WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Prin arşiţa dimineţii. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. Trebuie să facem ceva. şiroind de apă. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. Piggy clătină sceptic din cap. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. spuse Piggy. zise Piggy. o să vină să ne salveze. ― Sîntem pe-o insulă. îndreptată spre lagună. ţinîndu-şi nasul cu degetele. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. Nu mi-au dat voie. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată.. Îşi scoase ochelarii. nimeni nu ştie. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. Piggy se săltă şi el. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. M-a învăţat tăticu. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. Cînd o să intre în concediu. O rupse la fugă pe nisip.. răspunse Ralph încet. iar mămica. Cîte voiam.. Ţinea o cofetărie. ― Nu ştiu să înot. gîndindu-se la această problemă neobişnuită.. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. lîngă stîncă micuţă. Ralph nu-i răspunse. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. îşi spuse Ralph. Uite-le colo. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. Tăticu tău nu ştie. Aveam prăjituri berechet. ― Au să-i spună la aeroport. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. Mătuşica. fiindcă. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot. La acest ultim cuvînt. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. ― Tăticu a murit. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. fiindcă. ― Mă duc să-mi iau hainele. zise el repede. Îi tremurau buzele. pe un trunchi din apropiere... traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. bombăni Ralph. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. nu-i aşa? insistă Piggy.. E comandor de marină. ca o apăsare ameninţătoare. Piggy ieşi şi rămase gol. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. ― Am stat cu mătuşica. Se lăsă pradă viselor plăcute. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. sub razele neîndurătoare ale soarelui. li se păru că arşiţa se înteţeşte. Se întoarse pe spate. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui.. Se aflau pe o insulă de coral. . Astma mea. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde.

scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. E o scoică. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. care.. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond... Îl privi radios pe Ralph.. afînat. între vîrful ei ros. niţel găurit. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. ― E o piatră. o adevărată jucărie scumpă. ― Cu ajutorul ei. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. Costă o groază de bani. Pe zidul din spatele casei cuiva. Cînd or să ne audă. ― Asta urmăreai. Aproape de cotul lui Ralph. corpul lung de patruzeci de centimetri. ― Ai grijă. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy.. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. bolborosi Piggy. frunzele de palmieri porneau să şoptească.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan. şi valvele roz ale gurii. proiectate de lagună. De un alb-gălbui închis. se răsucea uşor în spirală. Acum. Pe apele lucioase. ― Hai. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. deasupra erau verzi. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu. rîse încîntat. zicea. Ralph nu-i dădu nici o atenţie..o cochilie face o groază de bani.. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. iar jos strălucitoare. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. ― . se strecurau ici şi colo brize uşoare. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. Iată. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil.. Ai s-o spargi.. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. Fireşte. Ralph. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. răspunse Piggy. Piggy nu-şi mai găsea locul. Sînt sigur că. Cheamă-i! Neîncrezător. din cauza astmei. dar niciodată înţeles pe deplin. în sfîrşit. Ala o ţinea pe zidul grădinii. ― Ralph! Băiatul îl privi. or să vină toţi.. iar mătuşica. cuprins de un entuziasm frenetic. Cînd ajungeau la platformă. ― . Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. încearcă.. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. E o scoică! Am mai văzut una la fel.. sub pîcla arşiţei. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. golind de nisip tubul adînc. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă . vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună.. ― Trebuie să facem ceva. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. în această împrejurare. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. ― Aşa e. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat. Ralph se entuziasma şi el. se dovedi o fiinţă fără importanţă. nu sufla în pietrele albe. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. iar Piggy. dacai vrea să cumperi una... ― Habar n-am. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos.. îi putem chema pe ceilalţi. Piggy se aplecă riscant. prinzînd brusc o viaţă adevărată. Scoica era interesantă. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare..mugeşte ca o vacă. locul mult visat. Zicea că-i o cochilie. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. acoperit cu un desen fin şi cizelat. Ca să ne adunăm. ― Nu. Ralph o scutură.. frumoasă. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare.

în uniforme de şcoală cenuşii. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. încît Ralph. pe jos. Scoica răsună pe dată. ocupat să sufle. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. ― Cum te cheamă? ― Johnny. Se petrecea ceva. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. blond. Piggy se mişca printre ei. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. Piggy se aplecă spre el. un şuierat. făcînd speculaţii de tot felul. cît Johnny de mici. ca un pîrţ. ― Ia te uită! exclamă Piggy. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. iar lentilele îi sclipeau. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. animalele mici fugeau să se ascundă. Era umbra unui copil care. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Băieţii se amuzară atît de tare. Nisipul. Piggy îl ajută să se salte. cenuşiu deschis. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. Era un băieţel de vreo şase ani. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. la o încercare mai energică. se micşorase. Urmînd exemplul inocentului Johnny. Piggy bombăni pentru sine numele. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. pulovere şi ciorapi în dungi. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. Trei copii. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. între hohote de rîs. Ralph obosi. albastre. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. Ralph continuă să sufle. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. O duse din nou la buze. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. ca un liliac. cum se nimerise. înaintînd sub o pată neagră . apoi i-l strigă lui Ralph care. mai suflă un timp. Pe plajă se observau semne de viaţă. singuri sau cîte doi. Aveau insigne. Sunetul răsună din nou: apoi. A apărut unul! Printre palmieri.iar. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. dar scoica rămase tăcută. Între timp. capete care murmurau şi şopteau. Veneau tot mai mulţi. Unul brunet. nu arătă nici un interes. nisipiu. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. ce dansa pe nisip. Cînd şi ultima pereche. Piggy striga ceva încîntat. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. Copiii care veneau de-a lungul plajei. se ivise un copil. brunet. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. voinic şi blond. ceva mai mic ca Piggy. ca în faţa oamenilor cu megafoane. îşi croi drum prin desiş. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. chiar şi embleme. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. castaniu. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. sub razele verticale ale soarelui. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. privindu-l cu ochi strălucitori. gălbui. precedînd un trup care încă nu se vedea. ― Suflă pe aici. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. provocînd un sunet jos. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. Strigătele din pădure se apropiau. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. Păsările ţipau. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. degetul mare trandafiriu. la vreo sută de metri de plajă. ― Parcă scuipa. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. în haine sau jersee. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. palpitînd în pîcla arşiţei. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. în umbra verde: capete cu păr şaten.

Merridew. cît hainelor. Pelerine negre. respectînd resemnat ordinul. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii. A leşinat la Gibraltar. trăgîndu-şi suflarea. ― Dar. coborîrea. Merridew. comandantul păşi înainte. iar şirul se risipi. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. ca nişte cîini. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. Eric! Apoi se încurcă. Avem o întrunire. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. nu păru să-l mulţumească. În cele din urmă. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. ajunse la platformă. Merridew. Eric! Sam.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist.şi tremurătoare. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. se auzi cum le repetă numele. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. n-am putea. în două şiruri paralele. Lăsaţi-l în pace. Cei doi băieţi. ― Unde-i trompetistul? Ralph. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. urîtă. ― Foarte bine atunci. Te rugăm. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. însă fără a fi stupidă. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. Arşiţa tropicelor. Cu toate acestea. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. aşa încît profilurile le erau turtite. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. vînjoşi şi plini de viaţă. Se întoarse repede. rînjeau împreună. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul. membrii corului chicotiră. căutarea hranei. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. iar gurile şi le ţineau deschise. iată ce era de fapt creatura. Cu pelerina fluturînd. iar copiii rîseră. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. Respirau împreună. învăluit în pelerina neagră. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. Duceau în mînă pantaloni scurţi. sau gata să devină furioşi. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. îi răspunse Ralph. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. Merridew aruncă fulgere din priviri.. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. în faţa dirijorului corului... printre şuierăturile stridente ale scoicii. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim.. ― Sam. La acest ultim amănunt răutăcios. încît te uluia. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Staţi jos.. Piggy nu-i întrebă de nume.. în vreme ce sufla din cochilie. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. Merridew se întoarse spre Ralph. cămăşi şi haine felurite. Făptura păşi din miraj. cu o insignă de argint. ― Leşină mereu. subţirel şi ciolănos. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. iar băieţii se opriră. răspunse Merridew. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. le dădu un ordin. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. Puştiul blond pe care îl văzu. Veniţi şi voi. Ralph încetă şi rămase nemişcat. şi rămase clătinîndu-se în soare. Ralph îi observă.

Roger. corul înălţă mîinile. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile... ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. Robert. Henry. ― Pe urmă.. ca un element tainic. .. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. ― Ştim aproape toate numele. numără Ralph. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. grăsanul se îmbujora.. Piggy. ― Eu sînt Sam.. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. Pe mine mă cheamă Ralph. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna. zise Ralph. ― Şi eu îs Eric. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. Apoi Piggy o ridică şi el. Eu. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. făcea o figură aparte. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. zise Piggy.. Murmură că se numea Roger şi tăcu. ― Foarte bine atunci. Harold. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. sînt gemeni. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. Ca să hotărîm ce-i de făcut. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. se ridicară imediat. Tocmai le-am aflat.― Nu. spuse că voia să plece acasă. dar foarte puternic ― cochilia. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. În cele din urmă. prin aclamarea lui Ralph. Gura. Unul dintre puşti. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii.. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. 2 Grăsanul. zise Jack. Maurice era primul ca înălţime după Jack. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. Mai era şi un băiat slăbuţ. rîsul se domoli şi apelul continuă.. ― Atunci eu sînt şeful. Fatty2. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs.. lăsîndu-l pe Piggy în afară. am uitat.. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii.. continuă Piggy. Băieţii se foiră din nou. spuse Merridew.. pe ăla. dar în hărmălaia iscată. pe care nu-l cunoştea nici unul. Ăştia doi. Ezită. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. Bill... tu eşti Sam. Henry. şi. Ştim şi unele nume. Izbucniră rîsete. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. impunînd tăcere. Ăsta-i Johnny. cu mişcări furişe. spuse Jack Merridew. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. Ştiu să cînt în do diez. spuse Jack. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph.. Printre cei din cor. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. vrînd-nevrînd. Băiatul brunet.. ― Astea-s nume de ţînci. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. ― Vorbeşti prea mult. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. Ralph se întoarse brusc. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. Băieţii se foiră. ― Foarte bine. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea.. Jack încercă să protesteze. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. Cel care suflase în cochilie.

Am fost cu el înaintea celorlalţi. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. Băieţii din cor. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. Se împrăştiară cu toţii. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. Dacă nu-i o insulă. Trei sîntem de-ajuns.. Ralph îi privi cu admiraţie. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. ― Sau vînători. ― Jack e şeful corului. era un băieţel subţirel. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. gata să-i ofere ceva. corul. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă.. iar cînd Jack observă.. se ridicară. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. Scoateţi-vă pelerinele. ― Am putea face o armată din el.. ― Nu eşti bun la aşa ceva. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. Dădu din cap spre Ralph.. impunînd tăcere. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. zise Ralph.. Ochelarii lui Piggy scînteiară. te-am rugat să nu le zici... Se înroşi. Cei trei începură să meargă la pas. O să merg eu. . Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă. Pînă şi corul aplaudă. Din cînd în cînd.Cercul izbucni în aplauze.. corul e al tău. Da' ne-a chemat scoica ta. îşi văzură de drum. ― După ce te-am rugat că nu vreau. Paloarea leşinului îi dispăruse. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă.. ― Am putea.. ― Dar. care îi atîrna în laţe.. zise Jack şi se ridică. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. Ralph. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. Se ridică. Ralph se întoarse spre el. ― Şi Simon. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. atunci o să vorbim peste capul lui. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. ― Dacă Simon merge între noi. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. negru şi aspru. ― N-avem nevoie de tine. Jack şi. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. ― Ascultaţi-mă cu toţii. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. privind pe sub o claie de păr drept. Piggy se foi. ― Fireşte. Băieţii ar putea. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie.. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. ― Vin şi eu. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. iar el se ridică şi rîse scurt. iar buzele îi tremurară.. apoi se stinse. vioi. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat.. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. ― Bine. trecînd de bazin. Ralph îl privi.. Murmurul se stîrni iar. o să fim salvaţi imediat. ― Foarte bine.. în timp ce văzduhul vuia.. i-o tăie Jack. ― Şi eu. Rămîneţi cu toţii pe loc. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă.

zise el. ― Hai. pentru a da de urma cărării în continuare. Ralph rămase alături. gîfîind. Se întoarseră unul spre celălalt. Întoarce-te. trebuiră să rîdă din nou. oricum. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. zise Ralph.. Acum. mirajele se mai domoleau. Într-un fel. forma sau realitatea. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. Văzduhul sclipea. şerpuind în sus. îmi pare rău dacă te simţi jignit. Găsiră capătul insulei. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. Reveni la platformă. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. Cînd încetară să rîdă. Lianele. Fluxul scăzuse. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. La revedere. Ralph. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. . pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. făcînd-o tare ca o şosea. era direcţia pantei: dacă o gaură. E o mică îndoitură ― şi. fiindcă nu există un colţ. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. ― Animalele. zise Ralph. aproape de sfîrşitul după-amiezei. Singurul lor ghid. erau murdari şi frînţi de oboseală. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. pătrunzînd adînc în universul plantelor. Piggy rămase nemişcat. astfel că zăceau strîmb. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. stătu în mîini şi căzu. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. care apărea foarte desluşit. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. dar. poate în cea mai grea clipă. zise imediat Jack. Cei trei băieţi începură să se caţere. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. ― Haideţi. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Ralph se zgîriase rău.. Pădurea vibra subtil. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. Asta-i treaba ta. Haideţi. groase ca pulpele lor. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. Ralph cercetă bezna de sub pomi. reuşiră să urce. şi strînge numele băieţilor. Piggy. încălecate de un bloc pus pieziş. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. ― Mai bine Piggy decît Fatty. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. fără să-şi fi pierdut. stîncile sînt tot mai greu de urcat.Se aşternu tăcerea. Prins în păienjenişul lianelor. zise el. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. zise Jack. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. sîntem exploratori. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. claie peste grămadă. prin magia mirajelor. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. de pildă.. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. iar peste bloc un altul. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. Cred că-i calea cea mai uşoară. Toţi trei se înfierbîntaseră. ca o piramidă. vă daţi seama.. şi aşa mai departe. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut.

apoi întinderea plată a junglei din insulă. în lungimea bărcii. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . de un verde intens. accelerare. solemn. hurui.. fără să se mai cufunde în beznă. recife. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus.. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. mai tare. ― Tot ce-i aici ne aparţine. un praf alb şi roz pluti în aer. plecară. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. pentru a ţine ritmul. ― Haideţi. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. apăsare în punctul final de echilibru. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele.. Porniră însă nu spre vîrf. hotărî să nu se întoarcă. în sfîrşit. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. spre ţărm. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. ca un fort. o coborîre mai domoală. Cînd se despărţiră. căzu. Mai departe. sau a unei jumătăţi de golf. Ralph se opri. mai tare. Cînd mai aveau cîţiva paşi. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. cobora în spate. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. anevoios. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. o stîncă aproape izolată. în peretele muntelui. în curînd. ridicîndu-se de pe plante. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. în beznă. cocoşată la un capăt. accelerare. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. De ambele părţi ― stînci. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi.. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. Calea spre vîrf le părea. zburînd şi aşezînduse la loc. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. ridicare.― Asta-i o adevărată explorare. Ce păcat că n-avem hîrtie. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. Stîncă era cît un mic automobil. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare... ― Ar trebui să desenăm o hartă. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. Insula semăna oarecum cu o barcă. înaintea lor. Ralph se întoarse spre ceilalţi. se desprinse. zise Simon. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. un fel de plante de stîncă. Locul era plin cu flori albastre. aşa că reuşiră să urce repede poteca. pivotă pe un punct de sprijin. se rostogoli.. cînd o împinse. propuse Ralph. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. zise Jack.. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. deasupra acestui capăt al insulei. pădurea de sub ei se zgudui. străjuite de mare. acum. Prin aer roiau fluturi. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. drumul spre vîrf se dovedi uşor. se balansa în aer. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. în cele din urmă însă.

pentru o clipă. făcură salturi şi urlară pe munte. am aflat ce voiam.. Băieţii cercetară totul. iar după-amiaza trecuse de mult. unde nu se vedea nici un recif.. trăgînd o linie continuă cu creta. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. de un verde ca ceara. Simon vorbi primul. devenind disperate. faţa îi strălucea. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. ― E mai abrupt. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. remarcă Ralph. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. în josul defileului.. Pădurea fremăta. de jos. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. ca să iasă din plasa elastică. o ţine muntele. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. dar nu cred că insula-i locuită. apoi se uitară în largul mării. ― Totul ne aparţine. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. foarte ascuţit şi insistent. guiţăturile crescură. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. apoi brazda. pornind din locul sterp unde stăteau. pîn-au să vină să ne ia de-aici. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. Coborîră pe o costişă de stîncă. O să vînăm! O să prindem animale. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. Erau sus de tot. pradă unei spaime demente. zise Ralph. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. Muguri de lumînare. spuse Jack dispreţuitor. ― Uite un recif. Un recif de coral. Tufişuri de lumînare. iar apoi la locul dramei. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. zise Jack.şi îndrăzneţ. dar obosind înainte de-a fi terminat. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. Pe cînd înaintau. ― Haideţi. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. Fluxul înainta. Ralph îşi făcu palmele căuş. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. mugi şi plesni ca un bici. înfiptă în lagună. lianele continuară să se smucească. dădu din cap. zbătîndu-se. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni.. ― Uite unde am aterizat. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. Băieţii se uitară unii la alţii. stăteau strînşi la lumină. Guiţa subţire. zise Ralph. Ralph se uită în jos. Ridică braţul. Apa din golf era albastru-verzuie. trunchiuri zdrobite. îşi . ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. Haideţi. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. printre flori. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. în direcţia opusă. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. Doar seamănă cu lumînările. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. sau vreo barcă. Simon îi privi tăcut. Cei trei băieţi se repeziră. pe pantă. cu gurile deschise. ― Nu-i poţi aprinde. Jack pălise sub pistrui. iar mugurii. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. îşi dădură seama că şi lor le era. Rîseră. triumfători. îngrădea mai multe laturi ale insulei. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. nu le putem mînca. savurau dreptul de a domina. Cu ochii strălucitori. Tot acolo. Am văzut poze cu stînci de-astea. ― Sînt luminări verzi. Jack arătă în jos. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. O să ne asigurăm mai tîrziu. ― Muguri de lumînare. ― Parcă sînt nişte lumînări.

Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. Se uită la stînga.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator.. din pricina sîngelui de nesuportat.. sfidîndu-i să-l contrazică.... Băieţii din cor. dar. e nevoie de o armată. Va trebui să ridicăm mîna. zise Jack. ― Şi încă un lucru. ― Alegeam locul. nu se împung. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. So ţină cînd vorbeşte. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor.. ― Aşa. vedeţi. nici urme de paşi. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă... ca la şcoală. ca să vînăm.. ― Ascultă.. ― De ce n-ai. nici fum. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare.. Sîntem pe o insulă nelocuită. . Ca să vînăm porci. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos.. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. ― Cu toate astea. se apucară să caute şi să devoreze hrana. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. la stîngă băieţii mai mari. îşi puseseră hainele. că platforma se şi umplu. N-am văzut nici case. nici bărci şi nici oameni. ― Dar.. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. îl corectă Ralph violent. ― Am văzut. se ghemuiau ţîncii. fără alţi oameni pe ea.. ― Alegeam locul. Data viitoare avea să fie fără milă. în faţă.. Şi mai e ceva. dar nu-l ajuta. Ralph îşi drese glasul. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. care nu mai formau un grup compact. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. Se uită împrejur fioros. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. Ruşinaţi. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. altfel nu poţi mînca din carnea lui. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele.. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur.. ― Porcii se înjunghie. apoi tăcu. Nu se poate să vorbim toţi odată. pe iarbă. ― Guiţa. îl întrerupse Jack. îşi scoseseră pelerinele.. ― Înainte de a-l putea omorî. zise Ralph. Ieşiră la lumina soarelui. ― Eram gata. Sînt porci pe insulă. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul.. ― Nu există nici un om mare. Întrunirea se linişti. La dreapta lui se găsea grosul corului. Data viitoare.. zise Jack.. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. Întrunirea murmură. Tăcere. ― A scăpat. zise Jack.. ― Aşa că. simţind prea tîrziu arsura razelor. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. Piggy stătea alături. cu partea stîngă a trupului la soare. ― Da. spre bazin.

ne putem distra. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată.. ― Asta voiam şi eu să spun. ― Foarte bine. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. ― Să facem reguli! strigă el nervos. ― Poate că ştiau unde mergem. voi toţi. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. care şopteau. ne-am putea distra pe insulă.. iar Jack şi Simon tăcură. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. E grozav.. Doar eu. Am găsit hrană şi băutură şi. Se întrerupse pentru a urmări efectul. ― Sîntem însă pe o insulă bună. Nimeni nu ştie unde sîntem. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză.. E o insulă bună.. Îi urmări o clipă cu ochi mari. Se uită la feţele lor atente. Ralph continuă. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. haide. revenindu-şi oarecum. care îi zîmbi. ― Sînt şi porci. ― Rîndunici şi amazoane. Piggy îşi puse ochelarii. ― Ala cu trompeta. Ralph scutură cochilia.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. Ralph îi luă cochilia din mînă.. care pe o parte a feţei avea o pată. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. Deodată.. un semn din naştere... Făcu un gest larg. Piggy. Un nichipercea de vreo şase ani. de culoarea dudei. ― Comoara din insulă. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. apropie-te. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. Ralph zîmbi. zise el.... în timp ce-i ştergea de cămaşă. ― E insula noastră. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. Băieţelul se uită împrejur. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. cînd voi toţi. îl împinseră spre Ralph. Jack rămase în picioare. ― Tăticu. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Tăcerea era atît de desăvîrşită. Tăcere. Un grup de copii mici îl împingeau. zise Ralph. ― Şi flori albastre. ca o pisicuţă. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva.. ― Stînci.. ― Insula coralilor. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. dar erau serioşi. ― E ca într-o carte. Şi nu ştiu unde sîntem. se uită nesigur la Ralph. iar el nu voia să înainteze. şi apă în care să ne scăldăm. Jack întinse mîna după cochilie. Ceilalţi băieţei. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. ― Îl încurcaţi pe Ralph. cuprins de panică. Stătea în picioare. Jack.. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. Jack se ridică în picioare. ― Vorbeşte! . ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. Piggy. Jack se aşeză. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. Se iscă hărmălaie. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. zise Piggy. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. în picioare... şi mîngîie buşteanul. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. Si hrană.. dar poate că nu. continuă el.

Trebui să . pentru o clipă. fireşte. auziseră de coşmaruri. Nu trăiesc decît în ţările mari. ― O fiară? ― Ca un şarpe. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. dar şi enervat. ca Africa sau India.. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. Trebuie să ne distrăm. explică Ralph prietenos. Aprobară din nou grav. ― Zice c-a văzut fiara. Chiar dac-ar fi. A văzut-o. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. Murmure. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. Ralph se enervă şi. Băieţelul se ghemui şi mai mult. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. ― Probabil c-a visat urît. Jack luă cochilia. se simţi învins. Ralph rîse. Nu-i nici un şarpe. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. strecură niţică răcoare pe sub pomi.Băieţelul întinse mîna după cochilie. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. Cei mai mari fură de acord. ― Unde? ― În pădure. dar ici şi colo. fireşte. Se gîndi din nou. iar ceilalţi băieţi îl imitară. una de-aia din pomi. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Părea confruntat cu un lucru intangibil. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. Uite la ce m-am gîndit. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. Briza rătăcitoare.. Ralph îl convinse să ţină scoica. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. Şi trebuie să fim salvaţi. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. şarpele ăla.. printre ţînci.. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. şi. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. stîrni uşurare şi veselie. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. nesprijinită de vreo dovadă. Simpla afirmaţie. vom fi salvaţi. ― Ralph are dreptate. sau poate apusul soarelui. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni.. Ralph rîse şi se uită împrejur. Adunarea tăcea. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. ― Trebuie să fim salvaţi. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. iar adunarea hohoti. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. M-am gîndit. Bombănituri. ― A visat. ― Şi chiar acum pe plajă. Foarte mare.. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună.

― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. de viermi şi de putreziciuni. prin briză. înaintea lui. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. Simon. şi apoi în cealaltă la Jack. nu aveau destul pămînt ca să crească. au să trimită aici un vapor. şi Piggy.scuture cochilia înainte de a se face auzit. se uită într-o parte la Piggy. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. ― Ca nişte ţînci. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. încîntat de concluzie. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. ca nişte berete. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. Zice că regina are o cameră mare. Încetul cu încetul. ― Mai e ceva. Din nou. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. Dacă se apropie un vapor de insulă. Din nou veselie şi bună dispoziţie. Chiar şi ţîncii plecară. care rînjea. La întoarcere. Jack. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. Nu rămaseră decît Ralph. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. ― Şi. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. sub arşiţa umedă. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. Să-i ajutăm să ne găsească. Piggy îl privi dezgustat. Doar Piggy nu muncea. Acum ţineau la el şi îl respectau. dar fără să-l audă cineva. Ralph roşi. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. într-o bună zi. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. ţipînd să se facă linişte. apucîndu-se cu toţii de treabă. Suspină. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. care plesnea de admiraţie. pe peretele mai abrupt al muntelui. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. ― O să facem un morman de vreascuri. luă cochilia. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. mare sau mică.. arătînd că şi el ştia să bată din palme. şi mormanul de vreascuri crescu. poate că n-o să ne observe. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. pe care sînt desenate toate insulele din lume. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. cu cochilia în mînă. ― Tatăl meu e în marină. Pomii. Apoi. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Ralph scutură cochilia. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. Se opri. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. le alunecaseră pe ureche. lianele îi cotropeau. apoi se opri şi îşi înălţă privirea.. Sepcile lor negre. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. uitînd de cochilie. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. ― Uite. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. stîrnind un nor de aşchii. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. Ralph se sculase şi el. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. acolo jos avem lemne de foc. Aşa că vedeţi. Jack răcnea printre ei. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. împărţind greutatea. zise Piggy. răsunau trosnituri şi rîsete. Departe. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. Piggy îşi regăsise răsuflarea. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. purtat de propriul triumf. simbolice. plină de hărţi. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia.

a aventurii şi a mulţumirii. Aproape imediat. iată sarcina imediată. ― E îngrozitor de greu. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. roşu la faţă. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. nimeni nu se gîndea la urmări. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. ― Piggy. Pînă şi copiii cei mai mici. Gemenii.. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. imitînd mişcarea. ― Ochelarii! urlă Piggy. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. oferind o mînă de ajutor. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus.. ― Nu pentru noi doi. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. cu o inteligenţă nebănuită. Piggy se apropie. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. zise Ralph. Mai jos. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. unindu-şi eforturile sub povară. Împreună. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. ― Totu-i neclar. ! Băieţii ţopăiau de fericire. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. Căldura bătea la mare distanţă în jur. dintr-o parte într-alta. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. ieşi cu greu şi atent din pădure. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. crescu.. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. pe munte. Ţinea cochilia sub braţ. rîzînd cu mare chef. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. Îi aruncă o privire lui Ralph. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. Începu să se bîlbîie. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. ― Freci două beţişoare. Rînd pe rînd. Le freci. Flacăra. iar briza era un rîu de scîntei. . Jack roşi şi el. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. Apoi se dădură înapoi. Îşi frecă mîinile. băieţii încă munceau.. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. cuprinse o ramură. Viaţa deveni o întrecere cu focul. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. Nici nu-mi văd mîna. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. Ralph şi Jack se priviră. pînă cînd fumul se împrăştie.splendoare. iar Ralph stătu în mîini. ― Hei. Ralph vorbi primul.

Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. ― Am cochilia. La urma urmei. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. care apoi se stinse. Pala se micşoră repede. Aerul se mişcă puţin mai repede. printre stîncile sparte. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. ― Ralph. ― Acum lăsăm focul să se stingă. ca nişte cîini. săptămîna viitoare.. ― Am cochilia. aşa că taci din gură.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. Te-ai mulţumit să stai. răspunse Piggy indignat. grozav ai mai încercat. o să vină şi-o să ne ia. Ăsta a fost ajutorul lui. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. Aceeaşi regulă aici. sus. Jack se ridică. nu sîntem sălbatici. Trebuie doar să .. iar englezii sînt cei mai buni la toate. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. zise Jack. O să iasă şi mai mult fum. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Adunarea aprobă grav. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. ţinînd cochilia pe genunchi. Piggy vru să vorbească. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. îşi dădură brusc seama de venirea serii. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. zise Jack dispreţuitor. Şi mai e ceva. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. Acest act generos stîrni un val de aplauze. am să împart corul. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. ― L-am aprins cu ochelarii lui. chiar dac-am încerca. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. transformîndu-se într-un vînt uşor. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat.. Ne întâlnim unde e cochilia. ― Am cochilia. spuse Simon. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. de cenuşă. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc.. Se iscă un murmur. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede.. ― De acord cu Ralph. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi.. Ralph îi luă cochilia. Jack le zîmbi şi agită cochilia. ― Ce să zic. cerînd tăcere. îl facem în trei locuri. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. adică pe vînătorii mei. ― Gura! Piggy se posomori. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. într-o parte aerul era răcoros. ca şi jos pe plajă. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. Doar o pălălaie. Băieţii îşi dădură asentimentul. ― M-am uitat pe mare. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. în două grupe. Băieţii zăceau suflînd din greu. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. La asfinţit. zise el. Nici urmă de vapor. care se aplecă şi se risipi în vînt. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. Sîntem englezi. ― Să punem crăci verzi. zise Maurice. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. Se aruncară jos la umbră. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. cînd o să vrem. Se întoarse către Ralph. Jack se întoarse furios. Şio să-l aprindem iar. Piggy se aşezase între două stînci. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm.

Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. nu-i aşa. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. încît tăcură cu toţii. Mi-e teamă. Atinseră primul pom. cuprins de indignare. Am dreptul să vorbesc. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. ― N-avem nimic de făcut.. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. Jack îşi mută ochii de la foc. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Sfidîndu-i. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. Fatty! ― Am cochilia. crescînd mereu şi deschizînd drum. cu excepţia lui Piggy. Se opri în mijlocul tumultului. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. iar tu mi-ai zis să tac. dar dacă Jack. sau Maurice. ― Ce spui? ― Cochilia. Veveriţa sări pe aripile vîntului. sau Simon. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. şi se întoarse spre Ralph. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. asta-i tot. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. dar mişcarea . pe plajă. Va trebui să fim mai atenţi.aşteptăm. ascultaţi-mă! în primul rînd. care părea că zguduie muntele. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. spre locul întins unde găsiseră vreascurile.. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos.. Toţi băieţii. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. iar apoi fumul se înteţi. Noaptea e foarte frig acolo. cuprinse parcă de o energie sălbatică. cu un realism amar.. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac.. ― Am cochilia! Vă rog. ― Am vrut fum. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. Flăcările. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. răspunse Piggy trist. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. de-a lungul laturii ostile a muntelui. Am cochilia. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. Revelaţia. începură să chicotească. Piggy îşi ieşi din sărite. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. răspunse Piggy jignit. Dacă zic ceva. Am dreptul să vorbesc. Şi era lemnul nostru de foc. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!"... se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. uitîndu-se peste ei.. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. Se linse pe buze. Fumul crescu. strigă Piggy. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. Piggy luă cochilia. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. Gemenii chicotiră. îmi spuneţi să tac. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. Între timp. rămase în picioare. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ.

fără să-i pese de poziţia lui incomodă. Era acolo. Apoi. apoi s-au aruncat în mare. înaintă anevoie în patru labe. neobservat. Feţele băieţilor erau roşii. ― . soarele se odihnea aproape deasupra mării. cel cu semnul pe faţă.. ― Nici n-aţi ajuns bine aici.. ― Şi asta nu-i tot. la zece metri deasupra. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. trecînd pe dedesubt. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii.. Se opri să-şi tragă răsuflarea.. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde.. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite. Au aşteptat două minute. încercînd să respire.. agonizară şi căzură la loc. Ţi-am spus să faci o listă de nume. ― Gura! ― . ca un cîine. Treaba ta dacă nu i-ai numărat. ― Cel care a pomenit de şarpe. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. iar de jur împrejur ― tufişuri.. asta o să mîncăm.. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. Iar cînd zice ceva.. îl frecaseră cu ţepii lor. s-au dus în pădure. Un pom explodă în foc ca o bombă. care apoi se stinse. la. pe partea ostilă a muntelui. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească..unde-i? Ralph bombăni un răspuns.. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. nu-l mai văd. Printre băieţi se stîrni un murmur. iar focul mugi spre ei. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă. arsă de soare. ― Ţi-am spus.. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu.. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească... Se aplecase ca un alergător. cu nasul aproape de pămîntul jilav. vorbi el gîtuit. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă.. Părul de culoarea nisipului. parcă de ruşine. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale.. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte.. Văzu un laţ de liană. răpăiala de tobă continua. Uite..bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. o rupeţi la fugă ca. şi porc fript. unde-i. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. s-au risipit peste tot. ― Poate că s-a întors la.. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. apoi scrută penumbra tufişurilor. c-aţi aprins un foc de tabără inutil... căci se înăbuşea. ― Piciul ăla. fără să le vină să creadă.. se decolorase. luminate de jos. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. Jack se întoarse la el..iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul.. Tîra în mîna dreaptă . Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere. ― . Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. ― Deci. aţi dat foc la întreaga insulă. Sub ei.. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc.

tresărind. uitîndu-se prin gaura din adăpost. Zăceau grămadă printre brazde. în spatele lor. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. netede şi scoteau aburi uşori. dar nu-l observă. vorbi Simon din adăpost. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. În dosul lianelor. încoronate cu frunze de palmier. într-un suspin lung. respiră scurt. ― Aveţi cumva apă? Ralph. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. plină ochi cu apă proaspătă. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. Ridică suliţa şi se strecură înainte. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. îşi plimbă ochii peste Jack. Apoi însă. Trebuie să mai fi rămas. aproape înnebuniţi. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. Odată întins la pămînt. Gesticulă. Se trînti la picioarele lui Jack. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. iar el cercetă concentrat solul. Mi-e sete. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. înălţă privirea din masa de frunze. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. lîngă pom. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. scăldat în sudoare. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. pe Jack. o clipă.. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. Simon rămase pe loc. Ei bine. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă.un băţ de vreun metru şi jumătate. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. Vezi? Am . O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. cu nările larg deschise. ridică fruntea şi respiră uşor. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. susţinînd acoperişul întunecat. Apa i se prelinse pe bărbie. Erau verzi ca măslina. Înjură. ţîncii sînt. ce părea că vine din abisul secolelor. şi bău. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis.. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. închise ochii. Jack rămase pe loc. seducător. Excrementele de animale erau calde. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. Erau de un albastru-strălucitor. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. Şi el. respiră adînc. ― Ei. stîrni ecouri. apoi sîngele îi năvăli la loc. Respiră zgomotos cînd termină. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. ― Afară de vînători. ― Mai înalţ-o puţin. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. ― Simţeam nevoia să beau. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. salut! Apă? Acolo. pe faţă i se aşternu o paloare. În gaura făcută.. ― Iartă-mă. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. ― Şi trag chiulul întruna. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. În cele din urmă.. Unul din ele se deteriorase complet. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. marea sclipea şi Jack auzi voci. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. încruntat. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. căutînd un cuvînt. Ralph stătea în faţa lagunei. şi deschise ochii. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. pe gît şi pe piept.

reluă Simon. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. ― Mă acuzi. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. Eu le-am dat drumul. ― Şi n-o avem. ştii bine. Doar atît. S-au dus să se scalde. Jack roşi. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. ― Vrem carne. Ţîncii.muncit toată ziua cu Simon. .. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. M-am. zise Jack. or să vină cu toţii în fugă. S-au scăldat. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. zise Ralph încet. ― Sînt sigur că. Simon îşi scoase prudent capul. Şerpii nu erau pomeniţi.. Uimiţi de întrerupere. ― Ca şi cum. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon... Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul.. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. A trebuit să mă duc. ― Vorbesc de ce se întîmplă.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. ― Dar n-ai făcut-o. La sfîrşitul întrunirii. un submarin sau un televizor. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. ― Tu eşti şeful. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. E uşor să-i auzi.. Nu ne-a ajutat nimeni.. dacă suflu acum în cochilie. ― Vorbesc şi ţipă în somn. M-am gîndit că singur. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. ― Întruniri. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. Se ridică într-un cot. Ca şi cum. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. ― Sînt scrîntiţi. Dă-le ordin. dar a căzut suliţa din el. ― Ce anume? ― Ei bine. să mănînce sau să se joace. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. o să fim foarte solemni. e ― Dar n-ai făcut-o încă. Şi ne trebuie şi adăposturi. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. aşa e. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios.. ― Deocamdată n-avem deloc. le e teamă. Copiii visează. ― Am crezut c-o să reuşesc. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. Duşmănia era limpede. dacă n-ar fi fost intonaţia. ― M-am dus să explorez. De două ori pe zi. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. în afară de asta.. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. Da... ― Ai băgat de seamă.. o să avem sigur nevoie de adăposturi. Discutăm. Şi mai e ceva. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. Avem nevoie de adăposturi din pricina. pe Jack îl apucă furia. ― M-am dus să explorez.. nu? ― Ne trebuie carne. nu trebuiau pomeniţi. Chiar şi unii dintre cei mari.. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Şi atunci. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic.

― Zi-i mai departe. conştientă parcă de privirea lor. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus.. ― Aşa că ne trebuie adăposturi.... cînd eşti singur. nu-i nimic la mijloc. te trezeşti uneori că.. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. Doar o impresie. ― Cămin. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi... ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. nesigur dacă Ralph îl ia în serios. da. se îngroşă... sus de tot. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă... ca să stea la umbră. ― Doar eu ştiu cum se simt. Ralph se încruntă.. ― Salvaţi? A. Tăcură din nou: Simon concentrat. doar. amintindu-şi de măreţia primei zile. cît soarele e prea puternic. deveni tulbure şi alb-gălbuie. tremură.... cînd vînezi. poate să-i înconjurăm şi atunci. ― Păi. Se opri o clipă. Ralph continuă. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. desigur. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz.. Vreau să spun. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt. fireşte.. nu-i nici o primejdie. ci că eşti vînat. scrutînd orizontul.. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă.. să se odihnească în timpul arşiţei. Jack îşi strînse picioarele.. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia. Înţelegi? Asta-i tot. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci.. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. ca să nu ne vadă. Fireşte. Rădăcina de jos a şuviţei. se înălţă şi dispăru. ― Cu toate acestea.. ca un fel de. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea.. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. Roşi brusc. iar apoi se caţără pe coloana firavă. Doar... Ralph îşi mută primul privirea. Ralph neîncrezător şi vag indignat. Vînezi! În timp ce eu.... Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack. Ralph îl examina prin claia de păr blond. ― Au pus pe foc ramuri verzi.. cu ochii la apa . Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc. Simţi că nu vînezi. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă. La capătul platformei zăcea culcat Piggy.. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit. ca vacile acasă.. încît Ralph tresări violent. ― Nu iese destul fum.. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede. n-au încotro. uimiţi de sentimentul duşmăniei. murmură Ralph. apoi se întoarse.se duc sus.. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. ― Aşa te simţi în pădure. în pădure... ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş.. ― La cîţiva kilometri.― Nebuni de-a binelea. să ne vopsim feţele. nu ştiu... ― Exact. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. ― .. ― Mă întreb cît de departe se vede. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. ― Fireşte. nu cînd culegi fructe.. ― Dacă vînezi.

scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. Se priviră nedumeriţi. pe care se aşteptau să-l găsească. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. Pielea. după ce mă scald şi mănînc. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. şi. cu Jack alături. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. Aerul de aici era întunecat. destul de închisă la culoare. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit.. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. cu bărbia ascuţită. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. Apoi. şi s-a dus să se scalde şi el. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. lucind de transpiraţie. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. Ralph se întoarse la adăposturi. zise Jack. murmură Jack. neobişnuite. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. Toţi ceilalţi s-au cărat. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi..sclipitoare. Era un băiat mic şi osos. prăbuşit de-a lungul unui colţ.. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. se sprijinea de cei încă în picioare. chiar dacă era nesatisfăcătoare. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. Un pom imens. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta.. ― E un băiat ciudat. Jack îi dădu dreptate. Simon dispăruse. nu se afla la bazin. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. Simon a muncit ca şi mine. jungla înaltă îl înghiţi. În curînd. ― Iar pe urmă. Cînd îi sătură. înainte de-a mă scălda. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. ― Poate mai am timp. în bîzîitul albinelor. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. continuă el şi arătă spre adăposturi. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. cu dragoste şi ură. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. ― Am să te ajut niţel. E neobişnuit. ca şi Jack. incapabile să comunice. ― Băieţii nu-s de mare folos. Ralph se încruntă. ― Nu te deranja. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. se opri şi se uită împrejur. ― Simon! El e de folos. strigătele. printre pomi. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. apoi se oprise. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. Îşi croi drum în susul brazdei. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. în lumina soarelui de după-amiază. Vorbeau. iar o liană sprintenă arunca raze . Cînd ajunseră însă la adăposturi. lianele ţesuseră un covor uriaş. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. Simon. în bolta întunecată. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. pînă sus. ― S-o fi săturat. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. printr-un consemn tacit. se bronzase puternic. ― A întins-o. zise Jack. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. Doar că. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. unde viaţa continua zgomotos.

mirajele se împuţinau. şi. acolo unde nu exista uscat. soarele strălucitor. o dată cu asfinţitul. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. Se uită peste umăr. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. se mişcă aproape pe furiş. se strînseră la loc. muriră şi culorile stridente. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. se întrezărea ameninţător uscatul. ca momente cînd te puteai juca frumos. cîntînd şi plîngînd. urcară spre boltă. încît le pată de transpiraţie. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. sub stelele îndepărtate. La amiază. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. O clipă. tradiţia nord-europeană a muncii. ca fundul mării. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. avea ochii roşii şi era foarte trist. Simon dădu drumul perdelei de frunze. devenind albastru şi dens. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. De atunci slăbise. vorbind. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. destrămîndu-se ca un balon. bîzîitul albinelor. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. tremurau. desfăcu frunzele şi se uită. poate chiar dormind. pe recife. Seara înainta repede. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. Se ghemui. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. se rupeau în bucăţi. pentru a se încredinţa că era complet singur. Nimic nu se mişca. La prînz se petreceau lucruri ciudate. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. Bobocii ca nişte luminări fremătară.galbene şi roşii pînă în vîrf. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. adaptarea completă la acest nou ritm. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. După ce soarele apunea. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. inundînd drumurile dintre pomi. după trecerea lui. Bezna potopi totul. ca şi Jack. Ajuns înăuntru. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. Era un alt moment de răcoare relativă. iar viaţa era atît de plină. Cu toate acestea. Spre amiază. Descreşterea în înălţime. descrescuseră. Apoi. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. Piggy. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. iar orizontul se uniformiza. enervante prin mişcarea lor imposibilă. Simon se opri. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. fiind prin urmare dată uitării. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. se pomeni într-o colibă mică. încît speranţa devenea de prisos. ameninţat însă de venirea întunericului. cu un aer savant. alunecară pe vîrful tufişurilor. de la statura lui Ralph în jos. Marea sclipitoare se umfla. iar bezna se adună pe sub pomi. Uneori. spre sfîrşitul după-amiezei. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. despicîndu-se în suprafeţe plane. marea impunătoare şi aerul plăcut. prinzînd reflexe de perlă şi opal. Acceptară plăcerile dimineţii. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. ca un ochi mînios. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. avea loc treptat. tot timpul zilei. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. se înălţau spre cer. O dată cu dispariţia treptată a luminii. În larg. cu . iar arşiţa şi agitaţia se domoliră.

nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. Roger îi conduse direct prin castele. Roger rămase cu ochii la puşti. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. în comun şi plină de emoţii. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. lăsată pe ceafă şi pe frunte. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. Pe Henry spectacolul îl fascină. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. acasă. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. căutînd încurajare. poate nu prea fericiţi. poate insecte. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. mărind dezastrul. dar claia de păr negru. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. fără să strîmbe din nas. Sapă în nisip canale mici. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. semnele făcute de ei. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. Mai înainte. rămaseră neatinse. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. fiind prea tînăr ca să evite soarele. înalte cam de treizeci de centimetri. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. dar în acelaşi timp intensă. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. În acea după-amiază. blond şi belicos din naştere. cărări. foarte distinctă. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. creaturile transparente curăţau plaja. Aici se jucau puştii. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. Cu organele lor delicate. erau împodobite cu scoici. Ascultau chemările cochiliei. cei mai mici băieţi de pe insulă. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. dărîmîndu-le cu piciorul. într-o oarecare măsură. pe care fluxul le umplu. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. asemenea unor gunoieri. flori ofilite şi pietre interesante. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. Robert şi Maurice. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Mîncau mai toată ziua. fiindcă îi intrase nisip în ochi. şi. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. Prin minte îi trecu o scuză. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. Altfel însă. stăteau cuminţi. Maurice îl urmări rîzînd. Aceste castele. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. ziduri. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. Puştii neîndoielnici. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. Henry deveni un fel de conducător. şi încercă să le . Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. Acum. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. şine de cale ferată. care dispăruse încă din seara marelui foc. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. întîmplător. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. fiind destul de mare. Doar Percival începu să scîncească. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. aşa că nu protestară. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. în afară de hrană şi de somn. Acum devenise ascultător. cercetau noul tărîm. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. îngenuncheaţi în nisip. ros şi albit de valuri. care. duceau o viaţă a lor. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. excremente de păsări. şi care îi preocupau în mod special. Henry depăşi palmierii şi umbra. cuprinzînd pe Simon. dacă erau sau nu coapte sau bune. Johnny era bine făcut. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. Fluxul uriaş al Pacificului înainta.toate că exista o categorie confuză. iar Roger îl urmă. cei de vreo şase ani.

Stătea lîngă ele. în cealaltă argilă roşie. ― Nu. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom.. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. Aici aşteptau Sam. zări una şi rîse. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. în sfîrşit. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. Acoperite de reflux. ridică o piatră. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. se aplecă. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. a şcolii. cu buşituri înfundate. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. ― . fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. încercînd să explice. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor.. Totuşi. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. Se mînji cu argilă. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. producîndu-i o bucurie imensă. Căzură în jurul lui. în timp ce lucra. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. care nu ştia nimic despre el.. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. aşa că Roger se îndreptă spre el. Un lucru roz pe sub pomi. le îmboldi. . asupra centrului cercurilor concentrice. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. Ştii. Era neastîmpărat. Ca la război. Roger se aplecă. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel. Voi doi veniţi cu mine. Ascultă cu atenţie. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. a poliţiei şi a legii. Se schimonosi. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare.. dar îi auzi slab. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. Percival plecase plîngînd. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. Jack nu observă însă nimic. iar Henry se întorcea ascultător. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. Se ghemui pe ţărm. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. Jack se feri de soare. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. sprijinit de el. Cred însă că mă văd. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. ca un cîine de vînătoare. nerăbdător. rămăşiţă a unor vremuri absurde. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. Se aplecă. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Eric şi Bill. într-o anumită problemă. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. Roger aşteptă şi el.. Simon.ca fluturii de noapte pe pomi. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. Invizibile şi puternice. suflînd repede şi clipind des. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. Se uită de-a lungul plajei. Piatra. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. ― Porcii nu mă miros. Jack le făcu semn să-l lase în pace. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. Vorbi cu ele. Piggy şi Maurice săreau în bazin. încît în cele din urmă se ridică în picioare. le dădu ordine. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente.populeze cu acele creaturi. Roger nu se gîndi să fugă. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. vopsea de camuflaj. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. îi făcea semn cu mîna să vină. Operaţiunea îl captivă. unde nu îndrăznea să arunce. Jack îi explică lui Roger. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. ― Ca să vînez. la vedere. Într-una era argilă albă.. fără să-l lovească.

Dintre toţi băieţii. lentilele ochelarilor sclipeau. eliberat de ruşine şi de timiditate. şi un aparat de televiziune. sări în picioare şi rîse emoţionat.. Avem însă un băţ.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. cît mai ales a grăsimii. în spatele căruia se ascundea Jack. Începu să danseze. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. indiferent la ce se uita. apoi. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. deodată. bătînd apa cu picioarele.. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . ― Avem o groază de beţe. Simon făcea pluta. Îngenunche. ― Şi un aeroplan. Piggy se plimba îngîndurat.. În schimb. Piggy te scotea din sărite. Aduceţi-mi o nucă de cocos. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. Ralph ieşi din bazin. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau. Piggy clătină din cap. trupul gras i se bronzase şi. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. se bucură şi încercă să cîştige teren. îşi dădu peste cap părul blond. ― Ceilalţi fac un şir. nu atît la sine.. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte.. Ca să fim salvaţi. Una goală. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. a astamei.. flutură mîna de mai multe ori. Am putea să facem un cadran solar. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. ţinînd în mîini coaja plină cu apă.. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. Se uită în bazin ca într-o oglindă. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. Jack se repezi la gemeni. ― M-am gîndit la un ceas. şi un motor cu aburi. Hai! ― Dar. zise Ralph acru. lipit de sprîncene. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături.. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. ― . Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. chiar dacă n-o făceai înadins. cît la un străin impunător. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. Se uită uimit. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin.. Porni ţopăind spre Bill. tăcu şi se strecură în desişuri. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. Vărsă apa. Acesta rîse. Roger zîmbi fără să vrea. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. el se simţea cel mai bine în apă. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. şi masca părea un lucru de sine stătător. Lîngă bazin. Acum. ca pe un semn de prietenie. nu numai din cauza accentului. grăsimea lui. Masca îi forţă să-l urmeze. zise el. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală.. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. care nu conta. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. noi. şi navem metal. dar răsuflarea tulbură luciul apei. ― Sam şi Eric. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. Atunci am şti cît e ceasul. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. Faţa cu culori roşii. Restul aveau adevărate clăi. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. astăzi însă.

dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. Ralph se uită la orizont. Sub fum apăru o pată minusculă. care încercă să iasă din bazin. ― Nu văd nici urmă de fum. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. Piggy se uita acum în direcţia bună. se uită de la Ralph la orizont. Simon fugi după el. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. Maurice. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. ― Nu văd prea bine. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. Rămas în picioare nemişcat. care ar fi putut fi un coş de vapor. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Atît Simon. îşi trase sufletul ca să înjure. unde-i vaporul? Simon. acesta însă o rupse la fugă. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. Piggy de-abia se vedea. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. pîndind încă vaporul. apoi în susul muntelui. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. în loc să rămînă şi să se joace. apoi se întoarse. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe.. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. Simon stătea alături tăcut. În clipa următoare. urcînd din greu de pe plajă. Piggy. apoi se uită în sus pe munte. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. înainte de-a ajunge pe terasă. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. zise Piggy. Piggy îşi făcu ochii mici. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. zise Piggy neliniştit. fumul se mişca uşor la orizont.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. se repezi spre pădure. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. iar sarea începu să-i înălbească trupul. Încetă să strige şi se clătină. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor.. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. care plîngea din nou în tăcere. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. Nu văd nici urmă de fum. se întoarse pe călcîie. În spatele celor patru băieţi. dar. Mirajele se destrămaseră. iar pe cealaltă o încleştase. Ralph! Începu şi el să fugă. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. ― Fumul de pe munte. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă.. care stătea alături. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. luă o gură de apă. ― Ralph. ― Au să vadă fumul nostru. Simon se strecură pe brînci afară din apă. zise Piggy cu neîncredere. pe plajă. ― Ralph. Ralph se răsuci pe nisip. veşnic neîndemînatic. dar Simon strigă. Se întoarse şi scrută muntele. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. Ralph era palid şi vorbea singur. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. gata să plonjeze. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. apoi Maurice. Dintre toţi.. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. se sculă şi se apropie de el. doar Ralph stătea liniştit. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. gata pentru orice eventualitate. Ralph. ― Spune-mi. Se aplecă înainte.

Capul porcului atîrna cu gîtul despicat. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Simon se întoarse. În schimb... Observă că avea sînge pe mîini. iar Simon sîsîi la el să tacă. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci.. dar era prea încîntat ca să se necăjească. la partea ostilă a muntelui. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic... iar porcul se clătina între ei. nu mai scotea fum. se strîmbă de greaţă. în fruntea procesiunii. Pot să iau .. Îşi concentră privirea şi. l-am încercuit. Focul se stinsese.eu am căzut peste el. luptîndu-se cu tufişurile. Gemenii stăteau locului. Dumnezeule! O.. golit de orice. cu toată amărăciunea din voce. li se adresă: ― Uite-i! Jos. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice. Gemenii au fost trîntiţi. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei..găsească focul stins. ― Ne-am strecurat. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. Orizontul se întindea din nou. îl salută entuziasmat pe Ralph. Văzură imediat.. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. această scăpare.. Psalmodierea se distingea. Ralph se întoarse spre mare. zise Jack mîndru. în timp ce vaporul dispărea la orizont. ― L-am încercuit. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă.. ducînd pe umeri un par lung. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. impersonal. cu părul roşcat şi. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. apoi melopeea se stinse.. ― I-am tăiat grumazul. Dintre vînători izbucniră voci. ― . ca un sălbatic. Ralph nu mai spunea nimic. Dumnezeule! Simon.. aştepta să se apropie procesiunea. Jack recunoscu. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. În cele din urmă. Focul se stinsese de tot. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. Ralph strigă: ― O. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. căută ceva cu care să şi le cureţe. şi spectacolul îl înspăimîntă.. ţopăi cîţiva paşi. Ralph o porni orbeşte mai înainte. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles. în afară de dîra uşoară de fum. dar tresărind. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Piggy se smiorcăi.... era mort.. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. Cu chipul mînjit de argilă. ― O să-l aprindem din nou. ne-am furişat peste el. departe. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. în spatele lui Jack mergeau gemenii. iar în rest erau aproape goi. Jack ajunse primul în vîrf şi. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. ridicînd suliţa. Simon se uită de la Ralph la Jack. Ar fi trebuit să vii cu noi. paznicii dispăruseră. ― Porcul a guiţat. ― Uite! Am omorît un porc. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont.. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. Ne-am distrat nemaipomenit. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. inevitabil. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. Ralph îi privi fără să clipească. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. iar vocea i se înălţă demenţial. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. Se ivi şi Piggy. Ralph. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. ştergîndu-şi apa de pe obraji.. ― Am lovit porcul. uşor enervat.

nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Încercă.. zise el. iar apoi.. înfruntîndu-l.. Făcu un pas. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. strident: ― Tu şi animalele tale ucise. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. răguşit. Se îndepărtă şi tăcu o clipă.. Simţindu-se umilit. ― Au curs rîuri de sînge. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă.. lumea nostalgiei. Apoi glasul îi răsună din nou. ― Aveam nevoie de carne. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva.. ― Treaba era prea grea. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. zise Jack. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Roşi.. apoi din nou la Ralph.. Jack se ridică în picioare. în cealaltă. ― A trecut un vapor. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. ― Asta ai vrut. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă.. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. Ralph vorbi din nou. iar vocea îi tremură. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. să-i ia părtaşi la cele întîmplate. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. începu să strige tare. Piggy căzu şi gemu. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. conştient că făcuse o greşeală.. şi trebuia să faceţi ce v-am spus.. a bunului simţ ultragiat. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. Ralph îşi dădu părul peste cap. vocea îi trăda ura. Gemenii continuară să zîmbească. disperat de ocazia pierdută. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. Ralph se întoarse. a bucuriilor sălbatice. rîzînd şi cutremurîndu-se. într-o izbucnire de mînie. care. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. a îndemînării. O să-l aprindem iar. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. ― A trecut un vapor. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . ― Ar fi putut să ne vadă. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută.briceagul tău. uită de timiditate.. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. ― Sînt şeful. reducîndu-i la tăcere. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. Am avut nevoie de toţi vînătorii. La aceste cuvinte. Reproşul lui Piggy. Jack se feri din faţa lor. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. care se întoarse. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. Jack roşi puternic. Vorbi violent şi sălbatic.. Numai gura e de voi. Ralph. Dar ţia venit chef să vînezi... Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. reîncepu Piggy. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. Se uită la gemeni. Am fi putut să ne întoarcem acasă. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. Avea o mulţime de amintiri. Jack se aplecă peste el. îl împinseră pe Jack la acte violente. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. a tacticii. ţinînd cuţitul plin de sînge. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. Îşi desfăcu larg braţele. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. Cei doi băieţi se înfruntară. Pe-acolo.. mărinimos în bucuria lui.

În faţa acestei purtări cavalereşti. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. Aşteaptă numai. murmură el.. Pe vîrful muntelui. vînătorii se foiră plini de admiraţie. chiar şi aşa. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi. Ralph ezită. încercară să-l ţină într-un proţap. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. Ralph tăcea. Focul se stinsese. ― A fost o glumă proastă. violetă.. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că.. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . nemişcat. Atunci. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. fără să ştie exact de ce. Nimeni. ― Îmi trebuie ochelarii.. ― . gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. Astfel. se aflau pe poziţii complet diferite. ― Tu să aştepţi. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. nici chiar Jack. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii.. Împotriva acestei arme. se produse o nouă criză. fluiera. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. era furios că se lăsa influenţat de vînători. în cele din urmă. spre surprinderea lui. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. la Ralph... bătînd din aripi ameninţătoare. ― S-a spart o lentilă.. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii.îmi cer iertare. Se simţea jignit. Voia să refuze. şi de această şmecherie verbală. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Fără să vrea. care tăcea. care ajunse primul. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. vreau să spun. ― Vin şi eu. ura.. Jack era zgomotos şi activ. Acum nu mai am decît un ochi. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi... ― Foarte bine. ― Îmi pare rău. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. îmi. în clipa cînd focul se aprinse. Îşi îndreptă trupul. dar Simon. care o rupse la fugă. roşie şi galbenă. Şi totuşi. încît vînătorii începură să rîdă. şi totuşi. Jack se simţi încurajat. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. izolat într-o mare de culori fără sens. Jack era neputincios şi turba de mînie. cînta. vaporul plecase.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi.. Cînd să aprindă focul. Las' că vezi tu. deasupra focului. îl înconjura pe Simon. Evident. apoi se stinse. Dădea ordine. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. atît de vagă şi de eficientă. ― Am să ţi-i aduc înapoi. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. într-un loc mai puţin potrivit. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare..Acum am un singur ochi. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. duşmănia se risipi. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor.. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. Pînă să se ridice mormanul de crăci. ― . Ralph tăcu. tensiunea scăzu puţin. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Jack făcu o mişcare spre Piggy. Ralph simţi că buzele îi tresar. cerînduşi generos iertare. Se uită duşmănos la Jack. Piggy rămase în spatele lui. la vînători. Te asigur. care se plasase într-o poziţie inferioară. îi făcea observaţii lui Ralph. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă. în afara purtării condamnabile a lui Jack. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. îi găsi. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. În privinţa focului.

V Fiara din apă Fluxul înainta. Ralph vorbi. Acum mîncaţi. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură.. dar găsi doar respect. ― Mănîncă.. subliniind omisiunea.. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. ― Ne-am răspîndit. Cer să aibă loc o întrunire. care o apucă iute.de cocos. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede.. plin de sînge. în sfîrsit. Ralph. aşezat între gemeni şi Piggy.. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat.. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. şi doar aici putea merge . Piggy.... Gemenii. aşa că cercul s-a strîns. Atunci Jack sări în picioare. îl întrema prea puţin.. ― I-am tăiat gîtul.. Cînd am să suflu în cochilie. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. Obosiră şi cîntecul lor se stinse. Porcul a fugit. Ridică puţin glasul. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. Acum. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. ― L-am încercuit. săriră şi fugiră unul după altul. Interveni repede. Se întoarse şi coborî muntele. ― Mi-am vopsit faţa. toţi. iar eu. ― Am cochilia. guiţînd groaznic. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. ― Convoc o adunare.. Maurice rupse. rînjind identic. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier.. a pătruns în cercul nostru şi. fără să vorbească. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. stîrni o înteţire a cruzimii. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. rămas în cenuşa focului de semnalizare. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. Piggy însă. Simon. ― Erau acolo. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. Jos pe platformă. Cîntau în timp ce ţopăiau. stătea cu carnea în mîini. şi-am ţinut-o într-una. zise Piggy cu lacrimi în ochi.. ― S-a întors. tăcerea. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe.. ca o afirmare a puterii. Încet. lîngă mare. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare.. Jack se uită împrejur. l-am lovit... ezitînd şi el. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. în mijlocul cercului de copii uimiţi. Apoi participară la joc şi ceilalţi. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. Jack îşi reveni.. m-am strecurat. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. Gemenii chicotiră. trebuia să reflecteze. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el.. iar uneori din cîte un peşte sau un crab. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. solicitînd înţelegere. şi nici Simon.

iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. Piggy ştia să judece pas cu pas. La vîrf se îndesea din nou. Se opri. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. De obicei. Piggy era deştept.. care îi sufla în faţă. cu faţa la fîşia de uscat. în faţă ― bezna insulei. îşi spuse Ralph. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. În dreapta. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. Desprinse . Celelalte două laturi ale triunghiului. Altfel. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. ci o treabă serioasă. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. cînd ţii un felinar. Cuprins de scîrbă. Adunarea nu avea să fie o distracţie. să fie înţelept. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. Deodată. atîta doar că nu era şef. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. iar cînd Ralph se aşeză pe el. foarte neobişnuită. Din nenorocire.. în spatele ei ― laguna. fiindcă. trebuia să gîndească. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. susţinînd acoperişul scund de frunze. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. iar umbrele se asterneau firesc. Se cufundă din nou în gînduri. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. Ralph conchise că nu putea reflecta. Trebuia să reflecteze. Venise vremea să se ţină adunarea şi. alţi patru buşteni mai mici. Acum însă. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. ca şi de vîntul slab. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. ca tot ce făceau ei. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. neregulat şi strîmb. stîrnit de paşii lui grăbiţi..în voie. se trezi cu faţa la insulă. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. revăzu atent fiecare punct al discursului. şi. zîmbi batjocoritor. Se încruntă şi încercă din nou. cu scăfîrlia aia grasă. proiectată pe laguna sclipitoare. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. Piggy ştia să gîndească. Nu ca Piggy. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. avea urmări. se delimitau şi mai puţin clar. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate.. Ralph se întoarse pe locul şefului. în timp ce păşea pe lîngă apă. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. drepte sau aplecate. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă.. Începu să meargă mai repede. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. în lături ― plaja. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. începu să grăbească pasul. fiind şef. La stînga. Se pierdu în labirintul lor. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. Şi totuşi. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. iar reflectatul era preţios. ca atunci. fiindcă. De aceea totul părea deosebit. conştient deodată de importanţa ei. Cu tot trupul lui caraghios. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. unde fiecare potecă era o improvizaţie. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. îi făcură loc cu toţii. soarele aluneca pieziş. În acea seară. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. de soarele în asfinţit. îl copleşi uimirea. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. Aşezat pe locul şefului. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. fără să se uite pe unde calcă.. a cărui bază o reprezenta buşteanul. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată.

voi ştiţi despre ce-i vorba. Murmurul crescu din nou şi se stinse. pe-al treilea doar eu şi Simon. cu excepţia lui Sam şi Eric. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. aşezat pe trunchiul instabil. se poate prăbuşi. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. reflectînd la situaţie. restul în stînga. Luăm hotărîri. Puştilor. Locul se umplu repede. nu mai mîncaţi fructe. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Nu pentru aşa ceva. ― Am ţinut o groază de adunări. Toţi făcuseră adăposturile. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. cei de sus. De-asta-i aşa de şubred. ― Am întîrziat mult. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. la soare. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. în schimb. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Căută în minte cuvinte simple. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. Dar am hotărît să se aducă apă. Trebuia să stai jos.cochilia din pom şi o cercetă.. acoperite cu frunze proaspete. Asta-i murdărie! . Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. Aşa a mers cîteva zile. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. în primul rînd. Adăposturile. nu să vorbească. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. o să doarmă toţi în adăposturi. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. Nu ca să ne distrăm. printre care şi puştii care nu aflaseră. Dacă plouă iar. eu am cuvîntul. Trebuie să ţinem o adunare. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. de la foc. însă ele nu se pun însă în aplicare. Şi. La noapte. făcînd-o aproape albă şi transparentă. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Se opri şi îşi drese glasul. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. Ralph scutură cochilia. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. Un murmur de aprobare. Ne-am gîndit bine. ― E nevoie să ne întrunim. Mai încolo. Ci ca să facem ordine. Să nu rîdeţi. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. la început. O adunare care să facă ordine. dacă v-apucă nevoile. alţii. Se linse pe buze. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. ― Apoi colibele. Şi n-am spus-o prima oară. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Jack. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Puştilor. Copiii beau din rîu. Simon. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Ştiu ce ne trebuie. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. Nu. Ralph scutură din nou cochilia. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. chiar dacă o scosese singur din lagună. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Cojile sînt goale. ― Uite cum stau lucrurile. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. ― Am spus că.. continuă Ralph. ― Şi mai e ceva. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. Gestul lui trăda că voia să asculte. M-am plimbat singur. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Fluxul curăţă locul. Se opri o clipă. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Adunarea izbucni în hohote.

