Sunteți pe pagina 1din 49

CURS 3: ANALIZA DE CONFLICT Odat cu acest curs, se intr n adevrata problematic a analizei de conflict, primele dou cursuri fiind

introductive i stabilind termenii de baz ai analizei de conflict. DEFINIIE: analiza de conflict este o disciplin de frontier, care folosete cunotine i metode ale teoriei relaiilor internaionale, sociologiei, dreptului internaional public, public relations. Ramurile ei sunt: studiile de securitate, managementul crizelor, prevenirea conflictelor i early warning. DEFINIIE: Managementul crizelor const n gestionarea situaiilor de acest fel, de aici nevoia de a pregti la rece, mecanismele de luare a deciziilor n aceste cazuri. Managementul crizelor presupune cunoaterea ameninrilor, riscurilor, anticiparea i pregtirea reaciilor, gsirea sfaturilor i soluiilor necesare, precum i o comunicare optim cu populaia, care trebuie pregatit i sftuit n legtur cu deciziile luate i situaia respectiv. De aceea o simpl cunoatere teoretic nu este suficient pentru nelegerea i abordarea crizelor, ci trebuie inut cont de specificul structurilor locale, al decidenilor, i al experienei altor ri. (istoria celorlali va fi viitorul nostru.) Analiza crizei are 3 caracteristici fundamentale: 1. contientizarea existenei unei crize- de obicei prin efectele ei sau prin mijloace de early warning. Aici intervine i experiena anterioar, pentru abordarea ct mai corect a crizei actuale. n aceast etap se stabilete intensitatea crizei i echilibrul dintre eficien i legitimitatea crizei. 2. incertitudinea (legat de complexitatea crizei)- n aceast faz criza este fr diagnostic (stabilirea corectitudinii informaiilor), iar politicienii doar intuiesc ce se ntmpl. (decizia depinde doar de calitatea decidentului.) 3. urgena- lipsa timpului necesar pentru evaluare i reacie, de care depinde adoptarea unei soluii rapide. Cu ct intervalul este mai strns cu att este mai grav criza, dei n general nu conteaz tipul crizei, presiunea fiind aceeasi. Exist 4 niveluri de stabilire a cauzelor unei crize:

a) nivelul individual- aici pot aprea greeli datorate erorilor determinate de lipsa atitudinilor de baz ( inexistena sau ineficiena unor rutine, neatenia, neglijena, aplicarea greit a regulilor, etc.) b) nivelul organizaional- apar erori datorate lipsei instrumentelor ptr managementul dezastrelor ( lipsa infrastructurii, lipsa indicatorilor, proceduri problematice) c) nivelul societal- luarea n calcul a recesiunii economice, instabilitatea politic, tensiuni ntre grupuri, etc. d) nivelul sistemului- complexitatea interaciunilor i efectul dominoului. PREVENIREA CRIZEI- sau early warning se ocup cu evitarea sau soluionarea rapid a problemelor ce pot sta la baza apariiei unei crize. Pregtirea ptr o reacie adecvat cuprinde 2 aspecte: institution building and capacity i training. Institution building se refer la existena unor instituii capabile s perceap, analizeze i soluioneze o criz n derulare. Training-ul const n posibilitatea de a pregti capacitile politicienilor (decidenilor) de a reaciona adecvat. Deoarece politicienii au profile psihologice diferite, este important cunoaterea tipologiei lui, i antrenarea sa ptr asemenea situaii conform cu profilul su. Crisis learning- exist tendina politicului de a lua msuri ad-hoc n situaii de criz, dar aceste msuri sunt ineficiente, facnd mai mult ru.(exemplul Poloniei, Letoniei, Rusiei, cnd instituiile noi nu au funcionat i au fost schimbate la prima criz.) Nu numai oamenii nva, ci i instituiile, care ar trebui s ajung la o anumit maturitate structural, experien, i trebuie s fie reformate la anumite intervale de timp. RESEARCH WORK IN PRACTICE INFLUENCE Instituiile au nevoie de experien ptr a fi eficiente, iar aceasta se poate dobndi n primul rnd prin cercetare i prin interaciunea cu societatea civil i publicul. Prevenirea crizei, early warning, managementul crizei nu se pot desfura izolat, ci prin cooperarea cu toate structurile societii.

Exist un model de analiz a conflictelor n 4 pasi cu 10 aspecte tematice ale analizei, care este folosit n programul european de managemant al crizelor CRISMART i ECMA (European Crisis Management Academy). 1. Modelul n 4 pai presupune: - contextualizarea crizei - stabilirea cadrului temporal al crizei - stabilirea ocaziilor ptr luarea deciziilor - analize tematice 2. Analizele tematice presupun: - pregtirea, prevenirea i diminuarea efectelor - leadershipul - unitile de decizie - cadrele n care se desfoar criza - conflictele de valori - cooperarea i conflictul politico-birocratic - criza de comunicare i credibilitatea - transnaionalizare i internaionalizare - efecte n timp - nvminte 3.CRISMART- este o instituie lansat n 1997 n zona Mrii Baltice, avnd ca scop un parteneriat ptr cercetare n domeniu i constituirea unor grupuri de studiu n fiecare ar european. Organizaia are o bibliotec de peste 100 de cazuri de crize studiate, structurate, ptr a putea fi de ajutor n abordarea crizelor viitoare. Din 1999 a nfiinat ECMA. 4. Planul comun de analiz al crizelor presupune urmtoarele etape: selectarea cazului i stabilirea cadrului temporal relevant descrierea contextului istoric i politic al cazului

dezvoltarea unei forme narative sau cronologice a punctelor-cheie i a celor mai importante evenimente asociate crizei, apoi dezvoltarea detaliat a acestei prezentri

descrierea politico-administrativ a procesului de escaladare discutarea importanei crizei CONCEPTE ADIACENTE Exist o serie de concepte din sfera early warning, importante n analizarea unei

crize: 1. lupta ptr pace- nsemnnd n primul rnd antiteza cu rzboiul, ce presupune prevenirea conflictelor, managementul crizelor existente, dar i mpiedicarea n general a tensiunilor, conflictelor, crizelor sau rzboaielor. 2. prevenirea conflictelor- presupune absena oricrei crize, acceptnd orice soluie care poate exclude conflictul din societate. 3. gestionarea (managementul) crizelor- presupune existena lor fie n form incipient, fie la apogeu sau n curs de derulare. Acest tip de management este opus celui de lupt ptr pace i prevenire a conflictelor, deoarece el admite existena crizei i accept orice soluie (indiferent de gradul ei de eficien), care ar putea nu numai stopa, ci i diminua o criz. 4. avertizarea timpurie (early warning)- este condiia necesar ptr managementul crizelor, fiind diferit de prevenirea conflictelor. Early warning nu neag faptul c o criz pe care o prezice poate avea loc, dar n cazul n care se ntmpl asta el ajut la gestionarea ct mai bun a crizei.(merge pe principiul tii cum s te fereti mai bine, dac tii dinainte, dei nu poi evita s se ntmple). Orice structur de guvernare are (sau ar trebui s aib) structuri de early warning, care s-i ofere informaii constante din realitate. Avertizarea are 2 caracteristici: cea de trend (ofer parametrii i indicatorii cunoscui) i cea de incident (cnd un risc convenional se transform n criz sau cnd criza care izbucnete este neverosimil, neconvenional.)

Ca i concluzie n cazul conceptelor adiacente putem spune c lupta ptr pace nu mai este un concept viabil, potrivit realitii actuale, disprnd aproape cu totul din cadrul relaiilor internaionale, sau rmnnd doar o utopie. Prevenirea conflictelor este un concept folosit cu precdere n cadrul sistemelor democratice, dar n ultima vreme a fost folosit n sprijinul celui de early warning, devenind chiar o parte din el. Astfel c n prezent, conceptele care se potrivesc realitii actuale sunt cele de early warning i managementul crizelor. INSTITUIONAL VERSUS FUNCIONAL Atenia guvernelor este ndreptat mai mult spre imaginea pe care o creeaz n faa publicului, dect pe gsirea de soluii viabile unor probleme importante, astfel nct prima preocupare a decidenilor este una instituional-legislativ i nu una practic-funcional. Din experien se observ i rolul important al relaiilor personale, care duc la cooperare i eficientizare, spre deosebire de instituiile formale, rigide, unde accentul nu cade pe relaia interuman i deci nici cooperarea nu va fi att de eficient. Astfel apare o important ntrebare: sunt de preferat instituii care reacioneaz n timp real i soluioneaz crizele, sau instituii rigide, cu atribuii bine stabilite, dar care reactioneaz mai greu? Dei pare o alegere uoar, exist ns riscul ca n cadrul primului fel de instituii lipsa organizrii i a regulamentelor s duc la crize interne, i deci la ineficien mai apoi. NOILE PREOCUPRI N MANAGEMENTUL CRIZELOR Crizele i managementul lor au evoluat n permanen. n anii 70-80 principalele crize se legau de Rzboiul Rece, de cazuri clasice de terorism, sau calamiti naturale. n 2000, pe lng aceste cazuri clasice, apar noi preocupri: poluarea apelor, cderi de reele IT, epidemii virale, etc.

Pe lng aceast palet larg de crize, mai exist i problemele noilor democraii Est Europene: tranziia spre capitalism, democraie, etc. Exist 3 domenii de dezvoltare n crisis management: 1. Evoluia de la o societate industrial la una de risc prin: proliferarea riscului, complexitii i legturilor strnse descoperirea de ctre public a societtii de risc politizarea managementului riscului organizarea transfrontalier a rspunsului la criz mediatizarea rspunsului la criz de la eroi la vinovai

2. De la reacia/rspunsul eroic la cel asediat:

3. De la managementul crizei episodic la cel continuu CE AR TREBUI S PRESUPUN O NOU AGEND PTR MANAGEMENTUL CRIZELOR? cercettori bine informai ncadrri temporale extinse compararea mai multor crize CONFLICT PREVENTION I EARLY WARNING N ROMNIA Aceste dou concepte au devenit importante ptr guvernul Romniei destul de trziu. Au existat cteva instituii de gen n epoca comunist, ns dup cderea lui ele nu i-au mai dovedit eficiena. De aceea exist o mare discrepan ntre nivelul teoretic, academic i practica acestor formule. Exist 3 tipuri de instituii ce pot fi incluse n sistemul de Early Warning: 1. cele active, bine structurate i funcionabile: Aprarea Civil, SANEPID, OPC, Agenia pentru Protecia Mediului, Regia Autonom a Apelor Romne, etc.

2. servicii speciale i de securitate: SRI, SIE (Serviciul de Informaii Externe), SPP (Serviciul de paza i Protectie), STS (Serviciul de Telecomunicaii Speciale), CSAT (Consiliul Suprem de Aprare al rii). 3. noile instituii: cele aprute dup 11 septembrie, sau n procesul de integrare european sau euro-atlantic. CINTERSIC- COMITETUL INTERMINISTERIAL PENTRU SITUAII DE CRIZ Pe 11 septembrie a fost nfiinat CINTERSIC, condus de ministrul Afacerilor Externe, sau de lociitorul acestuia ministrul Aprrii Naionale. Scopul su este acumularea i circulaia informaiilor destinate ministerelor de for, ageniilor, serviciilor specializate,etc. Centrul de stocare i prelucrare a informaiilor era Direcia de Analiz Strategic a MAE, care avea un grup de redactare a rapoartelor zilnice. CINTERSIC a avut dou reuniuni speciale dup criza de pe 11 septembrie: momentul lansrii operaiunii Enduring Freedom i momentul atacurilor cu antrax. Se dorete adoptarea unei legi ptr gestionarea crizelor, care s aib o structur naional de coordonare i conducere, n cooperare cu filiale locale. BNR i Ministerul Finanelor au iniiat 2 ordonane de urgen ale Guvernului care rezolv probleme financiare, fiind nfiinate comitete ad-hoc ptr fiecare problem. CINTERSIC are 24 de membri i funcioneaz mpreun cu celelalte comisii adhoc, pe baza a 3 principii: cooperare complet fr interferene, coerena aciunilor bazat pe decizia unic, aplicat de toate instituiile implicate, i cooperarea internaional, care presupune preluarea experienei internaionale n domeniu. AVERTIM Noul sistem de CP&EW la nivel naional este n curs de elaborare, forma sa fiind AVERTIM, o agenie naional care va funciona n subordinea MAE, bazndu-se pe experiena Direciei de Analiz Strategic i Coordonare al MAE.

Scopul este uurarea muncii decidenilor, ntruct adun informaii de la toate ministerele, serviciile i ageniile, prelucrarea i interpretarea lor i emiterea unor concluzii decidenilor. INSTITUIILE ORGANISMULUI MILITAR Ministerul Aprrii Naionale beneficiaz de: Direcia de Analiz Direcia de Planificare Direcia de Informaii a Armatei Direcia de Informaii Publice. Toate aceste instituii asigur activitatea CP&EW. La nivelul Statului Major General exist ns o structur special COCMILCentrul Operaional de Conducere Militar, care monitorizeaz n permanen evoluia situaiei politico-militare, sociale, economice din Romnia, cunoscnd n permanen factorii de risc. Se poate vedea c sistemul romnesc de EW este unul neinstituionalizat, creat de nevoie, i nu structurat, cu multe din instituii rmie sau motenitoare ale celor din perioada comunist. Criza este anunat prin diverse canale (insuficiente), de obicei nu n timp real, informaia fiind analizat n Minister, decidentul fiind ministrul respectiv, consiliat de colaboratorii si. Principalele caracteristici ale sistemului funcional n Romnia: 1. preocuparea ptr imaginea public i nu ptr soluionarea real a problemelor 2. primatul intereselor de imagini personale fa de cele de grup 3. construcia instituional promoveaz i ea interesele personale i imaginea personal 4. absena unor mecanisme formalizate n favoarea unor mecanisme ad-hoc, alctuite din consilieri loiali i nu din profesioniti.

CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI DE CRISIS MANAGEMENT&EARLY WARNING N ROMNIA Formula de modelare a conflictelor i crizelor Nivelul 1: nivelul crizei C= criza PC= percepia crizei Nivelul 2: nivelul reaciei la criz RC= reacia la criz PR= reprezentarea public a reaciei la criz De aici rezult c regula este: criza= 20% imaginea crizei=80% Se vorbete n prezent de o strategie de tip win-win n Romnia. Dac ntr-un an exist ntre 3 i 5 crize reale, importante, de amploare, care necesit evaluri i rezolvri profesioniste, n Romnia exist circa 250 de crize cu imagine bine conturat n media. Concluzia ar fi c laboratoarele de imagine ale autoritilor inventeaz crize presupuse, construite i rezolvate tot imaginar de autoriti, ptr un plus de imagine. Printre motivele acestui comportament se numr goana dupa subiecte a massmedia, care nu caut s analizeze cauzele reale ale subiectelor, sporirea imaginii decidenilor, care preiau rolul de eroi. Concluzia general ar fi c n Romnia nu exist criz, ci o puternic percepie a crizei. n plus nu exist mecanisme i organisme specializate n analiza i soluionarea crizelor, nu exist evaluarea crizelor i a calitii deciziei, sistemul i instituiile fiind nepregtite. n momentul n care apare o criz, decidentul trebuie s ia n calcul o ierarhie a elementelor. n cazul clasic, ierarhia arat astfel: 1. valori: democraie, libertate

2. principii: separarea puterilor, independena justiiei,etc 3. nivelul naional: existena i funcionarea statului, securitatea i aprarea naional 4. nivelul instituional: existena, funcionalitatea i respectarea rolului instituiilor, imaginea instituiei n societate. 5. nivelul personal: aprarea decidentului, a grupului de conducere, etc. CARACTERISTICILE INSTITUIONALE N CM N ROMNIA 1. piramida prioritilor inversat: pe primul plan este salvarea poziiei personale a decidentului, n faa instituiei, strategia era treaba altuia 2. sistem de CM ad-hoc: nu exist mecanism de CM bine pus la punct, ci organisme neinstituionalizate. 3. instituiile nu nva! instituiile sunt private de memoria relaiilor, deciziilor i actelor. 4. nu exist responsabilitate! PROBLEMELE INSTITUIILOR DE TRANZIIE Lipsa de responsabilitate face ca instituia s fie expus, tras la rspundere. Instituiile romneti au caracteristici comune tuturor organismelor sociale similare din perioadele de tranziie sau reconstrucie instituional: instituiile sunt noi, fragile instituiile sunt personalizate instituiile sunt instabile institutiile nu au memorie, element de stabilitate. Pentru ca o instituie sp supravieuiasc n sistem, s funcioneze bine, are nevoie de memorie instituional: pstrarea istoriei instituiei arhivarea i prelucrarea experienei trecute a instituiei memorarea tipului de relaii i a evoluiei acestor relaii cu alte instituii

10

memorarea deciziilor i a mecanismelor de obinere a deciziilor n momente de criz blocarea reformei fr fond, fr analiz i necesitate cercetarea mecanismelor de reacie la criz asigurarea de consultan decidentului politic n gestionarea diverselor tipuri de crize informarea instituiilor de control

Ca i concluzie este faptul c este necesar un departament specializat de CM&EW la nivelul fiecrei instituii. SARCINILE DEPARTAMENTULUI CM&EW cercetarea crizelor controlul calitii crearea resurselor ptr analiz publicarea rezultatelor evalurilor informarea decidenilor instituiei i a organismelor de control crearea resurselor pedagogice, baza ptr rezolvarea crizelor viitoare elaborarea i reactualizarea rutinelor

CURSUL 4 : METODOLOGIA N EARLY WARNING CIPF- COUNTRY INDICATORS FOR FOREIGN POLICY Metodologia CIPF ajut la elaborarea rapoartelor Risk Assesment, importante ptr. experii din domeniu n elaborarea unor metode de analiz viitoare.

11

Metodologia CIPF a rezultat din evaluarea i compararea numeroaselor tipologii analitice dezvoltate de principalii actori din domeniul prevenirii conflictelor i a avertizrii timpurii. METODOLOGIA 1.CIDCM The Peace and Conflict Ledger a elaborat un model ptr 160 de ri, cu 6 indicatori ai capacitii de peace building i evitare a destabilizrii situaiei politice. Globul este mprit n regiuni reprezentate grafic prin culori: regiunile marcate cu rou i galben indic prezena conflictelor i crizelor, iar cele cu verde indic o capacitate ridicat de management a conflictelor. 2. Institutul Clingendael Conflictele sunt dinamice, de aceea institutul se bazeaz pe trenduri, dect pe cauze. Metodologia se refer la Aspecte de conflict din 8 arii majore: guvernmnt, justiie i drepturile omului, climatul socio-economic, climatul politico-cultural, climatul de securitate intern, managementul resurselor, climatul de securitate regional i climatul politico-economic internaional. Se acord un rating de la 1-12 fiecruia din cei 12 indicatori de Conflict Intern i Colaps al Statului. 3.FAST FAST a elaborat o metodologie compus din: indicele de monitorizare analitic factori care conduc la conflictul armat cronologia evenimentelor actorii-cheie factorii corelativi- date economice

12

barometre de tensiune- evoluia tensiunilor interne 4.UNDP

a. UNDP Macedonia- ncorporeaz un set al principalilor indicatori socio-economici i politici care pot degenera ntr-o criz. b. UNDP Romnia- acest proiect a avut ca scop alctuirea unui EW System care a inclus publicarea lunar, bianual i anual a rapoartelor ce conin analiza principalelor informaii politice, economice i sociale din domeniile care pot genera crize. 5.FEWER Obiectivul acestei metodologii este elaborarea unui cadru analitic ptr pregtirea preliminarp a rspunsurilor EW, care este compus din: indicatori de conflict indicatori de pace actori analiza planificarea de criz ABORDAREA MAXIMAL. ANALIZA DE TREND O astfel de abordare ar trebui s fie universal, dar este imposibil deoarece metodologia de EW aplicat realitii africane nu poate fi aplicat celei europene. Ptr ca o astfel de metodologie s fie universal aplicabil, este necesar luarea n calcul a unor medii ct mai diverse, cu un caracter ct mai general.

13

ABORDAREA MINIMAL. ANALIZA CAUZAL I DE ACTOR Abordarea minimal nu o exclude pe cea maximal, mprumut unele elemente de la ea, dar este mai necesar n analizele de conflict specifice, neavnd pretenii de universalitate, de aceea are un numr mai mic de indicatori i factori.

CURSUL 5: PRINCIPIUL I LIMITELE METODEI SINGULARITILOR N ANALIZA DE POLITIC EXTERN TIPOLOGII DE ABORDARE Principalele abordri n teoria relaiilor internaionale se situeaz pe cteva direcii definitorii: 1. enciclopedic- se bazeaz pe acumularea de informaii, sortarea, clasificarea i valorizarea lor. (adic cu ct cunoti mai mult, baza de date este mai complet, iar erorile de metodologie sunt mai mici) 2. empiric-comparatist (istoricist)- bazat pe experiena acumulat, sistemul nva, se autoregleaz. 3. sociologic- metodologia de evaluare a fenomenului sociologic 4. integralist-cuantificat- abordare matematic, ce duce la un rezultat impersonal, ce poate fi analizat din punct de vedere neutru PRINCIPIILE TEORIEI SINGULARITII n analiza de conflict este important cunoterea elementelor i a fenomenelor, care pot fi continue sau discontinue. n cazul unui fenomen continuu, eroarea poate fi redus mai mult, iar cunoaterea continu este mai aprofundat. Dar evenimentele discontinue pot nate catastrofe.

14

Discontinuitile pot fi de 3 feluri: de tip salt, de tipul apariiei brute a unor noi parametri sau determinate de limitele capacitii de percepie. Aceste discontinuiti au dus la elaborarea unor tehnologii de investigare numite singulariti matematice. Ele se refer la crearea catastrofelor pe baze exclusiv teoretice, rezolvate apoi uor. Este mai simplu de creat scenarii de soluii virtuale, deoarece catastrofa (singularitatea) nu s-a produs n realitate. Scenariile virtuale ajut la gestionarea unei crize similare ce ar putea aprea n realitate. Scenariile precum i soluiile lor sunt stocate ntr-o baz de date ce permite consultarea ei n caz de nevoie. GENERALIZRI TEORETICE N CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE TEORIEI RELAIILOR INTERNAIONALE Ptr aceast teoretizare, autorul pornete de la premisele realismului: statul este unicul actor n relaiile internaionale statul este unitar i indivizibil statul este un actor raional scopul oricrui stat este maximizarea puterii pe baza necesitii satisfacerii intereselor sale i a maximizrii securitii de care beneficiaz actorul. Un actor este caracterizat de trei caracteristici fundamentale: identitate, individualitate, potenialitate. O alt caracteristic a actorului este cea de a ntreine relaii, care trebuie s fie consistente, trainice, relevante i perceptibile. Aceste relaii sunt de mai multe feluri: de ierarhie cuantificabile cauzale absconse (discontinue, haotice) sociale (comportamentale) psihologice/metafizice inaccesibile (fr regul)

15

Aciunea actorului este o alt caracteristic, definit de modificarea/transformarea perceptibil a sistemului sau a altor actori. Transformarea sistemului poate fi de 2 feluri: izotopic, cu meninerea celor 3 caracteristici- identitate, individualitate, potenialitate anizotopica- pierderea/ schimbarea celor 3 caracteristici REZULTATUL CENTRAL Politica extern (ofensiv, agresiv, constructiv, defensiv) a unui stat trebuie s aib mereu un element de previziune, ptr anticiparea evoluiilor politice i a relaiilor n politica extern. Procesul de evaluare a unei situaii parcurge triada informaie/consecine/rezultate. Metoda evalurilor n domeniul politic sau social este una deductiv, cu rezultate continue, iar eroarea, dei exist este controlabil. Parametrii care intr n analiza unui proces sunt i ei continui sau discontinui. Procesele continue sunt cele mai uor de analizat ptr c exist o serie de parametri finii, ce pot fi analizai n acest caz. Parametrii discontinui sunt greu de evaluat, i duc la procese discontinue. n funcie de tipul de parametri i de procesele provocate, poate aprea un dezechilibru decizional, iar rezultatul evalurii s fie unul aleator. Concluzia autorului este c ar trebui s fie un echilibru ntre raionalism i intuiionism.

MANOLIU IOANAALEXANDRA GRUPA 6

16

PARTEA A DOUA: COMPLEMENTE TEORETICE CURS 1: INSTRUMENTUL SOCIOLOGIC DEFINIIE: SOCIOLOGIA= tiina care explic cel mai bine prezena discontinuitilor n procesele corespunztoare relaiilor internaionale, aceste discontinuiti fiind generate din 8 surse distincte: 1. Decizia- n general aceasta se concentreaz mai mult la nivelul unei persoane, devenind subiectiv. n ultimul timp s-a ncercat diminuarea acestei influene, evitndu-se concentrarea deciziei n minile unei singure persoane, exemplul cel mai relevant fiind cel al preedintelui SUA, care deine 7% din puterea decizional a rii sale. 2. Efectele legii- legile sunt repetabile, naturale, consecvente, uniforme, iar legitile sociale au aceleai caracteristici, pe care le raporteaz la subiectivismul participanilor. 3. Raportul subiectiv- obiectiv n legea natural- modalitate de introducere a discontinuitilor n evalurile legate de fenomenele sociale. Percepia este i ea foarte important, avnd implicaii mari n procesul de decizie. 4. Esena fenomenelor normabile prin legi- fenomenele pot fi modelate prin legi i norme, i msurate prin intermediul unor parametri identificabili. 5. Hazardul este un proces al ignoranei noastre, aducnd n discuie faptul c ntreaga realitate ce este condus dup un model este nconjurat de hazarduri, care ar putea transforma ordinea n catastrof. 6. Ordinea i cauzalitatea social/fenomen- fenomenul, criza, evenimentul este o discontinuitate n obinuina mentalului uman, o singularitate, chiar dac este predictibil i poate fi controlat. 7. Legile, tipurile i structurile sociale- omul are tendina de a-i ordona percepiile prin tipizare, structurare i legiferare. 8. Discontinuitile n tradiie i solidaritatea: traditia i solidaritatea sunt vzute ca elemente de continuitate n orice instituie social.

17

Tradiia este alcatuit din memoria instituiei sociale, n timp ce solidaritatea este o caracteristic a naturii umane. TEME GENERALE CIRCUMSCRISE INSTRUMENTULUI SOCIAL 1. PROBLEMA LEGII N VIAA SOCIAL Legea- formula care exprim constana, uniformitatea fenomenelor. Principiul- explic legea, arat cum se produc fenomenele din anumite cauze. Legea- este procesul de cunoatere care reflect o legtur dintre mai multe fenomene, exprimnd un raport de cauzalitate. Elementele sale sunt obiective (nregistrarea faptelor), i subiective (noiuni, ipoteze ce implic observatorul.) Legea este o simpl convenie util. Elementele obligatorii ale legilor: conexiunea logic, a unor fapte de sine stttoare existena unui raport de succesiune sau coexisten valoarea de previziune a conexiunii Hazardul joac un rol important, ignornd existena legilor. ntmplrile neprevzute trec peste legi, le rstoarn. Caracteristicile hazardului: subiectivitatea- este doar un produs al ignoranei noastre const n ntlnirea unor fenomene independente nu are baz intern, nu rezult dintr-o logic a lucrurilor se opune ordinii stabilite prin lege Exist anumite principii ale vieii sociale: a. principiul anticipaiei- preconizeaz modul de manifestare a indivizilor ntr-un anumit cadru b. principiul simulaiei- omul i ascunde adevratul caracter, ncercnd s imite comportamentul celorlali c. principiul individualizrii- individualizarea unui actor sau fenomen

18

d. principiul echilibrului- fenomenele trebuie s fie n armonie i echilibru, ba chiar egale. n societate exist o cauzalitate social inter i supraindividual, care se exercit nu de ctre indivizi, ci de ctre instituii. Cauzalitatea social este de natur psihic, i influeneaz individul nu mecanic, ci psihic. Viaa social este dominat i de probabilitate, inclusiv legile sunt un produs al instabilitii. Pentru a exista i funciona, societatea are nevoie de urmtoarele elemente: ordine ierarhie scop diviziunea muncii coexistena indivizilor influena lor reciproc contiina scopului comun ordine durabil continuitate tradiie Conformismul social se bazeaz pe instinctul tradiiei i al obiceiului, deoarece exist o ascenden social a trecutului asupra prezentului. Generaia este un alt element important. Tradiia poate mpiedica sau ajuta o generaie n activitatea ei, ducnd fie la progresul unei societi, fie la degenerarea ei. Definiie: generaia const ntr- grupare de indivizi, n care vrsta e un factor important, avnd un caracter dinamic, jucnd un rol important n viaa societii. ntre generaii exist continuitate. Solidaritatea este i ea un element important al societtii, ce reflect relaiile dintre oameni i dependena, nevoia care o au unii de ceilali. Solidaritatea poate fi:

19

genetic (familial) uman- psihologic (sentimente morale sau religioase) profesional (aprut n corporaii) de sex (de ex. solidaritatea feminin) Societatea este format din indivizi asociai ptr un scop comun, dar care au i

anumite obligaii. Solidaritatea mbrac alte dou forme: mecanic- cea din societatea primitiv, care i imprim individului anumite idei i credine organic- cea din societatea uman actual- bazat pe diferenele dintre indivizi i nu pe uniformizarea acestora. MULIMEA CA FORM DE REPREZENTARE COLECTIV UMAN Definiie: mulimea este o grupare de oameni adunai n mod ntmpltor, care sub influena unor stimuli comuni, svresc aceeai aciune. Caracteristicile mulimii: cea mai rudimentar i efemer form de sintez social uniune momentan indivizii au un scop ocazional diminueaz puterea de inhibiie intervine sugestia colectiv instaurarea unei stri de automatism mobil influenabil Tipuri de mulimi: omogen eterogen activ pasiv

20

adunat separat cu eluri constante/inconstante AUTORITATEA Societatea are o ordine normativ, regulile fiind create ptr. a-i uni pe oameni, ptr

atingerea unui scop comun. Regulile sunt impuse tuturor, nerespectarea lor ducnd la sancionare. Nevoia de autoritate se explic n primul rnd psihologic, prin sentimentul de supunere fa de ceva superior, necesitatea de a fi protejat de ceva mai puternic. Definiie: autoritatea este o putere exterioar, cu caracter normativ, ce se ntemeiaz pe motive contiente, fiind procesul unei judeci de valoare. Tipuri de autoritate: personal instituional Forme ale autoritii: 1. religioas- printeasc - divin - cleric 2. politic- regal - politico-militar - juridic 3. tiinific- coala - tiinific Nevoia de libertate individual a impus autoritatea democratic, ce are urmtoarele caracteristici: nu abuzeaz de fora executiv i nu-i arog drepturile pe care nu le are i propune s nu fie arbitrar sau prtinitoare

21

CURS 2: ELEMENTE DE DREPT INTERNAIONAL PUBLIC SUBIECTELE DREPTULUI INTERNAIONAL Concepte adiacente: 1. drept intern- drepturile i obligaiile sunt stabilite de stat prin legi 2. drept internaional- aptitudinea de a avea drepturi i obligaii dincolo de sfera naional 3. subiect- entitate titular de drepturi i obligaii internaionale, care poate participa direct la raporturile juridice internaionale. 4. doctrine: - clasic singurele subiecte sunt statele - contemporane- statul este subiect deplin de drept internaional, dar exist i alte subiecte - Scelle, Politis- subiectele de drept pot fi i persoanele fizice 5. Subiecte derivate:- organizaiile internaionale - naiuni i popoare n faza de emancipare - persoanele fizice SUBIECTELE DREPTULUI INTERNAIONAL CONTEMPORAN a. Statele: subiecte originare, depline ale dreptului internaional Caracteristicile statului: populaia, teritoriul, puterea public, suveranitatea. b. Organizaiile internaionale: au autonomie funcional, personalitate internaional sunt subiecte derivate ale dreptului internaional c. Naiunile i popoarele independente- particip la viaa internaional - sunt considerate subiecte de drept, datorit principiului autodeterminrii d. Persoanele fizice- recunoaterea lor ca autori ai crimelor internaionale (rspundere penal internaional), pedepse n baza conveniilor internaionale.

22

n plus dreptul internaional conine prevederi ale drepturilor i libertilor omului, deci persoana fizic este subiect de drept internaional. STRUCTURA STATELOR I CALITATEA LOR DE SUBIECTE ALE DREPTULUI INTERNAIONAL Exist mai multe tipuri de state: unitar compuse- confederaiile, federaiile Exist i uniuni de state: uniuni personale: asocierea statelor cu acelai monarh (un bun exemplu fiind chiar Moldova i ara Romnesc) uniuni reale: asociere cu organe comune i activiti comune i o anumit autonomie a fiecrui stat CONFEDERAIA: de jure- uniune de state creat prin tratate internaionale, avnd organe comune, statele fiind independente i suverane. de facto- scopul confederaiilor a fost pstrarea independenei rilor membre prin mrirea capacitilor lor de aprare. FEDERAIA: stat compus, uniune de state bazat pe interese comune, unitate teritorial i naional organe supreme ale puterii la nivel federal, dar i n fiecare stat dispoziiile organelor federale sunt obligatorii autonomia i competena guvernelor pe teritoriul lor delimitarea atribuiilor se face prin Constituie sunt subiecte de drept internaional asociere ntre Anglia i fostele sale colonii 1931- crearea British Commonwealth of Nations

COMMONWEALTH-UL

23

n prezent, are 40 de state independente, reunite de elemente de origine englez Suveranul Marii Britanii este recunoscut ca ef al Commonwealth-ului fiind o asociere de state independente, subiecte de drept internaional, Commonwealth este la rndul su subiect de drept internaional.

UNIUNEA FRANCEZ (COMUNITATEA FRANCO-AFRICAN) nfiinat prin Constituia Franei din 1946 format din Republica Francez i teritoriile cucerite de aceasta ( n special colonii) n prezent cuprinde peste 40 de state africane, alturi de Frana NEUTRALITATEA STATELOR Exist mai multe tipuri de neutralitate: permanent- obligaia permanent de a nu participa la aliane militare, sau folosirea teritoriului lor n scopuri militare (Elveia i Austria) eventual- atitudinea unui stat fa de un anumit rzboi ( Japonia i Turcia n conflictul Israelului cu rile Arabe n 1967) imparial- atitudinea de neutralitate fa de toi participanii la un conflict difereniat- neutralitate fa de anumite state, dar asisten fa de altele, fr a participa ns la operaiuni militare pozitiv- neangajare militar Statutul de neutralitate permanent- este un statut juridic, nu o situaie de fapt, care nu afecteaz calitatea de subiect de drept internaional, dar trebuie recunoscut pe plan internaional. RECUNOATEREA INTERNAIONAL Dreptul internaional nu recunoate formarea unui stat prin violarea dreptului popoarelor la autodeterminare, for sau ameninarea cu fora, nclcarea principiilor fundamentale ale dreptului internaional. Cile recunoscute ptr apariia statelor sunt:

24

fuziune sau dezmembrare abolirea colonialismului i constituirea de state independente Schimbarea unui regim nu necesit recunoaterea statului, ci a noilor guverne. Definiie: Recunoaterea este un act unilateral al unui stat prin care ia act de

existena unui nou subiect internaional, a unor noi situaii cu consecine juridice i i determin conduita. Exist mai multe cazuri: recunoaterea statelor ca noi subiecte de drept internaional recunoaterea guvernelor recunoaterea micrilor de eliberare naional recunoaterea insurgenilor ntr-un rzboi civil

Controverse de doctrina 1. teoria constitutiv (sec.XIX) existena statului este insuficient ptr. calitatea de subiect al dreptului internaional chiar dac un stat nu este recunoscut, trebuie s i se respecte suveranitatea i integritatea teritorial practica internaional confirm faptul c un stat exist i se manifest indiferent dac a fost recunoscut sau nu (URSS, RDG, Manchuguo) 2. teoria declarativ confirmat de practica internaional recunoaterea este una pur declarativ, prin care se constat un fapt existent deja

FORMELE RECUNOATERII: a. dup ntinderea efectelor: de facto de jure recunoaterea expres: prin acte speciale sau tratate internaionale recuoaterea tacit recunoatere individual

b. dup modul de exprimare:

c. dup numrul subiectelor:

25

recunoatere colectiv

ALTE TIPURI DE RECUNOATERE: a. recunoaterea guvernelor - recunoaterea statelor implic recunoaterea guvernelor - schimbrile guvernamentale nu afecteaz continuitatea statelor, face ca recunoaterea guvernelor s devin o chestiune interstatal - recunoaterea guvernului are un caracter declarativ - n practic exist doctrine care susin nerecunoaterea guvernelor neconstituionale i dreptul de intervenie mpotriva acestora (doctrina Estrada) b. recunoaterea micrilor de eliberare naional - se face n prisma dreptului la autodeterminare - popoarelor i naiunilor li se recunoate n drumul lor spre independen calitatea de subiecte de drept internaional - statul care recunoate , este de acord cu organele reprezentative ale micrii de eliberare i stabilete raporturi cu acestea. Recunoaterea este un ajutor dat n procesul de emancipare popoarelor i naiunilor. c. recunoaterea insurgenilor n rzboiul civil (parte rsculat i parte beligerant) - necesar ptr stabilirea ordinii n desfurarea ostilitilor ntr-un rzboi civil - neutralitatea terilor ntr-un conflict ajut la protejarea cetenilor aflai n zona de conflict - statele tere recunosc poziia de egalitate ntre insurgeni i guvern SUCCESIUNEA STATELOR N DREPTUL INTERNAIONAL Definiie: succesiunea statelor se refer la condiiile transformrii statelor ca subiecte de drept internaional prin dispariia lor, nlocuirea statelor cu subiecte noi, mpriri ale statelor sau modificri teritoriale, prin transfer de teritorii ntre state. Punctul central al succesiunii este transmiterea drepturilor i obligaiilor internaionale, succesiunea fiind o transmitere a suveranitii.

26

Situaiile clasice care au pus probleme de succesiune au fost fuziunea sau dezmembrarea statelor, destrmarea sistemului colonial i apariia noilor state independente, dar i apariia fostelor state socialiste. SUCCESIUNEA LA TRATATE I ORGANIZAII INTERNAIONALE Exist anumite reguli n aceast chestiune: fuziunea sau dezmembrarea statelor duce de regul la continuitatea tratatelor exist rezerve fa de transmiterea integral i automat a tratatelor deja existente fa de noul stat succesiunea la organizaiile internaionale se face prin nelegerea cu noile subiecte de drept internaional la transferurile de teritoriu se aplic legea statului dobnditor pe teritoriul dobndit n cazul statelor formate prin destrmarea sistemului colonial se va aplica de obicei principiul suveranitii noilor state i dreptul popoarelor de a-si hotr noua soart tratatele care contraveneau noii situaii i nceteaz existena de obicei tratatele politice sunt repudiate iar cele economice, comerciale, de transport i telecomunicaii sunt recunoscute succesiunea la organizaiile internaionale se face automat numai n cazul ONU practica arat c varianta acceptat unanim este nenlturarea complet a succesiunii. MANOLIU IOANA-ALEXANDRA GRUPA 6

27

Partea a treia

CAZURI PARTICULARE DE CONFLICTE

Conflicte interetnice
1.Radacinile problemelor interetnicce in Europa Centrala si de Est (CEE)
CEE este o regiune populata de numeroase nationalitati, cu constiinta de sine inca din secolul al IV-lea;unele dintre aceste nationalitati si-au folosit autoritatea si influenta in regiune pentru a domina zeci sau sute de ani: CEE arata ca un mozaic din urmatoarele motive: a.nationalitati diferite: polonezi, ucraineni, lituanieni, cehi, unguri, rusi, romani, dar si "nationalitati noi", precum evreii si tiganii; b.minoritati: in fiecare tara exista intre 3 si 5 minoritati semnificative; c.limbi diferite: din familia limbilor slave (poloneza, rusa, ucraineana, ceha, slovaca etc); d.religii diferite: un amestec romano-catolic, protestant, ortodox-pan-slavist sau ortodx-bizantin si mozaic; Ratiunea acestei diversitati, a unei populatii de 65 milioane de locuitori intr-o zona mai mica decat statul Texas, a fost o perioada lunga a migratiilor intre secolul al IV-lea si pana cel de-al doile razboi mondial. Crestinarea, de asemenea a avut un impact major asupra diversitatii etnice din CEE, intre secolele X si XIII, in care sunt marcante schizma Imperiului Roman, decizia fondatorului statului polonez pentru a opta pentru catolicism.

2.Impactul asupra problemelor etnice


Exista 3 tipuri fundamentale de probleme create de tarile CEE de elementele etnice: rasism si intoleranta, drepturi lingvistice si drepturile minoritatilor.

28

Constitutiile tarilor CEE prevad protejarea si promovarea drepturilor minoritatilor, iar in ceea ce priveste drepturile lingvistice, exista practici diferite, de la "utilizarea limbii in relatiile cu autoritatile guvernamentale" pana la "folosirea limbilor pentru educatie si cultura a minoritatilor' . Diferentele se datoreaza si realitatilor demografice, caci statele cu procente mari de cetateni minoritari sau cu mai multe limbi ale minoritatilor acorda mai multe drepturi decat cele in care procentul minoritarilor este infirm. Autoritatile guvernamentale trebuie sa mentina un canal de comunicatii cu reprezentantii minoritatilor, fie prin mecanisme clare, fie natural, dar alte state CEE isi izoleaza minoritatile si ignora necesitatile acestora in domeniul educatiei, mass-media, accesului la traducatori etc.

3.Minoritatile
Charta ONU subliniaza mentinerea si intarirea pacii internationale si securitatii prin dezvoltarea unor reletii de prietenie si colaborare intre statele suverane egale, cu respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minoritatilor. CEE este constituita din state in care minoritatile ocupa ponderi diferite, Polonia fiind cel mai aproape de statul-natiune: a.Polonia: 38,6 milioane locuitori, dintre care 97,7% polonezi. 1,2% germani si 0,8% ucraineni; b.Ungaria: 10,4 milioane locuitori, dintre care 94,9% maghiari si 4,8% tigani; c.Cehia: 10,3 milioane locuitori, dintre care 94,4% cehi, 2,5% slovaci; d.Romania: 22,5 milioane de locuitori, dintre care 89,5% romani, 7,1% maghiari, 1,8% tigani si 0,5% germani; e.Slovacia: 5,4 milioane de locuitori, dintre care 85,7% slovaci, 10,6% maghiari, 1,6% tigani; f.Lituania: 3,7 milioane de locuitori, dintre care 81,4% lituanieni, 8,3% rusi, 6,9% polonezi, 1,5%belarusi si 1,1% ucraineni; g.Belarus; 10,3 milioane de locuitori, dintre care 77,9% belarusi, 13,2% rusi, 4,1% polonezi; h.Ucraina: 50,3 milioane de locuitori, dintre care 72,7% ucraineni, 22,1% rusi, 0,9% belarusi; i.Estonia: 1,5 milioane de locuitori, dintre care 65,2% estonieni, 28,1% rusi, 2,5% ucraineni; j.Letonia: 2,5 milioane de locuitori, dintre care 55,3% letoni, 32,5% rusi, 4,1% belarusi, 2,8% ucraineni, 2,2 polonezi.

4.Tezele esentiale ale conflictelor interetnice


- prosperitatea intr-o tara acopera si estompeaza problemele etnice; - dictatura intr-o tara poate suprima problemele etnice, dar va readuce aceste probleme, alta data, conducatorilor acelei tari; - istoria a invatat tarile din Europa Centrala si de Sud-Est cum sa reactioneze si sa rezolve problemele etnice sau cele istorice, ptrin intermediul mijloacelor democratice. 29

5.Prevenirea conflictelor etnice (punctul de vedere al Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE)
Chestiunea prevenirii conflictelor a intrat pe agenda CSCE la inceputul anilor '90 si au creat pozitia de Inalt Comisar pentru Minoritati Nationale al carui mandat este sa actioneze din timp si sa avertizeze din timp asupra problemelor legate de tensiunile implicand minoritatile nationale. Primul punct din agenda diplomatiei preventive este avertizarea si actiunea din timp: aceasta ajuta la evitarea unei crize costisitoare; reconstructia post-conflict costa miliarde de dolari, in schimb investitiile necesare prevenirii conflictelor sunt mai utile si ieftine pentru comunitatea internationala. Un conflict nu trebuie ignorat doar pentru ca nu se afla in prim-planul massmedia: trebuie intarite relatiile fragile si procesele de pace tocmai pentru a evita recaderea de criza deschisa, iar pentru a aborda problemele este necesara intelegerea cauzelor profunde ale conflictelor si in cazul problemelor sensibile de cultura, istorie si simbolism, trebuie indepartate cu atentie elementele romantice pentru a ajunge la problemele de substanta. O alta observatie generala este ca tensiunile interetnice provin deseori de la o lipsa de comunicare; de aceea, dialogul deschis este o cerinta importanta pentru inlaturarea perceptiilor gresite si construirea increderii intre parti, primul pas fiind acela de a aduce partile la comunicare directa, la formularea preocuparilor si la gasirea solutiilor constructive si de cooperare la problemele lor. Participarea minoritatilor nationale la viata publica este o componenta esentiala a unei societati fara conflicte, iar sansele tensiunilor interetnice sunt semnificativ reduse daca minoritatile simt ca au un rol in societate. Statul trebuie sa se obisnuiasca cu diversitatea culturala si toti cetatenii statului trebuie sa cunoasca limba de stat; lipsa cunoasterii limbii de stat blocheaza procesul de integrare, in timp ce cunoasterea comuna a acesteia asigura sanse egale pentru toti.

Perspctivele relatiilor interetnice


Nu avem nici o garantie ca lumea se va misca in aceeasi directie, insa trebuie sa intarim democratia si sa urmarim respectarea anganjamentelor care au fost deja luate; Inaltul Comisar OSCE pentru Minoritati trebuie sa ajute si sa monitorizeze procesul de implementare a reformelor juridice si politice. Crearea unor cadre noi pentru protectia minoritatilor este singura sansa pentru definitivarea proceselor pe termen lung ale integrarii, care creeaza societati stabile, armonioase, pluraliste. O alta provocare majora pentru regiune priveste comunitatile de romi, care nu inseamna prevenirea unui conflict interstatal, dar priveste problemele educative si lingvistice, excluderea totala, participarea politica si absenta dialogului. Problemele interne ale unui stat nu raman numai in limita frontierelor, ci sunt subiecte ale preocuparilor directe si legitime ale tuturor statelor si nu apartin exclusiv statelor vizate. In sfarsit, o alta provocare este echilibrarea autodeterminarii cu integritatea 30

teritoriala, care solicita extinderea posibilitatilor de abordare a autoguvernarii teritoriale si neteritoriale.

6.Prevenirea conflictelor etnice in sud-estul Europei


La inceputul secolului XX au avut loc doua razboaie balcanice: primul, intre aliatii balcanici si Imperiul Otoman, iar al doilea, intre tarile aliate pentru impartirea Macedoniei in bucati ( Grecia, Bulgaria si Serbia ). Dizolvarea imperiilor a dus la crearea unor state, iar la stabilirea frontierelor din Balcani nu sa acordat atentie realitatilor etnice din regiune; in acest proces, comunitatile etnice au fost rupte, iar existenta lor a fost chiar negata de anumite state balcanice. Cel de-al doilea razboi mondial nu a adus modificari, dar a dus la cresterea respectului fata de realitatile etnice ale zonei. Toate conflictele interetnice ale ultimilor 10 ani au fost, de fapt, lupte pentru teritorii, in special, in atacul lui Milosevici impotriva Kniska Krajina, Slovenia de Est, o parte a Sloveniei de Vest din Croatia si 72% din teritoriul Bosniei Hertegovina, in timp ce pe teritoriul sarb s-a trecut la epurare etnica masiva. Exista unele tari care nu recunosc minoritatile etnice precum: Grecia nu recunoaste minoritatea macedoneana, Turcia pe cea albaneza, Bulgaria ignora minoritatea turca.

Cum pot fi prevenite conflictele din zona?


- prin respecatrea stricta a frontierelor existente in regiune; - comunitatea internationala trebuie sa treaca la adoptarea unui document tehnic pentru definirea foarte clara a statutului legal al minoritatilor etnice, a drepturilor lor nuantate, dar si a datoriilor, in special respectarea integritatii teritoriale si a ordinii de drept in statele in care traiesc; - trupele SFOR si KFOR trebuie mentinute macar urmatorii 10 ani; - cresterea economica poate fi o sansa pentru stabilizarea regiunii; - un rol important il poate avea pactul de stabilitate; - toate statele regiunii trebuie sa coopereze cu comunitatea internationala pentru a creste influxul de investitii straine directe; - UE si NATO ar trebui sa arate o mai mare intelegere fata de interesele, necesitatile si problemelor tarilor Europei de Sud-Est si sa le asigure sanse crescute in perspectiva aderarii in organisme ca membre cu drepturi depline.

ANAMARIA GALCA GRUPA 6

31

Dimensiunea umanitar a conflictelor. Problema refugiailor n Balcani Crizele declanate n Balcani dup 1991 au supus comunitatea internaional la un efort militar i umanitar fr precedent. 3 milioane de oameni au fost antrenai ntr-un vrtej violent din cauza conflictelor interetnice din zon, lucru ce a dus la creearea unui climat favorabil abuzurilor asupra drepturilor omului i asupra legilor internaionale. Rspunsul dat de comunitatea internaional, prin organismele sale, a fost unul confuz i ntrziat. Imensele dislocri de populaie ntrein focul conflictului n regiunea Balcanilor. Rentoarcerea refugiailor n locurile de batin este imposibil. De asemeni, stabilirea lor ntr-o alt zon este dificil, deoarece nici un stat nu i asum responsabilitatea oferirii de sprijin i susinere refugiailor. Biroul naltului Comisariat ONU pentru Refugiai (UNHCR) susine necesitatea unei soluii regionale pentru restabilirea populaiei dislocate. Cu toate c au fost aplanate conflictele majore prin acorduri de pace forate, Balcanii se afl nc ntr-o situaie tensionat. Cursul special 2: Terorismul Conflicte de generaia a treia O periodizare a conflictelor contemporane ar putea arta astfel: prima generaie este situat istoric n perioada dintre asasinarea lui Franz Ferdinand (1914) i ncheierea celui de-al doilea rzboi mondial (1945) i este caracterizat de existena unui numr mare de state-mari, al cror scop este maximizarea puterii, iar aranjamentele de securitate se realizeaz prin mprirea sferelor de influen; ce-a de-a doua generaie ncepe cu semnarea Tratatului de Pace de la Paris (1947) i se termin cu destrmarea Uniunii Sovietice (1991). Aceasta perioad este caracterizat de bipolarism, iar principalul conflict a fost Rzboiul Rece.

32

a treia generaie a nceput la 11 septembrie 2001 i este caracterizat de globalizarea cu geometrie variabil n care conflictele se poart ntre actorii globali existeni i noul actor: terorismul. Sistemul relaiilor internaionale dup 11 septembrie Geometria variabil se refer la faptul c nc nu s-a stabilit dac noua lume de dup 1991 este una unipolar, avnd ca hegemon absolut SUA sau este una multipolar, n care multitudinea de super-puteri sunt ntr-o continu competiie mai mult sau mai puin echitabil. Cert este c au aprut noi criterii culturale de ierarhizare a actorilor mondiali, criterii care atest condiia de hegemon absolut a SUA n aria cultural a lumii. Mai pe scurt, n ceea ce privete coportamentul, geometria variabil a lumii actuale s-ar traduce astfel: o tendin general de trecere la democraie liberal, ciocniri identitare la nivel naional, ideologic i civilizaional, dar i la nivelul subdiviziunilor identitare. Dac pn la 11 septembrie 2001, problemele cele mai grave ale lumii erau criminalitatea transnaional, migraia capitalului, btlia pentru noi piee etc., dup aceast dat, lumea a constatat apariia unei noi probleme n postura unui nou actor global ce contest rolul de hegemon al SUA i anume, terorismul. Terorismul combin virtuile criminalitii transfrontaliere, mobilitatea traficului de pesroane, arme, droguri etc., cu oportunitile pieei de capital, ale micrii rapide de fonduri, care pot alimenta activiti legale sau ilegale cu scop lucrativ sau structuri criminale, pentru subminarea autoritii de stat, legalitii sau chiar a puterii la nivel mondial. Apariia terorismului ca actor global a generat schimbri masive n sistemul internaional: peste noapte lumea s-a globalizat dup noi reguli. ns acest globalizare rapid a dus la arderea unor etape lungi de negocieri n termeni de putere, n special cu China i Rusia. Absena acestor negocieri a dus la construirea unei structuri globale imperfecte i, oarecum, nelegitime. Terorismul un actor global

33

Terorismul a luat natere, n mod paradoxal, sub privirile i susinerea marilorputeri n perioada Rzboiului Rece. Teroare a fost instituionalizat de puteri ca SUA, pentru a putea folosit n luptele cu insurgenii din zonele problem ale lumii. Nu poate fi negat faptul c terorismul a fost un instrument i o creaie a statelor. Perioada de sfarit a Rzboiului Rece a fcut ca acele grupuri teroriste create de state s fie lsate n umbr. ns, acestea au dispus n continuare de armament i de mijloace necesare existenei. Cum relaia cu marile puteri se rcise, aceste grupuri s-au regsit, au creat o reea la nivel mondial i au ntors armele impotriva statelor ce le-au creat. Astfel a aprut terorismul ca i actor mondiat de temut. The new challenger cum este numit, terorismul, fost instrument al statelor, are la rndul su propriile instrumente. Acesta deine o reea mediatic i de propagand (postul Al-Jazeera), un numr mare de cotidiane naionale n majoritatea statelor arabe i africane, dar i formatori de opinie care scriu in toate marile publicaii ale lumii. De asemenea, deine controlul unui numr mare de structuri religioase, etnice, naionaliste etc. Financiar, acetia dein cei mai buni brokeri i avocai i reuesc s spele sume exorbitante de bani prin intermediul unor afaceri legale. Controleaz 7% din economia legal mondial i 25% din PIB-ul global. Militar, sunt dotai cu cele mai pregtite echipe, dein armament i echipamente de ultim generaie si arme nucleare. Terorismul are o organizare polimorf cu autonomie crescut a celulelor sale, care prefer lupta de grup ce presupune fore restrnse, un grad mare de motivaie individual i nclinaia pentru utilizarea oricror mijloace in scopul atingerii obiectivului. Fcnd o paralel ntre occidentalism si terorism, putem nelege mai bine ce presupune terorismul i ne putem imagina cu uurin cum va arta lumea dac nu vom stopa extinderea i dezvoltarea acestui actor extrem de puternic. E limpede c noile provocri ale lumii contemporane au pus analitii n dificultatea de a gsi soluii viabile i de a prezice viitorul. Dificultatea aceasta vine din inexistena precedentelor istorice a fenomenelor precum cel de la 11 septembrie. Se pare c exist ins ipoteze de lucru ce pot constitui baze reale de pornire pentru elaborarea modelului viitorului.

34

BRU MARICELA, Grupa 6

Partea a IV Institutionalizarea Conceptelor de Crisis Management Cursul 1: Institutionalizare Diplomatie preventiva si managementul prevenirii conflictelor Odata cu sfarsitul Razboiului Rece la inceputul anilor 90 a fost pusa problema diplomatiei preventive , ca masura de prevenire si anticipare a conflictelor posibile . In anul 1992, Consiliul de Securitate al ONU a cerut recomandari cu privire la imbunatatirea capacitatii Natiunilor Unite in domeniul diplomatiei preventive , prevenire a conflictelor si asigurare a pacii. Fostul Secretar General ONU intre anii 1992-1996 , Boutros Boutros Ghali , a dedicat in a sa O agenda pentru pace un capitol intreg diplomatiei preventive , acest concept fiind introdus pe o baza egala cu conceptele de peace keeping mentinere a pacii , peace enforcement- intarirea pacii , peace making consolidarea pacii , diplomatia preventinva reprezentand din acest moment o prioritate a ONU. Fostul presedinte al Statelor Unite , J. Bush , precum si fostul Secretar de Stat Warren Christopher au afirmat imporanta acestui concept diplomatia preventiva. Alti sustinatori ai diplomatiei preventive sunt Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa care stipuleaza in Carta de la Paris pentru o noua Europa gasirea unor noi forme de cooperare si prevenire a conflictelor prin mijloace politice. La rindul sau, Organizatia Unitatii Africane in 1993 a stabilit un nou mecanism, care are drept obiectiv primar anticiparea si prevenirea conflictelor. Partea a patra din cartea Analiza de Conflict sintetizeaza elemente definitorii pentru fiecare concept in parte, facand si o scurta carcaterizare a ONU , NATO , OSCE. Cele doua Razboaie Mondiale , precum si Razboiul Rece au zrduncinat scena internationala, accentuand importanta prevenirii unor conflicte armate sau nu, intre state. Prin urmare, prevenirea conflictelor este sinonima cu diplomatia pacii , facandu-se 35

necesara o diplomatie preventive datorita falimentului sistemului de pace dupa primul Razboi Mondial( Liga Natiunilor, CSCE- devenit mai tarziu OSCE o structura importanta , fara mijloace de interventie, cooperare sugestiva) stabilitatii relative a sistemul international., a relatiei NATO Pactul de la Varsovia, precum si pacifismul ideologic promovat de blocul comunist pentru subminarea blocului occidental. Un rol foarte important este acela jucat de trupele ONU pana in anul 1989 (in special in timpul crizelor Razboiului Rece ) in procesul de decolonizare. Dupa perioada Razboiului Rece, tendintele bipolare au fost inlocuite de unele multipolare, s-au accentuat conflictele interne si cele de tranzitie cu ecou regional , precum s-a accentuat si numarul acestor conflicte . Procesul de tranzitie de la bipolarism la multipolarism , de la dictatura la democratie, de la economie centralizata la una privatizata a generat conflicte de tipul crizelor economice, sociale ce au dus la crize politice, a aparut societatea civila. Pot fi amintite si alte cauze precum prabusirea experimentelor federaliste URSS si RSF Iugoslavia , care au generat razboaie , dizolvarea Pactului de la Varsovia, CAER reprezentand un vid in relatiile cu tara noastra, aparitia unor noi minoritati importante in cadrul statelor nationale, tendinta de a crea spatii identitare noi in cadrul noilor state independente, pe criteriul puritarii etnice, absolutizarea elementerlor etnice si religioase : Huntington care reia teoria lui Arnold Tonybee; ruptura intre catolicismul occidental si modern versus ortodoxismul colaborationist; religia musulmana oprimata in Europa. I. ONU : - 282 dispute intre 1945-1981, dintre care majoritare au fost cele armate. ONU a rezolvat mai mult de jumatate 65% din conflicte pana in 1965 . Dupa 1981, URSS a renuntat la utilizarea dreptului de veto in Consiliul de Securitate, a acceptat medierea in Afghanistan, in anii 90 a votat pentru sanctionarea invaziei irakiene in Kuwait. Ca si prioriati dupa anii 90 ONU semnaleaza : drepturile omului si ale minoritatilor, prevenirea conflictelor interetnice ( caracter intern al disputelor); alte activitati intreprinse de ONU ar fi monitorizarea zonelor demilitarizate, controlul vanzarilor de armament, asigurarea alegerilor libere. Sunt introduse noi concepte precum Peace Keeping cu variantele peace-builiding, peace searching, peace enforcement- un exemplu al peace enforcement ar fi Razboiul din Golf unde s-a folosit forta pentru a impune pacea. Consiulul de Securitate cuprinde cinci membri permanenti : SUA, CHINA, FRANTA, FEDERATIA RUSA, MAREA BRITANIE care acopera majoritatea

36

cheltuielilor peace-keeping-ului. Apar interventii sub forma unor sanctiuni internationale : embargo economic si comercial. Considerata de asemenea paravan pentru actiunile Statelor Unite. Ca si tipuri de actiuni ONU, are in vedere reinstaurarea ordinii UNAVEM II-III United Nations Angola verification Mission- a doua misiune ONU de peace-keeping, in timpul razboiului civil din Angola Africa. , mentinere a pacii UNPROFOR , UNPROFOR I-II United Nations Protection Force- prima actiune de peace-keeping in Croatia si Bosnia-Hertegovina, UNOMSA- United Nations Observer Mission in South Africa Misiunea ONU de supraveghere in Africa de Sud, implementarea dreptului la autodeterminare si mentinere a pacii, neamestecul in treburile interne ale unui stat, avand ca scop dialogul si pacea Carta ONU. Indiferent de dificultati , operatiunile ONU au imbunatatit situatiilor tensionate. ONU intampina insa si dificultati precum dificultatea conducerii trupelor multinationale, coordonarea functiilor militare ONU cu cele civile , politice, umanitare , implicarea ONG-urilor din afara ONU, implicarea autoritatilor guvernamentale in dirijarea propriilor trupe ( ex: Somalia), caracterul multinational al trupelor ONU. Unitatea de comanda in cadrul ONU : Secretarul General aflat sub autoritatea Consiliului de Securitate. Structura executiva a ONU este compusa din Departamentul de Probleme Politice arma politica a ONU , Departamenul de Operatiuni de Mentinere a Pacii arma operationala , Departamentul de Probleme Umanitare. Creste importanta cercurilor de experti din jurul Secretarului General, Oficiul Executiv al Secretariatului General cunoaste o expansiune. Integrarea verticala : Departamentului de Operatiuni de mentinere a Pacii i-a fost crescuta componenta de conducere, in 1993 Departamentul de Operatiuni de Pace ia nastere cu scopul de a mentine pacea , si de a implementa operatiuni de ordin electoral si umanitar, a fost organizat Departamentul de Clasificare pentru controlul professional si implementarea exacta a deciziilor luate la centru. II. OSCE. A fost fondat in urma Actului Final de la Helsinki 1975 ( CSCE), promoveaza diplomatia preventiva , fiind un organism de traditie in gestionarea conflictelor si asigurarea securitatii, introduce noi metode de gestionare dupa 1989, cinci ani mai tarziu transformandu-se din forum de cooperare in organizatie ; singurul

37

organism care contine toate tarile europene si fostele state sovietice, are ca scop prevenirea si managementul crizelor. Sensurile diplomatiei preventive: prevenirea conflictelor din fasa, prevenirea evolutiei de la disputa la conflict, eliminarea conflictelor. Succesul diplomatiei preventive depinde de gradul de sprijin politic din partea celor interesati in disputa , selectionarea prudenta a mijloacelor politico-diplomatice care sa fie aplicate , balansarea intre diplomatia publica si cea discreta. OSCE nu dispune de mijloace tehnice de rezolvare a conflictelor pe cale militara ci doar solutii politicodiplomatice . Dificultati si limite ale OSCE. Organizatia prezinta o ineficacitate practica, lipsa de instrument militar, lipsa unui fond OSCE , precum si caracterul complicat si consensual al deciziilor si solutiilo propuse. Misiuni interetnice au avut loc in Europa Centrala si de Sud Est . In anul 1992 a fost creat Inaltul Comisariat pentru Minoritatile Nationale fiind cel mai elaborat instrument al OSCE pentru prevenirea conflictelor. Obiectivele misiunilor OSCE ( Kosovo , Voivodina , Macedonia, Georgia) au fost asumarea rolului de avocat al poporului OMBUDSMAN pentru partile aflate in conflict, rol de intermediar pentru contactele intre parti si actorii externi, partener de incredere in dialogul cu partile si consilier pe diverse probleme, misiuni in colaborare cu ONU UNOPROFOR Georgia , Abhazia, Macedonia, rapoartele OSCE se transmit birourilor secretariatului ONU New York si Geneva. III. NATO . Nato are rol in managementul crizelor si identificarea riscurilor, stabilitatea europeana , intre anii 1992-1993 a cooperat cu CSCE si ONU, este astazi singura organizatie capabila sa raspunda conceptului multifunctional peace keeping, foloseste forta numai in aparare. Capabilitati : - operatiuni de conducere , sistem de comanda si control colectiv, sisteme de transport, infrastructura moderna, forte militare moderne , cu experienta, resurse strategice, capabilitati navale, infanterie, forte militare in zone de conflict. Alte instrumente si sarcini : Organizarea de alegeri libere, prevenirea anarhiei, operatiuni de reconstructie si revenire la o viata normala, Parteneriatul pentru Pace .

38

Cursul 2 Prevenirea conflictelor in viziunea moderna a ONU ONU vede prevenirea conflictelor ca o tinta ce implica eforturi politice , diplomatice, umanitare si de dezvoltare care incearca sa previna conflictele , sa anticipeze cauzele acestora si sa construiasca o pace sustenabila. Aceasta tinta include trei metode : diplomatie preventiva, desfasurarea preventiva a fortelor de mentinere a pacii si dezarmarea preventiva. O dimensiune pe termen lung care sa previna reparitia a conflictelor or reprezinta rolul ONU in activitatile de peace building, este necesara analizarea profunda a conflictelor pentru a construi un mediu social stabil. a. Diplomatia preventiva aplicata din timp este metoda cea mai eficienta pentru a slabi tensiunile inaintea izbucnirii unui conflict. Operatiunile ONU pentru diplomatie preventive include misiuni fact finding, vizita trimisilor speciali la zonele sensibile. In anul 1999, cand Consiliul de Securitate a condamnat masacrul albanezilor kosovari din satul Racak si a remarcat modul in care populatia evolua spre o criza umanitara, aceasta a fost blocata de reducerea tensiuni intre parti si de interventia umanitara sub auspiciile NATO; in anul 2000, sarbii au devenit de data aceasta tinta violentelor, raspunsul Consiliului a fost de a proteja pe toti aceia vulnerabili, iar in 2001 si-a anuntat sprijinul pentru a crea o socitate multietnica stabile si democratica in Kosovo Consiliul a trecut de la diplomatie preveventiva , la interventie umanitara iar apoi la peace building. b. Desfasurarea preventiva de forte eforturile pe cai diplomatice pot fi sustinute cu success de desfasurari preventive de forte raspuns militar. Un exemplu ar fi cel al Macedoniei, unde amenintarile interne si externe au fost evaluate , monitorizate de catre ONU- activitati ce au determinat difuzarea acumularilor de tensiune prin invitarea diferitelor partied politice la mese rotunde frecvente. In martie 2001 , Consiliul de Securitate a condamnat violenta extremistilor , Secretarul General a recunoscut eforturile macedoniei de izolare a grupurilor armate extremiste. c. Dezarmarea preventiva reprezinta necesitatea de a supraveghea fluxurile de arme conventionale si comertul ilegal de arme . O astfel de operatiune soldata cu

39

success a avut loc in Albania in 1997 , cand , tara se confrunta cu o criza politica si una umanitara , Consiuliul de Securitate a adoptat o rezolutie care autoriza desfasurarea fortei multinationale de protectie Operatiunea Alba mandat de a proteja convoaiele umanitare. Cum ONU nu avea mandate de a dezarma si colecta armele furate din arsenalele militare , a fost inaugurat Gramsh Weapons Collection Project care exista si astazi ca actiune preventive care a colectat mii de arme. d. Peace building implica activitati pe termen lung care sunt directionate sa amelioreze cauzele profunde ale conflictelor, include activitati de instalare a institutiilor democratice, buna guvernare , norme de drept si drepturile omului. Procedura este costisitoare : miliarde de dorlari cheltuite pentru fundatiile unu stat stabil prin implementarea Acordului de Pace Bosnia-Hertegovina. In Kosovo , Consiliul de Securitate a emis un plan de pace in patru puncte : stabilirea unui cadru legal pentru autoguvernare provizorie, intarirea efectiva a legii si sistemului judiciar etc e. Etapele temporare ale prevenirii conflictelor . Yasushi Akashi , presedintele centrului japonez pentru diplomatie preventive , fost negociator ONU pentru fost Iugoslavie recunoaste existenta a patru stagii cronologie in prevenirea conflictelor. 1. prevenirea generala care depinde de schimburi economice, reducerea disparitatilor in standardele de viata, realizarea unui simt al echitatii si justiei mai relevant.2. cand conflictul este imminent , atunci Secretarul General ONU si alte institutii pot fi de ajutor. 3. etapa aceasta incepe dupa izbucnirea conflictului, cand eforturile sunt canalizate inspre incetarea focului si ultima etapa 4. dupa convenirea incetarii focului, dupa incheierea acordului de pace, dupa ce au avut loc alegeri, dupa ce pacea a fost consolidata prin reconcilierea intre grupuri, prin ajutor umanitar, sunt instituite masurile necesare reconstructiei economice pe termen lung, instaurarea legii si ordinii, demobilizarea. f. Intarirea capacitatii ONU de prevenire a conflictelor Una din problemele prevenirii conflictelor este legata de prezentarea statelor membre ONU unei analize cost/beneficiu, alt aspect este necesitatea ca personalul ONU sa poata afecta timp si efectiv pentru strategii de prevenire, printre activitatile de zi cu zi.

40

Exista patru mecanisme care au contribuit direct la indeplinirea acestei transformari graduale : 1 Departamentul pentru Treburi Politice al ONU, 2. Comitetul Interdepartamental pentru Coordonare, 3. Secretariatul General precum si 4.cursurile realizate de staff-ul ONU la Torino pentru a transmite experienta in prevenirea conflictelor. g. Viitorul prevenirii conflictelor in cadrul ONU. Prevenirea este intr-un process de crestre si poate avea loc doar cu cooperarea statului supus riscului, responsabilitatea primara revenindu-i acestuia, iar prevenirea conflictelor nu trebuie sa aiba rezultat amanarea dezastrului ci trebuia sa construiasca fundamentele unei paci sustenabile, ONU trebuia sa lucreze cu actorii regionali , organizatii regionale care pot aborda problema la nivel regional. Ajutorul international trebuie oferit in cel mai incipient stadium posibil si trebuie sa prigveasca cauzele adanci ale conflictelor. Prevenirea efectiva presupune vointa politica sustinuta a statelor membre , resursele necesare trebuie oferite impreuna cu sprijinul politic din partea statelor care au influenta asupra partilor in conflict. Cursul 3 NATO si elemente contemporane de prevenire a conflictelor 1.Declaratia de la Washington Summitul NATO 23-25 aprilie 1999 NATO reprezinta un angajament comun de aparare a popoarelor , teritoriilor si libertatii , pe baza democratiei , drepturilor omului si statului de drept; incredere, cooperare si aparare colectiva , promovare a pacii, stabilitatii si libertatii, se opune incalcarii drepturilor omului, razboiului. Este o alianta deschisa spre noi membri , fiind un parteneriat vital intre Europa si America de Nord. 2.Comunicatul Comun : O alianta pentru secolul XXI a. o alianta mai mare, mai flexibila, mai capabila cu noi misiuni . NATO21 inseamna un concept strategic actualizat , largirea Aliantei, construirea Securitatii Europene si Identitatii de Aparare in cadrul Aliantei

41

b. Conceptul Strategic corespunde noului mediu de securitate al Aliantei si include forte mai usor de desfasurat. c. Angajament fata de deschiderea Aliantei si admiterea de noi membri pentru o Europa intreaga si libera , orice tara democrata europeana a carei admitere indeplineste obiectivele Tratatului va fi luata in considerare. d. Recunoasterea hotararii UE de a dispune de capacitate de actiune autonoma, de a lua decizii acolo unde NATO nu este angajata; adaptarea NATO la operatiuni conduse de UE, asigurarea accesului UE la capacitate de planificare NATO.

3. Rolul NATO in fosta Iugoslavie In fosta Iugoslavie prezenta SFOR The Stabilisation Force o actiune de peacekeeping multinationala condusa de NATO a fost esentiala pentru mentinerea pacii , a securitatii si implementarea aspectelor cu privire la Actul de pace de la Paris din 1995. SFOR a colaborat cu Inaltul Reprezentant pentru Minoritati, Tribunalul Penal International penstru fosta Iugoslavie , OSCE , insa nu a putut fi mentinuta la nesfarsit. Securitatea in Balcani fiind esentiala pentru stabilitatea durabila in zona euro-atlantica. 4. Noul Concept Strategic al NATO Istoric Conceptul Strategic pentru apararea zonei nord-atlantice a fost elaborat pentru prima oara in 1949-1950, si stabilea o strategie de operatiuni pe scara larga pentru aparare teritoriala , utilizand o strategie numita represalii in masa si se axa pe descurajarea oricarui atac . Aceasta strategie a fost inlocuita in 1967 de strategia raspunsului flexibil , urmand ca in 1991 sa fie finalizat al treilea Concept Strategic primul document public. In 1997 a inceput elaborarea noului concept dat publicitatii dat in 1999 la Washington. Noul concept : interventia dincolo de granitele Aliantei

42

Obiectivul si sarcinile Aliantei sunt reprezentate de conceptul de pace justa si durabila in Europa , avand in vedere riscurile la adresa securitatii :incertitudinea, instabilitatea din interirorul si din jurul zonei euro-atlantice, post-stabilitatea crizelor regionale de la periferia Aliantei, dificultati economice, sociale si politice, rivalitati etnice si religioase, dispute teritoriale, incalcarea drepturilor omului, raspandirea globala a tehnologiei folosita la producerea armamentelor, operatiuni informatice destinate sa distruga sistemele operationale ale NATO,acte de terorism, sabotaj, crima organizata. 5. Relatiile NATO- Rusia La data de 27 mai 1927 a fost semnat la Paris Actul Constitutiv NATO- Rusia pentru relatii bilaterale, cooperare si securitate, ideea ce a generat acest acord fiind interesul reciproc pentru aceleasi probleme de securitate in regiunea euro-atlantica ( instabilitate regionala, proliferarea armelor de distrugere in masa) scopul fiind constructia unei Europe nedivizate. In baza acestui acord a fost creat Consilul Comun Permanent. In anul 1999 NATO si Rusia au cazut de acord asupra adoptarii unui Concept Strategic al NATO. In domeniul armamentului , s-a cazut de acord cu privire la cooperarea stiintifica in domeniul apararii. Fortele ruse au participat sub comanda NATO in Bosnia ( SFOR). NATO si Rusia au convenit asupra recunoasterii autonomiei Kosovo si nu a independentei . In urma operatiunilor aeriene aliate desfasurate in Iugoslavia , Rusia a suspendat cooperarea cu NATO. 6. Relatiile NATO- Ucraina In data de 24 aprilie 1999, cu ocazia summit-ului , NATO si Ucraina au hotarat in Comisia NATO-Ucraina ( infiintata in 1997) implementarea Parteneriatului Distinctiv intre NATO si Ucraina. NATO recunoaste importanta Ucrainei independente , stabile si democratice pentru dezvoltarea Europei , sprijinindu- i integritatea teritoriala, dezvoltarea economica si statutul de tara lipsita de arme nucleare.Anul 1997 marcheaza anul in care a fost semnat Memorandumul de intelegere , iar la Kiev a fost deschis un centru de documentare NATO. Ucraina contribuie cu forte la SFOR in Bosnia si are candidati la misiunile OSCE., devine membru al Parteneriatului pentru Pace PFP. 7. Dialogul Mediteranean

43

Dialogul Mediteranean a fost creat in 1994 si are in componenta 6 tari : Egipt, Israel , Iordania, Mauritania, Maroc si Tunisia si are ca scop crearea unor bune relatii ,promovarea securitatii si stabilitatii in Bazinul Mediteranean. Domeniile de cooperare sunt securitatea si apararea , informatiile, masurile de urgenta civila si stiinta, implicarea difera de la tara la tara si se limiteaza la capacitaea financiara de participare a unor tari. NATO doreste imbunatatirea dimensiunii politice a dialogului in domenii de interes pentru cele sase tari. Activitatea se rezuma la cursurile Scolii NATO, burse internationale de cercetare in domeniul securitatii in lumea araba, mediteraneana si in zona Mediteranei de est. Egiptul , Iordania si Marocul au participat sub conducerea NATO la SFOR. In 1999 NATO a organizat 49 activitati militare cu participarea tarilor Dialogului Mediteranean in domeniile salvarii vitimelor, sigurantei maritime, evacuarii medicale, sustinerea pacii, ajutoare umanitare. NATO si conflictele din fost Iugoslavie 1. NATO si Bosnia-Hetergovina. Din 1992 pana in 1995 , la semnarea Acordului de la Dayton , NATO a sustinut obiectivele ONU in fosta Iugoslavie prin actiuni militare, maritime si aeriene : monitorizarea si aplicarea sanctiunilor ONU in Adriatica, monitorizarea zonei interzise de ONU accesul avioanelor deasupra Bosniei si sprijinirea Fortei de Protectie ONU UNPROFOR in lovitura aeriana pentru slabirea orasului Sarajevo. Operatiunea JOINT ENDEAVOUR a fost lansata in decembrie 1995 in care 60 000 soldati IFOR au facilitate aplicarea aspectelor militare ale acordului de la Dayton. IFOR a fost inlocuita de SFOR in vara anului 1998.

2. Conflictul din Kosovo In anul 1998 s-a declansat un conflict intre fortele militare si de politie sarbe si UCKarmata Kosovo (de eliberare) care a dus la moartea a peste 1 500 albanezi si s-a soldat cu peste 400 000 de refugiati, conflict de eliminare a autonomiei provinciei Kosovo, locuita majoritar de albanezi, de catre Slobodan Milosevic in 1989. Comunitatea internationala a fost ingrijorata de consecintele umanirtare si de riscul de extindere a

44

conflictului. Consiliul NATO a autorizat loviturile aeriene care sa determine retragerea trupelor sarbe din Kosovo in 1998, acestea fiind suspendate dupa ce Milosevic a acceptat ,formal, retragerea. Anul urmator, Consiliul de Securitate ONU a emis Rezolutia 1999 prin care condamna folosirea excesiva a fortei de catre Belgrad ( Milosevic). OSCE a infiintat o Misiune de Verificare in Kosovo, iar NATO o Misiune de Verificare Aeriana. Intre ianuarie 1999 si iunie , Consiliul de Securitate ONU reuseste sa adopte Rezolutia 1244 ce propunea desfasurarea de forte militare internationale civile si de securitate in Kosovo rezolutie adoptata cu abtinerea Chinei a carei Amabasada la Belgrad fusese bombardata de NATO. De asemenea, a fost emis un Plan de pace acceptat de Iugoslavia in iulie , care stipula: incheierea violentelor, reforma fortelor armate, desfasurarea de forte internationale ONUNATO, revenirea refugiatilor, autoguvernare reala. Obiectivele NATO la data de 12 aprilie 1999 , a fost adoptata Declaratia ce cuprinde obiectivele NATO in Kosovo; a urmat retragerea din Kosovo a fortelor militare, de politie si paramilitare; mentinerea pacii trebuia facuta de o prezenta militara internationala; impunerea Belgradului intoarcerea refugiatilor; acordul politic final pentru Kosovo trebuia facut pe baza acrodurilor de la Rambouillet. Sprijinul acordat tarilor invecinate NATO a acordat asistenta imediata tarilor din regiune afectate de criza refugiatilor. Au fost fixate noi cartiere pentru coordonarea ajutorului NATO in Albania, FYROM (Macedonia fosta republica Iugoslava a Macedoniei), garantandu-le mentinerea securitatii si raspuns la orice provocare din partea Iugoslaviei. Conflictul din Kosovo. Incepand cu luna martie a anului 1998 si martie 1999 2000 de personae au fost ucise in Kosovo, 250 000 albanezi si-au parasit casele, trupele ONU au descoperit 40 de personae ucise in satul Racack. Ca raspuns la aceste evenimente NATO a construit tabere pentru refugiati in Albania , extinzandu le pe cele din Macedonia, a acordat sprijin medical, si a asigurat transportul de ajutoare si provizii. Pana la sfarsitul conflictului 90% din populatia provinciei fusese expulzata.

45

Conflictul din Macedonia a atras din partea Guvernului SUA si comunitatii internationale condamnarea extremismului si violentei . Violenta fiind contraproductiva , creeaza somaj , afecteaza economia, subminand sprijinul international pentru toti etnicii albanezi. NATO a recunoscut faptul ca cetatenii albanezi au ingrijorari legitime insa, acestea trebuie discutate prin proces democratic implicand liderii legitimi alesi. Guvernul democratic din Macedonia a fost sprijinit de NATO in eforturile de a invinge extremistii violenti. Fortele NATO nu au sprijinit extremistii albanezi, a inmultit punctele de control la frontiera astfel incat , Kosovo sa nu fie transformata in baza pentru atacarea tarilor vecine. Cursul 4 Institutii noi in Balcani si prevenirea conflictelor 1. Pactul de Stabilitate Adoptat la 10 iunie 1999 la Kholn, din initiativa UE(pentru Europa de Sud-Est) , are ca scop sustinerea tarilor din sud-estul Europei pentru mentinere a pacii , pentru democratizare, respectarea drepturilor omului, prosperitate economica, si pentru obtinerea stabilitatii in regiune. Principiul de baza a fost cooperarea in realizarea unor obiective de infrastructura ca alternative la conflictele inter-tari si reprezinta alternative politica de interventie rapida in situatii de criza cu o strategie coerenta pe termen lung, bazandu-se pe pe principiile managemnetului crizelor si presupune crearea unui mediu stabil si sigur, unui sistem democratic si bunastare economica si sociala. Fondurile pentru programele Pactului sunt furnizate de 40 de tari partenere si organizatii: statele membre UE, Comisia Europeana, cele 10 tari din regiune si vecinele lor, membrii G8, OSCE,Consiliul Europei,NATO , OECD, UEO, insitutii financiare internationale FMI,BERD, Banca Europeana pentru Investitii, initiative regionale precum Intiativa CentralEuropeana, Procesul de Cooperare pentru Europa de Sud Est- SEECP. Pactul nu este o organizatie internationala, nu are resurse financiare independente. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-est reprezint o declaratie politica de angajament al comunitatii internationale pentru sustinerea tarilor din sud-estul Europei in eforturile lor de a asigura pacea, securitatea, prosperitatea, democratia si respectul

46

drepturilor n regiune. Activitatea Pactului de Stabilitate este structurata de trei Mese de Lucru:

Masa I Democratizare i Drepturile omului Masa II Reconstructie economica, dezvoltare si cooperare Masa III Probleme de securitate Fiecare Masa intruneste statele beneficiare si organismele internationale vizate si are ca scop asistarea tarilor din Europa de Sud-est in identificarea oportunitatilor de cooperare si de ameliorare a coordonarii initiativelor deja demarate. Cel mai important instrument politic al Pactului de Stabilitate este Masa Regionala care reprezinta reuniunea statelor beneficiare si donatoare ale Pactului, precum si a organizatiilor internationale implicate in activitatile acestui aranjament institutional. Gestionarea procesului de cooperare regionala sub egida Pactului de Stabilitate este asigurat de Coordonatorul Special al Pactului de Stabilitate, functie exercitata in prezent de catre domnul Erhard BUSEK. Activitatile avand drept obiectiv acordarea asistentei economice statelor din Europa de Sud-est sint coordonate de Comisia Europeana si Banca Mondiala. Pactul de Stabilitate este complementar Proceselor de Stabilizare si Asociere si a celui de Asociere si actioneaza in calitate de mecanism de conexiune functionala intre Balcanii Occidentali si Europa de Sud-est. Republica Moldova este beneficiara a Pactului de Stabilitate din 28 inie 2001. 2. Procesul de Cooperare Sud-Est Europeana SEECP In data de 12 februarie 2000 , a fost semnata la Bucuresti Charta relatiilor de buna vecinatate, securitate si cooperare in Europa de Sud-Est document semnat de sapte tari beneficiare. Tinta SEECP este sprijinirea tarilor pentru integrarea europeana si euro-atlantica, combaterea terorismului, crimei organizate,coruptiei, traficului de droguri, personae, arme considerate amenintari la adresa securitatii, democratiei si dezvoltarii economice; se bazeaza pe principiile cartei ONUsi 47

promoveaza cooperarea economica regionala. Statele fondatoare ale procesului de pace in Europa de Sud-Est sunt : Romania, Abania, Bulgaria, Grecia, Sloveni, Macedonia ,Turcia. SEECP sprijina procesul de extindere al NATO cu toate tarile candidate din Europa de Sud-Est pentru intarirea securitatii si stabilitatii regionale si euroatlantice ; recunoaste rolul NATO in procesul de constructie a securitatii in regiune. Planul de actiune pentru cooperarea economica regionala. Planul priveste acele domenii care presupun cooperare regionala in domeniul economic, concentrate pe programe concrete, proiecte si activitati. Acestea trebuie coordonate cu programele UE si ale institutiilor financiare internationale, axanduse pe indentificarea de prioritati concrete. 1. Dezvoltarea economica si sociala si progresul reformelor in sudestul European. Domeniile prioritare sunt: a.dezvoltarea sectorului privat ( imbunatatirea competitivitaii, liberalizarea comertului, intarirea sectorului financiar); b.dezvoltarea institutionala si cresterea capacitatii de constructie (armonizarea sistemelor judiciar si legislative, cresterea eficientei administratiei publice); c.transparenta si buna guvernare d.politici de protejare a mediului inconjurator e. dezvoltarea si coeziunea sociala( parte integranta a dezvoltarii si cresterii economice) 2. Dezvoltarea comertului 3. Promovarea investitiilor straine directe 4. Dezvoltarea infrastructurii : transporturi,telecomunicatii,energie. 5. Combaterea crimei organizate si coruptiei 6. Mediul 7. Cooperarea transfrontaliera

48

Popovici Oana Raluca,grupaVI., an II, RISE

49