Sunteți pe pagina 1din 33

MINISTERUL EDUCATIEI si TINERETULUI R. M.

UNIVERSITATEA TEHNICA A MOLDOVEI


FACULTATEA RADIOELECTRONICA SI TELECOMUNICATII CATEDRA TELECOMUNICATII

PROIECT DE AN

Tema: Senzori optici La disciplina: Optoelectronica

A efectuat:

A verificat:

CHISINAU 2008

Cuprins:
1 Introducere...3 2 Principiul constructiv al senzorului de tensiune..5 3 Clasificarea senzorilor cu fibre optice.8 4 Senzori cu modulatie in faza9 5 Realizarea senzorului de curent cu fibre optice.12 6 Senzor cu fibre optice cu modularea amplitudinii si autocompensare...13 7 Interferometre.14 8. Aplicatii practice ale interferometrelor.17 9 Fenomene fizice ntlnite la senzorii cu fibre optice..19 10 Modele de dispozitive noi22 10.1 Fotorezistori.22 10.2 Celula fotovoltaica........................................................................................25 10.3 Celula solara.................................................................................................26 10.4 Fotodioda......................................................................................................27 10.5 Fototranzistorul.............................................................................................29 10.6 Optocuploare................................................................................................30 11 Concluzie.............................................................................................................32 12 Bibliografie.........................................................................................................33

Introducere Senzor - dispozitiv care masoara informatia din mediu si produce la iesire un
semnal proportional cu marimea masurata (mecanica, termica, chimica, radiativa, magnetica, electrica). Senzorii optici au fost dezvoltai pentru aplicaii in sistemele electrice de putere datorit imunitii lor la interferenele electromagnetice, a nivelului de izolaie ridicat i a unei largi benzi de frecven. In secolul al XIX -lea au fost descoperite efectele electrooptice i magnetooptice, oferind asftel prilejul utilizrii lor la msurarea tensiunii i curentului. In 1845 Faraday a descoperit c sticla ii modific indicele de refracie a luminii polarizate circular, atunci cand este introdus intr-un camp magnetic. Acest fenomen este cunoscut ca efectul magneto-optic i este folosit pentru construirea senzorilor de curent. Dependena birefringenei liniare de campul electric extern este cunoscut sub numele de effect electro-optic sau efect Pockels. Birefringena liniar este fenomenul prin care lumina se propag cu viteze diferite pe dou direcii liniare ortogonale de polarizare a luminii intr-un mediu optic. Senzorii de tensiune au fost construii pe baza efectului electro-optic sau Pockels. In modulatoarele optice, campul electric aplicat mediului i direcia de propagare a luminii prin mediu pot fi paralele sau ortogonale. Aceste dou cazuri se numesc efect Pockels longitudinal respectiv transversal. Ca mediu de propagare a luminii, este folosit germanatul de bismut (Bi4(GeO4)3 sau BGA) obinut cu o structur de cristal cubic la care este prezent efectul Pockels transversal adic variaia indicelui de refracie in funcie de valoarea campului electric aplicat. In figura 1 este prezentat schematic senzorul de tensiune cu fibr optic. Lumina care se propag prin fibra optic trece prin componentele senzorului optic. Inainte de a ajunge la celula Pockels, lumina este focalizat cu un colimator, intr-un fascicul paralel, polarizat liniar i trecut printr-o plac sfert de und (/4), pentru a produce un fascicul polarizat circular.

Fig1.Schema senzorului optic de tensiune

Pentru a produce in cristalul celulei Pockels campul electric perpendicular pe fascicolul de lumin, se folosete tensiunea de ieire a unui divizor capacitiv. Prin urmare, fascicolul de lumin este modulat in concordan cu semnalul de tensiune pulsatoriu de la intrarea divizorului, pentru a produce o polarizare eliptic. La trecerea fascicolului de lumin prin celula Pockels care are o distribuie de camp electric, lumina are o intarziere de faz. Campul electric poate fi calculat prin detectarea intensitii luminii prin analizor. Intarzierea de faz indus , intre dou componente ortogonale ale luminii poate fi calculat utilizand relaia (1):
2 = n L

(1)

unde este lungimea de und a luminii, n este birefringena indus i L este lungimea cristalului. Birefringena indus poate fi calculat cu formula (1):
n = n 3 k p E (2)

unde E este intensitatea campului electric, kP este coeficientul Pockels al cristalului BGO, n0 este indicele de refracie ordinar sau indicele de refracie fr camp electric aplicat. Dac se folosesc dou detectoare pentru a analiza lumina pe cele dou direcii (lung S1 i scurt S2) ale elipsei de polarizare de ieire, atunci se poate scrie urmtoarea relaie [2]:
E S1 S 2 = sin E S1 + S 2 0

(3)
4

unde E0 este intensitatea campului electric care conduce la un defazaj de /4 i este de ordinul 5...30 kV / cm pentru majoritatea materialelor optice uzuale. Trebuie pecificat c senzorii sesizeaz de fapt campul electric i nu tensiunea. Totui, pe baza relaiei dintre campul electric i tensiune, valoarea tensiunii poate fi determinat. Cristalului optic i se poate aplica intreaga tensiune sau numai o parte din aceasta, utilizand un divizor capacitiv pentru a aplica doar o fraciune din tensiunea ce urmeaz a fi msurat. Principiul constructiv al senzorului de tensiune Dispozitivele electro-optice cu fibre optice pot fi folosite la msurarea tensiunii, avand multiple avantaje fa de transformatoarele de tensiune convenionale, cum ar fi posibilitatea realizrii unei structuri total dielectrice, imun la interferenele electromagnetice, avand izolaie total, band de frecven larg, dimensiune mic i greutate redus a senzorului. Primul senzor de tensiune a fost construit in varianta transversal folosind un cristal de BGO, fiind montat intr-un sistem optic de tip microbench. Cristalul BGO a fost ales datorit lipsei birefringenei naturale i a efectului piroelectric. Lumina a fost transmis prin fibre plastice cu diametrul de 1 mm. Din cauza seciunii mari a fibrei, cuplarea luminii de la LED la fibr a fost uor de realizat. Pentru a msura elipticitatea luminii la ieire (cele dou intensiti S1 i S2), s-au folosit dou fibre. Legturile dintre senzor i detector au fost mai mici de 10 m din cauz c atenuarea luminii in celula Pockels a fost in exces cu 20 dB, iar absorbia luminii in fibrele de plastic a fost de asemenea mare. Performanele senzorului au fost studiate prin aplicarea unui puls de tensiune rapid

a unei tensiuni treapt i a unei tensiuni continue. Rspunsul senzorului a fost proporional cu sin(V/Vo), unde Vo 6000V , pentru cristalul cu dimensiunile 30x5x5mm3. Deoarece indicele de refracie se modific foarte rapid ca urmare a efectului Pockels, viteza de rspuns a senzorului a fost limitat de fotodiod i un
5

amplificatorul electronic. Semnalul de tensiune msurat nu a suferit perturbaii electromagnetice. Senzitivitatea senzorilor electro-optici folosii in msurtorile de inalt tensiune trebuie ajustat, deoarece de obicei aceasta este mare in comparaie cu tensiunile de sute de kilovoli care apar in sistemele electrice de putere. Utilizarea practic a senzorilor electro-optici pentru msurtorile directe poate fi limitat i de rezonanele acustice produse de efectele secundare piezoelectric i elastooptic, care pot aduga componente oscilatorii la semnalul obinut din msurtori. Influena acestor efecte asupra semnalului msurat poate fi eliminat prin schimbarea formei cristalului utilizat. Alte efecte secundare ce pot s apar sunt datorate influenei tempe-raturii. Pentru a imbunti caracteristicile dependente de temperatur ale senzorilor electro-optici, se folosete un separator cu acelai coeficient de dilatare termic ca al celulei Pockels, plasat intre celula Pockels i placa sfert de und sau analizor. Prin urmare au fost propuse dou tipuri de senzori de tensiune electro-optici: un senzor cu direcie de propagare non-axial i un senzor multisegment. Senzorul Pockels folosete un cristal electro-optic sub forma unei tije lungi i subiri, cu diametrul de 1mm i lungimea de 40mm, care necesit un sistem special de electrozi, precum in Figura 2.

Fig.2 Sistem special de electrozi pentru un cristal electro-optic

Senzorul Pockels a fost testat folosind instalaia experimental din Figura 3. Ca surs de lumin a fost folosit un laser HeNe funcionand cu lungimea de und = 632,8nm . Rezultatele msurtorilor la aplicarea unei tensiuni alternative de pan la
6

30kV cu frecvena 50Hz sunt prezentate in figura 4, comparativ cu msurtorile fcute folosind divizorul rezistiv convenional.

Fig.3 Instalatia experimentala pentru testarea Senzorului Pickels

Fig.4 Comparatia formelor de unda masurat

Fascicolul de lumin colimat i aliniat, trece printr-un sistem de electrozi, i dup ce traverseaz cristalul, este analizat prin alt polarizor orientat la / 4 in raport cu axa cristalului. Folosind un sistem de lentile fascicolul de lumin este focalizat intr-o fibr multimod cu diametrul de 1mm. Fibra optic ghideaz lumina ctre un detector de lumin cu diod PIN, conectat la un osciloscop digital. Senzorii electrooptici necesit dispozitive electronice de comand care s genereze fascicolul laser i s extrag semnalul de lumin polarizat. Senzorii electro-optici de tensiune i curent sunt utilizai impreun cu instrumente digitale de monitorizare i protecie care includ amplificatoare, convertoare numerice, procesoare numerice de semnal i interfee de comunicaie care permit integrarea acestora in sistemul global de monitorizare i/sau protecie. Senzorii optici de msurare a tensiunii se bazeaz pe efectul electro-optic sau efectul Pockels. Intrucat tensiunea maxim este limitat la caiva kV, senzorul de tensiune este folosit in combinaie cu un divizor de inalt tensiune. Fenomene secundare cum ar fi efectul piezoelectric sau elasto-optic sunt eliminate printr-o proiectare corespunztoare a cristalului folosit ca material optic.

Clasificarea senzorilor cu fibre optice


n domeniul senzorilor cu fibre optice exist, n momentul de fa, o cantitate mare de informaii, deoarece acest domeniu a cptat o extindere mare. Descoperirile s-au fcut necoordonat, iar rezultatul acestui proces este un mozaic de soluii de senzori cu fibre optice din cele mai diverse, pentru aplicaii la fel de diverse. Sistematizarea domeniului este n momentul de fa o necesitate. Definirea unor criterii de clasificare semnificative pentru toate categoriile de specialiti ce au legtur cu domeniul senzorilor cu fibre optice poate ajuta la dezvoltarea mai rapid a acestuia. Clasificarea senzorilor cu fibre optice se face: 1 n funcie de locul unde are loc procesul de interaciune dintre mrimea de msurat i radiaia optic: - senzori intrinseci, la care interaciunea are loc n fibr; - senzori extrinseci, la care interaciunea are loc n afara fibrei; - senzori evanesceni, la care interaciunea are loc n proximitatea miezului fibrei. 2 n funcie de parametrii radiaiei optice modulate: - senzori cu fibre optice cu modulare n amplitudine (intensitate);
-

senzori cu fibre optice cu modulare n faz (senzori interferometrici);

- senzori cu fibre optice cu modulare n frecven (culoare); - senzori cu fibre optice cu modularea strii de polarizare.

Fig. 5 Diagram schematic a senzorilor cu fibre optice 8

Mai exista si senzori pentru: deplasare, viteza, acceleratie liniara; presiune; masa; temperatura; viteza de curgere a unui lichid; nivel al unor lichide;valoarea intensitatii cimpului electric sau magnetic; compozitie chimica (O2, H2, pH, etc). Senzori optici cu modulatie in intensitate sunt senzorii optici pentru care perturbatia externa actioneaza asupra intensitatii fasciculului de fotoni. Structura unui sensor optic cu modulatie in intensitate este prezentata in fig.6 Clasificare: -senzori prin transmisie -senzori prin reflexive -senzori prin curbarea fibrei In general senzorii de intensitate sunt mai putin sensibili si necesita o intensitate mai mare pentru functionare, motiv pentru care se folosesc fibre cu miez gros (pina la 400 m ), evident multimod.

Sursa laser

Detector

Material sau dispozitiv

perturbatie Fig. 6 Structura unui senzor optic cu modulatie in intensitate

Senzori cu modulatie in faza Senzorii optici cu modulatie in faza sunt senzorii optici pentru care perturbatia externa actioneaza asupra fazei fas ciculului de fotoni. Structura unui senzor optic cu modulatie in faza este prezentata in figura 7.

Sursa laser

Detector

Divisor de fascicul

Fibrin de referinta

Fibra senzor

Perturbatie Fig.7 Structura unui senzor optic cu modulatie in faza

Dei majoritatea covritoare a senzorilor sunt de tip parametric la nivelul seciunii optice, exist i soluii de senzori cu fibre optice de tip generator, care funcioneaz pe baza radiaiei corpului negru. Localizarea interaciunii dintre mrimea de msurat i radiaia optic este un criteriu de clasificare a senzorilor cu fibre optice cu caracter tehnologic devenit clasic i va fi meninut n continuare, cu mici completri. Deoarece interaciunea dintre mrimea de msurat i lumin are loc n interiorul fibrei optice a fost realizat un senzor cu fibr optic n variant intrinsec. Fibra optic folosit este de tip monomodal. S-a folosit fibr monomodal pentru c n interiorul ei se propag un singur mod. Dac am fi utilizat fibr multimodal lucrurile se complicau pentru c fiecare mod are o distribuie proprie de polarizare a cmpului electric, o stare de polarizare la intrarea n fibr fiind rapid pierdut. Fibrele monomodale prezint dezavantaje din cauza birefringenei liniare i circulare. Din aceast cauz a fost aleas o fibr optic special, cu birefringen sczut (LoBi). O definire riguroas a senzorilor cu fibre optice cu caracter tehnologic se poate face pe baza soluiilor ecuaiilor de propagare a luminii n zona activ a senzorului. Exist o categorie de senzori cu fibre optice intrinseci la care mrimea de msurat nu interacioneaz direct cu radiaia optic. n acest caz are loc o

10

transformare intermediar a mrimii de intrare ntr-o mrime mecanic (presiune, deplasare, etc). Se definesc dou categorii de astfel de senzori: - senzori intrinseci direci mrimea de msurat interacioneaz direct cu lumina; - senzori intrinseci indireci mrimea de msurat sufer o transformare intermediar. n funcie de felul n care are loc modularea luminii senzorii intrinseci pot fi: - cu modularea fazei (senzorii interferometrici); - cu modularea polarizrii (senzorii polarimetrici). n marea majoritate a cazurilor senzorii intrinseci sunt realizai cu fibre optice monomodale. Avantajul utilizrii fibrelor monomodale este acela c sunt potrivite pentru realizarea de configuraii cu sensibiliti i precizii ridicate. Mrimile care se pot msura cu ajutorul acestor senzori sunt: - mrimi electrice (curent, tensiune, cmp electric);
-

mrimi magnetice (cmp magnetic);

- mrimi termice (temperatur); - mrimi mecanice (rotaie, effort, deplasare); - mrimi chimice. Efectele care stau la baza senzorilor intrinseci cu fibre optice sunt: - efectul Faraday (senzori de curent, de cmp magnetic);
-

efectul Sagnac (giroscoape); odat cu aplicarea unei fore directe, a unei creteri de temperatur (efectul magnetostrictiv). Muli dintre senzorii intrinseci sunt nc n faza de cercetare, n laborator sau

- birefringena reciproc datorat deformrilor elastice ale fibrei, care poate crete

prototipuri. Echipamentele disponibile comercial, cele mai rspndite sunt giroscoapele cu fibre optice. Senzorii de curent cu fibre optice sunt o alternativ viabil la transformatoarele de curent tradiionale pe liniile de nalt tensiune. i
11

senzorii pentru msurarea presiunii, temperaturii, eforturilor sunt competitivi cu senzorii tradiionali. Piaa senzorilor intrinseci se va dezvolta i va crete odat cu exploatarea proprietilor specifice fibrelor optice, ca imunitatea electromagnetic, extinderea lrgimii de band, realizarea de reele cu senzori integrai. Aceasta presupune studierea tehnicilor de multiplexare corespunztoare i a arhitecturii reelelor pentru realizarea unui set complet de echipamente pentru msurarea unor mrimi fizice n aplicaii tipice (construcia de maini, distribuia energiei electrice).

Realizarea senzorului de curent cu fibre optice


Elementul sensibil in senzorul de curent cu fibre optice l reprezint fibra

optic. Fibra optic utilizat este o fibr monomodal cu birefringen sczut LoBi 600 care are urmtoarele caracteristici:
-

diametrul miezului 75 m; diametrul exterior 125 m; raza minim de curbur Rmin = 35 mm; lungimea de und = 633 nm; atenuarea pe lungimea de und A = 2 dB/km ( = 600 nm); indicele de refracie al miezului nm=1,460; indicele de refracie al camii nc = 1,457; materialul din care sunt confecionate miezul i cmaa este sticla (silica). Din fibra optic cu lungimea de 10 m a fost confecionat o bobin cu 37 de

spire, avnd grij ca raza de curbur sa nu fie mai mic dect raza minim de curbur dat n catalog. Bobina din fibra optic a fost introdus ntr-o cma din plastic (colac) pentru protecie. Pentru crearea cmpului magnetic n jurul bobinei din fibr optic, peste ea a fost realizat o bobina toroidal din conductor de cupru cu grosimea de 1 mm, n 4 straturi, cu 300 spire pe strat.

12

Pe o poriune mic, a fost ndeprtat nveliul de protecie al fibrei la captul liber care iese din dioda laser, apoi a fost introdus n conector, prin lipire cu adeziv epoxidic Bison. Dup montarea conectorului captul fibrei a fost finisat prin lefuire.

Fig. 8 Senzor de curent cu fibr optic

Conectorul utilizat este de tip SMA 905-405-5002 cu urmtoarele caracteristici: - diametrul interior al zonei active: 2,46 m; - diametrul exterior al cilindrului 10 m; - pierderi ~0,6 dB. Senzor cu fibre optice cu modularea amplitudinii si autocompensare

Senzorul prezentat in figura 9, const dintr-o fibr de emisie E, cuplat la surs optic (diod electroluminiscent - de putere constant) si dou fibre optice de recepie, Ri i R2, cuplate la dou detectoare optoelectronice (diode p-i-n). Cele trei fibre sunt plasate in faa unui ecran reflectorizant paralel cu capetele fibrelor, care se poate apropia sau deprta de fibre. Fibrele de recepie colecteaz un procent din lumina emis de fibra de emisie si reflectat de ecran, proporional cu gradul de suprapunere a conurilor de acceptare ale fibrelor si care depinde de distana ecranului fata de fibre d, si de distana dintre fibrele de recepie si cea de emisie a, respectiv a+m. Prin urmare, puterea optic colectat de fiecare fibr este msur a poziiei (deplasrii) ecranului reflector fata de poziie iniial de referinta.

13

Cele dou fibre de recepie nu sunt plasate simetric fata de fibra de emisie. Prin urmare, pentru aceeasj poziie a ecranului se obin dou valori diferite ale puterii optice. Aceste valori sunt transformate n tensiuni electrice n fotodetectoarele detl si det2. Prin raportarea tensiunilor Tntr-un circuit electronic analogic de Tmprire, se realizeaz compensarea efectului mrimilor de influenta (Tndoirea fibrelor optice, fluctuaiile intensitatii LED-lui etc.).

Fig. 9. Structura unui senzor de deplasare cu fibre optice.

Radiatia laser este splitata, fiind transmisa printr-o fibra de referinta si printr-o fibra senzor . Diferenta de faza dintre acestea este sesizata de un detector de faza. Se folosesc de regula fibre monomod si surse laser, rezultind precizii excelente. Detectia de faza foloseste interferometre.

Interferometre

Interferometrul este un dispozitiv optic, care divizeaza un fascicol de lumina in doua fascicole, pe unul il deplaseaza in faza, apoi cele doua fascicole vor suferi un fenomen de interferenta constructiva sau destructiva, in concordanta cu marimea deplasarii. Exist 4 tipuri de interferometre: 1 Interferometrul Fabry-Perrot In figura 10 este prezentata schema principiului de functionare a acestui tip de modulator. Exista o sursa S, care emite fascicole luminoase cu o inclinatie fata de
14

directia normala. Aceste fascicole vor urma un traseu (optical path) mai mare, datorita reflexiilor successive dintre doua oglinzi partial reflectoare. Se utilizeaza o lentila convergenta care face ca aceste raze sa sufere fenomenul de interferenta evidentiat prin aparitia franjelor de interferenta pe un panou.

Fig.10 Fabry-Perrot

Fig.11 aceeasi schema a interferometrului Fabry-Perrot

Conditia de interferenta constructiva este 2dcos =m, unde d este distanta dintre oglinzile partial reflectoare. Relatia dintre gradul de reflectanta si transmitanta al oglinzilor este data de relatia R+T=1, unde se neglijeaza coeficientul de absorbtie al materialului dintre cele doua oglinzi. 2. Interferometrul Mach-Zehnder (MZI) In figura 12 este prezentata schema de principiu al unui interferometru MZI, formata dintr-un divizor (ramura A si B) si respectiv un cuplor (ramura D).

15

Fig.12- interferometrul MZI controlul fazei se realizeaza prin efectul electro-optic

In figura 18 este prezentata interfata programului care simuleaza modul de functionare al MZI unde controlul fazei pe una din ramuri sau pe ambele ramuri, in cazul modulatorului simetric se realizeaza prin aplicarea unei tensiuni V(t), care modifica indicele de refractie al materialului din ghidul de propagare pe ramura respectiva. Deoarece viteza de propagare este v=c/n, deci invers proportionala cu indicele de refractie, fascicolul isi va schimba viteza de propagare.

Fig.13 interferometrul MZI unde modificarea caii optice a fascicolelor se realizeaza prin doua oglinzi (Mirror 1 si 2) si doua divizoare de fascicol (Beam splitter 1 si 2) precum si un obiect de test, care intarzie una din fascicole

Imaginea de interferenta evidentiata diferenta de faza care se inregistreaza intre cele doua fascicole de lumina, care parcurg un drum optic diferit, datorita intarzierii induse de prezenta obiectului de test. 3. Interferometrul Michelson si Twyman-Green Principiul de functionare este asemanator cu cel al interferometrului Michelson, singurele diferente constau in faptul ca in cazul interferometrului Michelson exista o sursa de tip laser (lumina aproximativ monochromatica) iar in cazul Twyman-Green este o sursa punctiforma si a doua diferenta consta in faptul ca
16

oglinda fixa din schema de principiu a functionarii interferometrului Michelson este variabila in cazul Twyman- Green.

Fig.14

Aplicatii practice ale interferometrelor Una din aplicatiile des intalnite ale interferometrelor este cea de dispozitive de modulare in faza si amplitudine in retele DWDM. 1. Interferometrul Mach Zhender- Aplicatie Zemax

Fig.15

Se vizualizeaza interferograma pe toate suprafetele de detectare (1 sau 2):


17

Fig.16

2 Interferometrul Twyman-Green Cale: Non-seq beam splytter - Twyman-Green.zmx

Fig.17

18

Aplicatia 3 - Modulator electro-optic al semnalului

Fig.18 Modulator MZ (copyright Mircea Hotoleanu)

Fenomene fizice ntlnite la senzorii cu fibre optice


Senzorii cu fibre optice utilizeaz pentru modularea semnalelor optice diferite fenomene fizice. Dac asupra unui fascicul luminos emis de o surs optic acioneaz o mrime de msurat (direct sau indirect) acesta i modific proprietile.n continuare se vor prezenta cteva dintre aceste fenomene.

1 Reflexia
Aproape toi senzorii cu fibre optice funcioneaz pe baza reflexiei unui fascicul de lumina la interfaa dintre fibra optic i zona activ a acesteia. Ea poate fi normal (care apare la suprafaa de separaie dintre fibra optic i zona activ a senzorului) i difuz (atunci cnd lumina penetreaz parial mediul activ al senzorului i este parial reflectat n urma fenomenului de mprtiere). Reflexia difuz trebuie s fie cea mai puternic pentru a se obine sensibiliti ct mai bune.
19

2 Absorbia
Modificarea intensitii luminoase prin absorbie este determinat de numrul i concentraia speciilor absorbante din drumul optic (legea Lambert-Beer).
I = I 0 10 x A = lg(I 0 / I) = lg(T ) = x

(4)

unde: I0, I intensitatea fluxului luminos incident i modulat; T - transmitana; x lungimea drumului optic si - coeficientul de absorbie al substanei absorbante.

3 Luminiscena
Acest fenomen se bazeaz pe faptul c atomii sau moleculele care absorb energia unor fotoni trec ntr-o stare excitat. Aceste specii prezint un timp de via scurt, elibernd energii pe diverse ci, i anume: relaxare prin conversie intern, relaxare prin ciocniri, prin conversie ncruciat, relaxare prin luminiscen. Se cunosc dou tipuri de luminiscen: fluorescena (are un timp de via de 1 100 ns) i fosforescena (persist dup un timp de 1 1000 ns, cnd sursa de excitare dispare).

4 mprtierea
mprtierea luminii nu implic o tranziie de energie ntre nivele energetice ale atomilor i ale moleculelor, ca n cazul absorbiei i luminiscenei. Ea implic o redistribuie i chiar o modificare aleatoare a direciei fluxului luminos.

5 Birefringena
Indicele de refracie n este unul dintre cei mai importani parametrii care caracterizeaz fibrele optice. n general se consider c indicele de refracie are o valoare constant pentru un material dat (materialul izotrop). n realitate, indicele de refracie este o mrime tensorial, ceea ce nseamn c, teoretic, toate mediile optice pot fi birefringente. Aceasta nseamn c propagarea luminii ntr-o fibr optic, este dependent de direcia de propagare. Birefringena poate fi intrinsec sau indus din exterior. n cazul n care acest
20

fenomen este utilizat pentru realizarea unor senzori intrinseci, fibrele optice trebuie s prezinte o birefringen intrinsec ct mai redus. Birefringena poate fi, de asemenea, liniar, circular sau eliptic. Dei toate tipurile pot fi utilizate, n cazul senzorilor intrinseci cu fibre optice este preferat birefringena liniar. Starea de polarizare a unei unde electromagnetice este caracterizat prin orientarea vectorului cmp electric E n raport cu direcia de propagare a undei. Se spune c unda electromagnetic este liniar polarizat, dac aceasta poate fi caracterizat de un singur vector de cmp electric perpendicular pe direcia de propagare a undei. Orice vector de cmp care reprezint o und plan polarizat poate fi descompus n dou componente perpendiculare care definesc un plan x-y ale unui vector de cmp electric al crei unde se deplaseaz dup direcia z, perpendicular pe planul amintit.

Fig. 19 Starea de polarizare liniar a undelor luminoase

Dac exist ns dou componente perpendiculare (dou unde) de aceeai amplitudine defazate cu 90, unda rezultat este o und luminoas circular polarizat. Starea de polarizare - circular se caracterizeaz printr-un sens de rotaie al vectorului de cmp electric (sens orar). Dac defazajul dintre componentele Ex i Ey se modific cu 180, va rezulta o und circular polarizat spre stnga (sens trigonometric). n concluzie polarizarea circular a luminii se caracterizeaz prin amplitudinea undei i prin sensul de polarizare (stnga sau dreapta).

Fig.20 Starea de polarizare circular a undelor luminoase 21

Dac cele dou componente ale cmpului Ex i Ey nu sunt egale ca amplitudine rezult o polarizare eliptic a luminii. Unda polarizat eliptic se caracterizeaz prin amplitudine, elipticitate i prin orientarea semiaxelor elipsei raportate la axele de referin, x-y. Uneori este convenabil s se considere c lumina polarizat eliptic reprezint suma vectorial a dou componente, una liniar polarizat i una circular polarizat. Cnd lumina polarizat traverseaz un mediu birefringent, la ieire lumina va avea starea de polarizare modificat. Detecia gradului de modificare a polarizrii constituie o metod de realizare a unor senzori cu fibre optice intrinseci, msuranzii fiind aceia care, direct sau indirect, provoac modificarea polarizrii.

Fig. 21 Starea de polarizare eliptic a undelor luminoase

Modele de dispozitive noi


FOTOREZISTORI Una din formele de manifestare a efectului fotoelectric intern la materialele semiconductoare consta in aparitia purtatorilor de sarcina si,ca urmare,cresterea conductivitatii electrice a semiconductorului. Aceasta proprietate se numeste FOTOCONDUCTIVITATE iar dispozitivul optoelectronic care functioneaza pe baza acestui fenomen se numeste FOTOREZISTOR. In functie de materialul semiconductor din care este realizat, sensibilitatea lui spectrala poate varia din ultraviolet pina in infrarosu.

22

Fotorezistorii se obtin prin depunerea unui strat din material semiconductor pe un suport izolator, prevazut la capete cu doua contacte ohmice pentru lipirea terminalelor.

Fig.22 Constructia unui rezistor

Suprafata fotosensibila a fotorezistorului poate varia intre 1mm2 si citiva centimatri patrati.Dispozitivul se incapsuleaza in plastic,metal,ceramica sau sticla.

Fig.23 Simbolul si modul de utilizare in circuitele electrice

Fig.24 C.V.A. pentru fotorezistor

Fotorezistorii au proprietatea de a-si modifica valoarea rezistentei electrice sub actiunea fluxului luminos intr-un circuit care contine un astfel de dispozitiv alimentat de la o sursa de tensiune constanta, curentul va creste odata cu iluminarea fotorezistorului. Parametrii unui fotorezistor sint :
23

-valoarea rezistentei electrice la intuneric ; -tensiunea maxima admisa la borne ; -puterea maxima disipata ; -sensibilitatea la lumina-reprezinta raportul dintre variatia curentului si variatia iluminarii, la o tensiune constanta.Se masoara in mA/lx. -sensibilitatea spectrala-depinde de natura materialului semiconductor utilizat si reprezinta dependenta sensibilitatii S de lungimea de unda a radiatiei incidente. Functionarea fotorezistoarelor nu depinde de semnul tensiunii aplicate. Valoarea curentului,la o tensiune data, depinde de nivelul de iluminare conform caracteristicii curent-tensiune din figura 24. EFECTUL FOTOVOLTAIC-este procesul fizic prin care energia radiatiei luminoase (fotonilor) este transormata direct in energie electrica. Pentru observarea efectului fotovoltaic, se impune ca energia fotonilor incidenti sa fie mai mare sau egala cu largimea benzii interzise a semiconductorului Eg. Prin actiunea fotonilor asupra uneia din regiunile care formeaza jonctiunea p-n sint generati purtatori de neechilibru

.
Fig.25 Reprezentarea aparitiei efectului fotovoltaic

Cimpul electric intern Ei nu actioneaza decit asupra unei parti a purtatorilor fotogenerati in volumul semiconductorului : -in zona p, vor fi supusi actiunii cimpului intern numai acei purtatori ce se afla la distanta cel mult egala cu lungimea de difuzie a electronilor Ln fata de regiunea de sarcina spatiala, unde electronii vor fi atrasi spre regiunea de sarcina spatiala, in timp ce golurile vor fi respinse spre suprafata iluminata.
24

-in zona n, se actioneaza in acelasi mod asupra purtatorilor generati si aflati la o distanta cel mult egala cu Lp de regiunea neutra ; Lp-lungimea de difuzie a golurilor. -in regiunea de sarcina spatiala, electronii sint deplasati in sens contrar cimpului intern Ei, iar golurile sint deplasate in acelasi sens cu cimpul intern. Ca urmare a acestui transport de sarcini, regiunea n se incarca negativ iar regiunea p pozitiv. Un voltmetru conectat la capetele jonctiunii va indica o tensiune numita tensiune de circuit deschis Voc. CELULA FOTOVOLTAICA-dispozitiv optoelectronic cu o jonctiune pn ce are la baza functionarii efectul fotovoltaic. Suprafata frontala a jonctiunii este neacoperita de contactul metalic (ca la o jonctiune obisnuita) si are aria cuprinsa intre citiva milimetri patrati si citiva centimetri patrati.

Fig.26 Structura unei celule voltaice

Daca suprafata activa este iluminata, la bornele celulei fotovoltaice apare o tensiune electrica, contactul regiunii p fiind polul pozitiv, iar contactul regiunii n polul negativ. Conectarea unei rezistente in circuit da nastere la un curent electric,numit fotocurent si este de sens opus curentului ce apare in circuit in cazul polarizarii directe cu o tensiune externa. Cind celula fotovoltaica nu este iluminata, ea are o comportare asemanatoare cu o dioda simpla. Analiza caracteristicii curent-tensiune evidentiaza urmatoarele aspecte :

25

-portiunea din cadranul 1 corespunde tensiunilor de polarizare directa aplicate din exterior ; -portiunea din cadranul 3 reprezinta functionarea in conditiile de polarizare inversa -curbele din cadranul 4 arata modul in care curentul ,dintr-un circuit ca cel din fig.6., depinde de tensiunea la bornele celulei. Pentru o celula fotovoltaica ,esentiala este functionarea in conditiile absentei polarizarii exterioare, corespunzatoare portiunii din cadranul 4 a caracteristicii curent-tensiune.

Fig.27 Celula fotovoltaica. Simbol si utilizare

Fig.28 C.V.A. pentru celula fotovoltaica

Parametrii cei mai importanti sint: -curentul de scurtcircuit Isc ; -tensiunea de circuit deschis Voc; -caracteristica spectrala. Punctul de functionare M(I1,U1) defineste in mod univoc valoarea rezistentei ce trebuie folosita : R=U1/I1. CELULA SOLARA-reprezinta o celula fotovoltaica cu mentiunea ca radiatia incidenta provine de la soare si are o constructie optimizata pentru utilizarea ca generator de energie electrica.
26

Aria suprafetei active este de ordinul centimetrilor sau zecilor de centimetri patrati. Mecanismul de functionare este acelasi ca la o celula fotovoltaica. Parametrul principal care defineste calitatea unei celule solare este randamentul conversiei ca fiind raportul dintre puterea electrica maxima furnizata de celula Pm si puterea radianta incidenta pe suprafata fotosensibila Pin: n=Pm/Pin=VmIm/Pin. Datorita valorilor mari de curenti generati si a ariei fotosensibile mari,celulele solare au o serie de particularitati constructive fata de celulele fotovoltaice.

Fig.29 Structura tipica a unei celule solare

Grila metalica(contactul superior) are rolul de a mari eficienta de colectare a purtatorilor fotogenerati si de a micsora rezistenta serie a celulei (rezistenta electrica pe care dispozitivul insusi o are la trecerea curentului electric). Celulele solare se fabrica cu suprafete cit mai mari in scopul obtinerii unor valori ridicate pentru curentii debitati. Obtinerea unor generatoare electrice ,bazate pe efectul fotovoltaic, cu putere mare la iesire implica ansamblarea celulelor solare in module. De exemplu, la conectarea a doua celule solare in serie, caracteristica ansamblului are curentul de scurtcircuit egal cu cea mai mica valoare in timp ce tensiunea rezultanta este suma tensiunilor individuale. La rindul lor, modulele se grupeaza in ansambluri mai mari (panouri) pentru a putea obtine puteri de ordinul a sute de wati. FOTODIODA-este un dispozitiv optoelectronic cu o jonctune pn, cu aria activa mica(mm patrati) si se utilizeaza in regim polarizat, la tensiuni inverse. Intre o fotodioda si o dioda obisnuita exista doua deosebiri constructive importante :
27

1 Capsula diodelor semiconductoare este opaca, in timp ce la fotodiode exista o zona transparenta pentru accesul luminii. 2 La o dioda semiconductoare toata suprafata zonei difuzate este acoperita cu un strat metalic ce constituie unul din electrozi, in timp ce la fotodioda aceasta suprafata este acoperita cu un strat reflectant. Caracteristica curent-tensiune a unei fotodiode este asemanatoare cu cea a unei celule fotovoltaice din cauza proceselor identice ce au loc.

Fig.30 Fotodioda. Structura si simbol

Fig.31 Trasarea dreptei de sarcina la o fotodioda si utilizarea in circuit

Fotodiodele nu se utilizeza in regim fotovoltaic (cadranul 4) ci numai in conditiile aplicarii la borne a unei tensiuni inverse(cadranul 3). Curentul invers se numeste curent de iluminare si pentru iluminare zero se obtine curentul de intuneric. OBSERVATII-Daca utilizarea fotodiodelor in regim fotovoltaic este neavenita (datorita curentilor mici furnizati) folosirea celulelor fotovoltaice in locul fotodiodelor este posibila.

28

Pentru aceasta se vor selecta celulele fotovoltaice care au curentul de intuneric mic si tensiunea de strapungere suficient de mare. O proprietate importanta a fotodiodelor este timpul de raspuns mai redus, la arii fotosensibile egale, decit al celulelor fotovoltaice sau al fotorezistoarelor.Aceasta se datoreaza micsorarii capacitatii jonctiunii cind i se aplica o polarizare inversa. Parametrii fotodiodelor p-i-n pe baza heterostructurilor InP - InGaAsP

FOTOTRANZISTORUL- are,la fel ca si tranzistorii bipolari, doua jonctiuni si in care se prevede posibilitatea ca regiunea bazei, a colectorului, a emitorului sau chiar toate regiunile sa fie iluminate.

29

Functionarea se bazeaza pe efectul fotoelectric intern si pe proprietatea de amplificare in curent a tranzistorului. Fototranzistorul poate fi inclus in schemele de masura in montaj cu emitorul comun EC, cu baza comuna BC sau cu colectorul comun(CC).Se mai utilizeaza conectarea ca dioda obisnuita avind emitorul, baza sau colectorul in gol. Avantajul fototranzistorului fata de fotodioda este sensibilitatea mai mare la lumina, de zeci sau sute de ori mai mare la aceeasi arie fotosensibila.

Fig.32 Moduri de conectare a fototranzistorului in circuitele electronice

Ca dezavantaj se mentioneaza valoarea mare a curentului de intuneric. De aceea fototranzistorul se foloseste,cu precadere, in montajele in care trebuie sesizata prezenta luminii si nu o discriminare precisa a nivelelor de iluminare. Parametrii principali ai unui fototranzistor sint: -curentul de intuneric; -tensiunea maxima colector-emitor; -curentul maxim de colector; -sensibilitatea spectrala-reprezentind dependenta curentului de colector functie de lungimea de unda a radiatiei optice incidente. OPTOCUPLOARE-sint dispozitive ''hibride'' formate dintr-un emitator si un receptor de lumina asezate fata in fata, la o distanta mica , in aceeasi capsula. Un semnal continuu sau alternativ aplicat la intrare este transformat in radiatie luminoasa;acesta ajunge la fotodetector, unde se reconstituie semnalul electric initial. Sursele de radiatie folosite in optocuploare sint : becuri cu incandescenta sau LED-uri(diode electroluminiscente ce se bazeaza pe fenomenul invers fotodiodei) cu emisie in vizibil sau in infrarosu apropiat.
30

Fig.33 Configuratii de optocuploare

Fotodetectoarele utilizate sint: fotorezistoare, fotodiode ,fototranzistoare, celule fotovoltaice, fototranzistoare. Desi, sint posibile o multime de combinatii intre diferite surse optice si fotodetectoare,conditie obligatorie pentru imperecherea lor intr-un optocuplor este suprapunerea , cel putin partiala, a caracteristicilor spectrale de emisie a sursei cu sensibilitatea spectrala a fotodetectorului. In practica sau impus doar citeva configuratii: LED-fotodioda, LED- fototranzistor si LED-fototiristor. Parametrii pincipali ai optocuploarelor sint: -raportul de transfer in curent definit ca raportul intre curentul de iesire si curentul de intrare, exprimat in procente; -caracteristica de transfer a optocuplorului se da de obicei sub forma unui grafic ce reprezinta variatia curentului(sau a tensiunii) de iesire in functie de curentul de intrare.Caracteristica poate fi liniara (utila pentru circuite analogice) sau neliniara (utila pentru circuite de comutare,s.a.) -frecventa maxima a semnalului transmis; -capacitatea intrare-iesire; -rezistenta de izolatie.

31

Concluzie: Datorita acestei lucrari am studiat senzorii optici care reprezinta


sunt senzorii care folosesc fascicule de fotoni pentru convertirea directa a unor marimi fizice sau chimice. Studiind aceasta tema am observat ca sensorii optici pot fi impriii in dou categorii mari in dependen de destinaia funcional a fibrei optice: sensorii intriseci, in care fibra optic servete ca element sensorial, i sensorii extrinseci, in care fibra optic servete ca mediu de transmitere a semnalului optic. In dependen de principiul de modulare a fascicolului de lumin, sensorii cu fibr optic pot fi imparii in citeva categorii, dup cum urmeaz: sensori cu modulaie de intensitate, in care se inregistreaz schimbarea intensitii semnalului optic ca rezultat al aciunii factorilor fizici; sensori cu modulaie de faz, care funcioneaz in baza principiului de interferen a dou fascicole de lumin (configuraia Michelson, Mach-Zehnder, Fabri-Perot i Sagnac); sensori cu modulaie de frecvena, care funcioneaz pe principiul schimbrii spectrului de lumin transmis, reflectat sau emis de ctre elementul sensorial; sensori cu modulaie a planului de polarizare produsa de aciunea factorilor externi; sensori pe baz de interferen a modelor care se propoaga in fibra optic. Sensorii cu fibr optic posed o serie de avanaje importante in comparaie cu sensorii tradiionali, ceia ce ii face atractivi pentru msurarea deformaiilor i presiunii in diferite domenii i medii. Deasemenea si principiul de functionare a interferometrelor se bazeaza pe senzori optici, fiind cunoscute 4 tipuri de interferometre: Fabry-Perrot, MachZehnder, Michelson si Twyman-Green. Un interferometru functioneaza pe principiul ca doua unde cu acceasi amplitudine si aceeasi faza, se vor adauga una alteia, n timp ce doua unde cu faze diferite se vor anula. Primele interferometre foloseau surse cu lumina alba, n timp ce savantii din ziua de azi au descoperit ca sursele cu lumina monocromatica (ex. Laserele) si caracterul substantei undei pot fi exploatate pentru a construi interferometre. Majoritatea functioneaza pe aceleasi principii de baza, dar geometria este diferita de la un interferometru la altul.

32

Bibliografie 1 Marcuse, O. Light Transmission Optics, Van NostrandReinhold, New York, 1972; 2 Sterian, P.E. Transmisia optic a informaiei, Editura Tehnic, Bucureti, 1981; 3 Sisianu S, Sisianu T -Comunicatii prin fibre optice, Tehnica-Info, Chisinau, 2007; 4 http://www.utm.md/dorogan/Html_rom/pin.html; 5 http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_fotoelectric; 6 http://frf.cncsis.ro/documente/610AT248.doc; 7 Feies Valentin -Optoelectronica.

33