Jack se opri din cioplit. ― Şi mai e ceva. Şi eu mă sperii uneori. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. ― Şi mai e ceva. Gogoriţe. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. indiferent cîţi porci omorîţi. Altminteri. ca să se vadă semnalul fumului. Începură să protesteze. M-aţi votat şef. simţind că intervenise o criză. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. O să faceţi cum spun eu. Dacă nu vă puteţi abţine. ― Voi.. cum ar fi focul . dar Ralph clătină din cap. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. Doar acolo. Vreau să stabilim o regulă. Părul îi alunecă din nou în ochi. strigară. Apoi. în cele din urmă. Adunarea. Cum o să fim salvaţi. Se ridicară. Se auzi un murmur. aproape un geamăt.Rîsul răsună din nou. de foc şi de discuţiile despre frică. Duceţi-vă hrana acolo. Se opri. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn.. ― Apoi. şi anume ce-i de făcut cu frica. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. căutînd punctul următor al discursului. îi şopti ceva lui Robert. altminteri murim.. Aşadar. fiindcă eu sînt şeful. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. duceţi-vă pe plajă la stînci. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. Am pornit bine: eram fericiţi. putem să ne ocupăm şi de altele. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. ― Faceţi într-adevăr murdărie. Ralph se opri şi sări pe trunchi. murdărim totul împrejur. numai că-i o prostie. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Dar. Jack se aşeză bombănind. Jack se ridică.. ― Vrei prea multe. ― N-am terminat încă. ― Un ultim lucru. ― Asta am vrut să vă spun. Jack. Doar aşa vom fi siguri. aştepta cu sufletul la gură. Nu pricep de ce. Folosiţi stîncile ca latrină. Noi trebuie să lămurim situaţia. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. ― Să folosim stîncile. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. ― Apoi unii au început să se sperie. Se auziră murmure aprobatoare. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. Se opri. acum mai e ceva de discutat împreună. Ţineţi focul aprins. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. Acum aţi aflat. de şarpe. iar adunarea fremăta. se sufocă uşor. N-aduceţi focul de pe munte. Ralph răsuflă adînc. ascultaţi-mă pe mine. îşi reluară locurile. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. Ne pierdem vremea. care întoarse capul. Discursul trebuia urmat punct cu punct. în privinţa focului. ― Nu uitaţi. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. focul e mai important decît porcul. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. strigă cineva. ― Situaţia s-a înrăutăţit. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. Se liniştiră treptat şi. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. care se stinse repede. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi... amintindu-şi de fiară. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum.

Jack se ridică şi luă cochilia.. Ralph se uită cu gura căscată.. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. lărgind subiectul. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. cu un gest ceremonios. ci doar cu o parte. Ci de fiară. dacă merge ceva prost.. ― Foarte bine. Am auzit.. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. întreaga adunare aplaudă uşurată.. Jack se opri. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. vînător. ia mai tăceţi! Uite ce e. cochilia pe trunchiul de alături. ― Pe tine te trece o nevoie mare.. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. înseamnă deci că visaţi urît. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. spuse Piggy. ― Dacă nu cumva. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. Ralph. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă.. aş fi văzut-o. Ralph se foi neastîmpărat. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. un fel de animal.. fireşte.. Ralph spunea că urlaţi noaptea. Ai zis că visează şi ţipă. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. Nu vorbesc de frică. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică.. Ralph îl întrerupe scos din sărite. asta e. puştii. ar trebui să tacă din gură. Cît priveşte fiara.. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. o fiinţă întunecată. am bătut toată insula. ― Uite ce-i. Numai porci. Voi. chiar şi pentru minte. sînteţi vinovaţi.. Pe insulă nu e nici o fiară. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. nu? Puştilor. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. cînd o să se termine războiul. Fireşte. ― Dacă nu cumva. .. semn că discursul se terminase. Nimeni nu se îndoia. o fiară. Dac-ar fi existat o fiară. ca Africa şi India. ― Am cochilia. Ralph puse. Nu vaţi gîndit. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile.. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. acum cîteva zile. se găseşte cine să le îndrepte. Era. Într-un an sau doi. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. Piggy întinse mîna. poate c-o să continuăm adunarea. e ştiinţifică. ― Noi mîncăm porci.. au să se răstoarne pe loc. de care să vă fie frică.. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. Lei şi tigri există doar în ţările mari. Ştim cum stau lucrurile şi. dacă vă place. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. Piggy se opri.. N-aveţi decît să vă speriaţi. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. ― Şi la Grădina Zoologică. nu există nici o fiară în pădure.. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. Continuă explicaţiile. Avem leacuri pentru orice. dar ne-am obişnuit. ― Aşadar. Păi.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi... cu trăncăneala voastră despre frică. ca noi toţi.. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. Singur.. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. Soarele dispăruse.

Umilit de purtarea lui Simon. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. ― Dormeai. strînse cochilia în braţe. ceva mare şi îngrozitor. ― L-a apucat burta. Ezită. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. şi izgoni gîndul. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric.Un hohot. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. ― Ei bine. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. Mă aflam afară din adăpost. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. iar puştiul se aşeză. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. Pentru un puşti. Jack lămuri problema. Piggy? ― Mai e unul. pe jumătate de rîs. într-un loc pe care îl ştiu. un vis groaznic. şi se uită de jur împrejur. Puştii nu mai fuseseră număraţi. Întinse mîinile. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul.. Apoi Simon se ridică. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. pe jumătate de batjocură. Se întrerupse. ― A fost un vis urît. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. iar ceilalţi puşti rîseră. în care mă luptam cu nişte lucruri. dar Ralph avea cochilia. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. Ralph se întoarse spre Piggy. te-ai plimbat în somn. care stătuse la fel. Un loc din junglă. N-a fost nimeni. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. aşa că reveni la loc. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. iar Ralph îl privi uimit. avea destulă încredere în el. Pe . apoi îl lăsară singur. cu privirile la picioarele ascunse. Ăsta. Simon deschise gura să vorbească. Adunarea murmură o aprobare reţinută. dar şi mîndru de efectul stîrnit. cu lianele alea tremurătoare din pomi.. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. Cînd adunarea se linişti. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. pistruiaţi şi murdari. Ai priceput? Nu noaptea. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. exact ca Ralph. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. Se opri. ― Cum te cheamă? ― Phil. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. Îl izgoni departe.. ― Azi-noapte am avut un vis. oarecum speriat de amintire. ― Ei. să n-o mai faci. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. în fundul sufletului. Ralph ridică mîna să ia cochilia. ― Voiam să mă duc într-un loc. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. bruneţi. înfioraţi de plăcere. zise Ralph.. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost.

încît băieţii mari le ţinură isonul. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. dar nu-i mai păsa nimănui. Maurice vorbi atît de tare. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. priviră vastele întinderi de apă. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. o siluetă întunecată. ― Ei. de un violet ciudat. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. ia spune. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. Căscă şi se împletici. Atunci. Ralph se aplecă înainte. Jack se făcu auzit primul. apoi îi dădu drumul lui Percival.. ― Jack a fost pretutindeni. telefon. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. Casa Parohială. întrunirea se linişti. cocîrjată. rîdeau cu toţii atît de absurd. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. Cearta porni din nou. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. tele. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. Adunarea se uită împreună cu el. Se frecă la fund. ţinînd cochilia. Cred că are dreptate şi cînd . aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. În curînd. Harcourt St. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. ― E o fiară dibace. chicotiră şi rîseră. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. Plînsul continuă. iar adunarea rîse din nou. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. încît tresăriră cu toţii. Li se amintise de durerile personale. Ultimul val de rîsete se risipi. ca vuietul cochiliei. Ralph se uită lung la copil. Piggy îngenunche. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. începură să plîngă molipsiţi. Se maimuţări stîngaci. telefon. Întreabă-l. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph.. părînd că-l susţine drept. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. Jack îşi drese glasul. ― Hai. Maurice îi salvă. are dreptate. marea umflată din depărtare. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. Ralph dădu din cap spre Piggy. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. Scăpat din braţele lui. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. iar Maurice o luă ascultător. însă. puştiul izbucni în plîns. comitatul Hampshire. proiectată pe lagună. zise Piggy în bătaie de joc. spune. Ralph se întoarse involuntar. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. adunarea reluă în cor. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. ― Continuă. Anthony. cu fiecare respiraţie. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. ― Vreau să spun că. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică.

pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. ― Tăticu zice că există fiinţe. Vorbi indignat. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. alea care fac cerneală. care mănîncă balene întregi. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. Da. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă. poate că fiara sîntem noi. Vînătorii ţipau de încîntare. puse mîna pe cochilie. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. Se opri din nou şi rîse vesel. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. adunarea tăcu. continuă Simon. dar noi nu ştim. pronunţă un cuvînt scurt. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. Jack. ― Am putea fi un fel de. scotea la iveală alte probleme neplăcute. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. ― Poate că asta e fiara. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. Are cochilia! strigă Ralph. eu nu cred în fiară. dar nu ştie. Lui Ralph.spune că nu există decît porci pe insulă.. În cele din urmă. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. Teama.. fără îndoială. lungi de sute de metri. revoltat de lipsa de seriozitate. vreau să spun. Furtuna izbucni. Simon deveni incoerent. stăteau ghemuiţi. ― Vorbim prea mult despre stafii. Simon. nu e chiar sigur. Desigur. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. viaţa are un caracter ştiinţific. discuţia degenera.. să-l scoată în evidenţă. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. Adunarea tăcu uluită. Adunarea urlă sălbatic. vreau să spun. Piggy îi luă cochilia din mînă. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime.. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. Cum zice şi Piggy. puştii erau aproape. Eforturile lui Simon se irosiră. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. care se afla aproape. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos.. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru. Dar. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. Se destinseră ca după un orgasm. ― Poate. în tăcerea nedumerită care urmă.. ― Tu. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. răspunse Simon. sepii. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. care şedea pe butuc. o stafie. expresiv şi brutal. . nu-i aşa? Nu e ceva sigur. fiarele. ― Fireşte. îi veni o inspiraţie. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. iar Ralph se ridică uluit. ― Vreau să spun că.. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. Maurice respiră adînc. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. poate că există o fiară. cum se cheamă. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important.. sufocat de bătăile propriei inimi. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns.. zise el ezitînd..

trăncănind. Sileşte-i să facă ce vrei tu. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari.. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. În orice caz.. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. ― Pe urmă focul. ― E adevărat. continuă el şi bătu din picior. vînăm! Dacă există o fiară.. Se opri din nou. O să hotărîm ce-i de făcut. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. Nu vînezi. Piggy se afla atît de aproape... de-a lungul plajei. Am fost ales. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. o s-o lovim. suflă în cochilie. însă acum. Lumea. ― Foarte bine. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. lumea dominată de legi şi de raţiune. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap.. nu acum. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. nu ştii să cînţi. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. o s-o lovim. Ridică cochilia. ― Ralph.. iar băieţii alergară la întîmplare. O să fim ca animalele.. de la palmieri la malul apei. ― Dacă am să suflu în cochilie. Adunarea se risipi. urlete şi rîsete. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. de rîs isteric şi de spaimă. înecaţi în beznă.Adunarea se clătină ca lovită de vînt.. O să votăm. Nu vreau să mă gîndesc la ele. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. ― S-o ţineţi cu toţii minte. aşa e? ― stai o clipă. Ralph sări în picioare. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea.. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. zise Ralph. pe întuneric. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. favorizează-l pe Piggy. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. o s-o lovim. N-o să fim salvaţi niciodată. ca întotdeauna. N-o să mai putem ţine focul aprins. .. atunci. ― Sînt şef. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. ― Să taci! Cine eşti. iar ei n-au să se întoarcă. Spuse sec: ― Înţeleg. înghionteală. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. O umbră îl înfruntă violent. Nu ― Jack.. am stricat totul. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu.. Odată lucrurile fuseseră limpezi. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. pînă şi vaporul plecase. se ducea de rîpă.. ― Piggy are cochilia.

are să sară pe următorul. ― Fii mai departe şeful nostru.. Fii mai departe şef. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. ― Oamenii mari ştiu multe. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins. Numai tu şi Jack contaţi. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. ― Dar el este. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. Acasă exista întotdeauna un om mare. zise Ralph. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. zise Piggy simplu. e ca astma. Se întîlnesc. vă rog. o să ajungem şi mai repede ca animalele. ― Gura. nu poţi să respiri. ― Şi n-ar discuta despre fiară. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. Şi n-ar provoca. dar. Aveam dreptul să vorbesc. se apropie de Piggy. Dumnezeule! O. ― Dacă ar fi Jack şeful. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ.. Şi acela sînt eu. Ascultă-mă. Nu ştiu de ce. Glasul i se ascuţi. ― Nu s-ar certa. televiziunea ― n-ar putea exista.. ― Ar construi un vapor. Trei şoareci orbi. iar el nu e... Lor nu le e frică de întuneric.. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. Te înşeli. Ralph. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. Dacă există stafii. Dacă ar putea face ce vrea. pe tine te respectă. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. Am rămîne aici pînă la moarte.. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. Ascultă-i. şi tu eşti şeful.. Vă rog. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. dacă îl eviţi. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. ― Ar trebui să renunţ la şefie. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Simon se foi în beznă. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. şi primeai răspunsul. ― Eu aş vrea să fie tata.― Dacă nu sufli. ― Dacă renunţi. zise Piggy.. Ralph. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. iar puştii. ― Mă urăşte. ― Piggy are dreptate. ― O. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. care se rotea. iar apoi. Ralph. Mă cunosc şi pe mine. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. Dacă te temi de cineva.... Simon. cu urlete. ― Uite care e problema. obosiţi. şi de-asta îl cunosc.. zise Piggy.. domnule. Lucrurile ar merge de minune. străzile. într-o şoaptă înfiorată. Nu văd ce fac. Fredonau. Şi pe el.. ― Ei n-ar da foc la insulă. Ralph îşi duse cochilia la buze.. în afară de asta. domnişoară. tu ai putea să-l baţi. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. Dac-ar . Ţie n-are ce-ţi face. apoi o lăsă jos. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. Cei trei băieţi stăteau în beznă.. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. zise Piggy. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. Cunosc oamenii. se îndepărtaseră încet. ― Nu sîntem buni de nimic.. tu eşti un om întreg. Şi pe tine te urăşte. beau ceai şi discută. Eu unul renunţ. dar îi aud. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. Casele. cînd îl vezi iar.. ― Aveam cochilia. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe.. îl urăşti. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor.

Apoi.. Teoretic. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. în direcţia muntelui. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. Izbucni o explozie de lumină. Se culcă la pământ. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. ceva mai jos pe coasta muntelui.. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. Sam aşeză şi alte vreascuri. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. apoi o cracă. În bezna dimineţii timpurii.. în vreme ce stelele alunecau pe cer. ― . privind grupul de stele care luminau laguna. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. peste recife şi lagună. Atunci silueta. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. care îi îngheţă. făcîndu-i să se caute cu mîinile. iar paraşuta bufni. două umbre întunecate. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. vîntul se domoli. se culcaseră amândoi. Cînd vîntul sufla. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. Din beznă răsună un urlet subţire. se frecară la ochi şi păşiră sigur. Metru cu metru. ori altceva. briza împingea silueta printre florile albastre. răsunară zgomote. peste bolovani şi pietrele roşii.putea să ne trimită un om mare.. se apleca iar. la datorie lîngă foc.nişte iască. desfundînd cerul ca un tirbuşon. Întins în iarba înaltă. în ciuda cuvintelor lui curajoase. Percival Wemys Madison. Piggy se ţinea pe lîngă ei.. alunecă pe munte. din nou. de la casa parohială Harcourt. unul ar fi trebuit să doarmă. încetară să caşte. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. cu picioarele bălăbănindu-se. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. sforile se înmuiau. Celălalt îngenunche.. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. Strălucirea se intensifică. la fiecare adiere. clipeau sau se stingeau. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. luminată în roşu. devenind o bolboroseală. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. lîngă o stîncă. Aci briza suflă capricios. iar craca luă foc. Din lumea adulţilor sosi un semn. dă-mi. vorbind somnoros. ― Sam. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. Eric se aplecă şi suflă încet. căscară. . Sufla un vînt slab. bezna şi stelele. silueta stătea pe vîrful muntelui. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. se apleca şi se înfunda. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. St. departe. la aproape cinci kilometri înălţime. Erau gemenii. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. neclintită şi cu sforile încîlcite. Uneori. iar unul se întoarse în fugă. O clipă. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. iar Percival se linişti. Deasupra insulei se întinse o pată. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor.. Anthony. Cînd ajunseră acolo. Apoi adormiră cu toţii. ― Cred că s-a stins. pînă cînd pata de lumină crescu. iar celălalt să stea de veghe. ― Nu. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. Îi apăru faţa. o siluetă care atârna. se lovi şi-şi trase încărcătura. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. încetă să mai sufle. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi.. apoi. un semn. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea.

două guri deschise. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul.. iar flăcările focului se aplecară... Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare.. mai pune atunci.. . şi dădea zahăr căluţilor. Acolo se afla stînca cea mare. scoarţa se chircea şi se descojea. vîrînd cît mai multe crăci în foc..fiara. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. ― Ar fi fost. şi se gîndi la primul foc ― departe. lemnul exploda. ― Turbat.. Ralph visa. căci Sam era întors cu spatele la ea. peste zidul grădinii. Se repezi în jurul focului. Flăcările. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei.... Apoi cineva îl trase de braţ. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla.. fiindcă se întorsese acasă. se uitară nesiguri împrejur. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. ― Cînd cu focul şi cu porcul. le atraseră privirile.. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. Zece secunde se ghemuiră astfel.. amintindu-şi de beznă şi de altele. apoi mugiră. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. ― Ralph. ― . scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. ― Ralph. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. pomii din pădure foşniră.întuneric. Eric urmări carii. Sam se distra. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. Nu ţipă nici unul. l-a ocărit pe Jack. ― Ce-i? ― Nimic. vîri prea multe. Apoi Eric chicoti.― Nu le pune pe toate. arzînd în piramida de lemne.. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. ca marea.. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine.. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. ― Şi mie. ― Sam. celelalte trei pietre. m ― Aproape că se. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. ― Mi-e frig. ― Aşa e. sub ei. Apoi. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. iar dincolo de ea. ― . ― În afară de asta e. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu. o rupseră la fugă peste stînci.. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic... apoi.. stînca plesnită. Părul de pe frunte le flutură. ― . se ghemui lîngă Eric şi se uită. Rămaseră nemişcaţi. ― Să ne încălzim. gaura ― acolo. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. în timp ce grindina de foc trimitea fum. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. ― Din fericire. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. în loc să ne ocărască pe noi.. Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. pe panta mai abruptă a muntelui. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. unde domnea acum o beznă completă. Eric îşi întinse mîinile.clar. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. ― Sam... Foarte bine.. Departe.

Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina.. ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. bezna se umplu de gheare. ― Am fugit cît am putut. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă. ― Sînt zgîriat tot.ou ― Fiara ne-a urmărit.. Se lărgi în loc să se strîngă.. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. Stăteau şi ascultau. tristă şi cenuşie. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. ― Suliţele sînt de lemn.. Parcă s-a ridicat în capul oaselor. Fiara se mişca.. doar pentru a le da curaj. ― . aripi. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii. ― Avea ochi. cu un ţipăt răguşit. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. începură să se foiască. coborîră la nivelul privirii. O pasăre de mare bătu din aripi sus. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. Stai liniştit. iar cercul începu să-şi schimbe forma.. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. ― Era păroasă.... Razele soarelui... ― Focul lumina bine. al cărui ecou răsună imediat. Johnny. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii... Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. Îi dădu cochilia lui Eric. ― Linişte. de puncte necunoscute şi de ameninţări. iar ei înţeleseră. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării.. se cernu în sfîrşit prin adăpost.. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. căscînd încă.. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. lipiţi unul de altul şi tremurînd. .. căci omogenitatea lor fusese recunoscută. Jack îi chemă înapoi în centru.. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească..― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri.. ― Era cît pe aci să mă atingă... ― Tocmai îl aprinseserăm. Din obişnuinţă. le-o arătă. apoi cu spaimă. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard.. ― Gheare. geamănul cel mai apropiat de el. O ridică în schimb în aer. Labirintul de întuneric se destrăma. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă.. ― Colţi. izbucni în lacrimi violente. în linişte..mai multe vreascuri... Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. ― Taci atunci. . I se mişca ceva în dosul capului.. ― O să fie o vînătoare adevărată. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. Hai. nu dormeam.. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. Nu fi caraghios. iar unul dintre gemeni îl înşfacă.. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. la început cu îndoială. Piggy şi Simon îl urmară. iar în pădure se auzi un strigăt strident. în curînd. Piggy se lovi de el.. Chemaţi-i pe băieţi. ― Sam şi Eric.. Nu.. Gemenii.. ― A fost îngrozitor. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare.. ― Ne-am lovit de liane. Sam reluă povestirea. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate.

mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. şi dacă mă sperii. ― Vreau să spun. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. Ba da. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. o să ne suim pe munte. Piggy o să aibă grijă de ei.. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp.. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. Nimeni nu-l băgă în seamă. dar nu reuşi. fiindcă fiara nu lasă urme. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. ― Gîndeşte-te.. le-am fi văzut. Ştim cine trebuie să vorbească. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. implorîndu-i. Sîngele îi năvăli în obraji. interveni dispreţuitor Jack. ― Judecă şi tu. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. unde sînt grămezile de stînci. Ralph s-ar fi răstit la el. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. Acum focul trebuie să se fi stins. ca nişte pete cafenii... La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. Eu nu văd prea bine. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. Dac-ar fi lăsat. iar pistruii îi apărură clar. Uite-o. voiau să fie salvaţi. Se linse pe buze şi rămase în picioare. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei.― Fireşte. Jack. Dacă fiara nu-i acolo. Jack. încercă să respire din nou adînc. Piggy.. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. zise el. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. Nu-i decît un drum de urcare. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. nu încăpea îndoială. Piggy luă cochilia. .. într-un fel. ― Ce facem. Vechea enervare îl salvă. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. Nu mai avem nevoie de cochilie. evitară criza. Ralph? ― N-ai cochilia. nu ne-o pierdem. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack.. ca Ducă-se pe pustii.. dar fără speranţe.. răspunse fără chef Jack. zise Jack nerăbdător. sau lui Bill. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie.. Stai jos. Jack se înălbi la faţă.. dîndu-i energia de a porni la atac. ― Am cochilia. ― E mai mult decît o treabă de vînător. ― Aşa e! Foarte bine. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. O să căutăm. ne pierdem vremea. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni.. cînd la Ralph. ― E o treabă de vînător. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da... ― Iar creatura ar putea sta acolo. Se sprijini de un butuc. ― Şi mai e ceva. trecînd repede de partea lui Ralph. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. ― Nu. Acum e.. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. ― N-a fost nevoie. ― N-am putea. ― N-ai cochilia. ― Aşa. Piggy răsuflă uşurat. Stîncile fac un fel de pod. Băieţii dădură din cap. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. şi. ― Pînă acum n-a avut nimeni. Nu teai gîndit niciodată la asta. zise Ralph în cele din urmă. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. Am fost prin apropiere. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea.

Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. Ralph se uită într-o parte. Ralph îi răspunse politicos. ― Am găsit un punct de observaţie. bombăni Jack. După ce mîncară. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. ce păreau că se clatină. O ridicătură strimtă de recife. Aşteptaţi-mă. Ziua promitea. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. Suspină. O să ne apropiem cît putem. erau în stare să spună ce voiau. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. Ralph mergea în urmă. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. ca şi celelalte. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. Sub conducerea lui Ralph. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. ― Foarte bine. înaintînd în faţa lui Ralph. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. ― Hei. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Jack se întoarse în fugă. Nu comenta. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. ― Eşti vînător. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. Simon. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. iar Robert chicoti. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. Se întoarse spre ceilalţi. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te.― Hai să mergem. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. fără să lase urme. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Această latură a castelului. Ascundeţi-vă aici. Jack roşi. se bîlbîi încurcat Simon. Ralph se uită la Jack. ― Nu cred că există fiara. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. apoi se uită din nou în gol. În spatele lui Ralph. Plecăm după aia. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. zîmbi silit. eroice şi bolnave. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. Baza recifului plesnise. Fiara trebuie să fie aici. prelungea însă insula în mare. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. Am să merg. II privi pe Jack. iar şeful trebuia să meargă mai departe. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. ― Înţeleg. Cînd Simon se ciocni de un pom. Cîteva clipe. voi. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. ― Ştiu. . Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. ― Să mîncăm mai întîi. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. sau să răsune prea tare. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. aşezată pe vîrful unui munte. ― Eu sînt şeful. înaltă poate de treizeci de metri. Ralph prinse curaj. Foarte bine. Simon se răsuci pe picioare. de parcă ar fi fost un promontoriu.

doar Jack se dusese pînă la malul mării. Apoi. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. La dreapta se găsea laguna. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo.. strigă Jack entuziasmat. Urcară împreună ultima treaptă. ca şi cum ar fi măturat stîncă. apele se umflară. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. Ralph se uită spre munte. claie peste grămadă. Ralph nu răspunse. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. ci doar de această prăbuşire. iar în fund pădurea.― Nu. N-avea unde să se ascundă. E un loc foarte prost. şi. şi gata!. ― Ce-i aia. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. iar masa hurui stins. Ralph se cutremură. pe cealaltă parte. ― Nu există apă proaspătă.. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. leviatanul adormit răsuflă. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. nici eu nu cred. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o.. ― Doar o dată dac-o împingem. Jack fremăta. Valurile se cufundau încet printre stînci. Văzu acolo o stîncă plată. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse.. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. dezgolind mese trandafirii de granit. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. La un moment dat. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. ca să vadă ce-avea de gînd. ca să fie mereu plină. Laguna îi apăra de Pacific.. îşi continuă drumul peste stînci. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. . ― Nici nu mă gîndesc. dintr-un motiv greu de ştiut. mişcată de marea deschisă. Nu se vede nimic. terenul stîncos şi iarba plină de capete. atunci? La jumătatea distanţei. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii. ― N-am vrut să te las să mergi singur. aşa încît la dreapta. Jos. Jack înainta de-a lungul cornişei. peste cîteva secole. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. ierburile marine se încovoiară. apoi o costişă abruptă.. Ralph se întoarse spre reciful roşu. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. iar la stînga.. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. deşi nu era nevoie. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. urcare şi iar prăbuşire. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere.. nu ştiu cum să-ţi spun. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. la revedere. tufişuri ciudate de coral. care ţinea un minut. întinsă ca o masă. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. Îşi strînse buzele care i se albiseră. cercetă o jumătate de cavernă. şi în cele din urmă se aşeză. ― Ei bine. pe stîncă. deasupra lagunei. se vedea o pată lungă şi verde. jos de tot. ― Nu se vede fumul. Descrise un gest larg cu mîna. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. undeva în spate. ― De ce? ― Priveai. marea avea să transforme castelul într-o insulă. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. polipi şi iarbă marină.

Şi nici prea multă apă proaspătă. ― Ce facem. Îşi supse pumnul învineţit. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. Trebuie să ne asigurăm. se desprinsese şi atîrna vibrînd. Hărmălaia izbucni iar. o dată cu mînia.. Ai mai fost pe-acolo. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. spart doar de vîrful muntelui.. Acolo au văzut fiara. Ralph rămase pe loc. Sînt fructe. care se crăpase. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. şi nici adăpost. se opintea şi împingea o stînca. Un pîlc de băieţi. Nu părea să-l doară. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. Bill se apropie de Ralph. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui.. Dar Jack dispăruse. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă.. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. de parcă ar fi fost un ciocan. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti.. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc.. zise Ralph şi clătină din cap. ― Avem timp destul! strigă Roger.. ― Fum. ― O să ne suim pe munte.― M-ai înnebunit cu fumul ăla. ― Am putea împinge stînci. ― Fum. ― Înapoi la adăpost. Iar voi vă pierdeţi vremea. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod.. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. În timp ce se întorcea. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. Ideea îi reveni imediat. ― Jack. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. gata să se răzvrătească.. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. Trebuie să ne asigurăm.. furaţi de entuziasmul explorării. ― Pînă la pod. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. aşteptînd în iarbă. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. ― Sînt obosit. ― N-o să fie acolo. ― Am putea să mergem pe mal. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. ― Hai să stăm aici. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. Condu-ne din nou. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. ― Eu sînt şeful. împingeţi stînci. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. zise Ralph. Uitaseră de fiară. aproape de grămada de stînci . atunci? Ceilalţi băieţi. ― Jack! Hai. ― Fum. Acum plecăm. ― N-avem hrană aici. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. Privi sumbru muntele. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. ― Avem nevoie de fum... ― Hai să construim un fort. Soarele strălucea.

încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe.. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. şi totuşi. ci doar din obişnuinţă. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. Pentru prima oară în acea zi. cînd ajunseră la fructe. Ralph. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze.. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie... Vînătorii stăteau jos. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. o vreme. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. perspectiva era complet diferită. val după val. Acolo. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. nedumerit. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. prefăcîndu-se că o ignoră. căţărîndu-se pe micul recif. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. Ralph îşi dădu seama de căldură.. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. Acum marea avea să se retragă. Aici. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Se vedeau pe cîţiva kilometri. ocupate cu alte treburi.. erai bătut în cuie. cercetă faţa lui Simon. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. puteai să visezi la salvare. . Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. neputincios. Apoi. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. Ar fi vrut să facă baie. Erau muşcate pînă în carne. apărată de scutul lagunei liniştite. iar orizontul era de un albastru tare. părul le crescuse mult prea lung. Apoi unghiile. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. De cealaltă parte a insulei. a kilometrilor ce-i despărţeau. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. Ralph coborî spre stînci. condamnat. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. pe lîngă stînci. ― Ascultă. ca nişte jeleuri. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. e aşa de mare. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. Se părea că nu-l auzise nimeni. învăluită la prînz de miraje. Aici se afla despărţirea. ― Te întorci de unde-ai venit.. cînd se aşeză. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. urcarea şi prăbuşirea. aici însă. ca şi ale lui. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. Simon dădu din cap. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. dar nu din cale-afară. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş. Se uită furiş împrejur. Ralph urmări. Simon îi vorbi aproape în ureche. era nu atît o înaintare. tot ţinînd-o larg deschisă. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. Soarele trecuse de zenit. erai. Alunecau de-a lungul insulei. bariera. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau... treptat. dar asta nu din pudoare sau din confort. ca să-şi îndeplinească misiunea. aproape la nivelul mării. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. Erau murdari. de cealaltă parte a insulei. oprindu-se. o baie ca lumea. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi.. căutînd un indiciu. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. chiar să şi visezi. apoi. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. întregul grup se opri şi mîncă. cu săpun. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica.de pe mal. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii.

am spus. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. Dădură deodată peste un teren deschis. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. obiecte egiptene. Descoperiră o altă cărare de porci.. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. iar Jack o rupse la fugă. o să vînăm. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. atunci? Cum Simon nu răspunse. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. unde puteai sta tolănit. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. nu sînt.. iar afară ninsese. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. Trupul lui Ralph se mai destinse. Cel puţin aşa cred. Porniră din nou.. Odată. ― Nu. ― Pe aici. Se uită la mare. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri.. Jack aruncă o .. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd.― Si totuşi. Jack se aplecă spre ea. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. ai să te întorci cu bine. îi apărură viu în faţă. O clipă nu mai spuse nimic. Mămica mai era cu ei. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. drept spre el... aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită.. într-un fel. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph. dar era plin de grijă şi de mîndrie. iar tăticu venea acasă zilnic. De pildă. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. avem nevoie de carne. Jack era ocupat cu vînătoarea. ― De unde ştii.. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră.. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. cu suliţa la subsuoară. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. visele diurne îl asaltară. Cred numai c-o să te întorci cu bine. paralelă cu prima. ― Ralph. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. chiar dacă acum urmărim altceva. Totul era perfect. brusc. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. Ralph se speriase. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc.. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos.. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. apoi îi zîmbi amar lui Simon. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. Mistreţul se îndepărtă. ― Dacă nu ne abatem din drum. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută.. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. lîngă mare. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. Jack deschidea coloana. o să fie timp să urce pe munte. Apoi îşi zîmbiră brusc. ― Pe-aici.. apoi cealaltă despre vrăjitor.. aproape cu simpatie. şi totuşi. se bucura că păşeşte mai alene. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra.. Roger îi chemă din desiş. ― Dar are să ne omoare. Cînd ţi se făcea frig. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. Ralph se sprijini de un pom şi. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici.

― Eu l-am nimerit. vînătoarea nu strica. ― E nevoie de-un porc. ― A dispărut. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. repetă Ralph. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby.. Jack strigă. ― Eu te-am văzut. zise Simon. Braţul lui Jack coborî. ar trebui s-o sugi. Le ceru atenţia. zise Roger. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. Jack se tăvălea pe jos. Robert grohăi la el. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. Îşi întoarse antebraţul stîng. Apoi rămase liniştit. dar sîngera. Ralph. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. Simţea nevoia unor martori. Pe piele era o zgîrietură. zise Jack şi se întoarse. atunci am putea s-o facem ca lumea. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. ― Grozav joc. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. l-am rănit. L-am nimerit cu suliţa. ― O rană. Se umfla în pene. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. ― L-am nimerit sigur.. Ralph se uită la el. ― L-am nimerit. ― Hei. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. ― Ar trebui s-avem o tobă. Jack roşi brusc. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. ― N-a fost decît o glumă. în spatele lui se afla Roger. Uite cum am azvîrlit suliţa. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. Ca Berengaria. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. Cred că mistreţul e fiara. Jack o supse. Melopeea se înălţă ca un ritual. Atenţia se concentră asupra lui Jack. ― Venea pe potecă. ― L-am nimerit sigur. ca să vadă cu toţii.. zise Ralph indignat. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. luptîndu-se să se apropie. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. nu gravă. prefăcîndu-se că-i e frică. ca la o vînătoare adevărată. L-am rănit. spuse Maurice. ― Ai zis c-o să ne omoare. la urma urmei. Chiar în rît. ― L-am nimerit. ― Priveşte. cuprins deodată de un entuziasm nebun. cercul se clătină. zise Ralph jenat. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. .. Robert guiţă. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. A fost un mistreţ. bătînd toba. care se prefăcea că atacă. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. şi avu sentimentul că. apoi chiar de durere adevărată.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. Suliţa s-a înfipt în el. ― N-a fost fiara. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. fiindcă le cîştigase din nou respectul.

Ralph se uită împrejur şi văzu marea. ― Trebuie să aprindem din nou focul. ― Bine. aşteptînd ca apa să coboare. sus? Jack ameninţă cu suliţa. Se sui într-un pom. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Ralph privi nemulţumit soarele. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. asemenea unui şanţ de apărare. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. Oricum. se aşezară jos o vreme. stînd singur. Soarele păru că se mai domoleşte..― Sau de cineva care să se prefacă. spuse Jack. ― Aşa e. parapete lungi. . se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. zise Jack. ştiţi despre ce-i vorba. fiindcă trebuie să-l omorîm. ― O s-o omorîm. aşa că nu se poate. zise Jack jenat. a trecut vremea să bem ceaiul. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. ― Să ne folosim de un puşti.. zise Jack. privindu-l. ― Şi dacă fiara e acolo. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. ca la o partidă de şah. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. aşa încît poposiră. şi toţi rîseră. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. dar şi atunci unii se mai udară.. unele folosite drept poteci. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. zise Maurice. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. Jack îşi agită suliţa. că dacă mergem pe lîngă malul mării. Se ridicară pe rînd în picioare. Ralph se ridică în capul oaselor. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. n-o să găsim niciodată ce căutăm. Ralph îl privi pe Jack. se umfla şi se sugea. ― E nevoie de-un porc adevărat. aparent la mare depărtare încă. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. cuibărit într-un adăpost. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. Se gîndi la puşti şi la Piggy. ― Staţi să mă gîndesc. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. Din nenorocire. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. ― Se lasă seara. Apoi valul reveni. Gemenii îşi dădură asentimentul. încercară prin pădure. Sosiră la o viroagă care despica. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. iar băieţii ţipară. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. Îl văzu clar pe Piggy. ― N-avem ochelarii lui Piggy.. dacă nu voiau să se pună în primejdie. stîncile păreau de netrecut. zise Robert. udîndu-i. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. Şi totuşi. ― Hai acum pe munte. spuse Ralph. mîngîindu-şi încă fundul. Mai departe. Ralph dădu din cap. ca să li se usuce zdrenţele. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Treceau peste mici recife. ţărmul strîmt. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. Ralph visă iar. Dacă facem aşa. ca un singur trup.

― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. ― Mă gîndesc la lumină. ― Perfect. cărarea trebuie să fie pe-acolo. ― Am sosit. ― Nu vreau să mă întorc. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. Dar în timpul zilei. Ţi-am mai spus. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. . Arătă spre pădure. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. Jack se afla lîngă umărul lui. Ralph dădu din cap. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. Vorbi disperat.. se îndepărtă primul. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. ― Foarte bine atunci.. Ralph luă o hotarîre. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. zise Jack şi se strîmbă. zise Jack. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. ― Mă duc eu. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. Se uită lung împrejur. Cărarea porcilor era un tunel întunecat.. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia.― Dacă ne întoarcem. Ralph. Simon îi aruncă repede un zîmbet. Jack încheia coloana. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat.. zise Jack enervat. se întoarse şi se pierdu în pădure. ― Aşadar. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. ― Haideţi. dacă vrei. O să orbecăim.. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. ― Voiam să căutăm fiara. Făcu un pas înainte şi se opri. încă enervat şi jignit. pe acolo pe jos? ― Da. Ţinea kilometri întregi. nu-mi pasă. Murmurară că erau de acord. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. ― Bineînţeles.. ― N-o s-avem destulă lumină. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. ― Jack. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. ― Staţi o clipă. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. Tăcerea se prelungi. Rînji batjocoritor. Ralph se întoarse spre el.. ― Dacă traversăm. nemulţumit şi posac. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. Zău. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. dacă ţi-e frică. o să dureze ore întregi. Toţi aprobară înţelegători. pe sub munte..

.. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. în cazul cînd. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. prea amar şi prea reuşise să intimideze. Jack făcu un pas. Sîntem totuşi nişte caraghioşi. n-o să fim de-ajuns. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. Pe neaşteptate. Te aşteptăm aici. ― Atunci sîntem trei.. atunci. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. dacă tu n-ai nimic împotrivă. am să mă duc singur. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara.. ― Roger? ― Eu sînt. să-i spunem lui Piggy că.. da. în timp ce trunchiul se legăna în ... Ralph simţi ironia şi îl urî. începu să gîfîie şi să tuşească. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. cei doi porniră să urce muntele. care nu vorbea. La revedere.. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. tocmai cînd se calmase. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. Unul lîngă celălalt. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. Ralph se opri. îi răspunse Jack sarcastic.. oboseala şi frica îl înfuriară. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat.. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. Cuvîntul era prea bine ales. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. nu fiindcă le era teamă. colţuros la pipăit. o siluetă întunecată se desprinse. ― Fireşte. ― Sîntem nişte caraghioşi. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. Ralph se întoarse spre Jack. ― Cîtuşi de puţin. ― Foarte bine. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. ― Fireşte că mi-e frică. pentru a mai fi nevoie să-l repete. să-şi spună cît erau de proşti. Sîntem pe marginea zonei arse.. Pipăi şi se lăsă alături de el.. Se aşternu tăcerea. la ce le folosea că erau trei. ca un blestem. O alta îi luă locul. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. ― Cenuşă. Din întuneric se auzi răspunsul. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. erau doar obosiţi.. vorba amară.. Jack. Totul era din vina lui Jack. Apoi ironia finală. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. Pata dispăru. Fireşte. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. ― Veniţi? La acest cuvînt. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. ― . Înţepătura cenuşei în ochi. transformată în tăciuni ascuţiţi. spusă cu indiferenţă.. ― Ei bine. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. ― Ei? ― Mă duc pe munte.. în timp ce tuşea. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. acum. ― Pleacă atunci. Simţi cum coaja pomului.― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. ― N-am nimic împotrivă.

dar înlemnise.cenuşa invizibilă. Roger. Roger vorbi. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. Roger şi Ralph. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. S-ar putea să mă urmărească. ― Închipuiri. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. şi lucrul ăla s-a umflat. ― O broască. cînd se mişca. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. Jack se ridică. O creatură care se umfla. ― Hai. tremura şi vorbea răguşit. Vocea lui fizică tăcuse. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. cît intenţia ei sfidătoare. O clipă rămase tăcut. se vedea o pată de cer mai limpede. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. ascultau răpăiala şi se gîndeau. Cînd ajunseră la ultima costişă. iar Roger se împiedică. Jack se strecură pe alături. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. iar Roger rămase niţel în urmă. Roger şi Ralph înaintară pe vine. Se furişară înainte. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. de jur împrejur. şopti Jack. Un fel de "pleosc". ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. În spatele lor. fiindcă uitaseră de el. Piggy îi spunea că era un copil. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. care apoi se destrămară în beznă. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. cu firea lor de nepătruns. lăsîndu-l pe Jack în urmă. Ajunseră la vîrful plat. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. necomunicativ din fire. O altă voce îi spunea să nu fie prost. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. iar cea interioară. se opriră şi se ghemuiră. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. la orizont. a raţiunii. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. se legănau. fiindcă nimic nu se umflă. ― Uite acolo. se făcură auzite. tăcea. scoase un fel de şuierătură şi trecu . Poate că fiara doarme. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. Ralph îl simţi că ezită. stăteau. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. Roger li se alătură.. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. iar ceilalţi îl urmară.. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. Ralph se foi. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. Jack chicoti şi se cutremură de silă. Nici un fel de creatură nu se umflă. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. ca şi altele. Roger se afla în spatele lui. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. Apoi Jack îi găsi. Un fel de grămadă. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. Tresăriră. îşi îndreptă trupul. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. ― O broască! Am auzit şi un zgomot. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. cu toate cuvintele lui curajoase. ― Fireşte. unde era o viroagă în stîncă. Printr-o înţelegere comună. iar Jack îi vorbi la ureche. ― Să mergem să ne uităm. zise Ralph tremurînd. Jack şi Roger se apropiară.

dar n-am ataca un tigru. Sîntem buni să trăncănim. cum făceau atît de des de la o vreme. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării. muntele se goli de băieţi. ― Vorbe. ― Zău. ― Nu ştiu. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi.. zise Ralph cu amărăciune. felia de lună se ridicase clară la orizont. Ralph se ridică ascultător. Îşi frecă distrat mîinile. Se cutremură violent. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. În faţa lor. şi încercă imposibilul. ― Cîtă vreme e lumină. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei.. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. în faţă. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. Ne-am ascunde. Apoi vîntul mugi prin pădure. ― Eşti sigur? Vreau să spun. Jack continua să se uite la nisip. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. şi ochi mari şi negri. ― Nici nu mă gîndesc. în beznă se stîrni o foiala. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. Piggy la fel. zise Ralph. Sîntem înfrînţi. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat.. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc.. . ― Ai făcut-o. În spatele lor. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă.mai departe. iar puştii smiorcăiră. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus.. Făcu doi paşi grei înainte. Luă cochilia de la Jack. l-am văzut. coborînd în goană panta întunecată. uită-te şi lasă-mă în pace. cerul întreg se lumină. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă... Roşi în timp ce se îndepărta. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. doar la trei sau patru metri. răspunse Jack dispreţuitor. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. zise Ralph. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. sîntem destul de curajoşi. deodată. Îşi dădu claia de păr peste cap. vorbe. în curînd. şi se îndreptară spre platformă. ― Fiara are colţi. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum.. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. Chiar şi Jack s-ar ascunde. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. Jack se ridică. Se redresă printr-un efort al voinţei. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. iar făptura îşi înălţă capul. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. vorbe. vorbe. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă.

Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine. ― Să ridicăm mîna. ― Da. Ralph crede că sînteţi laşi. ― Din pomi... ― Şi ce. Jack se întoarse spre vînători. ― Eu nu mă mai joc. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. încercate în pădure. atîta tot... Nu-i un şef bun. grea şi ruşinoasă. zise Jack violent. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. ― Cîţi cred că. Nu sînt cu voi. ― V-am adunat. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia. ― Nu-i vînător..... ― Linişte! strigă Jack.. luptînd împotriva tăcerii ostile. Se opri o clipă. din mai multe motive. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. amintindu-şi de temerile lui de demult. Nu ştiu ce face. ? ― Să ne vîneze. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă. ― Foarte bine. . zise Jack. ― Eu i-am adunat. zise Jack. îi adunam eu. cred c-aţi aflat. indiferent ce e. N-o să ne găsească niciodată carne. atunci.. Jack îl întrerupse. Glasul i se stinse.. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară.. Mai întîi.. Tăcerea continuă intensă. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. Numai că. Vocea lui Jack continuă. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. Şi asta nu-i tot. ― Pe vîrful muntelui. ― Fiara iese din mare. apoi continuă.. Fiara vînează. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte.. ― Să ne vîneze. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. să ne vîneze.. am văzut fiara. ― Zi atunci că sînt laş. Pe platformă răsună un fel de suspin. Ca şi tine. Ochii îi aruncau fulgere.. Vorbeşte ca el. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. apoi am fugit.. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. Ai suflat în cochilie. ― Şi el e tot laş. zise Ralph. nu-i de ajuns? ― Bine. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. Da. ― Din beznă. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. ― Poate c-aşteaptă. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. Jack strînse cochilia în pumn.. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef.. ― M-am dus şi eu. ― Ralph seamănă cu Piggy. el a rămas în urmă. Si toată vorbăria lui.. foarte bine... Nu ştim nici măcar ce e.― Adunarea noastră. atunci. cu bărbia în piept. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră.. ― Dacă nu-i adunai tu... Doar la cîţiva paşi de ea. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă..

― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Ralph se uită la Simon. ― Am vorbit. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare..Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. O să iasă acelaşi fum. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. Şi chiar pe nisip. O clipă se opri. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. Căută ajutor şi simpatie. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. care fu atît de uimit. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum.... Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. Cercul se zgudui de groază. deşi mai că nu-mi vine să cred. N-avem foc deloc.. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. apoi strigă strident şi furios. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. şi se opri asupra lui Piggy. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph.. Piggy ridică cochilia. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― N-avem nici un foc pe munte. Nu-i nimic de făcut. ― N-avem nici un ajutor. Ralph gesticula neliniştit. ― Am să plec. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. Ceva pe care noi. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. să mă urmeze. Piggy. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. cînd am dat într-adevăr peste fiară. Acum. iar Simon se retrase de lîngă ei. Se întoarse puţin spre el. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. Piggy. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. Piggy era indignat.. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. ― Nu merge. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! . ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. ― . Ralph. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut.. Din nou. Jack îşi drese din nou glasul. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. Cînd are să apună soarele. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Încet. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. dacă nu faci foc. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. N-are decît să-şi prindă singur porcii. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. are să se întoarcă. încît rămase în picioare. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei.

― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. Nimeni nu voia să-şi bată capul. încruntîndu-se. pe măsură ce orele se scurgeau. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare. ― Să aprindem focul chiar acum. Sam şi Eric şi. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul.Băieţii începură să bombăne. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. O bună parte putrezise. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. ca să nu intre prea adînc în pădure. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. Lucrară cu inimă. Ralph se lăsă pe nisip. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. în cheful lor se strecura o undă de panică. Se întrerupse. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. Nu cred c-or să primească. rămurele. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. altminteri se făceau praf. ÎI putem aprinde chiar aici. şi totuşi.. Ralph se opri din lucru şi se ridică. reflectînd la situaţie. sau intrară în adăposturi. se umezise şi colcăia de insecte. sînt eu. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. Adunarea semăna cu o petrecere. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. se entuziasmară grozav. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne.. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea.. fiindcă aveau ceva de făcut. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. de care n-aveau nevoie la întrunire. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele.. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. ― Fireşte. fumul n-o să se vadă aşa de bine. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. Puştii. pentru ceilalţi. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple.. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. dîndu-şi părul peste cap. ― Să încercăm. Piggy continuă. într-un asentiment general. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. n-o să se vadă la mare depărtare. ― Cred c-au plecat. iar în veselie una de spaimă. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. zise Ralph şi se uită în jur. ― Va trebui să aprindem un foc mic. Se uită înjur. ― Cred. se risipiră spre malul mării sau după fructe. . Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. încît ajută şi el. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. doar n-o să plece singur în pădure. să ne apropiem de... deşi. nu. Fireşte. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. Pentru prima oară. Ceilalţi dădură din cap. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. Pe deasupra. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. între bazin şi platformă. În cele din urmă.. buştenii trebuiau traşi cu grijă. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. . se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. băieţii luau orice lemn din apropiere. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. Piggy se simţea atît de încîntat. ― Dacă-i poţi găsi. crăci şi buşteni. Ţopăiră şi cîntară. Nu mai erau siliţi să se apropie. aducînd lemne de foc..

vibra neliniştea. zise Piggy. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. N-o să ne mai batem capul cu fiara. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. undeva pe plajă. dar nu reuşi să evite soarele. sudoarea îl năpădi. Se mişcă de colo-colo. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. Cerul. Vom fi mai fericiţi acum. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. şi cu multe. Să nu mai visăm atîta. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. ― Se opri şi continuă mai încet. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. Radia de fericire. spuse Piggy. Au luato în partea aia. la castelul de stîncă. în curînd. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. în ce priveşte fiara. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. Discul soarelui părea de argint coclit. ― Ia ascultaţi. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. zise el. Ralph rămase tăcut pe nisip. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu.. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi.. O să mergem mai încolo. O să aprindem un foc mic şi puternic. Rămase aşezat jos. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. Dădură din cap şi criza trecu uşor. tresărind. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. Se foiră. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. ― O să vînăm. acum devenise ameninţător. deşi aerul devenise înăbuşitor. ― Uite! Îşi reveni. Sîntem aproape de capătul insulei.. ― Ne putem descurca şi singuri. nu? Ralph se aşeză. îi zîmbiră lui Ralph. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe.. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri.― Cînd strîngeam lemne. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. I se făcu repede sete. lua foc. iar în mijloc dansau fluturii. . Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. o sete grozavă. ― Iar apoi. din străfundul sufletelor chinuite. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. Erau încărcaţi cu fructe. E cam sărit. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. plăcut surprins. cu ochii aţintiţi spre pădure. Eu am să fiu şeful. ― Ne putem lipsi de ei. Gemenii se apropiară. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Îi cercetă atent. Cei trei băieţi se aşezară. se roşea şi răspîndea căldură. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. ― Şi mai e ceva.. zise el. nu? În timp ce buşteanul se usca. Încotro a apucat-o şi Jack. ― Ascultaţi-mă. ― Poate. ― Vă mulţumesc. Departe. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. ― O să vînăm. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. Consimţiră cu frenezie. pe două rînduri..

făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. guiţă. iar aerul era fierbinte şi liniştit. În cele din urmă.― În ce priveşte fiara. Băieţii urlară şi se avîntară. Porcii. Jack. Jack se îndepărtă. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. Un şir de braţe drepte se trase înapoi.. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Roger alerga în jurul vălmăşagului. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. Se întoarse şi se îndepărtă. ― E înăuntru. ci respiră sălbatic. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. Înconjurară ascunzişul. zăcea scroafa cea mai mare. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. călare pe ea. Se ridică brusc. mugeau încet sau guiţau. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. Puţin mai încolo de turma de porci. aproape că o ajunseră. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. preocupaţi de zborul lor. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. Deodată împunse pămîntul cu degetul. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. Atunci poate că n-o să ne mai supere. Aici. îi opri şi cercetă printre pomi. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. graba de-a o ucide scăzu. O văzură. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. o înjunghie cu furie. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. în mijlocul luminişului. purceii se risipiră. lăsîndu-se cu toată puterea. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. întinse braţul şi arătă spre scroafă. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. de la o distanţă de doar zece metri. Se uită împrejur. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. Această năvală îngrozitoare. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. iar aerul se umplu de zgomot. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. care trădau prezenţa porcilor. Cînd o să vînăm. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. Scroafa se prăbuşi sub ei. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. începură să înainteze foarte încet. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. nu vorbi. fluturii dansau mai departe. Se împiedică de un pom. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. iar vînătorii veneau în spatele lui. nişte saci umflaţi de grăsime. doborîtă de căldură. după picăturile de sînge strălucitor. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. de transpiraţie şi de spaimă. dădu din picioare. ― Ia uitaţi-vă! . unde fluturii dansau unul în jurul altuia. Suliţa pătrunse treptat. cufundată în fericire maternă.. O vreme. ― Acolo. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. scroafa căzu. În scurt timp. o sălbătici şi mai rău. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. Se opri în faţa unui ascunziş. Aproape imediat. de sînge. Băieţii se dădură înapoi. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. scroafa înainta cu opinteli. sîngera turbată. din partea unei lumi necunoscute ei. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. Era neagră şi trandafirie.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor.. fireşte! Începu să rîdă. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. ― Ei bine.. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins.. fiindcă. În cele din urmă. ― Trebuie să se distreze. Cîteva clipe. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii.bine friptă. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. ― Dar. zise Împăratul Muştelor. Simon bîţîi din cap.Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. Ţinea ochii întredeschis!.. dar nu spuse nimic.. nu eşti decît un băieţel prostuţ. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel.. ― Auzi. ― A. Fără foc nu putem fi salvaţi. Fără foc.. nu? Eu sînt o parte din tine. Nu-şi putea desprinde privirea.. ca să scoată fum. Simon îi răspunse prin tăcere.. ― . ― Eşti un băieţel prostuţ. ― . Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. nu putem fi salvaţi.. fiindcă.. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. Ştia că-l va apuca o criză. Dar trebuie să ţinem focul aprins. ― El e vînător. cum spune şi Bill.. ― Focul e lucrul cel mai important. Bill întinse mîna după cochilie.. ― Hai.carne.. focul! Focul.. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. Deasupra capetelor.. ţinute chiar acolo. atunci.. Doar eu. O clipă nu vorbi nimeni.. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea.. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. ― Un cap de porc pe un băţ. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. ― Ştiai. ― N-are cine să te ajute. se opri şi apoi vorbi curgător.mi-ar plăcea nişte carne. Împăratul . ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt.. mai aproape.. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie.. Ralph ridică mîna. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. Simon îşi muşcă limba umflată. Ralph se strîmbă. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului. şi la Jack. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. lovite de o pală de vînt fierbinte. da. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. Ei cred că eşti ţicnit. spuse Împăratul Muştelor... tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. Se opri iar. Vino mai aproape. E altceva. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit.. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce.. Sam şi Eric luară cochilia. ― Foarte bine. ― . nu? Şi la Piggy. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă. ― . spuse Împăratul Muştelor. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. După discursurile splendide şi numeroase... Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. şi dacă ne-au invitat.la o petrecere. Iar eu sînt fiara. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc. ah. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. Sînt toţi vînători.

crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. Zăcea pe covoraşul de liane.. şi se uită de sus la el.. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. ca a unei fiinţe vii. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare.. În scurt timp. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. Piggy şi Ralph. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. pînă intră în bezna pădurii. Bietul şi rătăcitul meu copil. cu capul culcat într-o parte. ― Te previn. Dar. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. Rareori. Pricepi? Jack. în pădurea tot mai rară. proiectată pe norii cafenii. Ceea ce zări îl conduse în sus. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Mişcarea ei. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. Maurice. norii continuau să se adune. gata să explodeze. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. în jurul gurii şi al bărbiei. o tresărire ca de mătase albastră. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori.Căci altfel. iar sîngele îl podidi.. o regiune mai înaltă. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. ― . apoi se lipiră la loc. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. preferind duhoarea porcului. nu se mişcă. le sperie o . O să te omorîm. Nu le mergea bine decît muştelor. Am să mă înfurii. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. Roger. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. Şi muştele o descoperiră. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. Aici era coloana vertebrală a insulei. cu o figură inexpresivă. Pe la începutul serii. plesnind coroana pădurii. căci altfel. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. o să te omorîm. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. Culorile se retraseră din apă. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. în cele din urmă.Muştelor se umfla ca un balon. Robert. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. aflată sub munte. înăuntru era beznă. bietul şi rătăcitul meu copil. Pricepi? Eşti un nedorit. sîngele se uscase. Cînd lianele se zgîlţîiră. pe vîrful muntelui. Apoi se întoarse. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. pe pămînt. Se vedeau luminişuri largi. dar fără să se oprească. articula cuvinte mute. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. ca un bătrîn. Lumina era nefirească. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. pline de desişuri şi pomi uriaşi. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. iar vîntul se porni din nou. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. privind opac înainte. Bill. Se căzni să înainteze. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. muştele îl ignorară. văzu că se mişcă ceva. continuă Împăratul Muştelor. Porni trist printre trunchiuri. Simon se ridică. Se tîrî. o beznă care se lăţea. rămase neclintit. Şi totuşi. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. mai violent.

dinţii. ca la război. Piggy. ― Mă doare capul. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. zise Ralph cu înţelegere. As vrea să se mai răcorească. spuse Ralph. Examina oasele nazale. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor.. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. Ralph se uită la cer. Mai încolo. Ralph plonja în bazin. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. Nu-mi pasă. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. Piggy îşi scoase ochelarii.. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. Piggy încetă să mai bată apa. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph.. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. Oricît de grijuliu păşea. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. ― Doar pentru nişte carne. Rîse de Piggy. Apoi. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. dar nu-l nimeri. ― Să ne scăldăm. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. vîntul suflă din nou. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. ― Opreşte! strigă el. ― Aş vrea să plecăm acasă. ― Am înţeles! Am înţeles. Chiar de la acea depărtare. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. Apoi. iar muştele o potopiră. ― Şi pentru vînătoare. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. Văzu corpul inert. iar picioarele îi cedară. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. zise Ralph. La petrecerea lui Jack. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. Stomacul umflat i se zvîntă. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. bătu apa din jur. O porni în josul muntelui. Linişteşte-te. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. zise Ralph stingherit. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. sau cel puţin abia mai fumega. tot pe plajă. Ralph îl stropi din nou cu apă. asta-i tot ce putem face. suspinînd. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. silueta se ridică. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . acoperită cu iarbă. ― Ai grijă de ochelarii mei. culoarea descompunerii. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. Ralph îl ţinti din nou. Apoi apucă sforile paraşutei. silueta corpolentă se înclină. ― N-au decît. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. Simon uită de muşte. ― Adică.. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. în schimb. ― S-au întins poate prin adăposturi. ― Aş vrea să plouă. ― S-au dus acolo. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. ― Nu-mi plac norii ăştia. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă.

Fără să înţeleagă motivul. Jack agită din nou suliţa. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. îl arseră. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. ― Dă-mi să beau. aproape că îşi terminaseră masa. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Jack îl ignoră din nou. Toţi băieţii de pe insulă. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. spuse Jack. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. se aşezase acolo ca un idol. zise Ralph. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. O vreme îi privi pe cei doi. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. De îndată ce-i văzură. ― Duceţi-le nişte carne. Acum alergi după hrană. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. obişnuit. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. E meseria voastră. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. ca şi Sam. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. Rîdeau. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. fiindcă m-aţi ales. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. pline cu apă. Piggy încercă să fluiere. se adunaseră pe iarbă. uscat şi bătătorit de paşi. în faţa lui. băieţii tăcură rînd pe rînd. arătîndu-i forţa. cu mîncarea în mînă. iar Jack se întoarse pe locul său. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. Venise seara. ― V-am spus că sînteţi vînători. Ralph.. în afară de Piggy. iar băieţii înfulecară şi mai repede. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. chicotiră nervos. Trădat de propriul stomac. prevestitor de furtună. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. Primiră darul din care picura grăsime. ― V-am dat hrană. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. în picioare. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. Ralph se uită în altă parte. îl loviră cu halca pe Piggy. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. Ralph făcu un pas nesigur. urlară şi dansară. ca o maimuţă. apoi ţărmul. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. fructe şi coji de nuci de cocos. Judecînd după chipurile lor unsuroase. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. Henry îi aduse apă. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. Sam. dar nu cu calmul ei splendid. ci cu ameninţarea violenţei. Pe stîncă ardea focul. porni mai departe. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Înainte de petrecere. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. . Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. Ralph. În acea clipă. Şi trebuia să ţinem focul aprins. pe iarba moale. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. cît era încă vreme. Jack se ridică şi agită suliţa. iar Jack bău. cîntau.nisipul alb. zise Jack.. Simon şi cei doi care frigeau porcul. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Jack vorbi iar nerăbdător. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. stăteau întinşi. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. iar Jack. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. fin.

Nu-i erau de nici un ajutor. zise Ralph. Avu loc o mişcare circulară. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei.. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie... Ce facem cu focul? Am cochilia. Ai lăsat-o în urmă. alte cercuri continuară să se desfăşoare. guiţă şi îl atacă pe Jack. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. ― N-o ai cu tine. iar un puşti începu să plîngă. zise Ralph deodată. care oferea oarecare siguranţă. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. părăsiră în fugă liziera pădurii. Vezi. bucătarii frigările. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. ― N-o să ţinem seama de convocare. Vînătorii îşi luară suliţele. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. care se ferea. aşa că se uită în altă parte. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. Brusc. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. Roger deveni porcul. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. ― Focul. iar zgomotul era insuportabil. contează pe toată insula. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. În clipa următoare. băieţii îl urmară. ― Vine furtuna. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. încurcat şi transpirat. imperioasă şi oarbă. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. Melopeea se înălţă şi mai mult. ― Hai să plecăm. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş.. explozia transmise o lovitură. iar mijlocul cercului se goli brusc. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. deveni şi el vînător. Picături mari de ploaie căzură între ei. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. ţipînd din răsputeri. rupse cercul celor mari.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. ca un urlet de agonie. Lumina pîlpîitoare se întări. ― Cochilia contează şi aici. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. bătînd regulat ca un puls. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. erau gata să se alăture grupului înnebunit. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. se auzi un tunet. în locul bubuiturii înfundate. Roger mima groaza porcului. sub ameninţarea cerului. apoi băieţii intonară un imn. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. şi-am să convoc o adunare. salvarea. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. violentă. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. Piggy şi Ralph. Jack sări pe nisip.. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. zise Ralph cu o voce tremurătoare. Ne-am mîncat porţia de carne. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. zise Ralph. Roger încetă să joace rolul porcului. zise Jack rînjind. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. de spaimă. O s-avem necazuri. iar unul.. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. .

revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. dar pînă şi cu ochiul bun. În ultimul timp. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. Pe la miezul nopţii. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. şi trecea mai departe. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. o muşcară şi o sfîrtecară. cădea mereu. Undeva. Apoi se răsuci încet în apă. soarele şi luna se mişcau agale. Fiara înainta. Striga din răsputeri. De-a lungul ţărmului. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. iar apa se înălţă. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. o loviră. imperceptibil. ţipară. cu braţele împreunate pe faţă. încet. scotea un sunet scurt. făcînd-o să cadă pieziş. imposibil de confundat. i se îngrămădiră în jurul capului. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. sîngele ei începuse să păteze nisipul. Nu se mai auzeau cuvinte. se năpustiră asupra ei. apoi o apucă în jos spre plajă. iar pădurea lăsă cascade de apă. Pe ploaie văzură cît era de mică. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. după cele întîmplate. Paraşuta duse silueta mai departe. săriră pe fiară. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. o dată cu marele val al fluxului. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. se ridică. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. cu ochi de foc. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. Ralph ieşi dintre cocotieri. Creaturile stranii. la cîţiva paşi de mare. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. dincolo de curba întunecată a lumii. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. Aerul se răci. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. ploaia încetă şi norii se risipiră. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. iar petele de sînge se lăţeau. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. umflîndu-se puţin pe o parte. . şchiopătînd. se umezi şi se limpezi. cu un zgomot de plesnitură umedă. Rămase doar fiara. silueta alunecă. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. Conturul obrazului i se argintă. unde apa era mai puţin adîncă. Gloata o urmări imediat. în timp ce miezul ei solid se răsucea. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. iar apoi în largul mării. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. apoi le înghiţea brusc. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. alunecară pe stîncă. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. Ici şi colo. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. le reţinea într-o scurtă tensiune. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. nemişcată. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. Ralph rămînea acelaşi. urlînd.

ce-ai zis tu. Piggy nu răspunse. Continuau să stea jos. ― Ei nu contează. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el.. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Avea loc... Nu mi-a fost. ― Încetează! răcni Piggy. N-ai văzut ce-am. ― Tu erai în afară.. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. îl opri pe Piggy să gesticuleze. Apucă scoica drăgăstos. iar Piggy se încruntă.. Tremura. cu cochilia la piept. joasă şi înspăimîntată. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ce-au făcut. ― Nu pricepi. Piggy tăcu brusc. ― Simon. ― Ai putea. tuna şi ploua. N-a fost. cu amîndouă mîinile.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti. ― Poate că doar se prefăcea.. ― Eşti şef. ― Ce-i? ― A fost Simon.. se clătina. Se putea întîmpla orice. la vederea feţei lui Ralph.. răspunse Piggy agitat. zise Ralph încet.. Ralph se aşeză în iarbă. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. În sfîrşit. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. Piggy! Vocea lui Ralph. Ralph rîse din nou. Strîng vreascuri. ― Tuturor ne-a fost frică.. ― Eşti încă şef. Nu-i nevoie să rîzi aşa. Peste noi. de fapt. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare.. Ralph.. ― Ce-i? ― A fost o crimă. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul. ― Am cochilia.. nu mai ştiu cum mi-a fost. căutînd o formulă. ― Nu. ― Poate că mai este. Fulgera. Gesticula. Ar trebui s-o ştii. În cele din urmă. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. ― Era întuneric. dansul ăla blestemat. ― N-ai văzut. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. N-ai intrat niciodată. Ralph se clătină mai departe. Se aplecă şi aşteptă. . ― Piggy. în afara cercului. Ralph. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile... după cîte ştiu. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. ― Nimeni altcineva? ― Nu. ― Ai mai spus-o.. Piggy? ― N-am văzut prea bine. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. Nu mai am decît un ochi. dar se mulţumi să dea solemn din cap. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. ― O. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs.

Gesticula iar. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. ― Hei.. spuse repede Piggy. ― Venea din întuneric. ― Tocmai am fost în pădure. zise Piggy brusc. ― Salut.. Era sărit. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. Am fost foarte obosiţi. Sam şi Eric se apropiară. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. Ralph. Roşiră şi se uitară dincolo de el. Dumnezeule. ― A fost un accident. ― . ― V-aţi rătăcit după. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. repetă Sam. ― Da.. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă..dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi.... ― Ascultă... Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. N-au băgat de seamă în întuneric. Ralph sări în picioare. avea să se opună . ― A fost un accident. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap.foarte devreme.. De noi.― A fost un accident. ― Am plecat devreme. .. apoi merseră mai departe. Eric dădu din cap. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte.. Piggy privi rapid împrejur. Ralph. dar nerostite.. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . Bine că te-am întîlnit... ― . Un accident.. voi doi! Gemenii se opriră o clipă. Să nu le spui lui Sam şi Eric. ― Am plecat devreme.. ascultă. şi eu am fost afară. Ralph. aflată acolo în siguranţă.ca să strîngem vreascuri. după petrecere.. aşa c-am plecat devreme... Am fost în afara cercului. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. Piggy dădu energic din cap. în aer. ― N-ai văzut ce-au făcut.. apoi continuă. n-am văzut nimic. asta a fost. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. Vreau să merg acasă. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. iar apoi îşi retrase repede mîna. ― Aşa e. ― .. ― După petrecere. Eric îşi mîngîie buza plesnită.eram foarte obosiţi. ― Şi noi la fel. murmură Ralph. O.ne-am rătăcit azi-noapte. Ralph. în timpul acelei nopţi teribile.... ― Şi. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. şi cu asta. ― Se duc să se scalde. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă. În aer pluteau greu lucrurile ştiute. ― . Piggy se opri. Pricepi? L-am aprins eu. A fost un bun. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. noi patru. ― Da. nu-l surprinse faptul că îl somară.. fiindcă eram obosiţi. vreau să merg acasă. ― O să încercăm. Vocea i se ascuţi din nou. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut.. ― Noi patru. zise Piggy cu încăpăţînare. ― Şi eu am fost afară. ― O să trăim singuri. ai spus că eram afară din cerc. N-am făcut nimic. zise Sam eu o voce sugrumată. Oricum.... Socotise. că măcar o parte din trib.. A meritat-o.

A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. ― Nu! În tăcerea care urmă. Un sălbatic îşi ridică mîna.. Şeful stătea acolo.. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi.. Roger primi vestea ca pe o iluminare.. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. ― A venit deghizată.. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. ― Nu ştiu. Semicercul se cutremură şi murmură.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. aşezat pe marginea stîncii. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. dacă voiam. Vocea răsună puternic de pe înălţime. Aşa că staţi la pîndă. Ţineţi minte cum s-a strecurat. bătut recent şi dezlegat. Ralph îşi ridică privirea. o să vînăm din nou. ― Au să încerce să se furişeze. ― Ia priveşte aici. ― Înaintează. gol pînă la brîu. se smiorcăia gălăgios undeva în fund.. Robert se arătă plin de admiraţie. cu suliţa. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. nu l-am. continuă şeful. ― . ― Puteai să vezi că sînt eu. iar stînca suspină adînc. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. Căci.căci fiara ar putea să încerce să intre. ― O să-l bată pe Wilfred... chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. peste locul unde istmul se strimta. bubuind. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. nu-i aşa? Robert dădu din cap.. Apoi. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale.. şi fiţi atenţi. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. Roger. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. ― Da? ― Dar nu l-am. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. . Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. apoi spre altul.. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean. dar vorbi hotărît. fiind de acord. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred.ororilor de pe insulă. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. Roger înainta. fără să mai scoată un alt cuvînt. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. Arătă spre un sălbatic.. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. izbucnind.. N-a spus. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. Şeful se opri. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. Ca să strice ce facem. din dosul stîncilor care coborau neregulat.. aşteaptă. în soarele torid. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. S-ar putea să revină. prietene. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. ― Mîine. cu faţa vopsită în alb şi roşu. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. Aşezat pe stîncile uriaşe. iar sub el o pîrghie. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. Wilfred. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. ― E un adevărat şef. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ.

Bill ridică mîna.. . ― Poate. răspunse şeful.. o să dansăm din nou. chiar dacă sînt ude.. ― O să mergem de-a lungul plajei.. Stanley ridică iar degetul. ― Maurice. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită.. ― Ei. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. dacă vă duceţi la vînătoare. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea. şefule. fireşte. tot or fi mai buni decît. În tăcerea lui nesigură.― Nu! Cum am fi putut. despre lume. o să facem o petrecere.. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. ― Da. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt.. şi daţi-i capul vînatului. ― A zis ceva despre un om mort. ceilalţi. Trebuiau... Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte.. sălbaticii murmurară din nou. legată de paraşută. era a treia oară cînd îl aprindeau. zise şeful solemn. Şeful dădu din cap. Mai bine să n-o supărăm. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. ― O să luăm foc de la ceilalţi. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau.. Şeful îi înlătură obiecţia. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături.sau un vas.... venindu-i în minte o speculaţie teologică. cînd o să avem carne. o să. Apoi şeful îşi ridică mîna. Maurice. Eric îşi netezi părul peste cap.. ― Cred că fiara s-a deghizat. lîngă stîncă de vatră.. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. Ralph se trase înapoi... ― Şefule. Roger şi cu mine. vorbind singur. Lemnul era umed. să-l ucidem? Liniştiţi.. ― Avem mare nevoie de lemne. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc. Roşi jenat că participase la dans. ― . ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. Nu voia să numească pe nimeni. Dar noi trei. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Ascultaţi. tribul murmură din nou. avem treabă.. Făcu semne violente în direcţia focului. ― Nu te opri. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă. Maurice ridică mîna. recunoscuse dubla funcţie a focului... Mîine o să vînăm şi-o să avem carne. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători. Pentru prima oară. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii.. iar apoi se stinse. Tribul reflectă. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. Iar dacă vine. ― Voi.. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. ― Mîine însă o să vînăm şi.

Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte... fără fum. dacă nu facem fum.nu noaptea.. zise Ralph. ― Eu nu mai car vreascuri. ― Acolo sus era un foc mic. cu excepţia unui foşnet întîmplător. Fumul se înălţă din nou.. plin de stele strălucitoare. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. ― Ei bine.. galben şi gros. o dată cu apăsarea întunericului. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn.. Se îndreptară spre pomii fructiferi. mai mult pentru sine. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. un puşti vorbea în somn. La ceva de o importanţă covîrşitoare. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc. ― Hai să găsim ceva de mîncare. aş vrea sa vă ajut. da... Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric.. Se ghemui înaintea lor. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. ― Era altceva cînd focul era. mi se înrăutăţeşte astma. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. ― Piggy.. ― . rămas încă în picioare. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni. Am obosit.. vorbind puţin şi mîncînd în grabă.nu pe întuneric. îngenunche cu pumnii strînşi. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins. ― A. privind solemn de la unul la altul. dar nu pot. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. simţind cum.. ducînd cu ei suliţele. Ralph. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună.. deşi grav avariat. oricine ne poate aduce carne. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. În sfîrşit. Cînd ieşiră din pădure. Va trebui să facem fum. Ralph se ridică. Ralph începu din nou să .. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. Sam îl aprobă energic. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură.. zise Eric. mai mult fum.. Îi conduse spre primul adăpost.. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. adică douăsprezece ore pe zi. Ralph.― Astma mea.. zise Piggy. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric.. ― Sînt prea obosit. la ce bun? Indignat. Apoi. în adăpostul de alături. în întunericul care se lăsa. adăpostul se cufundă în tăcere.. După aceea cortina se ridică. ― . Ralph încercă să-şi amintească. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri.. soarele apunea. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul.. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă.. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta.acolo sus. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. Se uită de la un chip la altul. Focul folosea la ceva. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred. uscate şi foşnind cînd le atingeai. ― . spuse Piggy posac. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă..

. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. şi trist. ― Şocaţi de bombardament. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar.. trosni limpede şi puternic o cracă. se luptau. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. ― O să înnebunim de-a binelea. Ralph. Ralph se încordă printre frunze. Eric gemu ceva. ― Nu aud nimic. Ralph continuă să chicotească. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise.. o să înnebunim cu toţii. Şi n-am nici plic şi nici timbre. Bezna. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. Fiindcă? ― Fii liniştit. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. striviră frunzele. mai bine luau trenul. Ralph chicoti. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată.. Ascultă mai mult. se lăsă din nou liniştea. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. Apoi se linişti.. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. încleştaţi.. Şi nici poştaş. Piggy îl certă cu demnitate.. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. iar băieţii înspăimîntaţi. ― Ralph. Dartmoor era o regiune sălbatică. în timpul unei pauze. ― Vorbesc serios. era de nepătruns. Pentru prima dată în acea zi. liniştit. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. Ralph se foi neliniştit în frunze. apoi rămase nemişcat. Sam şi Eric. Fii. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. căci autobuzul se apropiase şi mai mult.. trăgîndu-şi răsuflarea. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi.. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. ― Nu ştiu unde se află acum. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. unde nu putea domni sălbăticia. aşteptînd convulsia următoare. iar prin minte îi trecură imagini confuze. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. N-avem nici cutie poştală. nu. înainte dea se crăpa de ziuă. îl fură somnul.. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. Convulsiile îl epuizară. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. Puteau să meargă şi cu maşina.. pentru ca totul să fie perfect. ― Tot nu aud nimic. iar la un moment dat rămase întins. ― Iartă-mă. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. Ralph se întinse la loc cu grijă. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. la fel cum erau şi căluţii. tot drumul pînă la Devon. Pulsul lui îneca orice alt sunet. . un autobuz ciudat. Ralph tresări. în afara triunghiului inutil de stele. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă.facă presupuneri. deşi îl durea pieptul. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului.. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard.. devenind tot mai clar. şi în ciuda beznei care se lăsa... ― De ce?. ― Ascultă.. şi ascultă.. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. ca în fiecare noapte. Piggy reflectă solemn. Un autobuz pleca din staţie. la marginea grădinii. iar scoţi zgomotul ăla. te rog. fiindcă. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. Apoi. ― N-am spus nimic atît de caraghios. ― Se mişcă ceva pe afară.

urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. ― A fost Jack cu vînătorii lui. Ralph se mişcă brusc în întuneric. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. Cînd m-am trezit. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. nu-i aşa. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. . Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. Ralph se îndepărtă de el. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. Piggy. muşcîndu-se şi zgîriind... ― Şi eu. zise Ralph cu amărăciune. Piggy respiră mai uşor. Noaptea era răcoroasă. apoi se întoarse la Piggy.. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. spuse Eric cu o mîndrie simplă. Pe tine te vreau. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. Eu m-am ferit într-un colţ. ― Te-au rănit. L-am bătut rău de tot. ― N-au luat cochilia. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. înnebunit de durere.. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. zise Ralph. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. Piggy rămase liniştit o clipă. Ralph se feri într-o parte. ― Piggy? Unde eşti. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele.. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi.. începu să lovească în gura de sub el.am fost pocnit. apoi îl apucă o criză de astmă. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. Ne-am bătut cu ceilalţi. pocnindu-se. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. dar limpezită de spaimele imediate. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. Acum culcaţi-vă. ― Cum te simţi. el căzu într-o parte. vino afară. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. Piggy. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan.. înăbuşind lupta. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. Apoi. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine.. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul.. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd.Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. Piggy îşi strînse picioarele. ― Piggy. O contemplă cîteva clipe. mă pocnea unul în mutră. adăpostul se prăbuşi. în sfîrşit. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte.. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. zise Sam. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. Ralph trase un pumn la întîmplare. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. şi i-am ars una în biluţe. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie. Un genunchi i se vîrî între picioare. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. Îl loviră şi îl înghiontiră. ― Şi eu la fel. Piggy? ― Nu prea rău. ― Nu vorbi. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. zise Eric. asta-i tot. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. ― .

iar Ralph îngenunche şi suflă. Acum devenise într-adevăr un şef.― Ştiu. de-a lungul arcului deschis al plajei.. iar ei au venit pe furiş. ceam să mă fac? Departe... alteori făceau roata stînd în mîini. sau altminteri.. Vocea lui Ralph se ascuţi.. protejat de propria miopie. Îi conducea şeful.. Eu. N-au venit pentru cochilie. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. În ambele direcţii.. încîntat de isprava lui. Acum Piggy nu mai vede. Glasul îi vibra de furie. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. a fost. tot el a fost de vină. Ei ni l-au furat. păsările se înălţară. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy.. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. nu? Doar un semnal de fum. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie.. şi spune-ne ce. Se trase înapoi pe vine. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. dacă ne-ar fi cerut. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză. trebuie să hotărîm ce-i de făcut. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. plaja era pustie. Aşa că vorbeşte tu. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. în beznă şi ne-au furat focul. Eric îl privi prin masca de sînge uscat. ― Ne-au luat focul. ― . ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. S-ar putea să treacă vapoare. ca să fim salvaţi. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. care alerga în acelaşi ritm. Am votat ca să fii tu şef. ― Fireşte că-i degeaba. Se îndreptară spre platformă. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. Pădurea răspunse ca un ecou. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. Ralph. iar Piggy stătea inexpresiv. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. Credeţi că putem să-l aprindem. Ralph. ― Suflă în cochilie.. Au venit pentru altceva. .. ― Degeaba.. Le-am fi dat foc de la noi. Sam. dă-mi voie să mă sprijin de tine..noaptea. ― Mă vezi? ― Niţel. Gemenii urmăreau neliniştiţi. ― Doar un foc obişnuit. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. Convoacă o adunare. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. M-au orbit.. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. Ralph continuă să sufle. Ralph. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată.. Ce. Uneori cîntau încet. Dacă n-ar fi fost el. Dădu din cap. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. zise Piggy. Acum nu mai avem foc.. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. ― Dă-i drumul.. Pe urmă a fost.. Dar l-au furat. Suflă cît poţi de tare. dar ni l-au furat. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. Ralph. cu mult timp în urmă. zise Piggy. simula nişte împunsături cu suliţa.

şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. Piggy întinse mîinile să ia cochilia. Am să i-o întind.. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. am să-i spun. sclipea acum pe curba delicată. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă.. pipăind. ― O să fim ca mai înainte. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. O să mergem cu tine. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. Vechea adunare. Nu-ţi cer să fii cavaler.. nu fiindcă eşti puternic. iar pe altele le găsi singur. n-ai decît să încerci. ― Trebuie să ne pieptănăm. ― . Da. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. Ei. curaţi cum eram înainte. o s-o duc eu. şi îşi şterse lacrimile din ochi. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. roşu la faţă.n-o să se sinchisească prea mult de noi. am să-i spun. şi ni le putem trage pe cap. care de data asta roşi de mîndrie... Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. îl asculta. aşa am să-i spun.. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia.Se opri nehotărît. În timp ce mîncau.. ― Foarte bine. ― Putem găsi ceva. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. . micuţul. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. a fost omorît.. Vreau ochelarii înapoi. ― Cînd o să fim gata. În cele din urmă... Ralph. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi.. asta am să fac. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. Vă dă mîna să rîdeţi. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. ― Ce-ai de gînd. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica.. Ne-a crescut părul prea lung. Uite. cu amîndoi ochii. zise el.. zise Eric. Îi întinse cochilia lui Piggy.. Ştii cum o să fie. dacă vreţi. Aş fi încîntat. odinioară. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. dar trebuie să fiu condus... Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. Dă-mi ochelarii. am să-i spun. Îi învăluia o lumină verde. ― O să fie pictat pe faţă. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. rîdeţi.. dacă ţii. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. ― Nu fi caraghios. ― Încerc să mă gîndesc. fără să luăm o hotărîre. zise Piggy. Adică. ― Ai să te alegi c-o bătaie. Ralph? Nu ajunge să discutăm. ca o stea. prelinsă printre degetele lui Piggy. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. Să presupunem că mergem. zise Sam. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. O să ne spălăm. orice s-ar întîmpla. Ralph. Tu poţi să vezi... întinsă pe iarba călcată.. o să fie vai de noi... ca să-ţi legăm părul la spate. Chiar şi Piggy. ― . ca pe nişte şepci. Ralph se strîmbă la Sam. dulce.dacă se înfurie. zise Sam timid. ― . ― N-aveţi decît să vă luati suliţele.nu-mi pasă. dar eu unul n-am de gînd. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. adăugînd repede: Hai să mergem..fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. lîngă stînci. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. ― Trebuie s-o duci tu... ― . O singură picătură de apă. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia..

Ţineţi suliţele pregătite. cam necăjiţi. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. Eric avu un gest de reţinere. Sam şi Eric se uitară unul la altul. negre. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. Furtuna nu lăsase nici o urmă. păşind de-a lungul plajei. ― Fireşte că nu. plutea într-un fel de baltă argintie. o masă de tulpini strîmbe. Trecură mai departe în tăcere. spuse el. peste părul său lung şi peste răni. ridicat de miraj. O apucară în formaţie. Toate le ţii minte. Sam îi atinse braţul. iar iarba înaltă se unduia în faţă. zise Ralph. ― Fără vopsea! strigă Ralph. ― Tu eşti şeful. nici ei nu sînt mai breji. ― Fum. de-a lungul plajei. cu amîndouă mîinile. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. Se întoarse furios spre gemeni. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. cornişa care înconjura stînca. îi putea urmări vag. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. la jumătatea distanţei pînă la cer. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. m-am gîndit. spuse Ralph apăsat. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. zise Ralph. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. Se opriră în locul unde dansase tribul. reciful. Ralph porni primul. ― Cu toate astea. ― Ei bine. iar sus vîrfurile roşii. O clipă. Vrei să spui oare. ― N-am uitat. Ceilalţi dădură din cap. N-am uitat.― Ca fetele! ― Nu. căci Piggy descoperise că. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. noi n-o să ne pictăm.. . Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri.. Piggy dădu din cap. fireşte că nu. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. Ralph înaintă. În spatele lui veneau gemenii. udate rău de ploaie. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. Cea mai încîlcită parte a insulei. iar cînd îl zăriră. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. se găsea la stînga lor. încercînd să-l îmbuneze. dacă nu avem fum. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. totdeauna. Eu am să merg primul. în cele din urmă.. Se aşternu tăcerea.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare.. ― Nu. Am ştiut tot timpul.. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi.. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. se opriră toţi deodată.. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. apoi Piggy la un pas în urmă. Tot aici se aflau istmul. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. Ralph.. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. Încercă să-şi amintească. ― Voi doi urmaţi-mă. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. Ralph se întoarse. fiindcă nu sîntem sălbatici. se grăbi să răspundă Piggy. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. verzi şi impenetrabile. avem nevoie de fum. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. ― Fum.

Primele cuvinte le articula gîfîit. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. Tresăriră. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. De fapt. şi aşteaptă pînă mă întorc. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. M-ai ales şef. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. atît de vopsiţi. Ralph suflă mai departe. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. N-ai auzit cochilia? . ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. ― E la vînătoare. Stai la locul tău.― Ţine-te strîns de mine. strigă Jack. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe... În cele din urmă. Trebuie să-i dai înapoi. ― Ralph. Mă simt îngrozitor. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. Ralph. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. Aruncă o piatră. spuse Ralph pe nerăsuflate. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. era însă cu neputinţă. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. îi şopti Ralph într-o parte. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. ― Convoc o adunare. Ralph vorbi din nou răspicat. aşa cum o lăsaseră. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. în spatele lor. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. pe iarbă. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. încît erau de nerecunoscut. Aici eu comand şi e tribul meu. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. Apărură cîţiva sălbatici. nervos. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. Sălbaticii chicotiră o vreme. cu intenţia de-a greşi ţinta. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. Mult deasupra.. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. străjuit de cîte un vînător ghemuit. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. Rîsul batjocoritor se stinse. Apoi marea se supse. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. nu mă părăsi! se văicări Piggy. Tăcere. Ralph. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi.convocăm o adunare. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Ralph se întoarse brusc. ― Îngenunchează. se strecurară pe cornişă spre istm. cuprins de mînie. Ralph înainta pe istm. vă previn! strigă Roger. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. înainta dinspre pădure. ― Convoc o adunare. ― A. dominînd zgomotul. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. Jack. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. spuse Ralph. iar piatra ricoşă în apă. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. ― Pleacă. Sus de tot. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. dar limpede. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă.. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. Lasă-mă în pace. ― . Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare.

Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui.. Nimeni nu-i răspunse.. Piggy. Ralph încuviinţă din cap. Amîndoi băieţii răsunau din greu. Am încercat să ţinem focul aprins. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Dar n-ai făcut-o. ― Voi doi.. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. vino. Îşi destinse muşchii. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. gata de luptă.. Se luptau corp la corp. Jack cu faţa spre castel. apoi spre grupul de sălbatici. şopti Piggy. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui. Acum. uluiţi se uitară unul la altul..Ai făcut o glumă proastă. Se opri. vino. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. ca să se vadă. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii. caraghioşi pictaţi? Sam.. ghemuit pe jos. ― A. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. ― Hai tu. ― Puteai să iei foc cînd doreai. Dar fără fumul ăla. Se provocau ţanţoşi. nu sîntem de-ajuns. între timp. da.. Piggy şi cu mine. Repet. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. Rîsul tremurător.. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. dar n-am reuşit. Focul.. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . ţi-am fi dat foc. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. argintiu. cît e lumină. în ce priveşte focul. Arătă cu suliţa în urma lor. apoi pe gemeni. Ralph se uită în sus la coama munţilor. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. prinzînd curaj datorită încetării violenţei. Gemenii. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei. nu uita de ce-am venit. Nu vă purtaţi cumsecade. S-ar putea să aşteptăm ani de zile.. dacă ne-ai fi cerut. Ochelarii mei. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. Printr-un consimţămînt tacit. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. Jack îl privi pe Ralph. Piggy. ― Hai. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă.. pînă îmbătrînim.. E un semnal? E doar un foc de gătit. ― Nu uita de foc. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. ― Uitaţi-vă la ăsta. Dacă nu-i capătă. răsuflînd feroce.. Căraţi-vă.. care se aflau între el şi trib. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Sîngele îi năvălise în obraji. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. pe poziţii adverse. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. Eric. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea... Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. nu poate să vadă. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Apoi se despărţiră.. Acesta se mişcă şi se aplecă. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. se ridică atent. ― Hai. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. Poate că trece un vapor pe acolo. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. ― Ralph..

Piggy ridică cochilia. Dedesubtul lui. Stătea în praful luptei. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. Dincolo de ei. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi.. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". iar apoi îşi reluară intensitatea. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. cu o mîna încă pe pîrghie. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. ― Ascultaţi. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. huiduielile descrescură. Gemenii rămaseră nemişcaţi. se lăsă tăcere. un "poc!" uşor. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi.. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. Roger. Rîsul argintiu răsună din nou. Îşi ieşi din sărite. ― Am cochilia! strigă el. Mult deasupra. de oameni civilizaţi. Ralph era o claie de păr. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. în aer răsună un zgomot ciudat. Piggy stătea alături. cuprins de o moleşeală delirantă. Cineva azvîrlea cu pietre. ca acum. făcîndu-l să geamă. Tăcere şi nemişcare. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. gîfîind şi furioşi. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. Ralph se aruncă la pămînt.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. în linişte.serios! Le luară suliţele. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. ― Eşti o bestie. pe lîngă capul lui Ralph. Urlă la Jack. Jack. văzînd ferocitatea celuilalt. iar tribul îl urmări pe Ralph. Lui Jack îi veni o idee. cei care deţineau puterea. ― Haideţi. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. cu suliţa pregătită. Gemenii zăceau legaţi grosolan. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. atacă şi el. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. aplecat niţel într-o parte. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. de o frumuseţe strălucitoare. Atacă. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. ca să vadă ce avea de gînd. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Apoi se înfruntară din nou. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. năuciţi. . să respectăm legile şi să fim salvaţi. Piggy se ghemui din nou. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. Ralph strigă. ştiind că izbucnise criza. cu suliţele ridicate. Roger le dădea drumul. ― . Ralph îi înfruntă. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător.. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit.. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. iar Piggy un sac de grăsime. ― Vezi? Fac ce le spun. Se aşternu tăcerea. iar tribul îi înconjură. iar tribul urlă.

N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. ia spune? zise el cu un glas fioros.Stînca îl lovi pe Piggy în plin. Apoi marea răsuflă din nou. ― Ce-aţi vrut. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. apoi . Pînă să-şi recapete răsuflarea. Urletele încetară. albă şi trandafirie peste stînca. De data aceasta. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. ― . Piggy. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. iar alta veni de sus. iar arborii îl ascunseră. nu atît de durere. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. dar nu-l articulă. iar tribul. dacă s-ar fi bălăcit în apă. ― Tocmai am coborît. sugîndu-se. cînd se retrase. ci se uită la Sam şi Eric.. Fugi înainte.. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. acolo unde îl nimerise suliţa. Rana. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Deodată. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. O altă suliţă.. fără măcar să aibă timpul să geamă. Roger înainta spre ei. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. cît de spaimă. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. iar creierii îi ţîşniră roşii. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. Roger îl privi grav. urlînd acum ca şi şeful lui. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. Ralph se clătină. Şeful nu-i mai vorbi. răsucindu-se în văzduh. începu să înainteze. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului. apoi alunecă şi căzu în apă. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. una îndoită. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. Şeful se opri lîngă scroafă. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. tăcerea fu desăvîrşită. cu un suspin lung şi lent. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. care nu zbura drept. fără să vorbească. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. îi trecu pe lîngă faţă. Apoi pătrunse în pădure. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. Ascultă. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful.. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. Ţeasta i se sparse.. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. cu un diametru de cîţiva centimetri.. se întoarse şi îşi ridică mîinile. Nu se afla de fapt prea departe de castel.. dînd din cale frunzişul şi rămurelele.. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. În urma lui se ridică un zgomot puternic. trupul lui Piggy dispăruse.şi mie. astfel încît suliţele zburară pe alături. Sam urlă. pe platforma pătrată şi roşie din mare. încovoiat. ― Dă-mi drumul. Roger se strecură pe lîngă şef. ca ale unui porc după tăiere. zbură prin aer într-o parte a stîncii. de unde se afla Roger. iar apa începu să fiarbă. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. ca al pescăruşilor... tot fugind prin pădure.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie.iar Şeful. dar nu reuşi. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi . În cîteva secunde se strecură în desiş. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. urlînd. Sam şi Eric discutau cu cineva. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. amîndoi. ţipete de spaimă..? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. iar acela avea să fie împuns. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. Se încordă. ― Am să mă ascund prin apropiere. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. aşa încît. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. iar dimineaţa începuse. la zece metri sub el. cordonul de băieţi avea să înainteze. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi... ― Ce-o să faceţi.. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. Îşi croi drum printre ferigi. vechi de secole. cînd deodată auzi iar zgomotul.înspăimântători. apoi căscă. nu? Gemenii tăcură din nou. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. Avea să stea acolo.. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale.. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse.... Piggy era pretutindeni.doar Roger... acolo unde se prăbuşise Piggy. de la mare pînă la lagună. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă.. I se păru că spusese o prostie. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. le şopti el. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui. În vreme ce mînca. Ia asta. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm... Gemenii înlemniră. deschizînd un tunel. ― . să se afunde atît de adînc. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. Aici trebuia să stea. Era un urlet întrerupt.. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia.. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. Sus pe stîncă se auzeau voci. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. pentru a-i păcăli pe sălbatici. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. urmat de un altul.. avea să se strecoare în desiş. în spatele tufişului. n-o să mi se întîmple nimic rău. ― Sam.. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Pleacă repede. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. La primele raze. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el.. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. voci mînioase. iar el avea să fie liber. de-a lungul insulei.. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. tăcere. nu prea departe de trib. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. în desişul ăla. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul.― . N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape. ca ţipătul unei păsări în zbor. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. ― . ascuns. Deschise un ochi.. Se ghemui în iarba înaltă. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. Se lăsă în jos pe stîncă. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. ― Uite! exclamă Sam. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. chiar dacă asta însemna.. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră.

Deci. Unul dintre gemeni se afla acolo. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. Dincolo de desiş. şi croise un drum lat de aproape un metru. sentimentul de mare fericire se destramă. cu timpul. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. la doar un metru. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. avea să guiţe ca un porc. urlă de două ori. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. Lăsă iar suliţa. unii tot îl mai pîndeau. Auzi paşi. În timp ce privea. dar alţii. ceva şuieră prin aer. tribul urlă de bucurie. Un obiect roşu se întoarse încet. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. izbucnit în şirul de băieţi. era cît o căsuţă. ca de pasăre. tulpinile albe şi zdrobite. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. în umbra verde. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. apoi cineva chicoti.. pămîntul se cutremură. Enervat. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi . împreună cu Jack şi Roger. Nu răbufni nici un zgomot. izbit de crăci. Cercetă desişul. Poate că făcuse un gest cu mîna. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. zise Roger. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa.. Ralph se ghemui mai mult în desiş. Se ghemui fericit. Fireşte. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. avusese noroc. În curînd. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. îndepărtat şi neameninţător. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. trîntit jos. simţea bătăile violente ale inimii. întreg desişul se aplecă. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. apoi se stinse. dar înăbuşită. apoi ţipă iar. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. ca o roată de moară.. În stînga. şi se miră descoperind cît de repede respira. Ralph se strînse instinctiv. Se îndepărtau şi se întorceau la castel.mişcîndu-se în iarba înaltă. îşi dădu părul peste cap. chiar în mijloc. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. cît un tanc.. un timp domni liniştea. ştiau. Sălbaticul. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. în mijlocul pieptului. Trebuia să fie vîrful castelului.. În cele din urmă. Aşadar. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. într-o clipă. indiferent cine era. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. cît o maşină. în afara desişului. În secunda următoare. Ralph fu azvîrlit în aer. ar fi rămas fără apărare. Din nou tăcere. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie... Observă că diafragma îi urcă şi coboară. dar. Bolovanul sări mai departe. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. iar zgomotul se pierdu spre mare. auzi o voce ― vocea lui Jack. Răsună iar acel ţipăt strident.. da. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. apoi o ridică la loc. încurcat printre plante. Ceva bubui pe stînca roşie. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. ― Dacă ne păcăleşti. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. Domnea încă liniştea. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. în dreapta. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă.

iar sălbaticul rănit continua să geamă. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. crăcile se mişcară violent în dreapta. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. de lichid care se scurge. înarmat cu o suliţă. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. Din nou. apoi se auzi un rîs înăbuşit. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. Dacă navea încotro. mînat de frică. Auzi un zgomot ciudat. Se certau groaznic. În urma lui. Să se urce în pom. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. merse pe ea o sută de metri. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. Auzindu-l. grupul invizibil rîse batjocoritor. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. apoi o retrase. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. Cuprins de panică. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. răcni. cît să se gîndească! Apoi din nou. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. nu o tăcere deplină. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată.reveniră. ca să se ascundă printre liane. în fuioare albe şi galbene. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. mîrîi şi aşteptă. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. şi inima îi sări în piept. Avea mai multe posibilităţi. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. Sălbaticul rănit gemu din nou. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. În curînd. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Fumul se strecura printre ramuri. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. iar sălbaticul se frînse din şale. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Un băţ se rupse. strident şi inevitabil. Dacă îl descopereau. Şi totuşi. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. cu picioarele tremurînd. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. iar părul îi căzu pe ochi. deodată. să treacă prin el şi să fugă înapoi. apoi coti. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Din nou tăcere. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. rămase o clipă pe loc. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. apoi nişte pîrîituri mai tari. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. Dădu de o potecă de porci. îşi ridică suliţa. Ralph ţîşni. se auzi o singură voce. iar o voce izolată răcni de trei ori. în două locuri. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. Şopteau acolo sus. îl împunse cu suliţa. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. Ralph îşi înăbuşi tusea. Apoi se făcu iar linişte. Un strigăt.

ochiul cu care vedea mai bine. Atunci. prea joase pentru a mai fi auzite. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. trunchiurile plesneau în foc. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. în cazul cînd îl descopereau. se uită în jur. crăcile mari pocneau în rafale. apoi descrescu. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. deşi hotărîrea era disperată. se ridică şi porni în pripă. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. să se ascundă. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. Deodată se trezi în luminiş. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Să se ascundă. şi să se furişeze înăuntru. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. Ralph alergă pe sub pomi. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Focul se apropiase. chiar şi atunci. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. dar nu avea timp să-şi amintească unde. să forţeze cordonul. se culcă şi trase cu urechea. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. făcînd din el un neisprăvit. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. un mîrîit adînc. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. Ştia că-l mai auzise. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. În timp ce fugea. Aici. Ajunse în mijlocul draperiei. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. un zgomot întunecat. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. Să străpungă cordonul. fiecare pată de soare clipi spre el. La un strigăt mai apropiat. alergînd printre mărăcini. Cineva strigă. Să se caţere în pom. Dacă se strecura printre ele. nu puteau fi decît Sam şi Eric. Ţipetele se auzeau departe şi slab. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. în timp ce pîndea. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. mai putea să se repeadă la sălbatic. estompînd sentimentul primejdiei. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. Fenomenul se intensifică. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă.

Apoi căzu. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. urlînd nebuneşte. îşi ia măsuri. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. iar o creatură mică ţopăi. Sălbaticul înainta. care se făcea cînd lung. Fii gata pentru orice eventualitate. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. în tăcere. Uşor jenat. anunţînd că fusese descoperit. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. Păsările ţipau. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. se lărgiră repede şi dispărură. Din spatele sălbaticului. . îi auzea cum înaintează. O suliţă. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. aproape închizîndu-l. arşiţa pulsa la stînga. În mijloc ― o pată de beznă. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. Nu ţipa. iar sălbaticul se rostogoli. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. Două mîini. Simţea oboseala. Fii gata. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. Ralph îi răspunse timid: ― Da. Pe plajă. în spatele lui. gata să-i implore să aibă milă de el. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. epoleţi. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. strivind tufişurile. cînd greu. se trezi în luminiş. uimit dar prudent. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. apoi fugi iar. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. Ralph o rupse la fugă. Zări capătul suliţei. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. Zări o uniformă de pînză albă. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. în spate. încercînd să pătrundă prin beznă. ţipetele deveniră continue. Se împiedică de o rădăcină. Nu-l vedea decît de la talie în jos. Un băţ ascuţit. cu spume la gură. Zvîrli suliţa. aşteptînd încordat alte spaime. Nu ţipa. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. O faţă. din frunzişurile verzi. mugetul pădurii deveni un tunet. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. Deodată. Acum îl vedea de la genunchi în jos. Ralph scoase un ţipăt de groază. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Ai să te întorci. Se ridică împleticindu-se. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. Secundele se prelungeau. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. alergînd cu o iuţeală disperată. cînd scurt. Era o şapcă albă. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. cînd uşor. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. o frică disperată care prinsese aripi. Alergau cu toţii. dîndu-şi seama cît era de murdar. O apucă la dreapta. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. Uită de răni. şi apoi iar uşor. de mînie şi de disperare. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari.suliţă. La cinci metri mai încolo. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. iar focul înainta iute ca fluxul. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. şoarecii chiţăiau. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. sălbaticul se schimonosi. îşi îndreptă picioarele. Un ofiţer de marină. o zbughi din tufişuri. Acum apăru şi celălalt genunchi. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele. Ofiţerul dădu din cap. ― Hei. plin de sînge. urlă şi răcni. Te-a văzut. o ancoră şi un frunziş auriu. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă.

. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. ― V-am văzut fumul. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. Ralph. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. Dar nu mai scoase un cuvînt. Alţi băieţi se apropiau. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. mai înainte ca lucrurile. Ofiţerul.. se lăsă pradă lor. Şi au dispărut. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. Ofiţerul dădu din cap încurajator. murdar la nas. ― Eu sînt.. În spatele lui. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. sper? E vreun mort? ― Doar doi.. ― Vă distraţi şi vînaţi. înconjurat de zgomote. Se răsuci puţin pe nisip. ― V-am văzut fumul. Grozav spectacol.. zise Ralph. Ralph îl privi tăcut. domnule comandor. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. Cerul se înnegrise. ridică fruntea şi-l privi. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. nespălat pe trup. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului.. tremura sub o durere copleşitoare. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. zise ofiţerul.. cu burţile umflate.. (LORD OF THE FLIES. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. Băiatul avea nevoie să facă baie.― Nu există nici un adult. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. Pe atunci eram strîns legaţi.. Unul se apropie de ofiţer.. să se tundă. molipsiţi de lacrimile lui. ― N-a murit nimeni. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. spuse ofiţerul. ca nişte mici sălbatici.. a înţeleptului său prieten Piggy. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. 1954) .. Fluieră încet. ― Ştiu. ― Mi-aş fi închipuit. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt.. se emoţionă şi el şi se simţi prost. păşi înainte. cu părul încîlcit. Un semicerc de băieţaşi. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. Ca în Insula Coralilor. cu beţe ascuţite în mînă. care părea că-i îndoaie tot trupul. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. nişte ţînci cafenii. eu sînt. ― Aşa a fost la început. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. continuă el şi se opri. Iar în mijlocul lor. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. adică. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. Vocea i se ridică pe sub fumul negru. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap.. ― O să vă luăm cu noi. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful