o parte. norii continuau să se adune. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză.Muştelor se umfla ca un balon. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. Se căzni să înainteze. iar vîntul se porni din nou. o regiune mai înaltă. bietul şi rătăcitul meu copil. Pe la începutul serii. Am să mă înfurii. o să te omorîm. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Apoi se întoarse.. Simon se ridică. rămase neclintit. Se vedeau luminişuri largi. le sperie o . Bietul şi rătăcitul meu copil. plesnind coroana pădurii. pe pămînt. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. Pricepi? Eşti un nedorit. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă.Căci altfel. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. Mişcarea ei. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. mai violent. pînă intră în bezna pădurii. Maurice. Dar. în jurul gurii şi al bărbiei. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. ca a unei fiinţe vii. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător.. privind opac înainte. văzu că se mişcă ceva. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. Piggy şi Ralph. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. sîngele se uscase. o beznă care se lăţea. Rareori. Pricepi? Jack. pe vîrful muntelui. şi se uită de sus la el.. Bill. muştele îl ignorară. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. Şi totuşi. Nu le mergea bine decît muştelor. ― Te previn. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. Culorile se retraseră din apă. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. pline de desişuri şi pomi uriaşi. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. Robert. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. nu se mişcă.. preferind duhoarea porcului. proiectată pe norii cafenii. continuă Împăratul Muştelor. aflată sub munte. dar fără să se oprească. apoi se lipiră la loc.

Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. ― Am înţeles! Am înţeles. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor.. suspinînd. bătu apa din jur. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă.. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. Chiar de la acea depărtare. sau cel puţin abia mai fumega. Apoi apucă sforile paraşutei. Linişteşte-te. silueta se ridică. ― N-au decît. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. ― Aş vrea să plouă. dar nu-l nimeri. ― Mă doare capul. ― Opreşte! strigă el. iar picioarele îi cedară. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. ― Doar pentru nişte carne. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. dinţii. ― Şi pentru vînătoare. Simon uită de muşte. în schimb. Nu-mi pasă. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. ― Ai grijă de ochelarii mei. Rîse de Piggy. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea .. ― S-au dus acolo. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. silueta corpolentă se înclină. zise Ralph cu înţelegere. ― Adică. vîntul suflă din nou. culoarea descompunerii. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. Ralph se uită la cer. Piggy îşi scoase ochelarii. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. zise Ralph stingherit. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. ― S-au întins poate prin adăposturi. Oricît de grijuliu păşea. ― Nu-mi plac norii ăştia. Piggy încetă să mai bată apa.. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. Ralph plonja în bazin. ― Aş vrea să plecăm acasă. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. Ralph îl ţinti din nou. Văzu corpul inert. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. Examina oasele nazale. tot pe plajă. Apoi. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. ca la război. zise Ralph. La petrecerea lui Jack. asta-i tot ce putem face. Apoi. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. As vrea să se mai răcorească. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. iar muştele o potopiră. Mai încolo. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. ― Să ne scăldăm. acoperită cu iarbă. Piggy. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. Stomacul umflat i se zvîntă. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. Ralph îl stropi din nou cu apă. O porni în josul muntelui. spuse Ralph.

autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. cu mîncarea în mînă. Şi trebuia să ţinem focul aprins. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. iar băieţii înfulecară şi mai repede. iar Jack. În acea clipă. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. arătîndu-i forţa. prevestitor de furtună. Venise seara. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. zise Ralph. Henry îi aduse apă. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. iar Jack se întoarse pe locul său. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. în picioare. . Acum alergi după hrană. îl arseră. Ralph. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. Trădat de propriul stomac. urlară şi dansară. Jack agită din nou suliţa. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. cîntau. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. dar nu cu calmul ei splendid. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. Toţi băieţii de pe insulă. De îndată ce-i văzură. Rîdeau. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. uscat şi bătătorit de paşi. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. îl loviră cu halca pe Piggy. apoi ţărmul. Ralph făcu un pas nesigur. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. O vreme îi privi pe cei doi. ci cu ameninţarea violenţei. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. stăteau întinşi. fiindcă m-aţi ales. ― V-am spus că sînteţi vînători. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. Fără să înţeleagă motivul. Judecînd după chipurile lor unsuroase. fin. spuse Jack. Înainte de petrecere.. în faţa lui. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. ca şi Sam. Pe stîncă ardea focul. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. Ralph. aproape că îşi terminaseră masa. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. E meseria voastră. Piggy încercă să fluiere. în afară de Piggy. Ralph se uită în altă parte. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. pline cu apă. Primiră darul din care picura grăsime. ― Dă-mi să beau. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. Jack îl ignoră din nou. Sam.nisipul alb. chicotiră nervos. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. iar Jack bău. obişnuit. Jack se ridică şi agită suliţa. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. ― Duceţi-le nişte carne. ca o maimuţă. cît era încă vreme.. fructe şi coji de nuci de cocos. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. zise Jack. Simon şi cei doi care frigeau porcul. ― V-am dat hrană. se aşezase acolo ca un idol. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. porni mai departe. băieţii tăcură rînd pe rînd. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Jack vorbi iar nerăbdător. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. se adunaseră pe iarbă. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. pe iarba moale.

O s-avem necazuri. ― Focul. salvarea. ― Vine furtuna. Roger încetă să joace rolul porcului. ― Cochilia contează şi aici. bucătarii frigările. Roger deveni porcul. Ai lăsat-o în urmă. ţipînd din răsputeri. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. Roger mima groaza porcului. Piggy şi Ralph. Picături mari de ploaie căzură între ei. zise Ralph deodată. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. deveni şi el vînător. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. erau gata să se alăture grupului înnebunit. iar zgomotul era insuportabil. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie.. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. Melopeea se înălţă şi mai mult. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. ca un urlet de agonie.. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. Lumina pîlpîitoare se întări. de spaimă. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. Vezi. băieţii îl urmară. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. rupse cercul celor mari. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. În clipa următoare. care se ferea.. iar un puşti începu să plîngă. Jack sări pe nisip. guiţă şi îl atacă pe Jack. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. iar mijlocul cercului se goli brusc. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă.. Simon le strigă că pe deal se afla un mort.. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. care oferea oarecare siguranţă. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. sub ameninţarea cerului. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. în locul bubuiturii înfundate. Brusc. ― Hai să plecăm. Nu-i erau de nici un ajutor. şi-am să convoc o adunare. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. . ― N-o ai cu tine. bătînd regulat ca un puls. încurcat şi transpirat. se auzi un tunet. violentă. iar unul. Ce facem cu focul? Am cochilia. Ne-am mîncat porţia de carne. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. Avu loc o mişcare circulară. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. apoi băieţii intonară un imn. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă.. zise Jack rînjind. Vînătorii îşi luară suliţele. zise Ralph. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. alte cercuri continuară să se desfăşoare. zise Ralph cu o voce tremurătoare. ― N-o să ţinem seama de convocare. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. imperioasă şi oarbă. contează pe toată insula. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. zise Ralph. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. explozia transmise o lovitură. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. aşa că se uită în altă parte. părăsiră în fugă liziera pădurii. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph.

încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. Apoi se răsuci încet în apă. Conturul obrazului i se argintă. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. Ralph rămînea acelaşi. apoi o apucă în jos spre plajă. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. cu un zgomot de plesnitură umedă. se năpustiră asupra ei. o muşcară şi o sfîrtecară. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. Ici şi colo. o dată cu marele val al fluxului. sîngele ei începuse să păteze nisipul. soarele şi luna se mişcau agale. încet. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. Pe la miezul nopţii. silueta alunecă. . iar apoi în largul mării. iar pădurea lăsă cascade de apă. ploaia încetă şi norii se risipiră. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. cădea mereu. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. dincolo de curba întunecată a lumii. şi trecea mai departe. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. De-a lungul ţărmului. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. apoi le înghiţea brusc. în timp ce miezul ei solid se răsucea. Ralph ieşi dintre cocotieri. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. cu braţele împreunate pe faţă. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. Nu se mai auzeau cuvinte. Creaturile stranii. unde apa era mai puţin adîncă. imposibil de confundat. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. iar petele de sînge se lăţeau. şchiopătînd. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. nemişcată. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. se umezi şi se limpezi. Paraşuta duse silueta mai departe. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Aerul se răci. făcînd-o să cadă pieziş.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. umflîndu-se puţin pe o parte. În ultimul timp. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. iar apa se înălţă. i se îngrămădiră în jurul capului. urlînd. scotea un sunet scurt. cu ochi de foc. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. le reţinea într-o scurtă tensiune. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. Rămase doar fiara. dar pînă şi cu ochiul bun. imperceptibil. o loviră. se ridică. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. la cîţiva paşi de mare. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. Gloata o urmări imediat. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. Striga din răsputeri. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. Undeva. alunecară pe stîncă. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. săriră pe fiară. Fiara înainta. ţipară. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. Pe ploaie văzură cît era de mică. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. după cele întîmplate.

― Ralph! Nu mai rîde aşa. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. cu cochilia la piept. tuna şi ploua. Piggy! Vocea lui Ralph. Continuau să stea jos. Avea loc. căutînd o formulă. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. ― N-ai văzut. Ralph se aşeză în iarbă. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile.. ― Ce-i? ― A fost Simon. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. ― Poate că doar se prefăcea. dar se mulţumi să dea solemn din cap. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. ― Tuturor ne-a fost frică. Nu mi-a fost.... Fulgera. ― Simon. la vederea feţei lui Ralph. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul. Strîng vreascuri. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. răspunse Piggy agitat. ― Nu. ― Eşti şef... ― Ei nu contează.. N-ai intrat niciodată. Piggy nu răspunse... În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. Ralph se clătină mai departe. Nu mai am decît un ochi.. ― Am cochilia. În cele din urmă. Piggy? ― N-am văzut prea bine. ― Ai putea. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut... În sfîrşit. Ralph. . îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. Nu-i nevoie să rîzi aşa. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. Piggy tăcu brusc. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. joasă şi înspăimîntată. după cîte ştiu. ― Poate că mai este. ― Tu erai în afară. N-a fost. Ar trebui s-o ştii. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Se aplecă şi aşteptă. Peste noi. zise Ralph încet. ― Nu pricepi. Ralph. ― Nimeni altcineva? ― Nu. Se putea întîmpla orice. N-ai văzut ce-am. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. nu mai ştiu cum mi-a fost. în afara cercului.. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. de fapt. ― Ce-i? ― A fost o crimă. se clătina. ― Era întuneric.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti. Tremura. ― Ai mai spus-o. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. Gesticula. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ― Eşti încă şef. dansul ăla blestemat. ― Încetează! răcni Piggy. Ralph rîse din nou. ― O. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei... îl opri pe Piggy să gesticuleze.. ce-au făcut. Apucă scoica drăgăstos. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. iar Piggy se încruntă. cu amîndouă mîinile. ce-ai zis tu. ― Piggy.

în aer. ― După petrecere. şi cu asta. vreau să merg acasă. spuse repede Piggy. Gesticula iar.. Eric îşi mîngîie buza plesnită. Ralph.. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. ― A fost un accident. ― Venea din întuneric. ― . N-am făcut nimic.. Piggy se opri. ― . ai spus că eram afară din cerc. ― .. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. Ralph. aflată acolo în siguranţă. şi eu am fost afară. fiindcă eram obosiţi. apoi merseră mai departe. ― Tocmai am fost în pădure. Piggy dădu energic din cap.. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. repetă Sam. În aer pluteau greu lucrurile ştiute. apoi continuă. Bine că te-am întîlnit. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. Dumnezeule. ― . ― Da. dar nerostite.... Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. ― Am plecat devreme. Era sărit. voi doi! Gemenii se opriră o clipă. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. zise Piggy brusc. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. nu-l surprinse faptul că îl somară. aşa c-am plecat devreme.. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. murmură Ralph. ― N-ai văzut ce-au făcut.. ― A fost un accident. Ralph. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. ― O să trăim singuri.. Socotise. avea să se opună . în timpul acelei nopţi teribile. ― Aşa e... că măcar o parte din trib. ― Da.ne-am rătăcit azi-noapte.. A meritat-o.. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă.. ― V-aţi rătăcit după. ― Şi noi la fel. Vreau să merg acasă. Piggy privi rapid împrejur... ascultă. ― Noi patru. Oricum. ― Am plecat devreme. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte. De noi. noi patru.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. Să nu le spui lui Sam şi Eric...ca să strîngem vreascuri.. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. Roşiră şi se uitară dincolo de el. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. ― Se duc să se scalde. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. Ralph. A fost un bun. ― O să încercăm. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut. asta a fost. O.. Vocea i se ascuţi din nou.foarte devreme...― A fost un accident. ― Salut.eram foarte obosiţi. zise Piggy cu încăpăţînare. ― Hei. n-am văzut nimic. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . Sam şi Eric se apropiară... . Eric dădu din cap.. Am fost în afara cercului. N-au băgat de seamă în întuneric.. ― Ascultă... ― Şi eu am fost afară.. Ralph sări în picioare. zise Sam eu o voce sugrumată. iar apoi îşi retrase repede mîna. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. ― Şi. Un accident. după petrecere. Am fost foarte obosiţi. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă. Pricepi? L-am aprins eu.

? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. N-a spus. Semicercul se cutremură şi murmură. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. . fără să mai scoată un alt cuvînt. şi fiţi atenţi. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. Şeful stătea acolo. ― Ia priveşte aici.. ― ... încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. Căci. ― Înaintează. apoi spre altul. ― Da? ― Dar nu l-am. iar sub el o pîrghie. aşteaptă. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. nu l-am. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. Robert se arătă plin de admiraţie. Roger înainta. nu-i aşa? Robert dădu din cap. ― Au să încerce să se furişeze. Roger. dacă voiam. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. S-ar putea să revină.. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată.. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean. ― Nu! În tăcerea care urmă. peste locul unde istmul se strimta. cu faţa vopsită în alb şi roşu.. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. bubuind. ― E un adevărat şef. Roger primi vestea ca pe o iluminare. Aşa că staţi la pîndă. Vocea răsună puternic de pe înălţime. bătut recent şi dezlegat. Arătă spre un sălbatic. Wilfred. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. fiind de acord. în soarele torid. se smiorcăia gălăgios undeva în fund. ― A venit deghizată.. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. cu suliţa. gol pînă la brîu.. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. Ca să strice ce facem. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. din dosul stîncilor care coborau neregulat. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. Ţineţi minte cum s-a strecurat.căci fiara ar putea să încerce să intre. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. Aşezat pe stîncile uriaşe. ― O să-l bată pe Wilfred. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale.... ― Mîine.. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. iar stînca suspină adînc. izbucnind. ― Puteai să vezi că sînt eu. Apoi. prietene. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. continuă şeful. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. ― Nu ştiu. dar vorbi hotărît.. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. Ralph îşi ridică privirea. aşezat pe marginea stîncii. Un sălbatic îşi ridică mîna.. o să vînăm din nou. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi.ororilor de pe insulă. Şeful se opri.

. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită.. Eric îşi netezi părul peste cap. sălbaticii murmurară din nou. ― O să luăm foc de la ceilalţi. tot or fi mai buni decît. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc.. o să facem o petrecere.. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere.. Făcu semne violente în direcţia focului. . cînd o să avem carne. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. şi daţi-i capul vînatului. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi.. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. Dar noi trei. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. tribul murmură din nou. vorbind singur. să-l ucidem? Liniştiţi. ― O să mergem de-a lungul plajei. era a treia oară cînd îl aprindeau.. Apoi şeful îşi ridică mîna. Roşi jenat că participase la dans. ― A zis ceva despre un om mort. Stanley ridică iar degetul. legată de paraşută. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Pentru prima oară.. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne.. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii.. Şeful îi înlătură obiecţia. Maurice ridică mîna.. Iar dacă vine.. despre lume.. ― Nu te opri. recunoscuse dubla funcţie a focului. Maurice. Roger şi cu mine. Ralph se trase înapoi. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte.. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. dacă vă duceţi la vînătoare... lîngă stîncă de vatră. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. ― Cred că fiara s-a deghizat. Tribul reflectă. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. Şeful dădu din cap. ― Doar noi trei? Murmurul crescu.sau un vas. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc. ― Mîine însă o să vînăm şi. ― Voi.. Lemnul era umed. ― Şefule. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea. venindu-i în minte o speculaţie teologică. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă. o să.. Mai bine să n-o supărăm. Bill ridică mîna. şefule. ― Maurice. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt. Trebuiau. fireşte.― Nu! Cum am fi putut. răspunse şeful. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători.. Nu voia să numească pe nimeni. ― Ei. ― Da. avem treabă. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. ― . iar apoi se stinse... o să dansăm din nou. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei.... chiar dacă sînt ude. În tăcerea lui nesigură. ceilalţi. ― Poate. Ascultaţi. ― Avem mare nevoie de lemne. zise şeful solemn.

zise Piggy. adică douăsprezece ore pe zi. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. spuse Piggy posac. La ceva de o importanţă covîrşitoare. Va trebui să facem fum. cu excepţia unui foşnet întîmplător. galben şi gros. uscate şi foşnind cînd le atingeai. Fumul se înălţă din nou. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. ― Eu nu mai car vreascuri. Se îndreptară spre pomii fructiferi. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn. ― Hai să găsim ceva de mîncare. în adăpostul de alături. Ralph. ― . soarele apunea. Apoi. adăpostul se cufundă în tăcere. simţind cum. Se ghemui înaintea lor. ― Acolo sus era un foc mic. ― Era altceva cînd focul era. ― .. privind solemn de la unul la altul. îngenunche cu pumnii strînşi. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric. dar nu pot. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul.. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze.. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. în întunericul care se lăsa. Îi conduse spre primul adăpost. Ralph... ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta.. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul..nu pe întuneric. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. ― A. plin de stele strălucitoare.. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. În sfîrşit. ― Piggy. mi se înrăutăţeşte astma. Ralph încercă să-şi amintească.. Cînd ieşiră din pădure. vorbind puţin şi mîncînd în grabă.nu noaptea. mai mult fum. ― Ei bine. la ce bun? Indignat. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. mai mult pentru sine. ducînd cu ei suliţele. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. aş vrea sa vă ajut. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. un puşti vorbea în somn.. deşi grav avariat. Am obosit. rămas încă în picioare. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred. oricine ne poate aduce carne. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună... ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc.... zise Ralph. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă. o dată cu apăsarea întunericului. dacă nu facem fum.― Astma mea. Se uită de la un chip la altul.. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. ― Sînt prea obosit. fără fum.. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins...... Ralph începu din nou să . da. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede.. După aceea cortina se ridică.. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură.acolo sus. ― . zise Eric. Focul folosea la ceva. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. Ralph se ridică. Sam îl aprobă energic.

... la marginea grădinii. ― Ascultă. şi trist. pentru ca totul să fie perfect.. Ralph continuă să chicotească. Dartmoor era o regiune sălbatică. la fel cum erau şi căluţii. Şi nici poştaş. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale... Convulsiile îl epuizară..facă presupuneri. trăgîndu-şi răsuflarea. trosni limpede şi puternic o cracă. ― Nu aud nimic. nu. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. ― Vorbesc serios. Ralph tresări. striviră frunzele. în timpul unei pauze. un autobuz ciudat. ― Tot nu aud nimic. şi în ciuda beznei care se lăsa. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. ― Iartă-mă. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului.. Fii.. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. Ralph chicoti. Ascultă mai mult. ― Ralph. Apoi. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. Fiindcă? ― Fii liniştit. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. era de nepătruns. se lăsă din nou liniştea.. te rog.. mai bine luau trenul. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. şi ascultă... Puteau să meargă şi cu maşina. ca în fiecare noapte. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. Eric gemu ceva. liniştit. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. Pulsul lui îneca orice alt sunet. apoi rămase nemişcat. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. Piggy îl certă cu demnitate. . ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. deşi îl durea pieptul. îl fură somnul. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. înainte dea se crăpa de ziuă. iar la un moment dat rămase întins.. Sam şi Eric. Pentru prima dată în acea zi. ― N-am spus nimic atît de caraghios. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. Ralph se încordă printre frunze. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. încleştaţi. unde nu putea domni sălbăticia. Un autobuz pleca din staţie. iar scoţi zgomotul ăla. Ralph. aşteptînd convulsia următoare. ― De ce?.. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. ― Se mişcă ceva pe afară. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. tot drumul pînă la Devon. Şi n-am nici plic şi nici timbre. o să înnebunim cu toţii. iar băieţii înspăimîntaţi. ― Nu ştiu unde se află acum. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. ― O să înnebunim de-a binelea. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. Piggy reflectă solemn. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. N-avem nici cutie poştală. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. Ralph se întinse la loc cu grijă. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. fiindcă. devenind tot mai clar.. în afara triunghiului inutil de stele. se luptau. Bezna. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile.. iar prin minte îi trecură imagini confuze. Ralph se foi neliniştit în frunze. Apoi se linişti. ― Şocaţi de bombardament.

Un pumn se retrase şi reveni ca un piston.. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. zise Eric. Eu m-am ferit într-un colţ. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. . ― Piggy. apoi se întoarse la Piggy. Ralph se îndepărtă de el. Un genunchi i se vîrî între picioare. ― Nu vorbi. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. ― A fost Jack cu vînătorii lui. Piggy. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi.. zise Ralph. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. Piggy.. ― Piggy? Unde eşti. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. zise Ralph cu amărăciune. Pe tine te vreau.Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. muşcîndu-se şi zgîriind. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce.. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer.. nu-i aşa. mă pocnea unul în mutră. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. ― Şi eu la fel. Îl loviră şi îl înghiontiră. asta-i tot. Ralph se mişcă brusc în întuneric. ― Cum te simţi. L-am bătut rău de tot. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. vino afară. ― Şi eu.. Piggy respiră mai uşor. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. ― N-au luat cochilia. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. O contemplă cîteva clipe. el căzu într-o parte. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. Cînd m-am trezit. începu să lovească în gura de sub el. şi i-am ars una în biluţe. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy.. Apoi. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. înnebunit de durere. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. Piggy îşi strînse picioarele. adăpostul se prăbuşi. Ralph trase un pumn la întîmplare. înăbuşind lupta. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy.. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. spuse Eric cu o mîndrie simplă. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. Piggy? ― Nu prea rău. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele.am fost pocnit. apoi îl apucă o criză de astmă. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. Acum culcaţi-vă. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. pocnindu-se. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. zise Sam. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi. dar limpezită de spaimele imediate.. Piggy rămase liniştit o clipă. ― Te-au rănit. Noaptea era răcoroasă. în sfîrşit. Ralph se feri într-o parte. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte.. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie. Ne-am bătut cu ceilalţi. ― .

Acum nu mai avem foc. Au venit pentru altceva... Îi conducea şeful. Dădu din cap. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. simula nişte împunsături cu suliţa. Eu. ― . Acum devenise într-adevăr un şef. care alerga în acelaşi ritm. protejat de propria miopie. Eric îl privi prin masca de sînge uscat. de-a lungul arcului deschis al plajei. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. Ralph continuă să sufle. Ei ni l-au furat. Pe urmă a fost.. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. S-ar putea să treacă vapoare. Ralph. iar ei au venit pe furiş. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză.. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. Suflă cît poţi de tare. ― Fireşte că-i degeaba. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui.. iar Piggy stătea inexpresiv. ― Dă-i drumul. trebuie să hotărîm ce-i de făcut..― Ştiu.. în beznă şi ne-au furat focul.. ― Ne-au luat focul. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie.noaptea. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. plaja era pustie. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. Uneori cîntau încet. În ambele direcţii. Dacă n-ar fi fost el.. Acum Piggy nu mai vede. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. nu? Doar un semnal de fum. zise Piggy. Pădurea răspunse ca un ecou. Ce. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. Sam. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. încîntat de isprava lui. şi spune-ne ce. N-au venit pentru cochilie. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. Se îndreptară spre platformă. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul.. iar Ralph îngenunche şi suflă. Convoacă o adunare. M-au orbit... în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy.. tot el a fost de vină. Am votat ca să fii tu şef. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. dar ni l-au furat. Le-am fi dat foc de la noi.. Ralph. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. dă-mi voie să mă sprijin de tine. . iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. Ralph.. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. ca să fim salvaţi. ― Suflă în cochilie. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. alteori făceau roata stînd în mîini. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. Credeţi că putem să-l aprindem. ― Doar un foc obişnuit. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. ceam să mă fac? Departe. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. Dar l-au furat. ― Degeaba.. Glasul îi vibra de furie. păsările se înălţară. a fost. cu mult timp în urmă. dacă ne-ar fi cerut. ― Mă vezi? ― Niţel. Ralph. sau altminteri. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. zise Piggy.. Vocea lui Ralph se ascuţi. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. Gemenii urmăreau neliniştiţi. Se trase înapoi pe vine. Aşa că vorbeşte tu. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph.. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph.

. Îi întinse cochilia lui Piggy. ― . zise Eric. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi.. Ei. Chiar şi Piggy. ― Ce-ai de gînd... Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni.. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am... am să-i spun. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia.. Ne-a crescut părul prea lung. Vechea adunare.. dulce. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. prelinsă printre degetele lui Piggy. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. o să fie vai de noi. ca o stea.. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. am să-i spun. dar eu unul n-am de gînd. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. roşu la faţă.. Ştii cum o să fie. zise el. ― Nu fi caraghios. am să-i spun.. Aş fi încîntat. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte.. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. cu amîndoi ochii.. zise Sam. Da. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. Nu-ţi cer să fii cavaler. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. O să ne spălăm. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. ca să-ţi legăm părul la spate. ― Trebuie s-o duci tu. Vă dă mîna să rîdeţi. ― .. asta am să fac.. ― O să fim ca mai înainte. şi ni le putem trage pe cap. Am să i-o întind.nu-mi pasă. Dă-mi ochelarii. O să mergem cu tine. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. . Îi învăluia o lumină verde. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. ― Trebuie să ne pieptănăm.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. a fost omorît. fără să luăm o hotărîre. Ralph. dar trebuie să fiu condus. iar pe altele le găsi singur. ca pe nişte şepci. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau.. ― . aşa am să-i spun..n-o să se sinchisească prea mult de noi. ― Foarte bine. rîdeţi.dacă se înfurie. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe.Se opri nehotărît. orice s-ar întîmpla. adăugînd repede: Hai să mergem.. şi îşi şterse lacrimile din ochi.. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. ― O să fie pictat pe faţă. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. odinioară. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. care de data asta roşi de mîndrie.. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are.. sclipea acum pe curba delicată. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. Tu poţi să vezi. zise Piggy.. ― Ai să te alegi c-o bătaie. În cele din urmă. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. micuţul. curaţi cum eram înainte. lîngă stînci. dacă ţii.. n-ai decît să încerci. Uite. ― Încerc să mă gîndesc. O singură picătură de apă. o s-o duc eu. Să presupunem că mergem. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. dacă vreţi. Ralph se strîmbă la Sam. Adică. pipăind. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. zise Sam timid. întinsă pe iarba călcată.. Piggy întinse mîinile să ia cochilia. ― Putem găsi ceva. În timp ce mîncau. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă.. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. ― . iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. îl asculta. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. Ralph? Nu ajunge să discutăm. nu fiindcă eşti puternic. ― Cînd o să fim gata. Ralph. Vreau ochelarii înapoi.

― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. Ceilalţi dădură din cap. Încercă să-şi amintească. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare. zise Ralph. ― Tu eşti şeful.. Furtuna nu lăsase nici o urmă. noi n-o să ne pictăm. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. Vrei să spui oare. Se aşternu tăcerea. căci Piggy descoperise că. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. Piggy dădu din cap. O apucară în formaţie. ― Fum. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. ― Fireşte că nu. avem nevoie de fum. la jumătatea distanţei pînă la cer. N-am uitat. încercînd să-l îmbuneze. Am ştiut tot timpul. Sam şi Eric se uitară unul la altul. ― Cu toate astea. negre... ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. verzi şi impenetrabile. peste părul său lung şi peste răni..? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu.. ― N-am uitat. fireşte că nu. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă.. iar cînd îl zăriră. păşind de-a lungul plajei. ― Fum. iar iarba înaltă se unduia în faţă.. Cea mai încîlcită parte a insulei. Trecură mai departe în tăcere. ridicat de miraj. Se întoarse furios spre gemeni. Toate le ţii minte. spuse Ralph apăsat. zise Ralph. m-am gîndit. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. ― Voi doi urmaţi-mă. apoi Piggy la un pas în urmă. Tot aici se aflau istmul. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm.. cu amîndouă mîinile. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. o masă de tulpini strîmbe.― Ca fetele! ― Nu. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. îi putea urmări vag. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. se găsea la stînga lor. În spatele lui veneau gemenii. ― Nu. Ralph se întoarse. Sam îi atinse braţul. se grăbi să răspundă Piggy. Eric avu un gest de reţinere. fiindcă nu sîntem sălbatici. Ralph înaintă. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. Se opriră în locul unde dansase tribul. cornişa care înconjura stînca. Ralph. . udate rău de ploaie. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. nici ei nu sînt mai breji. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. iar sus vîrfurile roşii. plutea într-un fel de baltă argintie. ― Ei bine. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. Eu am să merg primul. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. reciful. în cele din urmă. totdeauna. spuse el. dacă nu avem fum. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. se opriră toţi deodată. Ralph porni primul. O clipă. cam necăjiţi. de-a lungul plajei. Ţineţi suliţele pregătite. ― Fără vopsea! strigă Ralph.

spuse Ralph. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. aşa cum o lăsaseră. vă previn! strigă Roger. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. Jack. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. Ralph. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. strigă Jack. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. Tăcere.convocăm o adunare. cuprins de mînie. Primele cuvinte le articula gîfîit. dar limpede. Ralph se întoarse brusc. îi şopti Ralph într-o parte. în spatele lor. N-ai auzit cochilia? . Aici eu comand şi e tribul meu. Sus de tot. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. Apărură cîţiva sălbatici. M-ai ales şef.. înainta dinspre pădure. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. cu intenţia de-a greşi ţinta. spuse Ralph pe nerăsuflate. De fapt. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. Lasă-mă în pace. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. nervos. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. şi aşteaptă pînă mă întorc. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. ― Convoc o adunare. Ralph. Mult deasupra. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. Trebuie să-i dai înapoi.. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. Ralph vorbi din nou răspicat. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. încît erau de nerecunoscut. Mă simt îngrozitor. iar piatra ricoşă în apă. ― Pleacă. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. ― E la vînătoare. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. ― Îngenunchează. ― Convoc o adunare. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. Tresăriră. În cele din urmă. era însă cu neputinţă. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. ― Ralph. Aruncă o piatră. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul.. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. Apoi marea se supse. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. Stai la locul tău. Rîsul batjocoritor se stinse. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. dominînd zgomotul. nu mă părăsi! se văicări Piggy.― Ţine-te strîns de mine.. Ralph suflă mai departe. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. se strecurară pe cornişă spre istm. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. pe iarbă. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. atît de vopsiţi. ― A. ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. străjuit de cîte un vînător ghemuit. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. Sălbaticii chicotiră o vreme. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. ― . Ralph înainta pe istm. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor.

îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei. nu poate să vadă. între timp. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept.. Se opri. Pe Ralph îl apucă un acces de furie.. Poate că trece un vapor pe acolo... ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. dacă ne-ai fi cerut. Printr-un consimţămînt tacit. Îşi destinse muşchii. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. ― A.. prinzînd curaj datorită încetării violenţei.. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Dar fără fumul ăla. Nu vă purtaţi cumsecade. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. răsuflînd feroce. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea.. Căraţi-vă... pînă îmbătrînim. Ochelarii mei. Rîsul tremurător.. Gemenii. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. ― Hai. Focul. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale.Ai făcut o glumă proastă. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. ca să se vadă. uluiţi se uitară unul la altul.. se ridică atent. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. Sîngele îi năvălise în obraji. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. nu sîntem de-ajuns.. pe poziţii adverse. Dacă nu-i capătă. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii. ghemuit pe jos. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. Repet.. Amîndoi băieţii răsunau din greu. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. Piggy. care se aflau între el şi trib. vino. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Am încercat să ţinem focul aprins. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. Jack cu faţa spre castel. ― Nu uita de foc. vino. Apoi se despărţiră. Se luptau corp la corp. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Nimeni nu-i răspunse. ― Hai. gata de luptă. da. apoi pe gemeni. Ralph se uită în sus la coama munţilor. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. Jack îl privi pe Ralph. nu uita de ce-am venit. argintiu. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Dar n-ai făcut-o. E un semnal? E doar un foc de gătit. Piggy. ― Ralph. Arătă cu suliţa în urma lor.. Piggy şi cu mine. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche.. Ralph încuviinţă din cap... ― Hai tu. Acesta se mişcă şi se aplecă. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. dar n-am reuşit. şopti Piggy. Acum. Eric. caraghioşi pictaţi? Sam. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. ţi-am fi dat foc. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. Se provocau ţanţoşi.. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. ― Voi doi. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. ― Puteai să iei foc cînd doreai. ― Uitaţi-vă la ăsta. în ce priveşte focul. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . cît e lumină. apoi spre grupul de sălbatici. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită.

― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. se lăsă tăcere. Piggy se ghemui din nou. Apoi se înfruntară din nou. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. Ralph se aruncă la pămînt. făcîndu-l să geamă. Roger le dădea drumul. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. Piggy ridică cochilia. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. iar Piggy un sac de grăsime. Ralph era o claie de păr. Ralph îi înfruntă. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. Îşi ieşi din sărite. Tăcere şi nemişcare. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. ― Am cochilia! strigă el. iar tribul îl urmări pe Ralph. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph.. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. ca acum. Rîsul argintiu răsună din nou. Mult deasupra. ― Ascultaţi. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. de o frumuseţe strălucitoare. Dincolo de ei. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. atacă şi el. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. văzînd ferocitatea celuilalt. să respectăm legile şi să fim salvaţi. ― Eşti o bestie. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. iar apoi îşi reluară intensitatea. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. . dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. Lui Jack îi veni o idee. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. Cineva azvîrlea cu pietre. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. aplecat niţel într-o parte. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. Roger. Gemenii zăceau legaţi grosolan. Dedesubtul lui. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. ştiind că izbucnise criza. Urlă la Jack.. în aer răsună un zgomot ciudat. Se aşternu tăcerea. cu suliţa pregătită. un "poc!" uşor. Ralph strigă. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. cu o mîna încă pe pîrghie. năuciţi. Piggy stătea alături.. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. iar tribul îi înconjură. ca să vadă ce avea de gînd. pe lîngă capul lui Ralph. gîfîind şi furioşi. de oameni civilizaţi. ― Haideţi.serios! Le luară suliţele. cu suliţele ridicate. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. cuprins de o moleşeală delirantă. Stătea în praful luptei. ― . Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. ― Vezi? Fac ce le spun. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. în linişte.. Jack. Atacă. cei care deţineau puterea. iar tribul urlă. Gemenii rămaseră nemişcaţi. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. huiduielile descrescură.

Ascultă. Ralph se clătină. începu să înainteze. astfel încît suliţele zburară pe alături. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. zbură prin aer într-o parte a stîncii. ― Ce-aţi vrut. ci se uită la Sam şi Eric. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. care nu zbura drept. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. Apoi marea răsuflă din nou. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. albă şi trandafirie peste stînca. iar alta veni de sus.. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. una îndoită. Roger înainta spre ei.. acolo unde îl nimerise suliţa.. iar tribul. Fugi înainte. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. iar arborii îl ascunseră. apoi alunecă şi căzu în apă. Pînă să-şi recapete răsuflarea. cu un diametru de cîţiva centimetri. trupul lui Piggy dispăruse. O altă suliţă. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. pe platforma pătrată şi roşie din mare. cînd se retrase.. iar creierii îi ţîşniră roşii. se întoarse şi îşi ridică mîinile. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. ca al pescăruşilor.. În urma lui se ridică un zgomot puternic. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Apoi pătrunse în pădure.Stînca îl lovi pe Piggy în plin. apoi . fără să vorbească. Piggy. încovoiat. Nu se afla de fapt prea departe de castel. Şeful nu-i mai vorbi. ― Tocmai am coborît. iar apa începu să fiarbă. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste.. Sam urlă. dar nu-l articulă. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană.. Roger se strecură pe lîngă şef. Şeful se opri lîngă scroafă. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. cît de spaimă. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. cu un suspin lung şi lent. ― Dă-mi drumul. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. Urletele încetară. urlînd acum ca şi şeful lui.şi mie. dînd din cale frunzişul şi rămurelele.. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. ca ale unui porc după tăiere. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. De data aceasta. răsucindu-se în văzduh.. sugîndu-se. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. ― . de unde se afla Roger. Roger îl privi grav. fără măcar să aibă timpul să geamă.. tăcerea fu desăvîrşită. nu atît de durere. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. Rana. Deodată. tot fugind prin pădure. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. îi trecu pe lîngă faţă. Ţeasta i se sparse. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. ia spune? zise el cu un glas fioros.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

I se păru că spusese o prostie. voci mînioase. de-a lungul insulei. în spatele tufişului.. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. în desişul ăla. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă.. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. urlînd. nu? Gemenii tăcură din nou. Pleacă repede. ― Ce-o să faceţi. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. ― Sam. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. urmat de un altul. ascuns. acolo unde se prăbuşise Piggy. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui.. apoi căscă.. deschizînd un tunel. Piggy era pretutindeni... Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. vechi de secole. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia.. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină.doar Roger.. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. ― .. La primele raze. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. chiar dacă asta însemna.. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. iar el avea să fie liber. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. Ia asta.. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. ― Uite! exclamă Sam. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. Deschise un ochi. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii.? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. Avea să stea acolo. ţipete de spaimă. iar dimineaţa începuse.. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale..― . Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. dar nu reuşi... Se ghemui în iarba înaltă. ― . Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm. Se lăsă în jos pe stîncă. să se afunde atît de adînc. Se încordă.. nu prea departe de trib. n-o să mi se întîmple nimic rău. Gemenii înlemniră. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. cînd deodată auzi iar zgomotul. iar acela avea să fie împuns. În vreme ce mînca. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. În cîteva secunde se strecură în desiş. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. ― Am să mă ascund prin apropiere. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. cordonul de băieţi avea să înainteze... Era un urlet întrerupt. avea să se strecoare în desiş. Sam şi Eric discutau cu cineva.iar Şeful. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. Aici trebuia să stea. Îşi croi drum printre ferigi. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei.. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi .înspăimântători. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele.. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. ca ţipătul unei păsări în zbor. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. tăcere.. la zece metri sub el. le şopti el. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. pentru a-i păcăli pe sălbatici. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii. de la mare pînă la lagună. aşa încît. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. amîndoi. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele... Sus pe stîncă se auzeau voci. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul.

apoi se stinse. dar alţii. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. Se ghemui fericit. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. izbit de crăci. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi . Observă că diafragma îi urcă şi coboară. avea să guiţe ca un porc. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. În cele din urmă. Lăsă iar suliţa. dar înăbuşită. la doar un metru. da.. într-o clipă. pămîntul se cutremură.mişcîndu-se în iarba înaltă. zise Roger. Din nou tăcere. ceva şuieră prin aer. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. izbucnit în şirul de băieţi. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. în dreapta. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. În timp ce privea. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. trîntit jos. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. încurcat printre plante. întreg desişul se aplecă. împreună cu Jack şi Roger. iar zgomotul se pierdu spre mare. îşi dădu părul peste cap. apoi o ridică la loc. în mijlocul pieptului. Bolovanul sări mai departe. Fireşte. Enervat. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. unii tot îl mai pîndeau. Răsună iar acel ţipăt strident. Ralph se ghemui mai mult în desiş. în umbra verde. tulpinile albe şi zdrobite. Unul dintre gemeni se afla acolo. îndepărtat şi neameninţător. avusese noroc. indiferent cine era. Poate că făcuse un gest cu mîna. Ralph se strînse instinctiv. chiar în mijloc. Aşadar.. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. tribul urlă de bucurie. cît o maşină. dar. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. Domnea încă liniştea.. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. Sălbaticul. simţea bătăile violente ale inimii. cît un tanc. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. Trebuia să fie vîrful castelului. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. era cît o căsuţă. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. apoi ţipă iar. ― Dacă ne păcăleşti.. În curînd. cu timpul.. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. auzi o voce ― vocea lui Jack.. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. un timp domni liniştea. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. Ceva bubui pe stînca roşie. Cercetă desişul.. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. apoi cineva chicoti. Dincolo de desiş. şi croise un drum lat de aproape un metru. Ralph fu azvîrlit în aer.. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. Nu răbufni nici un zgomot. sentimentul de mare fericire se destramă. în afara desişului. şi se miră descoperind cît de repede respira. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. ca o roată de moară. ca de pasăre. În stînga. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. Deci. Un obiect roşu se întoarse încet. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. urlă de două ori. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Auzi paşi. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. ar fi rămas fără apărare. ştiau. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. În secunda următoare.

Din nou. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. Ralph ţîşni. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. nu o tăcere deplină. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. mîrîi şi aşteptă. apoi o retrase. Fumul se strecura printre ramuri. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. iar sălbaticul rănit continua să geamă. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. de lichid care se scurge. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. se auzi o singură voce. crăcile se mişcară violent în dreapta. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. în două locuri. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. În curînd. cît să se gîndească! Apoi din nou. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Dacă navea încotro. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. răcni. rămase o clipă pe loc. Din nou tăcere. Dădu de o potecă de porci. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Un strigăt. Să se urce în pom. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. strident şi inevitabil. să treacă prin el şi să fugă înapoi. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. apoi coti. Şopteau acolo sus. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. şi inima îi sări în piept. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. iar părul îi căzu pe ochi. iar sălbaticul se frînse din şale. Auzi un zgomot ciudat. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. În urma lui. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. grupul invizibil rîse batjocoritor. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. în fuioare albe şi galbene. Cuprins de panică. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată.reveniră. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. Apoi se făcu iar linişte. Auzindu-l. Avea mai multe posibilităţi. merse pe ea o sută de metri. ca să se ascundă printre liane. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. îl împunse cu suliţa. Şi totuşi. Un băţ se rupse. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. apoi se auzi un rîs înăbuşit. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. Se certau groaznic. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. apoi nişte pîrîituri mai tari. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. înarmat cu o suliţă. mînat de frică. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. cu picioarele tremurînd. iar o voce izolată răcni de trei ori. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. Dacă îl descopereau. deodată. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. îşi ridică suliţa. Sălbaticul rănit gemu din nou. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. Ralph îşi înăbuşi tusea.

deşi hotărîrea era disperată. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. În timp ce fugea. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. chiar şi atunci. se ridică şi porni în pripă. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. Să se ascundă. Aici. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. La un strigăt mai apropiat. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. Ştia că-l mai auzise.ochiul cu care vedea mai bine. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. Deodată se trezi în luminiş. fiecare pată de soare clipi spre el. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. Fenomenul se intensifică. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. se culcă şi trase cu urechea. Ralph alergă pe sub pomi. apoi descrescu. Ajunse în mijlocul draperiei. Focul se apropiase. Atunci. Cineva strigă. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. trunchiurile plesneau în foc. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. în timp ce pîndea. Dacă se strecura printre ele. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. în cazul cînd îl descopereau. făcînd din el un neisprăvit. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. nu puteau fi decît Sam şi Eric. să forţeze cordonul. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. şi să se furişeze înăuntru. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. să se ascundă. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. un zgomot întunecat. estompînd sentimentul primejdiei. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. alergînd printre mărăcini. dar nu avea timp să-şi amintească unde. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. Ţipetele se auzeau departe şi slab. se uită în jur. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Să se caţere în pom. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. un mîrîit adînc. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. crăcile mari pocneau în rafale. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. mai putea să se repeadă la sălbatic. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. prea joase pentru a mai fi auzite. Să străpungă cordonul. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei.

stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. Zări capătul suliţei. ― Hei. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. Simţea oboseala. În mijloc ― o pată de beznă. în spate. iar focul înainta iute ca fluxul. alergînd cu o iuţeală disperată. în spatele lui. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. Uşor jenat. mugetul pădurii deveni un tunet. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. cînd uşor. O apucă la dreapta. ţipetele deveniră continue. Nu ţipa. Alergau cu toţii. strivind tufişurile. Acum îl vedea de la genunchi în jos. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Acum apăru şi celălalt genunchi. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. Din spatele sălbaticului. Sălbaticul înainta. şoarecii chiţăiau. care se făcea cînd lung. Pe plajă. îi auzea cum înaintează. o zbughi din tufişuri. Era o şapcă albă. epoleţi. şi apoi iar uşor. arşiţa pulsa la stînga. Se ridică împleticindu-se. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. Ofiţerul dădu din cap. aşteptînd încordat alte spaime.suliţă. Deodată. cu spume la gură. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. . O suliţă. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. La cinci metri mai încolo. Nu-l vedea decît de la talie în jos. Uită de răni. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. în tăcere. de mînie şi de disperare. Păsările ţipau. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. îşi ia măsuri. Un băţ ascuţit. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. încercînd să pătrundă prin beznă. iar sălbaticul se rostogoli. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. apoi fugi iar. gata să-i implore să aibă milă de el. O faţă. Secundele se prelungeau. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Fii gata pentru orice eventualitate. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. Te-a văzut. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. plin de sînge. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. Zvîrli suliţa. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. Zări o uniformă de pînză albă. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. se trezi în luminiş. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. anunţînd că fusese descoperit. Ralph o rupse la fugă. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. urlînd nebuneşte. se lărgiră repede şi dispărură. Nu ţipa. Apoi căzu. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. Fii gata. Ralph scoase un ţipăt de groază. din frunzişurile verzi. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. Ralph îi răspunse timid: ― Da. Două mîini. Ai să te întorci. urlă şi răcni. cînd greu. sălbaticul se schimonosi. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. Se împiedică de o rădăcină. iar o creatură mică ţopăi. îşi îndreptă picioarele. dîndu-şi seama cît era de murdar. uimit dar prudent. cînd scurt. Un ofiţer de marină. o ancoră şi un frunziş auriu. o frică disperată care prinsese aripi. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. aproape închizîndu-l. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă.

Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi. se lăsă pradă lor. eu sînt. Cerul se înnegrise. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. înconjurat de zgomote.. (LORD OF THE FLIES. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. ― N-a murit nimeni. sper? E vreun mort? ― Doar doi. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. continuă el şi se opri. Grozav spectacol. Ofiţerul se întoarse spre Ralph.. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. Alţi băieţi se apropiau. Iar în mijlocul lor. Ofiţerul dădu din cap încurajator. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. Unul se apropie de ofiţer. cu beţe ascuţite în mînă. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari.. ― Mi-aş fi închipuit. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph. Ralph îl privi tăcut. cu părul încîlcit. să se tundă. ― Aşa a fost la început. Fluieră încet. cu burţile umflate.. Un semicerc de băieţaşi. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. ― V-am văzut fumul. ― Vă distraţi şi vînaţi. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. Se răsuci puţin pe nisip. murdar la nas. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. Dar nu mai scoase un cuvînt.. ― Ştiu. adică. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. domnule comandor. mai înainte ca lucrurile. a înţeleptului său prieten Piggy. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. Ofiţerul. zise ofiţerul... tremura sub o durere copleşitoare. nespălat pe trup... Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. ― Eu sînt.. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. ― O să vă luăm cu noi. Ralph.― Nu există nici un adult. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. se emoţionă şi el şi se simţi prost. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. spuse ofiţerul. ― V-am văzut fumul. nişte ţînci cafenii. molipsiţi de lacrimile lui. În spatele lui. Şi au dispărut. Pe atunci eram strîns legaţi.. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. ca nişte mici sălbatici.. Vocea i se ridică pe sub fumul negru.. Băiatul avea nevoie să facă baie. zise Ralph. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. ridică fruntea şi-l privi.. păşi înainte.. Ca în Insula Coralilor. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. 1954) . care părea că-i îndoaie tot trupul.