WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Piggy clătină sceptic din cap. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. Piggy se săltă şi el. Nu mi-au dat voie. ― Nu ştiu să înot." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot.. M-a învăţat tăticu. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. Se aflau pe o insulă de coral. Cîte voiam. Ralph nu-i răspunse. fiindcă. ― Sîntem pe-o insulă. E comandor de marină. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. ― Mă duc să-mi iau hainele. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. Tăticu tău nu ştie. Uite-le colo. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. îndreptată spre lagună. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. lîngă stîncă micuţă. Trebuie să facem ceva. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. Astma mea. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. Se întoarse pe spate. O rupse la fugă pe nisip. Aveam prăjituri berechet. ― Au să-i spună la aeroport. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie.. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. o să vină să ne salveze. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. iar mămica. Ţinea o cofetărie. li se păru că arşiţa se înteţeşte. . îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele... ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. gîndindu-se la această problemă neobişnuită. şiroind de apă. ― Am stat cu mătuşica. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. ca o apăsare ameninţătoare. răspunse Ralph încet. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. Îi tremurau buzele. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. îşi spuse Ralph.. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. Se lăsă pradă viselor plăcute. Cînd o să intre în concediu. ţinîndu-şi nasul cu degetele. Mătuşica. La acest ultim cuvînt. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. nu-i aşa? insistă Piggy. nimeni nu ştie. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă.. ― Tăticu a murit. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. spuse Piggy. bombăni Ralph. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. sub razele neîndurătoare ale soarelui. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. Piggy ieşi şi rămase gol. zise el repede. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap.. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. zise Piggy. ― Trebuie să dăm de ceilalţi.. fiindcă. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. Îşi scoase ochelarii. pe un trunchi din apropiere. Prin arşiţa dimineţii.

Cînd ajungeau la platformă. Piggy se aplecă riscant. Piggy nu-şi mai găsea locul. ― Habar n-am. proiectate de lagună. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. Aproape de cotul lui Ralph. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă . locul mult visat. Fireşte. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan.. Ala o ţinea pe zidul grădinii. Ai s-o spargi.. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. încearcă. îi putem chema pe ceilalţi. ― Aşa e. ― E o piatră. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. De un alb-gălbui închis. şi valvele roz ale gurii. ― . corpul lung de patruzeci de centimetri. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. ― . ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. frumoasă.o cochilie face o groază de bani.. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. Pe apele lucioase. din cauza astmei. ― Asta urmăreai. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. rîse încîntat. Acum. Ca să ne adunăm. între vîrful ei ros. acoperit cu un desen fin şi cizelat. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. Iată. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi.. Scoica era interesantă. iar mătuşica. Sînt sigur că. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. niţel găurit. bolborosi Piggy. afînat. frunzele de palmieri porneau să şoptească. Ralph se entuziasma şi el. E o scoică! Am mai văzut una la fel. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. or să vină toţi. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. în această împrejurare. se dovedi o fiinţă fără importanţă.. dacai vrea să cumperi una. ― Ralph! Băiatul îl privi. golind de nisip tubul adînc.. care. răspunse Piggy. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. zicea. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. Ralph. o adevărată jucărie scumpă. prinzînd brusc o viaţă adevărată. dar niciodată înţeles pe deplin. Ralph o scutură... Pe zidul din spatele casei cuiva. ― Trebuie să facem ceva. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat.. Cheamă-i! Neîncrezător. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat.. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe.. ― Nu. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. deasupra erau verzi. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră.. cuprins de un entuziasm frenetic. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. Costă o groază de bani.. nu sufla în pietrele albe. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. sub pîcla arşiţei.. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. ― Hai.. ― Cu ajutorul ei. ― Ai grijă. iar Piggy. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. Zicea că-i o cochilie..mugeşte ca o vacă. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. iar jos strălucitoare. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph.. se răsucea uşor în spirală. Cînd or să ne audă. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. E o scoică. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp.. în sfîrşit. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. Îl privi radios pe Ralph. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. se strecurau ici şi colo brize uşoare.

singuri sau cîte doi. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. între hohote de rîs. ― Cum te cheamă? ― Johnny. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. Sunetul răsună din nou: apoi. Se petrecea ceva. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. la vreo sută de metri de plajă. palpitînd în pîcla arşiţei. castaniu. voinic şi blond. A apărut unul! Printre palmieri. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. Veneau tot mai mulţi. cît Johnny de mici. gălbui. Băieţii se amuzară atît de tare. Trei copii. Urmînd exemplul inocentului Johnny. Scoica răsună pe dată. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. Aveau insigne. provocînd un sunet jos. Pe plajă se observau semne de viaţă. Piggy striga ceva încîntat. în haine sau jersee. cum se nimerise. ― Suflă pe aici. sub razele verticale ale soarelui. apoi i-l strigă lui Ralph care. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. Ralph continuă să sufle. privindu-l cu ochi strălucitori. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. brunet. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. Piggy bombăni pentru sine numele. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. Piggy se aplecă spre el. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Piggy îl ajută să se salte. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. O duse din nou la buze. Era un băieţel de vreo şase ani. degetul mare trandafiriu. se ivise un copil. în umbra verde: capete cu păr şaten. pulovere şi ciorapi în dungi. Păsările ţipau. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. precedînd un trup care încă nu se vedea. ceva mai mic ca Piggy. nisipiu.iar. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. ocupat să sufle. dar scoica rămase tăcută. albastre. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. chiar şi embleme. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. se micşorase. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. animalele mici fugeau să se ascundă. Strigătele din pădure se apropiau. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. ― Ia te uită! exclamă Piggy. ca un liliac. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. nu arătă nici un interes. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. făcînd speculaţii de tot felul. iar lentilele îi sclipeau. Cînd şi ultima pereche. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. ca un pîrţ. în uniforme de şcoală cenuşii. ca în faţa oamenilor cu megafoane. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. încît Ralph. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. la o încercare mai energică. Era umbra unui copil care. pe jos. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. înaintînd sub o pată neagră . cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. Ralph obosi. cenuşiu deschis. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. capete care murmurau şi şopteau. ce dansa pe nisip. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. ― Parcă scuipa. îşi croi drum prin desiş. Nisipul. mai suflă un timp. un şuierat. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Unul brunet. Copiii care veneau de-a lungul plajei. Între timp. Piggy se mişca printre ei. blond.

trăgîndu-şi suflarea.. membrii corului chicotiră. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. în vreme ce sufla din cochilie. Respirau împreună.. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. şi rămase clătinîndu-se în soare. iar copiii rîseră. Eric! Sam. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. Merridew. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi. sau gata să devină furioşi. Eric! Apoi se încurcă.şi tremurătoare.. Piggy nu-i întrebă de nume. A leşinat la Gibraltar. îi răspunse Ralph. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. În cele din urmă. Merridew. Arşiţa tropicelor. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. Se întoarse repede. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. printre şuierăturile stridente ale scoicii. ― Dar. aşa încît profilurile le erau turtite. Făptura păşi din miraj. ― Foarte bine atunci. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. La acest ultim amănunt răutăcios. subţirel şi ciolănos. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. comandantul păşi înainte. învăluit în pelerina neagră. Avem o întrunire. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. cît hainelor. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. Merridew se întoarse spre Ralph. vînjoşi şi plini de viaţă. Lăsaţi-l în pace. Ralph încetă şi rămase nemişcat. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. n-am putea. Te rugăm. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. Duceau în mînă pantaloni scurţi. Cu toate acestea. iar gurile şi le ţineau deschise. Ralph îi observă. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. Veniţi şi voi. nu păru să-l mulţumească. ― Sam.. rînjeau împreună. ― Leşină mereu. Staţi jos.. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. Cu pelerina fluturînd. însă fără a fi stupidă. respectînd resemnat ordinul. ― Unde-i trompetistul? Ralph. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. Puştiul blond pe care îl văzu. Cei doi băieţi. cămăşi şi haine felurite. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. în faţa dirijorului corului. încît te uluia. Merridew aruncă fulgere din priviri. urîtă. Merridew. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. coborîrea. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. Pelerine negre. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. iată ce era de fapt creatura. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. răspunse Merridew. se auzi cum le repetă numele. căutarea hranei. în două şiruri paralele. iar băieţii se opriră. cu o insignă de argint. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. iar şirul se risipi. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. ca nişte cîini. ajunse la platformă. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns.. le dădu un ordin. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată.

Tocmai le-am aflat. am uitat. Harold.. grăsanul se îmbujora. ― Atunci eu sînt şeful. 2 Grăsanul. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. ― Şi eu îs Eric.. tu eşti Sam. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Ăştia doi. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. Mai era şi un băiat slăbuţ. prin aclamarea lui Ralph. Ştim şi unele nume. spuse că voia să plece acasă. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. Cel care suflase în cochilie. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur. Printre cei din cor.. Băiatul brunet. Pe mine mă cheamă Ralph. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. continuă Piggy. zise Jack. Bill. ca un element tainic. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. . vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea. Piggy. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. Ca să hotărîm ce-i de făcut. pe care nu-l cunoştea nici unul.. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia.. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. ― Eu sînt Sam. se ridicară imediat. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. zise Ralph. rîsul se domoli şi apelul continuă. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. Jack încercă să protesteze. ― Foarte bine atunci. sînt gemeni. Roger. Băieţii se foiră.― Nu. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea.. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. În cele din urmă.. Robert. vrînd-nevrînd... Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. Băieţii se foiră din nou. Ăsta-i Johnny.. Murmură că se numea Roger şi tăcu. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. Henry... făcea o figură aparte. Eu. zise Piggy. numără Ralph. Maurice era primul ca înălţime după Jack. ― Foarte bine. dar în hărmălaia iscată. spuse Jack Merridew. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew.. spuse Merridew. ― Astea-s nume de ţînci.. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. impunînd tăcere. Henry. Gura.. dar foarte puternic ― cochilia. Ezită. cu mişcări furişe. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. lăsîndu-l pe Piggy în afară. ― Vorbeşti prea mult. ― Pe urmă. corul înălţă mîinile.. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. ― Ştim aproape toate numele. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. Izbucniră rîsete. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. spuse Jack. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. Apoi Piggy o ridică şi el.. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. Ştiu să cînt în do diez. Ralph se întoarse brusc. Unul dintre puşti.. şi. pe ăla. Fatty2.

te-am rugat să nu le zici. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. Dacă nu-i o insulă. zise Ralph. trecînd de bazin. ― Sau vînători. apoi se stinse.. se ridicară. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. iar el se ridică şi rîse scurt. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. Am fost cu el înaintea celorlalţi. în timp ce văzduhul vuia. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi.. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă.. negru şi aspru. Trei sîntem de-ajuns.. ― Şi Simon. ― Foarte bine. Murmurul se stîrni iar. Ochelarii lui Piggy scînteiară. ― Fireşte. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc.. ― Dar. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. Scoateţi-vă pelerinele. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. Ralph îi privi cu admiraţie. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. care îi atîrna în laţe.. Piggy se foi. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. ― Şi eu. Se înroşi. gata să-i ofere ceva. Băieţii ar putea.. ― După ce te-am rugat că nu vreau. Rămîneţi cu toţii pe loc. Băieţii din cor. Ralph îl privi. ― Dacă Simon merge între noi. era un băieţel subţirel. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. privind pe sub o claie de păr drept.. Cei trei începură să meargă la pas. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. corul. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi.... impunînd tăcere. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. . ― Nu eşti bun la aşa ceva. vioi. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. iar buzele îi tremurară. Se ridică. corul e al tău. Dădu din cap spre Ralph... Ralph. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. zise Jack şi se ridică.. îşi văzură de drum. atunci o să vorbim peste capul lui.. Ralph se întoarse spre el..Cercul izbucni în aplauze. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. Se împrăştiară cu toţii. iar cînd Jack observă. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. Da' ne-a chemat scoica ta. o să fim salvaţi imediat. Din cînd în cînd. i-o tăie Jack. Pînă şi corul aplaudă. Jack şi. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă.. O să merg eu. ― Jack e şeful corului. ― Ascultaţi-mă cu toţii. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. ― Bine. ― Am putea. Paloarea leşinului îi dispăruse. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack.. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. ― N-avem nevoie de tine. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. ― Am putea face o armată din el. ― Vin şi eu.

îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. de pildă. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. făcînd-o tare ca o şosea. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. zise imediat Jack. Prins în păienjenişul lianelor. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. zise Ralph. Haideţi.. pătrunzînd adînc în universul plantelor. aproape de sfîrşitul după-amiezei. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. zise el. Asta-i treaba ta. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. pentru a da de urma cărării în continuare. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut.. şerpuind în sus. ― Hai. E o mică îndoitură ― şi. astfel că zăceau strîmb. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. Piggy rămase nemişcat. fiindcă nu există un colţ. Ralph se zgîriase rău. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. Ralph. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. trebuiră să rîdă din nou. gîfîind. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. Întoarce-te. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. Piggy. claie peste grămadă. sîntem exploratori. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi.. îmi pare rău dacă te simţi jignit. stîncile sînt tot mai greu de urcat. Găsiră capătul insulei. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. La revedere. Toţi trei se înfierbîntaseră. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. forma sau realitatea. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta.Se aşternu tăcerea. ― Haideţi. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. Văzduhul sclipea. Cred că-i calea cea mai uşoară. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. Pădurea vibra subtil. vă daţi seama. ― Animalele. iar peste bloc un altul. ca o piramidă. şi strînge numele băieţilor. Într-un fel. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. Se întoarseră unul spre celălalt. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. zise el. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. prin magia mirajelor. Reveni la platformă. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Ralph cercetă bezna de sub pomi. poate în cea mai grea clipă. şi aşa mai departe. Fluxul scăzuse. stătu în mîini şi căzu. Singurul lor ghid. Lianele. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. era direcţia pantei: dacă o gaură. reuşiră să urce. Acum. care apărea foarte desluşit. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. Cînd încetară să rîdă. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. . ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. Cei trei băieţi începură să se caţere. fără să-şi fi pierdut. erau murdari şi frînţi de oboseală.. groase ca pulpele lor. ― Mai bine Piggy decît Fatty. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. zise Jack. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. dar. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. zise Ralph. oricum. Ralph rămase alături. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. mirajele se mai domoleau. încălecate de un bloc pus pieziş.

în peretele muntelui. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. ― Haideţi. Stîncă era cît un mic automobil. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. Ralph se opri. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. în lungimea bărcii. zise Simon. ridicare. fără să se mai cufunde în beznă. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. hotărî să nu se întoarcă. apăsare în punctul final de echilibru. ― Tot ce-i aici ne aparţine. Calea spre vîrf le părea.. pădurea de sub ei se zgudui. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. pivotă pe un punct de sprijin. se desprinse. mai tare. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. aşa că reuşiră să urce repede poteca. ridicîndu-se de pe plante. Ralph se întoarse spre ceilalţi.― Asta-i o adevărată explorare. Porniră însă nu spre vîrf. în cele din urmă însă. acum. o coborîre mai domoală. Prin aer roiau fluturi. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi.. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. cobora în spate. pentru a ţine ritmul. hurui. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. deasupra acestui capăt al insulei. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele.. accelerare. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. ― Ar trebui să desenăm o hartă. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. zise Jack. drumul spre vîrf se dovedi uşor. ca un fort. spre ţărm.. înaintea lor. străjuite de mare. accelerare. cînd o împinse. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. Cînd mai aveau cîţiva paşi. în sfîrşit.. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. un fel de plante de stîncă. de un verde intens. mai tare. De ambele părţi ― stînci. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. anevoios. căzu. se rostogoli. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. sau a unei jumătăţi de golf. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. se balansa în aer. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. un praf alb şi roz pluti în aer. zburînd şi aşezînduse la loc. propuse Ralph. Locul era plin cu flori albastre. apoi întinderea plată a junglei din insulă. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. o stîncă aproape izolată. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. cocoşată la un capăt. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. Cînd se despărţiră. Insula semăna oarecum cu o barcă. în curînd. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. solemn. plecară. recife. Mai departe. Ce păcat că n-avem hîrtie. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. în beznă....

dădu din cap. Simon îi privi tăcut. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă.. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. iar mugurii. Pădurea fremăta. îşi dădură seama că şi lor le era. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. pornind din locul sterp unde stăteau. cu gurile deschise. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. înfiptă în lagună.. zbătîndu-se. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. guiţăturile crescură. îngrădea mai multe laturi ale insulei. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. pe pantă. ― Uite un recif. savurau dreptul de a domina. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. zise Jack. Fluxul înainta. sau vreo barcă. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. Cei trei băieţi se repeziră.. Cu ochii strălucitori. în direcţia opusă. Un recif de coral. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. ― Parcă sînt nişte lumînări. am aflat ce voiam. Simon vorbi primul. Băieţii cercetară totul.. mugi şi plesni ca un bici. Ralph se uită în jos. pradă unei spaime demente. apoi brazda.şi îndrăzneţ. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. ― Nu-i poţi aprinde. de jos. iar după-amiaza trecuse de mult. dar obosind înainte de-a fi terminat. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. Muguri de lumînare. devenind disperate. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. Apa din golf era albastru-verzuie. faţa îi strălucea. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. Guiţa subţire. unde nu se vedea nici un recif. nu le putem mînca. trunchiuri zdrobite. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. ca să iasă din plasa elastică. Erau sus de tot. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. zise Ralph. Băieţii se uitară unii la alţii. iar apoi la locul dramei. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. Jack pălise sub pistrui. îşi . triumfători. trăgînd o linie continuă cu creta. foarte ascuţit şi insistent. Haideţi. de un verde ca ceara. zise Ralph. Tot acolo. ― Muguri de lumînare. printre flori. ― Totul ne aparţine. lianele continuară să se smucească. dar nu cred că insula-i locuită. ― Uite unde am aterizat. pîn-au să vină să ne ia de-aici. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. o ţine muntele. stăteau strînşi la lumină. făcură salturi şi urlară pe munte. remarcă Ralph. Rîseră. Doar seamănă cu lumînările. Jack arătă în jos. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. apoi se uitară în largul mării. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. spuse Jack dispreţuitor. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. O să ne asigurăm mai tîrziu. O să vînăm! O să prindem animale. Ridică braţul. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. ― Haideţi. pentru o clipă. Am văzut poze cu stînci de-astea. Pe cînd înaintau. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. în josul defileului. Coborîră pe o costişă de stîncă. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. ― E mai abrupt. Ralph îşi făcu palmele căuş. ― Sînt luminări verzi. Tufişuri de lumînare.

vedeţi. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. apoi tăcu. Ieşiră la lumina soarelui. . Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. că platforma se şi umplu. Sînt porci pe insulă. fără alţi oameni pe ea.. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul.. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. Întrunirea murmură.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. nu se împung. sfidîndu-i să-l contrazică. ― Porcii se înjunghie. La dreapta lui se găsea grosul corului.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. ca să vînăm.. spre bazin. îşi puseseră hainele.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă. ca la şcoală.. ― Nu există nici un om mare. Se uită împrejur fioros. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. la stîngă băieţii mai mari. e nevoie de o armată. nici fum. în faţă. Sîntem pe o insulă nelocuită. Şi mai e ceva. ― Eram gata. zise Jack. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă.. ― Dar. Data viitoare. ― Da. ― Aşa. ― Aşa că.. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. cu partea stîngă a trupului la soare... II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie.. Ca să vînăm porci. care nu mai formau un grup compact. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. Băieţii din cor. ― Alegeam locul... Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. Tăcere... ― Cu toate astea. îl corectă Ralph violent. altfel nu poţi mînca din carnea lui. din pricina sîngelui de nesuportat. Piggy stătea alături.. îşi scoseseră pelerinele. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. ― Şi încă un lucru. dar nu-l ajuta.. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. dar. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. îl întrerupse Jack. Ralph îşi drese glasul. Va trebui să ridicăm mîna. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. zise Ralph. nici bărci şi nici oameni. Data viitoare avea să fie fără milă. ― A scăpat. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator.. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. N-am văzut nici case.. se apucară să caute şi să devoreze hrana. ― Alegeam locul. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Se uită la stînga. ― Guiţa. ― De ce n-ai. Întrunirea se linişti. Ruşinaţi.. nici urme de paşi.. simţind prea tîrziu arsura razelor. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. ― Înainte de a-l putea omorî. ― Ascultă. zise Jack.. ― Am văzut. se ghemuiau ţîncii. So ţină cînd vorbeşte. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit... zise Jack. Nu se poate să vorbim toţi odată. pe iarbă.

apropie-te. ― E insula noastră. Un grup de copii mici îl împingeau. continuă el. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. zise el. ― Sîntem însă pe o insulă bună. Deodată. de culoarea dudei. Tăcerea era atît de desăvîrşită.. cînd voi toţi. ― Asta voiam şi eu să spun. ― Sînt şi porci. Jack se ridică în picioare.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. Am găsit hrană şi băutură şi.. Jack. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. ca o pisicuţă. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă.. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. ― Ala cu trompeta. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. Şi nu ştiu unde sîntem. care şopteau. Ralph scutură cochilia.. dar erau serioşi. Se iscă hărmălaie. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. ― Şi flori albastre. haide. un semn din naştere. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. voi toţi. Se întrerupse pentru a urmări efectul. ― Să facem reguli! strigă el nervos. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. ― Comoara din insulă. ― Insula coralilor. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări. în timp ce-i ştergea de cămaşă. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea.. ― E ca într-o carte. Stătea în picioare. Ceilalţi băieţei.. se uită nesigur la Ralph. E grozav. iar el nu voia să înainteze. Piggy îşi puse ochelarii. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. zise Ralph.. Si hrană. îl împinseră spre Ralph. ― Tăticu.. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată.. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. Ralph îi luă cochilia din mînă. Băieţelul se uită împrejur. care îi zîmbi. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună.. Ralph continuă. revenindu-şi oarecum. cuprins de panică. ne putem distra.. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. ― Stînci.. ― Rîndunici şi amazoane. şi apă în care să ne scăldăm. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. Tăcere. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. Se uită la feţele lor atente. E o insulă bună... Piggy. ― Îl încurcaţi pe Ralph. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. Îi urmări o clipă cu ochi mari. şi mîngîie buşteanul. dar poate că nu. Nimeni nu ştie unde sîntem. ― Foarte bine. Piggy. Jack întinse mîna după cochilie. Doar eu. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Jack se aşeză. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. Jack rămase în picioare.. iar Jack şi Simon tăcură. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des.. Ralph zîmbi. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. Făcu un gest larg. în picioare.. zise Piggy. ― Poate că ştiau unde mergem. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. ― Vorbeşte! . ne-am putea distra pe insulă. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. Un nichipercea de vreo şase ani. care pe o parte a feţei avea o pată..

― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. Simpla afirmaţie. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. Nu trăiesc decît în ţările mari. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. ― Şi chiar acum pe plajă. ― A visat. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea.. una de-aia din pomi. ― Unde? ― În pădure. Băieţelul se ghemui şi mai mult. stîrni uşurare şi veselie. A văzut-o.. auziseră de coşmaruri. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. ― O fiară? ― Ca un şarpe. Ralph rîse. strecură niţică răcoare pe sub pomi. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. Cei mai mari fură de acord. şi. pentru o clipă. Ralph se enervă şi. Uite la ce m-am gîndit. Briza rătăcitoare. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. Foarte mare. printre ţînci. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri.. ― Probabil c-a visat urît. Nu-i nici un şarpe. Bombănituri. se simţi învins. şarpele ăla. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară.Băieţelul întinse mîna după cochilie. dar ici şi colo. Ralph îl convinse să ţină scoica. Murmure. ― Trebuie să fim salvaţi. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav.. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară.. ca Africa sau India. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. Aprobară din nou grav. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. Părea confruntat cu un lucru intangibil. ― Ralph are dreptate. Adunarea tăcea. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. fireşte. Ralph rîse şi se uită împrejur. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Trebuie să ne distrăm. iar ceilalţi băieţi îl imitară. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. Şi trebuie să fim salvaţi. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. nesprijinită de vreo dovadă. M-am gîndit. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. iar adunarea hohoti. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. vom fi salvaţi. sau poate apusul soarelui. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni.. explică Ralph prietenos. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. fireşte. ― Zice c-a văzut fiara. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. Trebui să . Chiar dac-ar fi. Se gîndi din nou. Jack luă cochilia. dar şi enervat. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite.

Aşa că vedeţi. care plesnea de admiraţie. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. Dacă se apropie un vapor de insulă. pe care sînt desenate toate insulele din lume. sub arşiţa umedă. de viermi şi de putreziciuni. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. plină de hărţi. Simon. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Jack răcnea printre ei. împărţind greutatea. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. uitînd de cochilie. lianele îi cotropeau. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. simbolice. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . apoi se opri şi îşi înălţă privirea. pe peretele mai abrupt al muntelui. Pomii. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. Sepcile lor negre. într-o bună zi. încîntat de concluzie. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. înaintea lui. Cam la treizeci de metri mai jos de ei.scuture cochilia înainte de a se face auzit. nu aveau destul pămînt ca să crească. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. Să-i ajutăm să ne găsească. Jack. Acum ţineau la el şi îl respectau. Piggy îl privi dezgustat. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. Departe. luă cochilia. ― Şi. ca nişte berete. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. Apoi. Doar Piggy nu muncea. şi mormanul de vreascuri crescu. au să trimită aici un vapor. ― Tatăl meu e în marină. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. Ralph roşi. cu cochilia în mînă. Zice că regina are o cameră mare. purtat de propriul triumf. La întoarcere. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Din nou. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. Nu rămaseră decît Ralph. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. răsunau trosnituri şi rîsete. ― Ca nişte ţînci. Se opri. ― Uite. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. zise Piggy. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. Ralph se sculase şi el. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. ― Mai e ceva. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. şi Piggy. poate că n-o să ne observe. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor.. ― O să facem un morman de vreascuri. Încetul cu încetul. Piggy îşi regăsise răsuflarea. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. şi apoi în cealaltă la Jack. mare sau mică. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. Din nou veselie şi bună dispoziţie. Ralph scutură cochilia. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. arătînd că şi el ştia să bată din palme. Chiar şi ţîncii plecară. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. dar fără să-l audă cineva. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută.. care rînjea. se uită într-o parte la Piggy. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. acolo jos avem lemne de foc. ţipînd să se facă linişte. le alunecaseră pe ureche. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. apucîndu-se cu toţii de treabă. stîrnind un nor de aşchii. Suspină. prin briză.

Mai jos.. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. cuprinse o ramură. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. ― E îngrozitor de greu. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. pînă cînd fumul se împrăştie. nimeni nu se gîndea la urmări. ― Totu-i neclar.. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. Îşi frecă mîinile. ― Nu pentru noi doi. dintr-o parte într-alta. băieţii încă munceau. rîzînd cu mare chef. pe munte. ― Piggy. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. Piggy se apropie. Pînă şi copiii cei mai mici. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. cu o inteligenţă nebănuită. iată sarcina imediată. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. Începu să se bîlbîie. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. Căldura bătea la mare distanţă în jur.. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. Rînd pe rînd. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. Ţinea cochilia sub braţ. iar briza era un rîu de scîntei. iar Ralph stătu în mîini. Gemenii. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. Jack roşi şi el. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. ― Freci două beţişoare. Viaţa deveni o întrecere cu focul.splendoare. ieşi cu greu şi atent din pădure. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. Împreună. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. ― Hei.. ― Ochelarii! urlă Piggy. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. Flacăra. Nici nu-mi văd mîna. Ralph şi Jack se priviră. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. oferind o mînă de ajutor. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. unindu-şi eforturile sub povară. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. ! Băieţii ţopăiau de fericire. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. . roşu la faţă. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. Le freci. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. Aproape imediat. a aventurii şi a mulţumirii. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. crescu. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. imitînd mişcarea. zise Ralph. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. Ralph vorbi primul. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Îi aruncă o privire lui Ralph. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. Apoi se dădură înapoi.

― Va trebui să avem grijă şi de veghe. cerînd tăcere. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. săptămîna viitoare. ― Am cochilia. am să împart corul. ca nişte cîini. Trebuie doar să .. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. în două grupe. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. Te-ai mulţumit să stai. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. nu sîntem sălbatici. Jack se întoarse furios. Acest act generos stîrni un val de aplauze. ― L-am aprins cu ochelarii lui. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. ţinînd cochilia pe genunchi. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. La asfinţit.. printre stîncile sparte. îl facem în trei locuri. adică pe vînătorii mei. Ralph îi luă cochilia. Ne întâlnim unde e cochilia. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. Se întoarse către Ralph. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. La urma urmei. ― Să punem crăci verzi. Piggy vru să vorbească. Băieţii îşi dădură asentimentul. care se aplecă şi se risipi în vînt. Sîntem englezi. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. ― Am cochilia.. o să vină şi-o să ne ia. într-o parte aerul era răcoros. zise Maurice. Aerul se mişcă puţin mai repede. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. Aceeaşi regulă aici. Ăsta a fost ajutorul lui. de cenuşă. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. aşa că taci din gură. zise Jack dispreţuitor. transformîndu-se într-un vînt uşor. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. Şi mai e ceva.. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. chiar dac-am încerca. sus. Nici urmă de vapor. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. grozav ai mai încercat. Doar o pălălaie.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. O să iasă şi mai mult fum. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. cînd o să vrem. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. Adunarea aprobă grav. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. ― Gura! Piggy se posomori. zise el. Se aruncară jos la umbră. ca şi jos pe plajă. Se iscă un murmur. Jack le zîmbi şi agită cochilia. spuse Simon. Piggy se aşezase între două stînci. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. iar englezii sînt cei mai buni la toate. Băieţii zăceau suflînd din greu. ― Am cochilia. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. care apoi se stinse. zise Jack.. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. Jack se ridică. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. Pala se micşoră repede. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. ― De acord cu Ralph. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. Şio să-l aprindem iar. răspunse Piggy indignat.. ― Ce să zic. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. ― Ralph. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. ― Acum lăsăm focul să se stingă. ― M-am uitat pe mare. îşi dădură brusc seama de venirea serii.

Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. Mi-e teamă. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. Între timp. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. Am dreptul să vorbesc.. cu excepţia lui Piggy. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. rămase în picioare. sau Simon.. cuprinse parcă de o energie sălbatică.aşteptăm. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. Gemenii chicotiră. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. ― Am vrut fum. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. ― N-avem nimic de făcut. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. şi se întoarse spre Ralph. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada.. răspunse Piggy jignit. sau Maurice. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii.. Flăcările. pe plajă. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. Veveriţa sări pe aripile vîntului. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Sfidîndu-i. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Piggy îşi ieşi din sărite. Revelaţia. ― Am cochilia! Vă rog. Se opri în mijlocul tumultului. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. îmi spuneţi să tac.. strigă Piggy. uitîndu-se peste ei. Toţi băieţii. Piggy luă cochilia. Am cochilia. crescînd mereu şi deschizînd drum. Jack îşi mută ochii de la foc. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. asta-i tot. iar tu mi-ai zis să tac.. răspunse Piggy trist. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic.. Noaptea e foarte frig acolo. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. începură să chicotească. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. Fumul crescu. Dacă zic ceva. Se linse pe buze. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. nu-i aşa. Va trebui să fim mai atenţi. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. ― Ce spui? ― Cochilia. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. Am dreptul să vorbesc. ascultaţi-mă! în primul rînd. iar apoi fumul se înteţi. Fatty! ― Am cochilia. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. încît tăcură cu toţii.. Şi era lemnul nostru de foc. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. cuprins de indignare. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. cu un realism amar. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. care părea că zguduie muntele. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. dar dacă Jack. de-a lungul laturii ostile a muntelui. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. dar mişcarea . Atinseră primul pom. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia.

cu nasul aproape de pămîntul jilav. la zece metri deasupra. Printre băieţi se stîrni un murmur. iar focul mugi spre ei. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit.. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă.. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide.unde-i? Ralph bombăni un răspuns.. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. Jack se întoarse la el.. Văzu un laţ de liană. iar de jur împrejur ― tufişuri. nu-l mai văd. Un pom explodă în foc ca o bombă. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. ― . agonizară şi căzură la loc.. ― Puştiul care avea semnul pe faţă.. ― Şi asta nu-i tot. c-aţi aprins un foc de tabără inutil. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale. s-au risipit peste tot.. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere. Treaba ta dacă nu i-ai numărat.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. Se opri să-şi tragă răsuflarea. arsă de soare. şi porc fript. îl frecaseră cu ţepii lor. ― Cel care a pomenit de şarpe. înaintă anevoie în patru labe.. parcă de ruşine. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite.. Tîra în mîna dreaptă . au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. Au aşteptat două minute.. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească. ― . Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă.. trecînd pe dedesubt. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. Se aplecase ca un alergător.. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. s-au dus în pădure. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. se decolorase. ca un cîine. ― Poate că s-a întors la. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. apoi s-au aruncat în mare. ― Gura! ― . soarele se odihnea aproape deasupra mării. Apoi. ― Piciul ăla. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. neobservat.. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă. Uite. vorbi el gîtuit. ― Deci. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. ― Nici n-aţi ajuns bine aici. cel cu semnul pe faţă... Era acolo. ― Ţi-am spus. căci se înăbuşea. la. Părul de culoarea nisipului. aţi dat foc la întreaga insulă.. o rupeţi la fugă ca.. Sub ei....iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. asta o să mîncăm. Ţi-am spus să faci o listă de nume. care apoi se stinse.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească.. pe partea ostilă a muntelui. Iar cînd zice ceva. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. apoi scrută penumbra tufişurilor. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. luminate de jos. Feţele băieţilor erau roşii.. fără să le vină să creadă. încercînd să respire.... unde-i. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu. răpăiala de tobă continua..

Ridică suliţa şi se strecură înainte. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. scăldat în sudoare. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos.. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. Se trînti la picioarele lui Jack. şi bău. Ralph stătea în faţa lagunei. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. pe Jack. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. Şi el. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. apoi sîngele îi năvăli la loc. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. ţîncii sînt. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. În cele din urmă. dar nu-l observă.. ce părea că vine din abisul secolelor. Jack rămase pe loc. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. Trebuie să mai fi rămas. într-un suspin lung.. încoronate cu frunze de palmier. închise ochii. Zăceau grămadă printre brazde. În dosul lianelor. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. ― Iartă-mă. şi deschise ochii. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. marea sclipea şi Jack auzi voci. seducător. în spatele lor. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. încruntat. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. Vezi? Am . Erau verzi ca măslina. Apa i se prelinse pe bărbie. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. Respiră zgomotos cînd termină. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. vorbi Simon din adăpost.un băţ de vreun metru şi jumătate. ― Simţeam nevoia să beau. Simon rămase pe loc. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. Gesticulă. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. Unul din ele se deteriorase complet. ― Şi trag chiulul întruna. lîngă pom. În gaura făcută. aproape înnebuniţi. plină ochi cu apă proaspătă. Erau de un albastru-strălucitor. respiră scurt. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. susţinînd acoperişul întunecat. ― Afară de vînători. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. ridică fruntea şi respiră uşor. Ei bine. Excrementele de animale erau calde. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. îşi plimbă ochii peste Jack. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald.. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. Odată întins la pămînt. pe gît şi pe piept. pe faţă i se aşternu o paloare. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. Apoi însă. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. salut! Apă? Acolo. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. tresărind. ― Aveţi cumva apă? Ralph. căutînd un cuvînt. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. o clipă. ― Ei. Înjură. ― Mai înalţ-o puţin. iar el cercetă concentrat solul. uitîndu-se prin gaura din adăpost. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. respiră adînc. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. înălţă privirea din masa de frunze. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. cu nările larg deschise. Mi-e sete. netede şi scoteau aburi uşori. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. stîrni ecouri.

Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. Şi mai e ceva. ― Mă acuzi. ― Sînt sigur că. Discutăm. Ţîncii.. ― Ce anume? ― Ei bine. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. Ca şi cum. nu? ― Ne trebuie carne.. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. Duşmănia era limpede.. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. un submarin sau un televizor. ― M-am dus să explorez.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. S-au scăldat. De două ori pe zi. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion.. zise Ralph încet. ― Tu eşti şeful. în afară de asta. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele.muncit toată ziua cu Simon. S-au dus să se scalde. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. ― Deocamdată n-avem deloc. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. e ― Dar n-ai făcut-o încă. le e teamă. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. M-am gîndit că singur.. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi.. reluă Simon. ― Ca şi cum. La sfîrşitul întrunirii. dacă n-ar fi fost intonaţia.. Copiii visează.. ― Ai băgat de seamă. Avem nevoie de adăposturi din pricina. ― Vrem carne. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. Chiar şi unii dintre cei mari. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. Doar atît. ştii bine. Simon îşi scoase prudent capul. o să avem sigur nevoie de adăposturi. ― M-am dus să explorez.. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon. ― Am crezut c-o să reuşesc. Uimiţi de întrerupere. aşa e.. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. Da. Şi ne trebuie şi adăposturi. Nu ne-a ajutat nimeni. să mănînce sau să se joace. ― Şi n-o avem.. A trebuit să mă duc. . nu trebuiau pomeniţi. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. Jack roşi. ― Vorbesc de ce se întîmplă. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat.. pe Jack îl apucă furia. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. Şerpii nu erau pomeniţi. ― Vorbesc şi ţipă în somn.. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul. Eu le-am dat drumul. or să vină cu toţii în fugă. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. zise Jack. ― Dar n-ai făcut-o. dar a căzut suliţa din el. Dă-le ordin. o să fim foarte solemni.. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Se ridică într-un cot. M-am. Şi atunci. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. dacă suflu acum în cochilie. ― Întruniri. E uşor să-i auzi. ― Sînt scrîntiţi.

conştientă parcă de privirea lor. să se odihnească în timpul arşiţei. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. Ralph îşi mută primul privirea. Doar. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă.. desigur.. uimiţi de sentimentul duşmăniei.. în pădure. Fireşte.. ― Zi-i mai departe... Ralph neîncrezător şi vag indignat. te trezeşti uneori că. ca să nu ne vadă. cînd eşti singur. să ne vopsim feţele. ― Salvaţi? A. ca să stea la umbră. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph.. cînd vînezi. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia.. Vreau să spun... n-au încotro... nu ştiu. nu-i nici o primejdie. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. ca un fel de. fireşte.. ca vacile acasă. doar. ― Au pus pe foc ramuri verzi. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. amintindu-şi de măreţia primei zile. ― Nu iese destul fum.. Jack îşi strînse picioarele. da. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia.. cît soarele e prea puternic.― Nebuni de-a binelea. ― Exact. scrutînd orizontul.. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. iar apoi se caţără pe coloana firavă. ― Aşa te simţi în pădure... iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit. cu ochii la apa . ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă. Ralph continuă... Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. ― Doar eu ştiu cum se simt. Înţelegi? Asta-i tot... Vînezi! În timp ce eu. ― Fireşte.... ― Cămin. ― . Simţi că nu vînezi... Roşi brusc. ― Mă întreb cît de departe se vede. Rădăcina de jos a şuviţei. se îngroşă. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. murmură Ralph. poate să-i înconjurăm şi atunci.. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. se înălţă şi dispăru. nu cînd culegi fructe... ― Aşa că ne trebuie adăposturi. nu-i nimic la mijloc. Se opri o clipă... ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc... tremură. Doar o impresie.se duc sus.. sus de tot. ― Dacă vînezi. apoi se întoarse. ― La cîţiva kilometri. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. Tăcură din nou: Simon concentrat. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară.. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz.. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. deveni tulbure şi alb-gălbuie. La capătul platformei zăcea culcat Piggy. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. ― Cu toate acestea. încît Ralph tresări violent. nesigur dacă Ralph îl ia în serios. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi.. ci că eşti vînat... Ralph îl examina prin claia de păr blond. ― Păi. Ralph se încruntă.

Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. Era un băiat mic şi osos. destul de închisă la culoare. iar o liană sprintenă arunca raze . unde viaţa continua zgomotos. Pielea. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. ― Poate mai am timp. cu dragoste şi ură. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. Doar că. ― A întins-o. chiar dacă era nesatisfăcătoare. lucind de transpiraţie. se sprijinea de cei încă în picioare. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. ― Nu te deranja. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. cu bărbia ascuţită. pe care se aşteptau să-l găsească. ― Simon! El e de folos. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. în lumina soarelui de după-amiază. ― S-o fi săturat. Un pom imens.. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. zise Jack. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. prăbuşit de-a lungul unui colţ. continuă el şi arătă spre adăposturi. apoi se oprise. nu se afla la bazin. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. Simon a muncit ca şi mine. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite... Apoi. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. Vorbeau. ― Băieţii nu-s de mare folos. Cînd ajunseră însă la adăposturi. printr-un consemn tacit. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. se opri şi se uită împrejur. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. Cînd îi sătură. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. ― Am să te ajut niţel. Simon. Ralph se întoarse la adăposturi. ca şi Jack. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. după ce mă scald şi mănînc. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. înainte de-a mă scălda. murmură Jack. printre pomi. se bronzase puternic. în bolta întunecată. Aerul de aici era întunecat. şi. Toţi ceilalţi s-au cărat. E neobişnuit. iar lianele îşi lăsau braţele în jos.sclipitoare. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. ― E un băiat ciudat. neobişnuite. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. Se priviră nedumeriţi. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. cu Jack alături. Jack îi dădu dreptate. jungla înaltă îl înghiţi. ― Iar pe urmă.. Simon dispăruse. şi s-a dus să se scalde şi el. zise Jack. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. Îşi croi drum în susul brazdei. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. pînă sus. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. strigătele. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. în bîzîitul albinelor. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. În curînd. incapabile să comunice. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. Ralph se încruntă. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. lianele ţesuseră un covor uriaş.

