WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Ţinea o cofetărie. Tăticu tău nu ştie. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. spuse Piggy. Îşi scoase ochelarii. Se întoarse pe spate. Trebuie să facem ceva... Piggy ieşi şi rămase gol. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. ― Am stat cu mătuşica. fiindcă. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. Îi tremurau buzele. ― Sîntem pe-o insulă. Nu mi-au dat voie. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. li se păru că arşiţa se înteţeşte. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. bombăni Ralph. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. ― Tăticu a murit. ca o apăsare ameninţătoare. ― Mă duc să-mi iau hainele. lîngă stîncă micuţă. nimeni nu ştie. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani.. ― Nu ştiu să înot. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. O rupse la fugă pe nisip. nu-i aşa? insistă Piggy. o să vină să ne salveze." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot. ― Au să-i spună la aeroport. pe un trunchi din apropiere. şiroind de apă. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. fiindcă. îndreptată spre lagună. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. zise el repede. Se aflau pe o insulă de coral. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. Uite-le colo. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. răspunse Ralph încet. ţinîndu-şi nasul cu degetele. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. gîndindu-se la această problemă neobişnuită. Prin arşiţa dimineţii. La acest ultim cuvînt. Aveam prăjituri berechet. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. Piggy se săltă şi el. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. Astma mea. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. E comandor de marină. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc.. sub razele neîndurătoare ale soarelui... Cîte voiam. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. Cînd o să intre în concediu. Piggy clătină sceptic din cap. iar mămica. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. M-a învăţat tăticu. . ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph.. Mătuşica. Se lăsă pradă viselor plăcute. îşi spuse Ralph. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. Ralph nu-i răspunse. zise Piggy.. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă.

Mătuşica nu voia să mă lase să suflu.. bolborosi Piggy. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. or să vină toţi. frunzele de palmieri porneau să şoptească. corpul lung de patruzeci de centimetri. se răsucea uşor în spirală. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate.. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile.. Ralph se entuziasma şi el. Pe apele lucioase.. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. între vîrful ei ros. ― Asta urmăreai. ― Cu ajutorul ei. Fireşte. Acum. ― Nu. E o scoică! Am mai văzut una la fel. iar jos strălucitoare. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea.. care.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan. iar mătuşica. ― Hai. E o scoică. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil.. Ala o ţinea pe zidul grădinii. iar Piggy. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. locul mult visat. se dovedi o fiinţă fără importanţă. Ca să ne adunăm. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph.. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. zicea. Zicea că-i o cochilie. Ralph o scutură. din cauza astmei. Cheamă-i! Neîncrezător. Scoica era interesantă. o adevărată jucărie scumpă. Ai s-o spargi. deasupra erau verzi. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Piggy nu-şi mai găsea locul. ― E o piatră.. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. Cînd or să ne audă. niţel găurit. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa.. îi putem chema pe ceilalţi. se strecurau ici şi colo brize uşoare. nu sufla în pietrele albe. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. proiectate de lagună. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. ― Ralph! Băiatul îl privi. ― .. Pe zidul din spatele casei cuiva. Aproape de cotul lui Ralph.. Ralph. Sînt sigur că. ― . dacai vrea să cumperi una. prinzînd brusc o viaţă adevărată. dar niciodată înţeles pe deplin.. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. ― Trebuie să facem ceva. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd.. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. Iată. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. cuprins de un entuziasm frenetic. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. răspunse Piggy. în această împrejurare. sub pîcla arşiţei.. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă . De un alb-gălbui închis. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. golind de nisip tubul adînc. afînat. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră.. ― Habar n-am. în sfîrşit. frumoasă. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui..mugeşte ca o vacă. acoperit cu un desen fin şi cizelat... Costă o groază de bani.o cochilie face o groază de bani. şi valvele roz ale gurii. ― Ai grijă. ― Aşa e. Cînd ajungeau la platformă. încearcă. Îl privi radios pe Ralph. Piggy se aplecă riscant. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. rîse încîntat. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă.

nisipiu. A apărut unul! Printre palmieri. Piggy bombăni pentru sine numele. gălbui. voinic şi blond. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. la vreo sută de metri de plajă. dar scoica rămase tăcută. încît Ralph. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. Piggy îl ajută să se salte. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. apoi i-l strigă lui Ralph care. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. făcînd speculaţii de tot felul. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. ― Parcă scuipa. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. blond. chiar şi embleme. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. Pe plajă se observau semne de viaţă. brunet. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. pe jos. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. ca un liliac. Între timp. O duse din nou la buze. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. se ivise un copil. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. Scoica răsună pe dată. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Unul brunet. înaintînd sub o pată neagră . cum se nimerise. cenuşiu deschis. palpitînd în pîcla arşiţei. castaniu. ca un pîrţ. în uniforme de şcoală cenuşii. Piggy se aplecă spre el. îşi croi drum prin desiş. un şuierat. sub razele verticale ale soarelui. Piggy se mişca printre ei. Păsările ţipau. Trei copii. ― Ia te uită! exclamă Piggy. ajungînd o pată între picioarele grăbite. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. provocînd un sunet jos. Cînd şi ultima pereche. ceva mai mic ca Piggy. ca în faţa oamenilor cu megafoane. se micşorase. precedînd un trup care încă nu se vedea. Era umbra unui copil care. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. Nisipul. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Strigătele din pădure se apropiau. animalele mici fugeau să se ascundă. ― Cum te cheamă? ― Johnny. între hohote de rîs. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. ― Suflă pe aici. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. Piggy striga ceva încîntat. Urmînd exemplul inocentului Johnny. pulovere şi ciorapi în dungi. singuri sau cîte doi. mai suflă un timp. Veneau tot mai mulţi. privindu-l cu ochi strălucitori. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă.iar. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. nu arătă nici un interes. Copiii care veneau de-a lungul plajei. degetul mare trandafiriu. cît Johnny de mici. Sunetul răsună din nou: apoi. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. albastre. la o încercare mai energică. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. Era un băieţel de vreo şase ani. ce dansa pe nisip. în umbra verde: capete cu păr şaten. Se petrecea ceva. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. Ralph continuă să sufle. în haine sau jersee. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. Băieţii se amuzară atît de tare. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. ocupat să sufle. capete care murmurau şi şopteau. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. Ralph obosi. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. iar lentilele îi sclipeau. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. Aveau insigne.

Puştiul blond pe care îl văzu. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. Merridew. Staţi jos. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. subţirel şi ciolănos. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. Eric! Apoi se încurcă. Cu toate acestea. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . ― Foarte bine atunci. învăluit în pelerina neagră. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. ― Sam. În cele din urmă. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. Merridew. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. aşa încît profilurile le erau turtite. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. îi răspunse Ralph. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. coborîrea. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. comandantul păşi înainte. Merridew aruncă fulgere din priviri. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Cei doi băieţi. Eric! Sam. se auzi cum le repetă numele. ― Leşină mereu. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. încît te uluia. cît hainelor. şi rămase clătinîndu-se în soare. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. cu o insignă de argint. Piggy nu-i întrebă de nume. Veniţi şi voi. căutarea hranei. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. le dădu un ordin. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul.. în două şiruri paralele. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. Pelerine negre. iar copiii rîseră. printre şuierăturile stridente ale scoicii. Ralph îi observă. Se întoarse repede. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi.. trăgîndu-şi suflarea. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. cămăşi şi haine felurite. Ralph încetă şi rămase nemişcat. Duceau în mînă pantaloni scurţi. iată ce era de fapt creatura. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. rînjeau împreună. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui.. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. Avem o întrunire. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. iar băieţii se opriră. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. Merridew se întoarse spre Ralph. însă fără a fi stupidă. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. ajunse la platformă. nu păru să-l mulţumească.şi tremurătoare. în faţa dirijorului corului. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. A leşinat la Gibraltar. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. ca nişte cîini. în vreme ce sufla din cochilie. ― Dar. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. La acest ultim amănunt răutăcios. membrii corului chicotiră. Merridew.. răspunse Merridew.. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. urîtă. Arşiţa tropicelor. sau gata să devină furioşi. Lăsaţi-l în pace. respectînd resemnat ordinul. Respirau împreună. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. iar gurile şi le ţineau deschise. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. vînjoşi şi plini de viaţă. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. Te rugăm. n-am putea. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. ― Unde-i trompetistul? Ralph. Făptura păşi din miraj. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi.. iar şirul se risipi. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. Cu pelerina fluturînd.

. Ăştia doi. ― Ştim aproape toate numele.. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. pe ăla. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. zise Ralph. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. Printre cei din cor. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. Maurice era primul ca înălţime după Jack. Murmură că se numea Roger şi tăcu. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. Bill.. rîsul se domoli şi apelul continuă. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. Ca să hotărîm ce-i de făcut. ― Atunci eu sînt şeful. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. Fatty2. . Ştim şi unele nume.. dar foarte puternic ― cochilia. tu eşti Sam. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. spuse Jack Merridew. ― Foarte bine. se ridicară imediat.. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. prin aclamarea lui Ralph. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. dar în hărmălaia iscată. ca un element tainic. Ştiu să cînt în do diez. corul înălţă mîinile. Băieţii se foiră. Unul dintre puşti. Piggy. Tocmai le-am aflat.. Izbucniră rîsete. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri.. Roger. ― Pe urmă. spuse că voia să plece acasă..... Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. zise Jack. Harold. ― Şi eu îs Eric. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. Henry. şi.. Cel care suflase în cochilie. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. pe care nu-l cunoştea nici unul. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. zise Piggy. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Ezită. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. sînt gemeni. Gura. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. Ralph se întoarse brusc. Pe mine mă cheamă Ralph.. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs.. vrînd-nevrînd. ― Eu sînt Sam. numără Ralph.. Henry. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia. făcea o figură aparte.. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. Băiatul brunet. cu mişcări furişe. ― Astea-s nume de ţînci. lăsîndu-l pe Piggy în afară. 2 Grăsanul. impunînd tăcere. Robert. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. spuse Merridew. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. Băieţii se foiră din nou.. Jack încercă să protesteze. continuă Piggy. ― Foarte bine atunci. În cele din urmă. Eu. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. grăsanul se îmbujora.. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna. ― Vorbeşti prea mult. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur. am uitat. Mai era şi un băiat slăbuţ.― Nu. spuse Jack. Apoi Piggy o ridică şi el. Ăsta-i Johnny.

gata să-i ofere ceva. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica..Cercul izbucni în aplauze. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. negru şi aspru. corul. iar el se ridică şi rîse scurt. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. atunci o să vorbim peste capul lui. corul e al tău. îşi văzură de drum. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. ― Fireşte. zise Ralph. Se ridică. o să fim salvaţi imediat. Paloarea leşinului îi dispăruse. ― Ascultaţi-mă cu toţii. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. vioi. se ridicară. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph.. era un băieţel subţirel. Ralph. . apoi se stinse.. Ochelarii lui Piggy scînteiară. Da' ne-a chemat scoica ta. privind pe sub o claie de păr drept. Am fost cu el înaintea celorlalţi. O să merg eu. ― Vin şi eu. ― Foarte bine.. ― Jack e şeful corului. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. ― Bine... ― Şi Simon. ― Sau vînători. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. Pînă şi corul aplaudă. Piggy se foi.. zise Jack şi se ridică. Trei sîntem de-ajuns. ― După ce te-am rugat că nu vreau. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. care îi atîrna în laţe. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră.... trecînd de bazin. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. Dădu din cap spre Ralph. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy.. Scoateţi-vă pelerinele. iar cînd Jack observă. te-am rugat să nu le zici. ― Am putea face o armată din el. Jack şi. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. Din cînd în cînd. Se împrăştiară cu toţii. i-o tăie Jack... Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. ― Dar. ― Nu eşti bun la aşa ceva. Ralph îl privi. Se înroşi. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă.. ― Şi eu. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. Ralph se întoarse spre el. ― Dacă Simon merge între noi. Băieţii din cor. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. Murmurul se stîrni iar. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Băieţii ar putea. în timp ce văzduhul vuia. ― Am putea. impunînd tăcere. Rămîneţi cu toţii pe loc. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. Cei trei începură să meargă la pas. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă... Ralph îi privi cu admiraţie. Dacă nu-i o insulă.. iar buzele îi tremurară.. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. ― N-avem nevoie de tine.

Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. Ralph se zgîriase rău. încălecate de un bloc pus pieziş. pătrunzînd adînc în universul plantelor. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. . Fluxul scăzuse. Cred că-i calea cea mai uşoară. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. stîncile sînt tot mai greu de urcat. Haideţi. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Reveni la platformă. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. mirajele se mai domoleau. îmi pare rău dacă te simţi jignit. Lianele. oricum. Acum. Pădurea vibra subtil. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure.. fără să-şi fi pierdut. Toţi trei se înfierbîntaseră. zise imediat Jack. gîfîind. Singurul lor ghid. Cînd încetară să rîdă. Ralph. ca o piramidă. şi aşa mai departe. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. zise Ralph. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. şi strînge numele băieţilor. ― Haideţi. trebuiră să rîdă din nou. dar. de pildă. zise Jack. ― Mai bine Piggy decît Fatty. iar peste bloc un altul. Prins în păienjenişul lianelor. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. forma sau realitatea. Găsiră capătul insulei. Ralph cercetă bezna de sub pomi. zise el. Ralph rămase alături. claie peste grămadă. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. pentru a da de urma cărării în continuare. Asta-i treaba ta. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. zise el. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. stătu în mîini şi căzu. prin magia mirajelor. E o mică îndoitură ― şi. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. ― Hai. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. La revedere. groase ca pulpele lor. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. Piggy. fiindcă nu există un colţ. era direcţia pantei: dacă o gaură. erau murdari şi frînţi de oboseală. Văzduhul sclipea. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. poate în cea mai grea clipă. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. reuşiră să urce. Se întoarseră unul spre celălalt. zise Ralph. Piggy rămase nemişcat.. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. făcînd-o tare ca o şosea. Întoarce-te. ― Animalele. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. Într-un fel. vă daţi seama. sîntem exploratori.. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. astfel că zăceau strîmb. Cei trei băieţi începură să se caţere. şerpuind în sus. aproape de sfîrşitul după-amiezei.Se aşternu tăcerea. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. care apărea foarte desluşit.. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii.

Locul era plin cu flori albastre. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. sau a unei jumătăţi de golf. un fel de plante de stîncă. ridicîndu-se de pe plante. spre ţărm. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. mai tare. propuse Ralph. anevoios. acum. în lungimea bărcii.. accelerare. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. hotărî să nu se întoarcă. Porniră însă nu spre vîrf. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. Cînd se despărţiră. ca un fort. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. cînd o împinse. căzu. în cele din urmă însă. se desprinse. înaintea lor. un praf alb şi roz pluti în aer. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. de un verde intens. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. hurui. cobora în spate. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării.. zburînd şi aşezînduse la loc. pivotă pe un punct de sprijin.― Asta-i o adevărată explorare. ― Haideţi. se rostogoli. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. apăsare în punctul final de echilibru. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. Ralph se întoarse spre ceilalţi. Insula semăna oarecum cu o barcă. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . Ecouri şi păsări îşi luară zborul. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. Mai departe. cocoşată la un capăt. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. recife. ― Tot ce-i aici ne aparţine. Ralph se opri. pădurea de sub ei se zgudui. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare.. Ce păcat că n-avem hîrtie. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. zise Jack. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. se balansa în aer. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. în sfîrşit. ― Ar trebui să desenăm o hartă. mai tare. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi.. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. Stîncă era cît un mic automobil. De ambele părţi ― stînci. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura.. apoi întinderea plată a junglei din insulă. în beznă. plecară. Calea spre vîrf le părea. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. Prin aer roiau fluturi. zise Simon. în peretele muntelui. Cînd mai aveau cîţiva paşi. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. aşa că reuşiră să urce repede poteca. deasupra acestui capăt al insulei.. o stîncă aproape izolată. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. solemn. străjuite de mare. ridicare. pentru a ţine ritmul. o coborîre mai domoală. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. drumul spre vîrf se dovedi uşor. în curînd. fără să se mai cufunde în beznă.. accelerare..

Tufişuri de lumînare. Pe cînd înaintau. ― Haideţi. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. apoi brazda. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. ― Nu-i poţi aprinde. Jack arătă în jos. trunchiuri zdrobite. mugi şi plesni ca un bici. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. ― Muguri de lumînare. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. Cu ochii strălucitori. Rîseră. pradă unei spaime demente. Cei trei băieţi se repeziră. guiţăturile crescură. Tot acolo. ― Uite unde am aterizat. ― Totul ne aparţine. stăteau strînşi la lumină. savurau dreptul de a domina. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. dar nu cred că insula-i locuită. devenind disperate. iar mugurii. zise Jack. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. Coborîră pe o costişă de stîncă. foarte ascuţit şi insistent. spuse Jack dispreţuitor. dădu din cap. zbătîndu-se. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. faţa îi strălucea. Ralph se uită în jos. de un verde ca ceara. trăgînd o linie continuă cu creta. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. Am văzut poze cu stînci de-astea. Apa din golf era albastru-verzuie. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. Ridică braţul. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. ― Uite un recif. Guiţa subţire. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. Doar seamănă cu lumînările. sau vreo barcă. Jack pălise sub pistrui. ― Sînt luminări verzi. lianele continuară să se smucească. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. pîn-au să vină să ne ia de-aici. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. Erau sus de tot. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea.. pe pantă. pornind din locul sterp unde stăteau. printre flori. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. Pădurea fremăta. iar după-amiaza trecuse de mult. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. îngrădea mai multe laturi ale insulei. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. O să vînăm! O să prindem animale. de jos. Un recif de coral. Ralph îşi făcu palmele căuş. Haideţi. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. am aflat ce voiam. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. o ţine muntele. Simon îi privi tăcut. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. înfiptă în lagună. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. Muguri de lumînare. zise Ralph. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. ca să iasă din plasa elastică. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. iar apoi la locul dramei. unde nu se vedea nici un recif. Simon vorbi primul.şi îndrăzneţ.. în josul defileului. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. zise Ralph. făcură salturi şi urlară pe munte. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Băieţii cercetară totul.. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. ― Parcă sînt nişte lumînări. cu gurile deschise. îşi . Fluxul înainta. triumfători. nu le putem mînca. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. apoi se uitară în largul mării. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. dar obosind înainte de-a fi terminat. îşi dădură seama că şi lor le era.. în direcţia opusă. pentru o clipă. remarcă Ralph. O să ne asigurăm mai tîrziu. ― E mai abrupt. Băieţii se uitară unii la alţii.

spre bazin. că platforma se şi umplu. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. din pricina sîngelui de nesuportat... data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. Şi mai e ceva.. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. ― Guiţa. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă..... vedeţi. ― Dar. Se uită împrejur fioros. Data viitoare. ― Aşa că.. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung... cu partea stîngă a trupului la soare. . ― Eram gata. pe iarbă. zise Jack.. Întrunirea se linişti. La dreapta lui se găsea grosul corului. nici bărci şi nici oameni.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. se apucară să caute şi să devoreze hrana..... fără alţi oameni pe ea. Se uită la stînga. ― Aşa. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor.. Întrunirea murmură. ― Nu există nici un om mare. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. dar nu-l ajuta. altfel nu poţi mînca din carnea lui. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. zise Ralph. Băieţii din cor. ― Şi încă un lucru.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. zise Jack. îl întrerupse Jack. Nu se poate să vorbim toţi odată. ― Înainte de a-l putea omorî. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. Ralph îşi drese glasul. So ţină cînd vorbeşte.. îşi puseseră hainele. Piggy stătea alături. la stîngă băieţii mai mari. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. ― Da. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. se ghemuiau ţîncii. nici fum. N-am văzut nici case. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. ca la şcoală. nu se împung. sfidîndu-i să-l contrazică. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. ― A scăpat. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. Va trebui să ridicăm mîna. simţind prea tîrziu arsura razelor. Ca să vînăm porci.. ― De ce n-ai. ― Alegeam locul. Ieşiră la lumina soarelui. Sînt porci pe insulă. apoi tăcu. e nevoie de o armată.. ― Ascultă. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Tăcere. ― Alegeam locul. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. zise Jack. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. Data viitoare avea să fie fără milă. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos. îşi scoseseră pelerinele.. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. ― Am văzut. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. care nu mai formau un grup compact. Sîntem pe o insulă nelocuită. nici urme de paşi. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. ― Porcii se înjunghie. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur.. Ruşinaţi. în faţă. dar. ― Cu toate astea.. îl corectă Ralph violent. ca să vînăm.

Ralph îi luă cochilia din mînă.. apropie-te.. ― Stînci.. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei.. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. ― Poate că ştiau unde mergem. ― Foarte bine. dar poate că nu. iar Jack şi Simon tăcură. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. Stătea în picioare. revenindu-şi oarecum. în timp ce-i ştergea de cămaşă. Piggy... zise Piggy. ca o pisicuţă. Se uită la feţele lor atente. Un nichipercea de vreo şase ani. E o insulă bună. Un grup de copii mici îl împingeau. voi toţi. Jack se aşeză.. continuă el. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. haide. Jack rămase în picioare. Tăcere.. zise Ralph. Jack se ridică în picioare. Şi nu ştiu unde sîntem. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. ― Şi flori albastre.. ― Insula coralilor. ― Comoara din insulă. Făcu un gest larg. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. se uită nesigur la Ralph. ― Sînt şi porci. E grozav. îl împinseră spre Ralph. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. ne putem distra. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. Piggy. Băieţelul se uită împrejur. ― Sîntem însă pe o insulă bună. Nimeni nu ştie unde sîntem. zise el. ― E insula noastră. Ralph continuă. cînd voi toţi. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte. Doar eu. Deodată. ― E ca într-o carte. Si hrană. ― Asta voiam şi eu să spun. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des.. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns.. care pe o parte a feţei avea o pată. Ralph zîmbi. Tăcerea era atît de desăvîrşită. Piggy îşi puse ochelarii.. ― Să facem reguli! strigă el nervos. ― Rîndunici şi amazoane. Ceilalţi băieţei. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. Jack. iar el nu voia să înainteze.. cuprins de panică. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. ne-am putea distra pe insulă. care îi zîmbi. ― Nimeni nu ştie unde sîntem. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. dar erau serioşi. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. şi mîngîie buşteanul. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. ― Vorbeşte! . şi apă în care să ne scăldăm. ― Ala cu trompeta. Îi urmări o clipă cu ochi mari. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. Se întrerupse pentru a urmări efectul.― Şi nu-l va întrerupe nimeni.. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. ― Tăticu.. un semn din naştere. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. Ralph scutură cochilia. în picioare. Se iscă hărmălaie.. Jack întinse mîna după cochilie. care şopteau. ― Îl încurcaţi pe Ralph. de culoarea dudei. Am găsit hrană şi băutură şi. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată.. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări..

se simţi învins. Băieţelul se ghemui şi mai mult. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. explică Ralph prietenos. una de-aia din pomi. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. Adunarea tăcea. Ralph rîse şi se uită împrejur. Uite la ce m-am gîndit. Trebui să . Părea confruntat cu un lucru intangibil. fireşte. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. Trebuie să ne distrăm. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte.. Ralph îl convinse să ţină scoica. Briza rătăcitoare. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. ― Şi chiar acum pe plajă. stîrni uşurare şi veselie. Cei mai mari fură de acord. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. M-am gîndit. fireşte. printre ţînci. Chiar dac-ar fi.. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. pentru o clipă.Băieţelul întinse mîna după cochilie. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. Foarte mare. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. Simpla afirmaţie. auziseră de coşmaruri. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. nesprijinită de vreo dovadă. Ralph rîse. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. Jack luă cochilia. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. ― A visat. ― Ralph are dreptate.. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. ― Unde? ― În pădure. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi.. A văzut-o. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. şi. dar şi enervat. şarpele ăla. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. vom fi salvaţi. Bombănituri. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. Ralph se enervă şi. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. ca Africa sau India. ― Probabil c-a visat urît. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. ― O fiară? ― Ca un şarpe. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. Se gîndi din nou. Nu-i nici un şarpe. Murmure. ― Zice c-a văzut fiara. strecură niţică răcoare pe sub pomi. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. iar adunarea hohoti. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. dar ici şi colo. Şi trebuie să fim salvaţi. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Aprobară din nou grav. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. sau poate apusul soarelui. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. Nu trăiesc decît în ţările mari... ― Trebuie să fim salvaţi. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. iar ceilalţi băieţi îl imitară.

Se opri. care plesnea de admiraţie. plină de hărţi. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. Jack. Acum ţineau la el şi îl respectau. prin briză. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. Ralph roşi. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. Departe. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. într-o bună zi. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. le alunecaseră pe ureche. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. acolo jos avem lemne de foc. ― O să facem un morman de vreascuri. ― Tatăl meu e în marină. Din nou veselie şi bună dispoziţie. Aşa că vedeţi. sub arşiţa umedă. La întoarcere. ţipînd să se facă linişte. Doar Piggy nu muncea. şi apoi în cealaltă la Jack. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. şi Piggy. Din nou. Apoi. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor.. Chiar şi ţîncii plecară. împărţind greutatea. Suspină. şi mormanul de vreascuri crescu. care rînjea. ― Mai e ceva. Dacă se apropie un vapor de insulă. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. ― Şi. Încetul cu încetul. Piggy îşi regăsise răsuflarea. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. de viermi şi de putreziciuni. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. dar fără să-l audă cineva. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. poate că n-o să ne observe. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. stîrnind un nor de aşchii. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. răsunau trosnituri şi rîsete. Nu rămaseră decît Ralph. se uită într-o parte la Piggy. purtat de propriul triumf. Zice că regina are o cameră mare.scuture cochilia înainte de a se face auzit. au să trimită aici un vapor.. Sepcile lor negre. simbolice. Pomii. uitînd de cochilie. Să-i ajutăm să ne găsească. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. mare sau mică. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. Jack răcnea printre ei. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. lianele îi cotropeau. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. arătînd că şi el ştia să bată din palme. ca nişte berete. Ralph scutură cochilia. încîntat de concluzie. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. nu aveau destul pămînt ca să crească. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. cu cochilia în mînă. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. luă cochilia. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. pe peretele mai abrupt al muntelui. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. pe care sînt desenate toate insulele din lume. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. înaintea lui. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. ― Uite. Simon. ― Ca nişte ţînci. Ralph se sculase şi el. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. zise Piggy. apucîndu-se cu toţii de treabă. Piggy îl privi dezgustat.

.. Căldura bătea la mare distanţă în jur. pe munte. ― Totu-i neclar. ― Nu pentru noi doi. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. Le freci. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. iar Ralph stătu în mîini. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. Pînă şi copiii cei mai mici. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte.splendoare. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. iar briza era un rîu de scîntei.. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. dintr-o parte într-alta. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna.. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. Gemenii. roşu la faţă. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. ― Hei. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. Ralph vorbi primul. Începu să se bîlbîie. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. Mai jos. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. imitînd mişcarea. Aproape imediat. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. Rînd pe rînd. crescu. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. pînă cînd fumul se împrăştie. Împreună. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Viaţa deveni o întrecere cu focul. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. Jack roşi şi el. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. cuprinse o ramură. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. nimeni nu se gîndea la urmări. ― Freci două beţişoare. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. Flacăra. rîzînd cu mare chef. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. a aventurii şi a mulţumirii. Piggy se apropie. cu o inteligenţă nebănuită. iată sarcina imediată. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. Îi aruncă o privire lui Ralph. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. zise Ralph. oferind o mînă de ajutor. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. . ― Ochelarii! urlă Piggy. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. Nici nu-mi văd mîna. ! Băieţii ţopăiau de fericire. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. unindu-şi eforturile sub povară. ― Piggy. ieşi cu greu şi atent din pădure. Ralph şi Jack se priviră. Îşi frecă mîinile. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. ― E îngrozitor de greu. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. Ţinea cochilia sub braţ. Apoi se dădură înapoi. băieţii încă munceau.

― N-a fost un foc care să ne fie de folos. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. O să iasă şi mai mult fum. zise Jack.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. Sîntem englezi. ― L-am aprins cu ochelarii lui. care se aplecă şi se risipi în vînt. cerînd tăcere. Ăsta a fost ajutorul lui. Jack se ridică. ― Ralph.. Piggy se aşezase între două stînci. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. care apoi se stinse. Jack se întoarse furios. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. îşi dădură brusc seama de venirea serii. La asfinţit. de cenuşă. ― De acord cu Ralph. Băieţii îşi dădură asentimentul. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. Şi mai e ceva. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. Pala se micşoră repede. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. îl facem în trei locuri. Doar o pălălaie. Ralph îi luă cochilia. nu sîntem sălbatici. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat.. Se aruncară jos la umbră. ca nişte cîini. ― Am cochilia. Ne întâlnim unde e cochilia. ― Gura! Piggy se posomori. iar englezii sînt cei mai buni la toate.. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. Şio să-l aprindem iar. Acest act generos stîrni un val de aplauze. Nici urmă de vapor. într-o parte aerul era răcoros. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. Te-ai mulţumit să stai. chiar dac-am încerca. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. printre stîncile sparte. adică pe vînătorii mei. cînd o să vrem. în două grupe. ţinînd cochilia pe genunchi. şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. răspunse Piggy indignat. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. Se iscă un murmur. La urma urmei. zise Maurice. ca şi jos pe plajă. spuse Simon. Adunarea aprobă grav. Trebuie doar să . soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. transformîndu-se într-un vînt uşor. ― Să punem crăci verzi. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. grozav ai mai încercat. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. ― Am cochilia.. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă.. ― M-am uitat pe mare. Aceeaşi regulă aici. Piggy vru să vorbească. zise el. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. ― Acum lăsăm focul să se stingă. o să vină şi-o să ne ia. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. ― Ce să zic. aşa că taci din gură. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. zise Jack dispreţuitor. am să împart corul. ― Am cochilia.. Băieţii zăceau suflînd din greu. Jack le zîmbi şi agită cochilia. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. sus. Se întoarse către Ralph. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. săptămîna viitoare. Aerul se mişcă puţin mai repede.

. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. care părea că zguduie muntele. sau Simon. Am dreptul să vorbesc. rămase în picioare. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. începură să chicotească. Între timp. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare.. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. sau Maurice. Mi-e teamă. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic.. Revelaţia. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. iar tu mi-ai zis să tac. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. Sfidîndu-i. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. îmi spuneţi să tac.. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. uitîndu-se peste ei. strigă Piggy.aşteptăm. iar apoi fumul se înteţi. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. Fumul crescu. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. încît tăcură cu toţii. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. cu un realism amar. ― Ce spui? ― Cochilia. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. Şi era lemnul nostru de foc. Noaptea e foarte frig acolo. şi se întoarse spre Ralph. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere... Va trebui să fim mai atenţi. răspunse Piggy jignit. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. cuprinse parcă de o energie sălbatică. ascultaţi-mă! în primul rînd. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. Toţi băieţii. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. ― Am vrut fum. Atinseră primul pom. ― N-avem nimic de făcut. dar dacă Jack. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. ― Am cochilia! Vă rog. Veveriţa sări pe aripile vîntului. Dacă zic ceva. de-a lungul laturii ostile a muntelui. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. răspunse Piggy trist. Flăcările. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. dar mişcarea . asta-i tot.. Se opri în mijlocul tumultului. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. cuprins de indignare. Piggy îşi ieşi din sărite. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. Fatty! ― Am cochilia.. Am cochilia. nu-i aşa. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. Piggy luă cochilia. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. Am dreptul să vorbesc. Se linse pe buze. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. crescînd mereu şi deschizînd drum. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. cu excepţia lui Piggy. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. Gemenii chicotiră. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. pe plajă. Jack îşi mută ochii de la foc.

. ― Poate că s-a întors la. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. la zece metri deasupra. iar focul mugi spre ei. Se aplecase ca un alergător.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. Sub ei. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia... o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească.. ― . neobservat. nu-l mai văd. Iar cînd zice ceva... parcă de ruşine. ― Ţi-am spus. fără să le vină să creadă. Treaba ta dacă nu i-ai numărat.. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă.. soarele se odihnea aproape deasupra mării. luminate de jos. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească. Se opri să-şi tragă răsuflarea. ― Piciul ăla. ― Gura! ― . nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu. s-au risipit peste tot. ― . se furişă vreo cîţiva metri şi se opri. ― Nici n-aţi ajuns bine aici. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă..iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. Tîra în mîna dreaptă . Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte.. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. ca un cîine. s-au dus în pădure. Uite. Jack se întoarse la el... înaintă anevoie în patru labe.. aţi dat foc la întreaga insulă. apoi scrută penumbra tufişurilor. Ţi-am spus să faci o listă de nume. şi porc fript. ― Şi asta nu-i tot.unde-i? Ralph bombăni un răspuns. ― Deci. răpăiala de tobă continua... Văzu un laţ de liană. o rupeţi la fugă ca. Apoi. cu nasul aproape de pămîntul jilav. se decolorase. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. Părul de culoarea nisipului. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. agonizară şi căzură la loc.. unde-i. Au aşteptat două minute. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc.. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. c-aţi aprins un foc de tabără inutil. Printre băieţi se stîrni un murmur.. iar de jur împrejur ― tufişuri.. asta o să mîncăm. arsă de soare. trecînd pe dedesubt. cel cu semnul pe faţă. încercînd să respire. apoi s-au aruncat în mare. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide.. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. care apoi se stinse.. pe partea ostilă a muntelui. la. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere... căci se înăbuşea. Un pom explodă în foc ca o bombă. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. îl frecaseră cu ţepii lor. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. Feţele băieţilor erau roşii.... ― Cel care a pomenit de şarpe. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. Era acolo. vorbi el gîtuit.

o clipă. ― Simţeam nevoia să beau. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. ― Şi trag chiulul întruna. dar nu-l observă. În cele din urmă. pe Jack. îşi plimbă ochii peste Jack. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. ― Afară de vînători.. susţinînd acoperişul întunecat. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. Odată întins la pămînt. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. Excrementele de animale erau calde. Gesticulă. Trebuie să mai fi rămas. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. vorbi Simon din adăpost. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. Se trînti la picioarele lui Jack. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. pe faţă i se aşternu o paloare. ridică fruntea şi respiră uşor. Unul din ele se deteriorase complet. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. netede şi scoteau aburi uşori. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. Mi-e sete. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. Apa i se prelinse pe bărbie. iar el cercetă concentrat solul. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. şi deschise ochii. ― Iartă-mă. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. lîngă pom. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. În gaura făcută. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. scăldat în sudoare. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. respiră scurt. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. Zăceau grămadă printre brazde. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. aproape înnebuniţi.. căutînd un cuvînt. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. seducător. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. ce părea că vine din abisul secolelor. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. ţîncii sînt. salut! Apă? Acolo.un băţ de vreun metru şi jumătate. în spatele lor. Erau de un albastru-strălucitor. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. încoronate cu frunze de palmier. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. apoi sîngele îi năvăli la loc. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. plină ochi cu apă proaspătă. Simon rămase pe loc.. Vezi? Am . uitîndu-se prin gaura din adăpost. ― Aveţi cumva apă? Ralph. cu nările larg deschise. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. pe gît şi pe piept. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. În dosul lianelor. şi bău.. ― Ei. încruntat. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. închise ochii. Respiră zgomotos cînd termină. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. într-un suspin lung. Ridică suliţa şi se strecură înainte. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. ― Mai înalţ-o puţin. marea sclipea şi Jack auzi voci. înălţă privirea din masa de frunze. tresărind. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. Erau verzi ca măslina. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. Ralph stătea în faţa lagunei. Ei bine. Apoi însă. stîrni ecouri. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. Şi el. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. Înjură. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. Jack rămase pe loc. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. respiră adînc.

or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. Şerpii nu erau pomeniţi. pe Jack îl apucă furia. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. dar a căzut suliţa din el. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. ― Ca şi cum. E uşor să-i auzi. un submarin sau un televizor. ― Am crezut c-o să reuşesc.. ― Şi n-o avem. ― Dar n-ai făcut-o. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. Şi ne trebuie şi adăposturi. Copiii visează..? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. Jack roşi. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon. în afară de asta.. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. Da. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. M-am.. Uimiţi de întrerupere. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. ― Ai băgat de seamă. A trebuit să mă duc. S-au scăldat. ― Mă acuzi.muncit toată ziua cu Simon. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. ― Deocamdată n-avem deloc. Şi atunci. Ca şi cum.. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. e ― Dar n-ai făcut-o încă. nu? ― Ne trebuie carne. Eu le-am dat drumul. M-am gîndit că singur. o să avem sigur nevoie de adăposturi. Se ridică într-un cot. Ţîncii. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic.. zise Ralph încet. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. . Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. Doar atît.. să mănînce sau să se joace. Duşmănia era limpede. ― M-am dus să explorez. or să vină cu toţii în fugă. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. ― Sînt sigur că. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. ― M-am dus să explorez. le e teamă. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. Nu ne-a ajutat nimeni. ― Întruniri. Discutăm. aşa e. Şi mai e ceva. reluă Simon.. ― Vorbesc de ce se întîmplă. ― Tu eşti şeful.. ştii bine. De două ori pe zi. Dă-le ordin. ― Vorbesc şi ţipă în somn. ― Sînt scrîntiţi. La sfîrşitul întrunirii. S-au dus să se scalde. ― Ce anume? ― Ei bine.. dacă n-ar fi fost intonaţia. nu trebuiau pomeniţi.. dacă suflu acum în cochilie. o să fim foarte solemni. Simon îşi scoase prudent capul. zise Jack. Avem nevoie de adăposturi din pricina.. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă.. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată.. ― Vrem carne. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. Chiar şi unii dintre cei mari.

ca vacile acasă. uimiţi de sentimentul duşmăniei.. ca un fel de. Vînezi! În timp ce eu. Simţi că nu vînezi. nesigur dacă Ralph îl ia în serios.. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă. ― Salvaţi? A. ― Fireşte.. ― Zi-i mai departe. scrutînd orizontul.. Fireşte. ― Cămin.se duc sus. tremură... ― Aşa că ne trebuie adăposturi.. Ralph se încruntă. Vreau să spun.. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. cu ochii la apa . amintindu-şi de măreţia primei zile.. Doar. ci că eşti vînat. Roşi brusc. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. cînd eşti singur. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. nu cînd culegi fructe. se îngroşă.... ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. Se opri o clipă. nu-i nici o primejdie. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului.. încît Ralph tresări violent.. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. iar apoi se caţără pe coloana firavă. La capătul platformei zăcea culcat Piggy.. ― Aşa te simţi în pădure. să se odihnească în timpul arşiţei. apoi se întoarse.. n-au încotro. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea.. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă. ca să nu ne vadă. murmură Ralph. poate să-i înconjurăm şi atunci. Tăcură din nou: Simon concentrat. în pădure. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede... Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc. cînd vînezi. conştientă parcă de privirea lor. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit. nu-i nimic la mijloc. doar. nu ştiu.. ― Păi. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci... te trezeşti uneori că. Doar o impresie. cît soarele e prea puternic. se înălţă şi dispăru. Ralph îl examina prin claia de păr blond. ― Au pus pe foc ramuri verzi. da. Rădăcina de jos a şuviţei.... Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. ― Mă întreb cît de departe se vede. ― . ― Nu iese destul fum. Jack îşi strînse picioarele. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz. să ne vopsim feţele. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi... Ralph neîncrezător şi vag indignat. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. ca să stea la umbră. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. Ralph continuă.. ― Doar eu ştiu cum se simt...― Nebuni de-a binelea.. sus de tot. Ralph îşi mută primul privirea.. ― Dacă vînezi. Înţelegi? Asta-i tot. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack.. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. desigur. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. deveni tulbure şi alb-gălbuie... fireşte.. ― Exact.. ― La cîţiva kilometri.. ― Cu toate acestea... Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt.

Pielea. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. Aerul de aici era întunecat. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. pînă sus. neobişnuite. cu bărbia ascuţită. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. strigătele. şi. lianele ţesuseră un covor uriaş. Apoi. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. printr-un consemn tacit. chiar dacă era nesatisfăcătoare. destul de închisă la culoare. jungla înaltă îl înghiţi. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. ― Am să te ajut niţel. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. după ce mă scald şi mănînc. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. ca şi Jack. Cînd îi sătură. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. nu se afla la bazin. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. zise Jack. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. lucind de transpiraţie. Cînd ajunseră însă la adăposturi. ― S-o fi săturat. În curînd. Ralph se întoarse la adăposturi. Îşi croi drum în susul brazdei. cu dragoste şi ură. ― Iar pe urmă. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. şi s-a dus să se scalde şi el. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. ― A întins-o. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. se opri şi se uită împrejur. ― Simon! El e de folos. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. printre pomi. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. Ralph se încruntă. pe care se aşteptau să-l găsească. iar o liană sprintenă arunca raze . Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. se sprijinea de cei încă în picioare. Simon dispăruse. ― E un băiat ciudat. murmură Jack. Simon. Se priviră nedumeriţi. apoi se oprise. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. E neobişnuit. se bronzase puternic. Era un băiat mic şi osos.sclipitoare. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. Vorbeau. Doar că. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. incapabile să comunice. Simon a muncit ca şi mine. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. ― Poate mai am timp. în bolta întunecată. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile... zise Jack. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. în lumina soarelui de după-amiază. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. Toţi ceilalţi s-au cărat.. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. continuă el şi arătă spre adăposturi. în bîzîitul albinelor. ― Băieţii nu-s de mare folos.. prăbuşit de-a lungul unui colţ. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. înainte de-a mă scălda. cu Jack alături. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. unde viaţa continua zgomotos. Jack îi dădu dreptate. Un pom imens. ― Nu te deranja.

iar arşiţa şi agitaţia se domoliră.galbene şi roşii pînă în vîrf. Bezna potopi totul. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. se rupeau în bucăţi. Seara înainta repede. spre sfîrşitul după-amiezei. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. Se uită peste umăr. iar viaţa era atît de plină. tot timpul zilei. În larg. După ce soarele apunea. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. ca momente cînd te puteai juca frumos. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. se pomeni într-o colibă mică. prinzînd reflexe de perlă şi opal. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. fiind prin urmare dată uitării. ca fundul mării. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. marea impunătoare şi aerul plăcut. alunecară pe vîrful tufişurilor. inundînd drumurile dintre pomi. O clipă. adaptarea completă la acest nou ritm. Se ghemui. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. La amiază. devenind albastru şi dens. iar orizontul se uniformiza. pentru a se încredinţa că era complet singur. ca un ochi mînios. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. urcară spre boltă. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. Era un alt moment de răcoare relativă. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. muriră şi culorile stridente. de la statura lui Ralph în jos. descrescuseră. tradiţia nord-europeană a muncii. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. poate chiar dormind. Descreşterea în înălţime. Apoi. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. iar bezna se adună pe sub pomi. încît speranţa devenea de prisos. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. O dată cu dispariţia treptată a luminii. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. ca şi Jack. acolo unde nu exista uscat. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. şi. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". Nimic nu se mişca. despicîndu-se în suprafeţe plane. încît le pată de transpiraţie. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. se întrezărea ameninţător uscatul. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. Spre amiază. Acceptară plăcerile dimineţii. mirajele se împuţinau. avea loc treptat. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. se mişcă aproape pe furiş. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. enervante prin mişcarea lor imposibilă. La prînz se petreceau lucruri ciudate. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. tremurau. Piggy. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. bîzîitul albinelor. Marea sclipitoare se umfla. ameninţat însă de venirea întunericului. cu un aer savant. Uneori. după trecerea lui. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. avea ochii roşii şi era foarte trist. De atunci slăbise. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. Cu toate acestea. se înălţau spre cer. Simon dădu drumul perdelei de frunze. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. o dată cu asfinţitul. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. pe recife. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. cu . bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. Simon se opri. soarele strălucitor. Bobocii ca nişte luminări fremătară. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. sub stelele îndepărtate. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. se strînseră la loc. cîntînd şi plîngînd. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. vorbind. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. Ajuns înăuntru. desfăcu frunzele şi se uită. destrămîndu-se ca un balon. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă.

fiind destul de mare. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. cercetau noul tărîm. cuprinzînd pe Simon. În acea după-amiază. întîmplător. Maurice îl urmări rîzînd. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. Acum. acasă. poate nu prea fericiţi. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. Acum devenise ascultător. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. Pe Henry spectacolul îl fascină. şi. şi care îi preocupau în mod special. Altfel însă. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. duceau o viaţă a lor. mărind dezastrul. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. Henry depăşi palmierii şi umbra. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. pe care fluxul le umplu. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. Roger îi conduse direct prin castele. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. care. lăsată pe ceafă şi pe frunte. fiindcă îi intrase nisip în ochi. fiind prea tînăr ca să evite soarele. într-o oarecare măsură. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. poate insecte. flori ofilite şi pietre interesante. şi încercă să le . ros şi albit de valuri. Prin minte îi trecu o scuză. Aici se jucau puştii. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. foarte distinctă. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. dacă erau sau nu coapte sau bune. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. aşa că nu protestară. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. ziduri. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. creaturile transparente curăţau plaja. căutînd încurajare. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. care dispăruse încă din seara marelui foc. îngenuncheaţi în nisip. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. dărîmîndu-le cu piciorul. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. Cu organele lor delicate. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. excremente de păsări. iar Roger îl urmă. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Roger rămase cu ochii la puşti. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. înalte cam de treizeci de centimetri. stăteau cuminţi. semnele făcute de ei. în comun şi plină de emoţii. cei mai mici băieţi de pe insulă. în afară de hrană şi de somn. Sapă în nisip canale mici. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. Aceste castele. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare.toate că exista o categorie confuză. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. cei de vreo şase ani. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. erau împodobite cu scoici. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. Doar Percival începu să scîncească. blond şi belicos din naştere. Ascultau chemările cochiliei. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. fără să strîmbe din nas. dar în acelaşi timp intensă. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. Robert şi Maurice. Henry deveni un fel de conducător. asemenea unor gunoieri. Mai înainte. Johnny era bine făcut. rămaseră neatinse. dar claia de păr negru. şine de cale ferată. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. cărări. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. Puştii neîndoielnici. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. Mîncau mai toată ziua. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund.

Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. Se ghemui pe ţărm. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. rămăşiţă a unor vremuri absurde. Se aplecă. ― Ca să vînez. Voi doi veniţi cu mine. Se mînji cu argilă.. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. ― . încît în cele din urmă se ridică în picioare. ridică o piatră. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. Era neastîmpărat. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. Căzură în jurul lui. Invizibile şi puternice. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. Ştii. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. îi făcea semn cu mîna să vină. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. încercînd să explice. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. Se schimonosi. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. a şcolii. Percival plecase plîngînd. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. asupra centrului cercurilor concentrice. dar îi auzi slab. Acoperite de reflux. Ca la război. Ascultă cu atenţie. ― Nu. în sfîrşit. iar Henry se întorcea ascultător. Vorbi cu ele. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. suflînd repede şi clipind des. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. le dădu ordine. într-o anumită problemă. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. nerăbdător. sprijinit de el. Roger se aplecă. Jack se feri de soare. ca un cîine de vînătoare. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. a poliţiei şi a legii.ca fluturii de noapte pe pomi. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. Eric şi Bill. zări una şi rîse. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. fără să-l lovească. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav.. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. le îmboldi. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. Roger aşteptă şi el. se aplecă. Cred însă că mă văd. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. Totuşi. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. Jack îi explică lui Roger. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. Într-una era argilă albă. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. Stătea lîngă ele. Aici aşteptau Sam. în timp ce lucra. Piatra. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă.. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom.populeze cu acele creaturi. unde nu îndrăznea să arunce. producîndu-i o bucurie imensă. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer.. Roger nu se gîndi să fugă. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. Piggy şi Maurice săreau în bazin. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. ― Porcii nu mă miros. Un lucru roz pe sub pomi. care nu ştia nimic despre el.. Simon. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. Se uită de-a lungul plajei. Jack le făcu semn să-l lase în pace. în cealaltă argilă roşie.. . iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. Jack nu observă însă nimic. aşa că Roger se îndreptă spre el. Operaţiunea îl captivă. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. vopsea de camuflaj. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. la vedere. cu buşituri înfundate. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor.

acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. nu numai din cauza accentului. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. cît mai ales a grăsimii. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. cît la un străin impunător. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. a astamei. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau. ― . îşi dădu peste cap părul blond. nu atît la sine. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. apoi. Acum. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături. Începu să danseze. Simon făcea pluta. noi. Îngenunche. şi navem metal. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. Masca îi forţă să-l urmeze. Restul aveau adevărate clăi. Se uită în bazin ca într-o oglindă. el se simţea cel mai bine în apă. bătînd apa cu picioarele. Jack se repezi la gemeni. tăcu şi se strecură în desişuri. Dintre toţi băieţii. Piggy te scotea din sărite. Piggy clătină din cap. În schimb. şi un motor cu aburi. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. în spatele căruia se ascundea Jack.. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. lentilele ochelarilor sclipeau.. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. zise Ralph acru. deodată. lipit de sprîncene. Ralph ieşi din bazin.. Faţa cu culori roşii. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. Atunci am şti cît e ceasul. Vărsă apa. Roger zîmbi fără să vrea.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. Piggy se plimba îngîndurat. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. eliberat de ruşine şi de timiditate.. chiar dacă n-o făceai înadins. Avem însă un băţ. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Se uită uimit. Porni ţopăind spre Bill. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. zise el. se bucură şi încercă să cîştige teren. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. şi un aparat de televiziune. ― Sam şi Eric. Lîngă bazin. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. şi masca părea un lucru de sine stătător. ― M-am gîndit la un ceas.. ― Ceilalţi fac un şir. Hai! ― Dar. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi .. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. astăzi însă. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux.. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. ― Şi un aeroplan. flutură mîna de mai multe ori. Aduceţi-mi o nucă de cocos. ca pe un semn de prietenie. Am putea să facem un cadran solar. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. indiferent la ce se uita.. ― Avem o groază de beţe. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Ca să fim salvaţi.. dar răsuflarea tulbură luciul apei. grăsimea lui. sări în picioare şi rîse emoţionat.. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. Acesta rîse. trupul gras i se bronzase şi. Una goală. care nu conta. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa.

cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . Maurice. În spatele celor patru băieţi. Simon stătea alături tăcut. Rămas în picioare nemişcat. ― Spune-mi. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. Piggy îşi făcu ochii mici. urcînd din greu de pe plajă.. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. Piggy. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. luă o gură de apă. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. zise Piggy neliniştit. se repezi spre pădure. veşnic neîndemînatic. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont.. care ar fi putut fi un coş de vapor. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. Simon se strecură pe brînci afară din apă. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Piggy se uita acum în direcţia bună. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. pe plajă. zise Piggy cu neîncredere. doar Ralph stătea liniştit. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. ― Au să vadă fumul nostru. iar pe cealaltă o încleştase. apoi se uită în sus pe munte. iar sarea începu să-i înălbească trupul. dar.. înainte de-a ajunge pe terasă. ― Ralph. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. ― Fumul de pe munte. Încetă să strige şi se clătină. Ralph era palid şi vorbea singur. Ralph se răsuci pe nisip. Se întoarse şi scrută muntele. care stătea alături. Piggy de-abia se vedea. Ralph. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. În clipa următoare. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. Simon fugi după el. unde-i vaporul? Simon. îşi trase sufletul ca să înjure. care plîngea din nou în tăcere. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. Sub fum apăru o pată minusculă. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. Ralph! Începu şi el să fugă. Ralph se uită la orizont. ― Nu văd nici urmă de fum. se întoarse pe călcîie. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. Atît Simon. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. apoi Maurice. Dintre toţi. în loc să rămînă şi să se joace. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. dar Simon strigă. zise Piggy. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. fumul se mişca uşor la orizont. care încercă să iasă din bazin. gata pentru orice eventualitate. se sculă şi se apropie de el. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. Mirajele se destrămaseră.. ― Nu văd prea bine. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. gata să plonjeze. apoi se întoarse. apoi în susul muntelui. Nu văd nici urmă de fum. Se aplecă înainte. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. ― Ralph. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. se uită de la Ralph la orizont. acesta însă o rupse la fugă. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. pîndind încă vaporul. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă.

Gemenii au fost trîntiţi. îl salută entuziasmat pe Ralph. ştergîndu-şi apa de pe obraji.. nu mai scotea fum. cu părul roşcat şi. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat. departe.. impersonal. căută ceva cu care să şi le cureţe. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. în spatele lui Jack mergeau gemenii. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. În cele din urmă. această scăpare. Ralph strigă: ― O. ― Am lovit porcul. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. ― I-am tăiat grumazul. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. apoi melopeea se stinse. ducînd pe umeri un par lung. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. era mort. paznicii dispăruseră. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles. Dintre vînători izbucniră voci. ― Porcul a guiţat. iar în rest erau aproape goi.. Ralph îi privi fără să clipească. Cu chipul mînjit de argilă. ― Ne-am strecurat.. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă.. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. Ralph nu mai spunea nimic.. Ralph.. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. Pot să iau . Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. aştepta să se apropie procesiunea. Văzură imediat. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice.găsească focul stins. iar porcul se clătina între ei. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. cu toată amărăciunea din voce..eu am căzut peste el. Simon se întoarse.. Simon se uită de la Ralph la Jack.. ― Uite! Am omorît un porc.. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Ar fi trebuit să vii cu noi. iar vocea i se înălţă demenţial. dar era prea încîntat ca să se necăjească. Se ivi şi Piggy. Îşi concentră privirea şi. uşor enervat. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. golit de orice. se strîmbă de greaţă. Ralph se întoarse spre mare. Observă că avea sînge pe mîini. zise Jack mîndru. l-am încercuit. Focul se stinsese. ridicînd suliţa. ţopăi cîţiva paşi... Piggy se smiorcăi.. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. Ne-am distrat nemaipomenit. ― ... în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. ca un sălbatic. şi spectacolul îl înspăimîntă.. ne-am furişat peste el. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă. Psalmodierea se distingea. Dumnezeule! O. Orizontul se întindea din nou.. Ralph o porni orbeşte mai înainte.. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. În schimb. ― L-am încercuit. ― O să-l aprindem din nou. dar tresărind. Jack ajunse primul în vîrf şi. Dumnezeule! Simon. li se adresă: ― Uite-i! Jos. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. Jack recunoscu. Gemenii stăteau locului. luptîndu-se cu tufişurile. iar Simon sîsîi la el să tacă. inevitabil. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. la partea ostilă a muntelui. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. în afară de dîra uşoară de fum. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. în timp ce vaporul dispărea la orizont. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse.. Focul se stinsese de tot. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. în fruntea procesiunii. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă.

ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. într-o izbucnire de mînie. apoi din nou la Ralph. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Piggy căzu şi gemu. ― A trecut un vapor. a bunului simţ ultragiat. rîzînd şi cutremurîndu-se. Se îndepărtă şi tăcu o clipă. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru.. a bucuriilor sălbatice. Avea o mulţime de amintiri. care se întoarse. Ralph se întoarse. disperat de ocazia pierdută.. Făcu un pas. Vorbi violent şi sălbatic. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. Gemenii continuară să zîmbească. începu să strige tare. Ralph. ― Ar fi putut să ne vadă. Numai gura e de voi. a îndemînării. Dar ţia venit chef să vînezi. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. zise el.. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. care.. Am fi putut să ne întoarcem acasă. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. Roşi. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu.. Reproşul lui Piggy.. Se uită la gemeni. răguşit. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. Jack se feri din faţa lor. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. Îşi desfăcu larg braţele. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. Încercă. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. Am avut nevoie de toţi vînătorii. iar vocea îi tremură. Ralph vorbi din nou. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. Pe-acolo. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. înfruntîndu-l.. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy.briceagul tău. în cealaltă. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. La aceste cuvinte. Ralph îl îmbrînci pe Piggy.. ― A trecut un vapor. mărinimos în bucuria lui.. îl împinseră pe Jack la acte violente. ― Aveam nevoie de carne. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . reducîndu-i la tăcere. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. reîncepu Piggy. să-i ia părtaşi la cele întîmplate.. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. strident: ― Tu şi animalele tale ucise.. lumea nostalgiei. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. vocea îi trăda ura.... Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. Jack se ridică în picioare. şi trebuia să faceţi ce v-am spus. Ralph îşi dădu părul peste cap. O să-l aprindem iar. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. Jack roşi puternic. ― Treaba era prea grea. ţinînd cuţitul plin de sînge. zise Jack. ― Sînt şeful. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. Apoi glasul îi răsună din nou.. Simţindu-se umilit. ― Asta ai vrut. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. ― Au curs rîuri de sînge. uită de timiditate.. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. a tacticii. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. Jack se aplecă peste el. conştient că făcuse o greşeală. Cei doi băieţi se înfruntară. iar apoi. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack.

. Ralph simţi că buzele îi tresar. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. îl înconjura pe Simon. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. Dădea ordine. Jack făcu o mişcare spre Piggy. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. ― Foarte bine. era furios că se lăsa influenţat de vînători. ― Îmi pare rău. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi.. Se uită duşmănos la Jack. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. ura. îi găsi. nici chiar Jack. deasupra focului. nemişcat. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi.. se aflau pe poziţii complet diferite. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. Pe vîrful muntelui. dar Simon. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. vreau să spun. Fără să vrea. spre surprinderea lui. la vînători. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă.. Îşi îndreptă trupul. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte.Acum am un singur ochi. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric.. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. Te asigur. Piggy rămase în spatele lui. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. ― Tu să aştepţi. Las' că vezi tu. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. Jack se simţi încurajat. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor.. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. Jack era zgomotos şi activ. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă.. ― . Evident. Şi totuşi. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. care o rupse la fugă. Atunci. Nimeni. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. violetă.îmi cer iertare. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. cerînduşi generos iertare. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. şi totuşi. la Ralph. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. Ralph ezită. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . ― Vin şi eu.. care ajunse primul. bătînd din aripi ameninţătoare.. Împotriva acestei arme.. Cînd să aprindă focul. ― A fost o glumă proastă. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi.. apoi se stinse.. Ralph tăcu. Acum nu mai am decît un ochi. izolat într-o mare de culori fără sens. în clipa cînd focul se aprinse. În faţa acestei purtări cavalereşti. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. Astfel.. care tăcea. fluiera. vaporul plecase. tensiunea scăzu puţin. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. Aşteaptă numai. Jack era neputincios şi turba de mînie. murmură el. fără să ştie exact de ce. se produse o nouă criză. cînta. încît vînătorii începură să rîdă. chiar şi aşa. îmi. atît de vagă şi de eficientă. Ralph tăcea. şi de această şmecherie verbală. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. Pînă să se ridice mormanul de crăci. îi făcea observaţii lui Ralph. în afara purtării condamnabile a lui Jack. roşie şi galbenă. Se simţea jignit. încercară să-l ţină într-un proţap. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. vînătorii se foiră plini de admiraţie. ― . erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. În privinţa focului. Focul se stinsese. ― S-a spart o lentilă. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. Voia să refuze. în cele din urmă. ― Am să ţi-i aduc înapoi. ― Îmi trebuie ochelarii. într-un loc mai puţin potrivit. duşmănia se risipi. care se plasase într-o poziţie inferioară.. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună.

Gemenii chicotiră. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier. Cînd am să suflu în cochilie.. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. Se întoarse şi coborî muntele. Porcul a fugit. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. ca o afirmare a puterii. Apoi participară la joc şi ceilalţi. aşa că cercul s-a strîns. Gemenii. m-am strecurat. ― Ne-am răspîndit.. Cer să aibă loc o întrunire. aşezat între gemeni şi Piggy. stîrni o înteţire a cruzimii.. Maurice rupse. ― Mănîncă. şi-am ţinut-o într-una.. Cîntau în timp ce ţopăiau. Acum. ― I-am tăiat gîtul.. trebuia să reflecteze. Atunci Jack sări în picioare. toţi. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. ― S-a întors. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. Obosiră şi cîntecul lor se stinse. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor.. guiţînd groaznic. Ralph vorbi. iar uneori din cîte un peşte sau un crab. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. ezitînd şi el.. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. îl întrema prea puţin.. Piggy. în mijlocul cercului de copii uimiţi.... ― L-am încercuit.de cocos.. Ralph. dar găsi doar respect.. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. ― Mi-am vopsit faţa. Încet. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. şi doar aici putea merge . tăcerea. Jos pe platformă. Jack se uită împrejur. subliniind omisiunea. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. care o apucă iute. plin de sînge.. Ridică puţin glasul. iar eu. zise Piggy cu lacrimi în ochi. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. ― Am cochilia.. Interveni repede. şi nici Simon. Jack îşi reveni.. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. V Fiara din apă Fluxul înainta. în sfîrsit. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. Acum mîncaţi. fără să vorbească.. rînjind identic. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. rămas în cenuşa focului de semnalizare. Simon. stătea cu carnea în mîini. solicitînd înţelegere.. lîngă mare.. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. a pătruns în cercul nostru şi. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat.. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. l-am lovit. ― Convoc o adunare. Piggy însă. săriră şi fugiră unul după altul. ― Erau acolo.

a cărui bază o reprezenta buşteanul.. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. Deodată.. neregulat şi strîmb. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. îl copleşi uimirea. Din nenorocire. fiindcă. în faţă ― bezna insulei. Ralph conchise că nu putea reflecta. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. cu scăfîrlia aia grasă. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. conştient deodată de importanţa ei.. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. Nu ca Piggy.în voie. Piggy ştia să gîndească. fără să se uite pe unde calcă. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. Se opri. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. Cu tot trupul lui caraghios. în lături ― plaja. ci o treabă serioasă. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. fiindcă. stîrnit de paşii lui grăbiţi. fiind şef. Acum însă. cu faţa la fîşia de uscat. îşi spuse Ralph. în spatele ei ― laguna. Ralph se întoarse pe locul şefului. susţinînd acoperişul scund de frunze. Şi totuşi. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. avea urmări. drepte sau aplecate. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. Altfel.. cînd ţii un felinar. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat.. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. alţi patru buşteni mai mici. La stînga. Începu să meargă mai repede. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. iar umbrele se asterneau firesc. ca atunci. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. unde fiecare potecă era o improvizaţie. Se pierdu în labirintul lor. trebuia să gîndească. Trebuia să reflecteze. La vîrf se îndesea din nou. Venise vremea să se ţină adunarea şi. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. şi. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. Cuprins de scîrbă. revăzu atent fiecare punct al discursului. să fie înţelept. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. se delimitau şi mai puţin clar. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. se trezi cu faţa la insulă. zîmbi batjocoritor. începu să grăbească pasul. iar reflectatul era preţios. Se cufundă din nou în gînduri. Piggy ştia să judece pas cu pas. Desprinse . Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. De obicei. care îi sufla în faţă. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. iar cînd Ralph se aşeză pe el. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. Adunarea nu avea să fie o distracţie. În acea seară. De aceea totul părea deosebit. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. ca tot ce făceau ei. în timp ce păşea pe lîngă apă. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. foarte neobişnuită. În dreapta. Celelalte două laturi ale triunghiului. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. ca şi de vîntul slab. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. atîta doar că nu era şef. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. proiectată pe laguna sclipitoare. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. Se încruntă şi încercă din nou.. îi făcură loc cu toţii. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. Aşezat pe locul şefului. de soarele în asfinţit. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. Piggy era deştept. soarele aluneca pieziş.

să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. Dacă plouă iar. Luăm hotărîri. în schimb. continuă Ralph. O adunare care să facă ordine. Trebuia să stai jos. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. Puştilor. Căută în minte cuvinte simple. eu am cuvîntul. ― E nevoie să ne întrunim. La noapte. Să nu rîdeţi. Asta-i murdărie! . Ci ca să facem ordine. Şi. Ralph scutură cochilia. De-asta-i aşa de şubred. în primul rînd. de la foc. o să doarmă toţi în adăposturi. aşezat pe trunchiul instabil.. la soare. Un murmur de aprobare. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. Mai încolo. făcînd-o aproape albă şi transparentă. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. ― Uite cum stau lucrurile. Ştiu ce ne trebuie. Nu. Cojile sînt goale. la început. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Nu pentru aşa ceva. Nu ca să ne distrăm. Locul se umplu repede. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Ralph scutură din nou cochilia. ― Apoi colibele. ― Şi mai e ceva. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. Şi n-am spus-o prima oară. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Gestul lui trăda că voia să asculte. nu să vorbească. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. dacă v-apucă nevoile. cu excepţia lui Sam şi Eric. restul în stînga. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Trebuie să ţinem o adunare. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. Se opri şi îşi drese glasul. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Dar am hotărît să se aducă apă. pe-al treilea doar eu şi Simon. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. Se linse pe buze. Puştilor. Jack. Fluxul curăţă locul. Copiii beau din rîu. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. reflectînd la situaţie. Aşa a mers cîteva zile. însă ele nu se pun însă în aplicare.. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. ― Am ţinut o groază de adunări. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline.cochilia din pom şi o cercetă. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. Simon. printre care şi puştii care nu aflaseră. Adunarea izbucni în hohote. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. Murmurul crescu din nou şi se stinse. voi ştiţi despre ce-i vorba. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. Se opri o clipă. Toţi făcuseră adăposturile. acoperite cu frunze proaspete. ― Am spus că. Ne-am gîndit bine. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. Adăposturile. cei de sus. ― Am întîrziat mult. alţii. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. se poate prăbuşi. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. M-am plimbat singur. chiar dacă o scosese singur din lagună. nu mai mîncaţi fructe.

. căutînd punctul următor al discursului. Jack se ridică. în cele din urmă. Jack se opri din cioplit. ― Faceţi într-adevăr murdărie. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. în privinţa focului. de şarpe. care se stinse repede. duceţi-vă pe plajă la stînci. Jack se aşeză bombănind. de foc şi de discuţiile despre frică. Nu pricep de ce. ― Nu uitaţi.. ― Apoi unii au început să se sperie. Doar aşa vom fi siguri. Doar acolo. ― Şi mai e ceva. Părul îi alunecă din nou în ochi. Apoi. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. cum ar fi focul . Am pornit bine: eram fericiţi. M-aţi votat şef. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. Ne pierdem vremea. ― Vrei prea multe. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. Şi eu mă sperii uneori. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. ― Şi mai e ceva. ― Să folosim stîncile. Vreau să stabilim o regulă. se sufocă uşor. focul e mai important decît porcul. dar Ralph clătină din cap. Discursul trebuia urmat punct cu punct. aproape un geamăt. Se liniştiră treptat şi. Aşadar. ― Situaţia s-a înrăutăţit. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Se ridicară. ca să se vadă semnalul fumului. Jack. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită.. strigă cineva. Se auziră murmure aprobatoare. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă.. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. iar adunarea fremăta. îşi reluară locurile. Acum aţi aflat. ascultaţi-mă pe mine. Dacă nu vă puteţi abţine. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. Se auzi un murmur. Cum o să fim salvaţi. acum mai e ceva de discutat împreună. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. care întoarse capul. Folosiţi stîncile ca latrină. murdărim totul împrejur. aştepta cu sufletul la gură. ― N-am terminat încă. Ţineţi focul aprins. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. Altminteri. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. amintindu-şi de fiară. Ralph răsuflă adînc. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit.. Duceţi-vă hrana acolo. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. Gogoriţe. simţind că intervenise o criză. ― Asta am vrut să vă spun. putem să ne ocupăm şi de altele.Rîsul răsună din nou. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Începură să protesteze. Ralph se opri şi sări pe trunchi. fiindcă eu sînt şeful. indiferent cîţi porci omorîţi. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi.. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. ― Un ultim lucru. altminteri murim. ― Voi. strigară. îi şopti ceva lui Robert. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. Noi trebuie să lămurim situaţia. Se opri. ― Apoi. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. O să faceţi cum spun eu. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. Se opri. numai că-i o prostie. N-aduceţi focul de pe munte. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. Dar. Adunarea. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. şi anume ce-i de făcut cu frica. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă.

Se uită la şirul de puşti care şuşoteau.. cu trăncăneala voastră despre frică. au să se răstoarne pe loc. e ştiinţifică. ar trebui să tacă din gură. Ralph spunea că urlaţi noaptea. ia mai tăceţi! Uite ce e... cochilia pe trunchiul de alături. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica. ― Uite ce-i. Am auzit.. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor. Jack se ridică şi luă cochilia. Soarele dispăruse. neputincioşilor! Nu-i nici un animal.. Voi. Avem leacuri pentru orice. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. ca Africa şi India. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. ― Şi la Grădina Zoologică. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. ― Dacă nu cumva. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. cu un gest ceremonios.. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. Ralph se foi neastîmpărat. Piggy se opri. ― Am cochilia. Ralph puse. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. Pe insulă nu e nici o fiară.. poate c-o să continuăm adunarea. lărgind subiectul. fireşte. Ai zis că visează şi ţipă. ― Pe tine te trece o nevoie mare. Jack se opri. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. Singur.. Numai porci... strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. ― Foarte bine. Lei şi tigri există doar în ţările mari. întreaga adunare aplaudă uşurată. se găseşte cine să le îndrepte. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. Nimeni nu se îndoia. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. Nu vaţi gîndit. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. Continuă explicaţiile. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. o fiinţă întunecată. nu? Puştilor.. Era. semn că discursul se terminase. Ralph. dacă merge ceva prost.. spuse Piggy. ― Dacă nu cumva. Cît priveşte fiara. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. dacă vă place. Ci de fiară. dar ne-am obişnuit. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. nu există nici o fiară în pădure. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu.. N-aveţi decît să vă speriaţi.. sînteţi vinovaţi. Nu vorbesc de frică. înseamnă deci că visaţi urît. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică. . Ralph se uită cu gura căscată. puştii.. ― Aşadar. asta e. ci doar cu o parte. vînător.. Dac-ar fi existat o fiară... o fiară. Ralph îl întrerupe scos din sărite. Păi.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. un fel de animal. chiar şi pentru minte. cînd o să se termine războiul. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. ― Noi mîncăm porci... am bătut toată insula. ca noi toţi. aş fi văzut-o. Într-un an sau doi. Ştim cum stau lucrurile şi. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure.. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. Fireşte. Piggy întinse mîna. de care să vă fie frică.. acum cîteva zile.

să n-o mai faci. Îl izgoni departe. ― L-a apucat burta. Se opri. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. cu privirile la picioarele ascunse. iar ceilalţi puşti rîseră. Mă aflam afară din adăpost. cu lianele alea tremurătoare din pomi. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. Jack lămuri problema. strînse cochilia în braţe. Ăsta. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută.Un hohot. iar puştiul se aşeză. ― Ei. Ralph ridică mîna să ia cochilia. oarecum speriat de amintire. Ralph se întoarse spre Piggy. Pe . ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit.. ― A fost un vis urît. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. Un loc din junglă. un vis groaznic.. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. ― Voiam să mă duc într-un loc. în care mă luptam cu nişte lucruri. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. ― Dormeai. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. ceva mare şi îngrozitor. dar şi mîndru de efectul stîrnit. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Cînd adunarea se linişti.. apoi îl lăsară singur. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. iar Ralph îl privi uimit. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. Ezită. pe jumătate de batjocură. N-a fost nimeni. pe jumătate de rîs. într-un loc pe care îl ştiu. te-ai plimbat în somn. înfioraţi de plăcere. zise Ralph. avea destulă încredere în el. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. aşa că reveni la loc. Umilit de purtarea lui Simon. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. Simon deschise gura să vorbească. ― Cum te cheamă? ― Phil. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. în fundul sufletului. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului.. exact ca Ralph. Întinse mîinile. Adunarea murmură o aprobare reţinută. şi izgoni gîndul. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. care stătuse la fel. şi se uită de jur împrejur. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. Se întrerupse. Ai priceput? Nu noaptea. Apoi Simon se ridică. bruneţi. Puştii nu mai fuseseră număraţi. ― Azi-noapte am avut un vis. pistruiaţi şi murdari. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. Pentru un puşti. Piggy? ― Mai e unul. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. ― Ei bine. dar Ralph avea cochilia. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi.

Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. tele. încît băieţii mari le ţinură isonul. cocîrjată.. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. adunarea reluă în cor. Se frecă la fund. ― Jack a fost pretutindeni. Ultimul val de rîsete se risipi. chicotiră şi rîseră. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. cu fiecare respiraţie. iar Maurice o luă ascultător. încît tresăriră cu toţii. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. Adunarea se uită împreună cu el. ― Continuă. telefon. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. ca vuietul cochiliei. Li se amintise de durerile personale. ia spune. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. ― Hai. are dreptate. Căscă şi se împletici. o siluetă întunecată. Anthony. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. ― E o fiară dibace. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. Piggy îngenunche. Întreabă-l. Ralph se uită lung la copil. ― Vreau să spun că. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. începură să plîngă molipsiţi. Cred că are dreptate şi cînd . Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. dar nu-i mai păsa nimănui. Se maimuţări stîngaci. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. ― Ei. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. rîdeau cu toţii atît de absurd. marea umflată din depărtare. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. Cearta porni din nou. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el.. telefon. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. însă. Maurice îi salvă. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. spune. părînd că-l susţine drept. Jack îşi drese glasul. comitatul Hampshire. Ralph se întoarse involuntar. zise Piggy în bătaie de joc. Plînsul continuă. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. Atunci. Ralph dădu din cap spre Piggy. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. de un violet ciudat. Scăpat din braţele lui. apoi îi dădu drumul lui Percival. În curînd. întrunirea se linişti. iar adunarea rîse din nou. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Ralph se aplecă înainte. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. Jack se făcu auzit primul. Casa Parohială. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. priviră vastele întinderi de apă. proiectată pe lagună. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Harcourt St. ţinînd cochilia. puştiul izbucni în plîns. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. Maurice vorbi atît de tare.

O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. vreau să spun. Da.. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. ― Tu. nu e chiar sigur. scotea la iveală alte probleme neplăcute. adunarea tăcu.. eu nu cred în fiară. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. care se afla aproape. Eforturile lui Simon se irosiră. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. ― Vorbim prea mult despre stafii. pronunţă un cuvînt scurt. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. fără îndoială. cum se cheamă. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. Teama. ― Am putea fi un fel de... ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă.. ― Poate că asta e fiara.. viaţa are un caracter ştiinţific. Dar. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. În cele din urmă. în tăcerea nedumerită care urmă. expresiv şi brutal. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. alea care fac cerneală. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. Adunarea urlă sălbatic. vreau să spun. puse mîna pe cochilie.. continuă Simon. care şedea pe butuc. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. sepii. Are cochilia! strigă Ralph. să-l scoată în evidenţă. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului.. Vorbi indignat. Simon deveni incoerent.. Simon.. dar nu ştie. care mănîncă balene întregi. Maurice respiră adînc. Piggy îi luă cochilia din mînă. Cum zice şi Piggy. o stafie. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. Se opri din nou şi rîse vesel. zise el ezitînd. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. Vînătorii ţipau de încîntare. . Adunarea tăcu uluită. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. Se destinseră ca după un orgasm. poate că fiara sîntem noi. Desigur. ― Vreau să spun că. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. ― Tăticu zice că există fiinţe. dar noi nu ştim. stăteau ghemuiţi. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. Jack. puştii erau aproape. răspunse Simon. lungi de sute de metri. ― Fireşte. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. fiarele. Lui Ralph. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. iar Ralph se ridică uluit. poate că există o fiară. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. sufocat de bătăile propriei inimi. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. Furtuna izbucni. revoltat de lipsa de seriozitate. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. discuţia degenera. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. ― Poate.spune că nu există decît porci pe insulă. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. îi veni o inspiraţie.

Spuse sec: ― Înţeleg. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii.. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari.. O să hotărîm ce-i de făcut. însă acum.. Nu vînezi. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. de la palmieri la malul apei. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo.. vînăm! Dacă există o fiară.. ― S-o ţineţi cu toţii minte. Ridică cochilia. Ralph sări în picioare. Adunarea se risipi. pînă şi vaporul plecase. trăncănind. În orice caz. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. ca întotdeauna. o s-o lovim. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. ― E adevărat. suflă în cochilie. atunci.. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii.. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. O să fim ca animalele. ― Pe urmă focul. Nu ― Jack. continuă el şi bătu din picior. pe întuneric. înghionteală. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. lumea dominată de legi şi de raţiune. o s-o lovim. . iar băieţii alergară la întîmplare. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. urlete şi rîsete. aşa e? ― stai o clipă. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. ― Să taci! Cine eşti. Sileşte-i să facă ce vrei tu.Adunarea se clătină ca lovită de vînt. favorizează-l pe Piggy. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă... Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. O umbră îl înfruntă violent. ― Piggy are cochilia. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. nu ştii să cînţi.. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. ― Foarte bine. N-o să fim salvaţi niciodată. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. Nu vreau să mă gîndesc la ele.. Odată lucrurile fuseseră limpezi. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. zise Ralph.. Lumea. ― Sînt şef. Piggy se afla atît de aproape. N-o să mai putem ţine focul aprins. ― Dacă am să suflu în cochilie. Am fost ales. de rîs isteric şi de spaimă. ― Ralph. nu acum. de-a lungul plajei. o s-o lovim. am stricat totul. Se opri din nou.. înecaţi în beznă. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. iar ei n-au să se întoarcă. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. se ducea de rîpă. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii.. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. O să votăm.

― Ar construi un vapor. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. Mă cunosc şi pe mine. e ca astma. se apropie de Piggy.. Nu ştiu de ce. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul.. străzile. Se întîlnesc. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. Simon se foi în beznă. beau ceai şi discută. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. Glasul i se ascuţi. Nu văd ce fac. ― Nu sîntem buni de nimic.. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. Dacă există stafii. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins. tu ai putea să-l baţi.― Dacă nu sufli. vă rog.... Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. ― Ei n-ar da foc la insulă. dar îi aud. Ascultă-mă. pe tine te respectă. zise Piggy. ― Dacă ar fi Jack şeful. Lucrurile ar merge de minune. se îndepărtaseră încet. ― Nu s-ar certa. ― O. nu poţi să respiri. Ţie n-are ce-ţi face. Dumnezeule! O. Ralph. Casele.. obosiţi. ― Uite care e problema. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. într-o şoaptă înfiorată. iar apoi. cu urlete.. ― Oamenii mari ştiu multe. Aveam dreptul să vorbesc... ― Mă urăşte.. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. ― Piggy are dreptate. Ralph îşi duse cochilia la buze. Acasă exista întotdeauna un om mare. Ralph. ― Gura. Cei trei băieţi stăteau în beznă. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. Fredonau. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. şi de-asta îl cunosc. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. zise Piggy. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. Dac-ar . televiziunea ― n-ar putea exista. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. tu eşti un om întreg. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. Dacă te temi de cineva. Cunosc oamenii. Ascultă-i.. îl urăşti. ― Dar el este. apoi o lăsă jos. iar el nu e. Eu unul renunţ. în afară de asta. iar puştii. zise Piggy. şi primeai răspunsul. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. Dacă ar putea face ce vrea. Ralph. ― Şi n-ar discuta despre fiară. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. are să sară pe următorul. Am rămîne aici pînă la moarte. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. ― Dacă renunţi.. cînd îl vezi iar. ― Eu aş vrea să fie tata.. Fii mai departe şef. Te înşeli.. domnule. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. dar. o să ajungem şi mai repede ca animalele. domnişoară. care se rotea. Lor nu le e frică de întuneric.. şi tu eşti şeful. Şi acela sînt eu. Şi pe tine te urăşte. Simon. Numai tu şi Jack contaţi. ― Aveam cochilia.. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. Vă rog.. zise Piggy simplu. Şi pe el. ― Ar trebui să renunţ la şefie.. Trei şoareci orbi. Şi n-ar provoca. ― Fii mai departe şeful nostru. dacă îl eviţi. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. zise Ralph. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut..

în direcţia muntelui. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. la fiecare adiere. o siluetă care atârna. iar craca luă foc. ― . dă-mi.. briza împingea silueta printre florile albastre. Cînd ajunseră acolo. cu picioarele bălăbănindu-se. unul ar fi trebuit să doarmă. desfundînd cerul ca un tirbuşon. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. ― Sam. Sufla un vînt slab. Apoi adormiră cu toţii. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. Atunci silueta. În bezna dimineţii timpurii. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. încetă să mai sufle. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. O clipă. luminată în roşu. privind grupul de stele care luminau laguna. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. alunecă pe munte. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă.. Izbucni o explozie de lumină. se culcaseră amândoi. Se culcă la pământ. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. Din lumea adulţilor sosi un semn. se lovi şi-şi trase încărcătura. de la casa parohială Harcourt. Sam aşeză şi alte vreascuri. St. ― Cred că s-a stins. două umbre întunecate. iar unul se întoarse în fugă. silueta stătea pe vîrful muntelui. ceva mai jos pe coasta muntelui. încetară să caşte.. Apoi. pînă cînd pata de lumină crescu.. vîntul se domoli. ori altceva. Percival Wemys Madison. căscară. Cînd vîntul sufla. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. Strălucirea se intensifică. răsunară zgomote. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. făcîndu-i să se caute cu mîinile. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. Deasupra insulei se întinse o pată. Eric se aplecă şi suflă încet. Uneori. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. peste recife şi lagună. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. apoi o cracă. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. iar paraşuta bufni. neclintită şi cu sforile încîlcite. Îi apăru faţa. ― Nu. lîngă o stîncă. se frecară la ochi şi păşiră sigur.putea să ne trimită un om mare. Piggy se ţinea pe lîngă ei.. Din beznă răsună un urlet subţire. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede.. se apleca şi se înfunda. Erau gemenii. departe. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. peste bolovani şi pietrele roşii. Aci briza suflă capricios. în vreme ce stelele alunecau pe cer. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. Întins în iarba înaltă. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. apoi. bezna şi stelele. devenind o bolboroseală. la datorie lîngă foc. care îi îngheţă. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. iar celălalt să stea de veghe. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. un semn. Teoretic. Metru cu metru. se apleca iar.. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. . şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. în ciuda cuvintelor lui curajoase. sforile se înmuiau. vorbind somnoros.nişte iască. clipeau sau se stingeau. Celălalt îngenunche. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. iar Percival se linişti.. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. din nou. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime. Anthony. la aproape cinci kilometri înălţime. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă.

Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. Flăcările. le atraseră privirile.... vîrînd cît mai multe crăci în foc..clar. celelalte trei pietre. şi dădea zahăr căluţilor.întuneric. ― Sam.― Nu le pune pe toate. lemnul exploda.. ― Cînd cu focul şi cu porcul. Se repezi în jurul focului. ― Să ne încălzim. ― Ar fi fost. gaura ― acolo. se uitară nesiguri împrejur. pe panta mai abruptă a muntelui. vîri prea multe.. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. sub ei. ca marea.. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. ― Ce-i? ― Nimic. apoi. ― Ralph. iar flăcările focului se aplecară. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. stînca plesnită. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. ― Din fericire. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. Eric urmări carii. ― . ― . Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul... spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu.. Eric îşi întinse mîinile. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. ― Sam.. căci Sam era întors cu spatele la ea. Foarte bine. Acolo se afla stînca cea mare.. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. ― Turbat. Departe. ― Şi mie. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. Apoi Eric chicoti. Zece secunde se ghemuiră astfel. în timp ce grindina de foc trimitea fum.. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. Apoi. Ralph visa. unde domnea acum o beznă completă. Sam se distra. pomii din pădure foşniră. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla. ― . Părul de pe frunte le flutură. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut... ― În afară de asta e. l-a ocărit pe Jack. şi se gîndi la primul foc ― departe. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare.. două guri deschise... în loc să ne ocărască pe noi. Rămaseră nemişcaţi. . iar dincolo de ea. ― Mi-e frig. m ― Aproape că se. ― Ralph.. amintindu-şi de beznă şi de altele. Apoi cineva îl trase de braţ. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent.. scoarţa se chircea şi se descojea. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine..fiara. ― Aşa e. peste zidul grădinii. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. apoi mugiră. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. mai pune atunci. arzînd în piramida de lemne.. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. o rupseră la fugă peste stînci. se ghemui lîngă Eric şi se uită. Nu ţipă nici unul. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. fiindcă se întorsese acasă...

.. Fiara se mişca. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti.. apoi cu spaimă. al cărui ecou răsună imediat.. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. ― Avea ochi. Gemenii.. ― Suliţele sînt de lemn. Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă.. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. tristă şi cenuşie. ― . îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat... ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. Piggy se lovi de el. la început cu îndoială. ― Taci atunci. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina... lipiţi unul de altul şi tremurînd. ― Era cît pe aci să mă atingă.. ― Tocmai îl aprinseserăm. ― Sînt zgîriat tot.. Sam reluă povestirea. Razele soarelui. ― Colţi.mai multe vreascuri.. ― O să fie o vînătoare adevărată. ― Focul lumina bine. ― Ne-am lovit de liane... iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. izbucni în lacrimi violente. bezna se umplu de gheare.. în linişte. iar unul dintre gemeni îl înşfacă. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. Se lărgi în loc să se strîngă. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. iar cercul începu să-şi schimbe forma.. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. în curînd.. iar în pădure se auzi un strigăt strident.ou ― Fiara ne-a urmărit. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. Chemaţi-i pe băieţi.. iar ei înţeleseră. Jack îi chemă înapoi în centru.... coborîră la nivelul privirii. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii. O ridică în schimb în aer. le-o arătă. Din obişnuinţă.. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. Piggy şi Simon îl urmară. ― Era păroasă. Johnny. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. ― A fost îngrozitor. Stai liniştit... O pasăre de mare bătu din aripi sus. începură să se foiască. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. Îi dădu cochilia lui Eric.. . deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. Parcă s-a ridicat în capul oaselor.. ― Am fugit cît am putut. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. Stăteau şi ascultau. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. cu un ţipăt răguşit. Nu fi caraghios. nu dormeam. Labirintul de întuneric se destrăma. I se mişca ceva în dosul capului. de puncte necunoscute şi de ameninţări.. ― Sam şi Eric. Nu. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare.. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. doar pentru a le da curaj. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă.... căscînd încă. ― Gheare. se cernu în sfîrşit prin adăpost. aripi. căci omogenitatea lor fusese recunoscută.. geamănul cel mai apropiat de el. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont.. . Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. ― Linişte. Hai..

interveni dispreţuitor Jack.. Eu nu văd prea bine.. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. ca Ducă-se pe pustii. O să căutăm. ― Judecă şi tu. dar fără speranţe. Dac-ar fi lăsat. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. dîndu-i energia de a porni la atac. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. ― Vreau să spun. Piggy răsuflă uşurat. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. ― N-a fost nevoie. ― Pînă acum n-a avut nimeni. ― Aşa că trebuie să ne gîndim. Uite-o. unde sînt grămezile de stînci. ― Aşa. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. nu încăpea îndoială. fiindcă fiara nu lasă urme. ― Ţie ti-e întotdeauna frică.. Ralph s-ar fi răstit la el. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. Piggy.. Vechea enervare îl salvă. răspunse fără chef Jack. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. ― Am cochilia.. Dacă fiara nu-i acolo. încercă să respire din nou adînc. sau lui Bill. voiau să fie salvaţi. ― E o treabă de vînător. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. Am fost prin apropiere. Ba da. Se linse pe buze şi rămase în picioare. Jack. evitară criza.. Acum focul trebuie să se fi stins.. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. nu ne-o pierdem. trecînd repede de partea lui Ralph. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi.. Acum e. Piggy luă cochilia. zise el. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. . Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack..― Fireşte. ― E mai mult decît o treabă de vînător. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. ― N-ai cochilia. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. ― N-am putea. zise Ralph în cele din urmă. iar pistruii îi apărură clar. ca nişte pete cafenii. Stai jos. ― Aşa e! Foarte bine. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită... Se sprijini de un butuc. ne pierdem vremea. Nu-i decît un drum de urcare. Ştim cine trebuie să vorbească. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. într-un fel. ― Nu.. implorîndu-i. Nimeni nu-l băgă în seamă. ― Iar creatura ar putea sta acolo. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît.. ― Ce facem. zise Jack nerăbdător. şi. le-am fi văzut. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. Jack. ― Şi mai e ceva. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie. Sîngele îi năvăli în obraji. dar nu reuşi.. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. o să ne suim pe munte. Jack se înălbi la faţă. ― Gîndeşte-te. şi dacă mă sperii.. Ralph? ― N-ai cochilia. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. Nu mai avem nevoie de cochilie. Nu teai gîndit niciodată la asta. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. cînd la Ralph.. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. Stîncile fac un fel de pod. Piggy o să aibă grijă de ei. Băieţii dădură din cap.

― Înţeleg. prelungea însă insula în mare. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. bombăni Jack. Baza recifului plesnise. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. iar Robert chicoti. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. O ridicătură strimtă de recife. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. sau să răsune prea tare. O să ne apropiem cît putem. Jack se întoarse în fugă. Cîteva clipe. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. Ziua promitea. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. Ralph prinse curaj. înaltă poate de treizeci de metri. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. Foarte bine. se bîlbîi încurcat Simon. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. iar şeful trebuia să meargă mai departe. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. eroice şi bolnave. Aşteptaţi-mă. ― Eu sînt şeful. ca şi celelalte. ― Eşti vînător. înaintînd în faţa lui Ralph. Sub conducerea lui Ralph. voi. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. ― Ştiu. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. ― Foarte bine. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. . Plecăm după aia. Ralph schimbă nerăbdător privirea. Jack roşi. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. apoi se uită din nou în gol. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. Simon. Se întoarse spre ceilalţi. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. ― Să mîncăm mai întîi. erau în stare să spună ce voiau. Simon se răsuci pe picioare. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. Ralph se uită la Jack. zîmbi silit. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. ― Hei. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. aşezată pe vîrful unui munte. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. Această latură a castelului. Ascundeţi-vă aici. Fiara trebuie să fie aici. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. ce păreau că se clatină. de parcă ar fi fost un promontoriu. După ce mîncară. ― Nu cred că există fiara. fără să lase urme. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. ― Am găsit un punct de observaţie. Cînd Simon se ciocni de un pom. În spatele lui Ralph. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Am să merg. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. Ralph mergea în urmă. Nu comenta. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. II privi pe Jack. Ralph îi răspunse politicos.― Hai să mergem. Ralph se uită într-o parte. Suspină.

întinsă ca o masă. iar în fund pădurea. La un moment dat.. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. leviatanul adormit răsuflă. Văzu acolo o stîncă plată. Ralph se întoarse spre reciful roşu. ― Ce-i aia. doar Jack se dusese pînă la malul mării. Laguna îi apăra de Pacific. deasupra lagunei. ― Nu se vede fumul. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. la revedere. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. claie peste grămadă. şi gata!. nu ştiu cum să-ţi spun. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. se vedea o pată lungă şi verde. Ralph nu răspunse. Nu se vede nimic. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Îşi strînse buzele care i se albiseră. apoi o costişă abruptă. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. ca şi cum ar fi măturat stîncă. La dreapta se găsea laguna. terenul stîncos şi iarba plină de capete.. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare.. Urcară împreună ultima treaptă. ca să vadă ce-avea de gînd. Ralph se cutremură. . tufişuri ciudate de coral. strigă Jack entuziasmat. dintr-un motiv greu de ştiut. ― Doar o dată dac-o împingem.. cercetă o jumătate de cavernă. pe stîncă. ― Nu există apă proaspătă. Jack înainta de-a lungul cornişei. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. Apoi. îşi continuă drumul peste stînci. mişcată de marea deschisă. şi în cele din urmă se aşeză. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. ― De ce? ― Priveai. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. ― Nici nu mă gîndesc. ierburile marine se încovoiară. apele se umflară. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. polipi şi iarbă marină. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. care ţinea un minut.. şi. ― Ei bine. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. Descrise un gest larg cu mîna. pe cealaltă parte. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. ci doar de această prăbuşire. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. atunci? La jumătatea distanţei. ca să fie mereu plină. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate.. marea avea să transforme castelul într-o insulă. iar masa hurui stins. E un loc foarte prost. jos de tot. ― N-am vrut să te las să mergi singur. N-avea unde să se ascundă. iar la stînga. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. undeva în spate.. Jack fremăta. Valurile se cufundau încet printre stînci. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. Ralph se uită spre munte. deşi nu era nevoie. peste cîteva secole.. Jos.― Nu. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. urcare şi iar prăbuşire. nici eu nu cred. dezgolind mese trandafirii de granit. aşa încît la dreapta. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif.

Soarele strălucea. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte.. care se crăpase. ― N-o să fie acolo. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. ― Ce facem. Ralph rămase pe loc. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. Iar voi vă pierdeţi vremea. ― Jack! Hai. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. ― Jack. spart doar de vîrful muntelui.. ― Înapoi la adăpost. gata să se răzvrătească. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. Condu-ne din nou. aproape de grămada de stînci . ― N-avem hrană aici. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. o dată cu mînia.. Nu părea să-l doară.. Uitaseră de fiară. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. Sînt fructe.. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. Acum plecăm. ― Hai să construim un fort. ― Am putea împinge stînci. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. Privi sumbru muntele. Un pîlc de băieţi. se desprinsese şi atîrna vibrînd. Ideea îi reveni imediat. ― Fum. ― Hai să stăm aici. Hărmălaia izbucni iar. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. ― Fum.. ― Sînt obosit. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. Dar Jack dispăruse. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. furaţi de entuziasmul explorării. Acolo au văzut fiara. de parcă ar fi fost un ciocan. zise Ralph şi clătină din cap. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. Orizontul albastru şi întins îi încercuia.― M-ai înnebunit cu fumul ăla. aşteptînd în iarbă. ― Fum. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. şi nici adăpost.. ― Pînă la pod. zise Ralph. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. împingeţi stînci.. Trebuie să ne asigurăm.. În timp ce se întorcea. se opintea şi împingea o stînca. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. Îşi supse pumnul învineţit. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. Trebuie să ne asigurăm. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. atunci? Ceilalţi băieţi. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare.. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. ― Am putea să mergem pe mal.. Şi nici prea multă apă proaspătă. ― Avem timp destul! strigă Roger. Ai mai fost pe-acolo. ― Avem nevoie de fum. ― Eu sînt şeful. Bill se apropie de Ralph. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic.. ― O să ne suim pe munte.

îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. Acolo. pe lîngă stînci. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi.. ca şi ale lui.de pe mal. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. cînd ajunseră la fructe. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Se părea că nu-l auzise nimeni. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse.. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. neputincios. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. şi totuşi. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica.. Ralph îşi dădu seama de căldură. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. ci doar din obişnuinţă. de cealaltă parte a insulei. e aşa de mare. Se vedeau pe cîţiva kilometri. Se uită furiş împrejur. ― Ascultă. ca nişte jeleuri. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. părul le crescuse mult prea lung.. cînd se aşeză. apoi. condamnat. a kilometrilor ce-i despărţeau. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş. Aici se afla despărţirea. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. Ar fi vrut să facă baie. Aici. nedumerit. Erau muşcate pînă în carne. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. urcarea şi prăbuşirea. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. Alunecau de-a lungul insulei.. Acum marea avea să se retragă. cercetă faţa lui Simon. dar nu din cale-afară. . că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. oprindu-se. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. treptat. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă.. ocupate cu alte treburi.. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. Pentru prima oară în acea zi. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. întregul grup se opri şi mîncă. chiar să şi visezi. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. prefăcîndu-se că o ignoră. puteai să visezi la salvare. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. Ralph coborî spre stînci. o baie ca lumea. Simon îi vorbi aproape în ureche. perspectiva era complet diferită. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. ― Te întorci de unde-ai venit. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. o vreme. Apoi. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. iar orizontul era de un albastru tare.. învăluită la prînz de miraje.. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. apărată de scutul lagunei liniştite. Erau murdari. De cealaltă parte a insulei. erai. Apoi unghiile. căţărîndu-se pe micul recif. Vînătorii stăteau jos. Ralph. Ralph urmări. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. cu săpun. dar asta nu din pudoare sau din confort.. aproape la nivelul mării. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. Soarele trecuse de zenit. bariera. era nu atît o înaintare. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. erai bătut în cuie. val după val. Simon dădu din cap. aici însă. căutînd un indiciu. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi. ca să-şi îndeplinească misiunea. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. tot ţinînd-o larg deschisă.

iar afară ninsese. atunci? Cum Simon nu răspunse. într-un fel.. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport. ― De unde ştii. aproape cu simpatie. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. o să vînăm. unde puteai sta tolănit.. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. Jack deschidea coloana. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. cu suliţa la subsuoară. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. lîngă mare. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător.... ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap. nu sînt. Jack se aplecă spre ea. Jack aruncă o . mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. Se uită la mare... Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. ― Pe aici. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. visele diurne îl asaltară. Trupul lui Ralph se mai destinse.. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată.. ― Nu. ― Dacă nu ne abatem din drum. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. îi apărură viu în faţă.. apoi cealaltă despre vrăjitor. iar Jack o rupse la fugă. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. De pildă. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd.. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. Dădură deodată peste un teren deschis. Mistreţul se îndepărtă. se bucura că păşeşte mai alene. iar tăticu venea acasă zilnic. Totul era perfect. chiar dacă acum urmărim altceva. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. ― Ralph. Porniră din nou. Descoperiră o altă cărare de porci.. Cel puţin aşa cred. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. avem nevoie de carne. Apoi îşi zîmbiră brusc. Ralph se speriase. Ralph se sprijini de un pom şi. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită.― Si totuşi.. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. am spus. obiecte egiptene. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph. apoi îi zîmbi amar lui Simon. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. Cred numai c-o să te întorci cu bine. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. paralelă cu prima. ai să te întorci cu bine. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. Cînd ţi se făcea frig. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. dar era plin de grijă şi de mîndrie. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. O clipă nu mai spuse nimic. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. ― Pe-aici. ― Dar are să ne omoare. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. Mămica mai era cu ei. o să fie timp să urce pe munte. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Jack era ocupat cu vînătoarea.. Odată. drept spre el. şi totuşi.. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. Roger îi chemă din desiş. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. brusc..

Cred că mistreţul e fiara. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. A fost un mistreţ. atunci am putea s-o facem ca lumea.. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. ― N-a fost fiara. Ralph se uită la el. Jack o supse. ― L-am nimerit sigur. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. Atenţia se concentră asupra lui Jack. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. Braţul lui Jack coborî. luptîndu-se să se apropie. ― N-a fost decît o glumă. apoi chiar de durere adevărată. ― Hei. ― L-am nimerit. ar trebui s-o sugi. ― Eu l-am nimerit. ― E nevoie de-un porc. fiindcă le cîştigase din nou respectul. Grozav! Ralph continuă entuziasmat.. Le ceru atenţia. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. Suliţa s-a înfipt în el. ― L-am nimerit. prefăcîndu-se că-i e frică. Uite cum am azvîrlit suliţa. spuse Maurice. cuprins deodată de un entuziasm nebun. Simţea nevoia unor martori. zise Roger. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. zise Simon. cercul se clătină. ca la o vînătoare adevărată. ca să vadă cu toţii. Apoi rămase liniştit. ― A dispărut. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. Jack se tăvălea pe jos. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. şi avu sentimentul că. L-am rănit. Jack roşi brusc. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. Se umfla în pene. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. Pe piele era o zgîrietură. bătînd toba. . care se prefăcea că atacă. zise Ralph indignat. ― Ai zis c-o să ne omoare. la urma urmei. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. Jack strigă. ― Priveşte. L-am nimerit cu suliţa. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. ― Venea pe potecă. ― Ar trebui s-avem o tobă. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte.. Ralph. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. Robert guiţă.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. ― Eu te-am văzut.. nu gravă. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. zise Ralph jenat. Îşi întoarse antebraţul stîng. Melopeea se înălţă ca un ritual. Ca Berengaria. ― O rană. ― Grozav joc. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. în spatele lui se afla Roger. vînătoarea nu strica. repetă Ralph. Robert grohăi la el. dar sîngera. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. zise Jack şi se întoarse. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. ― L-am nimerit sigur. l-am rănit. Chiar în rît.

n-o să găsim niciodată ce căutăm. Treceau peste mici recife. zise Maurice. sus? Jack ameninţă cu suliţa. Din nenorocire. parapete lungi. Şi totuşi. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. ― Hai acum pe munte.. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Sosiră la o viroagă care despica. Ralph visă iar. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. Soarele păru că se mai domoleşte. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. zise Robert. şi toţi rîseră. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. că dacă mergem pe lîngă malul mării. zise Jack jenat. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. . Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. mîngîindu-şi încă fundul. privindu-l. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. Ralph îl privi pe Jack. ― Să ne folosim de un puşti. ― Se lasă seara. Mai departe. Apoi valul reveni. Îl văzu clar pe Piggy. Gemenii îşi dădură asentimentul. ca să li se usuce zdrenţele. ― Staţi să mă gîndesc. Dacă facem aşa. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. Oricum. ţărmul strîmt. ― N-avem ochelarii lui Piggy.. aparent la mare depărtare încă. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. zise Jack. Ralph privi nemulţumit soarele. ― Şi dacă fiara e acolo. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. iar băieţii ţipară. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. stînd singur.― Sau de cineva care să se prefacă. Ralph se ridică în capul oaselor. Se gîndi la puşti şi la Piggy. Se sui într-un pom. se aşezară jos o vreme. ― E nevoie de-un porc adevărat. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. zise Jack. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. fiindcă trebuie să-l omorîm. dar şi atunci unii se mai udară. ca un singur trup. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. udîndu-i. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. aşteptînd ca apa să coboare. ― Bine. dacă nu voiau să se pună în primejdie. aşa încît poposiră. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante.. stîncile păreau de netrecut. Ralph dădu din cap. asemenea unui şanţ de apărare. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. ştiţi despre ce-i vorba. se umfla şi se sugea. aşa că nu se poate. spuse Jack. încercară prin pădure. ― Trebuie să aprindem din nou focul. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. Se ridicară pe rînd în picioare. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. ― Aşa e. cuibărit într-un adăpost. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. ca la o partidă de şah. a trecut vremea să bem ceaiul. ― O s-o omorîm. Jack îşi agită suliţa. unele folosite drept poteci. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. spuse Ralph.. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare.

― Nu vreau să mă întorc. ― Perfect. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. dacă vrei. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. ― N-o s-avem destulă lumină. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. Făcu un pas înainte şi se opri... Dar în timpul zilei. ― Jack. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen.. Ralph dădu din cap. o să dureze ore întregi. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. Arătă spre pădure. Murmurară că erau de acord. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. .. ― Mă duc eu. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. ― Am sosit. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. Ralph se întoarse spre el. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. Simon îi aruncă repede un zîmbet.. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. nemulţumit şi posac.― Dacă ne întoarcem. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. ― Haideţi. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. Jack încheia coloana. O să orbecăim. pe sub munte. ― Staţi o clipă. Toţi aprobară înţelegători. Cărarea porcilor era un tunel întunecat.. încă enervat şi jignit. Ţi-am mai spus. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. Ralph luă o hotarîre. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea. ― Mă gîndesc la lumină. Jack se afla lîngă umărul lui. pe acolo pe jos? ― Da.. zise Jack şi se strîmbă. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. se îndepărtă primul. Vorbi disperat. ― Dacă traversăm. ― Voiam să căutăm fiara. ― Bineînţeles. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. ― Aşadar. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină.. Rînji batjocoritor. cărarea trebuie să fie pe-acolo. nu-mi pasă. ― Foarte bine atunci. Se uită lung împrejur. zise Jack. Ralph. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. se întoarse şi se pierdu în pădure. Zău. zise Jack enervat. dacă ţi-e frică. Ţinea kilometri întregi. Tăcerea se prelungi. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios.

dacă tu n-ai nimic împotrivă. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. ― Pleacă atunci. vorba amară. acum. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze.. da. colţuros la pipăit. ― Fireşte că mi-e frică.. la ce le folosea că erau trei. ca un blestem. ― Atunci sîntem trei. n-o să fim de-ajuns. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne. ― Foarte bine... Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. tocmai cînd se calmase.. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. ― Sîntem nişte caraghioşi. Cuvîntul era prea bine ales. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. transformată în tăciuni ascuţiţi. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. în timp ce tuşea. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi. ― Ei? ― Mă duc pe munte.. prea amar şi prea reuşise să intimideze. La revedere. ― Fireşte. îi răspunse Jack sarcastic. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. Unul lîngă celălalt. atunci.. Pe neaşteptate... ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. ― N-am nimic împotrivă.. Pipăi şi se lăsă alături de el. ― Roger? ― Eu sînt. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. Apoi ironia finală. în cazul cînd. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. spusă cu indiferenţă. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. Pata dispăru. Ralph simţi ironia şi îl urî. Te aşteptăm aici. cei doi porniră să urce muntele. în timp ce trunchiul se legăna în . i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase.. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. ― Ei bine. Sîntem pe marginea zonei arse. ― Cenuşă. Fireşte. Sîntem totuşi nişte caraghioşi. ― Cîtuşi de puţin. erau doar obosiţi. oboseala şi frica îl înfuriară.. Din întuneric se auzi răspunsul.. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat.. Ralph se opri. nu fiindcă le era teamă. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. Simţi cum coaja pomului.. ― .. Se aşternu tăcerea. O alta îi luă locul. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Jack făcu un pas. Jack. care nu vorbea.― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. o siluetă întunecată se desprinse. începu să gîfîie şi să tuşească. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. Ralph se întoarse spre Jack. Totul era din vina lui Jack. Înţepătura cenuşei în ochi. pentru a mai fi nevoie să-l repete. ― Veniţi? La acest cuvînt. să-şi spună cît erau de proşti. am să mă duc singur. să-i spunem lui Piggy că.

Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. iar ceilalţi îl urmară. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. ― O broască. Roger şi Ralph. îşi îndreptă trupul. Roger şi Ralph înaintară pe vine. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea.cenuşa invizibilă. tăcea. lăsîndu-l pe Jack în urmă. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. Vocea lui fizică tăcuse. ― Hai. se opriră şi se ghemuiră. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. Jack se strecură pe alături. care apoi se destrămară în beznă. cînd se mişca. necomunicativ din fire. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. Cînd ajunseră la ultima costişă. Roger li se alătură. O altă voce îi spunea să nu fie prost. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. zise Ralph tremurînd. ascultau răpăiala şi se gîndeau. fiindcă uitaseră de el. Roger vorbi. tremura şi vorbea răguşit. Roger se afla în spatele lui. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. dar înlemnise. Jack şi Roger se apropiară. unde era o viroagă în stîncă. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. scoase un fel de şuierătură şi trecu . ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. şi lucrul ăla s-a umflat. se legănau. se făcură auzite. iar Roger rămase niţel în urmă. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. ― Uite acolo. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. Un fel de "pleosc". ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. În spatele lor. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. Ralph îl simţi că ezită. fiindcă nimic nu se umflă. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. Printr-o înţelegere comună. O clipă rămase tăcut. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. Se furişară înainte. Roger.. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. la orizont. iar Roger se împiedică. Ajunseră la vîrful plat. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. ― Să mergem să ne uităm. se vedea o pată de cer mai limpede. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. O creatură care se umfla. ca şi altele. Nici un fel de creatură nu se umflă. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. a raţiunii. Apoi Jack îi găsi. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. Un fel de grămadă. stăteau. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. Poate că fiara doarme. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. cît intenţia ei sfidătoare. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. Tresăriră. Ralph se foi. şopti Jack. Jack chicoti şi se cutremură de silă. iar Jack îi vorbi la ureche. Piggy îi spunea că era un copil. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. iar cea interioară. cu firea lor de nepătruns. ― Închipuiri. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Jack se ridică. S-ar putea să mă urmărească. ― Fireşte. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. ― O broască! Am auzit şi un zgomot.. cu toate cuvintele lui curajoase. de jur împrejur.

Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. Se cutremură violent. zise Ralph. iar puştii smiorcăiră. ― Nu ştiu. ― Nici nu mă gîndesc.. . În faţa lor. vorbe. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. Ralph se ridică ascultător. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo.mai departe. coborînd în goană panta întunecată. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. ― Ai făcut-o. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. ― Vorbe.. Piggy la fel. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip.. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. zise Ralph cu amărăciune. dar n-am ataca un tigru. ― Eşti sigur? Vreau să spun. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. şi încercă imposibilul.. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. ― Cîtă vreme e lumină. Se redresă printr-un efort al voinţei. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. Jack continua să se uite la nisip. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. Luă cochilia de la Jack. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Jack se ridică. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. vorbe. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării. sîntem destul de curajoşi. Îşi frecă distrat mîinile. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind.. Ne-am ascunde. răspunse Jack dispreţuitor. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. în faţă. ― Zău. Roşi în timp ce se îndepărta. cerul întreg se lumină. uită-te şi lasă-mă în pace. muntele se goli de băieţi. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. l-am văzut. Chiar şi Jack s-ar ascunde. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. În spatele lor. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. doar la trei sau patru metri. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. ― Fiara are colţi. Făcu doi paşi grei înainte. şi ochi mari şi negri. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. cum făceau atît de des de la o vreme. felia de lună se ridicase clară la orizont.. Apoi vîntul mugi prin pădure. Sîntem înfrînţi. şi se îndreptară spre platformă. Sîntem buni să trăncănim. Îşi dădu claia de păr peste cap.. vorbe. deodată. zise Ralph. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. iar făptura îşi înălţă capul. în curînd. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. în beznă se stîrni o foiala..

― Adunarea noastră. Mai întîi. Nu sînt cu voi. ― Da. Fiara vînează. ― Să ridicăm mîna. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. ― V-am adunat. ― Linişte! strigă Jack. zise Jack. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă. ― Eu i-am adunat. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei.. din mai multe motive.. zise Ralph. ― Şi el e tot laş. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el.. ― Poate c-aşteaptă. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. ― Dacă nu-i adunai tu. el a rămas în urmă. grea şi ruşinoasă. Si toată vorbăria lui. Jack se întoarse spre vînători. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi. cu bărbia în piept. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack... N-o să ne găsească niciodată carne.. Numai că. ― Eu nu mă mai joc. luptînd împotriva tăcerii ostile. Glasul i se stinse. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe.. ― Din beznă. Nu-i un şef bun. ― Să ne vîneze. să ne vîneze. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine.. Se opri o clipă. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. ? ― Să ne vîneze. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui.. Doar la cîţiva paşi de ea. îi adunam eu. Tăcerea continuă intensă. Ca şi tine. Pe platformă răsună un fel de suspin.. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia. Da. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef... apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. am văzut fiara. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. ― Foarte bine. zise Jack violent.. indiferent ce e. amintindu-şi de temerile lui de demult. încercate în pădure. Nu ştim nici măcar ce e. atunci. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. nu-i de ajuns? ― Bine. ― Zi atunci că sînt laş. Jack strînse cochilia în pumn. ― Cîţi cred că... ― Pe vîrful muntelui. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. apoi continuă. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic.... foarte bine.. apoi am fugit. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară. ― M-am dus şi eu. Vocea lui Jack continuă. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia... . ― Ralph seamănă cu Piggy... ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. Ralph crede că sînteţi laşi.. cred c-aţi aflat. ― Din pomi. Ai suflat în cochilie.. Şi asta nu-i tot. Jack îl întrerupse. zise Jack. Nu ştiu ce face. ― Fiara iese din mare.. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. Vorbeşte ca el. atunci. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. Ochii îi aruncau fulgere. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el.. ― Nu-i vînător. atîta tot. ― Şi ce.

şi se opri asupra lui Piggy. Piggy era indignat. Piggy. N-avem foc deloc. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut.... tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. Jack îşi drese din nou glasul. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. Nu-i nimic de făcut. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! .. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. Cercul se zgudui de groază. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. ― Am să plec." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. ― . Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare. N-are decît să-şi prindă singur porcii. Acum. Şi chiar pe nisip. are să se întoarcă. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. Cînd are să apună soarele. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. Piggy ridică cochilia. deşi mai că nu-mi vine să cred. O clipă se opri.. ― Nu merge. Ceva pe care noi. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. cînd am dat într-adevăr peste fiară. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. O să iasă acelaşi fum. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. iar Simon se retrase de lîngă ei. ― N-avem nici un foc pe munte. Ralph se uită la Simon. apoi strigă strident şi furios. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. Ralph gesticula neliniştit. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. să mă urmeze. ― Am vorbit. Încet. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi.. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită.. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. încît rămase în picioare. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. ― N-avem nici un ajutor. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Se întoarse puţin spre el. Piggy. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. Ralph. dacă nu faci foc. care fu atît de uimit.. Căută ajutor şi simpatie. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. Din nou.

Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. altminteri se făceau praf. de care n-aveau nevoie la întrunire. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. ÎI putem aprinde chiar aici. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. sînt eu. iar în veselie una de spaimă. în cheful lor se strecura o undă de panică. Piggy se simţea atît de încîntat. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene... Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. ca să nu intre prea adînc în pădure. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. Piggy continuă.. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. încît ajută şi el. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare.. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. Puştii. Nu cred c-or să primească. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. Ralph se lăsă pe nisip. Sam şi Eric şi. într-un asentiment general. buştenii trebuiau traşi cu grijă. ― Cred. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă.. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. reflectînd la situaţie. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. nu. între bazin şi platformă. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. . În cele din urmă. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. dîndu-şi părul peste cap. pentru ceilalţi.. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. să ne apropiem de. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. sau intrară în adăposturi. zise Ralph şi se uită în jur. şi totuşi. deşi. fumul n-o să se vadă aşa de bine. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. ― Cred c-au plecat. Adunarea semăna cu o petrecere. Se întrerupse. O bună parte putrezise. rămurele. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. Pe deasupra. încruntîndu-se. se entuziasmară grozav. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. ― Va trebui să aprindem un foc mic. doar n-o să plece singur în pădure. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. . ― Fireşte. ― Dacă-i poţi găsi. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. Se uită înjur. Nu mai erau siliţi să se apropie. ― Să încercăm. Lucrară cu inimă.. Pentru prima oară. ― Să aprindem focul chiar acum. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. Nimeni nu voia să-şi bată capul. se umezise şi colcăia de insecte. pe măsură ce orele se scurgeau. băieţii luau orice lemn din apropiere. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. Ralph se opri din lucru şi se ridică. aducînd lemne de foc... ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. Fireşte.Băieţii începură să bombăne. Ţopăiră şi cîntară. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. n-o să se vadă la mare depărtare. fiindcă aveau ceva de făcut. Ceilalţi dădură din cap. crăci şi buşteni.

zise el. ― O să vînăm. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. în curînd. ― Se opri şi continuă mai încet. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. Departe. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. N-o să ne mai batem capul cu fiara.. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. Se mişcă de colo-colo. nu? Ralph se aşeză. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. zise Piggy. acum devenise ameninţător. ― Ia ascultaţi. îi zîmbiră lui Ralph. ― Ascultaţi-mă. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. iar în mijloc dansau fluturii. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. O să aprindem un foc mic şi puternic. Erau încărcaţi cu fructe. dar nu reuşi să evite soarele.. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. ― Şi mai e ceva. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. se roşea şi răspîndea căldură. Cerul.― Cînd strîngeam lemne. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Dădură din cap şi criza trecu uşor. Consimţiră cu frenezie. şi cu multe. Gemenii se apropiară. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. ― Iar apoi. pe două rînduri. Îi cercetă atent. la castelul de stîncă. sudoarea îl năpădi. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. ― Poate. o sete grozavă. E cam sărit. din străfundul sufletelor chinuite. ― Ne putem lipsi de ei. Au luato în partea aia. undeva pe plajă. spuse Piggy. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. Se foiră. tresărind. Eu am să fiu şeful. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. ― Ne putem descurca şi singuri. Discul soarelui părea de argint coclit.. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. Ralph rămase tăcut pe nisip. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. Radia de fericire. Cei trei băieţi se aşezară. zise el. vibra neliniştea. ― Uite! Îşi reveni. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. Rămase aşezat jos.. Să nu mai visăm atîta. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. Încotro a apucat-o şi Jack. plăcut surprins. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. deşi aerul devenise înăbuşitor. . I se făcu repede sete. lua foc.. nu? În timp ce buşteanul se usca. ― O să vînăm. în ce priveşte fiara. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. cu ochii aţintiţi spre pădure. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. ― Vă mulţumesc. O să mergem mai încolo. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. Sîntem aproape de capătul insulei. Vom fi mai fericiţi acum..

purceii se risipiră. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. mugeau încet sau guiţau. din partea unei lumi necunoscute ei. cufundată în fericire maternă. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. O vreme.. iar aerul era fierbinte şi liniştit. o sălbătici şi mai rău. Se ridică brusc. Deodată împunse pămîntul cu degetul. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. În cele din urmă. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. Porcii. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. Aproape imediat. Băieţii se dădură înapoi. nişte saci umflaţi de grăsime. după picăturile de sînge strălucitor. dădu din picioare.. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. ― Ia uitaţi-vă! . O văzură. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. preocupaţi de zborul lor. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. Roger alerga în jurul vălmăşagului. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. în mijlocul luminişului. Se opri în faţa unui ascunziş. Suliţa pătrunse treptat. ― Acolo. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. o înjunghie cu furie. călare pe ea. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. scroafa înainta cu opinteli. În scurt timp. ci respiră sălbatic. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. de la o distanţă de doar zece metri. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. Cînd o să vînăm. scroafa căzu. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. Jack se îndepărtă. Puţin mai încolo de turma de porci. zăcea scroafa cea mai mare. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. de sînge. ― E înăuntru. sîngera turbată. doborîtă de căldură. Scroafa se prăbuşi sub ei. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. care trădau prezenţa porcilor. Atunci poate că n-o să ne mai supere. Se întoarse şi se îndepărtă. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. Era neagră şi trandafirie. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. iar aerul se umplu de zgomot. lăsîndu-se cu toată puterea. guiţă. graba de-a o ucide scăzu. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. Se uită împrejur. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. iar vînătorii veneau în spatele lui.― În ce priveşte fiara. Băieţii urlară şi se avîntară. Aici. Se împiedică de un pom. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. fluturii dansau mai departe. începură să înainteze foarte încet. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. Această năvală îngrozitoare. Înconjurară ascunzişul. aproape că o ajunseră. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. de transpiraţie şi de spaimă. nu vorbi. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. Jack. întinse braţul şi arătă spre scroafă. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. îi opri şi cercetă printre pomi.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

dar nu spuse nimic... ― Un cap de porc pe un băţ. Vino mai aproape. Dar trebuie să ţinem focul aprins. Bill întinse mîna după cochilie. ţinute chiar acolo. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. Simon bîţîi din cap.. Fără foc nu putem fi salvaţi. Nu-şi putea desprinde privirea.. Ralph se strîmbă. Ralph ridică mîna. ― Hai. Simon îşi muşcă limba umflată. Sam şi Eric luară cochilia. mai aproape. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. Împăratul . lovite de o pală de vînt fierbinte. spuse Împăratul Muştelor. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. Fără foc. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit.. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii.Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. ― Dar. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. Cîteva clipe.. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt.la o petrecere. ― Ştiai.. ― El e vînător. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul. Ştia că-l va apuca o criză. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. Iar eu sînt fiara. fireşte! Începu să rîdă. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. da.. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar. ― Foarte bine. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel. ― Eşti un băieţel prostuţ..... Doar eu.. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea.. ca să scoată fum. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. ― Auzi. nu? Eu sînt o parte din tine. Sînt toţi vînători. atunci. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. ― ... pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului.. Ei cred că eşti ţicnit. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. se opri şi apoi vorbi curgător. nu eşti decît un băieţel prostuţ. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi.. nu? Şi la Piggy. focul! Focul. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă.. În cele din urmă. cum spune şi Bill.. spuse Împăratul Muştelor. nu putem fi salvaţi.mi-ar plăcea nişte carne. şi dacă ne-au invitat. şi la Jack. ― Ei bine.. ― A. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. O clipă nu vorbi nimeni.. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. ― . E altceva. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. fiindcă. Deasupra capetelor.bine friptă. zise Împăratul Muştelor... fiindcă. ― Focul e lucrul cel mai important. Simon îi răspunse prin tăcere. ― Trebuie să se distreze. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. Se opri iar. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. ― N-are cine să te ajute... După discursurile splendide şi numeroase... ah. Ţinea ochii întredeschis!. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. ― . ― .carne.

― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni... Şi totuşi. proiectată pe norii cafenii. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. Aici era coloana vertebrală a insulei. O să te omorîm. Ceea ce zări îl conduse în sus. Bietul şi rătăcitul meu copil. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. Piggy şi Ralph. ca un bătrîn. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. în cele din urmă. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. o tresărire ca de mătase albastră. ― . Rareori.Muştelor se umfla ca un balon. Maurice. Cînd lianele se zgîlţîiră. Am să mă înfurii. pe vîrful muntelui. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Lumina era nefirească. Roger. Zăcea pe covoraşul de liane. Se căzni să înainteze. iar vîntul se porni din nou. cu o figură inexpresivă. privind opac înainte. şi se uită de sus la el. Pricepi? Eşti un nedorit. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. cu capul culcat într-o parte. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. o beznă care se lăţea. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse.. bietul şi rătăcitul meu copil. pînă intră în bezna pădurii. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. pline de desişuri şi pomi uriaşi. ca a unei fiinţe vii. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. Simon se ridică. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. rămase neclintit. o regiune mai înaltă. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. În scurt timp. sîngele se uscase. norii continuau să se adune. apoi se lipiră la loc. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. înăuntru era beznă. muştele îl ignorară. continuă Împăratul Muştelor. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. nu se mişcă. Pricepi? Jack. Culorile se retraseră din apă. văzu că se mişcă ceva. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. în jurul gurii şi al bărbiei. aflată sub munte. Robert. le sperie o . Bill. articula cuvinte mute. Apoi se întoarse. ― Te previn. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. iar sîngele îl podidi. Şi muştele o descoperiră. Nu le mergea bine decît muştelor. preferind duhoarea porcului. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. gata să explodeze. iar o lumină sidefie se filtra printre ei.Căci altfel. Dar. plesnind coroana pădurii. Porni trist printre trunchiuri. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. Se tîrî. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. pe pămînt. o să te omorîm. Mişcarea ei. mai violent. în pădurea tot mai rară. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. căci altfel. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. dar fără să se oprească. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. Pe la începutul serii. Se vedeau luminişuri largi. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui.. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră.

Apoi. ― Şi pentru vînătoare. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. Oricît de grijuliu păşea. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. iar muştele o potopiră. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. tot pe plajă. asta-i tot ce putem face. Apoi. ― N-au decît. ― Să ne scăldăm.. La petrecerea lui Jack. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. sau cel puţin abia mai fumega. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. Apoi apucă sforile paraşutei. spuse Ralph. vîntul suflă din nou. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. ― Opreşte! strigă el. ― Aş vrea să plecăm acasă. Mai încolo. zise Ralph. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. Simon uită de muşte. suspinînd. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. ― Am înţeles! Am înţeles. bătu apa din jur. Piggy încetă să mai bată apa. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. ― Aş vrea să plouă. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. O porni în josul muntelui. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. Ralph îl stropi din nou cu apă. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. acoperită cu iarbă. dar nu-l nimeri. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. ― Adică. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. Linişteşte-te. zise Ralph stingherit. As vrea să se mai răcorească. silueta se ridică. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă.. ― Doar pentru nişte carne. culoarea descompunerii. Chiar de la acea depărtare. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă.. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. Nu-mi pasă. ― S-au dus acolo. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. Ralph plonja în bazin. zise Ralph cu înţelegere. ― S-au întins poate prin adăposturi. ― Ai grijă de ochelarii mei. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. Stomacul umflat i se zvîntă. iar picioarele îi cedară. ― Mă doare capul. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. ― Nu-mi plac norii ăştia. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. Piggy. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi.. în schimb. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. Văzu corpul inert. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. dinţii. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. silueta corpolentă se înclină. Rîse de Piggy. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. Examina oasele nazale. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. Ralph se uită la cer. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. Piggy îşi scoase ochelarii. Ralph îl ţinti din nou. ca la război.

― V-am dat hrană. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. zise Jack. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. stăteau întinşi.. Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. îl loviră cu halca pe Piggy. fiindcă m-aţi ales. iar Jack se întoarse pe locul său. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. cîntau. Înainte de petrecere. porni mai departe. obişnuit. dar nu cu calmul ei splendid. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Jack îl ignoră din nou. Fără să înţeleagă motivul. se adunaseră pe iarbă. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. arătîndu-i forţa. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. îl arseră. fructe şi coji de nuci de cocos. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. Jack vorbi iar nerăbdător. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. Jack agită din nou suliţa. iar băieţii înfulecară şi mai repede. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. aproape că îşi terminaseră masa. Pe stîncă ardea focul. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. Jack se ridică şi agită suliţa. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. băieţii tăcură rînd pe rînd. . băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Simon şi cei doi care frigeau porcul. iar Jack bău. ca şi Sam. în faţa lui. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. Ralph. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. iar Jack. Ralph se uită în altă parte. De îndată ce-i văzură. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. în picioare. Trădat de propriul stomac. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. în afară de Piggy. se aşezase acolo ca un idol. Sam. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. ― Duceţi-le nişte carne. Piggy încercă să fluiere. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. urlară şi dansară. uscat şi bătătorit de paşi. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. În acea clipă.nisipul alb. apoi ţărmul. prevestitor de furtună. ― Dă-mi să beau. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. Judecînd după chipurile lor unsuroase. Toţi băieţii de pe insulă. Şi trebuia să ţinem focul aprins. zise Ralph. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. ― V-am spus că sînteţi vînători. Rîdeau. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. Acum alergi după hrană. chicotiră nervos. cît era încă vreme. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. O vreme îi privi pe cei doi.. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. pe iarba moale. Ralph făcu un pas nesigur. E meseria voastră. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. Henry îi aduse apă. Primiră darul din care picura grăsime. cu mîncarea în mînă. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. Venise seara. spuse Jack. Ralph. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. ci cu ameninţarea violenţei. ca o maimuţă. fin. pline cu apă.

. Lumina pîlpîitoare se întări. ― Cochilia contează şi aici. se auzi un tunet.. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. Vezi. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. care se ferea. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. părăsiră în fugă liziera pădurii. Avu loc o mişcare circulară. sub ameninţarea cerului. Ne-am mîncat porţia de carne. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. . Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. zise Ralph. încurcat şi transpirat. zise Ralph. violentă. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. ― N-o ai cu tine. Roger deveni porcul.. Roger mima groaza porcului. care oferea oarecare siguranţă. Roger încetă să joace rolul porcului. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. bătînd regulat ca un puls. erau gata să se alăture grupului înnebunit. iar un puşti începu să plîngă. iar unul. ca un urlet de agonie. Ce facem cu focul? Am cochilia. zise Ralph deodată. apoi băieţii intonară un imn. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. deveni şi el vînător.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. rupse cercul celor mari. imperioasă şi oarbă. alte cercuri continuară să se desfăşoare. băieţii îl urmară. ― N-o să ţinem seama de convocare. zise Ralph cu o voce tremurătoare. zise Jack rînjind. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. ţipînd din răsputeri. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. iar zgomotul era insuportabil. ― Hai să plecăm. Vînătorii îşi luară suliţele. Brusc. Piggy şi Ralph. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. explozia transmise o lovitură. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. de spaimă. în locul bubuiturii înfundate. În clipa următoare. iar mijlocul cercului se goli brusc. ― Focul. salvarea. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. Ai lăsat-o în urmă. guiţă şi îl atacă pe Jack. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. bucătarii frigările. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. aşa că se uită în altă parte. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. Jack sări pe nisip. contează pe toată insula. Nu-i erau de nici un ajutor. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. şi-am să convoc o adunare. Melopeea se înălţă şi mai mult. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat.. ― Vine furtuna. O s-avem necazuri. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor.. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. Picături mari de ploaie căzură între ei..

lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. după cele întîmplate. Ralph ieşi dintre cocotieri. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. în timp ce miezul ei solid se răsucea. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. încet. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. Gloata o urmări imediat. nemişcată. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. Apoi se răsuci încet în apă. cădea mereu.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. iar apoi în largul mării. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. scotea un sunet scurt. alunecară pe stîncă. şi trecea mai departe. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. De-a lungul ţărmului. le reţinea într-o scurtă tensiune. Pe la miezul nopţii. se umezi şi se limpezi. Aerul se răci. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. soarele şi luna se mişcau agale. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. la cîţiva paşi de mare. În ultimul timp. Paraşuta duse silueta mai departe. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. Undeva. Ici şi colo. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. Rămase doar fiara. Ralph rămînea acelaşi. dar pînă şi cu ochiul bun. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. iar pădurea lăsă cascade de apă. Conturul obrazului i se argintă. Fiara înainta. cu braţele împreunate pe faţă. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. se năpustiră asupra ei. ploaia încetă şi norii se risipiră. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. ţipară. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. săriră pe fiară. imperceptibil. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. o loviră. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. umflîndu-se puţin pe o parte. cu un zgomot de plesnitură umedă. iar petele de sînge se lăţeau. sîngele ei începuse să păteze nisipul. Nu se mai auzeau cuvinte. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. o muşcară şi o sfîrtecară. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. dincolo de curba întunecată a lumii. iar apa se înălţă. urlînd. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. apoi o apucă în jos spre plajă. unde apa era mai puţin adîncă. făcînd-o să cadă pieziş. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. silueta alunecă. i se îngrămădiră în jurul capului. cu ochi de foc. Creaturile stranii. apoi le înghiţea brusc. Pe ploaie văzură cît era de mică. o dată cu marele val al fluxului. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. imposibil de confundat. . înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. şchiopătînd. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. se ridică. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Striga din răsputeri.

― Nimeni altcineva? ― Nu. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea.. ― Tu erai în afară. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. Se putea întîmpla orice. Fulgera. cu cochilia la piept. ― Ei nu contează. . ce-au făcut. dar se mulţumi să dea solemn din cap. ― Ce-i? ― A fost Simon. Ralph. ― Eşti şef. Se aplecă şi aşteptă... răspunse Piggy agitat. cu amîndouă mîinile. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. ― Nu. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. iar Piggy se încruntă. ― Nu pricepi. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul.. ― Simon. Tremura.. la vederea feţei lui Ralph.. de fapt. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. N-ai văzut ce-am.. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. Continuau să stea jos. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. ― Piggy. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. se clătina. Piggy! Vocea lui Ralph. ― Poate că mai este. ― Încetează! răcni Piggy. Strîng vreascuri.. ― Ai putea. tuna şi ploua. Peste noi. joasă şi înspăimîntată. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. nu mai ştiu cum mi-a fost. Nu mi-a fost. zise Ralph încet. N-a fost. ― Ai mai spus-o.. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. Ralph. Nu-i nevoie să rîzi aşa. Gesticula. Ar trebui s-o ştii.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti.. Ralph rîse din nou. Ralph se aşeză în iarbă.. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. Nu mai am decît un ochi. căutînd o formulă. În cele din urmă. ― Am cochilia. ― Eşti încă şef.. ― Tuturor ne-a fost frică. după cîte ştiu. ce-ai zis tu. Piggy? ― N-am văzut prea bine.. Avea loc. Piggy tăcu brusc. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. În sfîrşit... dansul ăla blestemat. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. ― Poate că doar se prefăcea. ― Era întuneric. Ralph se clătină mai departe. ― O. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. N-ai intrat niciodată.. ― Ce-i? ― A fost o crimă. în afara cercului. ― N-ai văzut. Piggy nu răspunse. îl opri pe Piggy să gesticuleze. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. Apucă scoica drăgăstos.

voi doi! Gemenii se opriră o clipă.. Ralph sări în picioare. avea să se opună . Era sărit. Vreau să merg acasă. ― Venea din întuneric. Oricum.. Pricepi? L-am aprins eu.. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă.ca să strîngem vreascuri. Sam şi Eric se apropiară. Bine că te-am întîlnit. Ralph. ― A fost un accident. N-am făcut nimic. apoi continuă. Dumnezeule. ― Am plecat devreme. nu-l surprinse faptul că îl somară.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. În aer pluteau greu lucrurile ştiute. Gesticula iar. ― Aşa e. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin.― A fost un accident. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă. şi eu am fost afară. Eric îşi mîngîie buza plesnită. Vocea i se ascuţi din nou...foarte devreme. ai spus că eram afară din cerc. ― Am plecat devreme.. vreau să merg acasă.eram foarte obosiţi. zise Piggy cu încăpăţînare. Piggy se opri. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut. ― Tocmai am fost în pădure. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. ― O să încercăm. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. în timpul acelei nopţi teribile. Ralph. A meritat-o. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. Eric dădu din cap... A fost un bun. O. n-am văzut nimic. aflată acolo în siguranţă. ― Salut. ― O să trăim singuri. ― V-aţi rătăcit după. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. şi cu asta. ― N-ai văzut ce-au făcut. ― Da. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. asta a fost. ― Şi noi la fel. zise Sam eu o voce sugrumată.... Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. murmură Ralph.. Ralph.. ascultă.. N-au băgat de seamă în întuneric. că măcar o parte din trib.. ― După petrecere.. Piggy privi rapid împrejur.. iar apoi îşi retrase repede mîna. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. noi patru.. ― A fost un accident. ― Se duc să se scalde.. repetă Sam. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. Ralph... Roşiră şi se uitară dincolo de el. ― Hei. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . apoi merseră mai departe. după petrecere.. ― Şi eu am fost afară. ― Ascultă. Am fost în afara cercului.. ― Şi. dar nerostite. ― . Un accident.. De noi. Socotise. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. ― . spuse repede Piggy. ― Noi patru. Să nu le spui lui Sam şi Eric.. ― Da. în aer. ― .. aşa c-am plecat devreme. ― ..ne-am rătăcit azi-noapte. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph.. fiindcă eram obosiţi. Am fost foarte obosiţi. zise Piggy brusc.. Piggy dădu energic din cap. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare.. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. ..

. nu-i aşa? Robert dădu din cap. gol pînă la brîu. aşezat pe marginea stîncii.. iar sub el o pîrghie. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou.. nu l-am. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. Vocea răsună puternic de pe înălţime. . apoi spre altul. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. cu suliţa. se smiorcăia gălăgios undeva în fund. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. Aşa că staţi la pîndă. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. ― O să-l bată pe Wilfred. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale.. Ralph îşi ridică privirea. ― Înaintează... Şeful se opri. iar stînca suspină adînc. Arătă spre un sălbatic.. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. bubuind. ― Mîine. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. ― Puteai să vezi că sînt eu. Ca să strice ce facem. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. fără să mai scoată un alt cuvînt. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. Ţineţi minte cum s-a strecurat.. Un sălbatic îşi ridică mîna. aşteaptă. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului.. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă.ororilor de pe insulă. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. prietene.. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. ― E un adevărat şef. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. Căci.. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. izbucnind. Roger înainta. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. din dosul stîncilor care coborau neregulat. o să vînăm din nou. ― Da? ― Dar nu l-am. ― . dacă voiam. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. ― Au să încerce să se furişeze.. Wilfred. Un efort serios avea să trimită stînca în jos.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. ― Ia priveşte aici. continuă şeful. Şeful stătea acolo. S-ar putea să revină. ― Nu! În tăcerea care urmă.căci fiara ar putea să încerce să intre. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. peste locul unde istmul se strimta. cu faţa vopsită în alb şi roşu. N-a spus.. fiind de acord. Apoi. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. Robert se arătă plin de admiraţie. dar vorbi hotărît. ― Nu ştiu. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean. şi fiţi atenţi. în soarele torid. Aşezat pe stîncile uriaşe. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi. bătut recent şi dezlegat. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi.. ― A venit deghizată. Semicercul se cutremură şi murmură. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. Roger. Roger primi vestea ca pe o iluminare.

Eric îşi netezi părul peste cap. Apoi şeful îşi ridică mîna.. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile.. avem treabă. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită. Făcu semne violente în direcţia focului. sălbaticii murmurară din nou. vorbind singur.― Nu! Cum am fi putut. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. În tăcerea lui nesigură. Maurice. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. ― O să mergem de-a lungul plajei. ― Cred că fiara s-a deghizat. lîngă stîncă de vatră. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. Şeful îi înlătură obiecţia. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. Iar dacă vine.. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne.. ― Nu te opri... era a treia oară cînd îl aprindeau. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. o să. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. Trebuiau.sau un vas. o să dansăm din nou. şi daţi-i capul vînatului. ceilalţi. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. ― Maurice. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. Tribul reflectă.. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc. Nu voia să numească pe nimeni. răspunse şeful. legată de paraşută. ― O să luăm foc de la ceilalţi. recunoscuse dubla funcţie a focului. fireşte.. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Bill ridică mîna.. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt. Dar noi trei.. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. chiar dacă sînt ude. ― Ei. ― Voi. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii. Lemnul era umed.. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. ― Da. . Ralph se trase înapoi. Roger şi cu mine. ― Mîine însă o să vînăm şi. ― Poate. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea. tribul murmură din nou. cînd o să avem carne. dacă vă duceţi la vînătoare. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. ― Şefule. să-l ucidem? Liniştiţi.. Stanley ridică iar degetul. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. Pentru prima oară. Maurice ridică mîna. tot or fi mai buni decît. ― A zis ceva despre un om mort... Şeful dădu din cap. Ascultaţi. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători... Roşi jenat că participase la dans. Mai bine să n-o supărăm... ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi.. şefule. ― ... ― Avem mare nevoie de lemne. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. zise şeful solemn. despre lume.... o să facem o petrecere. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. iar apoi se stinse. venindu-i în minte o speculaţie teologică.

ducînd cu ei suliţele. aş vrea sa vă ajut. ― Sînt prea obosit. uscate şi foşnind cînd le atingeai. După aceea cortina se ridică.acolo sus.. cu excepţia unui foşnet întîmplător. deşi grav avariat. dacă nu facem fum. zise Ralph. în adăpostul de alături. Ralph se ridică. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc. Îi conduse spre primul adăpost.. vorbind puţin şi mîncînd în grabă. plin de stele strălucitoare. ― Ei bine. Se uită de la un chip la altul. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul. Ralph. Oricine se poate juca de-a vînătoarea. Ralph începu din nou să .. da. ― Acolo sus era un foc mic... Ralph.nu pe întuneric.. ― . mi se înrăutăţeşte astma. La ceva de o importanţă covîrşitoare. Sam îl aprobă energic. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric.. ― A. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. ― .... şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. dar nu pot. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. îngenunche cu pumnii strînşi. la ce bun? Indignat. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă... O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. simţind cum. privind solemn de la unul la altul. ― Era altceva cînd focul era. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. ― Eu nu mai car vreascuri.. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. mai mult pentru sine.. ― . Se ghemui înaintea lor. o dată cu apăsarea întunericului. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. Apoi. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn... în întunericul care se lăsa. Cînd ieşiră din pădure.. rămas încă în picioare.. ― Hai să găsim ceva de mîncare. zise Piggy. fără fum. un puşti vorbea în somn. Fumul se înălţă din nou. adăpostul se cufundă în tăcere. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins.. mai mult fum.. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. Ralph încercă să-şi amintească. Am obosit.― Astma mea. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede.. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă.. zise Eric. Focul folosea la ceva. Va trebui să facem fum. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred. galben şi gros.. soarele apunea. adică douăsprezece ore pe zi. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă. ― Piggy. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric.. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. Se îndreptară spre pomii fructiferi.nu noaptea. spuse Piggy posac. oricine ne poate aduce carne. În sfîrşit.

şi ascultă.facă presupuneri. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. Apoi. Ralph... ― De ce?. Fii. nu. Ralph se întinse la loc cu grijă. ― Vorbesc serios. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. Dartmoor era o regiune sălbatică. iar scoţi zgomotul ăla. mai bine luau trenul. N-avem nici cutie poştală. ― Nu aud nimic. Fiindcă? ― Fii liniştit. Ascultă mai mult. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. un autobuz ciudat. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. încleştaţi. la marginea grădinii.. Ralph chicoti. deşi îl durea pieptul... ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. Un autobuz pleca din staţie. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm. Piggy îl certă cu demnitate.. o să înnebunim cu toţii. ― Şocaţi de bombardament. Ralph se încordă printre frunze. ― Tot nu aud nimic. Sam şi Eric. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire.. trosni limpede şi puternic o cracă. ― Iartă-mă. Eric gemu ceva. . Şi n-am nici plic şi nici timbre. iar prin minte îi trecură imagini confuze. ― Nu ştiu unde se află acum.. îl fură somnul. ― Ascultă. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi.. în timpul unei pauze. ca în fiecare noapte. era de nepătruns. Puteau să meargă şi cu maşina. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. Pentru prima dată în acea zi. la fel cum erau şi căluţii. Ralph continuă să chicotească. apoi rămase nemişcat. Convulsiile îl epuizară. tot drumul pînă la Devon. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală.. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. se luptau. pentru ca totul să fie perfect. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. striviră frunzele.. Bezna.. iar băieţii înspăimîntaţi. liniştit. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. iar la un moment dat rămase întins. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. fiindcă. Piggy reflectă solemn. se lăsă din nou liniştea. devenind tot mai clar. Pulsul lui îneca orice alt sunet. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. Ralph se foi neliniştit în frunze.. înainte dea se crăpa de ziuă. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. Apoi se linişti. în afara triunghiului inutil de stele.. ― O să înnebunim de-a binelea.. unde nu putea domni sălbăticia. Ralph tresări. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. te rog. şi trist.. ― Se mişcă ceva pe afară. ― N-am spus nimic atît de caraghios.. trăgîndu-şi răsuflarea. Şi nici poştaş. ― Ralph. şi în ciuda beznei care se lăsa. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. aşteptînd convulsia următoare.

apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi. Piggy respiră mai uşor. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele.. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. vino afară. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. . înnebunit de durere. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. Pe tine te vreau. apoi îl apucă o criză de astmă. ― Şi eu la fel. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. Apoi. Cînd m-am trezit. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă.. zise Eric. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. Ralph trase un pumn la întîmplare. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. Piggy rămase liniştit o clipă. spuse Eric cu o mîndrie simplă. Îl loviră şi îl înghiontiră. zise Ralph cu amărăciune. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. ― Piggy? Unde eşti. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. Ralph se mişcă brusc în întuneric. zise Ralph. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. L-am bătut rău de tot. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. ― Şi eu. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. apoi se întoarse la Piggy..Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. ― Nu vorbi. ― Piggy. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. el căzu într-o parte.. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou.. Piggy îşi strînse picioarele. ― Cum te simţi. Eu m-am ferit într-un colţ. Noaptea era răcoroasă. Un genunchi i se vîrî între picioare. mă pocnea unul în mutră. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. Piggy.. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. muşcîndu-se şi zgîriind. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. Ne-am bătut cu ceilalţi. nu-i aşa. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. începu să lovească în gura de sub el. pocnindu-se. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. Acum culcaţi-vă. Ralph se îndepărtă de el. înăbuşind lupta. ― A fost Jack cu vînătorii lui. ― Te-au rănit. zise Sam. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. dar limpezită de spaimele imediate..am fost pocnit. Ralph se feri într-o parte. Piggy. în sfîrşit. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. adăpostul se prăbuşi. Piggy? ― Nu prea rău. ― N-au luat cochilia. O contemplă cîteva clipe. ― . E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire.. şi i-am ars una în biluţe.. asta-i tot.. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston.

. Eu.. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. Eric îl privi prin masca de sînge uscat. ― Degeaba. Acum Piggy nu mai vede.. nu? Doar un semnal de fum. păsările se înălţară. sau altminteri. M-au orbit. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. Ralph. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. N-au venit pentru cochilie. încîntat de isprava lui. iar Ralph îngenunche şi suflă. a fost... Am votat ca să fii tu şef. ― Dă-i drumul. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi.noaptea. ceam să mă fac? Departe... semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. zise Piggy. Gemenii urmăreau neliniştiţi. Ralph continuă să sufle.. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. Convoacă o adunare. Vocea lui Ralph se ascuţi. iar ei au venit pe furiş. Dădu din cap. Ralph. Dar l-au furat. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. iar Piggy stătea inexpresiv. Aşa că vorbeşte tu.... Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. ― Mă vezi? ― Niţel. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. Ce. Credeţi că putem să-l aprindem. tot el a fost de vină. Suflă cît poţi de tare. trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― Doar un foc obişnuit. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. cu mult timp în urmă. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel.. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. de-a lungul arcului deschis al plajei. Uneori cîntau încet. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Ralph. Le-am fi dat foc de la noi. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. Pe urmă a fost. Acum nu mai avem foc. ― Ne-au luat focul. Acum devenise într-adevăr un şef.. Glasul îi vibra de furie. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile.― Ştiu. protejat de propria miopie. ca să fim salvaţi. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. Se trase înapoi pe vine. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile.. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză.. Au venit pentru altceva. simula nişte împunsături cu suliţa. Îi conducea şeful. Pădurea răspunse ca un ecou. Sam. S-ar putea să treacă vapoare. plaja era pustie. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. dă-mi voie să mă sprijin de tine. dacă ne-ar fi cerut. alteori făceau roata stînd în mîini. Ei ni l-au furat. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. în beznă şi ne-au furat focul. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph.. Se îndreptară spre platformă. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. ― Fireşte că-i degeaba. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. În ambele direcţii. Ralph.. ― . care alerga în acelaşi ritm. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. zise Piggy.. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. ― Suflă în cochilie. şi spune-ne ce. . Dacă n-ar fi fost el. dar ni l-au furat. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată.

. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. ― Trebuie să ne pieptănăm. îl asculta. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici.. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon.nu-mi pasă.. fără să luăm o hotărîre.. pipăind. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele.. ― O să fim ca mai înainte.dacă se înfurie. . nu fiindcă eşti puternic. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini.n-o să se sinchisească prea mult de noi.. orice s-ar întîmpla. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. dulce... Îi întinse cochilia lui Piggy. Ralph se strîmbă la Sam. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. Vă dă mîna să rîdeţi. zise Piggy. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. micuţul.. am să-i spun. n-ai decît să încerci.. dacă vreţi.. a fost omorît. În timp ce mîncau. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph.. În cele din urmă. dar trebuie să fiu condus.. şi îşi şterse lacrimile din ochi. Ralph. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. lîngă stînci. ― . Adică. asta am să fac.. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. curaţi cum eram înainte. ― Ce-ai de gînd. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. ― . sclipea acum pe curba delicată. roşu la faţă.. cu amîndoi ochii. ― Cînd o să fim gata. Uite. Tu poţi să vezi. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. iar pe altele le găsi singur. Da... eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. Aş fi încîntat. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. Vreau ochelarii înapoi. Chiar şi Piggy. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. Vechea adunare. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. zise Eric. o să fie vai de noi. dar eu unul n-am de gînd. Nu-ţi cer să fii cavaler. Ştii cum o să fie. Ralph? Nu ajunge să discutăm. O să mergem cu tine. ― Nu fi caraghios. zise el. o s-o duc eu. ― Încerc să mă gîndesc. ― Ai să te alegi c-o bătaie. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. Ralph. ― . Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. odinioară. zise Sam. am să-i spun. care de data asta roşi de mîndrie. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim.Se opri nehotărît. prelinsă printre degetele lui Piggy. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. am să-i spun.... şi ni le putem trage pe cap. ― Putem găsi ceva. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi... întinsă pe iarba călcată. Să presupunem că mergem. ca pe nişte şepci. adăugînd repede: Hai să mergem. ― O să fie pictat pe faţă. Ei. ca o stea.. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. zise Sam timid. ― Trebuie s-o duci tu... rîdeţi. O să ne spălăm. Dă-mi ochelarii. O singură picătură de apă. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. dacă ţii. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. Piggy întinse mîinile să ia cochilia. ― . Îi învăluia o lumină verde. aşa am să-i spun.. Ne-a crescut părul prea lung. ― Foarte bine. Am să i-o întind. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. ca să-ţi legăm părul la spate.

Sam şi Eric se uitară unul la altul. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. m-am gîndit. Ralph se întoarse. Ralph înaintă. ― Nu. spuse Ralph apăsat. ― N-am uitat. în cele din urmă.. se găsea la stînga lor. În spatele lui veneau gemenii. ― Ei bine. fireşte că nu. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. totdeauna. negre. avem nevoie de fum. iar iarba înaltă se unduia în faţă. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. Sam îi atinse braţul. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. Ceilalţi dădură din cap. Eu am să merg primul. zise Ralph. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. se opriră toţi deodată. Se întoarse furios spre gemeni. Am ştiut tot timpul.. Ralph. O apucară în formaţie. Ralph porni primul. N-am uitat. Piggy dădu din cap. nici ei nu sînt mai breji. . Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. verzi şi impenetrabile.. ― Cu toate astea. ― Fum. ― Fum. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. Se aşternu tăcerea. se grăbi să răspundă Piggy. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou. Vrei să spui oare. ― Tu eşti şeful. dacă nu avem fum. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent.. fiindcă nu sîntem sălbatici. Ţineţi suliţele pregătite. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. de-a lungul plajei. Furtuna nu lăsase nici o urmă. ― Fireşte că nu. peste părul său lung şi peste răni. O clipă. ridicat de miraj. apoi Piggy la un pas în urmă. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi.― Ca fetele! ― Nu.. Trecură mai departe în tăcere. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare. reciful. păşind de-a lungul plajei. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie.. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. zise Ralph. cam necăjiţi. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. îi putea urmări vag. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. ― Fără vopsea! strigă Ralph.. Încercă să-şi amintească. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. spuse el. încercînd să-l îmbuneze. iar cînd îl zăriră. Toate le ţii minte. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. noi n-o să ne pictăm. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii.. căci Piggy descoperise că. la jumătatea distanţei pînă la cer. cu amîndouă mîinile. Eric avu un gest de reţinere. Cea mai încîlcită parte a insulei. Tot aici se aflau istmul. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. Se opriră în locul unde dansase tribul. udate rău de ploaie. iar sus vîrfurile roşii. ― Voi doi urmaţi-mă. plutea într-un fel de baltă argintie. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. o masă de tulpini strîmbe. cornişa care înconjura stînca.

― E la vînătoare. Tăcere. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor.. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. Apărură cîţiva sălbatici. îi şopti Ralph într-o parte. Primele cuvinte le articula gîfîit. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. ― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. ― Ralph. pe iarbă. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. aşa cum o lăsaseră. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. nervos. dominînd zgomotul. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară.― Ţine-te strîns de mine. nu mă părăsi! se văicări Piggy. se strecurară pe cornişă spre istm. în spatele lor. ― Convoc o adunare. ― Îngenunchează. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. spuse Ralph. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. Tresăriră. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. M-ai ales şef. înainta dinspre pădure. N-ai auzit cochilia? . la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. ― . Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. cu intenţia de-a greşi ţinta. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. Aruncă o piatră. Aici eu comand şi e tribul meu. Mă simt îngrozitor. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. Jack. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. De fapt. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. era însă cu neputinţă. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. Apoi marea se supse. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. Mult deasupra. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. Sus de tot. ― Pleacă. Sălbaticii chicotiră o vreme. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. dar limpede. Ralph înainta pe istm. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. Ralph vorbi din nou răspicat. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. Trebuie să-i dai înapoi.convocăm o adunare. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. atît de vopsiţi. vă previn! strigă Roger. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. Rîsul batjocoritor se stinse. străjuit de cîte un vînător ghemuit.. cuprins de mînie. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. spuse Ralph pe nerăsuflate. Lasă-mă în pace. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. Ralph se întoarse brusc. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. ― Convoc o adunare. În cele din urmă. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. încît erau de nerecunoscut. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. Ralph suflă mai departe. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu.. iar piatra ricoşă în apă. Stai la locul tău. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. strigă Jack. Ralph. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni.. ― A. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. Ralph. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. şi aşteaptă pînă mă întorc.

. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. ― Hai. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . Dacă nu-i capătă. nu sîntem de-ajuns. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Se opri.. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph.. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. Focul. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. pe poziţii adverse. caraghioşi pictaţi? Sam. ― Nu uita de foc. răsuflînd feroce. apoi spre grupul de sălbatici. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. Se luptau corp la corp. Ralph se uită în sus la coama munţilor... învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea.. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii.. în ce priveşte focul. Arătă cu suliţa în urma lor. Eric. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. ţi-am fi dat foc. Gemenii. nu uita de ce-am venit. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor.Ai făcut o glumă proastă.. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. S-ar putea să aşteptăm ani de zile.. apoi pe gemeni. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. da. Amîndoi băieţii răsunau din greu. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. ― Hai. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. Rîsul tremurător. Acum. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei. Jack îl privi pe Ralph.. Nu vă purtaţi cumsecade. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. între timp. se ridică atent. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. E un semnal? E doar un foc de gătit. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. ― A. ca să se vadă. uluiţi se uitară unul la altul. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. Piggy. Poate că trece un vapor pe acolo. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui. ― Hai tu. pînă îmbătrînim. Am încercat să ţinem focul aprins. Îşi destinse muşchii. şopti Piggy. dacă ne-ai fi cerut. Sîngele îi năvălise în obraji. Ochelarii mei.. care se aflau între el şi trib. Piggy şi cu mine. Dar n-ai făcut-o. ghemuit pe jos. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. Acesta se mişcă şi se aplecă.. vino. Jack cu faţa spre castel.. vino. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. Se provocau ţanţoşi. Căraţi-vă. ― Uitaţi-vă la ăsta. dar n-am reuşit. ― Voi doi. nu poate să vadă. Nimeni nu-i răspunse. cît e lumină. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos.. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. ― Ralph. argintiu. Printr-un consimţămînt tacit. Piggy. Repet. Ralph încuviinţă din cap.. gata de luptă. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă.. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. Dar fără fumul ăla. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. ― Puteai să iei foc cînd doreai... prinzînd curaj datorită încetării violenţei. Apoi se despărţiră.

Ralph era o claie de păr. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. iar cînd tribul îi înţelese intenţia. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. iar tribul îi înconjură. năuciţi. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. Dincolo de ei. ― Am cochilia! strigă el. Jack. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. Urlă la Jack. ― Haideţi.serios! Le luară suliţele. ca să vadă ce avea de gînd. în aer răsună un zgomot ciudat. Rîsul argintiu răsună din nou. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. Atacă. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. Roger le dădea drumul. Apoi se înfruntară din nou. Se aşternu tăcerea.. ştiind că izbucnise criza. ― . Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. Ralph strigă. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. Piggy stătea alături. văzînd ferocitatea celuilalt. gîfîind şi furioşi. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. Îşi ieşi din sărite. de o frumuseţe strălucitoare. se lăsă tăcere. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. Lui Jack îi veni o idee. în linişte. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. Roger. cuprins de o moleşeală delirantă. cu suliţele ridicate. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. să respectăm legile şi să fim salvaţi. ca acum. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. cu o mîna încă pe pîrghie. ― Eşti o bestie. cu suliţa pregătită.. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. Cineva azvîrlea cu pietre. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. Gemenii zăceau legaţi grosolan. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. iar Piggy un sac de grăsime. Ralph îi înfruntă. Gemenii rămaseră nemişcaţi. Ralph se aruncă la pămînt. Stătea în praful luptei. de oameni civilizaţi.. Piggy ridică cochilia. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. pe lîngă capul lui Ralph. ― Vezi? Fac ce le spun. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. Mult deasupra. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. cei care deţineau puterea. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. Piggy se ghemui din nou. huiduielile descrescură. atacă şi el. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Tăcere şi nemişcare. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. . făcîndu-l să geamă. aplecat niţel într-o parte. Dedesubtul lui. iar tribul urlă. iar apoi îşi reluară intensitatea.. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. ― Ascultaţi. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. iar tribul îl urmări pe Ralph. un "poc!" uşor.

răsucindu-se în văzduh. tăcerea fu desăvîrşită. dacă s-ar fi bălăcit în apă. iar apa începu să fiarbă. nu atît de durere. iar arborii îl ascunseră. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. cu un suspin lung şi lent. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. Ascultă. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. Roger înainta spre ei. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. Şeful se opri lîngă scroafă. Apoi marea răsuflă din nou. începu să înainteze. Rana.. ca ale unui porc după tăiere. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. Nu se afla de fapt prea departe de castel. se întoarse şi îşi ridică mîinile. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. ― .. de unde se afla Roger. dînd din cale frunzişul şi rămurelele. Ralph se clătină. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului.. albă şi trandafirie peste stînca. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. apoi alunecă şi căzu în apă. fără măcar să aibă timpul să geamă. Deodată. Sam urlă. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. ci se uită la Sam şi Eric. Roger se strecură pe lîngă şef. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate.. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure.. ― Dă-mi drumul. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. cît de spaimă. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. dar nu-l articulă. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. O altă suliţă. Piggy.. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. ― Tocmai am coborît. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. ca al pescăruşilor. încovoiat. Fugi înainte. cu un diametru de cîţiva centimetri. De data aceasta. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. iar tribul. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. Apoi pătrunse în pădure. apoi . care nu zbura drept. pe platforma pătrată şi roşie din mare. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. îi trecu pe lîngă faţă. Ţeasta i se sparse. trupul lui Piggy dispăruse. Roger îl privi grav. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic.. ― Ce-aţi vrut. ia spune? zise el cu un glas fioros. iar creierii îi ţîşniră roşii. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe.Stînca îl lovi pe Piggy în plin... În urma lui se ridică un zgomot puternic.. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. zbură prin aer într-o parte a stîncii.şi mie. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. tot fugind prin pădure. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. iar alta veni de sus. Şeful nu-i mai vorbi. Urletele încetară. fără să vorbească. cînd se retrase. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. una îndoită. urlînd acum ca şi şeful lui. acolo unde îl nimerise suliţa. astfel încît suliţele zburară pe alături. Pînă să-şi recapete răsuflarea. sugîndu-se. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

La primele raze. acolo unde se prăbuşise Piggy.. le şopti el. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. n-o să mi se întîmple nimic rău. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm. Se ghemui în iarba înaltă. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. Gemenii înlemniră. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. Se încordă. Ia asta.. tăcere. ― Vine să vadă dacă stăm de pază.. Piggy era pretutindeni. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte.. de-a lungul insulei. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. Se lăsă în jos pe stîncă.. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri.. Sus pe stîncă se auzeau voci.iar Şeful. I se păru că spusese o prostie. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. ca ţipătul unei păsări în zbor. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi . Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. urlînd. pentru a-i păcăli pe sălbatici. ― .. avea să se strecoare în desiş. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape. voci mînioase. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. aşa încît. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. Aici trebuia să stea. Sam şi Eric discutau cu cineva. ― Sam. ascuns. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. ― Am să mă ascund prin apropiere.înspăimântători. iar dimineaţa începuse. în desişul ăla. iar acela avea să fie împuns. Îşi croi drum printre ferigi. nu? Gemenii tăcură din nou..― . Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. În cîteva secunde se strecură în desiş. dar nu reuşi.? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. urmat de un altul. amîndoi. Deschise un ochi. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră.. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. vechi de secole. apoi căscă. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. să se afunde atît de adînc. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui... Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă.. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. chiar dacă asta însemna. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. Avea să stea acolo. ţipete de spaimă. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte.. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. ― Uite! exclamă Sam. În vreme ce mînca. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. de la mare pînă la lagună. nu prea departe de trib. la zece metri sub el.. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. ― .. cordonul de băieţi avea să înainteze. Pleacă repede. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia.. deschizînd un tunel.. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. în spatele tufişului. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii. ― Ce-o să faceţi. iar el avea să fie liber.. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă...doar Roger.... zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. Era un urlet întrerupt. cînd deodată auzi iar zgomotul.

Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. în umbra verde. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. tribul urlă de bucurie. Răsună iar acel ţipăt strident. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. îndepărtat şi neameninţător. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. simţea bătăile violente ale inimii. la doar un metru. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. Domnea încă liniştea. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. Nu răbufni nici un zgomot. şi croise un drum lat de aproape un metru. ― Dacă ne păcăleşti. În timp ce privea. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. dar înăbuşită. ştiau. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. dar alţii. avusese noroc. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. trîntit jos. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. încurcat printre plante. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo.. Ralph se strînse instinctiv. Unul dintre gemeni se afla acolo. cît o maşină. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi .mişcîndu-se în iarba înaltă. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. În stînga. întreg desişul se aplecă. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. urlă de două ori. în dreapta. sentimentul de mare fericire se destramă.. Ralph fu azvîrlit în aer. tulpinile albe şi zdrobite. da. chiar în mijloc. auzi o voce ― vocea lui Jack. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. Cercetă desişul. unii tot îl mai pîndeau. dar. era cît o căsuţă. cît un tanc. într-o clipă. Aşadar. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. ceva şuieră prin aer. ca de pasăre. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. În cele din urmă. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. ar fi rămas fără apărare. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. Fireşte. indiferent cine era. Ceva bubui pe stînca roşie.. Lăsă iar suliţa.. şi se miră descoperind cît de repede respira.. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. Trebuia să fie vîrful castelului. Din nou tăcere. avea să guiţe ca un porc. În curînd. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă.. Bolovanul sări mai departe. Se ghemui fericit. Deci. apoi cineva chicoti. În secunda următoare. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. apoi o ridică la loc. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. îşi dădu părul peste cap. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. împreună cu Jack şi Roger. Poate că făcuse un gest cu mîna. Un obiect roşu se întoarse încet. Sălbaticul. Dincolo de desiş. iar zgomotul se pierdu spre mare. apoi se stinse. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. în mijlocul pieptului. ca o roată de moară. în afara desişului. Ralph se ghemui mai mult în desiş. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. izbucnit în şirul de băieţi. un timp domni liniştea. apoi ţipă iar. zise Roger. avea să cadă de pe o cornişă pe alta.. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. cu timpul. Auzi paşi.. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. izbit de crăci. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. pămîntul se cutremură. Enervat.

ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. Avea mai multe posibilităţi. Un băţ se rupse.reveniră. merse pe ea o sută de metri. În curînd. În urma lui. înarmat cu o suliţă. apoi nişte pîrîituri mai tari. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. Fumul se strecura printre ramuri. Apoi se făcu iar linişte. Sălbaticul rănit gemu din nou. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. Ralph îşi înăbuşi tusea. ca să se ascundă printre liane. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. apoi coti. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. Să se urce în pom. Auzi un zgomot ciudat. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. crăcile se mişcară violent în dreapta. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. grupul invizibil rîse batjocoritor. Cuprins de panică. cu picioarele tremurînd. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. mîrîi şi aşteptă. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. Ralph ţîşni. în fuioare albe şi galbene. Auzindu-l. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. apoi se auzi un rîs înăbuşit. iar o voce izolată răcni de trei ori. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. Şi totuşi. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. iar sălbaticul rănit continua să geamă. Se certau groaznic. de lichid care se scurge. şi inima îi sări în piept. strident şi inevitabil. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. îşi ridică suliţa. în două locuri. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. mînat de frică. Şopteau acolo sus. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. să treacă prin el şi să fugă înapoi. cît să se gîndească! Apoi din nou. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. Dădu de o potecă de porci. rămase o clipă pe loc. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. răcni. îl împunse cu suliţa. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. Din nou. deodată. nu o tăcere deplină. se auzi o singură voce. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. iar sălbaticul se frînse din şale. Un strigăt. Dacă îl descopereau. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. iar părul îi căzu pe ochi. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. Dacă navea încotro. Din nou tăcere. apoi o retrase. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului.

Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. nu puteau fi decît Sam şi Eric. în timp ce pîndea. crăcile mari pocneau în rafale. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom.ochiul cu care vedea mai bine. se ridică şi porni în pripă. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. mai putea să se repeadă la sălbatic. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. se culcă şi trase cu urechea. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. Cineva strigă. Ralph alergă pe sub pomi. un zgomot întunecat. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. dar nu avea timp să-şi amintească unde. un mîrîit adînc. Focul se apropiase. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. Ştia că-l mai auzise. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. şi să se furişeze înăuntru. petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. La un strigăt mai apropiat. Atunci. să forţeze cordonul. Ţipetele se auzeau departe şi slab. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. apoi descrescu. Să străpungă cordonul. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. prea joase pentru a mai fi auzite. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. estompînd sentimentul primejdiei. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. în cazul cînd îl descopereau. În timp ce fugea. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. făcînd din el un neisprăvit. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. fiecare pată de soare clipi spre el. Fenomenul se intensifică. Deodată se trezi în luminiş. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. să se ascundă. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Aici. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. se uită în jur. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. chiar şi atunci. Să se caţere în pom. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. deşi hotărîrea era disperată. trunchiurile plesneau în foc. alergînd printre mărăcini. Să se ascundă. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. Ajunse în mijlocul draperiei. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. Dacă se strecura printre ele.

cînd greu. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. ― Hei. încercînd să pătrundă prin beznă. anunţînd că fusese descoperit. Ralph scoase un ţipăt de groază. îşi ia măsuri. O suliţă. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. urlînd nebuneşte. care se făcea cînd lung. La cinci metri mai încolo. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. În mijloc ― o pată de beznă. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. Fii gata pentru orice eventualitate. strivind tufişurile. Alergau cu toţii. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Uşor jenat. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. Nu-l vedea decît de la talie în jos. O faţă. Zări o uniformă de pînză albă. aşteptînd încordat alte spaime. Un ofiţer de marină. Se împiedică de o rădăcină. îşi îndreptă picioarele. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. Pe plajă. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. se lărgiră repede şi dispărură. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. uimit dar prudent. Nu ţipa. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. Simţea oboseala. de mînie şi de disperare. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. Secundele se prelungeau. . Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. Ofiţerul dădu din cap. o frică disperată care prinsese aripi. epoleţi. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. Apoi căzu. Acum îl vedea de la genunchi în jos. iar sălbaticul se rostogoli. Te-a văzut. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. îi auzea cum înaintează. Două mîini. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. apoi fugi iar. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. o ancoră şi un frunziş auriu. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Ralph o rupse la fugă. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele.suliţă. sălbaticul se schimonosi. Un băţ ascuţit. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. Acum apăru şi celălalt genunchi. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. se trezi în luminiş. în tăcere. în spate. Zări capătul suliţei. Ralph îi răspunse timid: ― Da. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. Din spatele sălbaticului. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. Era o şapcă albă. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. iar o creatură mică ţopăi. Deodată. în spatele lui. cînd scurt. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. arşiţa pulsa la stînga. Zvîrli suliţa. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. ţipetele deveniră continue. Sălbaticul înainta. aproape închizîndu-l. o zbughi din tufişuri. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. gata să-i implore să aibă milă de el. Păsările ţipau. mugetul pădurii deveni un tunet. şoarecii chiţăiau. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. dîndu-şi seama cît era de murdar. Uită de răni. alergînd cu o iuţeală disperată. cu spume la gură. cînd uşor. Fii gata. Ai să te întorci. şi apoi iar uşor. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. din frunzişurile verzi. urlă şi răcni. plin de sînge. O apucă la dreapta. Nu ţipa. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. iar focul înainta iute ca fluxul. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. Se ridică împleticindu-se.

Pe atunci eram strîns legaţi. ridică fruntea şi-l privi. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. Vocea i se ridică pe sub fumul negru.. adică...― Nu există nici un adult. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. eu sînt. Băiatul avea nevoie să facă baie. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. a înţeleptului său prieten Piggy. nişte ţînci cafenii. Se răsuci puţin pe nisip.. ca nişte mici sălbatici. Fluieră încet. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. se emoţionă şi el şi se simţi prost. 1954) . nespălat pe trup. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi. cu beţe ascuţite în mînă. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. Ralph îl privi tăcut. molipsiţi de lacrimile lui. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. care părea că-i îndoaie tot trupul. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. ― V-am văzut fumul.. ― N-a murit nimeni. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. Grozav spectacol. ― Eu sînt. zise ofiţerul. Ofiţerul dădu din cap încurajator.. Iar în mijlocul lor. ― Aşa a fost la început. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. sper? E vreun mort? ― Doar doi. să se tundă. tremura sub o durere copleşitoare. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. înconjurat de zgomote. cu burţile umflate. ― Vă distraţi şi vînaţi.. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. ― Ştiu. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. păşi înainte.. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. murdar la nas. Ca în Insula Coralilor. ― Mi-aş fi închipuit. spuse ofiţerul. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. se lăsă pradă lor. Dar nu mai scoase un cuvînt. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote. mai înainte ca lucrurile. Alţi băieţi se apropiau. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. cu părul încîlcit. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph... Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul.. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. În spatele lui. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. zise Ralph... ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. Unul se apropie de ofiţer.. Ofiţerul. ― V-am văzut fumul. ― O să vă luăm cu noi. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. Ralph. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. domnule comandor. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. continuă el şi se opri. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat. Un semicerc de băieţaşi. Cerul se înnegrise. (LORD OF THE FLIES. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. Şi au dispărut..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful