WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

Se lăsă pradă viselor plăcute. Ţinea o cofetărie. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. ― Au să-i spună la aeroport. O rupse la fugă pe nisip. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. Se întoarse pe spate. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. nu-i aşa? insistă Piggy. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. Tăticu tău nu ştie. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. Piggy se săltă şi el. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului.. Cîte voiam. Mătuşica. ca o apăsare ameninţătoare. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. Nu mi-au dat voie. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. ― Sîntem pe-o insulă. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. li se păru că arşiţa se înteţeşte. iar mămica..― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. Ralph nu-i răspunse. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite. ţinîndu-şi nasul cu degetele. M-a învăţat tăticu.. Cînd o să intre în concediu. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. Prin arşiţa dimineţii. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. fiindcă. ― Nu ştiu să înot. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. răspunse Ralph încet. fiindcă. ― Am stat cu mătuşica.. Astma mea. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. îndreptată spre lagună. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. şiroind de apă. îşi spuse Ralph.. o să vină să ne salveze. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. Piggy ieşi şi rămase gol. ― Tăticu a murit. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic.. bombăni Ralph. Uite-le colo. sub razele neîndurătoare ale soarelui. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. Trebuie să facem ceva. lîngă stîncă micuţă.. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. La acest ultim cuvînt. Îşi scoase ochelarii. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. E comandor de marină. Piggy clătină sceptic din cap. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. pe un trunchi din apropiere. Aveam prăjituri berechet. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. Se aflau pe o insulă de coral. ― Mă duc să-mi iau hainele. zise el repede. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. zise Piggy. . gîndindu-se la această problemă neobişnuită. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. Îi tremurau buzele. spuse Piggy. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. nimeni nu ştie. ― Trebuie să dăm de ceilalţi.. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit.

că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. se strecurau ici şi colo brize uşoare. Fireşte. afînat. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile. bolborosi Piggy. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. ― . or să vină toţi. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. o adevărată jucărie scumpă. Ralph se entuziasma şi el. şi mai avea o colivie cu un papagal verde.. Scoica era interesantă. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. se răsucea uşor în spirală.. Aproape de cotul lui Ralph. Îl privi radios pe Ralph. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. ― Nu. ― Trebuie să facem ceva. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu.. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. dar niciodată înţeles pe deplin.. proiectate de lagună. care. Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă. corpul lung de patruzeci de centimetri. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. Acum. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. ― Asta urmăreai. frunzele de palmieri porneau să şoptească. ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. Iată. răspunse Piggy. Ralph o scutură. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. golind de nisip tubul adînc. în această împrejurare.. Ca să ne adunăm. iar mătuşica. Ai s-o spargi. E o scoică. locul mult visat. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. Piggy nu-şi mai găsea locul. acoperit cu un desen fin şi cizelat... zicea. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. iar Piggy.. rîse încîntat. Costă o groază de bani. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. Ala o ţinea pe zidul grădinii. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă ... sub pîcla arşiţei.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan.. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. prinzînd brusc o viaţă adevărată.. ― Ralph! Băiatul îl privi. între vîrful ei ros. De un alb-gălbui închis. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. ― Hai.. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. se dovedi o fiinţă fără importanţă. Zicea că-i o cochilie. din cauza astmei. ― Ai grijă. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. Cheamă-i! Neîncrezător. în sfîrşit. şi valvele roz ale gurii. ― Aşa e.. Cînd or să ne audă. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate.mugeşte ca o vacă. ― . dacai vrea să cumperi una.. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate. E o scoică! Am mai văzut una la fel.. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. frumoasă. încearcă. niţel găurit. ― E o piatră. Piggy se aplecă riscant.. iar jos strălucitoare.o cochilie face o groază de bani. nu sufla în pietrele albe. îi putem chema pe ceilalţi. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. Sînt sigur că. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. ― Cu ajutorul ei.. Pe apele lucioase. ― Habar n-am. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat. Pe zidul din spatele casei cuiva. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. Ralph. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Cînd ajungeau la platformă. deasupra erau verzi. cuprins de un entuziasm frenetic.

Piggy bombăni pentru sine numele. Cînd şi ultima pereche. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. animalele mici fugeau să se ascundă. Scoica răsună pe dată. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. castaniu. provocînd un sunet jos. Copiii care veneau de-a lungul plajei. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. Era un băieţel de vreo şase ani. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. O duse din nou la buze. în haine sau jersee. Pe plajă se observau semne de viaţă. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. cenuşiu deschis. ca un liliac. înaintînd sub o pată neagră . Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. Ralph obosi. se ivise un copil. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. degetul mare trandafiriu. un şuierat. Aveau insigne. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. îşi croi drum prin desiş. pe jos. Trei copii. Piggy îl ajută să se salte. ca în faţa oamenilor cu megafoane. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. cît Johnny de mici. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. ― Ia te uită! exclamă Piggy. Băieţii se amuzară atît de tare. ocupat să sufle. dar scoica rămase tăcută. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. ― Parcă scuipa. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. sub razele verticale ale soarelui. Piggy se mişca printre ei. A apărut unul! Printre palmieri. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. albastre. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. Piggy se aplecă spre el. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. brunet. mai suflă un timp. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. făcînd speculaţii de tot felul. gălbui. Piggy striga ceva încîntat. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. la o încercare mai energică. ce dansa pe nisip. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. încît Ralph. Era umbra unui copil care. în uniforme de şcoală cenuşii. pulovere şi ciorapi în dungi. ca un pîrţ. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip.iar. Sunetul răsună din nou: apoi. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. Se petrecea ceva. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. Veneau tot mai mulţi. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. se micşorase. în umbra verde: capete cu păr şaten. ― Cum te cheamă? ― Johnny. nisipiu. Între timp. iar lentilele îi sclipeau. singuri sau cîte doi. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. Unul brunet. chiar şi embleme. nu arătă nici un interes. se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Strigătele din pădure se apropiau. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. capete care murmurau şi şopteau. Păsările ţipau. voinic şi blond. cum se nimerise. Urmînd exemplul inocentului Johnny. ajungînd o pată între picioarele grăbite. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. apoi i-l strigă lui Ralph care. palpitînd în pîcla arşiţei. ceva mai mic ca Piggy. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. precedînd un trup care încă nu se vedea. între hohote de rîs. blond. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. Ralph continuă să sufle. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. la vreo sută de metri de plajă. Nisipul. privindu-l cu ochi strălucitori. ― Suflă pe aici. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat.

iar şirul se risipi.. Făptura păşi din miraj. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. Cu pelerina fluturînd.. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. în două şiruri paralele. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Eric! Apoi se încurcă. ― Foarte bine atunci. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii. rînjeau împreună. răspunse Merridew. membrii corului chicotiră. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. iar copiii rîseră. Eric! Sam. A leşinat la Gibraltar. n-am putea. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim.. în faţa dirijorului corului.. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. ― Dar. Merridew. Pelerine negre. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Veniţi şi voi. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. Respirau împreună. subţirel şi ciolănos. Duceau în mînă pantaloni scurţi.şi tremurătoare. urîtă. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă. Staţi jos.. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. iată ce era de fapt creatura. trăgîndu-şi suflarea. comandantul păşi înainte. Merridew. ― Nu-i nici un om mare pe aici? . ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor. vînjoşi şi plini de viaţă. nu păru să-l mulţumească. Piggy nu-i întrebă de nume. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. Avem o întrunire. Ralph îi observă. Te rugăm. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. însă fără a fi stupidă. învăluit în pelerina neagră. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. iar băieţii se opriră. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. ― Unde-i trompetistul? Ralph. Merridew. Cu toate acestea. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. ca nişte cîini. aşa încît profilurile le erau turtite. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. Se întoarse repede. cît hainelor. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. îi răspunse Ralph. în vreme ce sufla din cochilie. ajunse la platformă. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. încît te uluia. se auzi cum le repetă numele. Ralph încetă şi rămase nemişcat. cu o insignă de argint. cămăşi şi haine felurite. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. le dădu un ordin. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. iar gurile şi le ţineau deschise. ― Sam. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. Arşiţa tropicelor. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. coborîrea. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi. printre şuierăturile stridente ale scoicii. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată.. La acest ultim amănunt răutăcios. sau gata să devină furioşi. Merridew aruncă fulgere din priviri. Lăsaţi-l în pace. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. şi rămase clătinîndu-se în soare. Merridew se întoarse spre Ralph. respectînd resemnat ordinul. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. căutarea hranei. Puştiul blond pe care îl văzu. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. ― Leşină mereu. Cei doi băieţi. În cele din urmă.

Ştim şi unele nume. ― Ştim aproape toate numele. Ăsta-i Johnny. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon.. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. Cel care suflase în cochilie. Robert. Bill. Ăştia doi. lăsîndu-l pe Piggy în afară.. grăsanul se îmbujora. Harold.. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. ― Astea-s nume de ţînci. numără Ralph. ― Atunci eu sînt şeful. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. zise Ralph.. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. rîsul se domoli şi apelul continuă. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie. Apoi Piggy o ridică şi el. prin aclamarea lui Ralph. pe care nu-l cunoştea nici unul. şi. Printre cei din cor. zise Piggy. pe ăla. spuse că voia să plece acasă.. corul înălţă mîinile. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea. Roger. vrînd-nevrînd. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. dar în hărmălaia iscată. ― Vorbeşti prea mult. continuă Piggy.. Ezită. Pe mine mă cheamă Ralph. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii. zise Jack. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia.. Piggy. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei. În cele din urmă. Ca să hotărîm ce-i de făcut. sînt gemeni. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni.. Jack încercă să protesteze. Izbucniră rîsete. am uitat. spuse Jack Merridew. Gura... tu eşti Sam. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată.. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. Băieţii se foiră din nou. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. ― Foarte bine atunci.. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. Băieţii se foiră. ― Pe urmă. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Henry. Maurice era primul ca înălţime după Jack. ca un element tainic. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful. 2 Grăsanul. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef.. Ralph se întoarse brusc.. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. . se ridicară imediat. Tocmai le-am aflat. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier. cu mişcări furişe. spuse Jack. Băiatul brunet. Eu. Mai era şi un băiat slăbuţ. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur.. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi. Murmură că se numea Roger şi tăcu.― Nu. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. spuse Merridew. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere... Fatty2. ― Şi eu îs Eric. dar foarte puternic ― cochilia. impunînd tăcere.. Henry. Unul dintre puşti. ― Eu sînt Sam. făcea o figură aparte. Ştiu să cînt în do diez. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. ― Foarte bine.

― După ce te-am rugat că nu vreau. ― Bine.. privind pe sub o claie de păr drept. Am fost cu el înaintea celorlalţi. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi. Pînă şi corul aplaudă. iar cînd Jack observă. o să fim salvaţi imediat. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă. negru şi aspru. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. Ralph. Ralph se întoarse spre el. Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere.. te-am rugat să nu le zici... Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. corul e al tău. Cei trei începură să meargă la pas. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. gata să-i ofere ceva. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. Se împrăştiară cu toţii. Băieţii ar putea. Scoateţi-vă pelerinele. ― Dar. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat... Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. ― Sau vînători. Ceilalţi începură să vorbească înfocat... ... Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile. atunci o să vorbim peste capul lui. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. ― Fireşte. Ralph îl privi. Se ridică. se ridicară. impunînd tăcere. era un băieţel subţirel. zise Ralph. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. i-o tăie Jack. ― Ascultaţi-mă cu toţii. ― Nu eşti bun la aşa ceva. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut.. O să merg eu. Băieţii din cor. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. apoi se stinse.. ― N-avem nevoie de tine. Paloarea leşinului îi dispăruse. Rămîneţi cu toţii pe loc. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă. Din cînd în cînd. Piggy se foi. zise Jack şi se ridică. ― Şi eu. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii.. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră. care îi atîrna în laţe. ― Şi Simon. în timp ce văzduhul vuia. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. corul. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi. ― Foarte bine. Dacă nu-i o insulă.. ― Dacă Simon merge între noi. ― Vin şi eu. Da' ne-a chemat scoica ta. Dădu din cap spre Ralph.Cercul izbucni în aplauze. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. ― Am putea face o armată din el. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. trecînd de bazin. Ralph îi privi cu admiraţie. ― Am putea. Murmurul se stîrni iar. iar buzele îi tremurară. Jack şi. vioi. Trei sîntem de-ajuns... începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. îşi văzură de drum.. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală.. Ochelarii lui Piggy scînteiară. iar el se ridică şi rîse scurt. ― Jack e şeful corului. Se înroşi. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei.

Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. claie peste grămadă. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. Văzduhul sclipea. încălecate de un bloc pus pieziş.. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. Lianele. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. Reveni la platformă. zise el. oricum.. erau murdari şi frînţi de oboseală. îmi pare rău dacă te simţi jignit. care apărea foarte desluşit. era direcţia pantei: dacă o gaură. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. mirajele se mai domoleau. vă daţi seama. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. Ralph rămase alături. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. Haideţi. reuşiră să urce. . Cred că-i calea cea mai uşoară. zise Ralph.. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. E o mică îndoitură ― şi. iar peste bloc un altul. ca o piramidă. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. Piggy. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau. şi aşa mai departe. zise Jack. pătrunzînd adînc în universul plantelor. de pildă. Toţi trei se înfierbîntaseră. fără să-şi fi pierdut. groase ca pulpele lor. dar. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. trebuiră să rîdă din nou. zise Ralph. Pădurea vibra subtil. ― Mai bine Piggy decît Fatty. făcînd-o tare ca o şosea. Ralph. Se întoarseră unul spre celălalt.. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. Ralph cercetă bezna de sub pomi. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. sîntem exploratori. şerpuind în sus. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. stîncile sînt tot mai greu de urcat. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. poate în cea mai grea clipă. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. forma sau realitatea. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. Asta-i treaba ta. astfel că zăceau strîmb. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. şi strînge numele băieţilor. stătu în mîini şi căzu. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. Cei trei băieţi începură să se caţere. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. Cînd încetară să rîdă. fiindcă nu există un colţ. ― Animalele. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. pentru a da de urma cărării în continuare. Într-un fel. ― Haideţi. Fluxul scăzuse. La revedere. aproape de sfîrşitul după-amiezei. ― Hai. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure.Se aşternu tăcerea. zise el. zise imediat Jack. Piggy rămase nemişcat. Singurul lor ghid. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. Ralph se zgîriase rău. prin magia mirajelor. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. Întoarce-te. gîfîind. Prins în păienjenişul lianelor. Acum. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. Găsiră capătul insulei.

cocoşată la un capăt. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . pădurea de sub ei se zgudui. se rostogoli. ca un fort. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. cobora în spate. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. pentru a ţine ritmul. acum. în cele din urmă însă. deasupra acestui capăt al insulei. ― Ar trebui să desenăm o hartă.. în sfîrşit. Stîncă era cît un mic automobil. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă.. zise Simon. sau a unei jumătăţi de golf. hurui. ridicîndu-se de pe plante. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. recife. plecară. Ralph se întoarse spre ceilalţi. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura.. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. cînd o împinse. De ambele părţi ― stînci. aşa că reuşiră să urce repede poteca. căzu. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină. Ralph se opri. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. hotărî să nu se întoarcă. Porniră însă nu spre vîrf. în curînd. accelerare. Ecouri şi păsări îşi luară zborul. fără să se mai cufunde în beznă. anevoios. mai tare. ridicare. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. un fel de plante de stîncă. accelerare. solemn. Locul era plin cu flori albastre. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. drumul spre vîrf se dovedi uşor.― Asta-i o adevărată explorare. de un verde intens. o coborîre mai domoală. în peretele muntelui. înaintea lor. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. se desprinse. Ce păcat că n-avem hîrtie. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. Cînd se despărţiră. spre ţărm.. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. apoi întinderea plată a junglei din insulă. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. Cînd mai aveau cîţiva paşi. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. Insula semăna oarecum cu o barcă.. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. se balansa în aer. pivotă pe un punct de sprijin. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării. zburînd şi aşezînduse la loc. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. mai tare. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. o stîncă aproape izolată. ― Tot ce-i aici ne aparţine.. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. Mai departe.. apăsare în punctul final de echilibru. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. ― Haideţi. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. în lungimea bărcii. în beznă. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. Calea spre vîrf le părea. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. Prin aer roiau fluturi. străjuite de mare. un praf alb şi roz pluti în aer. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. zise Jack.. propuse Ralph. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii.

Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. ― Uite un recif. spuse Jack dispreţuitor. ― Haideţi. ― Sînt luminări verzi. îngrădea mai multe laturi ale insulei. ― Nu-i poţi aprinde. de jos. dădu din cap. ― Muguri de lumînare. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. în josul defileului. spuse Ralph şi îşi întinse braţele. de un verde ca ceara. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. Haideţi. Cu ochii strălucitori. dar obosind înainte de-a fi terminat. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. Băieţii se uitară unii la alţii. pe pantă. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. zise Ralph. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. zise Jack. trăgînd o linie continuă cu creta. unde nu se vedea nici un recif. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. Ralph se uită în jos. iar mugurii. devenind disperate. ― E mai abrupt. îşi dădură seama că şi lor le era. ― Bucăţica aia de pădure de acolo.şi îndrăzneţ. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. Rîseră. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. apoi se uitară în largul mării. savurau dreptul de a domina. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. pîn-au să vină să ne ia de-aici. Fluxul înainta. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. zise Ralph. ― Totul ne aparţine. trunchiuri zdrobite. Guiţa subţire. O să vînăm! O să prindem animale. faţa îi strălucea... Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. sau vreo barcă. nu le putem mînca. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. pentru o clipă. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. apoi brazda. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi... Erau sus de tot. mugi şi plesni ca un bici. Pe cînd înaintau. Cei trei băieţi se repeziră. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. ― Parcă sînt nişte lumînări. ca să iasă din plasa elastică. Jack arătă în jos. dar nu cred că insula-i locuită. stăteau strînşi la lumină. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. Doar seamănă cu lumînările. Jack pălise sub pistrui. triumfători. iar după-amiaza trecuse de mult. înfiptă în lagună. remarcă Ralph. iar apoi la locul dramei. în direcţia opusă. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. Apa din golf era albastru-verzuie. Simon vorbi primul. cu gurile deschise. Am văzut poze cu stînci de-astea. guiţăturile crescură. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. o ţine muntele. pornind din locul sterp unde stăteau. zbătîndu-se. foarte ascuţit şi insistent. Coborîră pe o costişă de stîncă. Tufişuri de lumînare. printre flori. Ralph îşi făcu palmele căuş. făcură salturi şi urlară pe munte. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. Băieţii cercetară totul. Pădurea fremăta. Ridică braţul. Simon îi privi tăcut. lianele continuară să se smucească. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. Muguri de lumînare. pradă unei spaime demente. Un recif de coral. îşi . am aflat ce voiam. ― Uite unde am aterizat. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. Tot acolo. O să ne asigurăm mai tîrziu. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul.

― Am văzut. altfel nu poţi mînca din carnea lui. ― Da.. apoi tăcu. Sîntem pe o insulă nelocuită. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele. sfidîndu-i să-l contrazică. ― Cu toate astea. nici bărci şi nici oameni. ― Guiţa. ― Dar. ― Ascultă. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. care nu mai formau un grup compact. Ieşiră la lumina soarelui. Ruşinaţi.. Întrunirea murmură. din pricina sîngelui de nesuportat..? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie. Nu se poate să vorbim toţi odată. îl întrerupse Jack.. Piggy stătea alături. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. zise Jack. ― Alegeam locul. spre bazin. Se uită împrejur fioros. Întrunirea se linişti. îşi puseseră hainele.. zise Jack. nu se împung. se ghemuiau ţîncii. simţind prea tîrziu arsura razelor. ― Alegeam locul. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. în faţă. îl corectă Ralph violent. îşi scoseseră pelerinele.. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. cu partea stîngă a trupului la soare... Va trebui s-avem singuri grijă de noi. zise Jack. ca la şcoală. vedeţi.. Băieţii din cor. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor.. ― Şi încă un lucru.coborî braţul şi vîrî lama la loc în teacă.. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte.. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei... La dreapta lui se găsea grosul corului.. fără alţi oameni pe ea.. Sînt porci pe insulă. Şi mai e ceva.. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. că platforma se şi umplu. Tăcere. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. nici urme de paşi. Ca să vînăm porci. zise Ralph.! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. ― Nu există nici un om mare. Data viitoare avea să fie fără milă. e nevoie de o armată. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus.. ― A scăpat. se apucară să caute şi să devoreze hrana. nici fum. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. ― Eram gata. ― Înainte de a-l putea omorî.. . ca să vînăm. N-am văzut nici case. ― Aşa că. ― Aşa. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. ― De ce n-ai. pe iarbă. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă.. dar. Se uită la stînga. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos.. So ţină cînd vorbeşte. la stîngă băieţii mai mari. Ralph îşi drese glasul. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. Va trebui să ridicăm mîna. dar nu-l ajuta. Data viitoare. ― Porcii se înjunghie..

.. revenindu-şi oarecum. în timp ce-i ştergea de cămaşă. ― Poate că ştiau unde mergem.. ― E ca într-o carte. Ceilalţi băieţei. ― Să facem reguli! strigă el nervos. Piggy. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea. Un grup de copii mici îl împingeau. şi apă în care să ne scăldăm. Doar eu. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei.. voi toţi. dar poate că nu.. Ralph zîmbi.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. Tăcerea era atît de desăvîrşită. apropie-te. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm. ― Stînci. ca o pisicuţă. zise Piggy.. Deodată.. Un nichipercea de vreo şase ani. ― Rîndunici şi amazoane. Se iscă hărmălaie. apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. care îi zîmbi.. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată.. Jack se aşeză. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. ― Foarte bine. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. ― Asta voiam şi eu să spun.. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. dar erau serioşi. ne-am putea distra pe insulă. ― Tăticu. Jack rămase în picioare. ne putem distra. zise el. ― Comoara din insulă. Jack se ridică în picioare. continuă el. Făcu un gest larg. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. Băieţelul se uită împrejur. Jack. Stătea în picioare. îl împinseră spre Ralph. în picioare.. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph. Îi urmări o clipă cu ochi mari. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. Piggy îşi puse ochelarii. Se întrerupse pentru a urmări efectul. Ralph continuă. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva. Am găsit hrană şi băutură şi.. E grozav. Jack întinse mîna după cochilie. ― Sîntem însă pe o insulă bună. de culoarea dudei. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. Se uită la feţele lor atente.. cuprins de panică. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. iar Jack şi Simon tăcură. haide. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase.. Ralph scutură cochilia. un semn din naştere. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. care şopteau.. Si hrană. Ralph îi luă cochilia din mînă. ― Şi flori albastre. ― Vorbeşte! . cînd voi toţi. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. Piggy.. se uită nesigur la Ralph. ― Ala cu trompeta. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări.. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. Şi nu ştiu unde sîntem. zise Ralph. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. ― Nimeni nu ştie unde sîntem.. care pe o parte a feţei avea o pată. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Tăcere. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. ― Îl încurcaţi pe Ralph. ― Insula coralilor. iar el nu voia să înainteze. şi mîngîie buşteanul. E o insulă bună. ― Sînt şi porci. ― E insula noastră. Nimeni nu ştie unde sîntem. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte.

. Nu-i nici un şarpe. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. ― Ralph are dreptate. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. Briza rătăcitoare. iar ceilalţi băieţi îl imitară. dar ici şi colo. se simţi învins. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. M-am gîndit. Murmure. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. Ralph îl convinse să ţină scoica. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. ― O fiară? ― Ca un şarpe. Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. ― Trebuie să fim salvaţi. şi. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. Adunarea tăcea. ― Zice c-a văzut fiara. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. Şi trebuie să fim salvaţi. Ralph rîse şi se uită împrejur. ― Unde? ― În pădure. Chiar dac-ar fi. explică Ralph prietenos. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. pentru o clipă. Băieţelul se ghemui şi mai mult. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună. vom fi salvaţi. sau poate apusul soarelui. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie.. Părea confruntat cu un lucru intangibil. strecură niţică răcoare pe sub pomi. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. fireşte. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. Foarte mare. Uite la ce m-am gîndit. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă.Băieţelul întinse mîna după cochilie. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. dar şi enervat. Trebuie să ne distrăm. Ralph se enervă şi. Se gîndi din nou. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. şarpele ăla. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea.. Cei mai mari fură de acord. ca Africa sau India. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. Jack luă cochilia.. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. ― Şi chiar acum pe plajă. Bombănituri. A văzut-o. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. iar adunarea hohoti. Simpla afirmaţie. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. fireşte. stîrni uşurare şi veselie. auziseră de coşmaruri. Ralph rîse. după ce s-a tot opintit printre lianele alea... Nu trăiesc decît în ţările mari. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi. ― A visat. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. ― Probabil c-a visat urît. Trebui să . una de-aia din pomi. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. printre ţînci. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. Aprobară din nou grav. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. nesprijinită de vreo dovadă.

dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. răsunau trosnituri şi rîsete. ― Ca nişte ţînci. lianele îi cotropeau. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. acolo jos avem lemne de foc. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Piggy îl privi dezgustat. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. Pomii. pe peretele mai abrupt al muntelui. dar fără să-l audă cineva. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. ― O să facem un morman de vreascuri. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. Jack răcnea printre ei. ― Tatăl meu e în marină. au să trimită aici un vapor. Nu rămaseră decît Ralph. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor. de viermi şi de putreziciuni. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. Suspină. şi apoi în cealaltă la Jack. arătînd că şi el ştia să bată din palme. Simon. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. La întoarcere. care plesnea de admiraţie. Sepcile lor negre. plină de hărţi. prin briză. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. simbolice. stîrnind un nor de aşchii. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. Să-i ajutăm să ne găsească. sub arşiţa umedă. pe care sînt desenate toate insulele din lume. şi Piggy. Ralph se sculase şi el. apucîndu-se cu toţii de treabă. Apoi. încît cînd trăgeai de ele se rupeau.. ― Uite. împărţind greutatea. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei.scuture cochilia înainte de a se face auzit. Departe. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. Jack. Zice că regina are o cameră mare. mare sau mică. Aşa că vedeţi. nu aveau destul pămînt ca să crească. luă cochilia. Piggy îşi regăsise răsuflarea. ― Mai e ceva. Din nou. ţipînd să se facă linişte. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. Se opri. poate că n-o să ne observe. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. Ralph roşi. cu cochilia în mînă. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. care rînjea. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. purtat de propriul triumf. Ralph scutură cochilia. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. Chiar şi ţîncii plecară. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. şi mormanul de vreascuri crescu. zise Piggy. se uită într-o parte la Piggy. Încetul cu încetul. Din nou veselie şi bună dispoziţie. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. într-o bună zi. ― Şi. Acum ţineau la el şi îl respectau. Dacă se apropie un vapor de insulă. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. încîntat de concluzie. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. ca nişte berete. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. Cam la treizeci de metri mai jos de ei.. Doar Piggy nu muncea. uitînd de cochilie. înaintea lui. le alunecaseră pe ureche.

― Ochelarii! urlă Piggy. roşu la faţă. zise Ralph. iar briza era un rîu de scîntei. Aproape imediat. Începu să se bîlbîie. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. Căldura bătea la mare distanţă în jur. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. imitînd mişcarea. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. Rînd pe rînd. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. Flacăra. cu o inteligenţă nebănuită. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. ― Nu pentru noi doi. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph. nimeni nu se gîndea la urmări. ieşi cu greu şi atent din pădure. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. Ralph vorbi primul. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. ― Totu-i neclar. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna. . Apoi se dădură înapoi. Nici nu-mi văd mîna. pînă cînd fumul se împrăştie.. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. Pînă şi copiii cei mai mici. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături.. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. oferind o mînă de ajutor. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. ― E îngrozitor de greu. iată sarcina imediată. unindu-şi eforturile sub povară. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. ― Hei. ― Piggy. crescu. Piggy se apropie. Viaţa deveni o întrecere cu focul. Jack roşi şi el. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. pe munte. Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Îi aruncă o privire lui Ralph. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. iar Ralph stătu în mîini. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. Mai jos...splendoare. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. Gemenii. dintr-o parte într-alta. rîzînd cu mare chef. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. Împreună. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. Ralph şi Jack se priviră. a aventurii şi a mulţumirii. Ţinea cochilia sub braţ. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. ― Freci două beţişoare. Le freci. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă. cuprinse o ramură. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. Îşi frecă mîinile. ! Băieţii ţopăiau de fericire. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. ― Vrei să aprinzi focul? Acum. băieţii încă munceau.

Piggy vru să vorbească. ― L-am aprins cu ochelarii lui. Se întoarse către Ralph. cerînd tăcere. Şi mai e ceva. ca nişte cîini..cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. iar englezii sînt cei mai buni la toate. Jack se întoarse furios. Te-ai mulţumit să stai. ― Am cochilia. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii. ― M-am uitat pe mare. printre stîncile sparte. Nici urmă de vapor. Trebuie doar să . şi-o să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. ― Am cochilia. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. ― De acord cu Ralph. Acest act generos stîrni un val de aplauze. Sîntem englezi. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. cînd o să vrem. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur.. zise el. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui. aşa că taci din gură. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. Adunarea aprobă grav. ― Gura! Piggy se posomori. răspunse Piggy indignat. zise Maurice. care apoi se stinse. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. ― Să punem crăci verzi. Băieţii îşi dădură asentimentul. ― Ralph. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. ţinînd cochilia pe genunchi. spuse Simon. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. Se aruncară jos la umbră. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. ― Ce să zic. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. sus. într-o parte aerul era răcoros. Ăsta a fost ajutorul lui. Băieţii zăceau suflînd din greu.. zise Jack dispreţuitor. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. săptămîna viitoare. O să iasă şi mai mult fum. îşi dădură brusc seama de venirea serii. nu sîntem sălbatici. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. am să împart corul. Jack le zîmbi şi agită cochilia. transformîndu-se într-un vînt uşor. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum.. Aceeaşi regulă aici. Şio să-l aprindem iar. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. Piggy se aşezase între două stînci.. adică pe vînătorii mei. ― Acum lăsăm focul să se stingă. o să vină şi-o să ne ia. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. chiar dac-am încerca. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. Ralph îi luă cochilia. Se iscă un murmur. La urma urmei. de cenuşă. Ne întâlnim unde e cochilia. La asfinţit. grozav ai mai încercat. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. zise Jack. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. care se aplecă şi se risipi în vînt. Aerul se mişcă puţin mai repede. Pala se micşoră repede. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. Doar o pălălaie. ― Am cochilia. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. îl facem în trei locuri. în două grupe. Jack se ridică.. ca şi jos pe plajă. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. aruncînd o nouă jerbă de scîntei.

Fumul crescu. iar apoi fumul se înteţi. Piggy îşi ieşi din sărite. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor.. Dacă zic ceva. care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. Revelaţia. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. ― Ce spui? ― Cochilia. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. Veveriţa sări pe aripile vîntului. Şi era lemnul nostru de foc. care părea că zguduie muntele. Mi-e teamă. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. nu-i aşa. Flăcările. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. Atinseră primul pom. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. sau Maurice.. răspunse Piggy jignit. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. încît tăcură cu toţii. Toţi băieţii. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. iar tu mi-ai zis să tac. Am dreptul să vorbesc. Noaptea e foarte frig acolo. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. de-a lungul laturii ostile a muntelui. şi se întoarse spre Ralph. sau Simon... Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. Se linse pe buze.aşteptăm. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului. ― Am vrut fum. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. începură să chicotească. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare.. dar dacă Jack. Am dreptul să vorbesc. uitîndu-se peste ei. ― N-avem nimic de făcut. răspunse Piggy trist. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. asta-i tot. Între timp. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. Am cochilia. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. cu un realism amar. dar mişcarea . Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!".. cu excepţia lui Piggy. Se opri în mijlocul tumultului. ascultaţi-mă! în primul rînd. crescînd mereu şi deschizînd drum. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. Jack îşi mută ochii de la foc. cuprins de indignare. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. strigă Piggy. Piggy luă cochilia. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. rămase în picioare. Fatty! ― Am cochilia. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia.. ― Am cochilia! Vă rog. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. Gemenii chicotiră. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. Va trebui să fim mai atenţi. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. pe plajă. îmi spuneţi să tac. Sfidîndu-i.. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. cuprinse parcă de o energie sălbatică. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte.

. arsă de soare... fără să le vină să creadă. cu nasul aproape de pămîntul jilav.. Uite. ― . O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă.. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. Văzu un laţ de liană. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu. Jack se întoarse la el. apoi scrută penumbra tufişurilor. Se aplecase ca un alergător. ― Şi asta nu-i tot. care apoi se stinse. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale. o rupeţi la fugă ca... iar focul mugi spre ei. ― Ţi-am spus.. Au aşteptat două minute. iar de jur împrejur ― tufişuri... neobservat. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc. Se opri să-şi tragă răsuflarea. cel cu semnul pe faţă. vorbi el gîtuit. Ţi-am spus să faci o listă de nume. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească. Părul de culoarea nisipului. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. pe partea ostilă a muntelui. răpăiala de tobă continua. Sub ei. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. ― Cel care a pomenit de şarpe.. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. la zece metri deasupra. o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite. înaintă anevoie în patru labe.. nu-l mai văd. ― .. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul. agonizară şi căzură la loc. la.. încercînd să respire. unde-i. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare.. apoi s-au aruncat în mare. mult mai lung decît cînd săriseră din avion.. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful.unde-i? Ralph bombăni un răspuns. ― Gura! ― .. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere.. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. îl frecaseră cu ţepii lor. Treaba ta dacă nu i-ai numărat. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat... parcă de ruşine. ― Piciul ăla.. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească. soarele se odihnea aproape deasupra mării. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. Printre băieţi se stîrni un murmur. Un pom explodă în foc ca o bombă. aţi dat foc la întreaga insulă. ― Deci. şi porc fript... trecînd pe dedesubt. c-aţi aprins un foc de tabără inutil.. ca un cîine. Iar cînd zice ceva. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. Feţele băieţilor erau roşii. Tîra în mîna dreaptă ..iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. s-au dus în pădure. Era acolo.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. se decolorase. s-au risipit peste tot. ― Nici n-aţi ajuns bine aici. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. luminate de jos. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. Apoi. asta o să mîncăm. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. ― Poate că s-a întors la.. căci se înăbuşea.

şi deschise ochii. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. respiră scurt. Jack rămase pe loc. marea sclipea şi Jack auzi voci. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. Simon rămase pe loc. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. Erau de un albastru-strălucitor. respiră adînc. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. seducător. o clipă. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. căutînd un cuvînt. lîngă pom. Erau verzi ca măslina. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare. cu nările larg deschise. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. iar el cercetă concentrat solul. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. Gesticulă. ― Simţeam nevoia să beau. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. În dosul lianelor. îşi plimbă ochii peste Jack. susţinînd acoperişul întunecat. înălţă privirea din masa de frunze. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. Vezi? Am . Odată întins la pămînt. pe gît şi pe piept. Ralph stătea în faţa lagunei. În cele din urmă. Se trînti la picioarele lui Jack. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. Apa i se prelinse pe bărbie. ― Afară de vînători. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş.. ţîncii sînt. în spatele lor. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. Apoi însă. scăldat în sudoare. stîrni ecouri.. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. ― Ei. Unul din ele se deteriorase complet. În gaura făcută. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia. aproape înnebuniţi. Mi-e sete. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede.. apoi sîngele îi năvăli la loc. ― Aveţi cumva apă? Ralph. într-un suspin lung. închise ochii. salut! Apă? Acolo. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. plină ochi cu apă proaspătă. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. Excrementele de animale erau calde. vorbi Simon din adăpost. Zăceau grămadă printre brazde. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul.. Ridică suliţa şi se strecură înainte. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul.un băţ de vreun metru şi jumătate. uitîndu-se prin gaura din adăpost. pe faţă i se aşternu o paloare. Respiră zgomotos cînd termină. încruntat. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. ridică fruntea şi respiră uşor. ― Mai înalţ-o puţin. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. Ei bine. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze. ― Şi trag chiulul întruna. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. Şi el. Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. netede şi scoteau aburi uşori. încoronate cu frunze de palmier. ce părea că vine din abisul secolelor. pe Jack. şi bău. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. Înjură. tresărind. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. Trebuie să mai fi rămas. dar nu-l observă. ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. ― Iartă-mă. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa.

― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. Uimiţi de întrerupere. Se ridică într-un cot. Avem nevoie de adăposturi din pricina. pe Jack îl apucă furia. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul... De două ori pe zi. Dă-le ordin.. zise Ralph încet. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. ştii bine. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. Nu ne-a ajutat nimeni. Şerpii nu erau pomeniţi.. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. ― Ai băgat de seamă. Discutăm. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. ― Sînt scrîntiţi. le e teamă. ― Ce anume? ― Ei bine.muncit toată ziua cu Simon. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. Ţîncii.. dar a căzut suliţa din el.. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. Şi mai e ceva. dacă suflu acum în cochilie. Duşmănia era limpede. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. o să fim foarte solemni. M-am gîndit că singur.. Simon îşi scoase prudent capul. ― Întruniri. ― Vorbesc şi ţipă în somn. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă. S-au dus să se scalde. Ca şi cum.. Şi atunci.. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. un submarin sau un televizor. Jack roşi. ― Mă acuzi. Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. zise Jack. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. să mănînce sau să se joace. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon.. Şi ne trebuie şi adăposturi. în afară de asta. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. ― Sînt sigur că. o să avem sigur nevoie de adăposturi. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. Doar atît. A trebuit să mă duc. ― M-am dus să explorez. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. aşa e. Eu le-am dat drumul. Copiii visează. ― Ca şi cum. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc.. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack. e ― Dar n-ai făcut-o încă. S-au scăldat. ― Vrem carne.. ― Tu eşti şeful. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. ― M-am dus să explorez.? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. ― Am crezut c-o să reuşesc. Da. ― Vorbesc de ce se întîmplă. reluă Simon. La sfîrşitul întrunirii. dacă n-ar fi fost intonaţia. nu trebuiau pomeniţi. M-am. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid. ― Dar n-ai făcut-o. ― Deocamdată n-avem deloc. ― Şi n-o avem. E uşor să-i auzi. .. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. or să vină cu toţii în fugă. Chiar şi unii dintre cei mari. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. nu? ― Ne trebuie carne..

. Ralph neîncrezător şi vag indignat. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia.. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. doar.. Ralph se încruntă.. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. nu-i nici o primejdie. ― Aşa că ne trebuie adăposturi.. ― Exact.. Simţi că nu vînezi. poate să-i înconjurăm şi atunci. Se opri o clipă. să ne vopsim feţele. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei.se duc sus.. ― .. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit.. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin. ― Aşa te simţi în pădure. se înălţă şi dispăru.. te trezeşti uneori că.. apoi se întoarse..... iar apoi se caţără pe coloana firavă. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz. ― Cămin. Rădăcina de jos a şuviţei. n-au încotro. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. conştientă parcă de privirea lor. ― Cu toate acestea. cînd vînezi. Ralph îl examina prin claia de păr blond. cu ochii la apa .. Doar o impresie. Înţelegi? Asta-i tot. Vreau să spun. Tăcură din nou: Simon concentrat.. Ralph continuă. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus. Fireşte. ― Au pus pe foc ramuri verzi. Roşi brusc. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt.. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă. Jack îşi strînse picioarele. sus de tot.. cînd eşti singur. nu ştiu.. ― Doar eu ştiu cum se simt. ca să stea la umbră. încît Ralph tresări violent. ci că eşti vînat. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. deveni tulbure şi alb-gălbuie... uimiţi de sentimentul duşmăniei. ca vacile acasă. în pădure... Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack. Vînezi! În timp ce eu. Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc.. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. ― Mă întreb cît de departe se vede. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. La capătul platformei zăcea culcat Piggy.― Nebuni de-a binelea. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea.. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă. murmură Ralph.. ca un fel de. ― Nu iese destul fum. amintindu-şi de măreţia primei zile. ― Fireşte.. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. Ralph îşi mută primul privirea. nesigur dacă Ralph îl ia în serios. Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede.. ― Salvaţi? A.. Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. ― La cîţiva kilometri. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş.. nu-i nimic la mijloc. se îngroşă.. Doar. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon. da. ca să nu ne vadă. tremură. desigur.. nu cînd culegi fructe..... cît soarele e prea puternic. ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci. să se odihnească în timpul arşiţei. ― Zi-i mai departe.. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. ― Păi. scrutînd orizontul. fireşte.. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc. ― Dacă vînezi..

jungla înaltă îl înghiţi. unde viaţa continua zgomotos. cu bărbia ascuţită. lucind de transpiraţie. ― Băieţii nu-s de mare folos. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. în bolta întunecată. Jack îi dădu dreptate. ― Nu te deranja. pe care se aşteptau să-l găsească. înainte de-a mă scălda. prăbuşit de-a lungul unui colţ. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. pînă sus. Simon dispăruse. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. destul de închisă la culoare. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. continuă el şi arătă spre adăposturi. ― Simon! El e de folos. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. ― Poate mai am timp. În curînd. Un pom imens. Vorbeau. murmură Jack. se sprijinea de cei încă în picioare. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. Cînd îi sătură. lianele ţesuseră un covor uriaş.. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. Ralph se încruntă. ca şi Jack. Aerul de aici era întunecat. şi s-a dus să se scalde şi el. ― E un băiat ciudat. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. chiar dacă era nesatisfăcătoare. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. şi. în bîzîitul albinelor. Apoi. cu Jack alături. se bronzase puternic. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal. cu dragoste şi ură. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate. strigătele. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. se opri şi se uită împrejur. ― Am să te ajut niţel. după ce mă scald şi mănînc. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. Toţi ceilalţi s-au cărat. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. Simon. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. ― A întins-o. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. neobişnuite. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă.. Cînd ajunseră însă la adăposturi. nu se afla la bazin. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. Simon a muncit ca şi mine. Îşi croi drum în susul brazdei. ― S-o fi săturat. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. Pielea. iar o liană sprintenă arunca raze . Simon îi urmărise la cîţiva paşi. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. printr-un consemn tacit.sclipitoare. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. apoi se oprise. printre pomi. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. Doar că.. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. Era un băiat mic şi osos. în lumina soarelui de după-amiază. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. Se priviră nedumeriţi. ― Iar pe urmă.. zise Jack. E neobişnuit. Ralph se întoarse la adăposturi. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. incapabile să comunice. zise Jack.

muriră şi culorile stridente. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. pentru a se încredinţa că era complet singur. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. O dată cu dispariţia treptată a luminii. poate chiar dormind. tremurau. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. Se uită peste umăr. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări.galbene şi roşii pînă în vîrf. acolo unde nu exista uscat. desfăcu frunzele şi se uită. cîntînd şi plîngînd. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. ameninţat însă de venirea întunericului. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. sub stelele îndepărtate. La amiază. se pomeni într-o colibă mică. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. încît speranţa devenea de prisos. Cu toate acestea. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. alunecară pe vîrful tufişurilor. se rupeau în bucăţi. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. se mişcă aproape pe furiş. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. De atunci slăbise. cu . care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. se întrezărea ameninţător uscatul. Descreşterea în înălţime. Bezna potopi totul. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. soarele strălucitor. Apoi. şi. se înălţau spre cer. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. Simon se opri. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. Simon dădu drumul perdelei de frunze. Se ghemui. Era un alt moment de răcoare relativă. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". devenind albastru şi dens. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. O clipă. iar viaţa era atît de plină. Spre amiază. mirajele se împuţinau. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. Seara înainta repede. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. cu un aer savant. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. adaptarea completă la acest nou ritm. marea impunătoare şi aerul plăcut. pe recife. spre sfîrşitul după-amiezei. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. În larg. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. tradiţia nord-europeană a muncii. Marea sclipitoare se umfla. bîzîitul albinelor. prinzînd reflexe de perlă şi opal. după trecerea lui. inundînd drumurile dintre pomi. ca momente cînd te puteai juca frumos. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. urcară spre boltă. iar orizontul se uniformiza. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. După ce soarele apunea. o dată cu asfinţitul. tot timpul zilei. încît le pată de transpiraţie. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. La prînz se petreceau lucruri ciudate. Uneori. se strînseră la loc. ca şi Jack. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. ca un ochi mînios. enervante prin mişcarea lor imposibilă. Bobocii ca nişte luminări fremătară. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. ca fundul mării. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. descrescuseră. aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. Acceptară plăcerile dimineţii. fiind prin urmare dată uitării. de la statura lui Ralph în jos. iar bezna se adună pe sub pomi. Ajuns înăuntru. destrămîndu-se ca un balon. avea ochii roşii şi era foarte trist. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. vorbind. Piggy. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. avea loc treptat. despicîndu-se în suprafeţe plane. Nimic nu se mişca.

dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. cuprinzînd pe Simon.toate că exista o categorie confuză. Henry depăşi palmierii şi umbra. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. Doar Percival începu să scîncească. Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. Pe Henry spectacolul îl fascină. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. pe care fluxul le umplu. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. foarte distinctă. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. dărîmîndu-le cu piciorul. care. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. poate nu prea fericiţi. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. căutînd încurajare. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. iar Roger îl urmă. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. semnele făcute de ei. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. erau împodobite cu scoici. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. fiind prea tînăr ca să evite soarele. în afară de hrană şi de somn. Mîncau mai toată ziua. Roger rămase cu ochii la puşti. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. într-o oarecare măsură. care dispăruse încă din seara marelui foc. În acea după-amiază. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. dar claia de păr negru. Robert şi Maurice. întîmplător. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. poate insecte. cei mai mici băieţi de pe insulă. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. flori ofilite şi pietre interesante. cei de vreo şase ani. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. Altfel însă. fără să strîmbe din nas. asemenea unor gunoieri. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. şi. îngenuncheaţi în nisip. Acum devenise ascultător. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Johnny era bine făcut. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. fiind destul de mare. în comun şi plină de emoţii. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. excremente de păsări. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. înalte cam de treizeci de centimetri. aşa că nu protestară. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. cercetau noul tărîm. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. creaturile transparente curăţau plaja. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. Puştii neîndoielnici. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. Acum. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. şi care îi preocupau în mod special. şine de cale ferată. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. Aceste castele. Aici se jucau puştii. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. blond şi belicos din naştere. Maurice îl urmări rîzînd. rămaseră neatinse. mărind dezastrul. ros şi albit de valuri. lăsată pe ceafă şi pe frunte. acasă. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Henry deveni un fel de conducător. dar în acelaşi timp intensă. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. Sapă în nisip canale mici. Prin minte îi trecu o scuză. dacă erau sau nu coapte sau bune. ziduri. Ascultau chemările cochiliei. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph. Roger îi conduse direct prin castele. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. cărări. Cu organele lor delicate. stăteau cuminţi. duceau o viaţă a lor. şi încercă să le . Mai înainte. fiindcă îi intrase nisip în ochi.

Simon. Se ghemui pe ţărm. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. a şcolii. Piatra. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. Totuşi. Jack le făcu semn să-l lase în pace. nerăbdător. ridică o piatră. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată.. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor.. Se aplecă. Era neastîmpărat. le îmboldi. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. în cealaltă argilă roşie. zări una şi rîse. ca un cîine de vînătoare. aşa că Roger se îndreptă spre el. producîndu-i o bucurie imensă. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. în sfîrşit. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. Jack nu observă însă nimic. Operaţiunea îl captivă. Într-una era argilă albă. fără să-l lovească. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. Ştii. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. Jack îi explică lui Roger. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. asupra centrului cercurilor concentrice. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace. le dădu ordine. Voi doi veniţi cu mine. se aplecă. suflînd repede şi clipind des. Roger nu se gîndi să fugă. Eric şi Bill. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. încît în cele din urmă se ridică în picioare. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. care nu ştia nimic despre el. Aici aşteptau Sam. Ascultă cu atenţie. Percival plecase plîngînd. unde nu îndrăznea să arunce.. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. . Se mînji cu argilă. Acoperite de reflux. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile.populeze cu acele creaturi. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. sprijinit de el. Jack se feri de soare. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. rămăşiţă a unor vremuri absurde. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri. Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. Roger se aplecă. ― Ca să vînez. dar îi auzi slab. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. încercînd să explice.ca fluturii de noapte pe pomi. Stătea lîngă ele. vopsea de camuflaj. ― Nu. într-o anumită problemă. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă.. dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. Un lucru roz pe sub pomi. Ca la război. Se schimonosi. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. Piggy şi Maurice săreau în bazin. la vedere. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel. Căzură în jurul lui. în timp ce lucra. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. Roger aşteptă şi el. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. cu buşituri înfundate.. ― . Cred însă că mă văd. ― Porcii nu mă miros.. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. Invizibile şi puternice. Vorbi cu ele. îi făcea semn cu mîna să vină. a poliţiei şi a legii. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. Se uită de-a lungul plajei. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. iar Henry se întorcea ascultător.

ţinînd în mîini coaja plină cu apă. şi un aparat de televiziune. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. Atunci am şti cît e ceasul. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. Lîngă bazin. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. ― Sam şi Eric. şi masca părea un lucru de sine stătător. lipit de sprîncene. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. ― . deodată.. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. noi. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături. a astamei. grăsimea lui. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. ― M-am gîndit la un ceas. apoi. Acesta rîse. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. chiar dacă n-o făceai înadins. Se uită în bazin ca într-o oglindă. care nu conta. sări în picioare şi rîse emoţionat. ca pe un semn de prietenie. Una goală. cît mai ales a grăsimii. În schimb. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. Dintre toţi băieţii. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. astăzi însă. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă.. Vărsă apa. zise el. cît la un străin impunător. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau.. flutură mîna de mai multe ori. lentilele ochelarilor sclipeau. Avem însă un băţ. Am putea să facem un cadran solar. se bucură şi încercă să cîştige teren. îşi dădu peste cap părul blond. ― Avem o groază de beţe. şi navem metal. Simon făcea pluta. Restul aveau adevărate clăi. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus. Jack se repezi la gemeni. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. nu atît la sine. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. indiferent la ce se uita. Ralph ieşi din bazin. bătînd apa cu picioarele.. în spatele căruia se ascundea Jack. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Porni ţopăind spre Bill. Roger zîmbi fără să vrea. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. Se uită uimit. Ca să fim salvaţi. zise Ralph acru. Începu să danseze. Hai! ― Dar.. Piggy te scotea din sărite. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. Acum.. Îngenunche. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. Piggy clătină din cap.. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. el se simţea cel mai bine în apă. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. Masca îi forţă să-l urmeze.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. Cînd Maurice apăru la suprafaţă.. Aduceţi-mi o nucă de cocos. ― Şi un aeroplan. Piggy se plimba îngîndurat. tăcu şi se strecură în desişuri. şi un motor cu aburi. eliberat de ruşine şi de timiditate. Faţa cu culori roşii. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi.. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. trupul gras i se bronzase şi. ― Ceilalţi fac un şir.. nu numai din cauza accentului. dar răsuflarea tulbură luciul apei.

apoi Maurice. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. Mirajele se destrămaseră. care stătea alături. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. Ralph se răsuci pe nisip. Faţa lui îşi recăpătase culoarea.. se întoarse pe călcîie. ― Nu văd nici urmă de fum. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. care ar fi putut fi un coş de vapor. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. Dintre toţi. dar. gata pentru orice eventualitate. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. dar Simon strigă. luă o gură de apă. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. se repezi spre pădure. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. ― Spune-mi. Sub fum apăru o pată minusculă. zise Piggy cu neîncredere. Atît Simon. zise Piggy. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. veşnic neîndemînatic. care încercă să iasă din bazin. Simon stătea alături tăcut. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. zise Piggy neliniştit. ― Au să vadă fumul nostru. care plîngea din nou în tăcere. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. în loc să rămînă şi să se joace. apoi în susul muntelui. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor. Încetă să strige şi se clătină. ― Nu văd prea bine. Simon fugi după el. Se întoarse şi scrută muntele. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. iar sarea începu să-i înălbească trupul. doar Ralph stătea liniştit. Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. Rămas în picioare nemişcat. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi.. fumul se mişca uşor la orizont. ― Ralph. Piggy. înainte de-a ajunge pe terasă. Ralph. Piggy îşi făcu ochii mici. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . se sculă şi se apropie de el.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. ― Ralph. pîndind încă vaporul. apoi se întoarse. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. Piggy se uita acum în direcţia bună. gata să plonjeze. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. urcînd din greu de pe plajă. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. îşi trase sufletul ca să înjure. Ralph era palid şi vorbea singur. acesta însă o rupse la fugă. apoi se uită în sus pe munte. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede.. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. ― Fumul de pe munte. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. Ralph! Începu şi el să fugă. Se aplecă înainte. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. Maurice. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. În clipa următoare. se uită de la Ralph la orizont. iar pe cealaltă o încleştase. Ralph se uită la orizont. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare.. Simon se strecură pe brînci afară din apă. Piggy de-abia se vedea. unde-i vaporul? Simon. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui. În spatele celor patru băieţi. Nu văd nici urmă de fum. pe plajă. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător.

căută ceva cu care să şi le cureţe. Focul se stinsese. această scăpare. ― . Ralph o porni orbeşte mai înainte. iar Simon sîsîi la el să tacă. În cele din urmă. inevitabil. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. Ralph. Simon se întoarse. Îşi concentră privirea şi.. Ralph nu mai spunea nimic.. ridicînd suliţa. ― I-am tăiat grumazul.. Cu chipul mînjit de argilă. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat. ca un sălbatic. Văzură imediat. ― Ne-am strecurat. la partea ostilă a muntelui. ducînd pe umeri un par lung. Pot să iau .. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă...găsească focul stins. impersonal. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. Capul porcului atîrna cu gîtul despicat. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt.. şi spectacolul îl înspăimîntă. Orizontul se întindea din nou. cu toată amărăciunea din voce. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. Se ivi şi Piggy. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. Psalmodierea se distingea. Jack ajunse primul în vîrf şi.. iar în rest erau aproape goi. iar vocea i se înălţă demenţial. Ar fi trebuit să vii cu noi. Dumnezeule! O. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. Jack recunoscu.. Ralph se întoarse spre mare. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. în fruntea procesiunii. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut. Ralph strigă: ― O. Gemenii au fost trîntiţi.. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles.. li se adresă: ― Uite-i! Jos. Simon se uită de la Ralph la Jack.eu am căzut peste el. se strîmbă de greaţă. aştepta să se apropie procesiunea. era mort. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. Observă că avea sînge pe mîini. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor.. dar era prea încîntat ca să se necăjească. în timp ce vaporul dispărea la orizont.. apoi melopeea se stinse. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei.. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune. nu mai scotea fum. în afară de dîra uşoară de fum. ― Uite! Am omorît un porc.. Dumnezeule! Simon. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă... Gemenii stăteau locului. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. luptîndu-se cu tufişurile. cu părul roşcat şi.. departe. ţopăi cîţiva paşi. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. În schimb. ne-am furişat peste el. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. ― L-am încercuit. îl salută entuziasmat pe Ralph. Focul se stinsese de tot. ― O să-l aprindem din nou. l-am încercuit. ştergîndu-şi apa de pe obraji. paznicii dispăruseră.. Ne-am distrat nemaipomenit. Dintre vînători izbucniră voci. uşor enervat.. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci. ― Am lovit porcul. iar porcul se clătina între ei. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. dar tresărind. zise Jack mîndru. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Ralph îi privi fără să clipească. ― Porcul a guiţat. Piggy se smiorcăi. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. golit de orice. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse. în spatele lui Jack mergeau gemenii.

strident: ― Tu şi animalele tale ucise. O să-l aprindem iar. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. Jack se aplecă peste el. a tacticii. Piggy căzu şi gemu. ― Aveam nevoie de carne... amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . să-i ia părtaşi la cele întîmplate. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack.. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. Vorbi violent şi sălbatic. ― A trecut un vapor. începu să strige tare. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. îi trase un pumn lui Piggy în stomac.. reîncepu Piggy. Făcu un pas. Reproşul lui Piggy. La aceste cuvinte. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare... înfruntîndu-l. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători. Cei doi băieţi se înfruntară. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. Ralph. care. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. Se uită la gemeni. reducîndu-i la tăcere..briceagul tău. vocea îi trăda ura. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci... iar apoi. într-o izbucnire de mînie. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. mărinimos în bucuria lui. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor. Jack roşi puternic. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. ― A trecut un vapor. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. în cealaltă. Se îndepărtă şi tăcu o clipă.. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. Am avut nevoie de toţi vînătorii. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. Gemenii continuară să zîmbească. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. Avea o mulţime de amintiri. Îşi desfăcu larg braţele. ― Sînt şeful. rîzînd şi cutremurîndu-se. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. ― Ar fi putut să ne vadă.. a bucuriilor sălbatice. Tristul adevăr pătrundea în fiecare.. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. Jack se feri din faţa lor. îl împinseră pe Jack la acte violente. şi trebuia să faceţi ce v-am spus. ― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru. Ralph îşi dădu părul peste cap.. Jack se ridică în picioare. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă. Simţindu-se umilit. conştient că făcuse o greşeală.. Roşi. Pe-acolo. zise Jack. Apoi glasul îi răsună din nou. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. a îndemînării. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. iar vocea îi tremură. ― Asta ai vrut. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. a bunului simţ ultragiat. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. ţinînd cuţitul plin de sînge. Ralph se întoarse. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. Dar ţia venit chef să vînezi. apoi din nou la Ralph.. disperat de ocazia pierdută. răguşit. ― Treaba era prea grea. care se întoarse. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul. Numai gura e de voi. Ralph vorbi din nou. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută.. zise el. Am fi putut să ne întoarcem acasă. uită de timiditate. ― Au curs rîuri de sînge. Încercă. lumea nostalgiei.

pînă cînd între ei se afla o stîncă mare. cînta. îmi. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. chiar şi aşa. ― Vin şi eu. care se plasase într-o poziţie inferioară. şi totuşi. În faţa acestei purtări cavalereşti. îi găsi. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo. Cînd să aprindă focul.. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. duşmănia se risipi. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. Piggy rămase în spatele lui. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. Dădea ordine. ― . înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. Îşi îndreptă trupul. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit.Acum am un singur ochi. atît de vagă şi de eficientă. şi de această şmecherie verbală. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. ― Îmi pare rău. care o rupse la fugă. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. ― Foarte bine. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. nemişcat. la Ralph. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. deasupra focului. Acum nu mai am decît un ochi. încercară să-l ţină într-un proţap. Se uită duşmănos la Jack. ― S-a spart o lentilă. ― . Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. Pînă să se ridice mormanul de crăci.. care ajunse primul.. într-un loc mai puţin potrivit. era furios că se lăsa influenţat de vînători.. dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească... vaporul plecase. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile.. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. Ralph simţi că buzele îi tresar. Jack era zgomotos şi activ. Jack se simţi încurajat. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. murmură el. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . Şi totuşi. ― Am să ţi-i aduc înapoi. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că.. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. Se simţea jignit. Ralph tăcea. Jack era neputincios şi turba de mînie. În privinţa focului. se produse o nouă criză. vreau să spun.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. Pe vîrful muntelui... în clipa cînd focul se aprinse.. Atunci. nici chiar Jack. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy.. spre surprinderea lui. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. Fără să vrea. încît vînătorii începură să rîdă.îmi cer iertare.. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. Împotriva acestei arme. apoi se stinse. Ralph ezită. dar Simon. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. Astfel. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. Jack făcu o mişcare spre Piggy. în cele din urmă. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut.. în afara purtării condamnabile a lui Jack. Te asigur. ― A fost o glumă proastă. tensiunea scăzu puţin. îi făcea observaţii lui Ralph. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Nimeni. ― Îmi trebuie ochelarii. Las' că vezi tu. Voia să refuze. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. Evident. fără să ştie exact de ce. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. la vînători. ― Tu să aştepţi. cerînduşi generos iertare. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi. izolat într-o mare de culori fără sens. Aşteaptă numai. care tăcea. fluiera. Ralph tăcu. se aflau pe poziţii complet diferite. îl înconjura pe Simon. ura. bătînd din aripi ameninţătoare. vînătorii se foiră plini de admiraţie. Focul se stinsese. violetă. roşie şi galbenă.

îl întrema prea puţin. ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp. Cer să aibă loc o întrunire. Porcul a fugit. Încet. toţi. Se întoarse şi coborî muntele. dar găsi doar respect.. lîngă mare. Interveni repede. Du-te dracului! Se uită furios la Simon. rînjind identic. săriră şi fugiră unul după altul.. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie.. şi doar aici putea merge . Obosiră şi cîntecul lor se stinse. Atunci Jack sări în picioare. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier.. aşezat între gemeni şi Piggy. Cînd am să suflu în cochilie. în mijlocul cercului de copii uimiţi. ― Erau acolo. rămas în cenuşa focului de semnalizare.de cocos. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. Cîntau în timp ce ţopăiau. trebuia să reflecteze. Jack se uită împrejur. Simon. aşa că cercul s-a strîns. Maurice rupse. m-am strecurat. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. ― Mi-am vopsit faţa. V Fiara din apă Fluxul înainta. ― S-a întors. Acum. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare. Jack îşi reveni. ― L-am încercuit. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc. ca o afirmare a puterii.. şi nici Simon... guiţînd groaznic. Jos pe platformă. Ralph. stîrni o înteţire a cruzimii. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. Ridică puţin glasul... ezitînd şi el. în sfîrsit. Apoi participară la joc şi ceilalţi. ― I-am tăiat gîtul. ― Mănîncă.... tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. subliniind omisiunea. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. Gemenii chicotiră. ― Ne-am răspîndit. iar uneori din cîte un peşte sau un crab.. zise Piggy cu lacrimi în ochi.. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. ― Convoc o adunare. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. plin de sînge. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă. ― Am cochilia. şi-am ţinut-o într-una. stătea cu carnea în mîini. Gemenii.. Piggy însă. a pătruns în cercul nostru şi.. Piggy... iar eu.. guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor. tăcerea. l-am lovit. Ralph vorbi. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. Acum mîncaţi. solicitînd înţelegere. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. fără să vorbească.. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură. care o apucă iute. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy.

De obicei. iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. cu scăfîrlia aia grasă. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. şi. conştient deodată de importanţa ei. Venise vremea să se ţină adunarea şi. Ralph se întoarse pe locul şefului. La stînga. Piggy ştia să judece pas cu pas. De aceea totul părea deosebit. ci o treabă serioasă. începu să grăbească pasul. stîrnit de paşii lui grăbiţi. ca şi de vîntul slab. proiectată pe laguna sclipitoare. Se încruntă şi încercă din nou. fiindcă. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. Nu ca Piggy. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. Piggy era deştept. în spatele ei ― laguna. În dreapta. Se pierdu în labirintul lor. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. Celelalte două laturi ale triunghiului. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. se trezi cu faţa la insulă. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo.. Trebuia să reflecteze. Desprinse .. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit. a cărui bază o reprezenta buşteanul. Cuprins de scîrbă. zîmbi batjocoritor. Cu tot trupul lui caraghios. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. în faţă ― bezna insulei. fără să se uite pe unde calcă. neregulat şi strîmb. cu faţa la fîşia de uscat. fiind şef. Se opri. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. ca tot ce făceau ei. fiindcă. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. avea urmări. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. Ralph conchise că nu putea reflecta. Altfel. Adunarea nu avea să fie o distracţie. foarte neobişnuită. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. Aşezat pe locul şefului. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. care îi sufla în faţă. Se cufundă din nou în gînduri. Piggy ştia să gîndească. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. susţinînd acoperişul scund de frunze. îşi spuse Ralph. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. trebuia să gîndească. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului.în voie. în timp ce păşea pe lîngă apă. să fie înţelept. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. Din nenorocire. unde fiecare potecă era o improvizaţie.. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. revăzu atent fiecare punct al discursului. drepte sau aplecate. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. soarele aluneca pieziş. La vîrf se îndesea din nou. Şi totuşi. de soarele în asfinţit. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo.. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. îl copleşi uimirea. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea.. în lături ― plaja. îi făcură loc cu toţii. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. se delimitau şi mai puţin clar. iar reflectatul era preţios. atîta doar că nu era şef. iar cînd Ralph se aşeză pe el. cînd ţii un felinar. iar umbrele se asterneau firesc. ca atunci. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători.. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. Deodată. Acum însă. alţi patru buşteni mai mici. Începu să meargă mai repede. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. În acea seară. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste.

Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. Puştilor. M-am plimbat singur. Un murmur de aprobare. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi.. Ne-am gîndit bine. cei de sus. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. în primul rînd. Murmurul crescu din nou şi se stinse. Să nu rîdeţi. reflectînd la situaţie. ― Uite cum stau lucrurile. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. printre care şi puştii care nu aflaseră. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Copiii beau din rîu. o să doarmă toţi în adăposturi. Dacă plouă iar.cochilia din pom şi o cercetă. voi ştiţi despre ce-i vorba. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. în schimb. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Dar am hotărît să se aducă apă. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Luăm hotărîri. Trebuie să ţinem o adunare. chiar dacă o scosese singur din lagună. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap. Gestul lui trăda că voia să asculte. nu mai mîncaţi fructe. Ralph scutură cochilia. de la foc. ― E nevoie să ne întrunim. la soare. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. cu excepţia lui Sam şi Eric. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. dacă v-apucă nevoile. făcînd-o aproape albă şi transparentă. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. Adăposturile. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. la început. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. ― Şi mai e ceva. Căută în minte cuvinte simple. Nu pentru aşa ceva. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. Se opri o clipă. aşezat pe trunchiul instabil. continuă Ralph. La noapte. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. însă ele nu se pun însă în aplicare. Trebuia să stai jos. În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. Adunarea izbucni în hohote. ― Am întîrziat mult. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. alţii. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă.. restul în stînga. Nu. Nu ca să ne distrăm. Simon. Mai încolo. Locul se umplu repede. eu am cuvîntul. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. Fluxul curăţă locul. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. ― Am ţinut o groază de adunări. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. pe-al treilea doar eu şi Simon. nu să vorbească. ― Apoi colibele. Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Puştilor. erau impresionaţi de atmosfera solemnă. Se linse pe buze. De-asta-i aşa de şubred. O adunare care să facă ordine. Toţi făcuseră adăposturile. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. Ştiu ce ne trebuie. Şi n-am spus-o prima oară. Jack. se poate prăbuşi. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. acoperite cu frunze proaspete. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. Se opri şi îşi drese glasul. Ci ca să facem ordine. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Aşa a mers cîteva zile. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Asta-i murdărie! . Cojile sînt goale. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. ― Am spus că. Şi. Ralph scutură din nou cochilia.

Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării.. Dacă nu vă puteţi abţine.. ― Apoi unii au început să se sperie. Jack se opri din cioplit. şi anume ce-i de făcut cu frica. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. M-aţi votat şef. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul. dar Ralph clătină din cap. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. Jack. simţind că intervenise o criză. îşi reluară locurile. O să faceţi cum spun eu. Se auziră murmure aprobatoare. altminteri murim. de foc şi de discuţiile despre frică. Acum aţi aflat. amintindu-şi de fiară. ― Nu uitaţi. Ne pierdem vremea. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ. Se opri.Rîsul răsună din nou. în cele din urmă. Se liniştiră treptat şi. Ralph se opri şi sări pe trunchi.. aproape un geamăt. ― Asta am vrut să vă spun. Nu pricep de ce. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. ― Situaţia s-a înrăutăţit. fiindcă eu sînt şeful. strigă cineva. ca să se vadă semnalul fumului. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. Doar aşa vom fi siguri. Nu se va mai face foc decît sus pe munte. Noi trebuie să lămurim situaţia. ― Şi mai e ceva. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. ― Faceţi într-adevăr murdărie. focul e mai important decît porcul. se sufocă uşor. ― Vrei prea multe. care întoarse capul. Ţineţi focul aprins. Se opri. Altminteri. îi şopti ceva lui Robert.. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Discursul trebuia urmat punct cu punct.. strigară. Apoi. Ralph răsuflă adînc. căutînd punctul următor al discursului. ― N-am terminat încă. Se auzi un murmur.. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Am pornit bine: eram fericiţi. Gogoriţe. Părul îi alunecă din nou în ochi. Şi eu mă sperii uneori. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. Aşadar. Jack se ridică. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. aştepta cu sufletul la gură. în privinţa focului. indiferent cîţi porci omorîţi. Adunarea. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. Dar. ― Să folosim stîncile. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. Vreau să stabilim o regulă. ― Voi. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. Doar acolo. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. Folosiţi stîncile ca latrină. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. Duceţi-vă hrana acolo. duceţi-vă pe plajă la stînci. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. Cum o să fim salvaţi. ― Apoi. ― Şi mai e ceva. care se stinse repede. Începură să protesteze. putem să ne ocupăm şi de altele. acum mai e ceva de discutat împreună. numai că-i o prostie. cum ar fi focul . Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. N-aduceţi focul de pe munte. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. ascultaţi-mă pe mine. Jack se aşeză bombănind. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. murdărim totul împrejur. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. Se ridicară. iar adunarea fremăta. de şarpe. ― Un ultim lucru.

― Pe tine te trece o nevoie mare. dar ne-am obişnuit. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. Într-un an sau doi. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. chiar şi pentru minte. N-aveţi decît să vă speriaţi. Ralph. Numai porci. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. dacă merge ceva prost. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. ― Şi la Grădina Zoologică. ca noi toţi. cochilia pe trunchiul de alături. am bătut toată insula. sînteţi vinovaţi. Ştim cum stau lucrurile şi. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. ci doar cu o parte. e ştiinţifică. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor. Piggy întinse mîna. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. Ci de fiară. Ralph puse. semn că discursul se terminase. de care să vă fie frică. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. Singur. întreaga adunare aplaudă uşurată. Piggy se opri. Voi.. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică. Lei şi tigri există doar în ţările mari.. o fiinţă întunecată. ― Aşadar. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari. neputincioşilor! Nu-i nici un animal.. Păi. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. asta e. înseamnă deci că visaţi urît.. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. Ai zis că visează şi ţipă. Pe insulă nu e nici o fiară. Ralph îl întrerupe scos din sărite. o fiară.. fireşte... Jack lăsă cochilia şi se aşeză. Soarele dispăruse. Era.. ― Am cochilia. ia mai tăceţi! Uite ce e. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci. aş fi văzut-o. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. vînător. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. ― Dacă nu cumva. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie.... ca Africa şi India.. ― Dacă nu cumva. nu? Puştilor. nu există nici o fiară în pădure. cu trăncăneala voastră despre frică.. spuse Piggy. . ― Foarte bine. Avem leacuri pentru orice. Am auzit. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul.. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. Ralph spunea că urlaţi noaptea. dacă vă place.. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. Dac-ar fi existat o fiară. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. cînd o să se termine războiul. ― Noi mîncăm porci. Nu vorbesc de frică. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. Continuă explicaţiile. Nu vaţi gîndit. Ralph se uită cu gura căscată.. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. Jack se ridică şi luă cochilia. poate c-o să continuăm adunarea. Cît priveşte fiara. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica.. Ralph se foi neastîmpărat. acum cîteva zile.. puştii. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. ar trebui să tacă din gură. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi. cu un gest ceremonios.. ― Uite ce-i.. au să se răstoarne pe loc. lărgind subiectul. un fel de animal. Jack se opri. se găseşte cine să le îndrepte.. Nimeni nu se îndoia.. Fireşte.

― Azi-noapte am avut un vis. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. cu lianele alea tremurătoare din pomi. într-un loc pe care îl ştiu. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. bruneţi. Piggy? ― Mai e unul.. pistruiaţi şi murdari. Ai priceput? Nu noaptea. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. cu privirile la picioarele ascunse. ― Ei bine. în fundul sufletului. ― Dormeai. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. Pentru un puşti. ― Ei. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. care stătuse la fel. pe jumătate de batjocură. ― Cum te cheamă? ― Phil. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. avea destulă încredere în el. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. Mă aflam afară din adăpost. Puştii nu mai fuseseră număraţi. iar Ralph îl privi uimit. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. strînse cochilia în braţe. în care mă luptam cu nişte lucruri. Puştii îl împinseră pe Percival înainte.Un hohot. apoi îl lăsară singur. oarecum speriat de amintire. Pe . Ezită. Se întrerupse. înfioraţi de plăcere. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. Întinse mîinile. ― Voiam să mă duc într-un loc. Apoi Simon se ridică. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. dar Ralph avea cochilia. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un.. iar puştiul se aşeză. dar şi mîndru de efectul stîrnit. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. şi se uită de jur împrejur. Ralph se întoarse spre Piggy. un vis groaznic. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. zise Ralph. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. iar ceilalţi puşti rîseră. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. Simon deschise gura să vorbească. Umilit de purtarea lui Simon. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. pe jumătate de rîs. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. Îl izgoni departe. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. exact ca Ralph. ceva mare şi îngrozitor. să n-o mai faci. Adunarea murmură o aprobare reţinută. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. Ăsta. te-ai plimbat în somn. aşa că reveni la loc. ― A fost un vis urît. Un loc din junglă. Cînd adunarea se linişti. Se opri. N-a fost nimeni. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare. Ralph ridică mîna să ia cochilia.. Jack lămuri problema. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. Ralph îşi aminti de un alt băieţel.. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. şi izgoni gîndul. ― L-a apucat burta.

În curînd. Maurice vorbi atît de tare. începură să plîngă molipsiţi. telefon. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. întrunirea se linişti. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. Cred că are dreptate şi cînd . La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. Piggy îngenunche. Casa Parohială. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. Cearta porni din nou. Ralph se aplecă înainte. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. Ralph dădu din cap spre Piggy. Adunarea se uită împreună cu el. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. rîdeau cu toţii atît de absurd. Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. chicotiră şi rîseră. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. de un violet ciudat. Ralph se întoarse involuntar. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. cu fiecare respiraţie. puştiul izbucni în plîns. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile. Se maimuţări stîngaci. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. ― Hai. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. tele.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. apoi îi dădu drumul lui Percival. priviră vastele întinderi de apă. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. părînd că-l susţine drept. ― E o fiară dibace. Căscă şi se împletici. iar Maurice o luă ascultător. cocîrjată. Anthony. însă. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. încît băieţii mari le ţinură isonul. adunarea reluă în cor. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. ― Vreau să spun că. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. Li se amintise de durerile personale.. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. marea umflată din depărtare. ― Continuă. ţinînd cochilia. Scăpat din braţele lui. ― Ei. Întreabă-l. Harcourt St. iar adunarea rîse din nou. ― Jack a fost pretutindeni. ia spune. comitatul Hampshire.. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. Se frecă la fund. Ralph se uită lung la copil. proiectată pe lagună. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. încît tresăriră cu toţii. Atunci. telefon. Plînsul continuă. are dreptate. Jack îşi drese glasul. Ultimul val de rîsete se risipi. ca vuietul cochiliei. spune. Maurice îi salvă. Jack se făcu auzit primul. dar nu-i mai păsa nimănui. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. zise Piggy în bătaie de joc. o siluetă întunecată. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată.

cum se cheamă. care şedea pe butuc. Piggy îi luă cochilia din mînă. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. puse mîna pe cochilie. ― Vorbim prea mult despre stafii.. scotea la iveală alte probleme neplăcute. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. nu e chiar sigur. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. continuă Simon. pronunţă un cuvînt scurt. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. stăteau ghemuiţi. sepii. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. adunarea tăcu. puştii erau aproape. iar el se întoarse fără apărare la locul lui. Da. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. viaţa are un caracter ştiinţific.. sufocat de bătăile propriei inimi. . iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. În cele din urmă. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru.. Are cochilia! strigă Ralph. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. care se afla aproape. Lui Ralph. poate că fiara sîntem noi. Desigur.. ― Poate că asta e fiara. ― Vreau să spun că. să-l scoată în evidenţă. Se opri din nou şi rîse vesel. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. Se destinseră ca după un orgasm. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. ― Am putea fi un fel de. Teama. răspunse Simon.. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. ― Tu. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. Dar. Simon... Furtuna izbucni. Vorbi indignat. expresiv şi brutal. fără îndoială. Adunarea urlă sălbatic. eu nu cred în fiară. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă.. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. Maurice respiră adînc. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. alea care fac cerneală. ― Tăticu zice că există fiinţe.spune că nu există decît porci pe insulă. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. Jack. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. dar noi nu ştim. Vînătorii ţipau de încîntare. Simon deveni incoerent. vreau să spun. dar nu ştie.. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. vreau să spun. îi veni o inspiraţie. revoltat de lipsa de seriozitate. zise el ezitînd. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. discuţia degenera. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. Adunarea tăcu uluită. ― Poate. în tăcerea nedumerită care urmă. Eforturile lui Simon se irosiră. iar Ralph se ridică uluit. ― Fireşte. care mănîncă balene întregi. fiarele. o stafie. lungi de sute de metri. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. Cum zice şi Piggy.. Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. poate că există o fiară.

apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. suflă în cochilie. O să votăm. Nu vreau să mă gîndesc la ele. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate.. pînă şi vaporul plecase. ― S-o ţineţi cu toţii minte. de rîs isteric şi de spaimă. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. O să hotărîm ce-i de făcut. nu acum. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede. de-a lungul plajei. atunci. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. . vînăm! Dacă există o fiară. aşa e? ― stai o clipă. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. pe întuneric. Nu vînezi. Odată lucrurile fuseseră limpezi.. ca întotdeauna. ― Pe urmă focul. o s-o lovim.. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou. nu ştii să cînţi. o s-o lovim. Sileşte-i să facă ce vrei tu. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. favorizează-l pe Piggy. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni. Adunarea se risipi. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo. zise Ralph. ― Foarte bine. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii. Piggy se afla atît de aproape. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. Se opri din nou. Ridică cochilia. ― Să taci! Cine eşti. o s-o lovim... iar ei n-au să se întoarcă. Lumea. Spuse sec: ― Înţeleg. se ducea de rîpă. ― Piggy are cochilia. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. Nu ― Jack. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie.. ― Ralph. Am fost ales.. N-o să fim salvaţi niciodată. trăncănind. urlete şi rîsete... înecaţi în beznă. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă. înghionteală... Ralph sări în picioare. O să fim ca animalele.. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. continuă el şi bătu din picior. am stricat totul. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. lumea dominată de legi şi de raţiune. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. iar băieţii alergară la întîmplare.. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. ― Dacă am să suflu în cochilie. de la palmieri la malul apei. O umbră îl înfruntă violent. însă acum. ― Sînt şef. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. În orice caz. N-o să mai putem ţine focul aprins. ― E adevărat..Adunarea se clătină ca lovită de vînt. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal.

Simon se foi în beznă. iar el nu e. Mă cunosc şi pe mine. dacă îl eviţi. Nu ştiu de ce. ― O.... încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut.. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. Dacă te temi de cineva. Dacă ar putea face ce vrea. zise Piggy. beau ceai şi discută. ― Eu aş vrea să fie tata.. ― Fii mai departe şeful nostru. Ralph îşi duse cochilia la buze.... Ralph. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. Ralph. nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. ― Dacă renunţi. ― Oamenii mari ştiu multe. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. ― Uite care e problema.. Am rămîne aici pînă la moarte. Vă rog. Eu unul renunţ. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. Şi pe el. zise Piggy simplu. televiziunea ― n-ar putea exista. tu eşti un om întreg. ― Şi n-ar discuta despre fiară.. Glasul i se ascuţi. Dumnezeule! O. cu urlete. ― Aveam cochilia. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. străzile. domnişoară. Lor nu le e frică de întuneric. tu ai putea să-l baţi.. şi de-asta îl cunosc. şi tu eşti şeful. ― Ar trebui să renunţ la şefie. Se întîlnesc. iar puştii. în afară de asta. se îndepărtaseră încet. Aveam dreptul să vorbesc.― Dacă nu sufli. îl urăşti. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. zise Piggy.. Trei şoareci orbi. Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. Ascultă-i. vă rog. iar apoi. Cunosc oamenii. Şi n-ar provoca. Ralph. ― Ar construi un vapor. Şi pe tine te urăşte. cînd îl vezi iar. Te înşeli. Dacă există stafii. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe.. obosiţi. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. Ţie n-are ce-ţi face. care se rotea. dar îi aud. ― Dar el este. are să sară pe următorul. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins. pe tine te respectă. ― Ei n-ar da foc la insulă.. domnule. zise Ralph. ― Dacă ar fi Jack şeful. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. Nu văd ce fac. o să ajungem şi mai repede ca animalele. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. Lucrurile ar merge de minune. Simon. ― Piggy are dreptate. Numai tu şi Jack contaţi.. Cei trei băieţi stăteau în beznă. Ascultă-mă. Şi acela sînt eu. zise Piggy. se apropie de Piggy. ― Nu s-ar certa. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. Acasă exista întotdeauna un om mare. ― Nu sîntem buni de nimic. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. într-o şoaptă înfiorată. Fredonau. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. ― Mă urăşte. şi primeai răspunsul. apoi o lăsă jos.. e ca astma.. ― Gura. Dac-ar . străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor.. Casele. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. dar. nu poţi să respiri.. Fii mai departe şef..

devenind o bolboroseală. silueta stătea pe vîrful muntelui. o siluetă care atârna. căscară. bezna şi stelele. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. răsunară zgomote. dă-mi. Anthony.. vîntul se domoli. Celălalt îngenunche. în direcţia muntelui. se apleca iar. se apleca şi se înfunda. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. . Sam aşeză şi alte vreascuri. ― Cred că s-a stins. trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. Metru cu metru. departe. un semn. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor. Se culcă la pământ. în ciuda cuvintelor lui curajoase. Din beznă răsună un urlet subţire. ― . unul ar fi trebuit să doarmă. care îi îngheţă. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. la aproape cinci kilometri înălţime. clipeau sau se stingeau. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime.. alunecă pe munte. vorbind somnoros.putea să ne trimită un om mare. neclintită şi cu sforile încîlcite. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. în vreme ce stelele alunecau pe cer. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. luminată în roşu. Apoi adormiră cu toţii. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. peste recife şi lagună. iar paraşuta bufni. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. De fiecare dată cînd vîntul se oprea. Din lumea adulţilor sosi un semn.. iar celălalt să stea de veghe. pînă cînd pata de lumină crescu. cu picioarele bălăbănindu-se. Izbucni o explozie de lumină. încetară să caşte. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. două umbre întunecate. briza împingea silueta printre florile albastre. la fiecare adiere. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. St. Deasupra insulei se întinse o pată. se culcaseră amândoi. Strălucirea se intensifică. Atunci silueta. Sufla un vînt slab. lîngă o stîncă.. privind grupul de stele care luminau laguna. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. Cînd ajunseră acolo.. ― Nu.nişte iască. încetă să mai sufle. iar unul se întoarse în fugă. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui. ceva mai jos pe coasta muntelui. de la casa parohială Harcourt. se frecară la ochi şi păşiră sigur. apoi. Piggy se ţinea pe lîngă ei. ori altceva. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. Teoretic. apoi o cracă. Apoi. Îi apăru faţa. Întins în iarba înaltă. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă.. iar craca luă foc. Eric se aplecă şi suflă încet. făcîndu-i să se caute cu mîinile. se lovi şi-şi trase încărcătura. din nou. Uneori.. În bezna dimineţii timpurii. ― Sam. O clipă. Percival Wemys Madison. Cînd vîntul sufla. Erau gemenii. peste bolovani şi pietrele roşii. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. desfundînd cerul ca un tirbuşon. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme.. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. Aci briza suflă capricios. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. iar Percival se linişti. sforile se înmuiau. la datorie lîngă foc. îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor.

― .. apoi mugiră. lemnul exploda. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu..întuneric. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. apoi. fiindcă se întorsese acasă. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla. o rupseră la fugă peste stînci. Cînd privi nepăsător dincolo de foc. unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. se uitară nesiguri împrejur.. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări. Foarte bine. Flăcările. Apoi Eric chicoti. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore. două guri deschise. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. m ― Aproape că se. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate.. Ralph visa. Zece secunde se ghemuiră astfel. se ghemui lîngă Eric şi se uită. ― Aşa e. în timp ce grindina de foc trimitea fum. celelalte trei pietre. Eric îşi întinse mîinile. vîri prea multe. ― Şi mie. ― Sam. Sam se distra. vîrînd cît mai multe crăci în foc. Acolo se afla stînca cea mare. Apoi. ― Ralph.. ― ..... ― Ar fi fost. Eric urmări carii. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. ― În afară de asta e. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent. ― Din fericire. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. stînca plesnită. Se repezi în jurul focului. arzînd în piramida de lemne. ― Mi-e frig.. iar flăcările focului se aplecară... şi dădea zahăr căluţilor. sub ei. ― Să ne încălzim.. amintindu-şi de beznă şi de altele. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric. în loc să ne ocărască pe noi... mai pune atunci. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci.. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui.clar. iar dincolo de ea. Nu ţipă nici unul. le atraseră privirile.. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. unde domnea acum o beznă completă. ― Turbat. gaura ― acolo. ― Ralph. Părul de pe frunte le flutură.. ca marea. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare. Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine.fiara. ― Ce-i? ― Nimic. peste zidul grădinii.. . Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. pomii din pădure foşniră. Apoi cineva îl trase de braţ. ― . Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor... scoarţa se chircea şi se descojea. Departe. şi se gîndi la primul foc ― departe. ― Sam. Cortul se prăbuşi pe dinăuntru.. căci Sam era întors cu spatele la ea. Rămaseră nemişcaţi. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic.. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei. l-a ocărit pe Jack.. pe panta mai abruptă a muntelui.― Nu le pune pe toate. ― Cînd cu focul şi cu porcul.

. în linişte.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara. ― Sînt zgîriat tot. ― Ne-am lovit de liane. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat.. Fiara se mişca. tristă şi cenuşie. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. O ridică în schimb în aer. la început cu îndoială.. în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard.. le-o arătă. Din obişnuinţă. ― Am fugit cît am putut. izbucni în lacrimi violente. ― Colţi.. cu un ţipăt răguşit. Sam reluă povestirea. ― Avea ochi. în curînd.. Chemaţi-i pe băieţi. ― Suliţele sînt de lemn. Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. ― O să fie o vînătoare adevărată... se cernu în sfîrşit prin adăpost. ― A fost îngrozitor. Parcă s-a ridicat în capul oaselor. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi.. Jack îi chemă înapoi în centru. Johnny. ― Focul lumina bine.. căscînd încă. coborîră la nivelul privirii. nu dormeam. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă.. Stăteau şi ascultau. ― Era păroasă.. bezna se umplu de gheare. Gemenii.mai multe vreascuri. iar unul dintre gemeni îl înşfacă. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate... iar Bill îl pălmui pînă îl linişti.. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat.. I se mişca ceva în dosul capului.. iar cercul începu să-şi schimbe forma.. ― Era cît pe aci să mă atingă.. apoi cu spaimă. Stai liniştit... ― Am văzut fiara cu ochii noştri. .. al cărui ecou răsună imediat. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. ― Linişte.. O pasăre de mare bătu din aripi sus. ― Taci atunci. ― Sam şi Eric. ― . aripi.ou ― Fiara ne-a urmărit... ― Gheare. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. Nu fi caraghios. ― Tocmai îl aprinseserăm.. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu. Piggy şi Simon îl urmară. doar pentru a le da curaj.. Razele soarelui. ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. Piggy se lovi de el. căci omogenitatea lor fusese recunoscută.. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. . Îi dădu cochilia lui Eric. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare. începură să se foiască. de puncte necunoscute şi de ameninţări. iar în pădure se auzi un strigăt strident. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina.. iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii.. Se lărgi în loc să se strîngă. iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră.. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. lipiţi unul de altul şi tremurînd. Hai. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric.. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. Nu. geamănul cel mai apropiat de el... Labirintul de întuneric se destrăma. iar ei înţeleseră..

Dac-ar fi lăsat. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. ― Aşa.. Am fost prin apropiere. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. ― Judecă şi tu. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. . ― Aşa că trebuie să ne gîndim.. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack. într-un fel. iar pistruii îi apărură clar. trecînd repede de partea lui Ralph. Acum focul trebuie să se fi stins. Dacă fiara nu-i acolo. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi.. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. cînd la Ralph.. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. Ralph s-ar fi răstit la el. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. dar nu reuşi... Se sprijini de un butuc. ― E o treabă de vînător. Stai jos. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. o să ne suim pe munte. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. Acum e. ― Nu. le-am fi văzut. interveni dispreţuitor Jack. ― Gîndeşte-te. O să căutăm. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei.― Fireşte. Sîngele îi năvăli în obraji. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. zise Ralph în cele din urmă. implorîndu-i. nu ne-o pierdem.. ca nişte pete cafenii. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. ― Aşa e! Foarte bine. Jack. ca Ducă-se pe pustii. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. Jack. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. ― N-a fost nevoie. şi. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. ― Iar creatura ar putea sta acolo. Uite-o. ― N-am putea. zise el.. Piggy răsuflă uşurat. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. Ştim cine trebuie să vorbească. ― E mai mult decît o treabă de vînător. zise Jack nerăbdător. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. Ba da. fiindcă fiara nu lasă urme. Piggy. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. Jack se înălbi la faţă. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. dar fără speranţe. ― Şi mai e ceva. Ralph? ― N-ai cochilia. Nu-i decît un drum de urcare. ― N-ai cochilia. dîndu-i energia de a porni la atac. Băieţii dădură din cap. Fereşte-l pe Piggy de primejdie.. ― Am cochilia. răspunse fără chef Jack. Eu nu văd prea bine. voiau să fie salvaţi. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. încercă să respire din nou adînc. Nu mai avem nevoie de cochilie. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză.. unde sînt grămezile de stînci. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. Nu e exclus să se strecoare printre pomi. Stîncile fac un fel de pod. ― Pînă acum n-a avut nimeni. evitară criza.. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. Nu teai gîndit niciodată la asta. Piggy luă cochilia. nu încăpea îndoială. ― Vreau să spun.. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul. ne pierdem vremea. sau lui Bill. ― Ce facem. şi dacă mă sperii. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. Vechea enervare îl salvă. Piggy o să aibă grijă de ei.. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. Nimeni nu-l băgă în seamă.... Se linse pe buze şi rămase în picioare.

lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. prelungea însă insula în mare. . se bîlbîi încurcat Simon. zîmbi silit. Sub conducerea lui Ralph. ― Eşti vînător. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. Fiara trebuie să fie aici. ― Hei. În spatele lui Ralph. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. Această latură a castelului. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. ― Eu sînt şeful. Foarte bine. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. Am să merg. Cînd Simon se ciocni de un pom. de parcă ar fi fost un promontoriu. Ralph se uită la Jack. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. aşezată pe vîrful unui munte. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. Ascundeţi-vă aici. ― Am găsit un punct de observaţie. Ralph mergea în urmă. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. Simon. După ce mîncară. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. ― Înţeleg. II privi pe Jack.― Hai să mergem. înaintînd în faţa lui Ralph. bombăni Jack. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. ― Ştiu. ― Nu cred că există fiara. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. Aşteptaţi-mă. O ridicătură strimtă de recife. Plecăm după aia. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea. erau în stare să spună ce voiau. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. ce păreau că se clatină. O să ne apropiem cît putem. fără să lase urme. Ralph se uită într-o parte. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. Simon se răsuci pe picioare. apoi se uită din nou în gol. Suspină. înaltă poate de treizeci de metri. iar şeful trebuia să meargă mai departe. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. eroice şi bolnave. Cîteva clipe. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. Ralph prinse curaj. Jack se întoarse în fugă. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. ca şi celelalte. ― Foarte bine. sau să răsune prea tare. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. Nu comenta. iar Robert chicoti. Ziua promitea. Ralph îi răspunse politicos. Se întoarse spre ceilalţi. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. Baza recifului plesnise. Ralph schimbă nerăbdător privirea. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. voi. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. Jack roşi. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. ― Să mîncăm mai întîi. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte.

― Ei bine. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife.― Nu. terenul stîncos şi iarba plină de capete. ― De ce? ― Priveai. îşi continuă drumul peste stînci. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. care ţinea un minut. mişcată de marea deschisă. se vedea o pată lungă şi verde. Văzu acolo o stîncă plată. Ralph se uită spre munte. Urcară împreună ultima treaptă. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. ― N-am vrut să te las să mergi singur. dezgolind mese trandafirii de granit.. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. Nu se vede nimic. ca să fie mereu plină. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare.. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. ca şi cum ar fi măturat stîncă.. pe cealaltă parte. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o. Valurile se cufundau încet printre stînci. cercetă o jumătate de cavernă. Descrise un gest larg cu mîna. întinsă ca o masă. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. pe stîncă. doar Jack se dusese pînă la malul mării. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. Îşi strînse buzele care i se albiseră. polipi şi iarbă marină. aşa încît la dreapta. nu ştiu cum să-ţi spun. . deasupra lagunei... ― Nu există apă proaspătă. Ralph se întoarse spre reciful roşu. urcare şi iar prăbuşire. marea avea să transforme castelul într-o insulă. Jack înainta de-a lungul cornişei. strigă Jack entuziasmat. deşi nu era nevoie. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. Jack fremăta. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. ci doar de această prăbuşire. iar la stînga. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. apele se umflară. ― Nici nu mă gîndesc. claie peste grămadă. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. atunci? La jumătatea distanţei. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. ― Ce-i aia. ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul. apoi o costişă abruptă. Ralph se cutremură. iar în fund pădurea. nici eu nu cred. Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul. Apoi. leviatanul adormit răsuflă. N-avea unde să se ascundă. peste cîteva secole... Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. iar masa hurui stins. La dreapta se găsea laguna. undeva în spate. ierburile marine se încovoiară. dintr-un motiv greu de ştiut. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate.. şi în cele din urmă se aşeză. ― Doar o dată dac-o împingem. Jos. ca să vadă ce-avea de gînd. la revedere. jos de tot. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. şi gata!. Laguna îi apăra de Pacific. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. Ralph nu răspunse. şi. ― Nu se vede fumul. La un moment dat. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. tufişuri ciudate de coral. E un loc foarte prost. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii.

şi nici adăpost.. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. împingeţi stînci. ― Fum. Ralph rămase pe loc. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. VII Umbre şi arbori înalţi Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. ― N-o să fie acolo. Ai mai fost pe-acolo. Sînt fructe. În timp ce se întorcea. Şi nici prea multă apă proaspătă. Ideea îi reveni imediat. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul.. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. Hărmălaia izbucni iar. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut. ― Avem nevoie de fum. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. se desprinsese şi atîrna vibrînd. ― Pînă la pod. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc.. ― Sînt obosit. Îşi supse pumnul învineţit. spart doar de vîrful muntelui. Uitaseră de fiară. o dată cu mînia. ― Am putea împinge stînci. Privi sumbru muntele..― M-ai înnebunit cu fumul ăla. ― Hai să construim un fort. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. Iar voi vă pierdeţi vremea. Trebuie să ne asigurăm. aproape de grămada de stînci . ― O să ne suim pe munte.. ― Fum. zise Ralph şi clătină din cap. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. Trebuie să ne asigurăm. de parcă ar fi fost un ciocan. ― Ce facem. ― Fum. Un pîlc de băieţi. ― Am putea să mergem pe mal. Condu-ne din nou... zise Ralph. Alţii voiau să împingă şi alte stînci.. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. ― Înapoi la adăpost. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară. Acum plecăm.. ― Jack. Nu părea să-l doară. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti... Acolo au văzut fiara. Dar Jack dispăruse. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. se opintea şi împingea o stînca. ― Jack! Hai. Soarele strălucea. ― Eu sînt şeful. atunci? Ceilalţi băieţi. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. furaţi de entuziasmul explorării. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. ― Hai să stăm aici. ― Avem timp destul! strigă Roger.. gata să se răzvrătească. Bill se apropie de Ralph. care se crăpase. ― N-avem hrană aici. aşteptînd în iarbă. îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod.

cînd ajunseră la fructe. Erau muşcate pînă în carne. nedumerit. Ralph urmări. o baie ca lumea. pe lîngă stînci. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. iar orizontul era de un albastru tare. a kilometrilor ce-i despărţeau. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş. Erau murdari. erai bătut în cuie. Vînătorii stăteau jos.. Soarele trecuse de zenit. era nu atît o înaintare. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. oprindu-se.. de cealaltă parte a insulei. părul le crescuse mult prea lung. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. treptat. Apoi. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă.de pe mal. val după val. cercetă faţa lui Simon. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. ocupate cu alte treburi. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. dar nu din cale-afară.. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. bariera. dar asta nu din pudoare sau din confort. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph.. cu săpun. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. urcarea şi prăbuşirea. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. prefăcîndu-se că o ignoră. ― Ascultă. ― Te întorci de unde-ai venit. ca să-şi îndeplinească misiunea. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. aici însă. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele.. Aici se afla despărţirea. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. Se uită furiş împrejur. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. chiar să şi visezi. dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. . căutînd un indiciu. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. Se vedeau pe cîţiva kilometri.. apoi. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget.. neputincios. erai. Acolo. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă.. căţărîndu-se pe micul recif. Ar fi vrut să facă baie. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta.. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. Se părea că nu-l auzise nimeni. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. e aşa de mare. Simon dădu din cap. condamnat. ci doar din obişnuinţă. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. aproape la nivelul mării. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. Acum marea avea să se retragă. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. Simon îi vorbi aproape în ureche. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. şi totuşi. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. o vreme. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. Apoi unghiile. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. perspectiva era complet diferită. Ralph. apărată de scutul lagunei liniştite. ca nişte jeleuri. cînd se aşeză. ca şi ale lui. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. Aici. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. învăluită la prînz de miraje. Ralph coborî spre stînci.. De cealaltă parte a insulei. întregul grup se opri şi mîncă. Ralph îşi dădu seama de căldură. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. Alunecau de-a lungul insulei. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. puteai să visezi la salvare. tot ţinînd-o larg deschisă. Pentru prima oară în acea zi. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi.

― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate. avem nevoie de carne. Cred numai c-o să te întorci cu bine. Roger îi chemă din desiş. De pildă. ― Nu. Ralph se speriase. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport.. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită. iar afară ninsese. Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. chiar dacă acum urmărim altceva. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. Odată. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici... Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri.. obiecte egiptene.. ai să te întorci cu bine. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. atunci? Cum Simon nu răspunse. Dădură deodată peste un teren deschis. Totul era perfect. o să fie timp să urce pe munte. ― Pe aici. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. Mămica mai era cu ei.. dar era plin de grijă şi de mîndrie. şi totuşi. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. am spus. Mistreţul se îndepărtă. Jack deschidea coloana.― Si totuşi.. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri.. Descoperiră o altă cărare de porci. Jack era ocupat cu vînătoarea. Trupul lui Ralph se mai destinse. Jack se aplecă spre ea. iar Jack o rupse la fugă. apoi cealaltă despre vrăjitor.. iar tăticu venea acasă zilnic. O clipă nu mai spuse nimic. Ralph se sprijini de un pom şi. nu sînt. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută.. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Apoi îşi zîmbiră brusc. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită.. visele diurne îl asaltară. lîngă mare.. Se uită la mare. pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. Porniră din nou. într-un fel. o să vînăm. brusc. cu suliţa la subsuoară.. ― Dacă nu ne abatem din drum. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. ― De unde ştii. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. paralelă cu prima.. ― Pe-aici. ― Ralph. ― Dar are să ne omoare. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. aproape cu simpatie. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. se bucura că păşeşte mai alene. Cînd ţi se făcea frig. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. Cel puţin aşa cred.. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. drept spre el. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap.. unde puteai sta tolănit. Jack aruncă o . îi apărură viu în faţă. apoi îi zîmbi amar lui Simon.

şi avu sentimentul că. fiindcă le cîştigase din nou respectul. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. Jack roşi brusc. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph. ― N-a fost decît o glumă. Jack o supse. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. Simţea nevoia unor martori. L-am nimerit cu suliţa. Chiar în rît. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. luptîndu-se să se apropie. Jack se tăvălea pe jos. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. cuprins deodată de un entuziasm nebun. apoi chiar de durere adevărată. ca la o vînătoare adevărată. zise Simon. zise Roger.. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu.. la urma urmei. în spatele lui se afla Roger. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. zise Ralph indignat. Ca Berengaria. Ralph. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. Uite cum am azvîrlit suliţa. ― Venea pe potecă. dar sîngera. Apoi rămase liniştit. ― N-a fost fiara. care se prefăcea că atacă. atunci am putea s-o facem ca lumea. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. Îşi întoarse antebraţul stîng. ― E nevoie de-un porc. ― A dispărut. zise Ralph jenat. ― Eu l-am nimerit. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. ― L-am nimerit sigur. Melopeea se înălţă ca un ritual. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. ― L-am nimerit sigur. zise Jack şi se întoarse. ― Hei. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. prefăcîndu-se că-i e frică. ― Priveşte. Robert grohăi la el. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. ar trebui s-o sugi. vînătoarea nu strica. ― O rană. ca să vadă cu toţii. nu gravă. L-am rănit. Atenţia se concentră asupra lui Jack. repetă Ralph. l-am rănit.. Suliţa s-a înfipt în el. Cred că mistreţul e fiara.privire spre stînca goală şi păru neliniştit. bătînd toba. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. spuse Maurice. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. Se umfla în pene. Braţul lui Jack coborî. Pe piele era o zgîrietură. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. . ― Eu te-am văzut. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. Le ceru atenţia. ― Ar trebui s-avem o tobă. Ralph se uită la el.. A fost un mistreţ. ― Ai zis c-o să ne omoare. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. ― L-am nimerit. Robert guiţă. Jack strigă. cercul se clătină. ― L-am nimerit. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte. ― Grozav joc.

Oricum. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. unele folosite drept poteci. ca să li se usuce zdrenţele.. ca la o partidă de şah. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. se aşezară jos o vreme. şi toţi rîseră. Apoi valul reveni. Se ridicară pe rînd în picioare.. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. n-o să găsim niciodată ce căutăm. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. ― O s-o omorîm. ― Se lasă seara. a trecut vremea să bem ceaiul. stînd singur. . Gemenii îşi dădură asentimentul. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. Ralph visă iar. Jack îşi agită suliţa. încercară prin pădure. ― Staţi să mă gîndesc. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece.. ― Şi dacă fiara e acolo. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. Ralph îl privi pe Jack. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. udîndu-i. Dacă facem aşa. mîngîindu-şi încă fundul. dar şi atunci unii se mai udară. ― Bine. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. ― E nevoie de-un porc adevărat. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. parapete lungi. privindu-l. Ralph dădu din cap. Îl văzu clar pe Piggy. spuse Jack. care treceau foarte încet pe lîngă insulă. fiindcă trebuie să-l omorîm. zise Robert. dacă nu voiau să se pună în primejdie. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. Mai departe. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. ― Aşa e. ― Să ne folosim de un puşti. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Se gîndi la puşti şi la Piggy. zise Maurice. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. iar băieţii ţipară. că dacă mergem pe lîngă malul mării. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. Se sui într-un pom. asemenea unui şanţ de apărare. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. Ralph privi nemulţumit soarele. ― N-avem ochelarii lui Piggy. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. sus? Jack ameninţă cu suliţa. ştiţi despre ce-i vorba.― Sau de cineva care să se prefacă. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. Din nenorocire. spuse Ralph. ― Trebuie să aprindem din nou focul. aşa încît poposiră. zise Jack jenat. aşteptînd ca apa să coboare. ca un singur trup. cuibărit într-un adăpost. zise Jack. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. Sosiră la o viroagă care despica. Ralph se ridică în capul oaselor. aparent la mare depărtare încă. aşa că nu se poate. Treceau peste mici recife. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. Şi totuşi. ― Hai acum pe munte. Soarele păru că se mai domoleşte. se umfla şi se sugea.. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. zise Jack. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. ţărmul strîmt. stîncile păreau de netrecut.

Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. ― Aşadar. ― Haideţi. Toţi aprobară înţelegători.― Dacă ne întoarcem. Dar în timpul zilei. ― N-o s-avem destulă lumină. încă enervat şi jignit. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. Ralph luă o hotarîre. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. Ralph se întoarse spre el. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. ― Mă duc eu. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat. dacă ţi-e frică. pe sub munte. ― Jack. Cărarea porcilor era un tunel întunecat. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. zise Jack şi se strîmbă. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. ― Staţi o clipă. . ― Am sosit. dacă vrei. Zău. Ţinea kilometri întregi. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. Vorbi disperat. ― Bineînţeles. Se uită lung împrejur. O să orbecăim. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. Arătă spre pădure.. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. Rînji batjocoritor. Murmurară că erau de acord. zise Jack enervat. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. ― Foarte bine atunci. Tăcerea se prelungi. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph. Jack încheia coloana. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. zise Jack. o să dureze ore întregi. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă.. cărarea trebuie să fie pe-acolo. ― Mă gîndesc la lumină.. Jack se afla lîngă umărul lui. ― Voiam să căutăm fiara. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. ― Perfect. nemulţumit şi posac. Ţi-am mai spus. Făcu un pas înainte şi se opri.. se întoarse şi se pierdu în pădure. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios.. pe acolo pe jos? ― Da. Simon îi aruncă repede un zîmbet.. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. Ralph dădu din cap. se îndepărtă primul. Ralph. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii.. Cine vrea să se caţere acum pe munte? Îi răspunse tăcerea.. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă. nu-mi pasă. ― Dacă traversăm. ― Nu vreau să mă întorc.

.. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara.. ― Fireşte că mi-e frică. Totul era din vina lui Jack. spusă cu indiferenţă. Sîntem pe marginea zonei arse. n-o să fim de-ajuns. Ralph simţi ironia şi îl urî. Din întuneric se auzi răspunsul. să-şi spună cît erau de proşti. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă. La revedere. ca un blestem. Pata dispăru. am să mă duc singur. O alta îi luă locul. Simţi cum coaja pomului.. să-i spunem lui Piggy că. Pe neaşteptate. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne. pentru a mai fi nevoie să-l repete. Înţepătura cenuşei în ochi. Pe Ralph îl orbiră lacrimile. ― . Apoi ironia finală. în timp ce tuşea. vorba amară. ― Fireşte. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. ― Cenuşă.. Ralph se opri.. ― Ei? ― Mă duc pe munte. Cuvîntul era prea bine ales. dacă tu n-ai nimic împotrivă. la ce le folosea că erau trei. în timp ce trunchiul se legăna în . De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. ― Veniţi? La acest cuvînt. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi. prea amar şi prea reuşise să intimideze. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger se aşezase. Unul lîngă celălalt. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. Pipăi şi se lăsă alături de el.. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. Se aşternu tăcerea.. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. acum. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. Te aşteptăm aici. începu să gîfîie şi să tuşească.. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. ― Atunci sîntem trei. tocmai cînd se calmase. ― Pleacă atunci. îi răspunse Jack sarcastic. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă.. erau doar obosiţi.. ― Cîtuşi de puţin.. Jack. o siluetă întunecată se desprinse. cei doi porniră să urce muntele. ― Foarte bine. Fireşte. da. în cazul cînd. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător.. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă.. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. care nu vorbea. ― Sîntem nişte caraghioşi.. Sîntem totuşi nişte caraghioşi. atunci. Ralph se întoarse spre Jack. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. colţuros la pipăit.. nu fiindcă le era teamă. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi.― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. ― Roger? ― Eu sînt. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. oboseala şi frica îl înfuriară. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe. Jack făcu un pas. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. ― N-am nimic împotrivă. transformată în tăciuni ascuţiţi. ― Ei bine.

cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi.. În spatele lor. Jack se strecură pe alături. cu toate cuvintele lui curajoase. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. se opriră şi se ghemuiră. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. Vocea lui fizică tăcuse. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. scoase un fel de şuierătură şi trecu . ― Acum? Vocea îl dădu de gol. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. lăsîndu-l pe Jack în urmă. zise Ralph tremurînd. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. Un fel de grămadă. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. unde era o viroagă în stîncă. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. se legănau. ― Să mergem să ne uităm. Roger se afla în spatele lui. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. tăcea. Ralph se foi. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. Jack se ridică. necomunicativ din fire. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. care apoi se destrămară în beznă. S-ar putea să mă urmărească. Un fel de "pleosc". iar ceilalţi îl urmară. Roger. ― Hai. ― O broască! Am auzit şi un zgomot. ca şi altele. Ralph îl simţi că ezită. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. iar Roger se împiedică. ― O broască. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. de jur împrejur. cînd se mişca.. ― Fireşte. Tresăriră. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. iar Jack îi vorbi la ureche. tremura şi vorbea răguşit. a raţiunii. dar înlemnise. iar Roger rămase niţel în urmă. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. Roger li se alătură. ― Uite acolo. Printr-o înţelegere comună. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. fiindcă nimic nu se umflă. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. O creatură care se umfla. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. Apoi Jack îi găsi. O clipă rămase tăcut. Jack şi Roger se apropiară.cenuşa invizibilă. se făcură auzite. ascultau răpăiala şi se gîndeau. şopti Jack. Roger vorbi. Poate că fiara doarme. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. O altă voce îi spunea să nu fie prost. stăteau. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. se vedea o pată de cer mai limpede. Jack chicoti şi se cutremură de silă. iar cea interioară. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. cît intenţia ei sfidătoare. Roger şi Ralph înaintară pe vine. ― Închipuiri. îşi îndreptă trupul. Roger şi Ralph. cu firea lor de nepătruns. fiindcă uitaseră de el. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. Piggy îi spunea că era un copil. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. Ajunseră la vîrful plat. Se furişară înainte. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Nici un fel de creatură nu se umflă. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. Cînd ajunseră la ultima costişă. şi lucrul ăla s-a umflat. la orizont.

. Ne-am ascunde. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. uită-te şi lasă-mă în pace. Ralph se ridică ascultător. ― Cîtă vreme e lumină. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. iar făptura îşi înălţă capul. În faţa lor. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. Făcu doi paşi grei înainte. Îşi dădu claia de păr peste cap. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării.. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. ― Zău. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. Jack continua să se uite la nisip. sîntem destul de curajoşi. zise Ralph.. deodată. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. doar la trei sau patru metri. în curînd. ― Nici nu mă gîndesc. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. şi se îndreptară spre platformă. vorbe. în faţă. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. ― Eşti sigur? Vreau să spun. Roşi în timp ce se îndepărta. în beznă se stîrni o foiala. ― Nu ştiu. şi încercă imposibilul. Se cutremură violent. . Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. Apoi vîntul mugi prin pădure. ― Fiara are colţi. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. ― Ai făcut-o. vorbe.. Îşi frecă distrat mîinile. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Se redresă printr-un efort al voinţei. l-am văzut. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. iar puştii smiorcăiră. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina.. zise Ralph cu amărăciune. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. coborînd în goană panta întunecată. cum făceau atît de des de la o vreme. dar n-am ataca un tigru. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. răspunse Jack dispreţuitor. Jack se ridică. zise Ralph. cerul întreg se lumină. Sîntem buni să trăncănim. şi ochi mari şi negri. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş... Luă cochilia de la Jack. În spatele lor. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. muntele se goli de băieţi. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. ― Vorbe.mai departe. Piggy la fel. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. Sîntem înfrînţi. felia de lună se ridicase clară la orizont.. vorbe. Chiar şi Jack s-ar ascunde.

Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. ― V-am adunat. ― Fiara iese din mare. ― Eu i-am adunat. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. ― Foarte bine... Si toată vorbăria lui. Numai că.. Fiara vînează. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. Ai suflat în cochilie. ― Zi atunci că sînt laş. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba. Nu sînt cu voi. Tăcerea continuă intensă. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. ― Cîţi cred că. Doar la cîţiva paşi de ea. atunci.. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi. ― Nu-i vînător. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. zise Jack.. N-o să ne găsească niciodată carne. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. ― Linişte! strigă Jack. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă. indiferent ce e. ― Ralph seamănă cu Piggy. ― Dacă nu-i adunai tu. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. ― Din beznă. atîta tot. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei. Ca şi tine. atunci.. apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. Nu ştiu ce face. Glasul i se stinse.― Adunarea noastră. Jack îl întrerupse. apoi am fugit. ― Să ridicăm mîna. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus. foarte bine. încercate în pădure. zise Jack violent.. ― Poate c-aşteaptă. Jack strînse cochilia în pumn.. Da. Şi asta nu-i tot. zise Ralph.. ― Şi el e tot laş. Mai întîi.. Jack se întoarse spre vînători. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine.. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el.. cu bărbia în piept. luptînd împotriva tăcerii ostile. din mai multe motive. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. ― Eu nu mă mai joc. nu-i de ajuns? ― Bine. ― Şi ce. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. ― Din pomi. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă.. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. ― Da. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. grea şi ruşinoasă. amintindu-şi de temerile lui de demult. zise Jack. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia... el a rămas în urmă.. îi adunam eu.. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. ― M-am dus şi eu.. cred c-aţi aflat. ― Să ne vîneze. să ne vîneze. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. ? ― Să ne vîneze.. am văzut fiara. Nu ştim nici măcar ce e.. Ochii îi aruncau fulgere.. Pe platformă răsună un fel de suspin. Ralph crede că sînteţi laşi. tremurătoare şi totuşi hotărîtă. Vocea lui Jack continuă... Vorbeşte ca el. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. . Nu-i un şef bun. apoi continuă. ― Pe vîrful muntelui. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară.. Se opri o clipă... Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic..

O să iasă acelaşi fum. ― Am vorbit. Ceva pe care noi.. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. şi se opri asupra lui Piggy. Ralph se uită la Simon. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy.. Se întoarse puţin spre el. încît rămase în picioare.. Piggy. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. Cînd are să apună soarele. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. să mă urmeze. cînd am dat într-adevăr peste fiară. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy. Ralph. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea. ― N-avem nici un ajutor. N-avem foc deloc. Acum. Ralph gesticula neliniştit. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l.. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. Jack îşi drese din nou glasul. dacă nu faci foc.. apoi strigă strident şi furios. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. Încet. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. deşi mai că nu-mi vine să cred. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. Piggy. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. ― Am să plec. iar Simon se retrase de lîngă ei.. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! . are să se întoarcă. Şi chiar pe nisip. O clipă se opri. Din nou. ― N-avem nici un foc pe munte. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. N-are decît să-şi prindă singur porcii. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. care fu atît de uimit. Piggy ridică cochilia. ― .. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. Piggy era indignat.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare.. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. ― Nu merge. Cercul se zgudui de groază. iar tu te-ai mulţumit să stai ca. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. Căută ajutor şi simpatie. Nu-i nimic de făcut. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei.

Adunarea semăna cu o petrecere. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte. se risipiră spre malul mării sau după fructe. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare.. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. . se umezise şi colcăia de insecte.. Fireşte. ― Cred. să ne apropiem de. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. sau intrară în adăposturi. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. Ralph se opri din lucru şi se ridică. deşi.. sînt eu. Ralph se lăsă pe nisip. Puştii. crăci şi buşteni. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. Ceilalţi dădură din cap. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum.. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. în cheful lor se strecura o undă de panică. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie. doar n-o să plece singur în pădure. . În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. între bazin şi platformă. reflectînd la situaţie. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. Nu cred c-or să primească. de care n-aveau nevoie la întrunire. fumul n-o să se vadă aşa de bine. ― Să aprindem focul chiar acum. zise Ralph şi se uită în jur. buştenii trebuiau traşi cu grijă.. Pentru prima oară. ― Cred c-au plecat. ― Dacă-i poţi găsi. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul.. pe măsură ce orele se scurgeau. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. Lucrară cu inimă. Nu mai erau siliţi să se apropie. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc. pentru ceilalţi. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă.. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. În cele din urmă. Piggy se simţea atît de încîntat. ― Fireşte. ― Va trebui să aprindem un foc mic. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. iar în veselie una de spaimă. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele.. aducînd lemne de foc. dîndu-şi părul peste cap. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. şi totuşi. ÎI putem aprinde chiar aici. Piggy continuă. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc. Ţopăiră şi cîntară. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. Sam şi Eric şi. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. fiindcă aveau ceva de făcut. Se întrerupse. Pe deasupra. altminteri se făceau praf. Se uită înjur. încruntîndu-se. ca să nu intre prea adînc în pădure. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. n-o să se vadă la mare depărtare. într-un asentiment general. Nimeni nu voia să-şi bată capul. O bună parte putrezise. nu. rămurele. ― Să încercăm. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic.. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. se entuziasmară grozav.Băieţii începură să bombăne. încît ajută şi el. băieţii luau orice lemn din apropiere. ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos.

i-am văzut cum se furişează şi pleacă. ― O să vînăm. spuse Piggy. O să mergem mai încolo. Ralph rămase tăcut pe nisip. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. Cei trei băieţi se aşezară. ― Vă mulţumesc. la castelul de stîncă. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. lua foc. Rămase aşezat jos. ― Iar apoi. sudoarea îl năpădi. Îi cercetă atent. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. ― Ascultaţi-mă. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. Cerul. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni. zise el.. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Discul soarelui părea de argint coclit. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. iar în mijloc dansau fluturii. ― Ne putem descurca şi singuri. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. deşi aerul devenise înăbuşitor. Să nu mai visăm atîta. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. ― Ne putem lipsi de ei. Sîntem aproape de capătul insulei. vibra neliniştea.. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze. nu? În timp ce buşteanul se usca. Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. în ce priveşte fiara. nu? Ralph se aşeză. Erau încărcaţi cu fructe. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. acum devenise ameninţător. Departe. ― Şi mai e ceva. E cam sărit. pe două rînduri. undeva pe plajă. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. N-o să ne mai batem capul cu fiara. plăcut surprins. . I se făcu repede sete. şi cu multe. ― Uite! Îşi reveni. Încotro a apucat-o şi Jack. dar nu reuşi să evite soarele. Se foiră. din străfundul sufletelor chinuite. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. o sete grozavă.. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. Gemenii se apropiară.. ― Poate.. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. Au luato în partea aia. Consimţiră cu frenezie. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor.― Cînd strîngeam lemne. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. O să aprindem un foc mic şi puternic. se roşea şi răspîndea căldură. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. ― Ia ascultaţi. Dădură din cap şi criza trecu uşor. ― Se opri şi continuă mai încet. zise el. tresărind. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere.. cu ochii aţintiţi spre pădure. în curînd. Radia de fericire. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. îi zîmbiră lui Ralph. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. ― O să vînăm. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. zise Piggy. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. Se mişcă de colo-colo. Eu am să fiu şeful. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. Vom fi mai fericiţi acum.

ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. dădu din picioare. fluturii dansau mai departe. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. de transpiraţie şi de spaimă. întinse braţul şi arătă spre scroafă. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. purceii se risipiră. iar aerul se umplu de zgomot. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. guiţă. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. Puţin mai încolo de turma de porci. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. care trădau prezenţa porcilor.. iar vînătorii veneau în spatele lui. Băieţii se dădură înapoi. ― Ia uitaţi-vă! . Această năvală îngrozitoare. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. mugeau încet sau guiţau. În scurt timp. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. zăcea scroafa cea mai mare. Scroafa se prăbuşi sub ei. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. o înjunghie cu furie. Jack se îndepărtă. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge.― În ce priveşte fiara. În cele din urmă. scroafa căzu. ― E înăuntru. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. iar aerul era fierbinte şi liniştit. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. scroafa înainta cu opinteli. Se uită împrejur. Se ridică brusc. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva.. graba de-a o ucide scăzu. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. Porcii. O vreme. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse. Băieţii urlară şi se avîntară. iar ceilalţi băieţi dădură din cap. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. Era neagră şi trandafirie. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. îi opri şi cercetă printre pomi. călare pe ea. lăsîndu-se cu toată puterea. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Jack. începură să înainteze foarte încet. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. Se opri în faţa unui ascunziş. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. aproape că o ajunseră. sîngera turbată. Atunci poate că n-o să ne mai supere. de sînge. din partea unei lumi necunoscute ei. Se întoarse şi se îndepărtă. Suliţa pătrunse treptat. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. nişte saci umflaţi de grăsime. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. o sălbătici şi mai rău. doborîtă de căldură. Aproape imediat. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. ci respiră sălbatic. preocupaţi de zborul lor. Roger alerga în jurul vălmăşagului. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. ― Acolo. în mijlocul luminişului. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. Aici. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. după picăturile de sînge strălucitor. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. Deodată împunse pămîntul cu degetul. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. Se împiedică de un pom. de la o distanţă de doar zece metri. O văzură. Înconjurară ascunzişul. cufundată în fericire maternă. Cînd o să vînăm. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă. nu vorbi.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul..... apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. şi la Jack. Ei cred că eşti ţicnit.. Simon îşi muşcă limba umflată. Ştia că-l va apuca o criză. O clipă nu vorbi nimeni. nu eşti decît un băieţel prostuţ. fireşte! Începu să rîdă. pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului. mai aproape. ― Un cap de porc pe un băţ. În cele din urmă. Doar eu. fiindcă. ţinute chiar acolo. ― Dar. ― Ei bine.. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. Împăratul . ― Trebuie să se distreze.. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă...Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. nu putem fi salvaţi.carne. ― .. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc. fiindcă. ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. ― A. Iar eu sînt fiara. da. şi dacă ne-au invitat.. se opri şi apoi vorbi curgător. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi.. ― . Vino mai aproape.. ― . să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. spuse Împăratul Muştelor.. Nu-şi putea desprinde privirea. nu? Eu sînt o parte din tine. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri. Ralph ridică mîna.mi-ar plăcea nişte carne.. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. ― Eşti un băieţel prostuţ. Fără foc. lovite de o pală de vînt fierbinte.. ― Auzi. Ţinea ochii întredeschis!. ― Foarte bine. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte.. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. Dar trebuie să ţinem focul aprins. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. Ralph se strîmbă. ― Focul e lucrul cel mai important. Sam şi Eric luară cochilia. spuse Împăratul Muştelor. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie... ah. Cîteva clipe. nu? Şi la Piggy.. focul! Focul. ― El e vînător.. Sînt toţi vînători. fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins.. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră. Deasupra capetelor. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii. dar nu spuse nimic. Simon îi răspunse prin tăcere. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. E altceva.. ca să scoată fum. cum spune şi Bill.la o petrecere. ― Hai. ― N-are cine să te ajute. Fără foc nu putem fi salvaţi. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. zise Împăratul Muştelor... După discursurile splendide şi numeroase. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel. ― Ştiai. Bill întinse mîna după cochilie. atunci. ― . ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap.bine friptă. Simon bîţîi din cap... Se opri iar.. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar.

Pricepi? Eşti un nedorit. şi se uită de sus la el. căci altfel. Maurice. în jurul gurii şi al bărbiei. Cînd lianele se zgîlţîiră. Mişcarea ei. Zăcea pe covoraşul de liane. o regiune mai înaltă. Şi muştele o descoperiră. articula cuvinte mute.. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. împleticindu-se uneori din pricina oboselii. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. muştele îl ignorară. Culorile se retraseră din apă. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. Pricepi? Jack. Dar. Lumina era nefirească. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. În scurt timp. văzu că se mişcă ceva.Muştelor se umfla ca un balon.. iar vîntul se porni din nou. iar sîngele îl podidi.Căci altfel. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. pe pămînt. ― Te previn. cu capul culcat într-o parte. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. Şi totuşi... mai violent. o tresărire ca de mătase albastră. Se căzni să înainteze. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. ca un bătrîn. pînă intră în bezna pădurii. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. pline de desişuri şi pomi uriaşi. înăuntru era beznă. O să te omorîm. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. dar fără să se oprească. Ceea ce zări îl conduse în sus. Am să mă înfurii. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. Robert. Roger. Se tîrî. proiectată pe norii cafenii. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. norii continuau să se adune. Nu le mergea bine decît muştelor. bietul şi rătăcitul meu copil. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. gata să explodeze. cu o figură inexpresivă. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. o să te omorîm. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului. Se vedeau luminişuri largi. plesnind coroana pădurii. Simon se ridică. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. Bietul şi rătăcitul meu copil. Porni trist printre trunchiuri. rămase neclintit. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. privind opac înainte. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. în cele din urmă. Rareori. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. nu se mişcă. le sperie o . ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. pe vîrful muntelui. în pădurea tot mai rară. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. continuă Împăratul Muştelor. Bill. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. Aici era coloana vertebrală a insulei. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. o beznă care se lăţea. apoi se lipiră la loc. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. preferind duhoarea porcului. Piggy şi Ralph. Pe la începutul serii. ― . ca a unei fiinţe vii. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. aflată sub munte. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Apoi se întoarse. sîngele se uscase.

Nu-mi pasă. ca la război. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. Ralph îl stropi din nou cu apă. acoperită cu iarbă. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. Apoi. ― Mă doare capul. zise Ralph cu înţelegere.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. iar picioarele îi cedară. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul.. Piggy. Văzu corpul inert. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. asta-i tot ce putem face. ― Să ne scăldăm. sau cel puţin abia mai fumega. tot pe plajă.. ― Ai grijă de ochelarii mei. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. silueta corpolentă se înclină. Apoi. dar nu-l nimeri. iar muştele o potopiră. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. Ralph se uită la cer. Simon uită de muşte. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc. ― Opreşte! strigă el. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. dinţii. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. ― Adică. Rîse de Piggy. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. Mai încolo. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. vîntul suflă din nou. în schimb. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. bătu apa din jur.. Se furişă înainte şi în curînd înţelese.. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. ― Aş vrea să plecăm acasă. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . Piggy îşi scoase ochelarii. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. Chiar de la acea depărtare. Ralph plonja în bazin. ― Doar pentru nişte carne. Examina oasele nazale. culoarea descompunerii. La petrecerea lui Jack. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. suspinînd. Stomacul umflat i se zvîntă. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi. ― S-au întins poate prin adăposturi. spuse Ralph. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. ― S-au dus acolo. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. zise Ralph stingherit. ― Am înţeles! Am înţeles. Oricît de grijuliu păşea. As vrea să se mai răcorească. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. Piggy încetă să mai bată apa. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. ― Aş vrea să plouă. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. Apoi apucă sforile paraşutei. Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. Ralph îl ţinti din nou. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. ― Şi pentru vînătoare. O porni în josul muntelui. silueta se ridică. zise Ralph. Linişteşte-te. ― N-au decît. ― Nu-mi plac norii ăştia. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo.

Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. cîntau. Şi trebuia să ţinem focul aprins.nisipul alb. Jack îl ignoră din nou. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. Ralph făcu un pas nesigur.. spuse Jack. Venise seara. Jack vorbi iar nerăbdător. aproape că îşi terminaseră masa. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. zise Ralph. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. Judecînd după chipurile lor unsuroase. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. Rîdeau. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. Piggy încercă să fluiere. fiindcă m-aţi ales. stăteau întinşi. apoi ţărmul. iar Jack bău. se adunaseră pe iarbă. Înainte de petrecere. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. în picioare. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. ― V-am dat hrană. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. băieţii tăcură rînd pe rînd. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. ― V-am spus că sînteţi vînători. cît era încă vreme. Jack se ridică şi agită suliţa. ― Dă-mi să beau. zise Jack. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. E meseria voastră. pline cu apă. Fără să înţeleagă motivul. Sam. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. pe iarba moale. Ralph se uită în altă parte. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. O vreme îi privi pe cei doi. îl loviră cu halca pe Piggy. Jack agită din nou suliţa. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. urlară şi dansară. cu mîncarea în mînă. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. în afară de Piggy. în faţa lui. Henry îi aduse apă. îl arseră. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. În acea clipă. se aşezase acolo ca un idol. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. Simon şi cei doi care frigeau porcul. dar nu cu calmul ei splendid. iar Jack.. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. chicotiră nervos. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. arătîndu-i forţa. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. . dezgropîndu-şi picioarele din nisip. ca o maimuţă. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. Toţi băieţii de pe insulă. Acum alergi după hrană. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. prevestitor de furtună. Pe stîncă ardea focul. Trădat de propriul stomac. ca şi Sam. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. uscat şi bătătorit de paşi. fin. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. obişnuit. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. Ralph. fructe şi coji de nuci de cocos. Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. iar băieţii înfulecară şi mai repede. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. Ralph. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. porni mai departe. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. ci cu ameninţarea violenţei. iar Jack se întoarse pe locul său. ― Duceţi-le nişte carne. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. Primiră darul din care picura grăsime. De îndată ce-i văzură.

sub ameninţarea cerului. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. iar un puşti începu să plîngă. ţipînd din răsputeri.. zise Ralph. guiţă şi îl atacă pe Jack. ― Focul. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. Avu loc o mişcare circulară. Roger deveni porcul. ― N-o să ţinem seama de convocare. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. O s-avem necazuri. în locul bubuiturii înfundate. încurcat şi transpirat. Roger mima groaza porcului. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. Ne-am mîncat porţia de carne. Piggy şi Ralph. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. rupse cercul celor mari. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. apoi băieţii intonară un imn. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire.. Vezi. ― Hai să plecăm. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. bucătarii frigările. Nu-i erau de nici un ajutor. În clipa următoare. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. părăsiră în fugă liziera pădurii. explozia transmise o lovitură. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. bătînd regulat ca un puls. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. contează pe toată insula.. ca un urlet de agonie. de spaimă. iar mijlocul cercului se goli brusc. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. deveni şi el vînător. ― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. Jack sări pe nisip. Ai lăsat-o în urmă. iar zgomotul era insuportabil. Roger încetă să joace rolul porcului. . băieţii îl urmară. imperioasă şi oarbă. ― Cochilia contează şi aici.. care se ferea. ― N-o ai cu tine. zise Ralph deodată. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. Lumina pîlpîitoare se întări. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. se auzi un tunet. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. Brusc. violentă. Vînătorii îşi luară suliţele. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. erau gata să se alăture grupului înnebunit. Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. iar unul. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. care oferea oarecare siguranţă. zise Ralph. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. şi-am să convoc o adunare. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă.. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. Ce facem cu focul? Am cochilia. Picături mari de ploaie căzură între ei. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. aşa că se uită în altă parte. alte cercuri continuară să se desfăşoare. ― Vine furtuna. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. Melopeea se înălţă şi mai mult.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. zise Ralph cu o voce tremurătoare. zise Jack rînjind.. salvarea. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie.

cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. le reţinea într-o scurtă tensiune. în timp ce miezul ei solid se răsucea. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. unde apa era mai puţin adîncă. Pe ploaie văzură cît era de mică. În ultimul timp. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. dar pînă şi cu ochiul bun. făcînd-o să cadă pieziş. Ralph rămînea acelaşi. iar apoi în largul mării. Gloata o urmări imediat. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. soarele şi luna se mişcau agale. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. imperceptibil. şi trecea mai departe. o muşcară şi o sfîrtecară. umflîndu-se puţin pe o parte. urlînd. iar apa se înălţă. apoi le înghiţea brusc. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. cădea mereu.― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. se umezi şi se limpezi. Striga din răsputeri. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. scotea un sunet scurt. ţipară. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. după cele întîmplate. sîngele ei începuse să păteze nisipul. dincolo de curba întunecată a lumii. se ridică. alunecară pe stîncă. cu un zgomot de plesnitură umedă. cu braţele împreunate pe faţă. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. Paraşuta duse silueta mai departe. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. Nu se mai auzeau cuvinte. Rămase doar fiara. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. imposibil de confundat. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. Fiara înainta. se năpustiră asupra ei. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. cu ochi de foc. încet. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. iar pădurea lăsă cascade de apă. iar petele de sînge se lăţeau. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. la cîţiva paşi de mare. apoi o apucă în jos spre plajă. ploaia încetă şi norii se risipiră. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. i se îngrămădiră în jurul capului. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. Ralph ieşi dintre cocotieri. De-a lungul ţărmului. Conturul obrazului i se argintă. Aerul se răci. Undeva. silueta alunecă. . Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. şchiopătînd. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. Apoi se răsuci încet în apă. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. Pe la miezul nopţii. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. Creaturile stranii. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. Ici şi colo. o dată cu marele val al fluxului. săriră pe fiară. o loviră. nemişcată.

zise Ralph încet. ce-au făcut. Tremura. N-a fost. Nu-i nevoie să rîzi aşa. Gesticula. Fulgera. Continuau să stea jos. Ralph se aşeză în iarbă. Strîng vreascuri. ― Era întuneric. Ralph se clătină mai departe. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. tuna şi ploua.. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. ce-ai zis tu. ― Nimeni altcineva? ― Nu. ― Simon. ― Ei nu contează. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile. Ralph. dansul ăla blestemat. joasă şi înspăimîntată. Ar trebui s-o ştii. în afara cercului.. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. Piggy nu răspunse. ― O.. În sfîrşit. iar Piggy se încruntă. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul. Se putea întîmpla orice. nu mai ştiu cum mi-a fost. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. răspunse Piggy agitat.. Nu mai am decît un ochi. Piggy tăcu brusc. N-ai văzut ce-am. ― Nu. după cîte ştiu. ― Ai putea. ― Poate că mai este. . privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. Ralph rîse din nou.. N-ai intrat niciodată. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. Avea loc. ― Încetează! răcni Piggy.. Nu mi-a fost.. se clătina. îl opri pe Piggy să gesticuleze. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric..― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti.. ― Tuturor ne-a fost frică. Piggy? ― N-am văzut prea bine. ― Ce-i? ― A fost o crimă. la vederea feţei lui Ralph. ― Poate că doar se prefăcea. dar se mulţumi să dea solemn din cap. ― Nu pricepi. Peste noi... Se aplecă şi aşteptă. căutînd o formulă. ― N-ai văzut. ― Tu erai în afară. ― Ai mai spus-o.. Piggy! Vocea lui Ralph. de fapt. Ralph... ― Piggy. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. ― Eşti încă şef. În cele din urmă. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. ― Eşti şef. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. cu cochilia la piept. Apucă scoica drăgăstos. cu amîndouă mîinile.. ― Ce-i? ― A fost Simon. ― Am cochilia. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el..

în aer. trăgînd după ei un buştean mare din pădure.ca să strîngem vreascuri.eram foarte obosiţi. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. Piggy privi rapid împrejur. ― . ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut. Vreau să merg acasă. Am fost în afara cercului.... Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte. noi patru. Ralph.. Ralph sări în picioare. ― O să trăim singuri.. ― După petrecere. ― Se duc să se scalde.. ― Aşa e.. .. ― Am plecat devreme.. Roşiră şi se uitară dincolo de el. ― A fost un accident. ― Venea din întuneric. în timpul acelei nopţi teribile.. ― . n-am văzut nimic.. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă. apoi continuă.. apoi merseră mai departe.. Era sărit. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . ― Şi noi la fel. dar nerostite. ascultă.. murmură Ralph.. şi eu am fost afară.― A fost un accident. ― Şi eu am fost afară. Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin.. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă. Socotise. ― A fost un accident. Eric dădu din cap. De noi. Sam şi Eric se apropiară. zise Sam eu o voce sugrumată. N-am făcut nimic. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. avea să se opună ... Ralph. ― N-ai văzut ce-au făcut. ― .. Ralph. după petrecere. aşa c-am plecat devreme. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. Am fost foarte obosiţi. N-au băgat de seamă în întuneric... În aer pluteau greu lucrurile ştiute. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph. repetă Sam.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. ― Noi patru. nu-l surprinse faptul că îl somară. A meritat-o.. ― Şi.foarte devreme. Oricum. zise Piggy cu încăpăţînare. că măcar o parte din trib. Piggy se opri. voi doi! Gemenii se opriră o clipă. vreau să merg acasă. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. iar Ralph se cutremură la acest contact uman.. Un accident. ― Ascultă. Gesticula iar.. ― Am plecat devreme. Dumnezeule.. spuse repede Piggy. Piggy dădu energic din cap.. ― Tocmai am fost în pădure. Să nu le spui lui Sam şi Eric. ― O să încercăm.... ― Da. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. ― Salut. Eric îşi mîngîie buza plesnită. ai spus că eram afară din cerc. iar apoi îşi retrase repede mîna. ― Da. A fost un bun. Ralph. O. apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. ― V-aţi rătăcit după. Vocea i se ascuţi din nou. ― Hei. aflată acolo în siguranţă. asta a fost. ― . Bine că te-am întîlnit.ne-am rătăcit azi-noapte. şi cu asta. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. Pricepi? L-am aprins eu.. zise Piggy brusc. fiindcă eram obosiţi..

. cu suliţa. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. Wilfred. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. bătut recent şi dezlegat. Aşa că staţi la pîndă. . S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. Arătă spre un sălbatic. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. iar stînca suspină adînc. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat. dar vorbi hotărît. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. şi fiţi atenţi. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. apoi spre altul... ― Nu ştiu. S-ar putea să revină. N-a spus. Semicercul se cutremură şi murmură. Ţineţi minte cum s-a strecurat. cu faţa vopsită în alb şi roşu. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca.. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. fiind de acord. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. Un sălbatic îşi ridică mîna. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. ― Puteai să vezi că sînt eu. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. Vocea răsună puternic de pe înălţime. nu l-am. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. ― E un adevărat şef. din dosul stîncilor care coborau neregulat. ― Şeful a spus să somăm pe oricine... Aşezat pe stîncile uriaşe.. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ. iar sub el o pîrghie. Ralph îşi ridică privirea. izbucnind. fără să mai scoată un alt cuvînt. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. prietene. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară.. continuă şeful. Roger primi vestea ca pe o iluminare. ― O să-l bată pe Wilfred. în soarele torid. Apoi. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. ― Ia priveşte aici.ororilor de pe insulă. Robert se arătă plin de admiraţie..căci fiara ar putea să încerce să intre. Roger. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. peste locul unde istmul se strimta.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea.. dacă voiam. ― Mîine.. Ca să strice ce facem. nu-i aşa? Robert dădu din cap.. aşezat pe marginea stîncii. ― . Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean.. ― A venit deghizată. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. Şeful se opri. ― Nu! În tăcerea care urmă. Căci. ― Înaintează. ― Au să încerce să se furişeze. Roger înainta. bubuind. Şeful stătea acolo. aşteaptă.. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale. ― Da? ― Dar nu l-am. gol pînă la brîu. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. o să vînăm din nou. se smiorcăia gălăgios undeva în fund.

Lemnul era umed. Maurice. ― A zis ceva despre un om mort. Făcu semne violente în direcţia focului. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne.. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere.. Maurice ridică mîna. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc.. Tribul reflectă.. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea.. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. Iar dacă vine. Trebuiau. cînd o să avem carne. era a treia oară cînd îl aprindeau. Bill ridică mîna. Stanley ridică iar degetul. În tăcerea lui nesigură. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. ― .. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. ― Voi. ― Poate. venindu-i în minte o speculaţie teologică.. zise şeful solemn. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. dacă vă duceţi la vînătoare. chiar dacă sînt ude. ― O să luăm foc de la ceilalţi.. o să dansăm din nou. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi. ― Avem mare nevoie de lemne. O să plecăm chiar înainte de asfinţit.sau un vas. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători. ― O să mergem de-a lungul plajei. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. lîngă stîncă de vatră.. o să. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. Nu voia să numească pe nimeni.. şefule. Roger şi cu mine. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii. Dar noi trei. Şeful dădu din cap. despre lume. ― Maurice. . Apoi şeful îşi ridică mîna. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. vorbind singur. Mai bine să n-o supărăm. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt... răspunse şeful. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. Pentru prima oară.― Nu! Cum am fi putut.. ― Nu te opri. recunoscuse dubla funcţie a focului.. Roşi jenat că participase la dans.. ― Mîine însă o să vînăm şi. Şeful îi înlătură obiecţia.. Ascultaţi. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. o să facem o petrecere. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă... ― Ei. tribul murmură din nou. Eric îşi netezi părul peste cap.. sălbaticii murmurară din nou. şi daţi-i capul vînatului. să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal.. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte. legată de paraşută. ― Da. ― Şefule.. ceilalţi. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită.. ― Cred că fiara s-a deghizat. tot or fi mai buni decît. Ralph se trase înapoi.. să-l ucidem? Liniştiţi. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan.. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. fireşte. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. iar apoi se stinse. avem treabă.

Ralph se ridică. Ralph încercă să-şi amintească. La ceva de o importanţă covîrşitoare. Sam îl aprobă energic. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede. zise Ralph. ― Acolo sus era un foc mic. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife. plin de stele strălucitoare. Focul folosea la ceva. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. ― A. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat. mi se înrăutăţeşte astma.― Astma mea. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă.... zise Eric. galben şi gros. ― Hai să găsim ceva de mîncare.. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună. cu excepţia unui foşnet întîmplător. ― Sînt prea obosit.. deşi grav avariat. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. ― Piggy.. Ralph. adică douăsprezece ore pe zi. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru. Fumul se înălţă din nou. Ralph. adăpostul se cufundă în tăcere. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred.. spuse Piggy posac. mai mult fum. În sfîrşit. Cînd ieşiră din pădure.. Va trebui să facem fum. ― Eu nu mai car vreascuri. un puşti vorbea în somn. vorbind puţin şi mîncînd în grabă. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc. privind solemn de la unul la altul. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. Ralph începu din nou să . mai mult pentru sine..nu noaptea. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta.. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor. ― . Se ghemui înaintea lor. Se îndreptară spre pomii fructiferi.nu pe întuneric.. uscate şi foşnind cînd le atingeai. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. ― .... oricine ne poate aduce carne.. la ce bun? Indignat... iar în foc nu mai ardea decît jăraticul. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor. Oricine se poate juca de-a vînătoarea.. simţind cum. da... ― Ralph ţi-a repetat destul de des.. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. soarele apunea. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. aş vrea sa vă ajut. pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. o dată cu apăsarea întunericului. Am obosit. rămas încă în picioare. După aceea cortina se ridică. Îi conduse spre primul adăpost. îngenunche cu pumnii strînşi. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins. Se uită de la un chip la altul.. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. ducînd cu ei suliţele. dar nu pot. ― Nu mai putem aduce alte vreascuri. Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric. ― ..acolo sus. Apoi.. în adăpostul de alături. ― Era altceva cînd focul era. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă. fără fum. ― Ei bine. zise Piggy. în întunericul care se lăsa. dacă nu facem fum.

la fel cum erau şi căluţii. Fii. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. Bezna. te rog. iar băieţii înspăimîntaţi. Şi n-am nici plic şi nici timbre. un autobuz ciudat. ― Nu ştiu unde se află acum. Un autobuz pleca din staţie. şi ascultă. Ralph se foi neliniştit în frunze.. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire.. Apoi se linişti.. ― Ralph.. unde nu putea domni sălbăticia. se luptau. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. Ralph se încordă printre frunze.. Convulsiile îl epuizară. Sam şi Eric. căci autobuzul se apropiase şi mai mult.. era de nepătruns. Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. devenind tot mai clar. . fiindcă. şi în ciuda beznei care se lăsa. se lăsă din nou liniştea.. ― Nu aud nimic. apoi rămase nemişcat. Ascultă mai mult.. nu. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. încleştaţi.. iar la un moment dat rămase întins. şi trist.. striviră frunzele. înainte dea se crăpa de ziuă. Piggy îl certă cu demnitate. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător.. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. ― Ascultă. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. iar prin minte îi trecură imagini confuze. Ralph se întinse la loc cu grijă. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. ― N-am spus nimic atît de caraghios. Pulsul lui îneca orice alt sunet. Ralph chicoti. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. ― Vorbesc serios. Puteau să meargă şi cu maşina. liniştit. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului. Ralph tresări. în timpul unei pauze. ― O să înnebunim de-a binelea. ― Se mişcă ceva pe afară. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată. tot drumul pînă la Devon. Fiindcă? ― Fii liniştit. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. ― Iartă-mă. N-avem nici cutie poştală.. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali. Apoi. Dartmoor era o regiune sălbatică. ― De ce?. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm.. iar scoţi zgomotul ăla. în afara triunghiului inutil de stele. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm.. Eric gemu ceva.facă presupuneri. îl fură somnul. trosni limpede şi puternic o cracă. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale.. trăgîndu-şi răsuflarea. Ralph. ― Şocaţi de bombardament. o să înnebunim cu toţii. mai bine luau trenul. Ralph continuă să chicotească. deşi îl durea pieptul. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. ca în fiecare noapte. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. aşteptînd convulsia următoare. Pentru prima dată în acea zi. Piggy reflectă solemn... Şi nici poştaş. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. pentru ca totul să fie perfect. la marginea grădinii. ― Tot nu aud nimic.

Piggy? ― Nu prea rău. L-am bătut rău de tot. Piggy rămase liniştit o clipă. Acum culcaţi-vă. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. Piggy respiră mai uşor.. pocnindu-se. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. O contemplă cîteva clipe. Eu m-am ferit într-un colţ. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. înnebunit de durere. ― Nu vorbi. ― A fost Jack cu vînătorii lui. adăpostul se prăbuşi. dar limpezită de spaimele imediate. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. Îl loviră şi îl înghiontiră.. Ne-am bătut cu ceilalţi. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. Ralph se feri într-o parte. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. ― N-au luat cochilia.. Afară o voce şopti oribil: ― Piggy. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. Ralph se mişcă brusc în întuneric. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. nu-i aşa. el căzu într-o parte. înăbuşind lupta. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie. Piggy îşi strînse picioarele. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. spuse Eric cu o mîndrie simplă. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. . Noaptea era răcoroasă. începu să lovească în gura de sub el. zise Ralph. Un genunchi i se vîrî între picioare. ― Cum te simţi. zise Sam. Apoi. şi i-am ars una în biluţe.. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston. Ralph trase un pumn la întîmplare. Cînd m-am trezit. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. Piggy.Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. zise Eric. apoi se întoarse la Piggy. ― Şi eu. muşcîndu-se şi zgîriind. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte... La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat. Ralph se îndepărtă de el. ― Şi eu la fel. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie.. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. ― . Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. în sfîrşit.am fost pocnit. vino afară. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. Piggy. zise Ralph cu amărăciune.. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. mă pocnea unul în mutră. ― Piggy? Unde eşti. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. asta-i tot. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. apoi îl apucă o criză de astmă... ― Te-au rănit. ― Piggy. Pe tine te vreau.

― Fireşte că-i degeaba. ― Dă-i drumul. ceam să mă fac? Departe. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. Dădu din cap. Ralph continuă să sufle. Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. Ei ni l-au furat. Sam. Se îndreptară spre platformă. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. încîntat de isprava lui. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. S-ar putea să treacă vapoare. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. ― Suflă în cochilie. şi spune-ne ce. Aşa că vorbeşte tu.. Gemenii urmăreau neliniştiţi. care alerga în acelaşi ritm. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. N-au venit pentru cochilie. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph.― Ştiu. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare.. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. simula nişte împunsături cu suliţa. cu mult timp în urmă. nu? Doar un semnal de fum. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. Dar l-au furat.. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză.... Convoacă o adunare. plaja era pustie. trebuie să hotărîm ce-i de făcut. ― Degeaba. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei. Uneori cîntau încet. Au venit pentru altceva. ― Ne-au luat focul. Îi conducea şeful. Ce. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. zise Piggy. protejat de propria miopie. Eu. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. iar Piggy stătea inexpresiv. alteori făceau roata stînd în mîini. M-au orbit. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. Acum Piggy nu mai vede. de-a lungul arcului deschis al plajei. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată. sau altminteri. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel.. Vocea lui Ralph se ascuţi. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy... Eric îl privi prin masca de sînge uscat. Ralph. Ralph. Pădurea răspunse ca un ecou. Acum nu mai avem foc. Le-am fi dat foc de la noi.. Credeţi că putem să-l aprindem. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. tot el a fost de vină. Ralph. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie.. . Se trase înapoi pe vine.. Dacă n-ar fi fost el. dă-mi voie să mă sprijin de tine. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta.. Acum devenise într-adevăr un şef. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. ― Doar un foc obişnuit. Ralph. păsările se înălţară. a fost.. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. iar ei au venit pe furiş. În ambele direcţii. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. Pe urmă a fost. ― Mă vezi? ― Niţel.. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph.. în beznă şi ne-au furat focul. dacă ne-ar fi cerut. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. iar Ralph îngenunche şi suflă. dar ni l-au furat.noaptea. ca să fim salvaţi. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. Glasul îi vibra de furie. zise Piggy. Suflă cît poţi de tare. Am votat ca să fii tu şef. ― ...

ca pe nişte şepci. Vreau ochelarii înapoi. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. zise el. O să ne spălăm. zise Piggy. zise Sam timid. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele.. Aş fi încîntat... n-ai decît să încerci. ― Ce-ai de gînd. şi ni le putem trage pe cap. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. ― Încerc să mă gîndesc. În cele din urmă. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. ― . Am să i-o întind.nu-mi pasă. . îl asculta..Se opri nehotărît. Uite. Ei. micuţul. Dă-mi ochelarii. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină. o s-o duc eu. dar eu unul n-am de gînd.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele.. ― .. Nu-ţi cer să fii cavaler. şi îşi şterse lacrimile din ochi. o să fie vai de noi. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. sclipea acum pe curba delicată. O să mergem cu tine. orice s-ar întîmpla. dacă ţii. Adică. ― . cu amîndoi ochii. Îi învăluia o lumină verde.. pipăind. prelinsă printre degetele lui Piggy. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază. Ralph.... ― . roşu la faţă. ― Foarte bine. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare. iar pe altele le găsi singur. Vă dă mîna să rîdeţi. Ne-a crescut părul prea lung. ― O să fie pictat pe faţă. Tu poţi să vezi.. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. dulce.. ― Nu fi caraghios. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. dar trebuie să fiu condus. am să-i spun.. rîdeţi. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice. a fost omorît. am să-i spun.. care de data asta roşi de mîndrie. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are. ― Ai să te alegi c-o bătaie. ― Cînd o să fim gata. Ralph. Chiar şi Piggy.. Piggy întinse mîinile să ia cochilia... adăugînd repede: Hai să mergem. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. ca o stea.. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. O singură picătură de apă.. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. ― Trebuie s-o duci tu. am să-i spun. În timp ce mîncau. Da. ― Trebuie să ne pieptănăm. aşa am să-i spun. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. curaţi cum eram înainte... trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. ca să-ţi legăm părul la spate. ― O să fim ca mai înainte. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit.n-o să se sinchisească prea mult de noi. zise Eric. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi.. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. ― Putem găsi ceva. şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon.dacă se înfurie.. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd. odinioară. Ralph se strîmbă la Sam. Vechea adunare. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. asta am să fac. Ştii cum o să fie. fără să luăm o hotărîre.. zise Sam. Îi întinse cochilia lui Piggy.. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. dacă vreţi. Să presupunem că mergem. Ralph? Nu ajunge să discutăm. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost.. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon. lîngă stînci. nu fiindcă eşti puternic. întinsă pe iarba călcată. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau.

― N-am uitat. Toate le ţii minte. căci Piggy descoperise că.. m-am gîndit.. Sam îi atinse braţul. dacă nu avem fum. ― Fum. avem nevoie de fum. ― Fum. ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea. noi n-o să ne pictăm. Ralph înaintă.. la jumătatea distanţei pînă la cer. cam necăjiţi. iar cînd îl zăriră.. Ralph porni primul. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. ridicat de miraj. negre. nici ei nu sînt mai breji.― Ca fetele! ― Nu. Cea mai încîlcită parte a insulei. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. totdeauna. Eu am să merg primul. fireşte că nu. iar iarba înaltă se unduia în faţă. Furtuna nu lăsase nici o urmă. O clipă. spuse Ralph apăsat. ― Fără vopsea! strigă Ralph. în cele din urmă. verzi şi impenetrabile. udate rău de ploaie. păşind de-a lungul plajei. Sam şi Eric se uitară unul la altul. Se opriră în locul unde dansase tribul. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. ― Cu toate astea. ― Tu eşti şeful.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. cornişa care înconjura stînca. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. îi putea urmări vag. Se aşternu tăcerea. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel.. de-a lungul plajei. Piggy dădu din cap. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. N-am uitat. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate. iar sus vîrfurile roşii. Ceilalţi dădură din cap. ― Ei bine. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. Ralph. ― Atunci mergem aşa cum sîntem. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. ― Fireşte că nu. Tot aici se aflau istmul. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. Ralph se întoarse. se grăbi să răspundă Piggy. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. se găsea la stînga lor. dar plini de o vitalitate inepuizabilă. ― Voi doi urmaţi-mă. încercînd să-l îmbuneze. Încercă să-şi amintească. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. Eric avu un gest de reţinere. se opriră toţi deodată. zise Ralph. cu amîndouă mîinile. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. fiindcă nu sîntem sălbatici.. În spatele lui veneau gemenii. Vrei să spui oare. O apucară în formaţie. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. peste părul său lung şi peste răni. plutea într-un fel de baltă argintie. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor.. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. ― Nu. zise Ralph. Se întoarse furios spre gemeni. apoi Piggy la un pas în urmă. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. Trecură mai departe în tăcere. . dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou.. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. Am ştiut tot timpul. spuse el. reciful. Ţineţi suliţele pregătite. o masă de tulpini strîmbe.

― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. Ralph. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. şi aşteaptă pînă mă întorc. În cele din urmă. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. spuse Ralph pe nerăsuflate. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. înainta dinspre pădure. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. Ralph făcu cîţiva paşi înainte. încît erau de nerecunoscut. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. Ralph suflă mai departe. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă.. ― Convoc o adunare.convocăm o adunare. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră. Apărură cîţiva sălbatici. aşa cum o lăsaseră. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. ― A. Stai la locul tău. Ralph se întoarse brusc. nu mă părăsi! se văicări Piggy. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. cuprins de mînie. Aici eu comand şi e tribul meu.― Ţine-te strîns de mine. Lasă-mă în pace. vă previn! strigă Roger. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. Ralph. se strecurară pe cornişă spre istm. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. M-ai ales şef. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. spuse Ralph. ― Îngenunchează. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. Aruncă o piatră. atît de vopsiţi. ― E la vînătoare. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. iar piatra ricoşă în apă. dominînd zgomotul. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. strigă Jack. Tresăriră. Sus de tot.. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi. N-ai auzit cochilia? . dar limpede. nervos. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Ralph înainta pe istm. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. străjuit de cîte un vînător ghemuit. îi şopti Ralph într-o parte. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. Primele cuvinte le articula gîfîit. ― Pleacă. cu intenţia de-a greşi ţinta. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea.. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. ― . De fapt. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. Jack. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. în spatele lor. Tăcere. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. pe iarbă. Rîsul batjocoritor se stinse. Sălbaticii chicotiră o vreme. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă.. Mă simt îngrozitor. Ralph vorbi din nou răspicat. Mult deasupra. era însă cu neputinţă. Trebuie să-i dai înapoi. ― Convoc o adunare. Apoi marea se supse. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. ― Ralph. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc.

Căraţi-vă. Dacă nu-i capătă. S-ar putea ca un vapor să observe fumul. Dar fără fumul ăla. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii. Ochelarii mei. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric.. Nu vă purtaţi cumsecade. ţi-am fi dat foc. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. între timp. Poate că trece un vapor pe acolo. Acesta se mişcă şi se aplecă. Se provocau ţanţoşi. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy.. Amîndoi băieţii răsunau din greu. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură. apoi pe gemeni. ― Ralph. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. Am încercat să ţinem focul aprins. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. Eric. care se aflau între el şi trib.. Dar n-ai făcut-o. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. gata de luptă. nu uita de ce-am venit. caraghioşi pictaţi? Sam. ca să se vadă.. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. ghemuit pe jos. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack. Piggy. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. pe poziţii adverse. ― Uitaţi-vă la ăsta. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui... nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph.. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept. cît e lumină. vino. Jack îl privi pe Ralph. şopti Piggy. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei. ― Puteai să iei foc cînd doreai.. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. Acum. ― Nu uita de foc. Sîngele îi năvălise în obraji. menţinîndu-se însă la distanţa de atac. Rîsul tremurător. uluiţi se uitară unul la altul. Ralph încuviinţă din cap. Îşi destinse muşchii. E un semnal? E doar un foc de gătit. răsuflînd feroce. da. Jack cu faţa spre castel. Piggy şi cu mine. nu poate să vadă.Ai făcut o glumă proastă.. apoi spre grupul de sălbatici. pînă îmbătrînim. vino. Gemenii.. ― Hai. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. Arătă cu suliţa în urma lor.. Nimeni nu-i răspunse. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. ― Voi doi. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou... Ralph se uită în sus la coama munţilor. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu. nu sîntem de-ajuns. Se opri. dar n-am reuşit.. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. Apoi se despărţiră. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" . argintiu. Focul. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos. dacă ne-ai fi cerut. în ce priveşte focul. prinzînd curaj datorită încetării violenţei. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. ― A.. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. ― Hai. ― Hai tu. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă... Repet.. Piggy. se ridică atent. Printr-un consimţămînt tacit. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Se luptau corp la corp.

ca să vadă ce avea de gînd. Roger le dădea drumul. iar tribul urlă. gîfîind şi furioşi. iar Piggy un sac de grăsime. Rîsul argintiu răsună din nou. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. de oameni civilizaţi. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. pe lîngă capul lui Ralph. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie. în linişte. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". Ralph îl lovi pe Jack în stomac. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. iar apoi îşi reluară intensitatea.. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze.. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. Dincolo de ei. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. ştiind că izbucnise criza. de o frumuseţe strălucitoare. ― . Ralph îi înfruntă. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. năuciţi. Roger. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări.. Se aşternu tăcerea.Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. iar tribul îl urmări pe Ralph. huiduielile descrescură. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Jack. Atacă. cu o mîna încă pe pîrghie. Piggy se ghemui din nou. Tăcere şi nemişcare. Îşi ieşi din sărite. cuprins de o moleşeală delirantă. Piggy ridică cochilia. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte.. ― Am cochilia! strigă el. un "poc!" uşor. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. ca acum. Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. Lui Jack îi veni o idee. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. făcîndu-l să geamă. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. Ralph se aruncă la pămînt. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. .serios! Le luară suliţele. iar tribul îi înconjură. atacă şi el. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. cu suliţa pregătită. Apoi se înfruntară din nou. în aer răsună un zgomot ciudat. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. Cineva azvîrlea cu pietre. ― Ascultaţi. cei care deţineau puterea. Urlă la Jack. ― Vezi? Fac ce le spun. Stătea în praful luptei. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. ― Haideţi. Ralph strigă. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. Gemenii zăceau legaţi grosolan. să respectăm legile şi să fim salvaţi. Mult deasupra. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. cu suliţele ridicate. Gemenii rămaseră nemişcaţi. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Dedesubtul lui. văzînd ferocitatea celuilalt. Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. aplecat niţel într-o parte. se lăsă tăcere. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. Ralph era o claie de păr. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. ― Eşti o bestie. Piggy stătea alături. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. iar cînd tribul îi înţelese intenţia.

fără să vorbească. Fugi înainte. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. urlînd acum ca şi şeful lui. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului. apoi . ca ale unui porc după tăiere.. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. de unde se afla Roger. care nu zbura drept. Rana. dar nu-l articulă. Roger înainta spre ei. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. iar apa începu să fiarbă. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. Deodată. nu atît de durere. ci se uită la Sam şi Eric. Nu se afla de fapt prea departe de castel. răsucindu-se în văzduh. ― Ce-aţi vrut. Ţeasta i se sparse. iar alta veni de sus. Piggy.. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului..Stînca îl lovi pe Piggy în plin. cît de spaimă. Ascultă. iar arborii îl ascunseră. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. iar creierii îi ţîşniră roşii. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. pe platforma pătrată şi roşie din mare. sugîndu-se. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. Pînă să-şi recapete răsuflarea. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. dînd din cale frunzişul şi rămurelele. Ralph se clătină. acolo unde îl nimerise suliţa. trupul lui Piggy dispăruse. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. O altă suliţă. ― Dă-mi drumul.. Roger îl privi grav.. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. tăcerea fu desăvîrşită.. În urma lui se ridică un zgomot puternic. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. începu să înainteze. tot fugind prin pădure. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. ― Tocmai am coborît. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. cînd se retrase.. apoi alunecă şi căzu în apă. iar tribul. una îndoită.. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. Sam urlă. astfel încît suliţele zburară pe alături. Urletele încetară. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. cu un suspin lung şi lent. Apoi pătrunse în pădure. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. fără măcar să aibă timpul să geamă. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. îi trecu pe lîngă faţă. cu un diametru de cîţiva centimetri. Şeful nu-i mai vorbi.şi mie. zbură prin aer într-o parte a stîncii. ― . ia spune? zise el cu un glas fioros. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure.. Şeful se opri lîngă scroafă. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger.. încovoiat. ca al pescăruşilor. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. se întoarse şi îşi ridică mîinile. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. albă şi trandafirie peste stînca. Apoi marea răsuflă din nou. De data aceasta. Roger se strecură pe lîngă şef.

reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare, speriaţi parcă de bezna de sub frunze. Chiar îl zărise pe unul dintre ei, vopsit în dungi cafenii, negre şi roşii, şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un

rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria.

― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros. ― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic.

dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. ― Sam. de la mare pînă la lagună. nu prea departe de trib. urlînd. Sam şi Eric discutau cu cineva. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. le şopti el... Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. aşa încît. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. să se afunde atît de adînc. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii.. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi.înspăimântători. avea să se strecoare în desiş. de-a lungul insulei.. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. ― Uite! exclamă Sam. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. Deschise un ochi. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. deschizînd un tunel. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. Ia asta. ― Vine să vadă dacă stăm de pază. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui.. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. iar el avea să fie liber. voci mînioase. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. La primele raze. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. la zece metri sub el.. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte.. nu? Gemenii tăcură din nou. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. Pleacă repede. ― .. care îl rostogoli pe o costişă întunecată. I se păru că spusese o prostie. În vreme ce mînca. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia.. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare.iar Şeful... În cîteva secunde se strecură în desiş.. Era un urlet întrerupt. pentru a-i păcăli pe sălbatici..― . vechi de secole. Aici trebuia să stea. Se lăsă în jos pe stîncă. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. Se ghemui în iarba înaltă. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse..? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă. Îşi croi drum printre ferigi. ― Ce-o să faceţi. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă.... cînd deodată auzi iar zgomotul. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi .. amîndoi. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. ― . Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea. tăcere. chiar dacă asta însemna. apoi căscă. în desişul ăla. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. în spatele tufişului.doar Roger.. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti.. dar nu reuşi. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier.. Sus pe stîncă se auzeau voci. Avea să stea acolo. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape.. ― Am să mă ascund prin apropiere. Gemenii înlemniră. n-o să mi se întîmple nimic rău. iar dimineaţa începuse. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. Se încordă. urmat de un altul. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. iar acela avea să fie împuns. ca ţipătul unei păsări în zbor. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. acolo unde se prăbuşise Piggy. ascuns.. cordonul de băieţi avea să înainteze. Piggy era pretutindeni. ţipete de spaimă.

Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. în afara desişului. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. îşi dădu părul peste cap. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. În secunda următoare. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Nu răbufni nici un zgomot. Domnea încă liniştea. împreună cu Jack şi Roger. Un obiect roşu se întoarse încet. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. Ceva bubui pe stînca roşie. Ralph fu azvîrlit în aer. În stînga. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. dar înăbuşită. tulpinile albe şi zdrobite. în umbra verde. dar alţii. Poate că făcuse un gest cu mîna. ― Dacă ne păcăleşti. izbucnit în şirul de băieţi. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi . Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. dar.. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru.. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. În curînd. chiar în mijloc. Răsună iar acel ţipăt strident. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. zise Roger. apoi ţipă iar. sentimentul de mare fericire se destramă. la doar un metru. îndepărtat şi neameninţător. În cele din urmă. Trebuia să fie vîrful castelului. da. trîntit jos. într-o clipă. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. cu timpul. Sălbaticul. Dincolo de desiş. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. Ralph se ghemui mai mult în desiş. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. ca o roată de moară. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. În timp ce privea. Din nou tăcere. Bolovanul sări mai departe. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. Se ghemui fericit. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. Unul dintre gemeni se afla acolo. iar zgomotul se pierdu spre mare. Deci. urlă de două ori.. avea să guiţe ca un porc. apoi o ridică la loc.. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. indiferent cine era. şi se miră descoperind cît de repede respira. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm.mişcîndu-se în iarba înaltă. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens.. Fireşte. Cercetă desişul. tribul urlă de bucurie. avusese noroc. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină. Enervat.. un timp domni liniştea. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. în mijlocul pieptului. ştiau. Lăsă iar suliţa. ca de pasăre.. apoi se stinse. încurcat printre plante. făcu doi paşi repezi şi se întoarse. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. Auzi paşi. apoi cineva chicoti. simţea bătăile violente ale inimii. Ralph se strînse instinctiv. întreg desişul se aplecă. în dreapta. auzi o voce ― vocea lui Jack. ar fi rămas fără apărare.. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. cît o maşină. Aşadar. ceva şuieră prin aer. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. pămîntul se cutremură. era cît o căsuţă. cît un tanc. unii tot îl mai pîndeau. izbit de crăci. şi croise un drum lat de aproape un metru. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da.

iar sălbaticul se frînse din şale. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă săşi recapete răsuflarea. Un băţ se rupse. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. Şopteau acolo sus. Se certau groaznic. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. se auzi o singură voce. în fuioare albe şi galbene. cît să se gîndească! Apoi din nou. rămase o clipă pe loc. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. apoi coti. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. Fumul se strecura printre ramuri. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. înarmat cu o suliţă. Avea mai multe posibilităţi. iar sălbaticul rănit continua să geamă.reveniră. Să se urce în pom. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. avea să atace cordonul cît încă era subţire. răcni. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. în două locuri. Ralph îşi înăbuşi tusea. Dădu de o potecă de porci. Din nou. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. Dacă navea încotro. Din nou tăcere. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe . Un strigăt. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. strident şi inevitabil. să treacă prin el şi să fugă înapoi. mîrîi şi aşteptă. Şi totuşi. Dacă îl descopereau. merse pe ea o sută de metri. cu picioarele tremurînd. grupul invizibil rîse batjocoritor. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. iar o voce izolată răcni de trei ori. În curînd. deodată. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. Cuprins de panică. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. iar părul îi căzu pe ochi. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. apoi o retrase. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. îşi ridică suliţa. şi atunci se va trezi înhăţat de ei. nu o tăcere deplină. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. apoi se auzi un rîs înăbuşit. Auzi un zgomot ciudat. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. de lichid care se scurge. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. mînat de frică. îl împunse cu suliţa. Ralph ţîşni. Auzindu-l. apoi nişte pîrîituri mai tari. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. şi inima îi sări în piept. Apoi se făcu iar linişte. ca să se ascundă printre liane. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. Sălbaticul rănit gemu din nou. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. În urma lui. crăcile se mişcară violent în dreapta. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru.

petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. să forţeze cordonul. se uită în jur. deşi hotărîrea era disperată. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. un mîrîit adînc. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. Ralph alergă pe sub pomi. nu puteau fi decît Sam şi Eric. se ridică şi porni în pripă. făcînd din el un neisprăvit. Ţipetele se auzeau departe şi slab. La un strigăt mai apropiat. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. fiecare pată de soare clipi spre el. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. Fenomenul se intensifică. prea joase pentru a mai fi auzite. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. Ştia că-l mai auzise. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. Focul se apropiase. Să se ascundă. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Deodată se trezi în luminiş. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. să se ascundă.ochiul cu care vedea mai bine. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. un zgomot întunecat. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. Să se caţere în pom. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. în timp ce pîndea. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. trunchiurile plesneau în foc. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. Ajunse în mijlocul draperiei. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. Aici. Atunci. Dacă se strecura printre ele. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. estompînd sentimentul primejdiei. în cazul cînd îl descopereau. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. În timp ce fugea. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Să străpungă cordonul. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. crăcile mari pocneau în rafale. şi să se furişeze înăuntru. mai putea să se repeadă la sălbatic. apoi descrescu. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. Cineva strigă. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o . cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. alergînd printre mărăcini. se culcă şi trase cu urechea. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. chiar şi atunci. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă.

epoleţi. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. Ai să te întorci. îi auzea cum înaintează. Nu-l vedea decît de la talie în jos. Zvîrli suliţa. îşi îndreptă picioarele. care se făcea cînd lung. O suliţă. urlă şi răcni. apoi fugi iar. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. o zbughi din tufişuri.suliţă. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. cînd greu. Fii gata pentru orice eventualitate. cu spume la gură. Acum apăru şi celălalt genunchi. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. de mînie şi de disperare. Uită de răni. urlînd nebuneşte. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. Alergau cu toţii. anunţînd că fusese descoperit. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. Ofiţerul dădu din cap. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. Pe plajă. Nu ţipa. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. Se împiedică de o rădăcină. cînd scurt. Din spatele sălbaticului. Două mîini. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. plin de sînge. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. ţipetele deveniră continue. arşiţa pulsa la stînga. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. Se ridică împleticindu-se. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Acum îl vedea de la genunchi în jos. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş. Ralph o rupse la fugă. cînd uşor. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. strivind tufişurile. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. gata să-i implore să aibă milă de el. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. uimit dar prudent. Secundele se prelungeau. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. se trezi în luminiş. încercînd să pătrundă prin beznă. din frunzişurile verzi. O faţă. Uşor jenat. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. Ralph scoase un ţipăt de groază. aproape închizîndu-l. iar focul înainta iute ca fluxul. dîndu-şi seama cît era de murdar. ― Hei. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. O apucă la dreapta. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. Zări capătul suliţei. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. Nu ţipa. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. Un băţ ascuţit. Fii gata. Deodată. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. Sălbaticul înainta. alergînd cu o iuţeală disperată. La cinci metri mai încolo. iar sălbaticul se rostogoli. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. şoarecii chiţăiau. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. în spatele lui. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. Zări o uniformă de pînză albă. Apoi căzu. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. şi apoi iar uşor. se lărgiră repede şi dispărură. aşteptînd încordat alte spaime. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. îşi dădu seama că băţul era ascuţit la amîndouă capetele. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. . Simţea oboseala. o ancoră şi un frunziş auriu. iar o creatură mică ţopăi. Te-a văzut. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. mugetul pădurii deveni un tunet. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. În mijloc ― o pată de beznă. în tăcere. Ralph îi răspunse timid: ― Da. sălbaticul se schimonosi. în spate. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. Păsările ţipau. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. Era o şapcă albă. Un ofiţer de marină. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. o frică disperată care prinsese aripi. îşi ia măsuri.

cu burţile umflate. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. ― V-am văzut fumul. în faţa insulei ce se consuma în flăcări.. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. păşi înainte. (LORD OF THE FLIES. a înţeleptului său prieten Piggy. ― O să vă luăm cu noi.. domnule comandor. ― V-am văzut fumul. cu părul încîlcit.. înconjurat de zgomote. Se răsuci puţin pe nisip.. 1954) . murdar la nas. tremura sub o durere copleşitoare.. ― Mi-aş fi închipuit. Grozav spectacol. spuse ofiţerul. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. Iar în mijlocul lor. ― N-a murit nimeni. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat.. se emoţionă şi el şi se simţi prost. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. zise Ralph. sper? E vreun mort? ― Doar doi. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. nişte ţînci cafenii. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns.. Unul se apropie de ofiţer. Ralph îl privi tăcut. întreaga insulă se zguduia din cauza focului. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. ridică fruntea şi-l privi. Dar nu mai scoase un cuvînt. se lăsă pradă lor. Şi au dispărut. ― Eu sînt. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. nespălat pe trup. Vocea i se ridică pe sub fumul negru.. ― Aşa a fost la început. cu beţe ascuţite în mînă. ― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. ― Vă distraţi şi vînaţi. ca nişte mici sălbatici. zise ofiţerul. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. Ca în Insula Coralilor. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. molipsiţi de lacrimile lui. adică. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul.. eu sînt. Un semicerc de băieţaşi. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi.. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph.. Alţi băieţi se apropiau. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. Băiatul avea nevoie să facă baie. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack.― Nu există nici un adult. Ofiţerul dădu din cap încurajator. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. Ofiţerul. Fluieră încet.. Cerul se înnegrise. mai înainte ca lucrurile. care părea că-i îndoaie tot trupul.. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. În spatele lui.. să se tundă. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. Pe atunci eram strîns legaţi. Ralph. ― Ştiu. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap.. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. continuă el şi se opri. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful