P. 1
Imparatul mustelor

Imparatul mustelor

|Views: 273|Likes:
Published by gugutagugulan
Imparatul mustelor
Imparatul mustelor

More info:

Published by: gugutagugulan on Feb 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/31/2015

pdf

text

original

Sections

  • I Vuietul scoicii
  • II Focul de pe munte
  • III Colibele de pe plajă
  • V Fiara din apă
  • VII Umbre şi arbori înaliţ
  • VIII Un dar dat beznei
  • X Scoica şi ochelarii
  • XI Castelul de stîncă

WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Îi tremurau buzele. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. ca o apăsare ameninţătoare. Trebuie să facem ceva. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. bombăni Ralph... Aveam prăjituri berechet. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. Tăticu tău nu ştie. Prin arşiţa dimineţii. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. fiindcă. nimeni nu ştie. ― Am stat cu mătuşica. ― Tăticu a murit. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. li se păru că arşiţa se înteţeşte. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. ţinîndu-şi nasul cu degetele. şiroind de apă. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. Cînd o să intre în concediu. E comandor de marină. ― Mă duc să-mi iau hainele. îşi spuse Ralph. gîndindu-se la această problemă neobişnuită. lîngă stîncă micuţă. . ― Nu ştiu să înot. Nu mi-au dat voie.. spuse Piggy. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. zise Piggy. Astma mea. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. Piggy clătină sceptic din cap. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. ― Sîntem pe-o insulă. îndreptată spre lagună. Ralph nu-i răspunse. Se întoarse pe spate. o să vină să ne salveze. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. M-a învăţat tăticu. O rupse la fugă pe nisip. Uite-le colo. iar mămica. ― Au să-i spună la aeroport. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. Cîte voiam. La acest ultim cuvînt. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. răspunse Ralph încet. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. Ţinea o cofetărie. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. pe un trunchi din apropiere. Se aflau pe o insulă de coral. zise el repede. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. nu-i aşa? insistă Piggy.. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. fiindcă. Piggy se săltă şi el. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. Mătuşica. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. Se lăsă pradă viselor plăcute. sub razele neîndurătoare ale soarelui. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy.. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. Piggy ieşi şi rămase gol. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei... Îşi scoase ochelarii..

zicea. ― Nu. Cheamă-i! Neîncrezător. îi putem chema pe ceilalţi. corpul lung de patruzeci de centimetri. ― Trebuie să facem ceva. Zicea că-i o cochilie. frunzele de palmieri porneau să şoptească. ― Asta urmăreai.. deasupra erau verzi. sub pîcla arşiţei. or să vină toţi. Cînd ajungeau la platformă. Aproape de cotul lui Ralph. Ralph se entuziasma şi el. iar jos strălucitoare. Pe apele lucioase. frumoasă. Îl privi radios pe Ralph. iar mătuşica.. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. între vîrful ei ros. De un alb-gălbui închis.. în această împrejurare. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph.. o adevărată jucărie scumpă. se strecurau ici şi colo brize uşoare. ― Hai. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare.. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. locul mult visat. Ala o ţinea pe zidul grădinii. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. ― . acoperit cu un desen fin şi cizelat. se răsucea uşor în spirală. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. E o scoică! Am mai văzut una la fel. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. dacai vrea să cumperi una. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. golind de nisip tubul adînc. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. Ca să ne adunăm.. ― Cu ajutorul ei. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. Ai s-o spargi. Scoica era interesantă. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. Costă o groază de bani. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. ― Habar n-am. ― Ai grijă. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. Iată. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat. care.. nu sufla în pietrele albe. ― Ralph! Băiatul îl privi. rîse încîntat. bolborosi Piggy. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. proiectate de lagună. ― Aşa e. Cînd or să ne audă.. se dovedi o fiinţă fără importanţă. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan... Acum. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. ― .. Piggy nu-şi mai găsea locul. Ralph. afînat.... Pe zidul din spatele casei cuiva. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. Sînt sigur că. răspunse Piggy. prinzînd brusc o viaţă adevărată. dar niciodată înţeles pe deplin. iar Piggy.. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă.. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani.mugeşte ca o vacă. Piggy se aplecă riscant.. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. şi valvele roz ale gurii. încearcă. Fireşte. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă .. cuprins de un entuziasm frenetic. niţel găurit. în sfîrşit. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. Ralph o scutură. ― E o piatră.o cochilie face o groază de bani. E o scoică. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu. din cauza astmei.

Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. pe jos. gălbui. Păsările ţipau. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. Între timp. ceva mai mic ca Piggy. Veneau tot mai mulţi. în haine sau jersee. castaniu. singuri sau cîte doi. Nisipul. Copiii care veneau de-a lungul plajei. Se petrecea ceva. încît Ralph. între hohote de rîs. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. la vreo sută de metri de plajă. Piggy striga ceva încîntat. ― Parcă scuipa. ca în faţa oamenilor cu megafoane. degetul mare trandafiriu. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. sub razele verticale ale soarelui. Era un băieţel de vreo şase ani. provocînd un sunet jos. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. Piggy se mişca printre ei. precedînd un trup care încă nu se vedea. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. ca un pîrţ. Piggy îl ajută să se salte. brunet. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. făcînd speculaţii de tot felul. cum se nimerise. nu arătă nici un interes. chiar şi embleme. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. Cînd şi ultima pereche. Sunetul răsună din nou: apoi. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. Piggy bombăni pentru sine numele. pulovere şi ciorapi în dungi. A apărut unul! Printre palmieri. Strigătele din pădure se apropiau. cenuşiu deschis. îşi croi drum prin desiş. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. cît Johnny de mici. Scoica răsună pe dată. Ralph continuă să sufle. Piggy se aplecă spre el. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Era umbra unui copil care. Urmînd exemplul inocentului Johnny. ce dansa pe nisip. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. Aveau insigne. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. în uniforme de şcoală cenuşii. dar scoica rămase tăcută. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. blond. voinic şi blond. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. ― Suflă pe aici. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. O duse din nou la buze. ocupat să sufle. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. mai suflă un timp. Ralph obosi. apoi i-l strigă lui Ralph care. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. Pe plajă se observau semne de viaţă. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. se ivise un copil. ca un liliac. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. Trei copii. Băieţii se amuzară atît de tare. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. nisipiu. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. înaintînd sub o pată neagră . se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. capete care murmurau şi şopteau. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. palpitînd în pîcla arşiţei. se micşorase. ― Ia te uită! exclamă Piggy. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. în umbra verde: capete cu păr şaten. iar lentilele îi sclipeau. un şuierat. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. ― Cum te cheamă? ― Johnny. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. la o încercare mai energică. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Unul brunet. albastre. animalele mici fugeau să se ascundă. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. privindu-l cu ochi strălucitori. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi.iar. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată.

Merridew. coborîrea. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi.. subţirel şi ciolănos. Pelerine negre.. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi. iar copiii rîseră. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. se auzi cum le repetă numele. în faţa dirijorului corului. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. A leşinat la Gibraltar. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. cămăşi şi haine felurite. nu păru să-l mulţumească. Cu pelerina fluturînd.. Merridew se întoarse spre Ralph. Piggy nu-i întrebă de nume. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. membrii corului chicotiră. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. îi răspunse Ralph. ― Unde-i trompetistul? Ralph. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. iată ce era de fapt creatura. Merridew aruncă fulgere din priviri. Ralph încetă şi rămase nemişcat. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. Ralph îi observă. ajunse la platformă. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. Cu toate acestea. Cei doi băieţi. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. Eric! Apoi se încurcă. trăgîndu-şi suflarea. le dădu un ordin. iar şirul se risipi. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. La acest ultim amănunt răutăcios. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. respectînd resemnat ordinul. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. n-am putea. învăluit în pelerina neagră. Merridew. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. ― Leşină mereu. printre şuierăturile stridente ale scoicii. încît te uluia. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. Avem o întrunire. sau gata să devină furioşi. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Te rugăm. Se întoarse repede. Arşiţa tropicelor. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul. Respirau împreună. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. comandantul păşi înainte. cu o insignă de argint. cît hainelor. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. Duceau în mînă pantaloni scurţi. Staţi jos. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. Puştiul blond pe care îl văzu. căutarea hranei. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. ― Dar. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. Lăsaţi-l în pace. aşa încît profilurile le erau turtite. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. rînjeau împreună. urîtă. Eric! Sam. Făptura păşi din miraj..şi tremurătoare. răspunse Merridew. iar băieţii se opriră. Veniţi şi voi. ca nişte cîini.. iar gurile şi le ţineau deschise. însă fără a fi stupidă. în vreme ce sufla din cochilie. Merridew. În cele din urmă.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. şi rămase clătinîndu-se în soare. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi.. vînjoşi şi plini de viaţă. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. ― Foarte bine atunci. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. ― Sam. în două şiruri paralele.

se ridicară imediat.. sînt gemeni. ― Astea-s nume de ţînci. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi... aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. Băieţii se foiră... înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. ca un element tainic. ― Pe urmă. ― Foarte bine. Robert. Henry. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. rîsul se domoli şi apelul continuă. Tocmai le-am aflat.. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. Printre cei din cor. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. Henry. spuse Jack Merridew. şi. Harold. Eu. Gura. dar în hărmălaia iscată. numără Ralph.. Unul dintre puşti. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur..― Nu. În cele din urmă... Pe mine mă cheamă Ralph. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea. Izbucniră rîsete. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. Ca să hotărîm ce-i de făcut. Jack încercă să protesteze. Ştim şi unele nume. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Ăştia doi. Ăsta-i Johnny. Ştiu să cînt în do diez. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. spuse Jack. Murmură că se numea Roger şi tăcu. pe ăla. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. Băieţii se foiră din nou. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. ― Ştim aproape toate numele. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. Ezită. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. Bill.. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. ― Atunci eu sînt şeful. impunînd tăcere. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna. 2 Grăsanul.... ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. lăsîndu-l pe Piggy în afară. tu eşti Sam. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. zise Piggy. continuă Piggy. Fatty2. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. spuse Merridew. ― Şi eu îs Eric. Ralph se întoarse brusc. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. zise Jack. dar foarte puternic ― cochilia. zise Ralph. grăsanul se îmbujora. .. Maurice era primul ca înălţime după Jack. cu mişcări furişe. ― Foarte bine atunci. vrînd-nevrînd. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. pe care nu-l cunoştea nici unul. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. ― Eu sînt Sam. am uitat. Mai era şi un băiat slăbuţ. Piggy. corul înălţă mîinile.. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă.. Apoi Piggy o ridică şi el. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. Băiatul brunet. ― Vorbeşti prea mult. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. Cel care suflase în cochilie. prin aclamarea lui Ralph. spuse că voia să plece acasă. Roger.. făcea o figură aparte.

― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. corul. ― N-avem nevoie de tine.. ― Şi Simon.. zise Jack şi se ridică.. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. ― Ascultaţi-mă cu toţii.. Ralph se întoarse spre el. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. Am fost cu el înaintea celorlalţi. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră. vioi. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. Rămîneţi cu toţii pe loc. O să merg eu. ― Vin şi eu. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei.. iar cînd Jack observă. ― Dar.. privind pe sub o claie de păr drept. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. Se înroşi. te-am rugat să nu le zici. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. Băieţii ar putea. Dădu din cap spre Ralph. Ceilalţi începură să vorbească înfocat.... Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă. îşi văzură de drum. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. Scoateţi-vă pelerinele. Da' ne-a chemat scoica ta. ― Nu eşti bun la aşa ceva.Cercul izbucni în aplauze. Dacă nu-i o insulă. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. Se ridică. Ralph îl privi. gata să-i ofere ceva. Se împrăştiară cu toţii. iar buzele îi tremurară. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. ― Jack e şeful corului. în timp ce văzduhul vuia. Cei trei începură să meargă la pas. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. Trei sîntem de-ajuns. ― Sau vînători. Piggy se foi. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală.. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. ― Bine. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. Ralph. apoi se stinse. era un băieţel subţirel. . ― Foarte bine. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. trecînd de bazin. Jack şi. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. impunînd tăcere. Din cînd în cînd. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. se ridicară. Paloarea leşinului îi dispăruse. ― Dacă Simon merge între noi. ― Am putea face o armată din el.. zise Ralph. Pînă şi corul aplaudă. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. Murmurul se stîrni iar. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. o să fim salvaţi imediat. Ochelarii lui Piggy scînteiară... corul e al tău. ― Am putea. care îi atîrna în laţe.. negru şi aspru. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. i-o tăie Jack. Băieţii din cor. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. iar el se ridică şi rîse scurt. atunci o să vorbim peste capul lui.. ― După ce te-am rugat că nu vreau. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. ― Fireşte.. ― Şi eu. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi.. Ralph îi privi cu admiraţie..

― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. claie peste grămadă. şi strînge numele băieţilor. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. zise Jack. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. făcînd-o tare ca o şosea.. Cînd încetară să rîdă. Ralph cercetă bezna de sub pomi. Într-un fel. Găsiră capătul insulei.. La revedere. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. oricum. Cei trei băieţi începură să se caţere. stîncile sînt tot mai greu de urcat. astfel că zăceau strîmb. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. Toţi trei se înfierbîntaseră. poate în cea mai grea clipă. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. vă daţi seama. Ralph rămase alături. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. aproape de sfîrşitul după-amiezei. zise Ralph. încălecate de un bloc pus pieziş. mirajele se mai domoleau. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. stătu în mîini şi căzu. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. şi aşa mai departe. sîntem exploratori. Reveni la platformă. pătrunzînd adînc în universul plantelor. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. zise Ralph. pentru a da de urma cărării în continuare. zise el. Se întoarseră unul spre celălalt. de pildă. Piggy rămase nemişcat. Ralph. Ralph se zgîriase rău. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite.Se aşternu tăcerea. fără să-şi fi pierdut. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. Pădurea vibra subtil. Lianele. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. Asta-i treaba ta. groase ca pulpele lor. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. ― Hai. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. erau murdari şi frînţi de oboseală. zise el. Acum. îmi pare rău dacă te simţi jignit. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. gîfîind. ― Mai bine Piggy decît Fatty. Fluxul scăzuse. ― Haideţi. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. Văzduhul sclipea. care apărea foarte desluşit. reuşiră să urce. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. ca o piramidă. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. iar peste bloc un altul. E o mică îndoitură ― şi. Singurul lor ghid. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. trebuiră să rîdă din nou. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. fiindcă nu există un colţ. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile.. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. ― Animalele. prin magia mirajelor. dar. şerpuind în sus.. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. Piggy. Prins în păienjenişul lianelor. forma sau realitatea. Întoarce-te. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. zise imediat Jack. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. . era direcţia pantei: dacă o gaură. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. Cred că-i calea cea mai uşoară. Haideţi.

― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. Ralph se întoarse spre ceilalţi. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. recife. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. mai tare. ― Haideţi. cînd o împinse. sau a unei jumătăţi de golf. solemn. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. înaintea lor.. se balansa în aer. drumul spre vîrf se dovedi uşor. deasupra acestui capăt al insulei. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. un fel de plante de stîncă. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. în peretele muntelui. fără să se mai cufunde în beznă. mai tare. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. ― Ar trebui să desenăm o hartă. în curînd. spre ţărm. Mai departe. apăsare în punctul final de echilibru. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. pivotă pe un punct de sprijin. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. hurui. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării.. aşa că reuşiră să urce repede poteca. Calea spre vîrf le părea. Porniră însă nu spre vîrf. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. Ce păcat că n-avem hîrtie. Cînd se despărţiră. căzu. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. plecară. zise Jack. un praf alb şi roz pluti în aer. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. Cînd mai aveau cîţiva paşi. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. accelerare. pentru a ţine ritmul. de un verde intens. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . Stîncă era cît un mic automobil. ridicîndu-se de pe plante. ridicare. propuse Ralph. pădurea de sub ei se zgudui.― Asta-i o adevărată explorare. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. se desprinse... Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. o stîncă aproape izolată. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. ― Tot ce-i aici ne aparţine. apoi întinderea plată a junglei din insulă. Locul era plin cu flori albastre. hotărî să nu se întoarcă. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. Prin aer roiau fluturi. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. Ralph se opri. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. în sfîrşit. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. în cele din urmă însă. De ambele părţi ― stînci. zise Simon.. se rostogoli. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru.. zburînd şi aşezînduse la loc.. în beznă. acum. cocoşată la un capăt. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. cobora în spate. accelerare.. străjuite de mare. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. în lungimea bărcii. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. anevoios. Insula semăna oarecum cu o barcă. ca un fort. o coborîre mai domoală. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii.

printre flori. ― Uite un recif. Haideţi. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. ― Parcă sînt nişte lumînări... mugi şi plesni ca un bici. Simon îi privi tăcut. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. zise Ralph. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. Coborîră pe o costişă de stîncă. Simon vorbi primul. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. pe pantă. dar obosind înainte de-a fi terminat. zise Ralph. iar apoi la locul dramei. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. dădu din cap.. trunchiuri zdrobite. înfiptă în lagună. spuse Jack dispreţuitor. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. ― E mai abrupt. Tot acolo. remarcă Ralph. foarte ascuţit şi insistent. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. ― Uite unde am aterizat. ― Sînt luminări verzi. pradă unei spaime demente. stăteau strînşi la lumină. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. cu gurile deschise. pentru o clipă. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. Apa din golf era albastru-verzuie. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. în direcţia opusă. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. de un verde ca ceara. Cei trei băieţi se repeziră. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. în josul defileului. zbătîndu-se. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. Doar seamănă cu lumînările. trăgînd o linie continuă cu creta. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. ― Totul ne aparţine. devenind disperate. Băieţii se uitară unii la alţii. Erau sus de tot. Un recif de coral. de jos. faţa îi strălucea. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. pîn-au să vină să ne ia de-aici. zise Jack. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. Pe cînd înaintau. Muguri de lumînare. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. am aflat ce voiam. pornind din locul sterp unde stăteau. Cu ochii strălucitori. savurau dreptul de a domina. Jack pălise sub pistrui. apoi brazda. nu le putem mînca. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. unde nu se vedea nici un recif. Am văzut poze cu stînci de-astea. îşi dădură seama că şi lor le era. guiţăturile crescură. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. îşi . ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. lianele continuară să se smucească. Ralph îşi făcu palmele căuş. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. triumfători. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. dar nu cred că insula-i locuită. iar mugurii. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. O să vînăm! O să prindem animale.şi îndrăzneţ. iar după-amiaza trecuse de mult. Ridică braţul. sau vreo barcă. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. ― Haideţi. Ralph se uită în jos. ca să iasă din plasa elastică.. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Jack arătă în jos. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. făcură salturi şi urlară pe munte. Tufişuri de lumînare. Guiţa subţire. O să ne asigurăm mai tîrziu. Rîseră. o ţine muntele. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. ― Nu-i poţi aprinde. Băieţii cercetară totul. îngrădea mai multe laturi ale insulei. Fluxul înainta. apoi se uitară în largul mării. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. ― Muguri de lumînare. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. Pădurea fremăta.

vedeţi. ― Am văzut. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. pe iarbă. din pricina sîngelui de nesuportat. cu partea stîngă a trupului la soare.. Sîntem pe o insulă nelocuită. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. dar nu-l ajuta. zise Jack. spre bazin. Întrunirea murmură.. ― De ce n-ai. zise Jack.. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. ― Eram gata. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur.. Întrunirea se linişti. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei... care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. Ieşiră la lumina soarelui. ― Înainte de a-l putea omorî. ― Ascultă. Va trebui să ridicăm mîna.. Tăcere.. e nevoie de o armată. îl corectă Ralph violent. fără alţi oameni pe ea. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. Ralph îşi drese glasul. ― Porcii se înjunghie.. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. zise Ralph.. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. ca să vînăm. la stîngă băieţii mai mari... ― Nu există nici un om mare. Şi mai e ceva.. ― A scăpat. apoi tăcu. nici urme de paşi. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos. ― Cu toate astea. îşi scoseseră pelerinele. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă.. Piggy stătea alături. îşi puseseră hainele.. nici bărci şi nici oameni. Ruşinaţi. care nu mai formau un grup compact.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă... zise Jack. Sînt porci pe insulă. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. ― Aşa că. ca la şcoală. în faţă. Data viitoare avea să fie fără milă.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. So ţină cînd vorbeşte. ― Şi încă un lucru. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. Se uită împrejur fioros. La dreapta lui se găsea grosul corului. . Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. Ca să vînăm porci. simţind prea tîrziu arsura razelor. că platforma se şi umplu. Nu se poate să vorbim toţi odată. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. sfidîndu-i să-l contrazică. N-am văzut nici case. ― Da. ― Aşa. ― Alegeam locul. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. Se uită la stînga.. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. se ghemuiau ţîncii.. altfel nu poţi mînca din carnea lui. nu se împung. Băieţii din cor.. Data viitoare. ― Guiţa. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor.. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. dar. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. se apucară să caute şi să devoreze hrana. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. nici fum. ― Dar. ― Alegeam locul.. îl întrerupse Jack.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie.

Jack. fiindcă n-am ajuns la destinaţie.. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. ― Sîntem însă pe o insulă bună. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. ― E ca într-o carte. şi mîngîie buşteanul. Şi nu ştiu unde sîntem.. zise Piggy. ― E insula noastră. ― Sînt şi porci. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. cînd voi toţi. se uită nesigur la Ralph. ― Tăticu. Nimeni nu ştie unde sîntem. Băieţelul se uită împrejur. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. care îi zîmbi. Jack întinse mîna după cochilie. un semn din naştere. Un nichipercea de vreo şase ani. haide.... ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. Piggy. zise Ralph.. iar Jack şi Simon tăcură... ― Vorbeşte! . Un grup de copii mici îl împingeau.. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. ― Poate că ştiau unde mergem. care pe o parte a feţei avea o pată.. Jack se aşeză. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. Si hrană. Stătea în picioare.. Făcu un gest larg. Ralph scutură cochilia. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. îl împinseră spre Ralph. iar el nu voia să înainteze. Se întrerupse pentru a urmări efectul. ― Insula coralilor. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase.. Tăcerea era atît de desăvîrşită.. ― Să facem reguli! strigă el nervos. Jack rămase în picioare. apropie-te. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. dar erau serioşi.. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. ― Foarte bine. E grozav. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. Piggy îşi puse ochelarii.. Doar eu. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări. E o insulă bună. Piggy. zise el. ― Stînci. ― Ala cu trompeta. continuă el. Tăcere.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. voi toţi. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. Ceilalţi băieţei. Îi urmări o clipă cu ochi mari. Ralph zîmbi. de culoarea dudei. revenindu-şi oarecum. ne-am putea distra pe insulă. ca o pisicuţă. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. Se uită la feţele lor atente. care şopteau. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. dar poate că nu. Se iscă hărmălaie. ― Asta voiam şi eu să spun. ne putem distra.. ― Îl încurcaţi pe Ralph. ― Comoara din insulă. Deodată. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. în picioare. şi apă în care să ne scăldăm. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important... în timp ce-i ştergea de cămaşă. Ralph continuă. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. Ralph îi luă cochilia din mînă. cuprins de panică. Am găsit hrană şi băutură şi. ― Şi flori albastre. Jack se ridică în picioare. ― Rîndunici şi amazoane. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză.

una de-aia din pomi. ― Trebuie să fim salvaţi. Ralph rîse şi se uită împrejur. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. ― Zice c-a văzut fiara. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. capetele confirmară printr-o mişcare gravă.. vom fi salvaţi. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. ― Unde? ― În pădure. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. Uite la ce m-am gîndit. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. ― A visat. Se gîndi din nou. Murmure. Foarte mare. Bombănituri. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. A văzut-o. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. sau poate apusul soarelui. M-am gîndit. se simţi învins.. Simpla afirmaţie. Trebuie să ne distrăm. Ralph rîse. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. Nu trăiesc decît în ţările mari. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. iar ceilalţi băieţi îl imitară. Cei mai mari fură de acord. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. ca Africa sau India. iar adunarea hohoti. Şi trebuie să fim salvaţi. şarpele ăla. Adunarea tăcea. pentru o clipă. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. fireşte. ― O fiară? ― Ca un şarpe.. dar şi enervat. explică Ralph prietenos. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. Ralph se enervă şi. Jack luă cochilia. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea.Băieţelul întinse mîna după cochilie. stîrni uşurare şi veselie. Nu-i nici un şarpe. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. nesprijinită de vreo dovadă. ― Şi chiar acum pe plajă. auziseră de coşmaruri. Briza rătăcitoare. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. ― Probabil c-a visat urît. Aprobară din nou grav.. fireşte. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. Băieţelul se ghemui şi mai mult. Chiar dac-ar fi. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. strecură niţică răcoare pe sub pomi. şi. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. Părea confruntat cu un lucru intangibil. printre ţînci. dar ici şi colo. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm.. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. ― Ralph are dreptate. Trebui să . întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce.. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. Ralph îl convinse să ţină scoica.

şi mormanul de vreascuri crescu. ― O să facem un morman de vreascuri.. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. Din nou. poate că n-o să ne observe. împărţind greutatea. Doar Piggy nu muncea. Zice că regina are o cameră mare. Ralph se sculase şi el. ― Tatăl meu e în marină. Încetul cu încetul. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. ― Uite. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. Piggy îşi regăsise răsuflarea. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. dar fără să-l audă cineva. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. într-o bună zi. Să-i ajutăm să ne găsească. zise Piggy. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. Sepcile lor negre. mare sau mică. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. nu aveau destul pămînt ca să crească. care plesnea de admiraţie. ca nişte berete. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. ţipînd să se facă linişte. prin briză. pe care sînt desenate toate insulele din lume. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. Dacă se apropie un vapor de insulă. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . se aplecă şi îşi înnodă şireturile. luă cochilia. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. acolo jos avem lemne de foc. Jack. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. plină de hărţi. Piggy îl privi dezgustat. ― Şi. Ralph scutură cochilia. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. simbolice. Aşa că vedeţi. şi Piggy. Nu rămaseră decît Ralph. care rînjea.scuture cochilia înainte de a se face auzit. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. Acum ţineau la el şi îl respectau. au să trimită aici un vapor. sub arşiţa umedă. La întoarcere. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. Se opri. Pomii. lianele îi cotropeau. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. Departe.. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. Suspină. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. ― Ca nişte ţînci. Din nou veselie şi bună dispoziţie. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. încîntat de concluzie. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. le alunecaseră pe ureche. răsunau trosnituri şi rîsete. Ralph roşi. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. pe peretele mai abrupt al muntelui. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. Simon. Apoi. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. arătînd că şi el ştia să bată din palme. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. înaintea lui. apucîndu-se cu toţii de treabă. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. Chiar şi ţîncii plecară. de viermi şi de putreziciuni. şi apoi în cealaltă la Jack. uitînd de cochilie. purtat de propriul triumf. ― Mai e ceva. se uită într-o parte la Piggy. Jack răcnea printre ei. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. stîrnind un nor de aşchii. cu cochilia în mînă. încît cînd trăgeai de ele se rupeau.

Jack roşi şi el. Ralph vorbi primul. Piggy se apropie. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. unindu-şi eforturile sub povară. iar Ralph stătu în mîini. cuprinse o ramură. Mai jos. imitînd mişcarea. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph.. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. nimeni nu se gîndea la urmări. ― Freci două beţişoare. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. Flacăra. iar briza era un rîu de scîntei.. Îşi frecă mîinile. cu o inteligenţă nebănuită. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. Viaţa deveni o întrecere cu focul. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. Pînă şi copiii cei mai mici. Rînd pe rînd. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui.. ! Băieţii ţopăiau de fericire. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. Apoi se dădură înapoi. băieţii încă munceau. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. Împreună. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. ― Nu pentru noi doi.splendoare. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. Nici nu-mi văd mîna. Ralph şi Jack se priviră. Îi aruncă o privire lui Ralph. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. dintr-o parte într-alta. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. zise Ralph. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. ieşi cu greu şi atent din pădure. rîzînd cu mare chef. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. ― E îngrozitor de greu. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. crescu. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. Ţinea cochilia sub braţ. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. ― Ochelarii! urlă Piggy. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. ― Piggy. oferind o mînă de ajutor. Gemenii. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. . pe munte. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. ― Hei. ― Totu-i neclar. Căldura bătea la mare distanţă în jur. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. pînă cînd fumul se împrăştie. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. Începu să se bîlbîie. iată sarcina imediată. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. Aproape imediat. a aventurii şi a mulţumirii. Le freci.. roşu la faţă.

ca nişte cîini. îşi dădură brusc seama de venirea serii. ― Ce să zic. ― Ralph. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. Pala se micşoră repede. ca şi jos pe plajă. Se aruncară jos la umbră.. o să vină şi-o să ne ia. Jack se întoarse furios. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. Piggy vru să vorbească. Aerul se mişcă puţin mai repede. Doar o pălălaie. zise Jack. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. Băieţii îşi dădură asentimentul. care apoi se stinse. Piggy se aşezase între două stînci. spuse Simon. Se întoarse către Ralph. ― Am cochilia. adică pe vînătorii mei. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. Şi mai e ceva. ― Am cochilia. într-o parte aerul era răcoros. La urma urmei. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. Acest act generos stîrni un val de aplauze. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. Sîntem englezi. chiar dac-am încerca. La asfinţit.. de cenuşă. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. cerînd tăcere. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Adunarea aprobă grav. Trebuie doar să . Şio să-l aprindem iar.. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. zise Jack dispreţuitor. Jack le zîmbi şi agită cochilia. Te-ai mulţumit să stai. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. ― De acord cu Ralph. cînd o să vrem. în două grupe. îl facem în trei locuri. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. grozav ai mai încercat. nu sîntem sălbatici. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. Ralph îi luă cochilia. iar englezii sînt cei mai buni la toate. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. ― Acum lăsăm focul să se stingă. printre stîncile sparte. O să iasă şi mai mult fum. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. Se iscă un murmur. săptămîna viitoare.. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. am să împart corul. Ne întâlnim unde e cochilia. sus. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. ― Gura! Piggy se posomori. zise Maurice. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. Jack se ridică. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. ― M-am uitat pe mare. Băieţii zăceau suflînd din greu. transformîndu-se într-un vînt uşor.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. ― Să punem crăci verzi. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. Aceeaşi regulă aici. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. Ăsta a fost ajutorul lui. răspunse Piggy indignat. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. ― L-am aprins cu ochelarii lui. care se aplecă şi se risipi în vînt.. ― Am cochilia. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. zise el. ţinînd cochilia pe genunchi. Nici urmă de vapor. aşa că taci din gură..

Se linse pe buze.. cu excepţia lui Piggy. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. Se opri în mijlocul tumultului. Piggy îşi ieşi din sărite. şi se întoarse spre Ralph. răspunse Piggy trist. crescînd mereu şi deschizînd drum. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. Dacă zic ceva. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. ascultaţi-mă! în primul rînd. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. îmi spuneţi să tac. Am dreptul să vorbesc. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. începură să chicotească. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. Fatty! ― Am cochilia. Toţi băieţii. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. Veveriţa sări pe aripile vîntului. rămase în picioare. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. dar mişcarea . ― Am cochilia! Vă rog. ― Am vrut fum. iar apoi fumul se înteţi. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. Piggy luă cochilia. nu-i aşa. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. care părea că zguduie muntele. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. Jack îşi mută ochii de la foc. strigă Piggy. Gemenii chicotiră. cuprinse parcă de o energie sălbatică.. uitîndu-se peste ei. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi.. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. Flăcările. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii.. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. Am dreptul să vorbesc. încît tăcură cu toţii. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. Va trebui să fim mai atenţi.. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. răspunse Piggy jignit. Fumul crescu. Sfidîndu-i. cuprins de indignare.aşteptăm. de-a lungul laturii ostile a muntelui. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului.. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. sau Maurice. cu un realism amar. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni.. dar dacă Jack. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. Şi era lemnul nostru de foc. sau Simon. pe plajă. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Atinseră primul pom.. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Mi-e teamă. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. ― Ce spui? ― Cochilia. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. Revelaţia. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. asta-i tot. Între timp. iar tu mi-ai zis să tac. ― N-avem nimic de făcut. Noaptea e foarte frig acolo. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. Am cochilia.

Sub ei. Tîra în mîna dreaptă . Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere. Un pom explodă în foc ca o bombă. ― Nici n-aţi ajuns bine aici... cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. Era acolo.. Printre băieţi se stîrni un murmur. s-au risipit peste tot. luminate de jos. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. ― Puştiul care avea semnul pe faţă.iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. Feţele băieţilor erau roşii. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. ― Poate că s-a întors la. ― Piciul ăla. încercînd să respire. s-au dus în pădure.. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc.. ― . asta o să mîncăm. la zece metri deasupra. parcă de ruşine. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească.. Uite. Se opri să-şi tragă răsuflarea.. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite. soarele se odihnea aproape deasupra mării.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. o rupeţi la fugă ca. ― Deci. agonizară şi căzură la loc. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. Treaba ta dacă nu i-ai numărat. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. se decolorase. apoi s-au aruncat în mare... cel cu semnul pe faţă.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească.. la. ― Cel care a pomenit de şarpe.. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy.. ― . cu nasul aproape de pămîntul jilav. fără să-i pese de poziţia lui incomodă.unde-i? Ralph bombăni un răspuns. şi porc fript. apoi scrută penumbra tufişurilor.. aţi dat foc la întreaga insulă. înaintă anevoie în patru labe.... fără să le vină să creadă. Văzu un laţ de liană.. vorbi el gîtuit. Ţi-am spus să faci o listă de nume.. ― Gura! ― . De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. nu-l mai văd. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. iar de jur împrejur ― tufişuri. ― Şi asta nu-i tot. trecînd pe dedesubt. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. Jack se întoarse la el. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. care apoi se stinse.. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. Apoi. Părul de culoarea nisipului. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. căci se înăbuşea.. Au aşteptat două minute.. îl frecaseră cu ţepii lor. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. unde-i. ca un cîine. ― Ţi-am spus.. răpăiala de tobă continua.. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu. Se aplecase ca un alergător. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. neobservat. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit... c-aţi aprins un foc de tabără inutil.. arsă de soare. Iar cînd zice ceva. iar focul mugi spre ei. pe partea ostilă a muntelui.

în spatele lor. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. încruntat. Ralph stătea în faţa lagunei. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. pe Jack. Şi el. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. pe faţă i se aşternu o paloare. uitîndu-se prin gaura din adăpost. respiră scurt. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. lîngă pom. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. o clipă. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. salut! Apă? Acolo. Vezi? Am . ― Afară de vînători.. ― Aveţi cumva apă? Ralph. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. netede şi scoteau aburi uşori. Jack rămase pe loc. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. Odată întins la pămînt. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor.un băţ de vreun metru şi jumătate. stîrni ecouri. îşi plimbă ochii peste Jack. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. În dosul lianelor. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. ― Iartă-mă. şi bău. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. marea sclipea şi Jack auzi voci. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. plină ochi cu apă proaspătă. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. iar el cercetă concentrat solul. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. tresărind. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. pe gît şi pe piept. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. ― Simţeam nevoia să beau. încoronate cu frunze de palmier.. Ei bine. Unul din ele se deteriorase complet. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. Erau verzi ca măslina. Gesticulă. înălţă privirea din masa de frunze. Apa i se prelinse pe bărbie. Respiră zgomotos cînd termină.. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. Se trînti la picioarele lui Jack. ce părea că vine din abisul secolelor. aproape înnebuniţi. şi deschise ochii. Înjură. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. scăldat în sudoare. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. Excrementele de animale erau calde. Simon rămase pe loc. ― Şi trag chiulul întruna. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. În gaura făcută. Zăceau grămadă printre brazde. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. Mi-e sete. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. ― Ei.. seducător. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. vorbi Simon din adăpost. Trebuie să mai fi rămas. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. ― Mai înalţ-o puţin. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. dar nu-l observă. Erau de un albastru-strălucitor. cu nările larg deschise. apoi sîngele îi năvăli la loc. ridică fruntea şi respiră uşor. ţîncii sînt. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. susţinînd acoperişul întunecat. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Apoi însă. căutînd un cuvînt. În cele din urmă. Ridică suliţa şi se strecură înainte. într-un suspin lung. respiră adînc. închise ochii.

nu trebuiau pomeniţi. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. ― Sînt sigur că. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. ― Întruniri.. Duşmănia era limpede. zise Jack. ― Ai băgat de seamă. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon.. e ― Dar n-ai făcut-o încă. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. Copiii visează.. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. Dă-le ordin. A trebuit să mă duc. pe Jack îl apucă furia. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. Chiar şi unii dintre cei mari. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. .muncit toată ziua cu Simon.. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul.. Şi atunci. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. ― Ce anume? ― Ei bine. ― Vorbesc de ce se întîmplă. zise Ralph încet. ― Sînt scrîntiţi. Nu ne-a ajutat nimeni. M-am. or să vină cu toţii în fugă. ― Tu eşti şeful. le e teamă. Ţîncii.. E uşor să-i auzi. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. dacă n-ar fi fost intonaţia. M-am gîndit că singur. o să fim foarte solemni. ştii bine. reluă Simon. ― Deocamdată n-avem deloc. Doar atît.. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare.. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. dacă suflu acum în cochilie.. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. ― Ca şi cum. un submarin sau un televizor. ― M-am dus să explorez.. Şerpii nu erau pomeniţi. La sfîrşitul întrunirii. o să avem sigur nevoie de adăposturi. S-au scăldat. De două ori pe zi. Simon îşi scoase prudent capul. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. Şi ne trebuie şi adăposturi. ― Vorbesc şi ţipă în somn. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. ― Şi n-o avem. ― M-am dus să explorez. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. Se ridică într-un cot. nu? ― Ne trebuie carne. Eu le-am dat drumul. dar a căzut suliţa din el. ― Mă acuzi. ― Vrem carne. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. Avem nevoie de adăposturi din pricina.... să mănînce sau să se joace.. Ca şi cum. Uimiţi de întrerupere. Jack roşi. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. Da. Discutăm. ― Dar n-ai făcut-o. Şi mai e ceva. în afară de asta.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. S-au dus să se scalde. aşa e. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. ― Am crezut c-o să reuşesc. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî.

Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack... ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă.. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară.. conştientă parcă de privirea lor. ― Cămin.. ― Exact. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi. ca vacile acasă. deveni tulbure şi alb-gălbuie. Ralph îşi mută primul privirea.. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. Se opri o clipă... ― La cîţiva kilometri. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz. sus de tot. ― Fireşte. ci că eşti vînat. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. nu ştiu. nu cînd culegi fructe.... Simţi că nu vînezi. te trezeşti uneori că.. n-au încotro. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci.. amintindu-şi de măreţia primei zile. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. tremură. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede. ca să stea la umbră. Ralph continuă. ― Mă întreb cît de departe se vede.. ― Salvaţi? A.. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia.― Nebuni de-a binelea.. ― Dacă vînezi. Vreau să spun. uimiţi de sentimentul duşmăniei. ― Nu iese destul fum... Vînezi! În timp ce eu. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. ca un fel de.. murmură Ralph. să se odihnească în timpul arşiţei. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. încît Ralph tresări violent. Ralph îl examina prin claia de păr blond. Rădăcina de jos a şuviţei.. desigur. Doar o impresie.. ― Zi-i mai departe.. apoi se întoarse. ― Păi. iar apoi se caţără pe coloana firavă. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. doar. se îngroşă. cît soarele e prea puternic. se înălţă şi dispăru.. Tăcură din nou: Simon concentrat. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. nu-i nimic la mijloc.. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. Fireşte.. în pădure. La capătul platformei zăcea culcat Piggy.. ― . ca să nu ne vadă.. să ne vopsim feţele. Doar.. nesigur dacă Ralph îl ia în serios.. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin.. Ralph neîncrezător şi vag indignat.... ― Aşa că ne trebuie adăposturi. ― Au pus pe foc ramuri verzi. Jack îşi strînse picioarele. ― Aşa te simţi în pădure.. cînd eşti singur.. Înţelegi? Asta-i tot. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. ― Cu toate acestea. ― Doar eu ştiu cum se simt. poate să-i înconjurăm şi atunci... fireşte. Ralph se încruntă. da.. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit.. cînd vînezi. cu ochii la apa . Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc.. nu-i nici o primejdie. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon.se duc sus. Roşi brusc. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. scrutînd orizontul.

se sprijinea de cei încă în picioare. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. Îşi croi drum în susul brazdei. Aerul de aici era întunecat. ― S-o fi săturat. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. Toţi ceilalţi s-au cărat. Cînd ajunseră însă la adăposturi. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. lianele ţesuseră un covor uriaş. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. Era un băiat mic şi osos. cu dragoste şi ură. printre pomi. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. în bolta întunecată. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. înainte de-a mă scălda. Pielea. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. În curînd.. incapabile să comunice. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. ca şi Jack. Simon dispăruse. Ralph se întoarse la adăposturi. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. murmură Jack. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. Simon a muncit ca şi mine. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea.sclipitoare. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. ― Poate mai am timp. în lumina soarelui de după-amiază. şi. în bîzîitul albinelor. jungla înaltă îl înghiţi. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. zise Jack. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. Cînd îi sătură. unde viaţa continua zgomotos. Un pom imens. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. Ralph se încruntă. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. ― E un băiat ciudat. cu Jack alături. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. Simon. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. pînă sus. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. se bronzase puternic. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. Vorbeau. prăbuşit de-a lungul unui colţ. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el.. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. continuă el şi arătă spre adăposturi.. ― Am să te ajut niţel. chiar dacă era nesatisfăcătoare. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. apoi se oprise. după ce mă scald şi mănînc. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. printr-un consemn tacit. zise Jack. E neobişnuit. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. pe care se aşteptau să-l găsească. ― A întins-o. ― Băieţii nu-s de mare folos. destul de închisă la culoare. iar o liană sprintenă arunca raze . Jack îi dădu dreptate. strigătele. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. neobişnuite. Apoi. se opri şi se uită împrejur. ― Iar pe urmă. ― Nu te deranja. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. ― Simon! El e de folos. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. Se priviră nedumeriţi. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă.. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. nu se afla la bazin. Doar că. şi s-a dus să se scalde şi el. lucind de transpiraţie. cu bărbia ascuţită. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă.

avea ochii roşii şi era foarte trist. O dată cu dispariţia treptată a luminii. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. spre sfîrşitul după-amiezei. ameninţat însă de venirea întunericului. Se uită peste umăr. despicîndu-se în suprafeţe plane. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. Seara înainta repede. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. tremurau. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. cu un aer savant. cîntînd şi plîngînd. cu . de la statura lui Ralph în jos. sub stelele îndepărtate. devenind albastru şi dens. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. Piggy. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. ca fundul mării. Apoi. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. ca un ochi mînios. tradiţia nord-europeană a muncii. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. Marea sclipitoare se umfla. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. o dată cu asfinţitul. soarele strălucitor. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. încît speranţa devenea de prisos. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. ca şi Jack. urcară spre boltă. pe recife. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. Cu toate acestea. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. Uneori. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. iar viaţa era atît de plină. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. încît le pată de transpiraţie. mirajele se împuţinau. prinzînd reflexe de perlă şi opal. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. De atunci slăbise. Bobocii ca nişte luminări fremătară. avea loc treptat. fiind prin urmare dată uitării. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. poate chiar dormind. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. Spre amiază. După ce soarele apunea. La prînz se petreceau lucruri ciudate. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. muriră şi culorile stridente. În larg. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. adaptarea completă la acest nou ritm.galbene şi roşii pînă în vîrf. acolo unde nu exista uscat. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. destrămîndu-se ca un balon. Descreşterea în înălţime. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. se întrezărea ameninţător uscatul. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. Era un alt moment de răcoare relativă. bîzîitul albinelor. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. şi. se înălţau spre cer. se mişcă aproape pe furiş. iar bezna se adună pe sub pomi. inundînd drumurile dintre pomi. ca momente cînd te puteai juca frumos. iar orizontul se uniformiza. La amiază. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. marea impunătoare şi aerul plăcut. Simon dădu drumul perdelei de frunze. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. alunecară pe vîrful tufişurilor. Bezna potopi totul. Se ghemui. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. O clipă. Acceptară plăcerile dimineţii. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. tot timpul zilei. Simon se opri. se strînseră la loc. descrescuseră. Ajuns înăuntru. vorbind. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". desfăcu frunzele şi se uită. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. se pomeni într-o colibă mică. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. după trecerea lui. enervante prin mişcarea lor imposibilă. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. Nimic nu se mişca. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. se rupeau în bucăţi. pentru a se încredinţa că era complet singur. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau.

căutînd încurajare. poate nu prea fericiţi. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. erau împodobite cu scoici. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. Prin minte îi trecu o scuză. Altfel însă. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. Mîncau mai toată ziua. întîmplător. rămaseră neatinse. dar în acelaşi timp intensă. fiindcă îi intrase nisip în ochi. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. poate insecte. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. duceau o viaţă a lor. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. fără să strîmbe din nas. excremente de păsări. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. Aici se jucau puştii. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. cercetau noul tărîm. Henry depăşi palmierii şi umbra. Johnny era bine făcut. fiind destul de mare. Ascultau chemările cochiliei. ros şi albit de valuri. mărind dezastrul. Roger îi conduse direct prin castele. înalte cam de treizeci de centimetri. care. cei de vreo şase ani. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. pe care fluxul le umplu. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. iar Roger îl urmă. acasă. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. îngenuncheaţi în nisip. cărări. Maurice îl urmări rîzînd. Doar Percival începu să scîncească. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta.toate că exista o categorie confuză. dar claia de păr negru. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. stăteau cuminţi. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. Mai înainte. Roger rămase cu ochii la puşti. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. şi. Pe Henry spectacolul îl fascină. în comun şi plină de emoţii. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. ziduri. asemenea unor gunoieri. Puştii neîndoielnici. şine de cale ferată. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. dărîmîndu-le cu piciorul. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. flori ofilite şi pietre interesante. fiind prea tînăr ca să evite soarele. cuprinzînd pe Simon. lăsată pe ceafă şi pe frunte. Sapă în nisip canale mici. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. cei mai mici băieţi de pe insulă. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. Aceste castele. În acea după-amiază. Cu organele lor delicate. foarte distinctă. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. Acum devenise ascultător. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. şi încercă să le . creaturile transparente curăţau plaja. care dispăruse încă din seara marelui foc. în afară de hrană şi de somn. dacă erau sau nu coapte sau bune. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. într-o oarecare măsură. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. Acum. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. şi care îi preocupau în mod special. Robert şi Maurice. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. blond şi belicos din naştere. semnele făcute de ei. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. aşa că nu protestară. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. Henry deveni un fel de conducător. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna.

Stătea lîngă ele.. Un lucru roz pe sub pomi. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. Percival plecase plîngînd.. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. Roger se aplecă. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. dar îi auzi slab. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. nerăbdător. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel. în cealaltă argilă roşie. ― Nu. Se mînji cu argilă. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. Cred însă că mă văd. îi făcea semn cu mîna să vină. fără să-l lovească. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. producîndu-i o bucurie imensă. ― Ca să vînez. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. Se ghemui pe ţărm. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. le dădu ordine. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. Jack le făcu semn să-l lase în pace. Jack îi explică lui Roger. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. Căzură în jurul lui. ― . Piatra. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. Se schimonosi. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare.. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. Vorbi cu ele. Ascultă cu atenţie. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. suflînd repede şi clipind des. Era neastîmpărat. zări una şi rîse. iar Henry se întorcea ascultător. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. vopsea de camuflaj. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. Se uită de-a lungul plajei. sprijinit de el. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. a şcolii. Operaţiunea îl captivă. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. în timp ce lucra. Invizibile şi puternice. .. în sfîrşit. Voi doi veniţi cu mine. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată.. Acoperite de reflux. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. Aici aşteptau Sam. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. Roger nu se gîndi să fugă. ― Porcii nu mă miros.. se aplecă. Ştii. încît în cele din urmă se ridică în picioare. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. într-o anumită problemă. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. rămăşiţă a unor vremuri absurde. Piggy şi Maurice săreau în bazin. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. ridică o piatră. la vedere. Jack se feri de soare. Totuşi. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Eric şi Bill. Într-una era argilă albă. încercînd să explice.populeze cu acele creaturi. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. Simon. ca un cîine de vînătoare. asupra centrului cercurilor concentrice. Ca la război. a poliţiei şi a legii. Jack nu observă însă nimic. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. Roger aşteptă şi el. care nu ştia nimic despre el. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. le îmboldi. Se aplecă. aşa că Roger se îndreptă spre el.ca fluturii de noapte pe pomi. cu buşituri înfundate. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. unde nu îndrăznea să arunce.

― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. Piggy clătină din cap... Una goală. Avem însă un băţ. trupul gras i se bronzase şi. ― M-am gîndit la un ceas. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. el se simţea cel mai bine în apă. care nu conta. şi masca părea un lucru de sine stătător. Ca să fim salvaţi. Piggy te scotea din sărite. Hai! ― Dar.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. grăsimea lui. Vărsă apa. astăzi însă... Porni ţopăind spre Bill. cît mai ales a grăsimii. ― Sam şi Eric. nu numai din cauza accentului. Lîngă bazin. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. în spatele căruia se ascundea Jack. Restul aveau adevărate clăi. cît la un străin impunător.. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. ― . Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. nu atît la sine. şi un motor cu aburi.. Se uită uimit. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. Acum. Dintre toţi băieţii. Aduceţi-mi o nucă de cocos. eliberat de ruşine şi de timiditate. a astamei. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. Simon făcea pluta. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. Am putea să facem un cadran solar. ca pe un semn de prietenie.. Începu să danseze. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. sări în picioare şi rîse emoţionat. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. Faţa cu culori roşii. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau.. deodată. zise Ralph acru. Acesta rîse. şi un aparat de televiziune. apoi. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. zise el. Atunci am şti cît e ceasul. se bucură şi încercă să cîştige teren. flutură mîna de mai multe ori. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. lipit de sprîncene. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. Îngenunche. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. Piggy se plimba îngîndurat. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. indiferent la ce se uita. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. îşi dădu peste cap părul blond. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. Roger zîmbi fără să vrea. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte.. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. ― Ceilalţi fac un şir. chiar dacă n-o făceai înadins. bătînd apa cu picioarele.. Se uită în bazin ca într-o oglindă. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. ― Şi un aeroplan. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. În schimb. noi. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. şi navem metal. tăcu şi se strecură în desişuri. Jack se repezi la gemeni. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. Masca îi forţă să-l urmeze. lentilele ochelarilor sclipeau. ― Avem o groază de beţe. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . dar răsuflarea tulbură luciul apei. Ralph ieşi din bazin.

sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. care stătea alături. în loc să rămînă şi să se joace. luă o gură de apă. care ar fi putut fi un coş de vapor. Simon fugi după el. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. Piggy. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. dar. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. pîndind încă vaporul. ― Ralph. În spatele celor patru băieţi. Maurice. apoi se întoarse. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. acesta însă o rupse la fugă. zise Piggy.. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. Ralph se uită la orizont. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. iar sarea începu să-i înălbească trupul.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. Piggy îşi făcu ochii mici. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. gata pentru orice eventualitate. Sub fum apăru o pată minusculă. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. iar pe cealaltă o încleştase. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. se uită de la Ralph la orizont. Piggy se uita acum în direcţia bună. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. Se aplecă înainte. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. se sculă şi se apropie de el. ― Au să vadă fumul nostru. doar Ralph stătea liniştit. urcînd din greu de pe plajă.. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. Încetă să strige şi se clătină. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. pe plajă. Ralph. Ralph era palid şi vorbea singur. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . Nu văd nici urmă de fum. ― Nu văd nici urmă de fum. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. Ralph! Începu şi el să fugă. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. care încercă să iasă din bazin. Se întoarse şi scrută muntele. Ralph se răsuci pe nisip. gata să plonjeze. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. dar Simon strigă.. înainte de-a ajunge pe terasă. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. ― Ralph. Mirajele se destrămaseră. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. fumul se mişca uşor la orizont. Simon se strecură pe brînci afară din apă. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. În clipa următoare. Atît Simon. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. veşnic neîndemînatic. apoi se uită în sus pe munte.. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. zise Piggy neliniştit. îşi trase sufletul ca să înjure. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. ― Spune-mi. ― Nu văd prea bine. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. Simon stătea alături tăcut. Dintre toţi. se întoarse pe călcîie. apoi în susul muntelui. se repezi spre pădure. care plîngea din nou în tăcere. zise Piggy cu neîncredere. Rămas în picioare nemişcat. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. ― Fumul de pe munte. Piggy de-abia se vedea. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. apoi Maurice. unde-i vaporul? Simon.

. inevitabil. Dumnezeule! Simon. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. Dumnezeule! O. ― I-am tăiat grumazul. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat... Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. Gemenii stăteau locului. Focul se stinsese de tot. iar în rest erau aproape goi. Ralph. nu mai scotea fum. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. iar vocea i se înălţă demenţial.. şi spectacolul îl înspăimîntă.. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut.. ― . cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă. Ralph nu mai spunea nimic.. Focul se stinsese. paznicii dispăruseră.. Observă că avea sînge pe mîini. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. se strîmbă de greaţă. În schimb. în timp ce vaporul dispărea la orizont... în fruntea procesiunii. dar era prea încîntat ca să se necăjească. departe. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. Pot să iau . ― O să-l aprindem din nou. li se adresă: ― Uite-i! Jos. Orizontul se întindea din nou. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos.. Gemenii au fost trîntiţi. Ralph se întoarse spre mare. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. impersonal.. Se ivi şi Piggy. golit de orice. iar porcul se clătina între ei. ţopăi cîţiva paşi. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. Simon se uită de la Ralph la Jack.. ― Uite! Am omorît un porc. luptîndu-se cu tufişurile. l-am încercuit. Simon se întoarse.. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui.găsească focul stins. uşor enervat. ― Ne-am strecurat. era mort. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. cu toată amărăciunea din voce. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph.. Psalmodierea se distingea. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse. Ar fi trebuit să vii cu noi. Ne-am distrat nemaipomenit.. Piggy se smiorcăi. ― Porcul a guiţat. dar tresărind. În cele din urmă. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont.. cu părul roşcat şi. aştepta să se apropie procesiunea. zise Jack mîndru. ― L-am încercuit. Cu chipul mînjit de argilă. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. în spatele lui Jack mergeau gemenii. Ralph strigă: ― O.eu am căzut peste el. Dintre vînători izbucniră voci.. îl salută entuziasmat pe Ralph. iar Simon sîsîi la el să tacă. căută ceva cu care să şi le cureţe. apoi melopeea se stinse. în afară de dîra uşoară de fum. ducînd pe umeri un par lung. ridicînd suliţa. ca un sălbatic. ne-am furişat peste el. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. la partea ostilă a muntelui. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. Jack recunoscu. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. Ralph îi privi fără să clipească. ştergîndu-şi apa de pe obraji. Jack ajunse primul în vîrf şi. această scăpare. Văzură imediat. Îşi concentră privirea şi. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par... Ralph o porni orbeşte mai înainte. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. ― Am lovit porcul. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice.

Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. Gemenii continuară să zîmbească. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau.. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. Avea o mulţime de amintiri. zise Jack. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. Făcu un pas.. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Vorbi violent şi sălbatic. Dar ţia venit chef să vînezi. Se îndepărtă şi tăcu o clipă. zise el. şi trebuia să faceţi ce v-am spus. Simţindu-se umilit. iar apoi. iar vocea îi tremură. vocea îi trăda ura. ― Au curs rîuri de sînge. Reproşul lui Piggy. ― Treaba era prea grea. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. rîzînd şi cutremurîndu-se. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. a bunului simţ ultragiat. Jack se ridică în picioare. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. Jack se aplecă peste el. lumea nostalgiei. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. înfruntîndu-l. Jack roşi puternic..briceagul tău. La aceste cuvinte. Ralph.. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. îl împinseră pe Jack la acte violente.... uită de timiditate. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. a bucuriilor sălbatice. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. a tacticii.. Pe-acolo.. Piggy căzu şi gemu.. disperat de ocazia pierdută. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. Ralph vorbi din nou. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. Se uită la gemeni. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. apoi din nou la Ralph. Îşi desfăcu larg braţele. care se întoarse. Apoi glasul îi răsună din nou... strident: ― Tu şi animalele tale ucise. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. Ralph îşi dădu părul peste cap. Cei doi băieţi se înfruntară. ― Ar fi putut să ne vadă. ― A trecut un vapor. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. ― Asta ai vrut. ― Sînt şeful. Numai gura e de voi. mărinimos în bucuria lui. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. într-o izbucnire de mînie. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. a îndemînării. conştient că făcuse o greşeală. ţinînd cuţitul plin de sînge. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat.. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. O să-l aprindem iar. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. să-i ia părtaşi la cele întîmplate. începu să strige tare. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. Jack se feri din faţa lor. ― A trecut un vapor. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. răguşit. care. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. Am fi putut să ne întoarcem acasă. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. în cealaltă. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. Am avut nevoie de toţi vînătorii. Ralph se întoarse.. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. reducîndu-i la tăcere... ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. reîncepu Piggy. Încercă. Roşi. ― Aveam nevoie de carne.

Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. tensiunea scăzu puţin. Cînd să aprindă focul. Te asigur.. care o rupse la fugă. încît vînătorii începură să rîdă. ― Vin şi eu. Jack era neputincios şi turba de mînie. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. atît de vagă şi de eficientă. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi.. Acum nu mai am decît un ochi. ― Foarte bine. nici chiar Jack. îmi. bătînd din aripi ameninţătoare. Piggy rămase în spatele lui. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. Se uită duşmănos la Jack. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga.. ― Am să ţi-i aduc înapoi. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . Pînă să se ridice mormanul de crăci. apoi se stinse. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. îl înconjura pe Simon. ura. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. În faţa acestei purtări cavalereşti. Evident. deasupra focului. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă... Voia să refuze. cerînduşi generos iertare. Se simţea jignit. Astfel. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. Ralph simţi că buzele îi tresar. Dădea ordine. la vînători. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. ― . duşmănia se risipi. roşie şi galbenă.. vaporul plecase. într-un loc mai puţin potrivit. ― . Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc.. şi totuşi. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. Jack se simţi încurajat. Îşi îndreptă trupul. ― Tu să aştepţi. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. ― Îmi pare rău. Ralph tăcea. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi.. vînătorii se foiră plini de admiraţie. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. vreau să spun. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. murmură el. era furios că se lăsa influenţat de vînători. cînta. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. nemişcat. care se plasase într-o poziţie inferioară.. Las' că vezi tu. violetă. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy.. Fără să vrea. ― Îmi trebuie ochelarii. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile.Acum am un singur ochi. Nimeni. izolat într-o mare de culori fără sens. chiar şi aşa. în cele din urmă. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Focul se stinsese. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas.. Şi totuşi. se produse o nouă criză. în clipa cînd focul se aprinse. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii.. la Ralph. îi făcea observaţii lui Ralph. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. ― A fost o glumă proastă. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. Pe vîrful muntelui. în afara purtării condamnabile a lui Jack.. Aşteaptă numai. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. care tăcea. care ajunse primul. ― S-a spart o lentilă.. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt.îmi cer iertare. îi găsi. Ralph ezită. se aflau pe poziţii complet diferite. fără să ştie exact de ce. Atunci. dar Simon. şi de această şmecherie verbală. fluiera. Jack era zgomotos şi activ. Jack făcu o mişcare spre Piggy. spre surprinderea lui. Ralph tăcu. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. încercară să-l ţină într-un proţap. În privinţa focului. Împotriva acestei arme.

Porcul a fugit.. guiţînd groaznic. subliniind omisiunea.. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. ― Ne-am răspîndit. tăcerea. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare. ― Am cochilia. iar uneori din cîte un peşte sau un crab.. şi-am ţinut-o într-una. ― Mi-am vopsit faţa. ― Erau acolo. Atunci Jack sări în picioare.. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură.. săriră şi fugiră unul după altul. Simon. ― I-am tăiat gîtul. Gemenii. Ralph. plin de sînge. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier. aşa că cercul s-a strîns.. Obosiră şi cîntecul lor se stinse. Maurice rupse. Jack îşi reveni. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc.. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. zise Piggy cu lacrimi în ochi. V Fiara din apă Fluxul înainta. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. Acum mîncaţi. şi doar aici putea merge . îl întrema prea puţin. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. toţi..de cocos. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. stîrni o înteţire a cruzimii. şi nici Simon... în sfîrsit. Cer să aibă loc o întrunire. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon... Cînd am să suflu în cochilie. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. a pătruns în cercul nostru şi. Se întoarse şi coborî muntele. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp.. Apoi participară la joc şi ceilalţi. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. rămas în cenuşa focului de semnalizare. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. ca o afirmare a puterii. Jos pe platformă. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. Piggy însă. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. Jack se uită împrejur. Cîntau în timp ce ţopăiau. l-am lovit. care o apucă iute. Încet. iar eu. ― Mănîncă. Interveni repede. m-am strecurat. ― S-a întors.. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. ― L-am încercuit. aşezat între gemeni şi Piggy. stătea cu carnea în mîini. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. lîngă mare. Acum. Ralph vorbi. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. Ridică puţin glasul. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. Gemenii chicotiră. rînjind identic. solicitînd înţelegere. dar găsi doar respect.. în mijlocul cercului de copii uimiţi. ― Convoc o adunare. Piggy. trebuia să reflecteze. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm... ezitînd şi el. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede.... fără să vorbească.

îi făcură loc cu toţii. în timp ce păşea pe lîngă apă. Cuprins de scîrbă. fără să se uite pe unde calcă. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. să fie înţelept. Altfel. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. trebuia să gîndească. fiind şef. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. ca atunci. Ralph se întoarse pe locul şefului. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe.. Nu ca Piggy. de soarele în asfinţit. Venise vremea să se ţină adunarea şi. susţinînd acoperişul scund de frunze. Adunarea nu avea să fie o distracţie.. cu faţa la fîşia de uscat. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. în faţă ― bezna insulei. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. Ralph conchise că nu putea reflecta. conştient deodată de importanţa ei. Se opri. fiindcă. În acea seară. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. cu scăfîrlia aia grasă. ca şi de vîntul slab. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. La vîrf se îndesea din nou. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. iar reflectatul era preţios. care îi sufla în faţă. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. Şi totuşi. Din nenorocire. La stînga. fiindcă. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. ca tot ce făceau ei. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. se delimitau şi mai puţin clar. Piggy ştia să judece pas cu pas. stîrnit de paşii lui grăbiţi. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. alţi patru buşteni mai mici. Celelalte două laturi ale triunghiului. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. neregulat şi strîmb. Cu tot trupul lui caraghios. Acum însă. în spatele ei ― laguna. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. îşi spuse Ralph. Desprinse . soarele aluneca pieziş. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. avea urmări. Piggy era deştept. Deodată. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. De aceea totul părea deosebit. atîta doar că nu era şef. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. îl copleşi uimirea. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. Aşezat pe locul şefului.în voie. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. unde fiecare potecă era o improvizaţie. şi. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. iar umbrele se asterneau firesc. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului.. Se încruntă şi încercă din nou.. în lături ― plaja. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. cînd ţii un felinar. În dreapta. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. se trezi cu faţa la insulă. Trebuia să reflecteze. a cărui bază o reprezenta buşteanul. drepte sau aplecate. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. De obicei.. Se pierdu în labirintul lor. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. proiectată pe laguna sclipitoare. revăzu atent fiecare punct al discursului. începu să grăbească pasul. zîmbi batjocoritor. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. Se cufundă din nou în gînduri. Piggy ştia să gîndească. Începu să meargă mai repede. ci o treabă serioasă. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. iar cînd Ralph se aşeză pe el.. foarte neobişnuită.

la început. alţii. ― Şi mai e ceva. La noapte. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. ― Am spus că. Mai încolo. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. Copiii beau din rîu. la soare. nu mai mîncaţi fructe. chiar dacă o scosese singur din lagună. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. voi ştiţi despre ce-i vorba. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. Adăposturile. Luăm hotărîri. ― Am întîrziat mult. Un murmur de aprobare. însă ele nu se pun însă în aplicare. Dar am hotărît să se aducă apă. Asta-i murdărie! . M-am plimbat singur. Se linse pe buze. eu am cuvîntul. în schimb. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Se opri o clipă. Adunarea izbucni în hohote. Toţi făcuseră adăposturile. restul în stînga.cochilia din pom şi o cercetă. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. nu să vorbească. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Se opri şi îşi drese glasul. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Locul se umplu repede. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche.. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. o să doarmă toţi în adăposturi. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Dacă plouă iar. Căută în minte cuvinte simple. Nu ca să ne distrăm. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. ― E nevoie să ne întrunim. dacă v-apucă nevoile. printre care şi puştii care nu aflaseră. Jack. Simon. Aşa a mers cîteva zile. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. Cojile sînt goale. făcînd-o aproape albă şi transparentă. Ştiu ce ne trebuie. Nu. Ralph scutură din nou cochilia. Ralph scutură cochilia. Gestul lui trăda că voia să asculte. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Şi n-am spus-o prima oară. Nu pentru aşa ceva. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. ― Apoi colibele. Fluxul curăţă locul. cu excepţia lui Sam şi Eric. pe-al treilea doar eu şi Simon. continuă Ralph. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Ci ca să facem ordine. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Puştilor. Ne-am gîndit bine. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. Să nu rîdeţi. Şi. în primul rînd. de la foc. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. cei de sus. O adunare care să facă ordine. ― Uite cum stau lucrurile. Trebuie să ţinem o adunare. Murmurul crescu din nou şi se stinse. Puştilor. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. aşezat pe trunchiul instabil. se poate prăbuşi. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. acoperite cu frunze proaspete.. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. ― Am ţinut o groază de adunări. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. De-asta-i aşa de şubred. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. Trebuia să stai jos. reflectînd la situaţie.

de foc şi de discuţiile despre frică. îşi reluară locurile. Doar acolo. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. se sufocă uşor. Se liniştiră treptat şi. cum ar fi focul . strigară. Jack se aşeză bombănind. Acum aţi aflat. în cele din urmă. M-aţi votat şef. Gogoriţe. Folosiţi stîncile ca latrină. simţind că intervenise o criză. N-aduceţi focul de pe munte. ― N-am terminat încă. ― Vrei prea multe. Se auziră murmure aprobatoare. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. Cum o să fim salvaţi.. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. Jack. Ralph se opri şi sări pe trunchi. Doar aşa vom fi siguri. amintindu-şi de fiară. aştepta cu sufletul la gură. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. Ne pierdem vremea. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. Am pornit bine: eram fericiţi. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. putem să ne ocupăm şi de altele. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. aproape un geamăt. în privinţa focului. Discursul trebuia urmat punct cu punct.. Ţineţi focul aprins. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi.. Dacă nu vă puteţi abţine. Părul îi alunecă din nou în ochi. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. Altminteri. şi anume ce-i de făcut cu frica. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. Se ridicară. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. îi şopti ceva lui Robert. fiindcă eu sînt şeful. focul e mai important decît porcul. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. ― Şi mai e ceva. căutînd punctul următor al discursului. strigă cineva. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. Ralph răsuflă adînc. ― Să folosim stîncile. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn.. ― Faceţi într-adevăr murdărie. Noi trebuie să lămurim situaţia. Şi eu mă sperii uneori. ascultaţi-mă pe mine. murdărim totul împrejur. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. Jack se opri din cioplit. ― Nu uitaţi. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. ― Situaţia s-a înrăutăţit. altminteri murim. Apoi. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. ― Un ultim lucru. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă.. Aşadar. iar adunarea fremăta. care se stinse repede. Începură să protesteze. Duceţi-vă hrana acolo. ― Voi.Rîsul răsună din nou. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. Jack se ridică. Se opri. de şarpe. Vreau să stabilim o regulă. acum mai e ceva de discutat împreună. duceţi-vă pe plajă la stînci. indiferent cîţi porci omorîţi. ca să se vadă semnalul fumului. dar Ralph clătină din cap. ― Apoi. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. Adunarea. care întoarse capul. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. Dar. ― Asta am vrut să vă spun.. Se opri. ― Apoi unii au început să se sperie. numai că-i o prostie. O să faceţi cum spun eu. Nu pricep de ce. Se auzi un murmur. ― Şi mai e ceva.

cînd o să se termine războiul. dacă vă place. Păi. Ralph. Era. acum cîteva zile. ― Am cochilia. Dac-ar fi existat o fiară. Fireşte. Voi. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. aş fi văzut-o. Nimeni nu se îndoia. Pe insulă nu e nici o fiară. Ralph îl întrerupe scos din sărite. Numai porci. ― Foarte bine.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. ― Pe tine te trece o nevoie mare.. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. Nu vaţi gîndit. Ralph se uită cu gura căscată. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. e ştiinţifică.. semn că discursul se terminase. Ralph spunea că urlaţi noaptea. Jack se opri. Într-un an sau doi. puştii. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. Jack lăsă cochilia şi se aşeză.. Continuă explicaţiile. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. poate c-o să continuăm adunarea... nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. Nu vorbesc de frică. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. ― Uite ce-i.. ia mai tăceţi! Uite ce e. Singur.. un fel de animal. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică.. nu? Puştilor. ― Dacă nu cumva. . o fiară. dar ne-am obişnuit. Lei şi tigri există doar în ţările mari. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. ― Dacă nu cumva. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. asta e. nu există nici o fiară în pădure. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. fireşte. sînteţi vinovaţi. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi... dacă merge ceva prost. de care să vă fie frică. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. ca Africa şi India. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. cu un gest ceremonios. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. Cît priveşte fiara. întreaga adunare aplaudă uşurată. am bătut toată insula.. ci doar cu o parte. Ştim cum stau lucrurile şi. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. înseamnă deci că visaţi urît. Ai zis că visează şi ţipă. Jack se ridică şi luă cochilia. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. chiar şi pentru minte. Soarele dispăruse. lărgind subiectul. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. Avem leacuri pentru orice. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica.. vînător. o fiinţă întunecată. ― Noi mîncăm porci. Ralph puse.. Piggy întinse mîna. spuse Piggy. ca noi toţi. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică. Ralph se foi neastîmpărat.. cu trăncăneala voastră despre frică. Am auzit.. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. N-aveţi decît să vă speriaţi. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei.. se găseşte cine să le îndrepte. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. cochilia pe trunchiul de alături. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele.... Ci de fiară. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. ar trebui să tacă din gură. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure.. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor.. ― Şi la Grădina Zoologică. Piggy se opri.. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. au să se răstoarne pe loc. ― Aşadar.

. ― Ei bine. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. Ezită. Adunarea murmură o aprobare reţinută. ― Voiam să mă duc într-un loc. ― Ei. înfioraţi de plăcere. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. N-a fost nimeni. Întinse mîinile. pe jumătate de rîs. un vis groaznic. strînse cochilia în braţe. cu lianele alea tremurătoare din pomi. Jack lămuri problema. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. iar Ralph îl privi uimit. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Puştii nu mai fuseseră număraţi. Pe . în fundul sufletului. Un loc din junglă. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. cu privirile la picioarele ascunse. în care mă luptam cu nişte lucruri. Simon deschise gura să vorbească. ― A fost un vis urît. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. pe jumătate de batjocură. bruneţi. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. ― Azi-noapte am avut un vis. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. iar ceilalţi puşti rîseră. oarecum speriat de amintire. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. ― Cum te cheamă? ― Phil. Umilit de purtarea lui Simon. care stătuse la fel. ― Dormeai. iar puştiul se aşeză. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort.. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. pistruiaţi şi murdari. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. Se întrerupse. Apoi Simon se ridică. Se opri. ― L-a apucat burta. Îl izgoni departe. Mă aflam afară din adăpost. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit.. Ai priceput? Nu noaptea. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. şi izgoni gîndul. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul.. aşa că reveni la loc. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit.Un hohot. Ralph se întoarse spre Piggy. te-ai plimbat în somn. zise Ralph. Pentru un puşti. ceva mare şi îngrozitor. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. Ralph ridică mîna să ia cochilia. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. exact ca Ralph. într-un loc pe care îl ştiu. dar şi mîndru de efectul stîrnit. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. şi se uită de jur împrejur. avea destulă încredere în el. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. dar Ralph avea cochilia. apoi îl lăsară singur. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. Ăsta. Cînd adunarea se linişti. să n-o mai faci. Piggy? ― Mai e unul.

. Casa Parohială. ― Continuă. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. cu fiecare respiraţie. Ralph se uită lung la copil. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. Se frecă la fund. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. Jack se făcu auzit primul. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. ― Jack a fost pretutindeni. încît tresăriră cu toţii. tele. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. priviră vastele întinderi de apă. începură să plîngă molipsiţi. adunarea reluă în cor. încît băieţii mari le ţinură isonul.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. zise Piggy în bătaie de joc. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. Li se amintise de durerile personale. are dreptate. părînd că-l susţine drept. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. Ultimul val de rîsete se risipi. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. Jack îşi drese glasul. Maurice îi salvă. Maurice vorbi atît de tare. o siluetă întunecată. Harcourt St. întrunirea se linişti. Adunarea se uită împreună cu el. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică.. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. telefon. spune. însă. puştiul izbucni în plîns. telefon. iar adunarea rîse din nou. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. Căscă şi se împletici. chicotiră şi rîseră. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. ca vuietul cochiliei. Cred că are dreptate şi cînd . ― E o fiară dibace. Se maimuţări stîngaci. Piggy îngenunche. Ralph se întoarse involuntar. ia spune. Ralph dădu din cap spre Piggy. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. Cearta porni din nou. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. Anthony. iar Maurice o luă ascultător. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. proiectată pe lagună. ― Vreau să spun că. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. cocîrjată. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. Plînsul continuă. Atunci. ţinînd cochilia. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. rîdeau cu toţii atît de absurd. ― Hai. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. dar nu-i mai păsa nimănui. Întreabă-l. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. ― Ei. marea umflată din depărtare. Scăpat din braţele lui. de un violet ciudat. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. apoi îi dădu drumul lui Percival. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. În curînd. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. comitatul Hampshire. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. Ralph se aplecă înainte.

Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. Lui Ralph.. ― Vreau să spun că. fiarele. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. sufocat de bătăile propriei inimi. pronunţă un cuvînt scurt. viaţa are un caracter ştiinţific. Vorbi indignat. dar nu ştie. în tăcerea nedumerită care urmă. revoltat de lipsa de seriozitate. ― Vorbim prea mult despre stafii. vreau să spun. Are cochilia! strigă Ralph. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. Dar. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă. scotea la iveală alte probleme neplăcute. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă.. alea care fac cerneală. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru. Teama. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. puştii erau aproape. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. răspunse Simon. ― Am putea fi un fel de. Da.. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. dar noi nu ştim. ― Poate că asta e fiara. lungi de sute de metri. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. Piggy îi luă cochilia din mînă. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. poate că fiara sîntem noi. Adunarea tăcu uluită. zise el ezitînd. ― Tu. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. o stafie. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. puse mîna pe cochilie. stăteau ghemuiţi. Se destinseră ca după un orgasm.... Maurice respiră adînc. Cum zice şi Piggy. poate că există o fiară. care mănîncă balene întregi. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. Adunarea urlă sălbatic. . iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul.spune că nu există decît porci pe insulă. Jack. vreau să spun. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. ― Poate. care se afla aproape. Desigur.. Vînătorii ţipau de încîntare. nu e chiar sigur. iar Ralph se ridică uluit. care şedea pe butuc.. Eforturile lui Simon se irosiră. adunarea tăcu. Se opri din nou şi rîse vesel. Furtuna izbucni. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. discuţia degenera. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. sepii. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. ― Tăticu zice că există fiinţe. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. expresiv şi brutal. fără îndoială. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. să-l scoată în evidenţă. eu nu cred în fiară. În cele din urmă. Simon. continuă Simon. îi veni o inspiraţie. Simon deveni incoerent. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. ― Fireşte... Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. cum se cheamă.

apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. ― Sînt şef. O să votăm. o s-o lovim. Nu vînezi. de la palmieri la malul apei. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. Am fost ales. o s-o lovim. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. favorizează-l pe Piggy.. atunci.. suflă în cochilie. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal... Odată lucrurile fuseseră limpezi. Ridică cochilia. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. Piggy se afla atît de aproape. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. aşa e? ― stai o clipă. ― Piggy are cochilia. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. de rîs isteric şi de spaimă. înecaţi în beznă. Spuse sec: ― Înţeleg. vînăm! Dacă există o fiară. pînă şi vaporul plecase. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede.. ― Foarte bine.. ― Ralph. ― Pe urmă focul.Adunarea se clătină ca lovită de vînt. Lumea. ― S-o ţineţi cu toţii minte. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. N-o să fim salvaţi niciodată. N-o să mai putem ţine focul aprins. se ducea de rîpă. O umbră îl înfruntă violent. lumea dominată de legi şi de raţiune. Sileşte-i să facă ce vrei tu.. ― Dacă am să suflu în cochilie. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou..! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui.. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni.. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. continuă el şi bătu din picior. pe întuneric. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. Adunarea se risipi. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. O să hotărîm ce-i de făcut. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. ― E adevărat. Ralph sări în picioare. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea. iar băieţii alergară la întîmplare. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu. nu acum. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. Nu vreau să mă gîndesc la ele. ― Să taci! Cine eşti. nu ştii să cînţi. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. În orice caz.. Se opri din nou. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. înghionteală. Nu ― Jack... ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. iar ei n-au să se întoarcă. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. zise Ralph. . ca întotdeauna. urlete şi rîsete.. O să fim ca animalele. de-a lungul plajei. însă acum. o s-o lovim. am stricat totul. trăncănind. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii.

.. dar.. Se întîlnesc. Cei trei băieţi stăteau în beznă. Dacă ar putea face ce vrea. ― Piggy are dreptate. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. ― Şi n-ar discuta despre fiară.. tu eşti un om întreg. îl urăşti. cu urlete. ― Oamenii mari ştiu multe. zise Piggy. Şi pe el. Numai tu şi Jack contaţi. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. ― Dacă renunţi. beau ceai şi discută. domnule. Am rămîne aici pînă la moarte. ― Fii mai departe şeful nostru. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. ― Uite care e problema. Fredonau. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. nu poţi să respiri.. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. străzile. apoi o lăsă jos. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. Ţie n-are ce-ţi face. Ascultă-mă.. ― Ei n-ar da foc la insulă. Mă cunosc şi pe mine. Şi n-ar provoca. o să ajungem şi mai repede ca animalele. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. are să sară pe următorul. Dacă te temi de cineva.. dacă îl eviţi. ― Eu aş vrea să fie tata. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. ― Nu s-ar certa. Ralph. zise Piggy.. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. se îndepărtaseră încet. Şi pe tine te urăşte.. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. Cunosc oamenii. Dac-ar . este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. ― Mă urăşte. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. Ralph. Simon se foi în beznă. ― Dar el este.. şi de-asta îl cunosc. Nu văd ce fac. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. Nu ştiu de ce. Fii mai departe şef.― Dacă nu sufli.. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. Lucrurile ar merge de minune. ― Nu sîntem buni de nimic. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. televiziunea ― n-ar putea exista.. Ralph îşi duse cochilia la buze. ― O. Aveam dreptul să vorbesc. ― Ar trebui să renunţ la şefie. ― Aveam cochilia. şi primeai răspunsul. Glasul i se ascuţi. zise Piggy. cînd îl vezi iar. zise Piggy simplu. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Şi acela sînt eu. iar apoi. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins. iar el nu e.. domnişoară. vă rog. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. Simon.. Casele. într-o şoaptă înfiorată. pe tine te respectă. în afară de asta. obosiţi. Dacă există stafii.. dar îi aud... ― Dacă ar fi Jack şeful. care se rotea. Dumnezeule! O. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul... Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. ― Ar construi un vapor. se apropie de Piggy. şi tu eşti şeful. ― Gura. Te înşeli. Trei şoareci orbi. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. Lor nu le e frică de întuneric. Eu unul renunţ. iar puştii. Ralph. e ca astma. Acasă exista întotdeauna un om mare. zise Ralph. tu ai putea să-l baţi. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens.. Vă rog. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. Ascultă-i.

trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. Cînd vîntul sufla. Sufla un vînt slab. unul ar fi trebuit să doarmă. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. la aproape cinci kilometri înălţime. care îi îngheţă. Atunci silueta. în ciuda cuvintelor lui curajoase.nişte iască.putea să ne trimită un om mare. în vreme ce stelele alunecau pe cer. Sam aşeză şi alte vreascuri. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. neclintită şi cu sforile încîlcite. de la casa parohială Harcourt. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede.. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor.. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. ― Sam. se apleca iar. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. dă-mi. din nou. Cînd ajunseră acolo.. Se culcă la pământ. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. Strălucirea se intensifică... silueta stătea pe vîrful muntelui. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. iar paraşuta bufni. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. Aci briza suflă capricios. Celălalt îngenunche. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. două umbre întunecate. Anthony. St. vîntul se domoli. bezna şi stelele. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte.. În bezna dimineţii timpurii. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. sforile se înmuiau. Izbucni o explozie de lumină. Apoi adormiră cu toţii. apoi. peste recife şi lagună. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. Percival Wemys Madison. desfundînd cerul ca un tirbuşon. se apleca şi se înfunda. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. ― Cred că s-a stins. clipeau sau se stingeau. Din lumea adulţilor sosi un semn. Din beznă răsună un urlet subţire. încetă să mai sufle. Îi apăru faţa. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. pînă cînd pata de lumină crescu. ceva mai jos pe coasta muntelui. Deasupra insulei se întinse o pată. Întins în iarba înaltă. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. vorbind somnoros. apoi o cracă. . se frecară la ochi şi păşiră sigur. Metru cu metru. privind grupul de stele care luminau laguna. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. răsunară zgomote. Apoi. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. departe. la datorie lîngă foc. briza împingea silueta printre florile albastre. iar Percival se linişti. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. încetară să caşte. se lovi şi-şi trase încărcătura. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul.. o siluetă care atârna. la fiecare adiere. Erau gemenii. cu picioarele bălăbănindu-se. ― Nu. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. căscară.. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. iar unul se întoarse în fugă. un semn. Eric se aplecă şi suflă încet. lîngă o stîncă. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. ori altceva. Uneori. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. iar celălalt să stea de veghe. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. ― . alunecă pe munte. în direcţia muntelui. luminată în roşu. Teoretic. făcîndu-i să se caute cu mîinile. iar craca luă foc. O clipă. devenind o bolboroseală. peste bolovani şi pietrele roşii. Piggy se ţinea pe lîngă ei. se culcaseră amândoi.

căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. ca marea. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră.. se ghemui lîngă Eric şi se uită. mai pune atunci. vîri prea multe. Nu ţipă nici unul.. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui.. Sam se distra. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla... Apoi cineva îl trase de braţ. ― Turbat. ― Din fericire. se uitară nesiguri împrejur.. două guri deschise. ― .clar.. Foarte bine.. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. ― Mi-e frig. ― Ralph.. iar dincolo de ea. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. unde domnea acum o beznă completă. iar flăcările focului se aplecară.. gaura ― acolo. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric.. Se repezi în jurul focului. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. fiindcă se întorsese acasă. ― Ralph. ― În afară de asta e.. ― Şi mie. o rupseră la fugă peste stînci.întuneric. şi dădea zahăr căluţilor. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări.. ― Aşa e. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. în loc să ne ocărască pe noi. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. ― . Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine. ― . Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. lemnul exploda. ― Sam. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. ― Sam.fiara. Acolo se afla stînca cea mare... ― Cînd cu focul şi cu porcul. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. în timp ce grindina de foc trimitea fum. . pomii din pădure foşniră. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. celelalte trei pietre. arzînd în piramida de lemne. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. ― Să ne încălzim.. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate.. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. Ralph visa. ― Ce-i? ― Nimic.. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic. stînca plesnită. apoi mugiră. vîrînd cît mai multe crăci în foc.― Nu le pune pe toate. Departe... Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. Eric îşi întinse mîinile. peste zidul grădinii. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare.. Apoi Eric chicoti. pe panta mai abruptă a muntelui.. apoi. scoarţa se chircea şi se descojea.. m ― Aproape că se. Flăcările. şi se gîndi la primul foc ― departe. căci Sam era întors cu spatele la ea. Zece secunde se ghemuiră astfel. amintindu-şi de beznă şi de altele. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu. Rămaseră nemişcaţi. Apoi. le atraseră privirile. ― Ar fi fost. Eric urmări carii. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. Părul de pe frunte le flutură. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. sub ei.. l-a ocărit pe Jack.

Piggy se lovi de el. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent.... ― A fost îngrozitor.. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. Nu.. Sam reluă povestirea. ― Sam şi Eric. aripi. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. Piggy şi Simon îl urmară. în linişte.. Stai liniştit. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. ― Gheare. Gemenii. Îi dădu cochilia lui Eric... coborîră la nivelul privirii. ― Linişte. Labirintul de întuneric se destrăma. în curînd. Hai.. ― Taci atunci. ― Am fugit cît am putut. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. doar pentru a le da curaj. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească. iar unul dintre gemeni îl înşfacă... iar ei înţeleseră... Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. iar în pădure se auzi un strigăt strident. le-o arătă.. tristă şi cenuşie.. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. ― Tocmai îl aprinseserăm.. I se mişca ceva în dosul capului. începură să se foiască. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina.ou ― Fiara ne-a urmărit. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. ― Sînt zgîriat tot. ― . Razele soarelui. . Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. ― Colţi. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. nu dormeam. lipiţi unul de altul şi tremurînd.. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. ― Era păroasă. Parcă s-a ridicat în capul oaselor. ― Suliţele sînt de lemn. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. Se lărgi în loc să se strîngă. O ridică în schimb în aer. căscînd încă.. Johnny. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. iar cercul începu să-şi schimbe forma.mai multe vreascuri. ― Era cît pe aci să mă atingă.. bezna se umplu de gheare.. la început cu îndoială. de puncte necunoscute şi de ameninţări. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare.. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. Chemaţi-i pe băieţi. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti... Din obişnuinţă.. . Nu fi caraghios. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii. Stăteau şi ascultau. ― Ne-am lovit de liane... Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric.. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă. ― O să fie o vînătoare adevărată.. cu un ţipăt răguşit. apoi cu spaimă. Jack îi chemă înapoi în centru. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau.. al cărui ecou răsună imediat... Fiara se mişca.. ― Avea ochi. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. O pasăre de mare bătu din aripi sus. căci omogenitatea lor fusese recunoscută. geamănul cel mai apropiat de el.. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. izbucni în lacrimi violente.. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. se cernu în sfîrşit prin adăpost. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. ― Focul lumina bine..

La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. Jack se înălbi la faţă. o să ne suim pe munte. nu încăpea îndoială. implorîndu-i. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. ca Ducă-se pe pustii. Nu-i decît un drum de urcare. Băieţii dădură din cap. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele.. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. Ralph s-ar fi răstit la el. Stai jos. într-un fel.. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. ― Vreau să spun. evitară criza. trecînd repede de partea lui Ralph.. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. Ştim cine trebuie să vorbească.. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. Nu e exclus să se strecoare printre pomi.. Uite-o. interveni dispreţuitor Jack. ― N-a fost nevoie. nu ne-o pierdem. ― Aşa. zise Jack nerăbdător. ― Aşa e! Foarte bine. Se linse pe buze şi rămase în picioare. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. fiindcă fiara nu lasă urme. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. le-am fi văzut. Nimeni nu-l băgă în seamă. ― E o treabă de vînător. ― Pînă acum n-a avut nimeni. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. Stîncile fac un fel de pod. ― Judecă şi tu.― Fireşte. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. Am fost prin apropiere. Piggy răsuflă uşurat. dar nu reuşi. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. cînd la Ralph.. sau lui Bill. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. dîndu-i energia de a porni la atac. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. ... Nu teai gîndit niciodată la asta. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă.. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. ― Iar creatura ar putea sta acolo. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. ― N-am putea. Se sprijini de un butuc. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. ― Ce facem.. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. dar fără speranţe. Ba da. Vechea enervare îl salvă. Ralph? ― N-ai cochilia. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. voiau să fie salvaţi. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei.. Sîngele îi năvăli în obraji. ― Şi mai e ceva. zise Ralph în cele din urmă.. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie. ― Nu. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. ca nişte pete cafenii.. Jack. ― Am cochilia. răspunse fără chef Jack. Dac-ar fi lăsat. Piggy luă cochilia. Jack. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. ― E mai mult decît o treabă de vînător. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. Piggy. Dacă fiara nu-i acolo. O să căutăm. Piggy o să aibă grijă de ei.. unde sînt grămezile de stînci.. încercă să respire din nou adînc. ― N-ai cochilia. Acum e. şi dacă mă sperii. zise el. Eu nu văd prea bine. ne pierdem vremea.. ― Gîndeşte-te. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. şi. Acum focul trebuie să se fi stins. Nu mai avem nevoie de cochilie. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. iar pistruii îi apărură clar.

Această latură a castelului. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. eroice şi bolnave. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. Se întoarse spre ceilalţi. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. ― Înţeleg. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. ― Eşti vînător. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. În spatele lui Ralph. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. fără să lase urme. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. Ralph prinse curaj. aşezată pe vîrful unui munte. iar şeful trebuia să meargă mai departe. Nu comenta. ― Am găsit un punct de observaţie. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. Jack roşi. Ziua promitea. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. . ca şi celelalte. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. O să ne apropiem cît putem. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. Plecăm după aia. Simon se răsuci pe picioare. ― Hei. O ridicătură strimtă de recife. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. ― Eu sînt şeful. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. Sub conducerea lui Ralph. ― Să mîncăm mai întîi. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă.― Hai să mergem. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. Ralph schimbă nerăbdător privirea. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. înaintînd în faţa lui Ralph. Ralph se uită într-o parte. ― Foarte bine. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. Foarte bine. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. Simon. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. sau să răsune prea tare. se bîlbîi încurcat Simon. Cîteva clipe. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. ― Ştiu. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. ― Nu cred că există fiara. Cînd Simon se ciocni de un pom. Ralph se uită la Jack. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Am să merg. prelungea însă insula în mare. zîmbi silit. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. Baza recifului plesnise. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. II privi pe Jack. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. Jack se întoarse în fugă. iar Robert chicoti. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. ce păreau că se clatină. de parcă ar fi fost un promontoriu. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. apoi se uită din nou în gol. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. erau în stare să spună ce voiau. Ralph îi răspunse politicos. Ralph mergea în urmă. Fiara trebuie să fie aici. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. voi. Suspină. Ascundeţi-vă aici. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. După ce mîncară. Aşteptaţi-mă. înaltă poate de treizeci de metri. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. bombăni Jack.

îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. leviatanul adormit răsuflă. polipi şi iarbă marină. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. Urcară împreună ultima treaptă. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. undeva în spate. ierburile marine se încovoiară. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. iar la stînga. apoi o costişă abruptă.. peste cîteva secole. Jack fremăta. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. cercetă o jumătate de cavernă. ― Nici nu mă gîndesc. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. care ţinea un minut. Jack înainta de-a lungul cornişei. La un moment dat. Ralph se întoarse spre reciful roşu. pe stîncă. ― Nu se vede fumul. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. aşa încît la dreapta. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. terenul stîncos şi iarba plină de capete. mişcată de marea deschisă. tufişuri ciudate de coral. îşi continuă drumul peste stînci. şi în cele din urmă se aşeză. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. ca să fie mereu plină. Jos. deşi nu era nevoie. claie peste grămadă. urcare şi iar prăbuşire. E un loc foarte prost. ca şi cum ar fi măturat stîncă. ci doar de această prăbuşire. Ralph nu răspunse. ― Doar o dată dac-o împingem. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu... Ralph se uită spre munte. Descrise un gest larg cu mîna. ― N-am vrut să te las să mergi singur. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. marea avea să transforme castelul într-o insulă. şi. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul.. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. Nu se vede nimic. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. Îşi strînse buzele care i se albiseră. dintr-un motiv greu de ştiut. Văzu acolo o stîncă plată. ― Ei bine. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. iar masa hurui stins. strigă Jack entuziasmat. apele se umflară. Valurile se cufundau încet printre stînci. pe cealaltă parte. ― Ce-i aia. iar în fund pădurea. ― De ce? ― Priveai. Apoi.. ― Nu există apă proaspătă. nu ştiu cum să-ţi spun. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul.. deasupra lagunei. nici eu nu cred. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. doar Jack se dusese pînă la malul mării. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o.. dezgolind mese trandafirii de granit. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. N-avea unde să se ascundă.. şi gata!. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. . se vedea o pată lungă şi verde. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii. ca să vadă ce-avea de gînd. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. La dreapta se găsea laguna. la revedere. Ralph se cutremură.― Nu. întinsă ca o masă. jos de tot. Laguna îi apăra de Pacific. atunci? La jumătatea distanţei.

Un pîlc de băieţi. În timp ce se întorcea. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. Bill se apropie de Ralph. Hărmălaia izbucni iar. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. ― Sînt obosit.― M-ai înnebunit cu fumul ăla. Condu-ne din nou. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. se desprinsese şi atîrna vibrînd. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. Iar voi vă pierdeţi vremea.. furaţi de entuziasmul explorării. Privi sumbru muntele. ― Fum.. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. ― Avem nevoie de fum... Alţii voiau să împingă şi alte stînci. ― Înapoi la adăpost.. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap.. ― N-avem hrană aici. o dată cu mînia. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. se opintea şi împingea o stînca. ― Pînă la pod. ― O să ne suim pe munte. ― Eu sînt şeful. ― Fum. ― Avem timp destul! strigă Roger. atunci? Ceilalţi băieţi. ― N-o să fie acolo. Nu părea să-l doară. ― Hai să construim un fort. aşteptînd în iarbă. gata să se răzvrătească. Sînt fructe. zise Ralph şi clătină din cap. Ai mai fost pe-acolo. spart doar de vîrful muntelui. şi nici adăpost. Soarele strălucea. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. Trebuie să ne asigurăm. zise Ralph. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte.. Şi nici prea multă apă proaspătă.. Ideea îi reveni imediat.. Îşi supse pumnul învineţit.. aproape de grămada de stînci . ― Hai să stăm aici. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte.. Acolo au văzut fiara. ― Am putea împinge stînci. ― Am putea să mergem pe mal. ― Ce facem. de parcă ar fi fost un ciocan. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. ― Fum. Uitaseră de fiară. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. care se crăpase. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. împingeţi stînci. Dar Jack dispăruse. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. Acum plecăm. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. ― Jack! Hai. Trebuie să ne asigurăm. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic.. ― Jack. Ralph rămase pe loc.

ca nişte jeleuri. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. ― Ascultă.. urcarea şi prăbuşirea. iar orizontul era de un albastru tare. dar nu din cale-afară. Se uită furiş împrejur. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă.. şi totuşi. Erau muşcate pînă în carne. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. Soarele trecuse de zenit. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. cercetă faţa lui Simon. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. puteai să visezi la salvare. Apoi unghiile. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. De cealaltă parte a insulei. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. pe lîngă stînci.. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. Ralph. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. o baie ca lumea. treptat. Apoi. condamnat. erai. căutînd un indiciu. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. apărată de scutul lagunei liniştite.. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. Ar fi vrut să facă baie. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. tot ţinînd-o larg deschisă. aproape la nivelul mării. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. ca şi ale lui. cînd se aşeză. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. ― Te întorci de unde-ai venit. întregul grup se opri şi mîncă. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. val după val. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. Ralph coborî spre stînci. de cealaltă parte a insulei. Aici se afla despărţirea. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. Ralph urmări.. Vînătorii stăteau jos. Se părea că nu-l auzise nimeni. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. era nu atît o înaintare... ca să-şi îndeplinească misiunea. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. perspectiva era complet diferită... ocupate cu alte treburi. Alunecau de-a lungul insulei. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş. erai bătut în cuie. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. ci doar din obişnuinţă. o vreme. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi.de pe mal. Erau murdari. căţărîndu-se pe micul recif. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. părul le crescuse mult prea lung. Acum marea avea să se retragă. învăluită la prînz de miraje. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. neputincios. Simon dădu din cap. apoi. cînd ajunseră la fructe. chiar să şi visezi. dar asta nu din pudoare sau din confort. Acolo. Aici. Simon îi vorbi aproape în ureche. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. nedumerit. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. a kilometrilor ce-i despărţeau. e aşa de mare. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. prefăcîndu-se că o ignoră. .. bariera. oprindu-se. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. Pentru prima oară în acea zi. Ralph îşi dădu seama de căldură. aici însă. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. cu săpun. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. Se vedeau pe cîţiva kilometri.

îi apărură viu în faţă. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. o să vînăm. iar afară ninsese. Porniră din nou. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. ― Dacă nu ne abatem din drum. Ralph se speriase. Mămica mai era cu ei. Ralph se sprijini de un pom şi. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. obiecte egiptene. ― Nu. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. paralelă cu prima. iar tăticu venea acasă zilnic. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. atunci? Cum Simon nu răspunse. nu sînt.. Apoi îşi zîmbiră brusc. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. ― De unde ştii.. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare.. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. o să fie timp să urce pe munte. avem nevoie de carne. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate.. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Odată. am spus. Mistreţul se îndepărtă. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt.. se bucura că păşeşte mai alene. Jack deschidea coloana. chiar dacă acum urmărim altceva.― Si totuşi. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte.. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph.. Trupul lui Ralph se mai destinse. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală... Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. ― Pe aici. Jack aruncă o . putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. iar Jack o rupse la fugă. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. Cel puţin aşa cred.. cu suliţa la subsuoară.. unde puteai sta tolănit. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. Cînd ţi se făcea frig. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. ― Ralph. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. drept spre el. Descoperiră o altă cărare de porci. într-un fel. ai să te întorci cu bine. Dădură deodată peste un teren deschis. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. aproape cu simpatie. dar era plin de grijă şi de mîndrie. Totul era perfect.. Jack era ocupat cu vînătoarea. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. apoi cealaltă despre vrăjitor. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. brusc. Domneau prietenia şi buna dispoziţie.. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. visele diurne îl asaltară. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. şi totuşi. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. Se uită la mare. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. Roger îi chemă din desiş.. Cred numai c-o să te întorci cu bine.. Jack se aplecă spre ea. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. ― Pe-aici. De pildă. ― Dar are să ne omoare. O clipă nu mai spuse nimic. apoi îi zîmbi amar lui Simon. lîngă mare. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută..

bătînd toba. ― Priveşte. ― N-a fost decît o glumă. Se umfla în pene. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. Atenţia se concentră asupra lui Jack. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. ― Eu te-am văzut.. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. ca să vadă cu toţii. ― L-am nimerit sigur. Braţul lui Jack coborî. zise Roger. la urma urmei. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. Simţea nevoia unor martori. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. Ca Berengaria. ― Venea pe potecă. ― E nevoie de-un porc. ― Ar trebui s-avem o tobă. ― L-am nimerit. Robert guiţă. l-am rănit. fiindcă le cîştigase din nou respectul.. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. Robert grohăi la el. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. vînătoarea nu strica. Melopeea se înălţă ca un ritual.. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. Le ceru atenţia. cercul se clătină. L-am nimerit cu suliţa. . iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. în spatele lui se afla Roger. ― Hei. repetă Ralph. Cred că mistreţul e fiara. ― L-am nimerit. ― A dispărut. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. Pe piele era o zgîrietură. Suliţa s-a înfipt în el. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. ― Eu l-am nimerit. zise Ralph jenat. Uite cum am azvîrlit suliţa. spuse Maurice. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. zise Ralph indignat.. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. ar trebui s-o sugi. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. luptîndu-se să se apropie. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. atunci am putea s-o facem ca lumea. şi avu sentimentul că. nu gravă. dar sîngera. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. zise Jack şi se întoarse. Ralph. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. Jack strigă.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. Jack o supse. ― Ai zis c-o să ne omoare. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. zise Simon. ― Grozav joc. Ralph se uită la el. Jack roşi brusc. prefăcîndu-se că-i e frică. care se prefăcea că atacă. cuprins deodată de un entuziasm nebun. L-am rănit. ― L-am nimerit sigur. Chiar în rît. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. apoi chiar de durere adevărată. ― O rană. ― N-a fost fiara. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. Îşi întoarse antebraţul stîng. Apoi rămase liniştit. Jack se tăvălea pe jos. ca la o vînătoare adevărată. A fost un mistreţ.

stîncile păreau de netrecut. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. ― Staţi să mă gîndesc. Din nenorocire. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. zise Jack jenat. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. cuibărit într-un adăpost. aşa că nu se poate. fiindcă trebuie să-l omorîm. parapete lungi. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. Ralph dădu din cap. aşteptînd ca apa să coboare. ― Aşa e. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Şi totuşi.. asemenea unui şanţ de apărare. ca un singur trup. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci.. Soarele păru că se mai domoleşte. udîndu-i. ― Să ne folosim de un puşti. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. Treceau peste mici recife. Apoi valul reveni. unele folosite drept poteci. se aşezară jos o vreme. Ralph privi nemulţumit soarele. ca să li se usuce zdrenţele. n-o să găsim niciodată ce căutăm. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. ― E nevoie de-un porc adevărat. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. stînd singur. ca la o partidă de şah.. sus? Jack ameninţă cu suliţa. încercară prin pădure. se umfla şi se sugea. aparent la mare depărtare încă.― Sau de cineva care să se prefacă. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. Dacă facem aşa. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare.. ― O s-o omorîm. Îl văzu clar pe Piggy. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. ― Şi dacă fiara e acolo. dar şi atunci unii se mai udară. privindu-l. Ralph se ridică în capul oaselor. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. spuse Jack. Se gîndi la puşti şi la Piggy. Jack îşi agită suliţa. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. ― N-avem ochelarii lui Piggy. Oricum. iar băieţii ţipară. ― Bine. Ralph îl privi pe Jack. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. dacă nu voiau să se pună în primejdie. zise Maurice. aşa încît poposiră. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. a trecut vremea să bem ceaiul. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. spuse Ralph. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. Sosiră la o viroagă care despica. . zise Jack. ştiţi despre ce-i vorba. zise Jack. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. Ralph visă iar. că dacă mergem pe lîngă malul mării. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. Gemenii îşi dădură asentimentul. ― Trebuie să aprindem din nou focul. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. ― Hai acum pe munte. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. şi toţi rîseră. Mai departe. Se ridicară pe rînd în picioare. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. ţărmul strîmt. ― Se lasă seara. zise Robert. Se sui într-un pom. mîngîindu-şi încă fundul.

. Vorbi disperat. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. ― Haideţi. ― Staţi o clipă. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. Ralph luă o hotarîre. nemulţumit şi posac. dacă vrei.. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. ― Perfect. Ralph. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită.. pe sub munte. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. Făcu un pas înainte şi se opri. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. Ralph se întoarse spre el.. se întoarse şi se pierdu în pădure. Ţinea kilometri întregi. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. încă enervat şi jignit. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. ― Mă gîndesc la lumină. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. zise Jack şi se strîmbă.. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. Ralph dădu din cap. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. ― Bineînţeles. ― Foarte bine atunci. ― Nu vreau să mă întorc. ― Aşadar. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. Murmurară că erau de acord. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. Simon îi aruncă repede un zîmbet. zise Jack. ― Jack. Arătă spre pădure. se îndepărtă primul. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. ― Am sosit. cărarea trebuie să fie pe-acolo. zise Jack enervat. ― Mă duc eu. Se uită lung împrejur. . ― Dacă traversăm. o să dureze ore întregi. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. Ţi-am mai spus. dacă ţi-e frică.― Dacă ne întoarcem. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească... ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. nu-mi pasă. Jack se afla lîngă umărul lui. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. pe acolo pe jos? ― Da. Dar în timpul zilei.. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. Rînji batjocoritor. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. Jack încheia coloana. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. Toţi aprobară înţelegători. ― N-o s-avem destulă lumină. Zău. O să orbecăim. Cărarea porcilor era un tunel întunecat. ― Voiam să căutăm fiara. Tăcerea se prelungi.

prea amar şi prea reuşise să intimideze. în cazul cînd. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă.. o siluetă întunecată se desprinse. începu să gîfîie şi să tuşească. Fireşte. transformată în tăciuni ascuţiţi. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. la ce le folosea că erau trei. Înţepătura cenuşei în ochi. Sîntem pe marginea zonei arse. ― Fireşte. vorba amară.. ― . ― Atunci sîntem trei. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne.. Unul lîngă celălalt.. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Sîntem totuşi nişte caraghioşi. Pipăi şi se lăsă alături de el. n-o să fim de-ajuns... ― Foarte bine. Jack făcu un pas. ― Ei? ― Mă duc pe munte. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. Se aşternu tăcerea.. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. Pe neaşteptate. Apoi ironia finală. nu fiindcă le era teamă. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. îi răspunse Jack sarcastic. erau doar obosiţi. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. în timp ce tuşea. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat.. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă... dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. Pe Ralph îl orbiră lacrimile.. Simţi cum coaja pomului. O alta îi luă locul. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. ― Veniţi? La acest cuvînt. Îl luă pe Ralph pe nepregătite.. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. oboseala şi frica îl înfuriară. ― Fireşte că mi-e frică.. ― Roger? ― Eu sînt. ― N-am nimic împotrivă. ca un blestem. ― Ei bine.. spusă cu indiferenţă. cei doi porniră să urce muntele.. Ralph se opri. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. ― Cîtuşi de puţin. da. Totul era din vina lui Jack. pentru a mai fi nevoie să-l repete.. La revedere. să-şi spună cît erau de proşti. acum. ― Sîntem nişte caraghioşi. colţuros la pipăit. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. Jack. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. în timp ce trunchiul se legăna în . i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. Ralph se întoarse spre Jack.― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. dacă tu n-ai nimic împotrivă. Ralph simţi ironia şi îl urî. care nu vorbea. Cuvîntul era prea bine ales. să-i spunem lui Piggy că. Te aşteptăm aici. am să mă duc singur. atunci. tocmai cînd se calmase. Din întuneric se auzi răspunsul. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. ― Cenuşă. ― Pleacă atunci. Pata dispăru. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf.

Nici un fel de creatură nu se umflă. Printr-o înţelegere comună. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. se vedea o pată de cer mai limpede. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. Ralph îl simţi că ezită. la orizont. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. ― Să mergem să ne uităm. ― Uite acolo. iar ceilalţi îl urmară. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. ― Închipuiri. iar Roger rămase niţel în urmă.. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. ― O broască! Am auzit şi un zgomot. Jack chicoti şi se cutremură de silă. zise Ralph tremurînd. scoase un fel de şuierătură şi trecu . Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. Cînd ajunseră la ultima costişă. care apoi se destrămară în beznă. O altă voce îi spunea să nu fie prost. ca şi altele. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. se legănau. iar Jack îi vorbi la ureche. îşi îndreptă trupul. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. Tresăriră. se opriră şi se ghemuiră. necomunicativ din fire. Apoi Jack îi găsi. stăteau. Roger li se alătură. cînd se mişca. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. se făcură auzite. Poate că fiara doarme. Se furişară înainte. fiindcă uitaseră de el. Ajunseră la vîrful plat. O creatură care se umfla. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. Roger. cît intenţia ei sfidătoare. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. O clipă rămase tăcut. lăsîndu-l pe Jack în urmă. de jur împrejur. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. Roger se afla în spatele lui. cu firea lor de nepătruns. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. ― O broască. Roger şi Ralph. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Vocea lui fizică tăcuse. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. iar cea interioară. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. Roger vorbi. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Jack se ridică. S-ar putea să mă urmărească. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. dar înlemnise. Jack se strecură pe alături. Jack şi Roger se apropiară. unde era o viroagă în stîncă. În spatele lor. tăcea.cenuşa invizibilă. ascultau răpăiala şi se gîndeau. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. Ralph se foi. ― Hai.. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. Un fel de grămadă. şi lucrul ăla s-a umflat. tremura şi vorbea răguşit. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. fiindcă nimic nu se umflă. ― Fireşte. Roger şi Ralph înaintară pe vine. şopti Jack. Piggy îi spunea că era un copil. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. iar Roger se împiedică. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. Un fel de "pleosc". Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. cu toate cuvintele lui curajoase. a raţiunii. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins.

Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. şi încercă imposibilul. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. zise Ralph. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo... Jack continua să se uite la nisip. Se cutremură violent. l-am văzut. în faţă. coborînd în goană panta întunecată. . Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. Piggy la fel. cum făceau atît de des de la o vreme. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. dar n-am ataca un tigru. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. ― Nu ştiu. ― Eşti sigur? Vreau să spun. zise Ralph.. doar la trei sau patru metri. Ralph se ridică ascultător. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. felia de lună se ridicase clară la orizont.. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. Se redresă printr-un efort al voinţei. Roşi în timp ce se îndepărta. iar făptura îşi înălţă capul. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. în curînd.. deodată.. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. răspunse Jack dispreţuitor. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. sîntem destul de curajoşi.mai departe. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. zise Ralph cu amărăciune. în beznă se stîrni o foiala. În spatele lor. vorbe. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. În faţa lor. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. ― Cîtă vreme e lumină.. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. şi ochi mari şi negri. Chiar şi Jack s-ar ascunde. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. şi se îndreptară spre platformă. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. Jack se ridică. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Ne-am ascunde. muntele se goli de băieţi. iar puştii smiorcăiră. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. Apoi vîntul mugi prin pădure. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării. ― Ai făcut-o.. vorbe. ― Nici nu mă gîndesc. ― Fiara are colţi. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. Îşi frecă distrat mîinile. Sîntem înfrînţi. Făcu doi paşi grei înainte. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. Îşi dădu claia de păr peste cap. ― Zău. Luă cochilia de la Jack. vorbe. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. Sîntem buni să trăncănim. uită-te şi lasă-mă în pace. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. cerul întreg se lumină. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. ― Vorbe.

.. ― Dacă nu-i adunai tu. atunci. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. . Pe platformă răsună un fel de suspin. ― Zi atunci că sînt laş. ― Fiara iese din mare. ― Din beznă. ― Şi el e tot laş. Ai suflat în cochilie. Jack îl întrerupse. nu-i de ajuns? ― Bine. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. Nu sînt cu voi. cu bărbia în piept. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. încercate în pădure. cred c-aţi aflat. Se opri o clipă. zise Ralph. am văzut fiara. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. Ochii îi aruncau fulgere.. Tăcerea continuă intensă. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia.. Numai că. Vocea lui Jack continuă.. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. ― V-am adunat. apoi continuă.. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine... ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic. grea şi ruşinoasă. ― Linişte! strigă Jack.. ― Şi ce.. ― Foarte bine... Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi.. zise Jack violent. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. amintindu-şi de temerile lui de demult. el a rămas în urmă. Nu ştim nici măcar ce e. N-o să ne găsească niciodată carne. Mai întîi. ― Să ridicăm mîna. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. Fiara vînează. Glasul i se stinse. ― Eu i-am adunat. să ne vîneze. Ralph crede că sînteţi laşi. ― Da. luptînd împotriva tăcerii ostile. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte... Vorbeşte ca el. Ca şi tine. ― Cîţi cred că. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă... apoi am fugit. îi adunam eu.. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. ― Eu nu mă mai joc... Jack se întoarse spre vînători. Nu-i un şef bun. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară. Doar la cîţiva paşi de ea.. atunci. ? ― Să ne vîneze... Şi asta nu-i tot. ― Nu-i vînător. ― M-am dus şi eu. ― Să ne vîneze. indiferent ce e. zise Jack.. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide... din mai multe motive. zise Jack. ― Poate c-aşteaptă. ― Din pomi. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. Nu ştiu ce face. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. ― Ralph seamănă cu Piggy. Jack strînse cochilia în pumn.. foarte bine. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba.― Adunarea noastră. atîta tot. Si toată vorbăria lui. ― Pe vîrful muntelui. Da.

― N-avem nici un foc pe munte. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. N-avem foc deloc. Piggy ridică cochilia. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. ― . ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. Din nou. ― Am să plec. şi se opri asupra lui Piggy. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph.. Încet. să mă urmeze. Piggy. Căută ajutor şi simpatie.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. ― Nu merge. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. Acum.. O să iasă acelaşi fum. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. are să se întoarcă. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte.. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. N-are decît să-şi prindă singur porcii. dacă nu faci foc... ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Piggy era indignat. ― N-avem nici un ajutor. Piggy.. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. O clipă se opri. Ralph se uită la Simon. Ceva pe care noi. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! . ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. apoi strigă strident şi furios. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Cercul se zgudui de groază. Şi chiar pe nisip. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. cînd am dat într-adevăr peste fiară. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi.. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Jack îşi drese din nou glasul. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. Se întoarse puţin spre el. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. Ralph gesticula neliniştit. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut.. deşi mai că nu-mi vine să cred.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. iar Simon se retrase de lîngă ei. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. care fu atît de uimit. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. Nu-i nimic de făcut. Ralph. ― Am vorbit. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. Cînd are să apună soarele. încît rămase în picioare.

Se întrerupse. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. se entuziasmară grozav. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. se umezise şi colcăia de insecte. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins.. rămurele.. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii.. Nimeni nu voia să-şi bată capul. . aducînd lemne de foc. Lucrară cu inimă. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. altminteri se făceau praf. n-o să se vadă la mare depărtare. ― Cred c-au plecat. în cheful lor se strecura o undă de panică. Piggy continuă. Se uită înjur. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. reflectînd la situaţie. şi totuşi. Puştii. Adunarea semăna cu o petrecere. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. pe măsură ce orele se scurgeau.Băieţii începură să bombăne. de care n-aveau nevoie la întrunire. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. băieţii luau orice lemn din apropiere. crăci şi buşteni. deşi. fiindcă aveau ceva de făcut. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. Nu mai erau siliţi să se apropie. ― Cred. Sam şi Eric şi. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. ― Va trebui să aprindem un foc mic. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. Ralph se opri din lucru şi se ridică. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. ÎI putem aprinde chiar aici. nu. Fireşte. În cele din urmă. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. într-un asentiment general.. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. Pentru prima oară. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. pentru ceilalţi. Ceilalţi dădură din cap. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. . încruntîndu-se.. ― Fireşte. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. ca să nu intre prea adînc în pădure. sau intrară în adăposturi.... Ralph se lăsă pe nisip. ― Să aprindem focul chiar acum. doar n-o să plece singur în pădure. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. fumul n-o să se vadă aşa de bine.. între bazin şi platformă. iar în veselie una de spaimă. încît ajută şi el. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. sînt eu. O bună parte putrezise. ― Dacă-i poţi găsi. zise Ralph şi se uită în jur. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. Pe deasupra. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. dîndu-şi părul peste cap. Piggy se simţea atît de încîntat. Ţopăiră şi cîntară. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. buştenii trebuiau traşi cu grijă. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. ― Să încercăm. Nu cred c-or să primească. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare. să ne apropiem de. se risipiră spre malul mării sau după fructe.

încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. Rămase aşezat jos. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. Se mişcă de colo-colo. Discul soarelui părea de argint coclit. E cam sărit. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. o sete grozavă.. în ce priveşte fiara. zise el. Erau încărcaţi cu fructe. Dădură din cap şi criza trecu uşor. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. N-o să ne mai batem capul cu fiara. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. Să nu mai visăm atîta. Cei trei băieţi se aşezară. tresărind.― Cînd strîngeam lemne. ― Iar apoi. Vom fi mai fericiţi acum. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. ― Ascultaţi-mă. O să aprindem un foc mic şi puternic. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. iar în mijloc dansau fluturii. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. I se făcu repede sete. dar nu reuşi să evite soarele. şi cu multe. ― O să vînăm. ― Ia ascultaţi. zise el. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. plăcut surprins. spuse Piggy. ― Vă mulţumesc. Îi cercetă atent.. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. vibra neliniştea.. Sîntem aproape de capătul insulei. Ralph rămase tăcut pe nisip. Cerul. Se foiră. O să mergem mai încolo. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. ― Uite! Îşi reveni. deşi aerul devenise înăbuşitor. . lua foc. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. la castelul de stîncă.. nu? În timp ce buşteanul se usca. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. ― Şi mai e ceva. Departe. ― Se opri şi continuă mai încet. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. ― Poate. acum devenise ameninţător. în curînd. cu ochii aţintiţi spre pădure. din străfundul sufletelor chinuite. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. Încotro a apucat-o şi Jack. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi.. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. undeva pe plajă. ― O să vînăm. ― Ne putem descurca şi singuri. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. îi zîmbiră lui Ralph. sudoarea îl năpădi. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. ― Ne putem lipsi de ei. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. Eu am să fiu şeful. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. Consimţiră cu frenezie. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. se roşea şi răspîndea căldură. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte.. zise Piggy. Radia de fericire. Gemenii se apropiară. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. pe două rînduri. Au luato în partea aia. nu? Ralph se aşeză. care luă cîteva şi începu să le mănînce.

Suliţa pătrunse treptat. Această năvală îngrozitoare. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. Cînd o să vînăm. în mijlocul luminişului. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. zăcea scroafa cea mai mare. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării.. Atunci poate că n-o să ne mai supere. lăsîndu-se cu toată puterea. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. mugeau încet sau guiţau. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. începură să înainteze foarte încet. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede.. fluturii dansau mai departe. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. îi opri şi cercetă printre pomi. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. iar aerul se umplu de zgomot. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. Jack se îndepărtă. Înconjurară ascunzişul. Aici. dădu din picioare. ― E înăuntru. Băieţii se dădură înapoi. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. Scroafa se prăbuşi sub ei. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. Se opri în faţa unui ascunziş. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. guiţă. iar Jack se sculă şi ridică mîinile.― În ce priveşte fiara. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. după picăturile de sînge strălucitor. de sînge. graba de-a o ucide scăzu. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. iar vînătorii veneau în spatele lui. O vreme. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. Deodată împunse pămîntul cu degetul. Se împiedică de un pom. scroafa înainta cu opinteli. din partea unei lumi necunoscute ei. cufundată în fericire maternă. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. Se întoarse şi se îndepărtă. În cele din urmă. de la o distanţă de doar zece metri. scroafa căzu. Porcii. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. Puţin mai încolo de turma de porci. întinse braţul şi arătă spre scroafă. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. o înjunghie cu furie. O văzură. doborîtă de căldură. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. Se uită împrejur. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. nişte saci umflaţi de grăsime. Se ridică brusc. Jack. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. călare pe ea. sîngera turbată. ― Acolo. ci respiră sălbatic. Era neagră şi trandafirie. iar aerul era fierbinte şi liniştit. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. Băieţii urlară şi se avîntară. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. ― Ia uitaţi-vă! . iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. de transpiraţie şi de spaimă. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. Aproape imediat. care trădau prezenţa porcilor. În scurt timp. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. Roger alerga în jurul vălmăşagului. nu vorbi. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. o sălbătici şi mai rău. aproape că o ajunseră. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. purceii se risipiră. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. preocupaţi de zborul lor. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. se opri şi apoi vorbi curgător. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel.. şi dacă ne-au invitat.. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. lovite de o pală de vînt fierbinte.. Ralph ridică mîna. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi.. ― Un cap de porc pe un băţ.. ― Ştiai. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. Ştia că-l va apuca o criză. Cîteva clipe. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. După discursurile splendide şi numeroase.... ca să scoată fum. dar nu spuse nimic.carne.. ah.la o petrecere. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar. Fără foc nu putem fi salvaţi. Fără foc. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui.. da. Vino mai aproape. Se opri iar. ― . zise Împăratul Muştelor. Deasupra capetelor. fiindcă... Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. nu? Şi la Piggy. Sînt toţi vînători. Ei cred că eşti ţicnit.. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime.. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit.Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy.. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne.. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. E altceva. spuse Împăratul Muştelor. cum spune şi Bill. mai aproape. O clipă nu vorbi nimeni. ― Eşti un băieţel prostuţ. ― El e vînător. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri.. fireşte! Începu să rîdă. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. Simon îi răspunse prin tăcere. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră.. ţinute chiar acolo. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc. ― A. ― Hai. ― Foarte bine.. nu eşti decît un băieţel prostuţ. Dar trebuie să ţinem focul aprins. Bill întinse mîna după cochilie. Ralph se strîmbă. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii. Doar eu.. ― .. nu putem fi salvaţi.. ― Auzi. Sam şi Eric luară cochilia.. Simon îşi muşcă limba umflată. şi la Jack. ― Dar. ― . ― N-are cine să te ajute. atunci. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte. Nu-şi putea desprinde privirea. Împăratul . Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. Simon bîţîi din cap... Focul e lucrul cel mai important de pe insulă.bine friptă. ― . ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea. ― Ei bine. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. Iar eu sînt fiara.mi-ar plăcea nişte carne. nu? Eu sînt o parte din tine. Ţinea ochii întredeschis!. fiindcă.. spuse Împăratul Muştelor.. ― Trebuie să se distreze. focul! Focul. ― Focul e lucrul cel mai important.. În cele din urmă.

Culorile se retraseră din apă. Pe la începutul serii.. ― . căci altfel. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă.. Se tîrî. mai violent. ― Te previn. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. O să te omorîm. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. plesnind coroana pădurii. Rareori. o tresărire ca de mătase albastră. pe vîrful muntelui. Şi muştele o descoperiră. gata să explodeze. Robert. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. În scurt timp. pline de desişuri şi pomi uriaşi. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. nu se mişcă. Zăcea pe covoraşul de liane. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. iar vîntul se porni din nou. le sperie o . Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. preferind duhoarea porcului. sîngele se uscase. Şi totuşi. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. Ceea ce zări îl conduse în sus. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. muştele îl ignorară. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. pînă intră în bezna pădurii. Simon se ridică. o să te omorîm. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. Apoi se întoarse. dar fără să se oprească. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş.Căci altfel. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. articula cuvinte mute. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Piggy şi Ralph. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. în cele din urmă. în pădurea tot mai rară. văzu că se mişcă ceva. rămase neclintit.. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. pe pămînt. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. Bill. bietul şi rătăcitul meu copil. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. Pricepi? Jack. continuă Împăratul Muştelor. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. înăuntru era beznă. apoi se lipiră la loc. o regiune mai înaltă. iar sîngele îl podidi. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. aflată sub munte. Bietul şi rătăcitul meu copil. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. şi se uită de sus la el. cu o figură inexpresivă. Aici era coloana vertebrală a insulei. cu capul culcat într-o parte. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. ca a unei fiinţe vii. Lumina era nefirească. Maurice. norii continuau să se adune. Cînd lianele se zgîlţîiră.Muştelor se umfla ca un balon. în jurul gurii şi al bărbiei. o beznă care se lăţea. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. Porni trist printre trunchiuri.. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. Nu le mergea bine decît muştelor. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. Se vedeau luminişuri largi. proiectată pe norii cafenii. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. ca un bătrîn. Am să mă înfurii. Pricepi? Eşti un nedorit. privind opac înainte. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. Mişcarea ei. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. Roger. Dar. Se căzni să înainteze.

Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. ― S-au dus acolo. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. silueta corpolentă se înclină. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm.. zise Ralph stingherit. Apoi. Oricît de grijuliu păşea. ― Mă doare capul. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. ― Am înţeles! Am înţeles. ― Adică. dinţii. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg.. Piggy îşi scoase ochelarii.. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. dar nu-l nimeri. Rîse de Piggy. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. Stomacul umflat i se zvîntă. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. zise Ralph. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. ― Şi pentru vînătoare. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. ca la război.. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. Nu-mi pasă. Piggy încetă să mai bată apa. ― Ai grijă de ochelarii mei. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. culoarea descompunerii. ― Opreşte! strigă el. bătu apa din jur. asta-i tot ce putem face. Piggy. acoperită cu iarbă. Linişteşte-te. spuse Ralph. Chiar de la acea depărtare. ― Să ne scăldăm. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. ― N-au decît. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. ― Doar pentru nişte carne. suspinînd. iar picioarele îi cedară. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. ― Nu-mi plac norii ăştia. sau cel puţin abia mai fumega. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. Ralph plonja în bazin. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. Ralph îl stropi din nou cu apă. Examina oasele nazale. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. O porni în josul muntelui. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. ― Aş vrea să plecăm acasă. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. iar muştele o potopiră. zise Ralph cu înţelegere. Mai încolo. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. vîntul suflă din nou. ― Aş vrea să plouă. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. As vrea să se mai răcorească. ― S-au întins poate prin adăposturi. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. Apoi. Apoi apucă sforile paraşutei. La petrecerea lui Jack. tot pe plajă. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. în schimb. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. silueta se ridică. Simon uită de muşte. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. Ralph se uită la cer. Ralph îl ţinti din nou. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. Văzu corpul inert.

uscat şi bătătorit de paşi. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. iar Jack se întoarse pe locul său. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. E meseria voastră. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Ralph făcu un pas nesigur. Sam. fructe şi coji de nuci de cocos. Primiră darul din care picura grăsime. Ralph. ci cu ameninţarea violenţei. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. De îndată ce-i văzură. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. Fără să înţeleagă motivul. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. Jack agită din nou suliţa. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. Pe stîncă ardea focul. îl arseră. Ralph se uită în altă parte. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. zise Ralph. Înainte de petrecere. în picioare. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. obişnuit. aproape că îşi terminaseră masa. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută.. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. urlară şi dansară. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. Judecînd după chipurile lor unsuroase. iar băieţii înfulecară şi mai repede. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. . ca şi Sam. îl loviră cu halca pe Piggy. Piggy încercă să fluiere. cîntau. ca o maimuţă. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. pe iarba moale. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. Henry îi aduse apă. Acum alergi după hrană. dar nu cu calmul ei splendid. Jack îl ignoră din nou. fiindcă m-aţi ales. iar Jack bău. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. pline cu apă. ― V-am dat hrană. Rîdeau. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. băieţii tăcură rînd pe rînd. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Simon şi cei doi care frigeau porcul. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. zise Jack. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. Şi trebuia să ţinem focul aprins. Venise seara. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. Toţi băieţii de pe insulă. ― Duceţi-le nişte carne. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. cu mîncarea în mînă. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. Trădat de propriul stomac. prevestitor de furtună. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. În acea clipă. arătîndu-i forţa. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. ― Dă-mi să beau. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. Ralph. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. Jack vorbi iar nerăbdător. în afară de Piggy. porni mai departe. O vreme îi privi pe cei doi. iar Jack. spuse Jack. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. Jack se ridică şi agită suliţa. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. fin. apoi ţărmul. chicotiră nervos.. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. stăteau întinşi. cît era încă vreme. ― V-am spus că sînteţi vînători. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. se adunaseră pe iarbă. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. în faţa lui.nisipul alb. se aşezase acolo ca un idol.

zise Ralph. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. Vînătorii îşi luară suliţele. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. Melopeea se înălţă şi mai mult. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. sub ameninţarea cerului. de spaimă. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. În clipa următoare. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. iar un puşti începu să plîngă.. zise Ralph deodată. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. ― N-o să ţinem seama de convocare. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. Jack sări pe nisip. ― Cochilia contează şi aici. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. deveni şi el vînător. băieţii îl urmară. Roger încetă să joace rolul porcului. ca un urlet de agonie. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. Roger deveni porcul. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. contează pe toată insula. Ne-am mîncat porţia de carne. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. guiţă şi îl atacă pe Jack. iar mijlocul cercului se goli brusc. erau gata să se alăture grupului înnebunit. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup.. explozia transmise o lovitură. încurcat şi transpirat. ― N-o ai cu tine. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. care se ferea. Picături mari de ploaie căzură între ei. zise Jack rînjind. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. salvarea. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. iar unul. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. bătînd regulat ca un puls. alte cercuri continuară să se desfăşoare. ― Focul. Nu-i erau de nici un ajutor. în locul bubuiturii înfundate. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. Avu loc o mişcare circulară. ― Vine furtuna. Roger mima groaza porcului. rupse cercul celor mari. apoi băieţii intonară un imn. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. iar zgomotul era insuportabil. aşa că se uită în altă parte. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. Piggy şi Ralph. Ai lăsat-o în urmă. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. Lumina pîlpîitoare se întări. Vezi. O s-avem necazuri. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. violentă.. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil... zise Ralph cu o voce tremurătoare. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. Brusc.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. ţipînd din răsputeri. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. părăsiră în fugă liziera pădurii. care oferea oarecare siguranţă. Ce facem cu focul? Am cochilia. şi-am să convoc o adunare.. ― Hai să plecăm. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. imperioasă şi oarbă. se auzi un tunet. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. zise Ralph. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. . bucătarii frigările.

o loviră. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. Pe ploaie văzură cît era de mică. În ultimul timp. iar apoi în largul mării. Striga din răsputeri. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. Creaturile stranii. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. se ridică. iar pădurea lăsă cascade de apă. Ralph ieşi dintre cocotieri. umflîndu-se puţin pe o parte. . iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. făcînd-o să cadă pieziş. sîngele ei începuse să păteze nisipul. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. Apoi se răsuci încet în apă. iar petele de sînge se lăţeau. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. dincolo de curba întunecată a lumii. alunecară pe stîncă. încet. scotea un sunet scurt. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. cu braţele împreunate pe faţă. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. şi trecea mai departe. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. o dată cu marele val al fluxului. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. apoi le înghiţea brusc. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. imposibil de confundat. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. cădea mereu. apoi o apucă în jos spre plajă. imperceptibil. Fiara înainta. ţipară. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. Paraşuta duse silueta mai departe. soarele şi luna se mişcau agale. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. Aerul se răci. Undeva. iar apa se înălţă. la cîţiva paşi de mare. De-a lungul ţărmului. o muşcară şi o sfîrtecară. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. cu ochi de foc. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. dar pînă şi cu ochiul bun. Rămase doar fiara. ploaia încetă şi norii se risipiră. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. şchiopătînd. silueta alunecă. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. nemişcată. Pe la miezul nopţii. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. urlînd. i se îngrămădiră în jurul capului. Gloata o urmări imediat. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. unde apa era mai puţin adîncă. Ralph rămînea acelaşi. săriră pe fiară. Conturul obrazului i se argintă. le reţinea într-o scurtă tensiune. se umezi şi se limpezi. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Ici şi colo. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. Nu se mai auzeau cuvinte. se năpustiră asupra ei. în timp ce miezul ei solid se răsucea. după cele întîmplate. cu un zgomot de plesnitură umedă.

― Era întuneric. Ralph se clătină mai departe. ― Piggy. ce-ai zis tu. Tremura. la vederea feţei lui Ralph.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti. ― Simon. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. În sfîrşit.. dansul ăla blestemat. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ― Ai mai spus-o. Avea loc.. ― Nu. Gesticula. ― Tuturor ne-a fost frică. cu amîndouă mîinile. în afara cercului. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. N-a fost. Nu mi-a fost. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. iar Piggy se încruntă. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul. zise Ralph încet. de fapt. dar se mulţumi să dea solemn din cap.. tuna şi ploua.. Nu-i nevoie să rîzi aşa. ― Ce-i? ― A fost Simon. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. Piggy nu răspunse. ― Ce-i? ― A fost o crimă. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. ― Ei nu contează. ― Eşti încă şef. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile. Piggy! Vocea lui Ralph. răspunse Piggy agitat. ― O. Nu mai am decît un ochi. după cîte ştiu. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. N-ai văzut ce-am. În cele din urmă. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. ― Eşti şef.. Fulgera. Ralph se aşeză în iarbă. ― Am cochilia. ― Nimeni altcineva? ― Nu. căutînd o formulă. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. ce-au făcut. N-ai intrat niciodată. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia.. ― Poate că mai este. Piggy tăcu brusc. Strîng vreascuri. ― Nu pricepi. Ralph rîse din nou. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. ― Încetează! răcni Piggy. nu mai ştiu cum mi-a fost... Apucă scoica drăgăstos. ― N-ai văzut. Se aplecă şi aşteptă... ― Poate că doar se prefăcea.... Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva... Se putea întîmpla orice. Piggy? ― N-am văzut prea bine. Peste noi. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. se clătina.. Ralph. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Continuau să stea jos. Ralph. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. . joasă şi înspăimîntată. ― Ai putea. ― Tu erai în afară. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. Ar trebui s-o ştii. îl opri pe Piggy să gesticuleze. cu cochilia la piept.

iar apoi îşi retrase repede mîna... ― A fost un accident. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . A fost un bun. apoi merseră mai departe. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. ― Da. ― . ― Se duc să se scalde.. N-am făcut nimic. Piggy privi rapid împrejur..foarte devreme.. dar nerostite. spuse repede Piggy. Eric dădu din cap.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. zise Piggy brusc. ― Ascultă.. Ralph. ― .. ascultă. aflată acolo în siguranţă.ne-am rătăcit azi-noapte.. după petrecere. Ralph. ― Tocmai am fost în pădure. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. ― Am plecat devreme.. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. ― N-ai văzut ce-au făcut.― A fost un accident. ― Da. Vocea i se ascuţi din nou. Am fost foarte obosiţi. De noi. zise Piggy cu încăpăţînare. ― A fost un accident.. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. Vreau să merg acasă.. şi eu am fost afară. şi cu asta. Ralph sări în picioare. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. Bine că te-am întîlnit... murmură Ralph. că măcar o parte din trib. ― O să trăim singuri. ― V-aţi rătăcit după. vreau să merg acasă... Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte. Sam şi Eric se apropiară. . ― Noi patru... voi doi! Gemenii se opriră o clipă. ai spus că eram afară din cerc.. ― După petrecere.. Socotise. în aer. Un accident. fiindcă eram obosiţi. Am fost în afara cercului. În aer pluteau greu lucrurile ştiute. avea să se opună . Eric îşi mîngîie buza plesnită. ― .eram foarte obosiţi. ― Salut... ― Şi. Să nu le spui lui Sam şi Eric. Pricepi? L-am aprins eu. ― Aşa e.. N-au băgat de seamă în întuneric.. A meritat-o. Gesticula iar. Oricum. Piggy dădu energic din cap. ― Venea din întuneric. ― Şi noi la fel.. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă.. ― O să încercăm.ca să strîngem vreascuri. ― .. zise Sam eu o voce sugrumată. Roşiră şi se uitară dincolo de el. asta a fost. apoi continuă. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. ― Şi eu am fost afară. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut. Era sărit.. Ralph. Piggy se opri. ― Hei. noi patru. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. Ralph. nu-l surprinse faptul că îl somară. Dumnezeule... n-am văzut nimic. O. în timpul acelei nopţi teribile.. repetă Sam. ― Am plecat devreme.. aşa c-am plecat devreme. ― Noi n-am luat parte decît la urmă.

chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. bubuind. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi.. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. apoi spre altul.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. Wilfred. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. Şeful stătea acolo. Ralph îşi ridică privirea. ― Mîine.căci fiara ar putea să încerce să intre. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. continuă şeful. Ţineţi minte cum s-a strecurat. iar stînca suspină adînc. gol pînă la brîu. ― O să-l bată pe Wilfred. ― Nu! În tăcerea care urmă.. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. Aşa că staţi la pîndă. o să vînăm din nou. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale.. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. cu faţa vopsită în alb şi roşu. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. dacă voiam. Căci. ― Ia priveşte aici. peste locul unde istmul se strimta. se smiorcăia gălăgios undeva în fund. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. ― Puteai să vezi că sînt eu. Aşezat pe stîncile uriaşe. nu l-am. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. Roger primi vestea ca pe o iluminare. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi.. ― Da? ― Dar nu l-am. fără să mai scoată un alt cuvînt.. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. Robert se arătă plin de admiraţie. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru.. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. Roger. ― Au să încerce să se furişeze.. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. nu-i aşa? Robert dădu din cap.. Semicercul se cutremură şi murmură. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean.. ― E un adevărat şef.. din dosul stîncilor care coborau neregulat. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. fiind de acord. aşteaptă. dar vorbi hotărît.ororilor de pe insulă. bătut recent şi dezlegat. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. Un sălbatic îşi ridică mîna. ― A venit deghizată. ― . Apoi. izbucnind.. Roger înainta. Arătă spre un sălbatic. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. Ca să strice ce facem. ― Nu ştiu. Vocea răsună puternic de pe înălţime. aşezat pe marginea stîncii.. în soarele torid.. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. cu suliţa. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. ― Înaintează. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. Şeful se opri. . N-a spus. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. S-ar putea să revină.. prietene. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi. şi fiţi atenţi. iar sub el o pîrghie. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger.

Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. Ascultaţi.. era a treia oară cînd îl aprindeau. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea. ― A zis ceva despre un om mort. ceilalţi. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. Lemnul era umed. ― Avem mare nevoie de lemne. . Iar dacă vine.. ― Maurice. venindu-i în minte o speculaţie teologică. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele.. Tribul reflectă.. Maurice ridică mîna. Maurice.. Eric îşi netezi părul peste cap. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. dacă vă duceţi la vînătoare. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. legată de paraşută. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă.. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau.. ― Poate. Pentru prima oară. avem treabă. o să. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne. Nu voia să numească pe nimeni.. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte. Apoi şeful îşi ridică mîna.. vorbind singur. să-l ucidem? Liniştiţi. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu.― Nu! Cum am fi putut. lîngă stîncă de vatră.. despre lume. Trebuiau. Mai bine să n-o supărăm. ― Voi. Ralph se trase înapoi. cînd o să avem carne.. recunoscuse dubla funcţie a focului. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. o să dansăm din nou. ― Cred că fiara s-a deghizat. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită. Bill ridică mîna.. ― Mîine însă o să vînăm şi. sălbaticii murmurară din nou. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. răspunse şeful. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc.sau un vas. Roger şi cu mine. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt.. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. şi daţi-i capul vînatului. Făcu semne violente în direcţia focului. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. iar apoi se stinse. zise şeful solemn. Dar noi trei. fireşte. În tăcerea lui nesigură. şefule. tot or fi mai buni decît.. Roşi jenat că participase la dans.. ― Da... ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. chiar dacă sînt ude. o să facem o petrecere. ― Şefule... ― . Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. ― Ei. Stanley ridică iar degetul. Şeful îi înlătură obiecţia.. ― Nu te opri... să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal.. tribul murmură din nou. Şeful dădu din cap. ― O să mergem de-a lungul plajei.. ― O să luăm foc de la ceilalţi. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători.

Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede... iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt.. Ralph începu din nou să . îngenunche cu pumnii strînşi.. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. ― Sînt prea obosit. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn.nu noaptea. spuse Piggy posac.― Astma mea. ― Eu nu mai car vreascuri.. ― . soarele apunea. După aceea cortina se ridică. oricine ne poate aduce carne. mai mult pentru sine.. Ralph încercă să-şi amintească.. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. cu excepţia unui foşnet întîmplător. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. simţind cum. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă.. plin de stele strălucitoare. ― Ei bine. deşi grav avariat.. Ralph.. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife.. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. adică douăsprezece ore pe zi. Cînd ieşiră din pădure. da. Îi conduse spre primul adăpost. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos... uscate şi foşnind cînd le atingeai. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. ― Acolo sus era un foc mic. La ceva de o importanţă covîrşitoare. ― Hai să găsim ceva de mîncare. în întunericul care se lăsa. ― Era altceva cînd focul era. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. Fumul se înălţă din nou. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. Se îndreptară spre pomii fructiferi. dacă nu facem fum.. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. aş vrea sa vă ajut. Va trebui să facem fum. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. o dată cu apăsarea întunericului. ― A. Ralph se ridică. ― . În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. mi se înrăutăţeşte astma.. În sfîrşit. un puşti vorbea în somn. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul.. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. zise Eric.. la ce bun? Indignat. mai mult fum.. Sam îl aprobă energic.. privind solemn de la unul la altul. fără fum. dar nu pot. ducînd cu ei suliţele. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc.. Se uită de la un chip la altul. vorbind puţin şi mîncînd în grabă. ― Piggy. ― . ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. în adăpostul de alături. galben şi gros. Focul folosea la ceva. zise Piggy. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred.. Apoi. Am obosit. zise Ralph.nu pe întuneric. Se ghemui înaintea lor. Ralph. adăpostul se cufundă în tăcere. rămas încă în picioare.acolo sus. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni.. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor...

pentru ca totul să fie perfect. ― Şocaţi de bombardament. era de nepătruns. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph... trăgîndu-şi răsuflarea. Apoi. Sam şi Eric. un autobuz ciudat. în timpul unei pauze. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. nu. ― O să înnebunim de-a binelea.. deşi îl durea pieptul. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. ca în fiecare noapte. apoi rămase nemişcat. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. Piggy îl certă cu demnitate. iar prin minte îi trecură imagini confuze. mai bine luau trenul. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă.. ― Ralph. .. Eric gemu ceva. N-avem nici cutie poştală.. Ralph chicoti. Dartmoor era o regiune sălbatică. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. ― Iartă-mă. te rog. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. Bezna. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. liniştit. Ascultă mai mult. Pulsul lui îneca orice alt sunet. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. fiindcă. unde nu putea domni sălbăticia. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. Şi n-am nici plic şi nici timbre. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. devenind tot mai clar. Ralph se încordă printre frunze. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. în afara triunghiului inutil de stele. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. Puteau să meargă şi cu maşina. tot drumul pînă la Devon. iar la un moment dat rămase întins. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. ― Nu aud nimic. încleştaţi. la marginea grădinii. ― N-am spus nimic atît de caraghios.. Şi nici poştaş. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. ― Ascultă. Ralph continuă să chicotească.. Ralph. ― Vorbesc serios. Piggy reflectă solemn. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali.. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. trosni limpede şi puternic o cracă.. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. iar băieţii înspăimîntaţi. şi trist. ― Tot nu aud nimic. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. şi în ciuda beznei care se lăsa. se lăsă din nou liniştea. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. ― Nu ştiu unde se află acum. striviră frunzele.facă presupuneri.. Ralph se foi neliniştit în frunze. ― Se mişcă ceva pe afară. Fiindcă? ― Fii liniştit. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. Convulsiile îl epuizară. Fii. Pentru prima dată în acea zi. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. aşteptînd convulsia următoare. Ralph se întinse la loc cu grijă. Ralph tresări. Un autobuz pleca din staţie.. îl fură somnul. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă.. la fel cum erau şi căluţii. înainte dea se crăpa de ziuă. iar scoţi zgomotul ăla. şi ascultă. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi.. ― De ce?.... o să înnebunim cu toţii. Apoi se linişti. se luptau.

Piggy îşi strînse picioarele. Noaptea era răcoroasă. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. Piggy? ― Nu prea rău. Piggy. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. Eu m-am ferit într-un colţ.Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. dar limpezită de spaimele imediate. ― . Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. Ralph se îndepărtă de el. Ralph se mişcă brusc în întuneric. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. ― Şi eu la fel. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. ― Piggy. ― Şi eu. Un genunchi i se vîrî între picioare. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. şi i-am ars una în biluţe. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului.. Ne-am bătut cu ceilalţi. O contemplă cîteva clipe. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. Îl loviră şi îl înghiontiră. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. ― N-au luat cochilia.. pocnindu-se. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie.. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi.. L-am bătut rău de tot. zise Sam. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. zise Ralph cu amărăciune. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer.am fost pocnit.. mă pocnea unul în mutră. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. Ralph se feri într-o parte. ― Te-au rănit. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. asta-i tot. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. nu-i aşa.. muşcîndu-se şi zgîriind. spuse Eric cu o mîndrie simplă. apoi îl apucă o criză de astmă. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. vino afară. Cînd m-am trezit. începu să lovească în gura de sub el. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. zise Eric.. Pe tine te vreau. Apoi. Piggy. ― Cum te simţi. Piggy respiră mai uşor. adăpostul se prăbuşi. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. ― Piggy? Unde eşti. înnebunit de durere.. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău.. înăbuşind lupta. Piggy rămase liniştit o clipă. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. Ralph trase un pumn la întîmplare. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. în sfîrşit. . Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. el căzu într-o parte.. ― A fost Jack cu vînătorii lui. zise Ralph. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. apoi se întoarse la Piggy. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. Acum culcaţi-vă. ― Nu vorbi.

Glasul îi vibra de furie. cu mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost el. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. Ralph. Ralph. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy.. Sam. Se trase înapoi pe vine. Am votat ca să fii tu şef. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. ― . Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. a fost. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. Au venit pentru altceva. iar Ralph îngenunche şi suflă. plaja era pustie. Eric îl privi prin masca de sînge uscat.. Se îndreptară spre platformă. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. ― Mă vezi? ― Niţel. Aşa că vorbeşte tu. Suflă cît poţi de tare. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. ― Dă-i drumul. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. În ambele direcţii. zise Piggy. Gemenii urmăreau neliniştiţi. trebuie să hotărîm ce-i de făcut.. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie.. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. ceam să mă fac? Departe. în beznă şi ne-au furat focul. ― Degeaba... şi spune-ne ce. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. care alerga în acelaşi ritm. ca să fim salvaţi. . ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. sau altminteri. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare.. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză. iar Piggy stătea inexpresiv. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta.. Ralph continuă să sufle. Convoacă o adunare. ― Fireşte că-i degeaba. Ralph. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. Acum Piggy nu mai vede. ― Ne-au luat focul. M-au orbit.. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. Acum nu mai avem foc. Dădu din cap. tot el a fost de vină. protejat de propria miopie. Le-am fi dat foc de la noi. de-a lungul arcului deschis al plajei. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost.noaptea. Acum devenise într-adevăr un şef. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. zise Piggy. iar ei au venit pe furiş. Ralph. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. Ei ni l-au furat. păsările se înălţară.. N-au venit pentru cochilie. nu? Doar un semnal de fum. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. Vocea lui Ralph se ascuţi. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. Credeţi că putem să-l aprindem. încîntat de isprava lui. dacă ne-ar fi cerut. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. Pe urmă a fost.. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. ― Suflă în cochilie. simula nişte împunsături cu suliţa. S-ar putea să treacă vapoare. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. alteori făceau roata stînd în mîini. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui... Dar l-au furat. Îi conducea şeful.. Eu. ― Doar un foc obişnuit. dar ni l-au furat.― Ştiu. dă-mi voie să mă sprijin de tine.. Ce. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph... Pădurea răspunse ca un ecou. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi.. Uneori cîntau încet.

nu fiindcă eşti puternic. şi ni le putem trage pe cap.. Nu-ţi cer să fii cavaler. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. prelinsă printre degetele lui Piggy. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. Ralph? Nu ajunge să discutăm.. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele..dacă se înfurie. ― Ce-ai de gînd.. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. Ne-a crescut părul prea lung. o să fie vai de noi. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. care de data asta roşi de mîndrie. Ştii cum o să fie. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele. şi îşi şterse lacrimile din ochi. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. Ei. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem.n-o să se sinchisească prea mult de noi. zise el. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi. zise Sam timid. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni... ― Putem găsi ceva. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. am să-i spun. ― Trebuie să ne pieptănăm. dulce. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. pipăind. ― .... sclipea acum pe curba delicată.. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. Vreau ochelarii înapoi. rîdeţi. curaţi cum eram înainte. lîngă stînci.. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. O singură picătură de apă. aşa am să-i spun. adăugînd repede: Hai să mergem.. roşu la faţă.. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. ― O să fie pictat pe faţă. ― Nu fi caraghios. Piggy întinse mîinile să ia cochilia.. Adică. asta am să fac. micuţul. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. orice s-ar întîmpla. cu amîndoi ochii. dar trebuie să fiu condus. odinioară. ― . ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. În cele din urmă. ca să-ţi legăm părul la spate. iar pe altele le găsi singur.. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. Ralph. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. Ralph se strîmbă la Sam. ― . Îi învăluia o lumină verde. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. zise Eric. ― Încerc să mă gîndesc. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. am să-i spun. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. Am să i-o întind. dacă vreţi. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau. ― Cînd o să fim gata.Se opri nehotărît.. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. întinsă pe iarba călcată. dar eu unul n-am de gînd.nu-mi pasă.. O să mergem cu tine. zise Sam. Îi întinse cochilia lui Piggy.. ca pe nişte şepci. a fost omorît. fără să luăm o hotărîre. îl asculta. Aş fi încîntat.. Da. O să ne spălăm.. ― Foarte bine. ― . Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. Uite. ca o stea.. ― Trebuie s-o duci tu. zise Piggy. ― O să fim ca mai înainte. Ralph.. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. Chiar şi Piggy. Tu poţi să vezi. . ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. dacă ţii. Vechea adunare. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate.. o s-o duc eu.. În timp ce mîncau.. n-ai decît să încerci. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are.. Să presupunem că mergem. am să-i spun. Vă dă mîna să rîdeţi. Dă-mi ochelarii. ― Ai să te alegi c-o bătaie.

Trecură mai departe în tăcere. în cele din urmă. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare.. Cea mai încîlcită parte a insulei. Ceilalţi dădură din cap. dacă nu avem fum. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. Am ştiut tot timpul. plutea într-un fel de baltă argintie. apoi Piggy la un pas în urmă. peste părul său lung şi peste răni. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. ― Nu. totdeauna. căci Piggy descoperise că. ridicat de miraj. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. îi putea urmări vag. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. Piggy dădu din cap. ― Fum. Ţineţi suliţele pregătite. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. reciful. Eric avu un gest de reţinere. se opriră toţi deodată. cam necăjiţi. ― Fără vopsea! strigă Ralph. Ralph. iar cînd îl zăriră. ― Cu toate astea. încercînd să-l îmbuneze. cornişa care înconjura stînca.. spuse el. Ralph porni primul. O apucară în formaţie.― Ca fetele! ― Nu. Eu am să merg primul. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. Ralph se întoarse. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. zise Ralph. Vrei să spui oare. . Toate le ţii minte. se găsea la stînga lor. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. ― Voi doi urmaţi-mă. ― Tu eşti şeful. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. Tot aici se aflau istmul. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel.. la jumătatea distanţei pînă la cer. Sam şi Eric se uitară unul la altul. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. verzi şi impenetrabile.. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. păşind de-a lungul plajei. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. fireşte că nu.. se grăbi să răspundă Piggy. m-am gîndit. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. fiindcă nu sîntem sălbatici. iar iarba înaltă se unduia în faţă. În spatele lui veneau gemenii. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. ― N-am uitat.. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. Sam îi atinse braţul. zise Ralph. cu amîndouă mîinile. iar sus vîrfurile roşii. spuse Ralph apăsat. Se opriră în locul unde dansase tribul. Se aşternu tăcerea. nici ei nu sînt mai breji. ― Fireşte că nu. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr.. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. noi n-o să ne pictăm. O clipă. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. Încercă să-şi amintească. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. negre.. Furtuna nu lăsase nici o urmă. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. avem nevoie de fum. o masă de tulpini strîmbe. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. ― Ei bine. ― Fum. N-am uitat. Se întoarse furios spre gemeni.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. Ralph înaintă. de-a lungul plajei. udate rău de ploaie.

― Pleacă. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. dar limpede. Ralph. cu intenţia de-a greşi ţinta. îi şopti Ralph într-o parte. era însă cu neputinţă. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. spuse Ralph pe nerăsuflate. Ralph. Aici eu comand şi e tribul meu. străjuit de cîte un vînător ghemuit. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. se strecurară pe cornişă spre istm. nu mă părăsi! se văicări Piggy. Primele cuvinte le articula gîfîit. Jack. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. ― Convoc o adunare. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. ― . ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. Trebuie să-i dai înapoi. M-ai ales şef. vă previn! strigă Roger. înainta dinspre pădure. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. cuprins de mînie. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. Ralph vorbi din nou răspicat. ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. Aruncă o piatră. strigă Jack. Stai la locul tău. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. Lasă-mă în pace. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. aşa cum o lăsaseră. Tăcere. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. nervos. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. pe iarbă. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. Mult deasupra. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu.. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. Tresăriră. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. Ralph înainta pe istm. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. Sus de tot. Apoi marea se supse. N-ai auzit cochilia? . Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. Ralph se întoarse brusc. şi aşteaptă pînă mă întorc. iar piatra ricoşă în apă. De fapt. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele.. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. ― Îngenunchează. dominînd zgomotul. în spatele lor. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. ― Ralph.convocăm o adunare. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. spuse Ralph. Rîsul batjocoritor se stinse. ― A. Sălbaticii chicotiră o vreme. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. Apărură cîţiva sălbatici. ― E la vînătoare. Ralph suflă mai departe. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare.― Ţine-te strîns de mine.. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. încît erau de nerecunoscut. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. Mă simt îngrozitor. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph.. ― Convoc o adunare. În cele din urmă. atît de vopsiţi.

Piggy. şopti Piggy. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. ― Ralph. S-ar putea ca un vapor să observe fumul.. ca să se vadă. da. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. se ridică atent. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. prinzînd curaj datorită încetării violenţei. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. ― Hai tu. Rîsul tremurător. Focul..Ai făcut o glumă proastă. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. caraghioşi pictaţi? Sam. uluiţi se uitară unul la altul. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. care se aflau între el şi trib. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. Poate că trece un vapor pe acolo. Îşi destinse muşchii. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. Se provocau ţanţoşi. dacă ne-ai fi cerut. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. Căraţi-vă.. Acum. Jack îl privi pe Ralph. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă.. Piggy şi cu mine. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. dar n-am reuşit.. Ralph încuviinţă din cap. argintiu. Repet. apoi pe gemeni.. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. Nu vă purtaţi cumsecade. nu poate să vadă. cît e lumină. Jack cu faţa spre castel. răsuflînd feroce.. ― Hai. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Se luptau corp la corp. Amîndoi băieţii răsunau din greu. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei.. Dar n-ai făcut-o. ― Uitaţi-vă la ăsta. gata de luptă. Ralph se uită în sus la coama munţilor. ― Puteai să iei foc cînd doreai.. Printr-un consimţămînt tacit. ţi-am fi dat foc. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea. vino. nu uita de ce-am venit. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. E un semnal? E doar un foc de gătit. nu sîntem de-ajuns.... Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . apoi spre grupul de sălbatici. între timp. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. Apoi se despărţiră. în ce priveşte focul.. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. ― A. Piggy. Dacă nu-i capătă.. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. pe poziţii adverse. Acesta se mişcă şi se aplecă. Arătă cu suliţa în urma lor.. Eric. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. Dar fără fumul ăla. Nimeni nu-i răspunse. Se opri. ― Voi doi. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. vino.. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii... ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Am încercat să ţinem focul aprins. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. Sîngele îi năvălise în obraji. Gemenii. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. pînă îmbătrînim. ― Hai. ghemuit pe jos. ― Nu uita de foc. Ochelarii mei. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită.

cu suliţele ridicate. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. pe lîngă capul lui Ralph. de oameni civilizaţi.. Ralph îi înfruntă. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. ca acum. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. atacă şi el. ― . Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. gîfîind şi furioşi. Ralph se aruncă la pămînt. iar apoi îşi reluară intensitatea. un "poc!" uşor. Gemenii rămaseră nemişcaţi. ca să vadă ce avea de gînd. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. Roger. de o frumuseţe strălucitoare. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Lui Jack îi veni o idee. . Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. Stătea în praful luptei. iar Piggy un sac de grăsime. ― Vezi? Fac ce le spun. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. văzînd ferocitatea celuilalt. Tăcere şi nemişcare. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. cei care deţineau puterea. iar tribul îl urmări pe Ralph. ― Eşti o bestie.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. să respectăm legile şi să fim salvaţi. ― Ascultaţi. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. Ralph strigă. cu suliţa pregătită. în aer răsună un zgomot ciudat. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. Rîsul argintiu răsună din nou. iar tribul îi înconjură.. Atacă. Îşi ieşi din sărite. se lăsă tăcere. Jack. Piggy ridică cochilia. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. ştiind că izbucnise criza. Cineva azvîrlea cu pietre. Dedesubtul lui. făcîndu-l să geamă. Ralph era o claie de păr. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. Urlă la Jack. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. Roger le dădea drumul. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. cu o mîna încă pe pîrghie. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. ― Haideţi. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. Dincolo de ei. năuciţi. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Gemenii zăceau legaţi grosolan.serios! Le luară suliţele. cuprins de o moleşeală delirantă. în linişte. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. Piggy se ghemui din nou. iar tribul urlă. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. Mult deasupra. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul.. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. huiduielile descrescură. Apoi se înfruntară din nou. Se aşternu tăcerea. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Piggy stătea alături. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil.. ― Am cochilia! strigă el. aplecat niţel într-o parte.

.. dînd din cale frunzişul şi rămurelele.. acolo unde îl nimerise suliţa.. ca al pescăruşilor. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. începu să înainteze. ca ale unui porc după tăiere. Nu se afla de fapt prea departe de castel. se întoarse şi îşi ridică mîinile. una îndoită. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. Şeful nu-i mai vorbi. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. trupul lui Piggy dispăruse. Ralph se clătină. ci se uită la Sam şi Eric. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. apoi . dar nu-l articulă. zbură prin aer într-o parte a stîncii. iar alta veni de sus. fără să vorbească. Apoi pătrunse în pădure. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. fără măcar să aibă timpul să geamă. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. Ascultă. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. O altă suliţă. cît de spaimă. Ţeasta i se sparse. iar creierii îi ţîşniră roşii. ― Dă-mi drumul. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. Fugi înainte.Stînca îl lovi pe Piggy în plin. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. cu un diametru de cîţiva centimetri. urlînd acum ca şi şeful lui. iar apa începu să fiarbă. de unde se afla Roger. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei.. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. Roger îl privi grav. Rana. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. pe platforma pătrată şi roşie din mare. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. Piggy. Deodată. astfel încît suliţele zburară pe alături. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. ― . În jurul lui plutea toată oroarea călăului.. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. Şeful se opri lîngă scroafă..şi mie. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş.. răsucindu-se în văzduh. cu un suspin lung şi lent. care nu zbura drept. De data aceasta. îi trecu pe lîngă faţă. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Pînă să-şi recapete răsuflarea. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. albă şi trandafirie peste stînca. iar tribul. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului. În urma lui se ridică un zgomot puternic. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Sam urlă. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. cînd se retrase. Urletele încetară. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. Roger înainta spre ei. tăcerea fu desăvîrşită. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. încovoiat. ― Tocmai am coborît. nu atît de durere. apoi alunecă şi căzu în apă. Roger se strecură pe lîngă şef. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. iar arborii îl ascunseră. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. ia spune? zise el cu un glas fioros. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă... tot fugind prin pădure. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. sugîndu-se. Apoi marea răsuflă din nou. ― Ce-aţi vrut.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

cordonul de băieţi avea să înainteze.înspăimântători. de la mare pînă la lagună.. Pleacă repede.. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi . ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele.. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze.. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. de-a lungul insulei.. ― Uite! exclamă Sam. vechi de secole. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. tăcere.... Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. Sus pe stîncă se auzeau voci. ţipete de spaimă. ― . ― Ce-o să faceţi.. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm... Aici trebuia să stea. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. dar nu reuşi. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. pentru a-i păcăli pe sălbatici... Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. le şopti el.. aşa încît. în spatele tufişului. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri.. să se afunde atît de adînc. Se ghemui în iarba înaltă. Piggy era pretutindeni. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră.iar Şeful. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. ascuns. nu? Gemenii tăcură din nou. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. voci mînioase. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. urlînd. Se încordă. Se lăsă în jos pe stîncă. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele.. Era un urlet întrerupt.. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii.. Sam şi Eric discutau cu cineva..― . Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. Gemenii înlemniră. În vreme ce mînca. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. la zece metri sub el. nu prea departe de trib. amîndoi. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. apoi căscă. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele.. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape. acolo unde se prăbuşise Piggy.. Avea să stea acolo. iar dimineaţa începuse. Îşi croi drum printre ferigi. La primele raze. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi.. iar el avea să fie liber. cînd deodată auzi iar zgomotul. n-o să mi se întîmple nimic rău.? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. I se păru că spusese o prostie. în desişul ăla. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă. Deschise un ochi. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. urmat de un altul. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. ― Am să mă ascund prin apropiere. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. iar acela avea să fie împuns. Ia asta. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. În cîteva secunde se strecură în desiş. avea să se strecoare în desiş. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. ― Sam. ― . deschizînd un tunel. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale.. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. chiar dacă asta însemna. ca ţipătul unei păsări în zbor.doar Roger.

― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi . zise Roger.. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. Din nou tăcere. tribul urlă de bucurie.. Ralph fu azvîrlit în aer. un timp domni liniştea. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. izbit de crăci. indiferent cine era. dar alţii. Ralph se strînse instinctiv. Un obiect roşu se întoarse încet. Trebuia să fie vîrful castelului. în dreapta. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. era cît o căsuţă. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. pămîntul se cutremură. dar înăbuşită. auzi o voce ― vocea lui Jack. dar. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. În cele din urmă. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. Dincolo de desiş. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. într-o clipă. În curînd. Ralph se ghemui mai mult în desiş. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. ştiau. cu timpul. Auzi paşi. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. Răsună iar acel ţipăt strident. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. Deci. În secunda următoare. la doar un metru. îşi dădu părul peste cap. avea să guiţe ca un porc. În timp ce privea. şi croise un drum lat de aproape un metru. simţea bătăile violente ale inimii. şi se miră descoperind cît de repede respira. În stînga. Aşadar. ― Dacă ne păcăleşti. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. ca de pasăre. în afara desişului.. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. întreg desişul se aplecă. ceva şuieră prin aer. Nu răbufni nici un zgomot. trîntit jos. Lăsă iar suliţa. Bolovanul sări mai departe. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. iar zgomotul se pierdu spre mare. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. apoi ţipă iar. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă.. cît o maşină. încurcat printre plante. da. unii tot îl mai pîndeau. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. sentimentul de mare fericire se destramă. cît un tanc. Ceva bubui pe stînca roşie.mişcîndu-se în iarba înaltă.. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. îndepărtat şi neameninţător. apoi o ridică la loc. în umbra verde. Se ghemui fericit.. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. ca o roată de moară. Domnea încă liniştea. Poate că făcuse un gest cu mîna. împreună cu Jack şi Roger. apoi cineva chicoti. Enervat. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. Sălbaticul. Unul dintre gemeni se afla acolo. avusese noroc. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. apoi se stinse. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. urlă de două ori. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. chiar în mijloc. în mijlocul pieptului. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. izbucnit în şirul de băieţi. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet.. Fireşte. Cercetă desişul. ar fi rămas fără apărare. tulpinile albe şi zdrobite. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel..

― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. nu o tăcere deplină. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Şopteau acolo sus. grupul invizibil rîse batjocoritor. Un băţ se rupse. apoi se auzi un rîs înăbuşit. Un strigăt. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. mîrîi şi aşteptă. Cuprins de panică. iar sălbaticul rănit continua să geamă. înarmat cu o suliţă. apoi o retrase. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Şi totuşi. În urma lui. merse pe ea o sută de metri. În curînd. rămase o clipă pe loc. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. Dădu de o potecă de porci. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. răcni. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. Sălbaticul rănit gemu din nou. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. să treacă prin el şi să fugă înapoi. Auzi un zgomot ciudat. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. se auzi o singură voce. Din nou tăcere. iar sălbaticul se frînse din şale. apoi nişte pîrîituri mai tari. Dacă navea încotro. iar o voce izolată răcni de trei ori. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. Ralph îşi înăbuşi tusea.reveniră. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. strident şi inevitabil. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. Se certau groaznic. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. apoi coti. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. îşi ridică suliţa. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. deodată. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. mînat de frică. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. Apoi se făcu iar linişte. şi inima îi sări în piept. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. Avea mai multe posibilităţi. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. de lichid care se scurge. crăcile se mişcară violent în dreapta. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. în două locuri. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. avea să atace cordonul cît încă era subţire. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. Ralph ţîşni. Fumul se strecura printre ramuri. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. Să se urce în pom. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. îl împunse cu suliţa. cît să se gîndească! Apoi din nou. cu picioarele tremurînd. în fuioare albe şi galbene. Dacă îl descopereau. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. iar părul îi căzu pe ochi. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. ca să se ascundă printre liane. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. Auzindu-l. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. Din nou.

Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. trunchiurile plesneau în foc. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. Atunci. chiar şi atunci. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. La un strigăt mai apropiat. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. în timp ce pîndea. un zgomot întunecat. Ţipetele se auzeau departe şi slab. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. estompînd sentimentul primejdiei. apoi descrescu. deşi hotărîrea era disperată. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. se ridică şi porni în pripă. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. să se ascundă. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. Focul se apropiase. În timp ce fugea. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. alergînd printre mărăcini. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. un mîrîit adînc. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. se uită în jur. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . Dacă se strecura printre ele. făcînd din el un neisprăvit. Deodată se trezi în luminiş. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. să forţeze cordonul. mai putea să se repeadă la sălbatic. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. crăcile mari pocneau în rafale. Să străpungă cordonul. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. se culcă şi trase cu urechea. Aici.ochiul cu care vedea mai bine. Cineva strigă. fiecare pată de soare clipi spre el. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. şi să se furişeze înăuntru. în cazul cînd îl descopereau. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. Să se ascundă. Ralph alergă pe sub pomi. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. nu puteau fi decît Sam şi Eric. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Ajunse în mijlocul draperiei. Ştia că-l mai auzise. prea joase pentru a mai fi auzite. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. Fenomenul se intensifică. Să se caţere în pom. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur.

în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. Din spatele sălbaticului. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. gata să-i implore să aibă milă de el. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. arşiţa pulsa la stînga. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. plin de sînge. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. cu spume la gură. Nu-l vedea decît de la talie în jos. uimit dar prudent. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. Ralph îi răspunse timid: ― Da. Fii gata. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. aproape închizîndu-l. mugetul pădurii deveni un tunet. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Un ofiţer de marină. îşi îndreptă picioarele. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. ― Hei. Un băţ ascuţit. îi auzea cum înaintează. La cinci metri mai încolo. O apucă la dreapta. Apoi căzu. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. încercînd să pătrundă prin beznă. în tăcere. Pe plajă. Acum îl vedea de la genunchi în jos. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. Ofiţerul dădu din cap. o frică disperată care prinsese aripi. Fii gata pentru orice eventualitate. alergînd cu o iuţeală disperată. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. Ai să te întorci. Alergau cu toţii. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. în spatele lui. Era o şapcă albă. şi apoi iar uşor. o ancoră şi un frunziş auriu. epoleţi. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. care se făcea cînd lung. Se împiedică de o rădăcină. iar o creatură mică ţopăi. Secundele se prelungeau. Uşor jenat. cînd uşor. Uită de răni. apoi fugi iar. O faţă. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. Ralph scoase un ţipăt de groază. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. Nu ţipa. îşi ia măsuri. iar focul înainta iute ca fluxul. Zvîrli suliţa. Nu ţipa. şoarecii chiţăiau. Ralph o rupse la fugă. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. urlînd nebuneşte. Păsările ţipau. de mînie şi de disperare. dîndu-şi seama cît era de murdar. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. Te-a văzut. se trezi în luminiş. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. strivind tufişurile. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. În mijloc ― o pată de beznă. ţipetele deveniră continue. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. în spate. Se ridică împleticindu-se. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. Zări o uniformă de pînză albă. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. Sălbaticul înainta. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. Două mîini. anunţînd că fusese descoperit. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. . Deodată. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. din frunzişurile verzi. aşteptînd încordat alte spaime.suliţă. sălbaticul se schimonosi. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. Simţea oboseala. Acum apăru şi celălalt genunchi. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. o zbughi din tufişuri. se lărgiră repede şi dispărură. cînd scurt. O suliţă. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. Zări capătul suliţei. urlă şi răcni. iar sălbaticul se rostogoli. cînd greu.

apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. ― V-am văzut fumul. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. tremura sub o durere copleşitoare. (LORD OF THE FLIES. ― Ştiu. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. molipsiţi de lacrimile lui. Grozav spectacol. ― Mi-aş fi închipuit. cu părul încîlcit. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. zise ofiţerul. zise Ralph. Vocea i se ridică pe sub fumul negru. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. Fluieră încet. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă.. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. cu burţile umflate. Ralph îl privi tăcut. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. nespălat pe trup. Se răsuci puţin pe nisip.. ca nişte mici sălbatici. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. domnule comandor. Şi au dispărut. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. Alţi băieţi se apropiau.. ― O să vă luăm cu noi.― Nu există nici un adult. Cerul se înnegrise. Dar nu mai scoase un cuvînt.. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. sper? E vreun mort? ― Doar doi. Băiatul avea nevoie să facă baie. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. cu beţe ascuţite în mînă. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. ― N-a murit nimeni. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi.. ― Eu sînt. ― Vă distraţi şi vînaţi. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari.. a înţeleptului său prieten Piggy. În spatele lui. Ralph. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă.. mai înainte ca lucrurile. Ca în Insula Coralilor. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. Unul se apropie de ofiţer. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. nişte ţînci cafenii.. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Pe atunci eram strîns legaţi. se lăsă pradă lor.. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. Ofiţerul. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. ― Aşa a fost la început. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. să se tundă... Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. 1954) . ― V-am văzut fumul.. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. Ofiţerul dădu din cap încurajator. păşi înainte. Un semicerc de băieţaşi. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu.. murdar la nas. continuă el şi se opri. adică. care părea că-i îndoaie tot trupul. ridică fruntea şi-l privi... eu sînt. spuse ofiţerul. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph. înconjurat de zgomote. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. Iar în mijlocul lor. se emoţionă şi el şi se simţi prost.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->