Spre amiază. iar viaţa era atît de plină. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. muriră şi culorile stridente. tot timpul zilei. O dată cu dispariţia treptată a luminii. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. Seara înainta repede. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. Se ghemui. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. inundînd drumurile dintre pomi. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. Simon se opri. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. încît le pată de transpiraţie. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. Apoi. alunecară pe vîrful tufişurilor. tremurau. Cu toate acestea. marea impunătoare şi aerul plăcut. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. avea loc treptat. Era un alt moment de răcoare relativă. De atunci slăbise. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. se rupeau în bucăţi. Marea sclipitoare se umfla. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. Nimic nu se mişca. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. iar bezna se adună pe sub pomi. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. spre sfîrşitul după-amiezei. Bezna potopi totul. se pomeni într-o colibă mică. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. pe recife. O clipă. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. fiind prin urmare dată uitării. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. de la statura lui Ralph în jos. Bobocii ca nişte luminări fremătară. cu un aer savant. prinzînd reflexe de perlă şi opal. ameninţat însă de venirea întunericului. Se uită peste umăr. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. se mişcă aproape pe furiş. pentru a se încredinţa că era complet singur. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. urcară spre boltă. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. acolo unde nu exista uscat. desfăcu frunzele şi se uită. se înălţau spre cer. La amiază. o dată cu asfinţitul. se strînseră la loc. tradiţia nord-europeană a muncii. mirajele se împuţinau. cu . La prînz se petreceau lucruri ciudate. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare.galbene şi roşii pînă în vîrf. Ajuns înăuntru. despicîndu-se în suprafeţe plane. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. În larg. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. se întrezărea ameninţător uscatul. soarele strălucitor. Uneori. devenind albastru şi dens. încît speranţa devenea de prisos. Acceptară plăcerile dimineţii. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. Piggy. ca momente cînd te puteai juca frumos. ca un ochi mînios. destrămîndu-se ca un balon. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. cîntînd şi plîngînd. descrescuseră. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. poate chiar dormind. După ce soarele apunea. bîzîitul albinelor. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. sub stelele îndepărtate. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. ca fundul mării. vorbind. avea ochii roşii şi era foarte trist. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. după trecerea lui. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. Simon dădu drumul perdelei de frunze. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. şi. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. ca şi Jack. iar orizontul se uniformiza. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. Descreşterea în înălţime. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. enervante prin mişcarea lor imposibilă. adaptarea completă la acest nou ritm. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur.

îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. fiind destul de mare. excremente de păsări. Acum. Henry depăşi palmierii şi umbra. în comun şi plină de emoţii. într-o oarecare măsură. Acum devenise ascultător. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. Ascultau chemările cochiliei. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. dărîmîndu-le cu piciorul. îngenuncheaţi în nisip. mărind dezastrul. Mîncau mai toată ziua. cuprinzînd pe Simon. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. semnele făcute de ei. căutînd încurajare. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. erau împodobite cu scoici. Aici se jucau puştii. care. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. flori ofilite şi pietre interesante. duceau o viaţă a lor. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. întîmplător. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. în afară de hrană şi de somn. acasă. aşa că nu protestară. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. Cu organele lor delicate. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. Maurice îl urmări rîzînd. Johnny era bine făcut. Roger rămase cu ochii la puşti. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. dar claia de păr negru. Doar Percival începu să scîncească. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. creaturile transparente curăţau plaja. cercetau noul tărîm. Mai înainte. În acea după-amiază. şi încercă să le . Pe Henry spectacolul îl fascină. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. poate insecte. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. foarte distinctă. înalte cam de treizeci de centimetri. lăsată pe ceafă şi pe frunte. stăteau cuminţi. Henry deveni un fel de conducător. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. Robert şi Maurice. dacă erau sau nu coapte sau bune. fiindcă îi intrase nisip în ochi. cărări. fiind prea tînăr ca să evite soarele. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. blond şi belicos din naştere. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. iar Roger îl urmă. şi care îi preocupau în mod special. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. şi. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. rămaseră neatinse. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. fără să strîmbe din nas. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. care dispăruse încă din seara marelui foc. asemenea unor gunoieri. Puştii neîndoielnici. şine de cale ferată. Altfel însă. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. Aceste castele. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. ros şi albit de valuri. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. pe care fluxul le umplu. Prin minte îi trecu o scuză. Roger îi conduse direct prin castele. cei mai mici băieţi de pe insulă. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. ziduri. poate nu prea fericiţi. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. cei de vreo şase ani. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat.toate că exista o categorie confuză. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. dar în acelaşi timp intensă. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. Sapă în nisip canale mici. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt.

se aplecă. a şcolii. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. Jack le făcu semn să-l lase în pace. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. Eric şi Bill. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri.. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. sprijinit de el. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. ― Nu. Roger nu se gîndi să fugă. Voi doi veniţi cu mine. vopsea de camuflaj. nerăbdător. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. ― . La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. Cred însă că mă văd. ca un cîine de vînătoare. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente.. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta.. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. ridică o piatră. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. aşa că Roger se îndreptă spre el. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. într-o anumită problemă. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. Se schimonosi. Căzură în jurul lui. încît în cele din urmă se ridică în picioare. Invizibile şi puternice. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. îi făcea semn cu mîna să vină. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. Stătea lîngă ele.. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. le îmboldi. Se aplecă. Piggy şi Maurice săreau în bazin.populeze cu acele creaturi. Operaţiunea îl captivă. asupra centrului cercurilor concentrice. Jack se feri de soare. suflînd repede şi clipind des. Jack nu observă însă nimic. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. Percival plecase plîngînd. Un lucru roz pe sub pomi. Jack îi explică lui Roger. Vorbi cu ele. le dădu ordine. Roger aşteptă şi el. ― Porcii nu mă miros. ― Ca să vînez. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. în cealaltă argilă roşie. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. Era neastîmpărat. . Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. iar Henry se întorcea ascultător. dar îi auzi slab. Acoperite de reflux. Se ghemui pe ţărm. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. în timp ce lucra. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. cu buşituri înfundate. fără să-l lovească. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. Ştii. care nu ştia nimic despre el. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel.ca fluturii de noapte pe pomi. Ascultă cu atenţie. zări una şi rîse. producîndu-i o bucurie imensă. Ca la război. Piatra. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. unde nu îndrăznea să arunce. Roger se aplecă. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. Se mînji cu argilă. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. rămăşiţă a unor vremuri absurde. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. în sfîrşit. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. Aici aşteptau Sam. încercînd să explice. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Într-una era argilă albă. Totuşi. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară... a poliţiei şi a legii. Se uită de-a lungul plajei. la vedere. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. Simon.

― M-am gîndit la un ceas. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. astăzi însă. nu numai din cauza accentului. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. apoi. flutură mîna de mai multe ori. ― Avem o groază de beţe. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. Se uită în bazin ca într-o oglindă. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. el se simţea cel mai bine în apă. Roger zîmbi fără să vrea. se bucură şi încercă să cîştige teren. îşi dădu peste cap părul blond. Hai! ― Dar. chiar dacă n-o făceai înadins. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. sări în picioare şi rîse emoţionat. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită.. dar răsuflarea tulbură luciul apei. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. ― Sam şi Eric. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. Porni ţopăind spre Bill. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. Ralph ieşi din bazin. Jack se repezi la gemeni. Piggy te scotea din sărite. şi un aparat de televiziune. Acesta rîse. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. Una goală. Dintre toţi băieţii. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. noi. Vărsă apa.. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. Acum.. deodată.. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. Lîngă bazin. Restul aveau adevărate clăi. Îngenunche.. zise el. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. grăsimea lui. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. Atunci am şti cît e ceasul.. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. lipit de sprîncene. care nu conta. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. Am putea să facem un cadran solar. Ca să fim salvaţi. indiferent la ce se uita. şi masca părea un lucru de sine stătător. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte.. Aduceţi-mi o nucă de cocos. şi un motor cu aburi. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături. Se uită uimit. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. lentilele ochelarilor sclipeau. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede.. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. a astamei. nu atît la sine. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. eliberat de ruşine şi de timiditate. cît la un străin impunător. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. ― Ceilalţi fac un şir. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. În schimb. Avem însă un băţ.. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. zise Ralph acru. tăcu şi se strecură în desişuri. cît mai ales a grăsimii. Masca îi forţă să-l urmeze. ― . bătînd apa cu picioarele. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. Piggy se plimba îngîndurat. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa.. Faţa cu culori roşii. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . în timp ce Maurice se antrena la sărituri. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. ― Şi un aeroplan. trupul gras i se bronzase şi. în spatele căruia se ascundea Jack. Simon făcea pluta. Începu să danseze. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. ca pe un semn de prietenie. şi navem metal. Piggy clătină din cap.

Piggy de-abia se vedea. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. se uită de la Ralph la orizont. Simon stătea alături tăcut. veşnic neîndemînatic. gata pentru orice eventualitate. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. Ralph se răsuci pe nisip. îşi trase sufletul ca să înjure. Sub fum apăru o pată minusculă. Mirajele se destrămaseră. Rămas în picioare nemişcat. Ralph. dar.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. ― Nu văd prea bine. dar Simon strigă. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. înainte de-a ajunge pe terasă. Ralph! Începu şi el să fugă. Dintre toţi. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. Ralph era palid şi vorbea singur. Simon se strecură pe brînci afară din apă. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. ― Au să vadă fumul nostru. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. În clipa următoare. Piggy se uita acum în direcţia bună. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. Atît Simon. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. se repezi spre pădure. ― Ralph. iar pe cealaltă o încleştase. Ralph se uită la orizont. se întoarse pe călcîie. fumul se mişca uşor la orizont. apoi în susul muntelui. Simon fugi după el. apoi se uită în sus pe munte. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . apoi Maurice. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. Piggy îşi făcu ochii mici. gata să plonjeze. zise Piggy neliniştit.. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. zise Piggy. în loc să rămînă şi să se joace. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. Piggy. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. luă o gură de apă. iar sarea începu să-i înălbească trupul. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Se întoarse şi scrută muntele. apoi se întoarse. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. acesta însă o rupse la fugă. pe plajă. ― Nu văd nici urmă de fum. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. care încercă să iasă din bazin. pîndind încă vaporul. Se aplecă înainte. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. care stătea alături. unde-i vaporul? Simon. Încetă să strige şi se clătină. ― Ralph. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi.. ― Fumul de pe munte. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. se sculă şi se apropie de el. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. În spatele celor patru băieţi.. Maurice. Nu văd nici urmă de fum.. ― Spune-mi. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. zise Piggy cu neîncredere. doar Ralph stătea liniştit. urcînd din greu de pe plajă. care plîngea din nou în tăcere. care ar fi putut fi un coş de vapor.

ridicînd suliţa. Ralph nu mai spunea nimic. ― O să-l aprindem din nou. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice. cu părul roşcat şi. ― I-am tăiat grumazul. Dintre vînători izbucniră voci. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. nu mai scotea fum. şi spectacolul îl înspăimîntă. aştepta să se apropie procesiunea. Orizontul se întindea din nou.. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. în timp ce vaporul dispărea la orizont. Pot să iau . ne-am furişat peste el. Observă că avea sînge pe mîini.. ― Am lovit porcul. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti.eu am căzut peste el. dar era prea încîntat ca să se necăjească. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. Jack ajunse primul în vîrf şi. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. iar în rest erau aproape goi. Ar fi trebuit să vii cu noi. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. golit de orice.. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. ― Porcul a guiţat. Cu chipul mînjit de argilă.. Ralph strigă: ― O. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă. Ralph o porni orbeşte mai înainte. Dumnezeule! Simon. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse. Psalmodierea se distingea.. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. cu toată amărăciunea din voce. impersonal. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. Focul se stinsese. în spatele lui Jack mergeau gemenii.găsească focul stins. căută ceva cu care să şi le cureţe. zise Jack mîndru. Gemenii au fost trîntiţi. luptîndu-se cu tufişurile. iar Simon sîsîi la el să tacă. Îşi concentră privirea şi. Ralph se întoarse spre mare.. ţopăi cîţiva paşi. Se ivi şi Piggy. ― L-am încercuit... Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. Focul se stinsese de tot. Piggy se smiorcăi. uşor enervat. dar tresărind.... Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. iar porcul se clătina între ei. ― Ne-am strecurat. Ne-am distrat nemaipomenit. se strîmbă de greaţă. Văzură imediat. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. Ralph. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. Ralph îi privi fără să clipească.. În schimb.. ― . Gemenii stăteau locului. această scăpare. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles.. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare.. li se adresă: ― Uite-i! Jos. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. Dumnezeule! O. îl salută entuziasmat pe Ralph.. ştergîndu-şi apa de pe obraji. în afară de dîra uşoară de fum. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. în fruntea procesiunii. ca un sălbatic. ducînd pe umeri un par lung. inevitabil.. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. departe. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. era mort. ― Uite! Am omorît un porc. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat... la partea ostilă a muntelui. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. Simon se întoarse. În cele din urmă. Jack recunoscu. iar vocea i se înălţă demenţial. l-am încercuit. apoi melopeea se stinse. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. paznicii dispăruseră. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei.. Simon se uită de la Ralph la Jack.

― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. Roşi. iar apoi. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. rîzînd şi cutremurîndu-se. Se uită la gemeni. disperat de ocazia pierdută. Jack se ridică în picioare.. Încercă.. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Ralph. Jack se feri din faţa lor. ― Ar fi putut să ne vadă. ― A trecut un vapor. apoi din nou la Ralph.. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă.. conştient că făcuse o greşeală.. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. Numai gura e de voi. zise el. lumea nostalgiei. într-o izbucnire de mînie. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. înfruntîndu-l. Ralph se întoarse. Pe-acolo. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. Vorbi violent şi sălbatic. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. zise Jack.. iar vocea îi tremură. uită de timiditate. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte.. ― Asta ai vrut.. mărinimos în bucuria lui. Cei doi băieţi se înfruntară. Jack se aplecă peste el. O să-l aprindem iar. Am fi putut să ne întoarcem acasă. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. a tacticii. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei.. răguşit. Avea o mulţime de amintiri. La aceste cuvinte. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . Îşi desfăcu larg braţele. Jack roşi puternic. strident: ― Tu şi animalele tale ucise. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. care. ţinînd cuţitul plin de sînge. a bunului simţ ultragiat. Am avut nevoie de toţi vînătorii. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. care se întoarse. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. în cealaltă. Dar ţia venit chef să vînezi. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. Ralph vorbi din nou. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. Piggy căzu şi gemu. îl împinseră pe Jack la acte violente. să-i ia părtaşi la cele întîmplate. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. reducîndu-i la tăcere. Ralph îşi dădu părul peste cap. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. începu să strige tare. ― Aveam nevoie de carne. Se îndepărtă şi tăcu o clipă. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. vocea îi trăda ura. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. Reproşul lui Piggy. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. Simţindu-se umilit.. Făcu un pas. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap.. ― A trecut un vapor. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. reîncepu Piggy. ― Treaba era prea grea.. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. ― Sînt şeful. ― Au curs rîuri de sînge.briceagul tău.... Apoi glasul îi răsună din nou. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. Gemenii continuară să zîmbească. a îndemînării. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă.. şi trebuia să faceţi ce v-am spus. a bucuriilor sălbatice. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa.

Acum am un singur ochi. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. în clipa cînd focul se aprinse. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. cînta. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. îl înconjura pe Simon. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. Îşi îndreptă trupul. la vînători. se produse o nouă criză.. nemişcat.. Jack făcu o mişcare spre Piggy. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci .. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit.. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. într-un loc mai puţin potrivit. şi totuşi.. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. Şi totuşi.. deasupra focului. Astfel. Se simţea jignit. care tăcea. ― Tu să aştepţi. Fără să vrea. ― . duşmănia se risipi. În privinţa focului. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. care o rupse la fugă. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună.. îi găsi. Se uită duşmănos la Jack. Te asigur. Voia să refuze. Ralph simţi că buzele îi tresar. ― Vin şi eu. şi de această şmecherie verbală. se aflau pe poziţii complet diferite. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă... dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. vaporul plecase. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. care ajunse primul. încît vînătorii începură să rîdă. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. Acum nu mai am decît un ochi. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii.îmi cer iertare. Pînă să se ridice mormanul de crăci. violetă. era furios că se lăsa influenţat de vînători.. Dădea ordine. vreau să spun. Împotriva acestei arme. Piggy rămase în spatele lui. Atunci. Pe vîrful muntelui. Ralph ezită. apoi se stinse. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. Jack era zgomotos şi activ. roşie şi galbenă. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. care se plasase într-o poziţie inferioară.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. Las' că vezi tu. nici chiar Jack. îmi. ― Foarte bine. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. bătînd din aripi ameninţătoare. cerînduşi generos iertare. în cele din urmă. fluiera. încercară să-l ţină într-un proţap. ― . Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. dar Simon. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. Evident. izolat într-o mare de culori fără sens. Ralph tăcea.. În faţa acestei purtări cavalereşti. atît de vagă şi de eficientă. la Ralph. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. Jack era neputincios şi turba de mînie. Aşteaptă numai. murmură el. Jack se simţi încurajat. ― Am să ţi-i aduc înapoi. chiar şi aşa. spre surprinderea lui. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi.. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. Focul se stinsese. ― A fost o glumă proastă. vînătorii se foiră plini de admiraţie. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. ura. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. Ralph tăcu. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. ― S-a spart o lentilă. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. tensiunea scăzu puţin.. îi făcea observaţii lui Ralph. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. ― Îmi pare rău.. fără să ştie exact de ce. Cînd să aprindă focul. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. ― Îmi trebuie ochelarii. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. în afara purtării condamnabile a lui Jack. Nimeni.

zise Piggy cu lacrimi în ochi. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. şi doar aici putea merge . plin de sînge. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. toţi. săriră şi fugiră unul după altul.. Jos pe platformă. ― Mănîncă. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. Piggy însă. în sfîrsit. şi nici Simon. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă.. aşezat între gemeni şi Piggy. fără să vorbească. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei.. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. Acum mîncaţi.. ― I-am tăiat gîtul. ca o afirmare a puterii. Jack îşi reveni. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare.de cocos.. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură. solicitînd înţelegere. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. Interveni repede. ― Ne-am răspîndit.. lîngă mare. Gemenii chicotiră.. m-am strecurat. ― S-a întors. în mijlocul cercului de copii uimiţi. iar uneori din cîte un peşte sau un crab.. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. rămas în cenuşa focului de semnalizare. Gemenii. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. Apoi participară la joc şi ceilalţi. stătea cu carnea în mîini.... ― Erau acolo.. aşa că cercul s-a strîns. care o apucă iute. Acum. Ridică puţin glasul. Atunci Jack sări în picioare. guiţînd groaznic. Simon. rînjind identic. a pătruns în cercul nostru şi. Cîntau în timp ce ţopăiau. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. subliniind omisiunea. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier... iar eu.. tăcerea. Încet. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. l-am lovit. ― Mi-am vopsit faţa. Jack se uită împrejur. îl întrema prea puţin. ― Convoc o adunare. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. ezitînd şi el. Cînd am să suflu în cochilie. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. Maurice rupse. Se întoarse şi coborî muntele. stîrni o înteţire a cruzimii. ― Am cochilia. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. dar găsi doar respect.. Cer să aibă loc o întrunire. Ralph vorbi. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. Piggy. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon.. Ralph. trebuia să reflecteze.. şi-am ţinut-o într-una. V Fiara din apă Fluxul înainta. Obosiră şi cîntecul lor se stinse. ― L-am încercuit. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe.. Porcul a fugit.. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat.

. Celelalte două laturi ale triunghiului. proiectată pe laguna sclipitoare. foarte neobişnuită. care îi sufla în faţă. Deodată. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului.. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. iar umbrele se asterneau firesc. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. zîmbi batjocoritor. fără să se uite pe unde calcă. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. de soarele în asfinţit. Cu tot trupul lui caraghios. Ralph se întoarse pe locul şefului. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. în faţă ― bezna insulei. De obicei. ca tot ce făceau ei. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. în spatele ei ― laguna. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. îşi spuse Ralph. unde fiecare potecă era o improvizaţie. De aceea totul părea deosebit. îl copleşi uimirea. cu faţa la fîşia de uscat. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. În dreapta. în lături ― plaja. şi. ca şi de vîntul slab. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo.. îi făcură loc cu toţii. iar cînd Ralph se aşeză pe el. Începu să meargă mai repede. Venise vremea să se ţină adunarea şi. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. Se pierdu în labirintul lor. Piggy ştia să judece pas cu pas. Adunarea nu avea să fie o distracţie. Nu ca Piggy. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. soarele aluneca pieziş. iar reflectatul era preţios. Din nenorocire.. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. neregulat şi strîmb. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. fiind şef.. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. ca atunci. La vîrf se îndesea din nou. Aşezat pe locul şefului. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. în timp ce păşea pe lîngă apă. La stînga. Se opri. Altfel. începu să grăbească pasul. Acum însă. stîrnit de paşii lui grăbiţi. Şi totuşi. Piggy era deştept. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. să fie înţelept.. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. cînd ţii un felinar. alţi patru buşteni mai mici. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. ci o treabă serioasă. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. Cuprins de scîrbă. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. Trebuia să reflecteze. revăzu atent fiecare punct al discursului. Desprinse . În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. a cărui bază o reprezenta buşteanul. conştient deodată de importanţa ei. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi.în voie. se trezi cu faţa la insulă. fiindcă. atîta doar că nu era şef. susţinînd acoperişul scund de frunze. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. Se cufundă din nou în gînduri. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. Se încruntă şi încercă din nou. cu scăfîrlia aia grasă. trebuia să gîndească. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. drepte sau aplecate. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. Ralph conchise că nu putea reflecta. fiindcă. Piggy ştia să gîndească. avea urmări. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. se delimitau şi mai puţin clar. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. În acea seară. Trunchiul zăcea paralel cu plaja.

― Unii îşi fac nevoile peste tot. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Adăposturile. ― Şi mai e ceva. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. eu am cuvîntul. aşezat pe trunchiul instabil. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. Mai încolo. cei de sus. Luăm hotărîri. continuă Ralph. restul în stînga. Se opri o clipă.cochilia din pom şi o cercetă. Şi. Ne-am gîndit bine. voi ştiţi despre ce-i vorba. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. ― Uite cum stau lucrurile. O adunare care să facă ordine. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. Ci ca să facem ordine. Şi n-am spus-o prima oară. Nu ca să ne distrăm. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. Se opri şi îşi drese glasul. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. Trebuia să stai jos. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. însă ele nu se pun însă în aplicare. ― Apoi colibele. cu excepţia lui Sam şi Eric. acoperite cu frunze proaspete. La noapte. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. chiar dacă o scosese singur din lagună... Toţi făcuseră adăposturile. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. dacă v-apucă nevoile. Cojile sînt goale. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Se linse pe buze. alţii. Copiii beau din rîu. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Să nu rîdeţi. ― Am spus că. Adunarea izbucni în hohote. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. Un murmur de aprobare. Nu. Ştiu ce ne trebuie. pe-al treilea doar eu şi Simon. printre care şi puştii care nu aflaseră. Ralph scutură din nou cochilia. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. Puştilor. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. nu să vorbească. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. Gestul lui trăda că voia să asculte. Ralph scutură cochilia. ― E nevoie să ne întrunim. Fluxul curăţă locul. Trebuie să ţinem o adunare. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. Nu pentru aşa ceva. Căută în minte cuvinte simple. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. M-am plimbat singur. o să doarmă toţi în adăposturi. ― Am întîrziat mult. Asta-i murdărie! . la început. Aşa a mers cîteva zile. de la foc. la soare. Puştilor. ― Am ţinut o groază de adunări. Jack. nu mai mîncaţi fructe. Locul se umplu repede. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. Murmurul crescu din nou şi se stinse. reflectînd la situaţie. în schimb. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. Dacă plouă iar. făcînd-o aproape albă şi transparentă. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Dar am hotărît să se aducă apă. în primul rînd. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. De-asta-i aşa de şubred. Simon. se poate prăbuşi.

Dar. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Folosiţi stîncile ca latrină. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. aştepta cu sufletul la gură. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. Noi trebuie să lămurim situaţia. iar adunarea fremăta. N-aduceţi focul de pe munte. şi anume ce-i de făcut cu frica. putem să ne ocupăm şi de altele. altminteri murim. ― Apoi unii au început să se sperie. ascultaţi-mă pe mine. de foc şi de discuţiile despre frică. ― Şi mai e ceva. focul e mai important decît porcul. fiindcă eu sînt şeful. îi şopti ceva lui Robert. ― Un ultim lucru. Aşadar. acum mai e ceva de discutat împreună. dar Ralph clătină din cap.. Se ridicară. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. Se auzi un murmur. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. care întoarse capul. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. ― Asta am vrut să vă spun. Gogoriţe. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. Jack se opri din cioplit. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. Nu pricep de ce.. Discursul trebuia urmat punct cu punct. M-aţi votat şef. Altminteri. îşi reluară locurile. care se stinse repede. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă.. Jack. ― Voi. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. Acum aţi aflat. ― Vrei prea multe. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. ― Apoi. Ralph răsuflă adînc. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. aproape un geamăt. Se opri. în cele din urmă. Ralph se opri şi sări pe trunchi.. amintindu-şi de fiară. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. ― Nu uitaţi. ― N-am terminat încă. în privinţa focului. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Adunarea. Cum o să fim salvaţi.. ca să se vadă semnalul fumului. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. Se opri. strigară. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. ― Să folosim stîncile. Apoi. de şarpe. ― Şi mai e ceva. căutînd punctul următor al discursului. Duceţi-vă hrana acolo. Jack se aşeză bombănind.Rîsul răsună din nou. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. Dacă nu vă puteţi abţine. Şi eu mă sperii uneori. simţind că intervenise o criză. Jack se ridică. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. Se auziră murmure aprobatoare. Doar acolo. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. strigă cineva. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. indiferent cîţi porci omorîţi. Ţineţi focul aprins. Se liniştiră treptat şi. ― Situaţia s-a înrăutăţit. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. ― Faceţi într-adevăr murdărie. Începură să protesteze. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. Am pornit bine: eram fericiţi. Ne pierdem vremea. Doar aşa vom fi siguri. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. Părul îi alunecă din nou în ochi. se sufocă uşor. cum ar fi focul .. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. duceţi-vă pe plajă la stînci. O să faceţi cum spun eu. Vreau să stabilim o regulă. numai că-i o prostie. murdărim totul împrejur.

― Dacă nu cumva. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. de care să vă fie frică. ca Africa şi India. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. ― Noi mîncăm porci. acum cîteva zile. Nimeni nu se îndoia. o fiinţă întunecată. Ai zis că visează şi ţipă. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. Ralph spunea că urlaţi noaptea. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi.. Numai porci. nu există nici o fiară în pădure. Nu vaţi gîndit. ar trebui să tacă din gură. cu un gest ceremonios. Păi. Continuă explicaţiile. cochilia pe trunchiul de alături.. nu? Puştilor. Ralph. e ştiinţifică. chiar şi pentru minte. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. Pe insulă nu e nici o fiară. Piggy se opri. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. Singur. Ralph se uită cu gura căscată. am bătut toată insula. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. ca noi toţi.. Într-un an sau doi. N-aveţi decît să vă speriaţi. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor. sînteţi vinovaţi. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. ― Dacă nu cumva.. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. ci doar cu o parte. ― Aşadar. ― Foarte bine. cu trăncăneala voastră despre frică. poate c-o să continuăm adunarea. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. ― Şi la Grădina Zoologică. întreaga adunare aplaudă uşurată. Nu vorbesc de frică.. Am auzit. Avem leacuri pentru orice. Fireşte. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. cînd o să se termine războiul. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. dacă vă place.. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari... lărgind subiectul. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. o fiară. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. un fel de animal. Lei şi tigri există doar în ţările mari. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. ― Pe tine te trece o nevoie mare. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. asta e. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. aş fi văzut-o. puştii. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică... ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni.. au să se răstoarne pe loc.. Era.. vînător. ― Uite ce-i. Jack se ridică şi luă cochilia. dar ne-am obişnuit. Ralph puse.. Soarele dispăruse.. înseamnă deci că visaţi urît.. dacă merge ceva prost. semn că discursul se terminase. Cît priveşte fiara. Dac-ar fi existat o fiară. ia mai tăceţi! Uite ce e.. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. .. Jack se opri. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. Ralph îl întrerupe scos din sărite.. fireşte.. spuse Piggy.. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla.. Ci de fiară. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. Piggy întinse mîna.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. Ştim cum stau lucrurile şi. Voi. ― Am cochilia. se găseşte cine să le îndrepte. Ralph se foi neastîmpărat. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal.

. înfioraţi de plăcere. zise Ralph. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. iar puştiul se aşeză. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Puştii nu mai fuseseră număraţi. ceva mare şi îngrozitor. Simon deschise gura să vorbească. şi se uită de jur împrejur. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. Pentru un puşti. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. Ăsta. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. ― Ei bine. cu lianele alea tremurătoare din pomi. ― Voiam să mă duc într-un loc. pistruiaţi şi murdari. în care mă luptam cu nişte lucruri. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Jack lămuri problema. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. într-un loc pe care îl ştiu. cu privirile la picioarele ascunse. exact ca Ralph. bruneţi. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. Umilit de purtarea lui Simon. pe jumătate de batjocură. un vis groaznic. Cînd adunarea se linişti. avea destulă încredere în el. Pe . Adunarea murmură o aprobare reţinută.Un hohot. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă.. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. Ralph se întoarse spre Piggy. care stătuse la fel. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. strînse cochilia în braţe. pe jumătate de rîs. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. să n-o mai faci. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. apoi îl lăsară singur. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. aşa că reveni la loc. ― Dormeai. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. Ezită. ― A fost un vis urît. ― Cum te cheamă? ― Phil. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. Se opri. dar şi mîndru de efectul stîrnit. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. ― L-a apucat burta. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. în fundul sufletului. Apoi Simon se ridică. oarecum speriat de amintire. te-ai plimbat în somn. Întinse mîinile. Piggy? ― Mai e unul. N-a fost nimeni. Se întrerupse.. iar Ralph îl privi uimit. Un loc din junglă. ― Ei. ― Azi-noapte am avut un vis. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. şi izgoni gîndul. Mă aflam afară din adăpost. Îl izgoni departe. iar ceilalţi puşti rîseră.. Ai priceput? Nu noaptea. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. Ralph ridică mîna să ia cochilia. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. dar Ralph avea cochilia. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi.

― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. Scăpat din braţele lui. Se frecă la fund. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. priviră vastele întinderi de apă. întrunirea se linişti. ca vuietul cochiliei. Atunci. iar adunarea rîse din nou. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. adunarea reluă în cor. Ultimul val de rîsete se risipi. Harcourt St. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. Plînsul continuă. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. apoi îi dădu drumul lui Percival. Se maimuţări stîngaci. Ralph se uită lung la copil. Cearta porni din nou. ― E o fiară dibace. zise Piggy în bătaie de joc. Întreabă-l. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. de un violet ciudat. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. puştiul izbucni în plîns. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. comitatul Hampshire. Casa Parohială. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. cocîrjată. ― Vreau să spun că. Căscă şi se împletici. o siluetă întunecată.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. cu fiecare respiraţie. În curînd. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. Adunarea se uită împreună cu el. proiectată pe lagună. marea umflată din depărtare. telefon. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. Ralph se întoarse involuntar. ţinînd cochilia. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. Cred că are dreptate şi cînd . tele. dar nu-i mai păsa nimănui. ― Jack a fost pretutindeni. ― Continuă. Ralph se aplecă înainte. părînd că-l susţine drept. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Maurice îi salvă. Jack îşi drese glasul. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. are dreptate. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. rîdeau cu toţii atît de absurd. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Maurice vorbi atît de tare. iar Maurice o luă ascultător. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. încît băieţii mari le ţinură isonul. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. Li se amintise de durerile personale. Ralph dădu din cap spre Piggy. Piggy îngenunche. ia spune. spune. ― Hai.. Anthony. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. ― Ei. chicotiră şi rîseră. încît tresăriră cu toţii. însă. începură să plîngă molipsiţi. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. Jack se făcu auzit primul. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. telefon. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică..

puştii erau aproape. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. Se destinseră ca după un orgasm. Vînătorii ţipau de încîntare. fără îndoială. ― Fireşte. viaţa are un caracter ştiinţific. ― Am putea fi un fel de. scotea la iveală alte probleme neplăcute. ― Vorbim prea mult despre stafii. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. Cum zice şi Piggy.. sepii. Adunarea urlă sălbatic.. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. iar Ralph se ridică uluit. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru.... revoltat de lipsa de seriozitate. ― Poate. Vorbi indignat. dar noi nu ştim. discuţia degenera. ― Poate că asta e fiara.. Maurice respiră adînc. răspunse Simon. Teama. adunarea tăcu. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. ― Vreau să spun că. în tăcerea nedumerită care urmă. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. care mănîncă balene întregi. eu nu cred în fiară. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. Piggy îi luă cochilia din mînă. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. poate că fiara sîntem noi. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. îi veni o inspiraţie. Lui Ralph. Simon. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. Simon deveni incoerent. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. Furtuna izbucni. care se afla aproape. care şedea pe butuc.spune că nu există decît porci pe insulă. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. Jack.. pronunţă un cuvînt scurt. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. Are cochilia! strigă Ralph. Da. cum se cheamă. În cele din urmă. alea care fac cerneală. stăteau ghemuiţi. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. dar nu ştie. poate că există o fiară. lungi de sute de metri. Dar. puse mîna pe cochilie. ― Tăticu zice că există fiinţe. vreau să spun.. Eforturile lui Simon se irosiră. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. continuă Simon.. expresiv şi brutal. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. . nu e chiar sigur. sufocat de bătăile propriei inimi. ― Tu. fiarele.. Adunarea tăcu uluită. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. zise el ezitînd. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. o stafie. să-l scoată în evidenţă. Desigur. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. Se opri din nou şi rîse vesel. vreau să spun.

Se opri din nou.. de rîs isteric şi de spaimă. Ralph sări în picioare. pînă şi vaporul plecase.. O să votăm. urlete şi rîsete. o s-o lovim. de la palmieri la malul apei. aşa e? ― stai o clipă. . înecaţi în beznă. trăncănind. ― Piggy are cochilia. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. vînăm! Dacă există o fiară. Nu vreau să mă gîndesc la ele. iar băieţii alergară la întîmplare. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. iar ei n-au să se întoarcă.. O să fim ca animalele. N-o să fim salvaţi niciodată. ― Foarte bine.. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. ca întotdeauna. Ridică cochilia. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. înghionteală. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. suflă în cochilie. Spuse sec: ― Înţeleg. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea. zise Ralph. O să hotărîm ce-i de făcut.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. de-a lungul plajei. se ducea de rîpă. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. Lumea. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu.. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. O umbră îl înfruntă violent. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. Nu ― Jack. nu acum. Odată lucrurile fuseseră limpezi.. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. însă acum. Sileşte-i să facă ce vrei tu. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. Adunarea se risipi.. Nu vînezi. lumea dominată de legi şi de raţiune.Adunarea se clătină ca lovită de vînt. am stricat totul... Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. ― Să taci! Cine eşti. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph.. N-o să mai putem ţine focul aprins. atunci. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea.. o s-o lovim. În orice caz. favorizează-l pe Piggy. Am fost ales. Piggy se afla atît de aproape. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. ― Dacă am să suflu în cochilie. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. o s-o lovim. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. ― E adevărat. nu ştii să cînţi. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie.. pe întuneric. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. continuă el şi bătu din picior. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. ― Sînt şef. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici... Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. ― Ralph. ― Pe urmă focul. ― S-o ţineţi cu toţii minte. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii.

― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. are să sară pe următorul. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. Mă cunosc şi pe mine. ― Eu aş vrea să fie tata... zise Piggy.. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. domnişoară.. într-o şoaptă înfiorată. Ralph. Ascultă-mă. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. zise Ralph. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. Dumnezeule! O. Vă rog.. Lucrurile ar merge de minune. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu.. cu urlete. Şi pe tine te urăşte. nu poţi să respiri. Lor nu le e frică de întuneric. şi primeai răspunsul. ― Nu sîntem buni de nimic. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. Dac-ar .. Fredonau. dar îi aud. tu eşti un om întreg.. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră.. e ca astma. Casele. zise Piggy. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. obosiţi. ― Mă urăşte. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. ― Oamenii mari ştiu multe. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins.. Simon. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. şi de-asta îl cunosc. ― Fii mai departe şeful nostru.. Trei şoareci orbi. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. iar el nu e. Ralph. îl urăşti. pe tine te respectă. Dacă există stafii. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. Cei trei băieţi stăteau în beznă. Ralph îşi duse cochilia la buze. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul.. Dacă ar putea face ce vrea. Se întîlnesc. Fii mai departe şef. în afară de asta. iar apoi.. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. Cunosc oamenii. ― Nu s-ar certa. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. dar. ― Uite care e problema. Nu ştiu de ce. Şi pe el. Te înşeli. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. ― Ar trebui să renunţ la şefie.. cînd îl vezi iar. o să ajungem şi mai repede ca animalele.. ― Piggy are dreptate. ― Şi n-ar discuta despre fiară. ― Dacă ar fi Jack şeful. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. Ascultă-i. străzile. televiziunea ― n-ar putea exista. Am rămîne aici pînă la moarte. ― Aveam cochilia. Nu văd ce fac.. şi tu eşti şeful. ― Dar el este.. Aveam dreptul să vorbesc. Simon se foi în beznă. zise Piggy simplu. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor.― Dacă nu sufli. ― Gura. Glasul i se ascuţi. Numai tu şi Jack contaţi. ― Dacă renunţi. Acasă exista întotdeauna un om mare.. Ralph. domnule. ― O. care se rotea. Eu unul renunţ. Şi n-ar provoca. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. tu ai putea să-l baţi. se îndepărtaseră încet. apoi o lăsă jos. iar puştii. dacă îl eviţi. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. ― Ei n-ar da foc la insulă.. zise Piggy. ― Ar construi un vapor. beau ceai şi discută. se apropie de Piggy. Şi acela sînt eu.. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. vă rog. Dacă te temi de cineva. Ţie n-are ce-ţi face.

. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. un semn.. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. Teoretic. peste bolovani şi pietrele roşii. încetară să caşte. ori altceva. Deasupra insulei se întinse o pată. din nou. privind grupul de stele care luminau laguna. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. în direcţia muntelui. Sufla un vînt slab. bezna şi stelele. ― . Cînd vîntul sufla. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. neclintită şi cu sforile încîlcite... se culcaseră amândoi. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. Întins în iarba înaltă. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. unul ar fi trebuit să doarmă. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. cu picioarele bălăbănindu-se. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. ― Sam. Din beznă răsună un urlet subţire. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. ― Cred că s-a stins. vîntul se domoli.nişte iască. vorbind somnoros. Se culcă la pământ.. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. pînă cînd pata de lumină crescu. dă-mi. Apoi. la aproape cinci kilometri înălţime. Metru cu metru. Atunci silueta.. Strălucirea se intensifică. care îi îngheţă. se frecară la ochi şi păşiră sigur. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. alunecă pe munte. clipeau sau se stingeau. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. o siluetă care atârna. Apoi adormiră cu toţii. în vreme ce stelele alunecau pe cer. silueta stătea pe vîrful muntelui. ceva mai jos pe coasta muntelui. Sam aşeză şi alte vreascuri. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. făcîndu-i să se caute cu mîinile. Eric se aplecă şi suflă încet. briza împingea silueta printre florile albastre. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. luminată în roşu. Celălalt îngenunche.putea să ne trimită un om mare. două umbre întunecate. peste recife şi lagună. Uneori. de la casa parohială Harcourt. iar unul se întoarse în fugă. devenind o bolboroseală. la fiecare adiere. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. iar celălalt să stea de veghe. St. Piggy se ţinea pe lîngă ei.. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. Izbucni o explozie de lumină. O clipă. sforile se înmuiau. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. căscară. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. apoi o cracă. Percival Wemys Madison. Din lumea adulţilor sosi un semn. Anthony. departe. la datorie lîngă foc. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. iar Percival se linişti. Îi apăru faţa. . Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. se apleca şi se înfunda. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. iar paraşuta bufni. se apleca iar. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. ― Nu. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. În bezna dimineţii timpurii. Cînd ajunseră acolo. apoi. răsunară zgomote. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă.. încetă să mai sufle. desfundînd cerul ca un tirbuşon. iar craca luă foc. lîngă o stîncă. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. se lovi şi-şi trase încărcătura. Erau gemenii. Aci briza suflă capricios. în ciuda cuvintelor lui curajoase. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric.

trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu. ca marea. şi dădea zahăr căluţilor. Apoi. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază.. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine.. .. Rămaseră nemişcaţi. gaura ― acolo. mai pune atunci. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare. Sam se distra. ― În afară de asta e. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. ― . se uitară nesiguri împrejur. ― Sam.. Eric îşi întinse mîinile. Nu ţipă nici unul. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic..întuneric.. apoi mugiră. ― Să ne încălzim. ― Turbat.. Zece secunde se ghemuiră astfel. Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. ― Cînd cu focul şi cu porcul. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. scoarţa se chircea şi se descojea.. Ralph visa.. şi se gîndi la primul foc ― departe.. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui.fiara. l-a ocărit pe Jack. ― Ralph.. ― Ce-i? ― Nimic... sub ei. două guri deschise.. pomii din pădure foşniră. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. m ― Aproape că se. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate.― Nu le pune pe toate. apoi. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. pe panta mai abruptă a muntelui. unde domnea acum o beznă completă. iar dincolo de ea. o rupseră la fugă peste stînci. Flăcările. căci Sam era întors cu spatele la ea... peste zidul grădinii. ― Sam. celelalte trei pietre. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. se ghemui lîngă Eric şi se uită. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. le atraseră privirile. Acolo se afla stînca cea mare. ― Din fericire. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore... Apoi cineva îl trase de braţ. Departe. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. în loc să ne ocărască pe noi. iar flăcările focului se aplecară. Foarte bine.clar. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. Se repezi în jurul focului.. ― Aşa e. ― Mi-e frig.. ― . Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. fiindcă se întorsese acasă. arzînd în piramida de lemne. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. lemnul exploda. Părul de pe frunte le flutură. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla. ― Şi mie. ― . amintindu-şi de beznă şi de altele.. vîri prea multe. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau.. ― Ralph. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. Eric urmări carii. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul.. Apoi Eric chicoti. stînca plesnită.. în timp ce grindina de foc trimitea fum. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. vîrînd cît mai multe crăci în foc. ― Ar fi fost.

― . ― Colţi. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. Stai liniştit. ― Taci atunci. Piggy şi Simon îl urmară. aripi.. Parcă s-a ridicat în capul oaselor.. se cernu în sfîrşit prin adăpost. ― Sînt zgîriat tot.. în linişte. cu un ţipăt răguşit. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat... unde împrăştiară ştirile îngrozitoare.. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. ― Ne-am lovit de liane. de puncte necunoscute şi de ameninţări.ou ― Fiara ne-a urmărit.. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. ― A fost îngrozitor. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească. . ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. ― Linişte. iar în pădure se auzi un strigăt strident.. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. Sam reluă povestirea... Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. lipiţi unul de altul şi tremurînd. Se lărgi în loc să se strîngă.. tristă şi cenuşie. bezna se umplu de gheare. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă. Hai. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. ― Gheare.. Nu. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii. geamănul cel mai apropiat de el.... I se mişca ceva în dosul capului.. la început cu îndoială.. O pasăre de mare bătu din aripi sus. căscînd încă.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. în curînd. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. Labirintul de întuneric se destrăma. Fiara se mişca. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. Jack îi chemă înapoi în centru.. al cărui ecou răsună imediat. ― Sam şi Eric... descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline.. ― Era cît pe aci să mă atingă... începură să se foiască. Chemaţi-i pe băieţi. coborîră la nivelul privirii. ― Suliţele sînt de lemn. Gemenii.... Îi dădu cochilia lui Eric. Piggy se lovi de el. Johnny.. ― Tocmai îl aprinseserăm. apoi cu spaimă. Din obişnuinţă. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii... ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. ― Am fugit cît am putut. ― Focul lumina bine. Stăteau şi ascultau... O ridică în schimb în aer. iar cercul începu să-şi schimbe forma. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. doar pentru a le da curaj. .mai multe vreascuri.. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. ― Era păroasă. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina.. ― Avea ochi. iar unul dintre gemeni îl înşfacă. nu dormeam. Razele soarelui. ― O să fie o vînătoare adevărată. le-o arătă. izbucni în lacrimi violente. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. iar ei înţeleseră. căci omogenitatea lor fusese recunoscută. Nu fi caraghios.. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard.. Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti.

Sîngele îi năvăli în obraji. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. ― Judecă şi tu. Dac-ar fi lăsat. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. fiindcă fiara nu lasă urme.. nu încăpea îndoială. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. Piggy luă cochilia. cînd la Ralph. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. Se sprijini de un butuc. ― Gîndeşte-te. Băieţii dădură din cap. dar fără speranţe. şi. ne pierdem vremea. Acum focul trebuie să se fi stins. Uite-o. Dacă fiara nu-i acolo. ca nişte pete cafenii. ca Ducă-se pe pustii. Piggy răsuflă uşurat. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. ― Aşa e! Foarte bine. Ralph s-ar fi răstit la el. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. zise el.. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. dar nu reuşi. Ralph? ― N-ai cochilia. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. zise Ralph în cele din urmă. Jack se înălbi la faţă.. interveni dispreţuitor Jack... ― E o treabă de vînător. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm.. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. O să căutăm.. Acum e. Vechea enervare îl salvă. iar pistruii îi apărură clar. ― Pînă acum n-a avut nimeni. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. Stîncile fac un fel de pod. o să ne suim pe munte. încercă să respire din nou adînc... ― Nu... Ba da. sau lui Bill. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. ― N-a fost nevoie. Eu nu văd prea bine. nu ne-o pierdem. Jack. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. ― Ce facem. Stai jos.. Se linse pe buze şi rămase în picioare.. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie.. voiau să fie salvaţi. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. răspunse fără chef Jack. Nu-i decît un drum de urcare.. Fereşte-l pe Piggy de primejdie.― Fireşte. Am fost prin apropiere. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. ― Vreau să spun. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. ― Am cochilia. implorîndu-i. le-am fi văzut. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. unde sînt grămezile de stînci. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Ştim cine trebuie să vorbească. zise Jack nerăbdător. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. Nu mai avem nevoie de cochilie. într-un fel. ― N-am putea. ― Iar creatura ar putea sta acolo. trecînd repede de partea lui Ralph. Nimeni nu-l băgă în seamă. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. Piggy o să aibă grijă de ei. Piggy. Jack. ― Aşa. dîndu-i energia de a porni la atac.. . evitară criza. ― N-ai cochilia. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. Nu teai gîndit niciodată la asta. şi dacă mă sperii. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. ― E mai mult decît o treabă de vînător. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. ― Şi mai e ceva. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila.

ca şi celelalte. Ralph îi răspunse politicos. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. Cîteva clipe. Ralph mergea în urmă. ― Eşti vînător. Simon. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Cînd Simon se ciocni de un pom. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. zîmbi silit. Nu comenta. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. Jack se întoarse în fugă. Ralph se uită într-o parte. ― Foarte bine. Se întoarse spre ceilalţi. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. ― Înţeleg. apoi se uită din nou în gol. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. prelungea însă insula în mare. ― Am găsit un punct de observaţie. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. Baza recifului plesnise. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. Simon se răsuci pe picioare. bombăni Jack. înaltă poate de treizeci de metri. În spatele lui Ralph. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. ― Să mîncăm mai întîi. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. iar Robert chicoti. Jack roşi. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. Ziua promitea. voi. eroice şi bolnave. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. Sub conducerea lui Ralph. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. O să ne apropiem cît putem. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. ― Eu sînt şeful. înaintînd în faţa lui Ralph. Această latură a castelului. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. fără să lase urme. ce păreau că se clatină. Fiara trebuie să fie aici. Ralph prinse curaj. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Aşteptaţi-mă. ― Hei. Foarte bine. Plecăm după aia. se bîlbîi încurcat Simon. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. sau să răsune prea tare. ― Nu cred că există fiara. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. Ascundeţi-vă aici. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. ― Ştiu. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. de parcă ar fi fost un promontoriu. Am să merg. .― Hai să mergem. erau în stare să spună ce voiau. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. II privi pe Jack. După ce mîncară. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. aşezată pe vîrful unui munte. iar şeful trebuia să meargă mai departe. O ridicătură strimtă de recife. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. Ralph se uită la Jack. Suspină.

unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. Ralph nu răspunse. pe cealaltă parte. ― Ei bine.. Ralph se întoarse spre reciful roşu.. deşi nu era nevoie. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. ― Doar o dată dac-o împingem. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. şi gata!. N-avea unde să se ascundă. doar Jack se dusese pînă la malul mării. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. cercetă o jumătate de cavernă. urcare şi iar prăbuşire. iar masa hurui stins. ca să vadă ce-avea de gînd. . Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. ci doar de această prăbuşire. Jack fremăta.. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. îşi continuă drumul peste stînci. ― De ce? ― Priveai. apele se umflară. şi. terenul stîncos şi iarba plină de capete.― Nu. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. Ralph se cutremură. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. polipi şi iarbă marină. întinsă ca o masă. Ralph se uită spre munte. ca şi cum ar fi măturat stîncă. pe stîncă. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. ― Nu se vede fumul. jos de tot. dintr-un motiv greu de ştiut. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. Jos. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul.. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. Nu se vede nimic. La un moment dat. deasupra lagunei. undeva în spate. marea avea să transforme castelul într-o insulă. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. ― Nu există apă proaspătă. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. Îşi strînse buzele care i se albiseră. nu ştiu cum să-ţi spun. ierburile marine se încovoiară. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. aşa încît la dreapta. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. Văzu acolo o stîncă plată. strigă Jack entuziasmat. leviatanul adormit răsuflă. nici eu nu cred.. Apoi. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. la revedere. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii.. ― Nici nu mă gîndesc. atunci? La jumătatea distanţei. peste cîteva secole. iar în fund pădurea. ― N-am vrut să te las să mergi singur. Valurile se cufundau încet printre stînci. claie peste grămadă. Descrise un gest larg cu mîna. care ţinea un minut. La dreapta se găsea laguna. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Laguna îi apăra de Pacific. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. tufişuri ciudate de coral. se vedea o pată lungă şi verde. dezgolind mese trandafirii de granit. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. iar la stînga. ca să fie mereu plină. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. şi în cele din urmă se aşeză. apoi o costişă abruptă.. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. Jack înainta de-a lungul cornişei. E un loc foarte prost. Urcară împreună ultima treaptă. mişcată de marea deschisă.. ― Ce-i aia.

. Ideea îi reveni imediat. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. spart doar de vîrful muntelui. Condu-ne din nou. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic.― M-ai înnebunit cu fumul ăla. Acolo au văzut fiara. furaţi de entuziasmul explorării. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. Un pîlc de băieţi. care se crăpase. ― Jack. ― Sînt obosit. ― Fum. Trebuie să ne asigurăm.. aşteptînd în iarbă.. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. Uitaseră de fiară. ― Avem nevoie de fum. aproape de grămada de stînci . Soarele strălucea. ― Înapoi la adăpost. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. ― N-avem hrană aici. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. ― N-o să fie acolo... Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. În timp ce se întorcea. şi nici adăpost. ― Am putea să mergem pe mal. Îşi supse pumnul învineţit.. ― Fum. atunci? Ceilalţi băieţi. Sînt fructe. împingeţi stînci. ― Ce facem. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. Bill se apropie de Ralph.. Şi nici prea multă apă proaspătă. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. se desprinsese şi atîrna vibrînd. ― Hai să stăm aici. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. Dar Jack dispăruse. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. ― Hai să construim un fort. Ralph rămase pe loc. Ai mai fost pe-acolo.. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. ― Fum. Trebuie să ne asigurăm. Iar voi vă pierdeţi vremea.. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. Nu părea să-l doară. de parcă ar fi fost un ciocan.. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. zise Ralph şi clătină din cap. ― Pînă la pod. ― Jack! Hai. zise Ralph. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. gata să se răzvrătească. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. o dată cu mînia.. ― Avem timp destul! strigă Roger. Privi sumbru muntele. Acum plecăm. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. ― O să ne suim pe munte. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. ― Eu sînt şeful.. Hărmălaia izbucni iar. ― Am putea împinge stînci. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. se opintea şi împingea o stînca.

Ralph urmări.. erai. cu săpun. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. Erau muşcate pînă în carne. e aşa de mare. căutînd un indiciu. cercetă faţa lui Simon.. Ar fi vrut să facă baie. era nu atît o înaintare. bariera. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. întregul grup se opri şi mîncă. aproape la nivelul mării. Aici se afla despărţirea. Apoi unghiile. chiar să şi visezi. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. Pentru prima oară în acea zi. ― Ascultă. Se părea că nu-l auzise nimeni. Apoi. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. ca şi ale lui. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. Se vedeau pe cîţiva kilometri. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. a kilometrilor ce-i despărţeau. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. aici însă.. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. ― Te întorci de unde-ai venit. iar orizontul era de un albastru tare. Acolo. . urcarea şi prăbuşirea. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. o vreme. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. Se uită furiş împrejur. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. tot ţinînd-o larg deschisă.de pe mal... deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. Vînătorii stăteau jos. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. de cealaltă parte a insulei. neputincios. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. ca nişte jeleuri. treptat. cînd ajunseră la fructe.. nedumerit. ocupate cu alte treburi. Ralph îşi dădu seama de căldură. apărată de scutul lagunei liniştite. De cealaltă parte a insulei. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. Erau murdari. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. căţărîndu-se pe micul recif. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. o baie ca lumea. val după val. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. Simon îi vorbi aproape în ureche. puteai să visezi la salvare. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. condamnat. Aici. părul le crescuse mult prea lung. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. cînd se aşeză. Simon dădu din cap. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. prefăcîndu-se că o ignoră. Alunecau de-a lungul insulei. apoi. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. Acum marea avea să se retragă. Soarele trecuse de zenit. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. ci doar din obişnuinţă. dar asta nu din pudoare sau din confort. erai bătut în cuie. învăluită la prînz de miraje. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş.. ca să-şi îndeplinească misiunea. şi totuşi. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. pe lîngă stînci.. în faţa obtuzităţii brute a oceanului.. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. Ralph coborî spre stînci. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Ralph. oprindu-se.. perspectiva era complet diferită. dar nu din cale-afară.

atunci? Cum Simon nu răspunse. Jack era ocupat cu vînătoarea. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. Dădură deodată peste un teren deschis. Apoi îşi zîmbiră brusc. lîngă mare. Jack se aplecă spre ea. o să vînăm. Trupul lui Ralph se mai destinse. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă.. Cred numai c-o să te întorci cu bine. Odată. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit.. Jack aruncă o . apoi îi zîmbi amar lui Simon. Jack deschidea coloana.. visele diurne îl asaltară. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. Ralph se sprijini de un pom şi. Descoperiră o altă cărare de porci. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. iar tăticu venea acasă zilnic. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. ― Dacă nu ne abatem din drum. chiar dacă acum urmărim altceva. Cînd ţi se făcea frig. aproape cu simpatie. drept spre el. cu suliţa la subsuoară.. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă.. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă.. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. ― Pe aici. ― Ralph. iar afară ninsese.. Cel puţin aşa cred. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc.. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. Mămica mai era cu ei. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra.. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă.. unde puteai sta tolănit. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. Totul era perfect. nu sînt. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. ― Dar are să ne omoare. ― De unde ştii. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. obiecte egiptene. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport.. într-un fel.. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. Roger îi chemă din desiş. iar Jack o rupse la fugă. îi apărură viu în faţă. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. şi totuşi. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. Porniră din nou. brusc. De pildă. ai să te întorci cu bine. dar era plin de grijă şi de mîndrie. paralelă cu prima. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. avem nevoie de carne.. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph.. apoi cealaltă despre vrăjitor. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane.― Si totuşi. o să fie timp să urce pe munte. se bucura că păşeşte mai alene. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. am spus.. ― Pe-aici. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. O clipă nu mai spuse nimic. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. Mistreţul se îndepărtă. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. Ralph se speriase.. Se uită la mare. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. ― Nu. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau.

N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. Pe piele era o zgîrietură. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. Chiar în rît. ― N-a fost fiara. în spatele lui se afla Roger. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. Ralph. care se prefăcea că atacă. ― O rană.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. spuse Maurice. prefăcîndu-se că-i e frică. Braţul lui Jack coborî.. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. fiindcă le cîştigase din nou respectul. . ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. ― Ai zis c-o să ne omoare. zise Ralph indignat. L-am nimerit cu suliţa. ar trebui s-o sugi. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. Le ceru atenţia. ― Grozav joc. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. la urma urmei. nu gravă. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc... Jack strigă. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. dar sîngera. ― L-am nimerit sigur. ca să vadă cu toţii. repetă Ralph. Melopeea se înălţă ca un ritual. ― L-am nimerit sigur. Jack o supse. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. zise Jack şi se întoarse. Jack roşi brusc. ca la o vînătoare adevărată. ― Priveşte. Apoi rămase liniştit. vînătoarea nu strica. Ca Berengaria. ― E nevoie de-un porc. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. Ralph se uită la el. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. cercul se clătină. Robert grohăi la el. ― Eu te-am văzut. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. Uite cum am azvîrlit suliţa. zise Ralph jenat. Suliţa s-a înfipt în el.. ― N-a fost decît o glumă. ― Eu l-am nimerit. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. Robert guiţă. ― L-am nimerit. Atenţia se concentră asupra lui Jack. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. ― Ar trebui s-avem o tobă. L-am rănit. cuprins deodată de un entuziasm nebun. Jack se tăvălea pe jos. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. atunci am putea s-o facem ca lumea. luptîndu-se să se apropie. şi avu sentimentul că. ― A dispărut. apoi chiar de durere adevărată. Se umfla în pene. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. Simţea nevoia unor martori. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. A fost un mistreţ. ― Venea pe potecă. zise Roger. Cred că mistreţul e fiara. ― L-am nimerit. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. zise Simon. bătînd toba. ― Hei. l-am rănit. Îşi întoarse antebraţul stîng.

asemenea unui şanţ de apărare. Se ridicară pe rînd în picioare. spuse Ralph. a trecut vremea să bem ceaiul. ― Se lasă seara. unele folosite drept poteci. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. Ralph dădu din cap. n-o să găsim niciodată ce căutăm. încercară prin pădure. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. ― Şi dacă fiara e acolo. aşa că nu se poate. mîngîindu-şi încă fundul. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. Gemenii îşi dădură asentimentul. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. ţărmul strîmt. ― N-avem ochelarii lui Piggy. Se gîndi la puşti şi la Piggy. aparent la mare depărtare încă. spuse Jack.. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. Apoi valul reveni. ca să li se usuce zdrenţele. aşa încît poposiră. Din nenorocire. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. ştiţi despre ce-i vorba. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. Oricum. ― Aşa e. ca un singur trup. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. Soarele păru că se mai domoleşte. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. Dacă facem aşa. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. zise Robert.. dacă nu voiau să se pună în primejdie. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. că dacă mergem pe lîngă malul mării. sus? Jack ameninţă cu suliţa. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. Ralph visă iar. . care treceau foarte încet pe lîngă insulă. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. ― Bine. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. ― Staţi să mă gîndesc. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. Mai departe. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui.― Sau de cineva care să se prefacă. ― O s-o omorîm. zise Maurice. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. aşteptînd ca apa să coboare. Jack îşi agită suliţa. ― Să ne folosim de un puşti... udîndu-i. se umfla şi se sugea. ― E nevoie de-un porc adevărat. fiindcă trebuie să-l omorîm. stînd singur. cuibărit într-un adăpost. ― Trebuie să aprindem din nou focul. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. dar şi atunci unii se mai udară. Se sui într-un pom. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. Treceau peste mici recife. zise Jack. iar băieţii ţipară. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. şi toţi rîseră. ca la o partidă de şah. zise Jack jenat. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. Ralph îl privi pe Jack. stîncile păreau de netrecut. Ralph se ridică în capul oaselor. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. Ralph privi nemulţumit soarele. parapete lungi. ― Hai acum pe munte. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. privindu-l. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. se aşezară jos o vreme. Şi totuşi. Îl văzu clar pe Piggy. zise Jack. Sosiră la o viroagă care despica.

cărarea trebuie să fie pe-acolo. O să orbecăim. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. Ţinea kilometri întregi. Făcu un pas înainte şi se opri. ― Mă gîndesc la lumină. ― Dacă traversăm. se întoarse şi se pierdu în pădure. Vorbi disperat. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. nemulţumit şi posac. Arătă spre pădure. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. Murmurară că erau de acord. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. Rînji batjocoritor. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. zise Jack enervat. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. ― Am sosit. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. nu-mi pasă. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. Jack se afla lîngă umărul lui. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios.. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. ― N-o s-avem destulă lumină. Ralph dădu din cap. ― Perfect. Toţi aprobară înţelegători. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. ― Nu vreau să mă întorc. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. Jack încheia coloana. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. ― Foarte bine atunci. ― Mă duc eu. zise Jack. încă enervat şi jignit. Zău. pe sub munte. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. Ţi-am mai spus. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită.. Ralph. Dar în timpul zilei. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. Simon îi aruncă repede un zîmbet. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. ― Voiam să căutăm fiara..― Dacă ne întoarcem.. dacă ţi-e frică. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. ― Bineînţeles. . Cărarea porcilor era un tunel întunecat. Se uită lung împrejur. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. zise Jack şi se strîmbă. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. ― Aşadar. ― Haideţi.. o să dureze ore întregi. dacă vrei. pe acolo pe jos? ― Da. ― Jack. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci.. Ralph luă o hotarîre. Ralph se întoarse spre el. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. Tăcerea se prelungi.. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. ― Staţi o clipă. se îndepărtă primul.. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu.

. în timp ce tuşea. Sîntem totuşi nişte caraghioşi. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. ― Foarte bine. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. îi răspunse Jack sarcastic. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat.. în timp ce trunchiul se legăna în .. oboseala şi frica îl înfuriară. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. Unul lîngă celălalt. Fireşte.. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. ― Roger? ― Eu sînt. acum. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. ― Veniţi? La acest cuvînt. tocmai cînd se calmase. Înţepătura cenuşei în ochi.. Ralph se întoarse spre Jack. ― Sîntem nişte caraghioşi. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. Simţi cum coaja pomului. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. ― Fireşte că mi-e frică. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. Pe neaşteptate. ― Cenuşă. care nu vorbea. începu să gîfîie şi să tuşească. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. n-o să fim de-ajuns. Pata dispăru. să-şi spună cît erau de proşti. Jack făcu un pas. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara. spusă cu indiferenţă.. ― Pleacă atunci. Ralph se opri. am să mă duc singur.. Sîntem pe marginea zonei arse. Ralph simţi ironia şi îl urî. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. da. ca un blestem. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. Îl luă pe Ralph pe nepregătite.. Cuvîntul era prea bine ales. colţuros la pipăit.. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei.. Din întuneric se auzi răspunsul. ― Cîtuşi de puţin. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. o siluetă întunecată se desprinse..― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. la ce le folosea că erau trei. transformată în tăciuni ascuţiţi. Te aşteptăm aici. ― Atunci sîntem trei. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. ― Fireşte. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. în cazul cînd. nu fiindcă le era teamă. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. ― Ei bine. O alta îi luă locul.. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne.. Apoi ironia finală. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. ― Ei? ― Mă duc pe munte. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. ― . vorba amară.. Totul era din vina lui Jack. ― N-am nimic împotrivă. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. Se aşternu tăcerea. La revedere. dacă tu n-ai nimic împotrivă. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. cei doi porniră să urce muntele. Jack. să-i spunem lui Piggy că. erau doar obosiţi. Pipăi şi se lăsă alături de el.. atunci. prea amar şi prea reuşise să intimideze. pentru a mai fi nevoie să-l repete..

Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. cît intenţia ei sfidătoare. se vedea o pată de cer mai limpede. fiindcă nimic nu se umflă. iar Jack îi vorbi la ureche. tremura şi vorbea răguşit. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. cu firea lor de nepătruns. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. se făcură auzite. iar cea interioară. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Jack se strecură pe alături. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. Ralph îl simţi că ezită. Roger vorbi. ― Uite acolo. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. În spatele lor. S-ar putea să mă urmărească. ― Hai. iar Roger se împiedică. Roger. Un fel de grămadă. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă.. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. se legănau. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. a raţiunii. stăteau. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. Poate că fiara doarme. scoase un fel de şuierătură şi trecu . Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. Cînd ajunseră la ultima costişă. ― Să mergem să ne uităm. lăsîndu-l pe Jack în urmă. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. O creatură care se umfla. ― Închipuiri. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. iar Roger rămase niţel în urmă. Jack se ridică. O clipă rămase tăcut. O altă voce îi spunea să nu fie prost. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. unde era o viroagă în stîncă. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. ca şi altele. care apoi se destrămară în beznă. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. Tresăriră. ascultau răpăiala şi se gîndeau. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. zise Ralph tremurînd. Un fel de "pleosc". iar ceilalţi îl urmară.cenuşa invizibilă. Jack şi Roger se apropiară. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. îşi îndreptă trupul. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. dar înlemnise. şopti Jack. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. şi lucrul ăla s-a umflat. Roger li se alătură. Jack chicoti şi se cutremură de silă. ― O broască. cînd se mişca. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. Apoi Jack îi găsi. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. la orizont. de jur împrejur. se opriră şi se ghemuiră. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. ― Fireşte. Roger şi Ralph înaintară pe vine. Vocea lui fizică tăcuse. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. tăcea. necomunicativ din fire. Ralph se foi. fiindcă uitaseră de el. Roger se afla în spatele lui. Nici un fel de creatură nu se umflă. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. Roger şi Ralph. Se furişară înainte. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări.. Ajunseră la vîrful plat. Piggy îi spunea că era un copil. cu toate cuvintele lui curajoase. Printr-o înţelegere comună. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. ― O broască! Am auzit şi un zgomot.

Ralph ignoră întrebarea lui Jack. sîntem destul de curajoşi. ― Fiara are colţi. l-am văzut. cum făceau atît de des de la o vreme. ― Ai făcut-o. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. vorbe. ― Vorbe. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus.. ― Nu ştiu. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. şi se îndreptară spre platformă. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. Jack continua să se uite la nisip. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. zise Ralph. Sîntem buni să trăncănim. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc.. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. zise Ralph. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. vorbe. În faţa lor. Apoi vîntul mugi prin pădure. Îşi frecă distrat mîinile.. Piggy la fel. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. Ne-am ascunde.mai departe. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph.. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. Ralph se ridică ascultător. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. în curînd. iar puştii smiorcăiră. uită-te şi lasă-mă în pace. în beznă se stîrni o foiala. muntele se goli de băieţi. Făcu doi paşi grei înainte. ― Eşti sigur? Vreau să spun. Se redresă printr-un efort al voinţei.. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. iar făptura îşi înălţă capul. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. Îşi dădu claia de păr peste cap. ― Cîtă vreme e lumină. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. felia de lună se ridicase clară la orizont. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. vorbe. şi ochi mari şi negri. . Luă cochilia de la Jack. Roşi în timp ce se îndepărta.. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. coborînd în goană panta întunecată. ― Nici nu mă gîndesc. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. dar n-am ataca un tigru. zise Ralph cu amărăciune. răspunse Jack dispreţuitor. doar la trei sau patru metri. ― Zău. Jack se ridică. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. în faţă. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. Chiar şi Jack s-ar ascunde.. deodată. şi încercă imposibilul. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Se cutremură violent.. cerul întreg se lumină. Sîntem înfrînţi. În spatele lor.

. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia. Jack se întoarse spre vînători.. Glasul i se stinse. încercate în pădure. nu-i de ajuns? ― Bine. Nu ştim nici măcar ce e. N-o să ne găsească niciodată carne. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. ― Nu-i vînător. Nu sînt cu voi.. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. ― Şi el e tot laş. apoi am fugit. indiferent ce e. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. Nu ştiu ce face. Vorbeşte ca el. îi adunam eu. zise Ralph. ― Din beznă. Şi asta nu-i tot. Da. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. ― Pe vîrful muntelui. Se opri o clipă.. ― Eu i-am adunat. din mai multe motive. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. zise Jack. apoi continuă... Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. ― Cîţi cred că. ― Să ridicăm mîna. atunci. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine.. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi.. grea şi ruşinoasă.. Nu-i un şef bun.. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui.. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. ― Din pomi. Fiara vînează. Ca şi tine.. luptînd împotriva tăcerii ostile. ― Zi atunci că sînt laş. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. Pe platformă răsună un fel de suspin.. el a rămas în urmă... ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia... ? ― Să ne vîneze. Si toată vorbăria lui. ― Eu nu mă mai joc. ― Poate c-aşteaptă. ― Linişte! strigă Jack. am văzut fiara. ― Ralph seamănă cu Piggy.. foarte bine. ― Foarte bine. Jack strînse cochilia în pumn.. cu bărbia în piept. zise Jack. ― Să ne vîneze. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă. Jack îl întrerupse. ― V-am adunat. ― M-am dus şi eu.. Doar la cîţiva paşi de ea. zise Jack violent. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. Vocea lui Jack continuă.. Ochii îi aruncau fulgere. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. Ralph crede că sînteţi laşi. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. ― Dacă nu-i adunai tu. ― Şi ce. Numai că. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. atîta tot. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze.. Tăcerea continuă intensă. să ne vîneze. cred c-aţi aflat.― Adunarea noastră. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. Mai întîi.. ― Da. amintindu-şi de temerile lui de demult... Ai suflat în cochilie. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. ― Fiara iese din mare. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. . Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic.. atunci..

are să se întoarcă." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. Şi chiar pe nisip. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. Piggy ridică cochilia. Ralph. N-avem foc deloc. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. N-are decît să-şi prindă singur porcii. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. Piggy. Din nou. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită.. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. Ceva pe care noi. Piggy era indignat. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. O clipă se opri. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. ― Nu merge. Ralph gesticula neliniştit. ― . O să iasă acelaşi fum. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. Căută ajutor şi simpatie... strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. Se întoarse puţin spre el. să mă urmeze. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. deşi mai că nu-mi vine să cred. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! . fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie.. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. ― N-avem nici un foc pe munte. încît rămase în picioare. dacă nu faci foc. Nu-i nimic de făcut. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Cercul se zgudui de groază. ― Am vorbit. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. Încet.. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut.. Cînd are să apună soarele. Acum. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci.. Jack îşi drese din nou glasul. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. Piggy. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. ― N-avem nici un ajutor. iar Simon se retrase de lîngă ei. care fu atît de uimit. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. Ralph se uită la Simon. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. apoi strigă strident şi furios. ― Am să plec. cînd am dat într-adevăr peste fiară. şi se opri asupra lui Piggy. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei..

Fireşte. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. să ne apropiem de. buştenii trebuiau traşi cu grijă. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge.. Ţopăiră şi cîntară. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte.. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. sînt eu. În cele din urmă. Adunarea semăna cu o petrecere.Băieţii începură să bombăne. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. Nu cred c-or să primească. sau intrară în adăposturi. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie.. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. între bazin şi platformă. ― Fireşte. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. ― Cred. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. ― Cred c-au plecat. nu. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. pentru ceilalţi. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. fiindcă aveau ceva de făcut. Piggy se simţea atît de încîntat. doar n-o să plece singur în pădure. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. Nu mai erau siliţi să se apropie. se umezise şi colcăia de insecte. şi totuşi. într-un asentiment general. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. . ― Dacă-i poţi găsi. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. Ralph se opri din lucru şi se ridică. aducînd lemne de foc. O bună parte putrezise. încît ajută şi el. în cheful lor se strecura o undă de panică. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. pe măsură ce orele se scurgeau. zise Ralph şi se uită în jur. iar în veselie una de spaimă.. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. Sam şi Eric şi. dîndu-şi părul peste cap. Piggy continuă. de care n-aveau nevoie la întrunire. Puştii. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. băieţii luau orice lemn din apropiere. deşi.. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii.. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. Se uită înjur. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. fumul n-o să se vadă aşa de bine. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. altminteri se făceau praf. ― Să încercăm. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. crăci şi buşteni. Se întrerupse. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Lucrară cu inimă.. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. n-o să se vadă la mare depărtare. rămurele. Nimeni nu voia să-şi bată capul. ca să nu intre prea adînc în pădure. ― Va trebui să aprindem un foc mic. încruntîndu-se. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte.. Ceilalţi dădură din cap. ÎI putem aprinde chiar aici. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. se entuziasmară grozav. Ralph se lăsă pe nisip. . ― Să aprindem focul chiar acum.. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. Pe deasupra. Pentru prima oară. reflectînd la situaţie. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare.

vibra neliniştea. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. cu ochii aţintiţi spre pădure. ― Ascultaţi-mă. ― Se opri şi continuă mai încet. spuse Piggy. E cam sărit. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. undeva pe plajă. ― O să vînăm. iar în mijloc dansau fluturii. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. N-o să ne mai batem capul cu fiara. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. Au luato în partea aia.― Cînd strîngeam lemne. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. I se făcu repede sete. O să mergem mai încolo. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe.. Discul soarelui părea de argint coclit. Gemenii se apropiară. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. în ce priveşte fiara. lua foc. plăcut surprins. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. Ralph rămase tăcut pe nisip. care luă cîteva şi începu să le mănînce. acum devenise ameninţător. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Departe. ― O să vînăm. tresărind. Încotro a apucat-o şi Jack. din străfundul sufletelor chinuite.. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. în curînd. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. Rămase aşezat jos. dar nu reuşi să evite soarele.. Sîntem aproape de capătul insulei. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. zise el.. Îi cercetă atent. ― Uite! Îşi reveni. nu? Ralph se aşeză. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. se roşea şi răspîndea căldură. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. ― Vă mulţumesc. O să aprindem un foc mic şi puternic. Eu am să fiu şeful. Consimţiră cu frenezie. Cei trei băieţi se aşezară. nu? În timp ce buşteanul se usca. sudoarea îl năpădi. ― Iar apoi. ― Ia ascultaţi. ― Ne putem descurca şi singuri. o sete grozavă. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. îi zîmbiră lui Ralph. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. Să nu mai visăm atîta.. deşi aerul devenise înăbuşitor. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. ― Poate. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. pe două rînduri. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. Vom fi mai fericiţi acum. Radia de fericire. Erau încărcaţi cu fructe. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte.. zise Piggy. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. ― Ne putem lipsi de ei. Cerul. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. . Se foiră. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. ― Şi mai e ceva. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. la castelul de stîncă. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. zise el. Dădură din cap şi criza trecu uşor. şi cu multe. Se mişcă de colo-colo.

zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. cufundată în fericire maternă. Se împiedică de un pom. iar vînătorii veneau în spatele lui. Puţin mai încolo de turma de porci. de transpiraţie şi de spaimă. o înjunghie cu furie. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. Scroafa se prăbuşi sub ei. În scurt timp. Se uită împrejur. din partea unei lumi necunoscute ei. întinse braţul şi arătă spre scroafă. iar aerul se umplu de zgomot. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. călare pe ea. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. aproape că o ajunseră. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. sîngera turbată. Atunci poate că n-o să ne mai supere.― În ce priveşte fiara. scroafa înainta cu opinteli. Se opri în faţa unui ascunziş. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. dădu din picioare. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. zăcea scroafa cea mai mare. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. guiţă. preocupaţi de zborul lor. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. Se întoarse şi se îndepărtă. Aici. Cînd o să vînăm. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. Băieţii se dădură înapoi. care trădau prezenţa porcilor. iar aerul era fierbinte şi liniştit.. O văzură. ― Acolo. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. o sălbătici şi mai rău. fluturii dansau mai departe. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. de sînge. nişte saci umflaţi de grăsime. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. Suliţa pătrunse treptat. Porcii. Era neagră şi trandafirie. în mijlocul luminişului. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. Băieţii urlară şi se avîntară. ― Ia uitaţi-vă! . împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. scroafa căzu. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. începură să înainteze foarte încet. lăsîndu-se cu toată puterea. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. îi opri şi cercetă printre pomi. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. după picăturile de sînge strălucitor. de la o distanţă de doar zece metri. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. Jack. Aproape imediat.. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. doborîtă de căldură. nu vorbi. Jack se îndepărtă. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. ci respiră sălbatic. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. graba de-a o ucide scăzu. Deodată împunse pămîntul cu degetul. O vreme. Se ridică brusc. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. mugeau încet sau guiţau. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. purceii se risipiră. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. În cele din urmă. Roger alerga în jurul vălmăşagului. Această năvală îngrozitoare. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. ― E înăuntru. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Înconjurară ascunzişul. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

― Auzi. ah.. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri.. da. Simon îşi muşcă limba umflată. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte. ― Hai.. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. În cele din urmă.. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. Simon îi răspunse prin tăcere... Doar eu. Deasupra capetelor. ― . fiindcă. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi. Bill întinse mîna după cochilie. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii. nu? Şi la Piggy.. ― Ei bine.. Ţinea ochii întredeschis!. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. ― . tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce.mi-ar plăcea nişte carne. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea.. ― Ştiai. Vino mai aproape. ― Trebuie să se distreze. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. ― Dar.. Fără foc. nu? Eu sînt o parte din tine.carne. Sam şi Eric luară cochilia. Se opri iar. Ralph ridică mîna.. Sînt toţi vînători. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. Ei cred că eşti ţicnit. E altceva. ― Un cap de porc pe un băţ. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. nu eşti decît un băieţel prostuţ. După discursurile splendide şi numeroase. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. O clipă nu vorbi nimeni. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit.Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy.. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. nu putem fi salvaţi. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. Cîteva clipe. se opri şi apoi vorbi curgător. spuse Împăratul Muştelor. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. cum spune şi Bill. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. ― A. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului... Împăratul . fiindcă.. Simon bîţîi din cap.. ― Focul e lucrul cel mai important. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. ca să scoată fum. şi la Jack. ţinute chiar acolo. zise Împăratul Muştelor. Dar trebuie să ţinem focul aprins. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. dar nu spuse nimic. ― Foarte bine. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel. Ralph se strîmbă. Iar eu sînt fiara.bine friptă. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. ― . spuse Împăratul Muştelor. Ştia că-l va apuca o criză.. Fără foc nu putem fi salvaţi.. ― N-are cine să te ajute. mai aproape... lovite de o pală de vînt fierbinte... mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar. Nu-şi putea desprinde privirea. ― Eşti un băieţel prostuţ... fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. atunci. ― . focul! Focul. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. fireşte! Începu să rîdă. şi dacă ne-au invitat... ― El e vînător... Focul e lucrul cel mai important de pe insulă.la o petrecere.

Dar. proiectată pe norii cafenii. sîngele se uscase. cu o figură inexpresivă. plesnind coroana pădurii. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. văzu că se mişcă ceva. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. o tresărire ca de mătase albastră. Rareori. aflată sub munte. dar fără să se oprească. articula cuvinte mute. Mişcarea ei. nu se mişcă. Robert. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. Lumina era nefirească. Am să mă înfurii. O să te omorîm. gata să explodeze. Pricepi? Eşti un nedorit. În scurt timp. Bill. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. o regiune mai înaltă. în pădurea tot mai rară. înăuntru era beznă. pline de desişuri şi pomi uriaşi. ― . Se tîrî. Aici era coloana vertebrală a insulei. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. Zăcea pe covoraşul de liane. Piggy şi Ralph. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. o beznă care se lăţea. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă.. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. muştele îl ignorară. iar sîngele îl podidi.. ― Te previn. iar vîntul se porni din nou. în jurul gurii şi al bărbiei. mai violent. Bietul şi rătăcitul meu copil. continuă Împăratul Muştelor. Roger.. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. Şi totuşi. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. le sperie o . ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. privind opac înainte. căci altfel. Şi muştele o descoperiră. Cînd lianele se zgîlţîiră. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. pe vîrful muntelui.. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. Culorile se retraseră din apă. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Pricepi? Jack. preferind duhoarea porcului. Se vedeau luminişuri largi. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. cu capul culcat într-o parte. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. Se căzni să înainteze. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Porni trist printre trunchiuri. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. în cele din urmă. ca a unei fiinţe vii. apoi se lipiră la loc. Nu le mergea bine decît muştelor. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. o să te omorîm. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. Simon se ridică. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. Apoi se întoarse. Ceea ce zări îl conduse în sus. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. bietul şi rătăcitul meu copil. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. şi se uită de sus la el. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe.Muştelor se umfla ca un balon. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. rămase neclintit. norii continuau să se adune. Maurice. ca un bătrîn. pe pămînt. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. Pe la începutul serii. pînă intră în bezna pădurii.Căci altfel.

ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. tot pe plajă. zise Piggy Dacă mi se udă lentila.. Ralph plonja în bazin. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. culoarea descompunerii. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. în schimb. Examina oasele nazale. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. Linişteşte-te. ― Să ne scăldăm. La petrecerea lui Jack. Piggy încetă să mai bată apa. ― Aş vrea să plecăm acasă. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. silueta se ridică. Chiar de la acea depărtare. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. iar picioarele îi cedară. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. vîntul suflă din nou. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. ca la război. ― N-au decît. sau cel puţin abia mai fumega. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack.. Apoi. Apoi apucă sforile paraşutei. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. asta-i tot ce putem face. Văzu corpul inert. Rîse de Piggy. Mai încolo. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. zise Ralph. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. ― Adică. Piggy. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. O porni în josul muntelui. Ralph se uită la cer. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. ― Şi pentru vînătoare. Simon uită de muşte. dar nu-l nimeri. ― Opreşte! strigă el. As vrea să se mai răcorească. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. spuse Ralph. zise Ralph stingherit. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . ― Nu-mi plac norii ăştia. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. ― Doar pentru nişte carne.. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. Ralph îl stropi din nou cu apă. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. ― Am înţeles! Am înţeles. bătu apa din jur. silueta corpolentă se înclină. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. acoperită cu iarbă. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. Oricît de grijuliu păşea. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. ― S-au întins poate prin adăposturi.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. Nu-mi pasă. Stomacul umflat i se zvîntă. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi. ― Mă doare capul. Ralph îl ţinti din nou. iar muştele o potopiră. ― S-au dus acolo. suspinînd. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. Apoi. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. ― Ai grijă de ochelarii mei. zise Ralph cu înţelegere. ― Aş vrea să plouă. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. Piggy îşi scoase ochelarii.. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. dinţii.

fructe şi coji de nuci de cocos. ci cu ameninţarea violenţei. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. îl loviră cu halca pe Piggy. Toţi băieţii de pe insulă. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană.. urlară şi dansară. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. ― V-am spus că sînteţi vînători.nisipul alb. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. în afară de Piggy. În acea clipă. cu mîncarea în mînă. Acum alergi după hrană. stăteau întinşi. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. Sam. îl arseră. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. chicotiră nervos. De îndată ce-i văzură. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. Venise seara. . fiindcă m-aţi ales. ca o maimuţă. zise Jack. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. Jack îl ignoră din nou. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. Rîdeau. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. se aşezase acolo ca un idol. Judecînd după chipurile lor unsuroase. arătîndu-i forţa. Trădat de propriul stomac. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. Jack vorbi iar nerăbdător. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. prevestitor de furtună. Înainte de petrecere. în faţa lui. spuse Jack. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. Simon şi cei doi care frigeau porcul. se adunaseră pe iarbă. O vreme îi privi pe cei doi. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. Pe stîncă ardea focul. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. Primiră darul din care picura grăsime. Fără să înţeleagă motivul. Ralph. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. Ralph se uită în altă parte. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. aproape că îşi terminaseră masa. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. ca şi Sam. ― Dă-mi să beau. ― Duceţi-le nişte carne. zise Ralph. uscat şi bătătorit de paşi. pe iarba moale. Ralph făcu un pas nesigur. iar băieţii înfulecară şi mai repede. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. porni mai departe. iar Jack. dar nu cu calmul ei splendid. apoi ţărmul. fin. iar Jack se întoarse pe locul său. E meseria voastră. băieţii tăcură rînd pe rînd. cîntau. iar Jack bău. Ralph. Henry îi aduse apă. ― V-am dat hrană. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze.. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. Piggy încercă să fluiere. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. în picioare. Şi trebuia să ţinem focul aprins. pline cu apă. Jack agită din nou suliţa. Jack se ridică şi agită suliţa. cît era încă vreme. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. obişnuit. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande.

Ce facem cu focul? Am cochilia. Vînătorii îşi luară suliţele. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor.. alte cercuri continuară să se desfăşoare. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. violentă. Ne-am mîncat porţia de carne. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. ― Cochilia contează şi aici. şi-am să convoc o adunare. ― N-o ai cu tine. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. ― Focul. Avu loc o mişcare circulară. guiţă şi îl atacă pe Jack. iar un puşti începu să plîngă. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. aşa că se uită în altă parte. Roger mima groaza porcului. zise Ralph deodată. Nu-i erau de nici un ajutor. părăsiră în fugă liziera pădurii. deveni şi el vînător. în locul bubuiturii înfundate. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. bucătarii frigările. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. Lumina pîlpîitoare se întări. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. contează pe toată insula. Vezi. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. zise Ralph. Ai lăsat-o în urmă. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. care oferea oarecare siguranţă. Jack sări pe nisip. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. iar zgomotul era insuportabil. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. apoi băieţii intonară un imn. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. se auzi un tunet. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. Piggy şi Ralph. ― N-o să ţinem seama de convocare. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. O s-avem necazuri. zise Ralph cu o voce tremurătoare. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. zise Ralph. sub ameninţarea cerului. Roger deveni porcul. imperioasă şi oarbă. Melopeea se înălţă şi mai mult. Roger încetă să joace rolul porcului. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. ― Vine furtuna. salvarea.. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. Picături mari de ploaie căzură între ei. zise Jack rînjind. . băieţii îl urmară. În clipa următoare. încurcat şi transpirat. Brusc. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. care se ferea.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. ca un urlet de agonie. rupse cercul celor mari. de spaimă. erau gata să se alăture grupului înnebunit. explozia transmise o lovitură. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie.. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. ţipînd din răsputeri. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. ― Hai să plecăm. bătînd regulat ca un puls. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă... ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil.. iar unul. iar mijlocul cercului se goli brusc.

Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. dincolo de curba întunecată a lumii. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. Gloata o urmări imediat. săriră pe fiară. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. Paraşuta duse silueta mai departe. Creaturile stranii. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. iar petele de sînge se lăţeau. . iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. Ralph rămînea acelaşi. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. cădea mereu. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. iar apa se înălţă. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. la cîţiva paşi de mare. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. i se îngrămădiră în jurul capului. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. soarele şi luna se mişcau agale. imposibil de confundat. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. În ultimul timp. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. silueta alunecă. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. se umezi şi se limpezi. Rămase doar fiara. le reţinea într-o scurtă tensiune. iar apoi în largul mării. se ridică. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. apoi o apucă în jos spre plajă. alunecară pe stîncă. încet. nemişcată. în timp ce miezul ei solid se răsucea. De-a lungul ţărmului. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Striga din răsputeri. o muşcară şi o sfîrtecară. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. şchiopătînd. ţipară. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. se năpustiră asupra ei. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. imperceptibil. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. dar pînă şi cu ochiul bun. Nu se mai auzeau cuvinte. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. şi trecea mai departe. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. cu braţele împreunate pe faţă. apoi le înghiţea brusc. Conturul obrazului i se argintă. după cele întîmplate. scotea un sunet scurt. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. Ralph ieşi dintre cocotieri.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. Pe la miezul nopţii. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. sîngele ei începuse să păteze nisipul. unde apa era mai puţin adîncă. Undeva. cu un zgomot de plesnitură umedă. cu ochi de foc. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Ici şi colo. umflîndu-se puţin pe o parte. o loviră. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. Pe ploaie văzură cît era de mică. Apoi se răsuci încet în apă. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. Fiara înainta. ploaia încetă şi norii se risipiră. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. Aerul se răci. o dată cu marele val al fluxului. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. iar pădurea lăsă cascade de apă. făcînd-o să cadă pieziş. urlînd. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. rupînd frunze şi crăci de pe pomi.

Gesticula. ― Nu pricepi... Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. zise Ralph încet. ― O. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. iar Piggy se încruntă. în afara cercului. Nu mi-a fost. de fapt.. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. Nu-i nevoie să rîzi aşa. N-a fost.. dar se mulţumi să dea solemn din cap. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ― Ce-i? ― A fost o crimă. ― Ei nu contează. ― Ce-i? ― A fost Simon. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. ― N-ai văzut.. Tremura. Avea loc.. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. ― Am cochilia. cu cochilia la piept. Se aplecă şi aşteptă. ― Poate că doar se prefăcea. ce-au făcut. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. ― Nimeni altcineva? ― Nu. ― Eşti şef. îl opri pe Piggy să gesticuleze. ― Tuturor ne-a fost frică. ce-ai zis tu. ― Nu. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. Piggy tăcu brusc. Continuau să stea jos. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti. Nu mai am decît un ochi. la vederea feţei lui Ralph. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. răspunse Piggy agitat. ― Tu erai în afară. Ralph se clătină mai departe. dansul ăla blestemat. cu amîndouă mîinile. Strîng vreascuri. tuna şi ploua. Piggy? ― N-am văzut prea bine. nu mai ştiu cum mi-a fost. Ar trebui s-o ştii. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. . Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea.. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. Fulgera. ― Încetează! răcni Piggy.. ― Simon. În cele din urmă. după cîte ştiu. Piggy! Vocea lui Ralph.. ― Poate că mai este. Peste noi. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare..... ― Piggy. ― Ai putea. joasă şi înspăimîntată. se clătina. căutînd o formulă. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. ― Eşti încă şef. N-ai văzut ce-am. ― Ai mai spus-o... ― Era întuneric. În sfîrşit. Ralph. Ralph se aşeză în iarbă. Ralph rîse din nou.. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul. N-ai intrat niciodată. Se putea întîmpla orice. Ralph. Piggy nu răspunse. Apucă scoica drăgăstos.

― A fost un accident. ― Venea din întuneric. în timpul acelei nopţi teribile. ― Da. Pricepi? L-am aprins eu.. zise Piggy cu încăpăţînare. ― Şi noi la fel. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. ― Noi patru... Dumnezeule. ― N-ai văzut ce-au făcut.. O. apoi continuă... În aer pluteau greu lucrurile ştiute. iar apoi îşi retrase repede mîna. ― Hei. ― Am plecat devreme. şi cu asta. ― Tocmai am fost în pădure. Ralph.. Oricum. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. murmură Ralph. A fost un bun. Ralph sări în picioare.. ― . nu-l surprinse faptul că îl somară. spuse repede Piggy. aflată acolo în siguranţă. zise Piggy brusc. Era sărit.. ― . ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut.. Piggy privi rapid împrejur. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. ― O să trăim singuri... ― O să încercăm.. vreau să merg acasă. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. ai spus că eram afară din cerc. ― Salut. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . noi patru... Eric îşi mîngîie buza plesnită. ― Şi. aşa c-am plecat devreme. Piggy se opri. ― V-aţi rătăcit după.. după petrecere. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă.foarte devreme.. Ralph.. repetă Sam. Vocea i se ascuţi din nou... ― Am plecat devreme. voi doi! Gemenii se opriră o clipă. ― După petrecere.. N-am făcut nimic. în aer. Sam şi Eric se apropiară... N-au băgat de seamă în întuneric. Roşiră şi se uitară dincolo de el. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. avea să se opună . ascultă. ― A fost un accident.. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. asta a fost. Socotise. Vreau să merg acasă. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. ― Da.ne-am rătăcit azi-noapte. Ralph.. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. dar nerostite. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. ― . fiindcă eram obosiţi.. Un accident. ― Ascultă. Am fost în afara cercului. A meritat-o. Să nu le spui lui Sam şi Eric. Eric dădu din cap. Bine că te-am întîlnit. că măcar o parte din trib. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. Am fost foarte obosiţi. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. ― Şi eu am fost afară. De noi.. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. ― . iar Ralph se cutremură la acest contact uman. zise Sam eu o voce sugrumată. Piggy dădu energic din cap. Ralph... ― Se duc să se scalde. apoi merseră mai departe..eram foarte obosiţi. şi eu am fost afară. Gesticula iar. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. ― A fost un accident..ca să strîngem vreascuri. . ― Aşa e. n-am văzut nimic.

. ― Nu ştiu. iar stînca suspină adînc. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. izbucnind. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. ― . din dosul stîncilor care coborau neregulat. şi fiţi atenţi. Roger primi vestea ca pe o iluminare. S-ar putea să revină. cu suliţa. Şeful se opri. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. Semicercul se cutremură şi murmură. aşezat pe marginea stîncii. continuă şeful. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou.căci fiara ar putea să încerce să intre. cu faţa vopsită în alb şi roşu.. ― Ia priveşte aici. Un sălbatic îşi ridică mîna. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale. nu-i aşa? Robert dădu din cap. Aşezat pe stîncile uriaşe. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului... Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. Căci. Şeful stătea acolo. bătut recent şi dezlegat.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. ― O să-l bată pe Wilfred. ― E un adevărat şef. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. Roger. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit.. bubuind. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. se smiorcăia gălăgios undeva în fund.ororilor de pe insulă. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. ― Mîine. apoi spre altul. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi. Arătă spre un sălbatic. ― Au să încerce să se furişeze. dar vorbi hotărît. ― Puteai să vezi că sînt eu. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. fiind de acord. în soarele torid. iar sub el o pîrghie. Ţineţi minte cum s-a strecurat. Wilfred. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. Robert se arătă plin de admiraţie. N-a spus. Vocea răsună puternic de pe înălţime. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. Ralph îşi ridică privirea... peste locul unde istmul se strimta. dacă voiam.. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. Ca să strice ce facem.. Aşa că staţi la pîndă. ― A venit deghizată. Apoi. Roger înainta. prietene.. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. gol pînă la brîu. ... ― Înaintează. nu l-am. ― Da? ― Dar nu l-am. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. o să vînăm din nou. Un efort serios avea să trimită stînca în jos.. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. ― Nu! În tăcerea care urmă.. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. fără să mai scoată un alt cuvînt. aşteaptă.

. Tribul reflectă.. era a treia oară cînd îl aprindeau.. ― Da. ― Şefule. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. avem treabă... ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan.― Nu! Cum am fi putut. Iar dacă vine. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă.sau un vas. Şeful îi înlătură obiecţia. sălbaticii murmurară din nou. Roşi jenat că participase la dans. lîngă stîncă de vatră.. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. cînd o să avem carne. Roger şi cu mine. ― Voi. o să facem o petrecere. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne... dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. despre lume. Stanley ridică iar degetul. ― Poate. ― . ― O să luăm foc de la ceilalţi. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. Bill ridică mîna. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea.. Făcu semne violente în direcţia focului. chiar dacă sînt ude. Ascultaţi. venindu-i în minte o speculaţie teologică. iar apoi se stinse. ― Avem mare nevoie de lemne. Dar noi trei. să-l ucidem? Liniştiţi. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. ― Ei. Ralph se trase înapoi.... ― A zis ceva despre un om mort.. În tăcerea lui nesigură. ― O să mergem de-a lungul plajei.. dacă vă duceţi la vînătoare. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte.. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. ― Cred că fiara s-a deghizat.. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. . Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă.. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. Nu voia să numească pe nimeni. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. ― Nu te opri. fireşte. o să. Maurice ridică mîna. tot or fi mai buni decît. recunoscuse dubla funcţie a focului. şefule. răspunse şeful. şi daţi-i capul vînatului.. Eric îşi netezi părul peste cap. vorbind singur. ceilalţi. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători.. Apoi şeful îşi ridică mîna. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. Lemnul era umed. legată de paraşută. tribul murmură din nou.. Trebuiau. o să dansăm din nou. ― Doar noi trei? Murmurul crescu.. Maurice. Şeful dădu din cap.. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi... ― Maurice. Mai bine să n-o supărăm. Pentru prima oară. zise şeful solemn. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii. ― Mîine însă o să vînăm şi. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu.

. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. la ce bun? Indignat. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. Ralph se ridică.. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul. Îi conduse spre primul adăpost. zise Piggy. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. aş vrea sa vă ajut... Fumul se înălţă din nou.nu pe întuneric... Focul folosea la ceva.. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri.. Se uită de la un chip la altul.. mi se înrăutăţeşte astma. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze.. oricine ne poate aduce carne. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. privind solemn de la unul la altul. Se îndreptară spre pomii fructiferi.― Astma mea. ― Hai să găsim ceva de mîncare. ― Ralph ţi-a repetat destul de des... în adăpostul de alături. ducînd cu ei suliţele. dacă nu facem fum. o dată cu apăsarea întunericului. Sam îl aprobă energic. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred. deşi grav avariat. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. un puşti vorbea în somn. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc.nu noaptea. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. ― Eu nu mai car vreascuri.. Se ghemui înaintea lor. ― . Cînd ieşiră din pădure. ― Ei bine. Va trebui să facem fum. ― . În sfîrşit. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede. simţind cum. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. Apoi. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. mai mult fum. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă.. ― . dar nu pot. în întunericul care se lăsa. da. adică douăsprezece ore pe zi. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife.. îngenunche cu pumnii strînşi. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. adăpostul se cufundă în tăcere. uscate şi foşnind cînd le atingeai.. ― Acolo sus era un foc mic. vorbind puţin şi mîncînd în grabă.. zise Ralph. soarele apunea. zise Eric.. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. La ceva de o importanţă covîrşitoare. cu excepţia unui foşnet întîmplător.. spuse Piggy posac. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. ― A.. fără fum. plin de stele strălucitoare. Ralph începu din nou să . Ralph încercă să-şi amintească. După aceea cortina se ridică. galben şi gros. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni. rămas încă în picioare.. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună.. Ralph.. ― Era altceva cînd focul era.acolo sus. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta. ― Sînt prea obosit. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn. mai mult pentru sine. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. Ralph. ― Piggy.. Am obosit. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins.

Cam la vreun metru de dosul adăpostului. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. şi trist. . în afara triunghiului inutil de stele. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. Eric gemu ceva. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. Apoi.facă presupuneri. unde nu putea domni sălbăticia.. un autobuz ciudat. striviră frunzele. Ascultă mai mult. încleştaţi. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. Fii. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. Puteau să meargă şi cu maşina. ― Nu ştiu unde se află acum. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. se luptau. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. la fel cum erau şi căluţii. ca în fiecare noapte. trosni limpede şi puternic o cracă. ― Se mişcă ceva pe afară. o să înnebunim cu toţii. Apoi se linişti. ― Iartă-mă. deşi îl durea pieptul.. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. tot drumul pînă la Devon. Convulsiile îl epuizară. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile.. ― De ce?. la marginea grădinii. în timpul unei pauze. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. ― Vorbesc serios. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. Ralph se foi neliniştit în frunze.. ― Ralph. aşteptînd convulsia următoare. iar scoţi zgomotul ăla. ― Nu aud nimic. nu. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. te rog.. era de nepătruns. înainte dea se crăpa de ziuă. apoi rămase nemişcat. N-avem nici cutie poştală. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor.. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. Şi nici poştaş. liniştit. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. îl fură somnul. Ralph se încordă printre frunze. trăgîndu-şi răsuflarea. şi în ciuda beznei care se lăsa. ― Tot nu aud nimic. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. ― Ascultă. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse.. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. se lăsă din nou liniştea. Şi n-am nici plic şi nici timbre. Fiindcă? ― Fii liniştit. Dartmoor era o regiune sălbatică.. şi ascultă. iar la un moment dat rămase întins. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. devenind tot mai clar. Sam şi Eric. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. ― N-am spus nimic atît de caraghios. fiindcă.. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă.. mai bine luau trenul. Pulsul lui îneca orice alt sunet. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. ― O să înnebunim de-a binelea.. Bezna. iar băieţii înspăimîntaţi.. Ralph tresări. ― Şocaţi de bombardament. Ralph. Pentru prima dată în acea zi. Ralph continuă să chicotească.... Un autobuz pleca din staţie. Piggy reflectă solemn. pentru ca totul să fie perfect.. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului.. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. Piggy îl certă cu demnitate. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. Ralph se întinse la loc cu grijă. iar prin minte îi trecură imagini confuze. Ralph chicoti.

Cînd m-am trezit. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. Ralph se mişcă brusc în întuneric. începu să lovească în gura de sub el. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia.. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă.. ― Piggy. vino afară. ― Te-au rănit. înăbuşind lupta. Ralph se feri într-o parte. ― Nu vorbi. ― Cum te simţi. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă.. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. Acum culcaţi-vă. asta-i tot. Ne-am bătut cu ceilalţi. în sfîrşit.. Piggy îşi strînse picioarele. L-am bătut rău de tot. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. Ralph se îndepărtă de el.Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. Un genunchi i se vîrî între picioare. Piggy. Piggy respiră mai uşor. apoi se întoarse la Piggy. zise Sam. mă pocnea unul în mutră. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. Pe tine te vreau. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. spuse Eric cu o mîndrie simplă. ― A fost Jack cu vînătorii lui. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. Îl loviră şi îl înghiontiră. apoi îl apucă o criză de astmă.. ― N-au luat cochilia. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. înnebunit de durere. Piggy. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. adăpostul se prăbuşi. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. Apoi..am fost pocnit. zise Eric. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. . O contemplă cîteva clipe. Piggy? ― Nu prea rău. ― Piggy? Unde eşti. pocnindu-se. zise Ralph cu amărăciune. Noaptea era răcoroasă. şi i-am ars una în biluţe. nu-i aşa. el căzu într-o parte. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. ― . dar limpezită de spaimele imediate. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. muşcîndu-se şi zgîriind. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi. Eu m-am ferit într-un colţ. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. ― Şi eu la fel. ― Şi eu.. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce.. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. zise Ralph.. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. Piggy rămase liniştit o clipă. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. Ralph trase un pumn la întîmplare. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă..

Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată.. Sam. Îi conducea şeful. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. în beznă şi ne-au furat focul... iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. zise Piggy. . pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. iar ei au venit pe furiş.. Vocea lui Ralph se ascuţi. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. iar Ralph îngenunche şi suflă. Au venit pentru altceva. În ambele direcţii. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. zise Piggy. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. Ralph continuă să sufle. Ralph. Convoacă o adunare. simula nişte împunsături cu suliţa. Le-am fi dat foc de la noi. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile.. păsările se înălţară. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. trebuie să hotărîm ce-i de făcut..noaptea. a fost. Uneori cîntau încet. ceam să mă fac? Departe. cu mult timp în urmă. Suflă cît poţi de tare. Ce.. Glasul îi vibra de furie. Gemenii urmăreau neliniştiţi. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. ― Mă vezi? ― Niţel... şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef.. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. Credeţi că putem să-l aprindem. Ralph. alteori făceau roata stînd în mîini. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. încîntat de isprava lui.. şi spune-ne ce. ― Ne-au luat focul.. Acum devenise într-adevăr un şef. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. dacă ne-ar fi cerut. Eu. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. Se îndreptară spre platformă. Ralph. Acum Piggy nu mai vede. Dacă n-ar fi fost el. dar ni l-au furat. de-a lungul arcului deschis al plajei. Am votat ca să fii tu şef. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. tot el a fost de vină. S-ar putea să treacă vapoare.. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. care alerga în acelaşi ritm. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă.― Ştiu. plaja era pustie. Se trase înapoi pe vine. nu? Doar un semnal de fum. ca să fim salvaţi. sau altminteri. ― Degeaba.. ― Fireşte că-i degeaba. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. Ei ni l-au furat. Pădurea răspunse ca un ecou. ― . Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. ― Suflă în cochilie. ― Dă-i drumul. protejat de propria miopie.. Ralph. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. Dădu din cap. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză. iar Piggy stătea inexpresiv. dă-mi voie să mă sprijin de tine. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. N-au venit pentru cochilie. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. ― Doar un foc obişnuit. M-au orbit.. Dar l-au furat. Pe urmă a fost. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph. Eric îl privi prin masca de sînge uscat.. Acum nu mai avem foc. Aşa că vorbeşte tu..

.. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon.Se opri nehotărît. ― . curaţi cum eram înainte. am să-i spun. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia.n-o să se sinchisească prea mult de noi. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. Vechea adunare. ― . La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. ca o stea. Vă dă mîna să rîdeţi.. dar trebuie să fiu condus. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. În timp ce mîncau. prelinsă printre degetele lui Piggy. o să fie vai de noi. Uite. am să-i spun. pipăind..nu-mi pasă. o s-o duc eu. şi ni le putem trage pe cap. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. Am să i-o întind. cu amîndoi ochii.. ― O să fim ca mai înainte. orice s-ar întîmpla. asta am să fac.. O singură picătură de apă.. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele.. Adică. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. fără să luăm o hotărîre.. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi. O să mergem cu tine. Piggy întinse mîinile să ia cochilia. nu fiindcă eşti puternic. Ralph? Nu ajunge să discutăm. zise Eric. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. rîdeţi. întinsă pe iarba călcată. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. ― Putem găsi ceva. ― Ce-ai de gînd.. ― Trebuie să ne pieptănăm. zise el. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. ca să-ţi legăm părul la spate. O să ne spălăm. Chiar şi Piggy... Vreau ochelarii înapoi. Ralph. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. ― . Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. dacă vreţi.. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. zise Sam. odinioară. dacă ţii... iar pe altele le găsi singur. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. Ralph. sclipea acum pe curba delicată.. Îi întinse cochilia lui Piggy. ― Încerc să mă gîndesc. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. dulce. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. Aş fi încîntat.. aşa am să-i spun. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. Să presupunem că mergem. care de data asta roşi de mîndrie. Dă-mi ochelarii. lîngă stînci. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă.. ― Foarte bine.. zise Piggy.. a fost omorît. adăugînd repede: Hai să mergem.. îl asculta. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau. Tu poţi să vezi. ― ... n-ai decît să încerci. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. Ne-a crescut părul prea lung.dacă se înfurie. ― O să fie pictat pe faţă. Nu-ţi cer să fii cavaler. ca pe nişte şepci. Ei. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. Îi învăluia o lumină verde. ― Trebuie s-o duci tu. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. ― Cînd o să fim gata. ― Nu fi caraghios. Da. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. ― Ai să te alegi c-o bătaie. Ralph se strîmbă la Sam. am să-i spun. dar eu unul n-am de gînd. roşu la faţă. Ştii cum o să fie.. micuţul. În cele din urmă... zise Sam timid. şi îşi şterse lacrimile din ochi. .

― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. Ralph se întoarse. totdeauna. avem nevoie de fum. zise Ralph. ― Fum. Se întoarse furios spre gemeni. Ralph înaintă. cornişa care înconjura stînca. plutea într-un fel de baltă argintie. O clipă. Tot aici se aflau istmul. spuse el. dacă nu avem fum. N-am uitat. peste părul său lung şi peste răni. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. Sam îi atinse braţul. spuse Ralph apăsat. Ralph porni primul. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. ― Voi doi urmaţi-mă. O apucară în formaţie. Am ştiut tot timpul. se găsea la stînga lor. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. noi n-o să ne pictăm. iar cînd îl zăriră. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor.. apoi Piggy la un pas în urmă. Ceilalţi dădură din cap. se opriră toţi deodată. Vrei să spui oare. încercînd să-l îmbuneze.. o masă de tulpini strîmbe. Ţineţi suliţele pregătite. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare... păşind de-a lungul plajei. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. Piggy dădu din cap. ― Fără vopsea! strigă Ralph. ― N-am uitat. ― Tu eşti şeful. Sam şi Eric se uitară unul la altul. fireşte că nu. . Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. ― Fum. zise Ralph.. reciful. Furtuna nu lăsase nici o urmă.. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare.. de-a lungul plajei. Cea mai încîlcită parte a insulei.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. ridicat de miraj. Ralph. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. ― Ei bine. căci Piggy descoperise că. Se opriră în locul unde dansase tribul. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. iar sus vîrfurile roşii. m-am gîndit. fiindcă nu sîntem sălbatici. Eric avu un gest de reţinere. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. Eu am să merg primul. Toate le ţii minte. îi putea urmări vag. la jumătatea distanţei pînă la cer. verzi şi impenetrabile.. se grăbi să răspundă Piggy. cu amîndouă mîinile. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. iar iarba înaltă se unduia în faţă. nici ei nu sînt mai breji. Încercă să-şi amintească. ― Cu toate astea. ― Nu. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. ― Fireşte că nu. Se aşternu tăcerea. Trecură mai departe în tăcere. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. în cele din urmă. negre. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. În spatele lui veneau gemenii. cam necăjiţi.― Ca fetele! ― Nu. udate rău de ploaie. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o.

Rîsul batjocoritor se stinse. nervos. Ralph. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. ― Convoc o adunare. ― . ― Ralph. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. ― Convoc o adunare. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. înainta dinspre pădure. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. cu intenţia de-a greşi ţinta. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. vă previn! strigă Roger. ― A. În cele din urmă. Ralph se întoarse brusc. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. M-ai ales şef. Ralph înainta pe istm. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. Aici eu comand şi e tribul meu. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. Apoi marea se supse. nu mă părăsi! se văicări Piggy. Stai la locul tău. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. dominînd zgomotul. N-ai auzit cochilia? . iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. era însă cu neputinţă. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. ― Îngenunchează. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. Sălbaticii chicotiră o vreme. atît de vopsiţi. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. Tăcere. ― E la vînătoare.― Ţine-te strîns de mine. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. Sus de tot. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. în spatele lor. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. aşa cum o lăsaseră. Mult deasupra. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. îi şopti Ralph într-o parte. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. Ralph. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. iar piatra ricoşă în apă. ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit.convocăm o adunare. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. dar limpede.. străjuit de cîte un vînător ghemuit. De fapt. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. Aruncă o piatră. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. Lasă-mă în pace. Trebuie să-i dai înapoi. se strecurară pe cornişă spre istm. şi aşteaptă pînă mă întorc.. Ralph suflă mai departe.. Apărură cîţiva sălbatici. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle.. ― Pleacă. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. strigă Jack. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. spuse Ralph. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. pe iarbă. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. Jack. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. Tresăriră. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. Ralph vorbi din nou răspicat. încît erau de nerecunoscut. Mă simt îngrozitor. spuse Ralph pe nerăsuflate. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. cuprins de mînie. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. Primele cuvinte le articula gîfîit.

care se aflau între el şi trib. ― Hai... Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. Arătă cu suliţa în urma lor. nu sîntem de-ajuns. Piggy şi cu mine. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. nu poate să vadă. Dar fără fumul ăla. E un semnal? E doar un foc de gătit. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. Dacă nu-i capătă. vino. ― Hai. ― A.Ai făcut o glumă proastă. dar n-am reuşit. în ce priveşte focul. Am încercat să ţinem focul aprins. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. Dar n-ai făcut-o. Se provocau ţanţoşi. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem.. vino. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. ― Hai tu. ― Ralph. şopti Piggy.. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. Printr-un consimţămînt tacit. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui.. Gemenii.. Repet. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. Îşi destinse muşchii. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. apoi pe gemeni.. uluiţi se uitară unul la altul. Nu vă purtaţi cumsecade. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Ralph încuviinţă din cap. Jack cu faţa spre castel. ghemuit pe jos. dacă ne-ai fi cerut. ca să se vadă. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. ţi-am fi dat foc. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . Poate că trece un vapor pe acolo. Ralph se uită în sus la coama munţilor. ― Voi doi. Eric. apoi spre grupul de sălbatici. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. Ochelarii mei. se ridică atent. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. pînă îmbătrînim. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii.. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. Piggy.. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. Căraţi-vă. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui.. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. Amîndoi băieţii răsunau din greu. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. Se opri. Acesta se mişcă şi se aplecă. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. Se luptau corp la corp. cît e lumină.. Focul.. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack.. ― Uitaţi-vă la ăsta. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei.. caraghioşi pictaţi? Sam. Jack îl privi pe Ralph. nu uita de ce-am venit. ― Puteai să iei foc cînd doreai. Apoi se despărţiră. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. Acum. da. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. Piggy. prinzînd curaj datorită încetării violenţei. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. răsuflînd feroce... Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Sîngele îi năvălise în obraji. pe poziţii adverse. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. gata de luptă. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. ― Nu uita de foc.. Rîsul tremurător. între timp. argintiu. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. Nimeni nu-i răspunse..

Roger. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. ― Haideţi. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. Roger le dădea drumul. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. iar tribul îl urmări pe Ralph. huiduielile descrescură. iar Piggy un sac de grăsime. aplecat niţel într-o parte. Ralph era o claie de păr. Piggy stătea alături. ca acum. pe lîngă capul lui Ralph. ― Vezi? Fac ce le spun. Îşi ieşi din sărite. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Piggy ridică cochilia. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. Tăcere şi nemişcare. ― . cuprins de o moleşeală delirantă.. Se aşternu tăcerea. de o frumuseţe strălucitoare. de oameni civilizaţi. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". Jack. Apoi se înfruntară din nou. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. iar tribul urlă. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm.. un "poc!" uşor. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. cu suliţele ridicate. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. Rîsul argintiu răsună din nou. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. ― Am cochilia! strigă el. Lui Jack îi veni o idee. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Ralph îi înfruntă. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. Ralph strigă. Dincolo de ei. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. . Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. Stătea în praful luptei. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. să respectăm legile şi să fim salvaţi. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. în linişte. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. gîfîind şi furioşi. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. iar apoi îşi reluară intensitatea. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. se lăsă tăcere. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. Gemenii zăceau legaţi grosolan. Ralph se aruncă la pămînt.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. ― Ascultaţi. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. Dedesubtul lui. cei care deţineau puterea. cu suliţa pregătită. în aer răsună un zgomot ciudat. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti.. iar tribul îi înconjură. ştiind că izbucnise criza. Cineva azvîrlea cu pietre. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. făcîndu-l să geamă. atacă şi el. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. ― Eşti o bestie. Piggy se ghemui din nou. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. văzînd ferocitatea celuilalt. Urlă la Jack. ca să vadă ce avea de gînd. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Mult deasupra. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. Atacă. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph.serios! Le luară suliţele. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. cu o mîna încă pe pîrghie. năuciţi. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. Gemenii rămaseră nemişcaţi..

dar nu-l articulă. ― Tocmai am coborît. Apoi pătrunse în pădure. Urletele încetară. Şeful se opri lîngă scroafă. cît de spaimă. Sam urlă. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph.. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. pe platforma pătrată şi roşie din mare. începu să înainteze. apoi alunecă şi căzu în apă. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. De data aceasta. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi.. urlînd acum ca şi şeful lui. Roger se strecură pe lîngă şef. Ascultă. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. ia spune? zise el cu un glas fioros. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. apoi . Piggy. Fugi înainte. Nu se afla de fapt prea departe de castel. iar creierii îi ţîşniră roşii. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. se întoarse şi îşi ridică mîinile. fără să vorbească.Stînca îl lovi pe Piggy în plin. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. încovoiat. În urma lui se ridică un zgomot puternic. acolo unde îl nimerise suliţa. iar arborii îl ascunseră. Ţeasta i se sparse. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. Ralph se clătină. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam.. fără măcar să aibă timpul să geamă. iar alta veni de sus. ― Dă-mi drumul. tot fugind prin pădure. îi trecu pe lîngă faţă. Deodată. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori.. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. ― Ce-aţi vrut. care nu zbura drept. Roger îl privi grav. ca al pescăruşilor. Apoi marea răsuflă din nou. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. de unde se afla Roger. Rana. dînd din cale frunzişul şi rămurelele. cu un diametru de cîţiva centimetri. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. albă şi trandafirie peste stînca. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. nu atît de durere. O altă suliţă.. una îndoită. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. ca ale unui porc după tăiere. iar apa începu să fiarbă. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Şeful nu-i mai vorbi. ― . ― Va trebui să vă alăturaţi tribului.. zbură prin aer într-o parte a stîncii. răsucindu-se în văzduh. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. sugîndu-se. cînd se retrase. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. ci se uită la Sam şi Eric. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. iar tribul. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger...şi mie. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. cu un suspin lung şi lent.. tăcerea fu desăvîrşită. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. trupul lui Piggy dispăruse. Roger înainta spre ei. Pînă să-şi recapete răsuflarea.. astfel încît suliţele zburară pe alături.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

le şopti el. cînd deodată auzi iar zgomotul. în spatele tufişului. Se lăsă în jos pe stîncă. Sus pe stîncă se auzeau voci. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor... auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. ca ţipătul unei păsări în zbor. urlînd. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea.. nu prea departe de trib. Ia asta. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape.doar Roger. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. ― Uite! exclamă Sam.. În vreme ce mînca. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. avea să se strecoare în desiş. Deschise un ochi.înspăimântători... Era un urlet întrerupt.. să se furişeze printre tulpinile încîlcite.. Se ghemui în iarba înaltă. Piggy era pretutindeni.. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia.. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. de la mare pînă la lagună. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. ţipete de spaimă. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi.. Îşi croi drum printre ferigi.. Se încordă. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile.. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. Avea să stea acolo. ― . În cîteva secunde se strecură în desiş. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele.. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. Sam şi Eric discutau cu cineva. La primele raze. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi . Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină.― . Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă. ― Am să mă ascund prin apropiere. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. vechi de secole. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. la zece metri sub el. nu? Gemenii tăcură din nou.. Gemenii înlemniră. urmat de un altul. n-o să mi se întîmple nimic rău. ascuns. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea.. acolo unde se prăbuşise Piggy..? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. amîndoi.. ― Ce-o să faceţi.. ― Sam. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. iar dimineaţa începuse. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. iar el avea să fie liber. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el..iar Şeful. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. în desişul ăla. de-a lungul insulei. aşa încît.. I se păru că spusese o prostie. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. Pleacă repede. pentru a-i păcăli pe sălbatici. tăcere. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui. cordonul de băieţi avea să înainteze. apoi căscă. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii.. deschizînd un tunel. chiar dacă asta însemna. să se afunde atît de adînc. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. iar acela avea să fie împuns. Aici trebuia să stea. dar nu reuşi. voci mînioase. ― . care îl rostogoli pe o costişă întunecată. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm.. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze.

încurcat printre plante. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. dar înăbuşită. Auzi paşi. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. apoi ţipă iar. Cercetă desişul. în mijlocul pieptului. ştiau. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. Poate că făcuse un gest cu mîna. ca de pasăre. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. Trebuia să fie vîrful castelului. auzi o voce ― vocea lui Jack. Deci. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi . Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. zise Roger. trîntit jos. iar zgomotul se pierdu spre mare. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. avea să guiţe ca un porc. în dreapta. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. apoi o ridică la loc. da. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. şi se miră descoperind cît de repede respira. un timp domni liniştea. În timp ce privea. sentimentul de mare fericire se destramă. tribul urlă de bucurie. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. întreg desişul se aplecă. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi.. ar fi rămas fără apărare. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. Un obiect roşu se întoarse încet. În curînd. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. ca o roată de moară. Ralph se strînse instinctiv.. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere.. la doar un metru. Sălbaticul. chiar în mijloc. Enervat. Aşadar. În secunda următoare. ceva şuieră prin aer. unii tot îl mai pîndeau. simţea bătăile violente ale inimii.. cît o maşină. îndepărtat şi neameninţător. urlă de două ori. Ceva bubui pe stînca roşie. îşi dădu părul peste cap.. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Dincolo de desiş. într-o clipă. şi croise un drum lat de aproape un metru. dar. apoi cineva chicoti. Bolovanul sări mai departe. ― Dacă ne păcăleşti.. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. Domnea încă liniştea. Se ghemui fericit. era cît o căsuţă. avusese noroc. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. Lăsă iar suliţa. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. împreună cu Jack şi Roger. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. Răsună iar acel ţipăt strident. indiferent cine era. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. Nu răbufni nici un zgomot. Din nou tăcere. În cele din urmă. tulpinile albe şi zdrobite. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. Unul dintre gemeni se afla acolo. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. cu timpul. cît un tanc.. dar alţii. Ralph fu azvîrlit în aer. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. izbucnit în şirul de băieţi. în afara desişului. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă.mişcîndu-se în iarba înaltă. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. în umbra verde. apoi se stinse. Fireşte. În stînga. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. Ralph se ghemui mai mult în desiş. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. izbit de crăci.. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. pămîntul se cutremură.

Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure.reveniră. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. Să se urce în pom. Sălbaticul rănit gemu din nou. Auzi un zgomot ciudat. să treacă prin el şi să fugă înapoi. apoi nişte pîrîituri mai tari. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. iar o voce izolată răcni de trei ori. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. mînat de frică. În urma lui. Un strigăt. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. înarmat cu o suliţă. Din nou tăcere. iar părul îi căzu pe ochi. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. îşi ridică suliţa. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. Avea mai multe posibilităţi. Şi totuşi. rămase o clipă pe loc. Dădu de o potecă de porci. cu picioarele tremurînd. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. apoi coti. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. în fuioare albe şi galbene. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. şi inima îi sări în piept. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. răcni. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Apoi se făcu iar linişte. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. mîrîi şi aşteptă. În curînd. strident şi inevitabil. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. deodată. de lichid care se scurge. apoi se auzi un rîs înăbuşit. în două locuri. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. Din nou. Dacă navea încotro. cît să se gîndească! Apoi din nou. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. îl împunse cu suliţa. merse pe ea o sută de metri. ca să se ascundă printre liane. grupul invizibil rîse batjocoritor. iar sălbaticul rănit continua să geamă. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. Se certau groaznic. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. apoi o retrase. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. nu o tăcere deplină. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. Cuprins de panică. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. se auzi o singură voce. Un băţ se rupse. iar sălbaticul se frînse din şale. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. Fumul se strecura printre ramuri. Şopteau acolo sus. Dacă îl descopereau. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. Auzindu-l. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. Ralph îşi înăbuşi tusea. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. Ralph ţîşni. crăcile se mişcară violent în dreapta. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm.

se uită în jur. să se ascundă. un zgomot întunecat. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. crăcile mari pocneau în rafale. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. În timp ce fugea. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. estompînd sentimentul primejdiei. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. să forţeze cordonul. prea joase pentru a mai fi auzite. Să se ascundă. Ajunse în mijlocul draperiei. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute.ochiul cu care vedea mai bine. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. nu puteau fi decît Sam şi Eric. Dacă se strecura printre ele. Ştia că-l mai auzise. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. apoi descrescu. alergînd printre mărăcini. în timp ce pîndea. Ţipetele se auzeau departe şi slab. Să străpungă cordonul. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. deşi hotărîrea era disperată. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. Atunci. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. se culcă şi trase cu urechea. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. Aici. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. Să se caţere în pom. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. Deodată se trezi în luminiş. mai putea să se repeadă la sălbatic. La un strigăt mai apropiat. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. trunchiurile plesneau în foc. chiar şi atunci. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. Cineva strigă. şi să se furişeze înăuntru. se ridică şi porni în pripă. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. în cazul cînd îl descopereau. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. Focul se apropiase. Ralph alergă pe sub pomi. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. făcînd din el un neisprăvit. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. Fenomenul se intensifică. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. un mîrîit adînc. fiecare pată de soare clipi spre el.

se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. plin de sînge. cînd scurt.suliţă. uimit dar prudent. în spate. O faţă. Din spatele sălbaticului. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. cu spume la gură. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. ― Hei. O apucă la dreapta. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. Se împiedică de o rădăcină. cînd greu. în tăcere. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. ţipetele deveniră continue. epoleţi. Acum îl vedea de la genunchi în jos. aşteptînd încordat alte spaime. o ancoră şi un frunziş auriu. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. Ai să te întorci. care se făcea cînd lung. alergînd cu o iuţeală disperată. Deodată. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. aproape închizîndu-l. dîndu-şi seama cît era de murdar. în spatele lui. Uită de răni. Două mîini. O suliţă. Zări capătul suliţei. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. sălbaticul se schimonosi. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. apoi fugi iar. Păsările ţipau. Nu ţipa. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. iar sălbaticul se rostogoli. Zări o uniformă de pînză albă. cînd uşor. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. o frică disperată care prinsese aripi. Secundele se prelungeau. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. urlînd nebuneşte. şoarecii chiţăiau. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. Ralph îi răspunse timid: ― Da. La cinci metri mai încolo. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. Acum apăru şi celălalt genunchi. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. Alergau cu toţii. arşiţa pulsa la stînga. de mînie şi de disperare. Uşor jenat. mugetul pădurii deveni un tunet. În mijloc ― o pată de beznă. iar focul înainta iute ca fluxul. Sălbaticul înainta. o zbughi din tufişuri. Ralph scoase un ţipăt de groază. Apoi căzu. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. anunţînd că fusese descoperit. se trezi în luminiş. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. se lărgiră repede şi dispărură. Ralph o rupse la fugă. Pe plajă. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. Era o şapcă albă. Nu ţipa. încercînd să pătrundă prin beznă. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. din frunzişurile verzi. strivind tufişurile. Nu-l vedea decît de la talie în jos. Te-a văzut. Un băţ ascuţit. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. . Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. Fii gata. Se ridică împleticindu-se. şi apoi iar uşor. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. îi auzea cum înaintează. îşi ia măsuri. Simţea oboseala. Ofiţerul dădu din cap. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. îşi îndreptă picioarele. iar o creatură mică ţopăi. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. Zvîrli suliţa. Fii gata pentru orice eventualitate. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. urlă şi răcni. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. gata să-i implore să aibă milă de el. Un ofiţer de marină. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele.

cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. molipsiţi de lacrimile lui. ― Ştiu. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph. ― V-am văzut fumul. Alţi băieţi se apropiau.. Vocea i se ridică pe sub fumul negru.― Nu există nici un adult. păşi înainte. Şi au dispărut. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. ― Aşa a fost la început. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. tremura sub o durere copleşitoare. Ofiţerul dădu din cap încurajator. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. Cerul se înnegrise.. Ralph. Ralph îl privi tăcut. ― Mi-aş fi închipuit. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. Pe atunci eram strîns legaţi. adică. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă... Grozav spectacol. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei.. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. Dar nu mai scoase un cuvînt. cu beţe ascuţite în mînă. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului... să se tundă. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. 1954) . zise Ralph. Iar în mijlocul lor. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. se emoţionă şi el şi se simţi prost. ― Eu sînt. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. eu sînt. ca nişte mici sălbatici. mai înainte ca lucrurile. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. nişte ţînci cafenii. ― O să vă luăm cu noi. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. sper? E vreun mort? ― Doar doi.. Se răsuci puţin pe nisip. zise ofiţerul. care părea că-i îndoaie tot trupul. Fluieră încet. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi. În spatele lui. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. ― Vă distraţi şi vînaţi. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul. continuă el şi se opri. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja.. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. Unul se apropie de ofiţer. Ca în Insula Coralilor. se lăsă pradă lor.. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă.. ridică fruntea şi-l privi. domnule comandor. nespălat pe trup. spuse ofiţerul. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată.. înconjurat de zgomote.. murdar la nas. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. (LORD OF THE FLIES. cu burţile umflate.. ― N-a murit nimeni. Băiatul avea nevoie să facă baie. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. cu părul încîlcit. Ofiţerul. a înţeleptului său prieten Piggy. Un semicerc de băieţaşi.. ― V-am văzut fumul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful