Sunteți pe pagina 1din 4

MEDICATIA INTRACANALARA

Inainte de obturarea canalului, medicatia intracanalara este utilizata pentru a reduce numarul microbilor, crescand astfel sansele de succes. Pe cand instrumentarea joaca cel mai important rol in timpul etapei de control microbian din cadrul tratamentului de canal, medicatia intracanalara este un important adjuvant necesar pentru realizarea unei dezinfectii consecvente . Medicatia intracanalara poate fi clasificata in solutii de irigare sau medicamente ce raman in interiorul canalului intre programari. IRIGANTII Hipocloritul de sodium este cel mai folosit irigant intracanalar avand atat effect antimicrobian, cat si de solubilizare a tesutului organic. Hipocloritul de sodiueste auto-limitat in ceea ce priveste capacitatea lui antimicrobiana si de aceea trebuie reimprospatat cat de frecvent se poate. Nu trebuie fortat dincolo de apex, pentru ca este toxic si poate provoca necroza tesutului periapical. De asemenea au fost propuse variatii de concentratie pentru folosirea acestui irigant intre 0,5% pana la 5,25, el devenind puternic iritant la o concentratie de peste 6%. Acidul etilendiaminotetraacetic (EDTA 17%) este un agent de chelare frecvent folosit in asociere cu Hipocloritul de sodiupentru a indeparta detritusul dentinar ramas dupa instrumentare. Actiunea sa antibacteriana este slaba, are insa actiune demineralizanta si decalcifianta la nivelul dentinei pericanalare si dupa un contact prelungit poate determina eroziuni dentinare. Clorhexidina 2% este un alt irigant efecient, folosit impotriva microorganismelor din canalul radicular. Este mai putin toxic in comparatie cu Hipocloritul de sodiu, dar ii lipseste capacitatea de a dizolva tesutul organic. Este lavaj de indepartare a NaOCl inainte de obturatia de canal cu materiale adezive. MTAD este un amestec de Doxiciclina, Acid citric si Tween 80, avand o puternica actiune antiseptic si de eliminare a detritusului dentinar remanent. Se foloseste in alternanta cu NaOCl, deoarece MTAD nu este dizolvant tisular.

MEDICATIA DINTRE PROGRAMARI Hidroxidul de calciu- reprezinta tendinta actuala a tratamentului medicamentos in gangrene pulpara si in parodontita apicala cronica. Proprietati: - Inducerea formarii de tesut calcificat - Actiune antimicrobiana atat asupra germenilor gram pozitiv cat si gram negativ - Descompunerea materialului necrotic - Eliminare asecretiei persistente din canale - Controlul resorbtiei radiculare - Biocompatibilitate tisulara - Ph alcalin Indicatii: - Necroza, gangrena pulpara simpla si parodontita apicala cronica - Resobtie radiculara externa si interna - Apexificare - Fracturi orizontale - Cai false - Fractura orizontala inchisa - Dupa replantarea unui dinte avulsionat Modul de prezentare al hidroxidului de calciu poate fi pasta sau pulbere si lichid. In endodontie se folosesc paste care nu fac prize in canal (Pulpdent; Reogan ) sau se poate prepara extemporaneu din pulbere de hidroxid de calciu si sulfat de bariu in amestec cu apa distilata / ser fiziologic / xilina / clorhexidina, pana la consistenta dorita. Antibioticele si corticosteroizii In tratamentele enodontice moderne pastele cu antibiotic sunt evitate din cauza ca pot selecta rezistenta microbiana si pot avea efecte alergene. Au fost folosite paste cu antibiotic pe baza de Metronidazol, Penicilina, Clindamicina, Ciprofloxacin, Tetraciclina pentru actiunea lor bacteriostatica si bactericida, insa studiile recente confirma superirioritatea hidroxidului de calciu. Se pot folosi paste cu antibiotic in asocoiere cu costicosteroizi (Ledermix; Pulpomixin), cu enzime sau antifungice. Corticoizii sunt folositi pentru actiunea lor de reducere a durerii de la nivelul pulpei dintilor vitali, fiind ineficienti in tratarea dintilor devitali. Au efect favorabil in faza de debut a

inflamatiei, dar in faze tardive intarzie vindecarea, scad numarul de fibroblasti, perturba sinteza de colagen si secretia de anticorpi. Antisepticele Indicatii: Lavaje edodontice in cadrul tratamentului mecano-chimic Pansamente temporare intre sedintele de tratament Lavaje dinte-fistula Dupa paste cu antibiotice care nu contin antifungice Asociate cu agenti fizici: diatermie, ionoforeza

Grupa fenolului Fenolul sau acidul carbolic (9 partifenol cu o parte de apa) a fost introdus in endodontie pentru actiunea sa antimicrobiana, de coagulare a proteinelor si un usor efect anestezic de suprafata. Pentru stomatologie se foloseste sub diverse combinatii: *solutie Walkoff (monoclorfenol, camphor, mentol) - puternic bacteriostatic, iritant pentru tesuturile periapicale si potential antigenic; *fenolcamforat / solutie Clumski (acid fenic, camphor, alcool) puternic antiseptic, elibereaza treptat fenolul din solutie si e mai putin toxic; *tricrezol (2,3,4 metilfenol) - este de 3 ori mai activ ca fenolul, dar mai putin activ ca formolul; *crezophen (paramonoclofenol, hexaclorofen, timol, dexametazona) - tolerabilitate periapicala ameliorate, penetrabilitate buna; Grupa formolului - se ultilizeaza ca formaldehida si au actiuni multiple: fixeaza si denatureaza proteinele din bacterii, puternic efect antiseptic, inactiveaza ptomainele. *tricrezolformalina - se foloseste in doua concentratii fie ca antiseptic in tratamentul necrezei si gangrenei, fie pentru a completa actiunea necrozanta a arsenicului, in plus are si o actiune mumifianta; *Rockles 4 folosit camumifiant dupa amputatii si extirpari devitale, iar Rockles 8 esential folosit ca antiseptic in tratamentul necrozei si gangrenei pulpare Halogenii *compusi clorurati in stomatologie folosim cloramine (lavaje endodontic pentru proprietatile sale antiseptice), hipocloritul de sodiu si clorhexidina. Gelul cu clorhexidina se poate folosi simplu sau in combinatie cu hidroxidul de calciu pentru o actiune antimicrobiana crescuta;

*compusi iodurati - paste antiseptice cu actiune temporara in tratamentul necrozei, gangrenei, parodontitei apicale cornice, in tratamentul de canal al dintilor temporari sub forma de pasta iododoformata Walkoff. Pot fi folositi si compusi sub forma de solutie, asa cum este solutia Iod-iodurata de potasiu 2% cu efect de scurta durata, utilizat in ionoforeza. Complexitatea sitemului canalar, formarea detritusului dentinar din timpul instrumentarii si invazia microorganismelor in canaliculele dentinare sunt obstacole majore in eliminarea totala a bacteriilor de la nivelul canalelor radiculare. Cu toate ca inca nu s-a descoperit tehnica sau materialul ideal pentru o sterilizare completa, medicatia intracanalara reduce semnificativ simptomatologia s ipopulatia microbiana, marind astfel sansa de success a tratamentului endodontic. Bibliografie: 1. Anil Kohli ,Text Book of Endodontics, 2010 2. Ioan Valeriu Cherlea, Endodontie, Editura Cermaprint, 2010 3. Martin Trope, Gilberto Debelian, Manual de endodontie pentru medicul dentist, Editura Quintessenz Verlags-Gmbh