Componentii grupei : Giuraniuc Elena Claudia Ivan Alexandra - Dumitrita Paic Alexandra Tatarciuc Pamfilia Profesor coordonator : Ceoaba

Ceoaba Augustina

Definitie: Perioada paoptist este o epoc de afirmare a literaturii naionale. Perioada se caracterizeaz printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt revoluionar, de emancipare social i naional, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate. Contextul epocii : Perioada pasoptista are ca nucleu revolutia anului 1848. Modernizarea societatii romanesti,

independenra politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romane sunt obictivele social-politice ale miscarilor pasoptiste. Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Scriitorii pasoptisti sunt nevoiti sa arda etapele care se desfasoara succesiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, classicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coerenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie. Ideologia pasoptista : Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intr-un program particular si supusa unor comandamente exterioare : mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific nationa, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai toate domeniile vietii, o retorica e entuziasmului si a trezirii la actiune. Indrumari ai fenomenului culturalliterar : Doua personalitari au rolul de indrumatori al fenomenului cultural-literar. Intr-o prima etapa, corespunzatoare primei

generatii pasoptiste, acest rol ii renive lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele din ziarul Curierul romanesc, aparut la Bucuresti, incepand cu 1829, caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar Curierul de ambele sexe. O alta etapa este marcata de contributia lui Mihail Kogalniceanu, redactorul reviste iesene Dacia literara, care are ca obiectiv exclusiv literatura. Programul revistei orienteaza literatura timpului ; in cele trei numere aparute, se publica opere ale celor mai valorosi scriitori ai vremii (C. Negruzii, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu s.a), dar directia imprimata reflecta in toata literatura epocii.

Revista Dacia Literara : articolul Introductie, de Mihail Kogalniceanu : Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul teoretic Introductie, redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat in primul numar al revistei, articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc. Kogalniceanu isi sustine intentia de a face din Dacia Literara un repertoriu general al literaturii romanesti, prin cele patru puncte ale articolului-program, ce vizeaza: intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic, afirmarea idealului de realizare a unitatii limbii si a literaturii romane; combaterea imitatiilor si a traducerilor mediocre; promovarea unei literaturi originale, prin indicarea unor resurse de inspiratie in conformitate cu specificul national si cu estetica romantica: Istoria noastra are

destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Prin precizarea surselor de inspiratie / a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imobogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar text cu valoare de document pentru inceputul unei miscari literare / a unui curent literar, prin care se afirma o noua conceptie literara, de obicei, in mod polemic fata de miscarea anterioara al romantismului romanesc. Odata cu articolul program al lui Kogalniceanu, a aparut un nou punct de vedere asupra literaturii: multi dintre scriitorii vremii s-au decis sa urmeze sfaturile date de Kogalniceanu in articolul program, ei elaborand teme specifice istoriei poporului nostru sau inspirandu-se din frumusetile naturii. Epoca literara generata de aparitia Daciei literare, perioada

pasoptista, este caracterizata printr-un proces de efervescenta creatoare prin receptarea aproape simultana a influentelor clasice si romantice din literatura europeana a vremii, si un sincretism al metodei de creatie ce se poate recunoaste chiar in opera aceluiasi scriitor. Dacia literara a fost pulicata pentru a redresa literatura romana si a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale. Pasoptismul literar este pregatit de aparitia revistei Dacia literara al carui program traseaza principalele directii pentru unitatea culturala a romanilor. Ceea ce-i uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentei nationale pentru dreptate sociala. Majoritatea scriitorilor pasoptisti au avut dascali particulari, cu care au invatat limba greaca, apoi si-au continuat studiile in Franta. Cei mai multi dintre ei au adunat la idealurile Revolutiei de la 1848, fiind animati si de telurile Marii Uniri. Participanti direct la viata social-politica, pasoptistii au avut opere literare cu un pronuntat caracter patriotic,

inspirandu-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare sociala si de unitate nationala. In operele lor s-au oglindit frumusetile patriei si s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din nepretuitele creatii folclorice romanesti. Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitate moravurile societatii, condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca. Din punct de vedere compozitional, operele scriitorilor pasoptisti impletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare : oda, elegii, meditatii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade. Majoritatea poetilor pasoptisti s-au inscris in patriotismul literaturii romane : Gh. Asachi- introduce sonetul in poezia romaneasca, Anton Pann Povestea vorbirii , I. H. Radulescu Zburatorul, Cezar Bolliac O dimineata pe Caraiman , Gh. Alexandrescu ciclul Epistole, ciclul Fabule, poezii de inspiratie istorica, V. Alecsandri Doine si lacramioare, Legende, Pasteluri, Andrei Muresanu Despteapta-te romane etc.

Om politic, istoric si literat, si-a legat numele de mari momente ale istoriei Romaniei: revolutia de la 1848, unirea Moldovei cu tara Romaneasca, marile reforme legislative din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, proclamarea independentei de stat a Romaniei. Ideile progresiste, de inspiratie revolutionara, vehiculate in Dacia Literara au determinat suspendarea publicatiei, iar in 1844 a fost sub supraveghere la manastirea Rasca. Dacia literara a fost unul dintre cele mai importante periodice romanesti din secolul al XIX- lea. Articolul program al

revistei, scris de Kogalniceanu, este considerat programul fundamental al dezvoltarii literaturii romane. Dupa infrangerea revolutiei de la 1848, Koglaniceanu a activat in cadrul miscarii unioniste, care milita pentru unirea Moldovei cu tara Romaneasca.

Romantismul in literatura pasoptista: Literatura pasoptista se dezvolta su semnul romantismului european si parcurge un drum sinuos. Dupa literatura anilor 18251830, care abunda in adaptari dupa autorii straini, in special francezii, remarcam soncronizarea dintre aparitia manifestului romantismului francez (Prefata de drama Cromwell, de Victor Hugo, in 1827) si a articolului-program Introductie, publicat de Mihail Kogalniceanu in 1840. Scriitorii romani

ai epocii asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplica principiile acestuia, cu particularitatile curentului nationa-popular de la revista Dacia literara. Primii nostrii scriitori moderni, precum C. Negruzii, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu s.a., se afirma in cadrul curentului nationalpopular de la Dacia Literara. Ideile enuntate in articolul-program si promovate de revista se reflecta in literatura romana de la mijlocul secolului al XIX-lea. Curentul literar este greu de definit el desemnand o realitate (cea artistica) de o complexitate uriasa in continua prefacere si reasezare in primul rand recalcitranta la etichetari si delimitari stricte definitive. Curentul literar este o miscare literara de o anumita amploare si durata; convergenta a unor principii generale de natura complexa (artistica, ideologica, filozofica) exprimate in literatura, care se pot subsuma unor viziuni comune intr-o anumita perioada istorica si rezultanta generala a tendintelor unei epoci.In functie de perioada in care s-au desfasurat curentele literare se impart in zece mari epoci ale literaturii: umanismul, clasicismul, iluminismul, romantismul, realismul, naturalismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, postmodernismul.Unul

dintre curentele cele mai semnificative si cu o mare dezvoltare este romantismul. Epoca destramarii feudalismului si a dezvoltarii capitalismului, epoca revolutiilor burghezodemocrate si a razboaielor pentru eliberare si independenta nationala, aduc in campul literaturii un nou curent literar numit romantism. Cultivat si afirmat de o clasa sociala ridicata de jos si potrivnica nobilimii, romantismul impune un suflu nou, caracterizat prin setea de libertate, spargerea normelor conventionale si rigide ale clasicismului, inclinarea spre reverie si spre explorarea complexitatii eului uman. Aparut mai intai in Anglia, apoi in Germania si Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, romantismul este o miscare literara complexa cu tendinte adeseori contradictorii.Astfel, distingem un romantism avantat, vizionar si revolutionar; un altul caracterizat prin regretul fata de trecutul patriarhal si rezistenta la procesul de innoiri; in sfarsit, o a treia categorie de romantici manifesta deceptia urmata dupa consolidarea burgheziei care a tradat interesele poporului. Cu toate aceste diversificari, romantismul apare ca un curent literar omogen, cu trasaturi si o metoda de creatie proprie.In literatura universala cei

mai importanti scriitori romantici sunt: Byron, Kcats, Shelley, Shakespere- in Anglia, Novalis, Chamisso, Heine in Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas - tatal, Stendhal in Franta, Puskin, Lermontov in Rusia. Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi, romantismul, cu toate ca predomina, coexista alaturi de clasicism si realism. La scriitori ca Alexandrescu, NegruAlecsandri, gasim, alaturi de atmosfera romantica dominanta si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand, romantismul, in tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu. Principalele caracteristici ale romantismului romanesc pasoptist raman patriotismul si

lupta pentru realizarea idealului national, o constiinta militara cetateneasca, o inimoasa daruire si slujire a poporului. Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de inspiratie populara, meditatia si elegia, drama, legenda istorica si poemul in versuri sau in proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic. Operele reprezentative pentru romantismul romanesc sunt: "Poezii populare ale romanilor", "Coana Chirita la Iasi"(Vasile Alecsandri), Cantarea Romaniei (Alecu Russo). Principalele caracteristici ale romantismului universal: 51inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism; nu exista decat legi generale, specifice artei literare in sine, izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat. Fata de suprematia legii si a unui rationalism rece, romantismul afirma primatul subiectivitatii, al sentimentului si fanteziei creatoare, al spontaneitatii si sinceritatii emotionale. Izvoarele de inspiratie, ca si temele operei literare sunt mult largite, dandu-se o atentie deosebita traditiei populare, istoriei si folclorului, considerate ca manifestari specifice ale genului popular; natura, cu totul ignorata in literatura clasica devine

obiect de admiratie si mide exprimare a sentimentelor. Personajele sunt luate din toate categoriile sociale, cu precadere oameni din popor sau care reprezinta interesele si lupta poporului. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje exceptionale care impun, fie prin grandoare si noblete sufleteasca, fie prin slutenia lor fizica (Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. In toate cazurile personajele sunt atent individualizate, zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice, in continua si, adeseori, neasteptata transformare. zftimp ce clasicismul condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte inestetice si vulgare, romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic, un vocabular comun si suculent, ca si noi categorii estetice, ca uratul, grotescul - in opozitie cu frumosul, feericul sau fantasticul, pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei romantice. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste - un fizic frumos ascunde un suflet murdar si pervers, in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil. Genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism sunt

supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este introdus in epic si dramatic, comicul este amestecat cu tragicul; in aceiasi poezie lirica pot fi gasite elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel; in proza apar elemente de poem, de peisaj pitoresc zugravit cu lirism, intr-o actiune captivanta, adeseori aventuroasa; in drama asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica, iar actiunea se incheie adesea printr-o "lovitura de teatru".

Global privind romantismul a fost o miscare constienta de ea insasi si mai cu seama de ceea ce opunea sistemului de idei estetice pana atunci in vigoare. Sub semnul romantismului ca o particularitate apare drama romantica. Se afirma ca Victor Hugo este teoreticianul ei tumultos. Drama romantica apare in urma unei evolutii lente cu origini in tragedia clasica. Pe parcursul

acestei evolutii intalnim drama burgheza, comedia lacrimogena si melodrama. Visul, viziunile, intamplarile supranaturale, atractia pentru elementul ocult isi gaseste locul in productia dramatica, sfidand uneori legile teatrului care pretinde personaje cu existenta proprie, antrenate in actiuni obiectiv justificabile. In domeniul dramei romantice se remarca in Germania Zacharias Werner, Heinrich von Kleist, in Franta se remarca V. Hugo care are ca model pe Shakespere. Un alt model care are la baza romantismul este romanul epocii romantice in care istoria poate fi obiectul unei negari sau dimpotriva asa cum se intampla in romanul lui Xalter Scott o realitate fundamentala, generatoare de conflicte sociale si psihologice. Dintre speciile literare care se afirma, se dezvolta si cunosc apogeul avand o grandioasa raspandire in romantism, romanul istoric este in cel mai inalt grad ilustrativ pentru specificul istorismului romantic. Creatorul lui a fost Walter Scott. Multe dintre evocarile istorice ale romantismului se hranesc din sistemele filozofice dominate de ideile transformiste, sisteme elaborate de-a lungul intregului sec al XVIII-lea si mai ales in preajma si in perioada imediat urmatoare revolutiei din

Franta. Pe langa romantismul de tip istoric exista si un romantismul antichizat. Atitudinea romanticilor fata de antichitate depaseste sfera istorismului romantic, pentru ca mai mult decat valorificarea dintrun punct de vedere modern a unei epoci trecute el ofera numeroase implicatii de ordin etic si estetic. Cateva dintre cele mai decisive tendinte ale curentului care au conlucrat la prodigioasa inflorescenta a fantasticului in literatura romantica sunt: atractia pentru folclor, viziunea mitica, sondajele in straturile profunde ale constiintei, fascinatia tenebrelor interioare, predilectia pentru expresia simbolica.

Prozator, poet si dramaturg. Se naste la Trifestii-Vechi, judetul Iasi, intr-o familie din randul micii boierii. Invata, cu profesori particulari, greaca si franceza. Deprinde slovele romanesti de unul singur, dupa cartea lui Petru Maior, cu Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia, episod marturisit in scrierea sa Cum am invatat romaneste. In 1821, datorita tulburarilor produse de miscarea eterista, se refugiaza impreuna cu familia in Basariabia, la Chisinau. Aici il intalneste pe Aleksandr Puskin, mare poet rus, aflat in surghiun. Acest contact il marcheaza si contribuie la trezirea dorintei de a scrie. Reintors la Iasi, incepe o cariera administrativa, consonata cu temperamentul sau cumpanit si rezervat. Publica in revista Dacia literara (1840) nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, capodopera a sa, opera de referinta pentru nuvelistica romaneasca. Impreuna cu Vasile Alecsandri si Mihail Kogalniceanu este codirector, intre 1840-1842, al Teatrului National din Iasi. Fire conservatoare, nu se implica alaturi de prietenii sai moldoveni, in Revolutia de la 1848, considerand ca asezarea vietii nationale

trebuie facuta printr-o evolutie organica. In anul 1857 editeaza volumul Pacatele tineretilor (o selectie a scrierilor sale de pana atunci), structurat in patru parti: Amintiri de junete, Fragmente istorice, Neghina si palamida, Negru pe alb Scrisori la un prietin. Bolnav, scrie tot mai putin in ultimii ani ai vietii. In 1867 este ales membru al Societatii Academice Romane.

Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaza una din sursele literaturii romantice, istoria nationala, potrivit recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat Introductie, care constituie si manifestul literar al romantismului romanesc. Prima nuvela istorica din literatura romana nu aduce in fata contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conducator (ca un advertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutionara) si reconstituie culoarea de epoca, in aspectul ei documentar. Coexistenta elementelor romantice cu elementele clasice intr-o opera literara este o tresatura a litereaturii pasoptiste. Fiind o nuvela istorica in contextul literaturii

pasoptiste, Alexandru Lapsuneanul este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in Introductie la Dacia literara inspiratia din istoria nationala, prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personajul principal alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor si al scenelor. Elementele romantice se impletesc cu elemente clasice: echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romantic pentru specific national si culoare locala deschide drumul observatii realiste prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta multimii. Valorarea nuvelei este exprimata prin afirmatia criticului George Calinescu: nuvela istorica Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi patetice adanci, de cuvinte memorabile, de observatie psihologica si sociologica acuta,

de atitudini romantice si intuitie realista. Alexandru Lapusneanul este o nuvela de inspiratie istorica, ce ilustreaza princiile ideologiei pasoptiste si ale romantismului romanesc. Epoca surprinsa a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in Moldova este reinviata prin valorizarea si transfigurarea adevarului istoric. Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un domnitor crud, un tiran, sugerand astfel caracterul exceptional al domniei sale, desi comportamentul sau nu este prea diferit de comportamentul celorlalti domnitori din Evul Mediu.

Programul Daciei literare a avut un mare impact asupra creaiei literare din epoc,

declannd un proces de mbinare echilibrat a tradiiei cu inovaia de racordare necesar la curentele literare europene , pstrnd ns un specific autohton ce se constituie ntr-o abordare creatoare a unor teme i motive de larg circulaie. Scriitorii romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu particularitile curentului naional- popular de la revista Dacia literar. Scriitorii generaiei paoptiste au cultivat teme i motive romantice, au ales istoria ca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent i natura - coordonat a sufletului romnesc, au valorificat literatura popular i mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti.

Nicolae Blcescu scrie Romnii supt Mihai Voievod Viteazul, descrierea religios inspimntat a unei Romnii de o mreie slbatic(G. Clinescu); evocnd numai cteva pagine din sfnta carte a istoriei noastre, dedicate lui Mihai Viteazul, care cuprind ns anii cei mai avui n fapte vitejeti, n exemple minunate de jertfire ctre patrie, Blcescu reconstituie nu numai istoria marelui voievod , ci, de cte ori are prilejul, descrie cu deosebit sim artistic i locurile n care se desfoar evenimentele, cu alte cuvinte mai tot pmntul romnesc; e o carte despre trecut, scris ns pentru marile idealuri ale prezentului i ale viitorului; marele revoluionar paoptist dorete s insufle contemporanilor si nu numai dorina de libertate i de unitate naional , ci i sentimente profunde de preuire a frumuseilor i bogiilor ntregului pmnt romnesc, chiar dac unele din inuturile lui se aflau nc sub stpnire strin;

Costache Negruzzi prezint, n Alexandru Lpuneanul, destinul unui

domnitor infernal ca Richard al III-lea (Paul Cornea);

Mihail Koglniceanu public, n 1849, un prim capitol de roman, Tainele inimii;

Ion Ghica, abordnd stilul scrisorilor, pline de informaii despre personajele i epoca respectiv, scrie Scrisori ctre Vasile Alecsandri;

Alecu Russo compune Cntarea Romniei i culege, n 1846, balada Mioria pe care i-o trimite spre publicare lui Vasile Alecsandri;

Dimitrie Bolintineanu scrie Legende istorice, arhicunoscute fiind

Muma lui Stefan cel Mare, Mircea cel Mare i solii, Daniil Sihastrul, Codrul Cosminului, n care cultiv imaginea eroului romantic desprins din sintez a trecutului istoric, cltorete prin Asia Mic, Palestina, i Egipt, ciclurile Macedonele i Florile Bosforului fiind rodul acestei inedite expierene romantice; scrie Cntece i plngeri, Poesii vechi i noue, Manoil(roman publicat in 1855 in Romnia literar a lui Alecsandri)

Grigore Alecsandrescu se remarca prin meditatii romantice, Trecutul.La mnstirea Dealului, Umbra lui Mircea. La Cozia, Rsritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Drgani, care dau expresie temei ruinelor;

Vasile Alecsandri : In Alecsandri vibreaz toat inima, toat micarea compatrioilor si, ct s-a putut ntrupa

intr-o form poetic n starea relativ a poporului nostru de astzi. Farmecul limbii romne n poezia popular el ni l-a deschis; iubirea omeneasc i dorul de patrie n limitele celor mai muli dintre noi el l-a ntrupat;frumuseea proprie a pmntului natal i a aerului nostru el a descris-o;[...] cnd societatea mai cult a putut avea un teatru n Iai i Bucureti, el a rspuns la aceast dorin, scriindu-i comedii i drame; cnd a fost chemat poporul s-i jertfeasc viaa n rzboiul din urm, el a nclzit ostaii notri cu raza poeziei. (Titu Maiorescu,1886); Andrei Mureanu , originar din Bistria transilvan scrie poezia Un rsunet, care l-a fcut celebru, devenit astzi imnul naional al Romniei.

Perioada premergtoare revoluiei de la 1848 a nsemnat inceputul poeziei noastre romantice. Poezia paoptista pune bazele liricii moderne romneti. Ea rspunde, n general, direciilor i principiilor formulate de Mihail Koglniceanu n articolul Introducie din primul numr al revistei Dacia literar, n sensul c este o poezie social, adaptat la momentul istoric si chiar politic, conform cu idealurile de libertate i unire ce animau sufletele romnilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul naional, ncrederea n valorile tradiionale, populare, n istoria, natura i folclorul romnesc, care devin acum, alturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poeilor. Ceea ce i unete pe scriitorii paoptiti este militantismul regsit n creaiile literare, care se constituie n adevarate manifeste

pentru mplinirea unitii i independenii naionale, pentru dreptate social. Se dezvolt astfel o poezie retoric, declamativ, grandilocvent, cu exprimare direct a ideilor i sentimentelor, ntr-un stil avntat; cu un limbaj adecvat nelegerii de ctre marea mas de cititori, n care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaz cu mediatia asupra locului omului n istorie, cu motivul contiinei sociale, al luptei, al creatoruluibard, al ruinelor,al mormintelor, al revoluiei etc. Satirizarea viciilor ornduirii feudale i evocarea realitilor sociale constituie o alt caracteristic a literaturii paoptiste, scriitorii ironiznd cu severitate moravurile societii,condamnnd cu fermitate abuzurile si nedreptile manifestate n epoc. Se manifest, n ansamblu, dou tendine de ordin cultural i literar: deschiderea spre cultur i literatura lumii, alturi de revenirea spre valorile morale i artistice ale spiritualitii romneti. Scriitorii devin contieni c literatura i cultura romn pot intra n universalitate doar prin valorificarea specificului nostru naional, a surselor tematice si de exprimare

pe care le ofer folclorul i istoria naional. Din punct de vedere compoziional, operele scriitorilor paoptiti mpletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat si o mare varietate de specii literare. Ideea naional poate fi considerat nucleul tematic al poeziei paoptiste, nuanat sub forma ataamentului la valorile poporului,ale pmntului i ale tradiiilor romneti (Gh. Asachi, La patrie, C.Bolliac, O diminea de Caraiman, I.Heliade-Rdulescu, Zburtorul), a elogiului realizrilor poporului (Gh. Asachi, La introducerea limbii naionale n public nvtur, C.Bolliac, La cea nti corabie romneasc), a prezentrii trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia, I.HeliadeRdulescu, O noapte pe ruinele Trgovitei). Un loc aparte n valorificarea tematicii istorice l ocup balada, o mpletire de elemente epice, lirice i dramatice, poate cea mai complex specie a a momentului, n care, sintetiznd, patetismul cu patriotismul i cu valorile morale, poeii devin cntrei ai trecutului glorios ( D.Bolintineanu, Muma lui

tefan cel Mare,Gh.Asachi,Dochia i Traian). Un alt pilon tematic l reprezint critica societii contemporane, sub forma satirei ( Gh. Alexandrescu, Satira.Duhului meu, Gh. Asachi, Soie de mod) i a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cinele i celul, Gh. Asachi, Musca i carul, I.HeliadeRdulescu, Cumtria cioarei, cnd s-a numit privighetoare). Iau avnt lirica filozofic ( I.HeliadeRdulescu, Visul, D.Bolintineanu, Scopul omului), cea religioas ( I.Heliade Rdulescu, Cntarea dimineii, Gr. Alexandrescu, Candela) i cea erotic ( Gh. Asachi, Dorul, Gr. Alexandrescu,Ateptarea, D.Bolintineanu, O fat tnr pe patul morii). Se afirm artistul-cetean, exponent al contiinei colective, aa cum se observ n poezia Un rsunet a lui Andrei Mureanu sau Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu. Al. Russo inaugureaz n literatura romn poemul n proz. Acesta se adreseaza generaiei sale, pentru a atrage atenia asupra meleagurilor patriei, asocind frumuseile naturii mrturiilor unei istorii strvechi.

Pentru a comunica dinamismul istoriei, pe de o parte, i pentru a prezenta aspectele fundamentale ale unei epoci pline de nelinite, zbucium si mreie, pe de alt parte, poeii i-au ales drept modalitate de expresie artistic legenda specie literar plin de patos i de evocare. Legendele lui I. Neculce (publicate n O sam de cuvinte), reprezint punctul de pornire a numeroaselor lucrri ce aparin epocii i tematicii paoptiste.Legendele lui V. Alecsandri, ca i cele ale lui D. Bolintineanu, exprimau n mod vdit sentimentul naional i, concomitent, purtau pecetea unei creaii artistice, la baza creia stau studierea i valorificarea istoriei,si a folclorului. Dramaturgia este reprezentat de Vasile Alecsandri, prin Iorgu de la Sadagura, scriitorul ironiznd tendina de a imita Occidentul n ciclul Chiritelor, n care micul provincial este satirizat ntr-o manier ce-l precede pe Caragiale, sau prin DespotVod, o dram istoric. In general, ncercrile dramatice ale epocii (multe dintre ele rmase nepublicate, dar i cele ale lui N. Istrati, Al. Pelimon, C. Halepliu, I. Dumitrescu, G. Baronzi, V. Maniu, Al. Deparateanu, C. D. Aricescu, chiar i cele ale lui D. Bolintineanu etc.) sunt putin

valoroase din punct de vedere artistic, dar ele prezint interes pentru istoria constituirii acestui gen n literatura romn i au meritul de a fi veritabile documente i mrturii ale vremurilor trecute. Observm astfel c poezia paoptist cultiv specii lirice i epice. n unele opere se mbin trsturi ale mai multor specii. Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova, nserare, Ruinurile Trgovitii, Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Crlova, Pstorul ntristat, Dimitrie Bolintineanu, O fat tnr pe patul morii, Vasile Alecsandri, Stelua), meditaia (Grigore Alexandrescu, Meditaie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rdulescu, Visul, O noapte pe ruinele TrgoiHte), oda i imnul (Vasile Crlova, Marul otirii romane, Vasile Alecsandri, Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei, Andrei Mureanu, Un rsunet), satira i epistola (Grigore Alexandrescu, Satir, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistol generalului Florescu). Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-Rdulescu, Zburtorul), balada istoric (Dimitrie

Bolintineanu, Muma lui tefan cel Mare, Mircea i solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roie, Dan, cpitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocrliei, Legenda rndunici), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava n versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Rdulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida). Scriitorii paoptiti au avut vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur. Paoptismul literar s-a manifestat ntr-o juxtapunere de curente literare, directii estetice si stiluri, coexistnd laolalt elemente iluminite cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic i naional, toate in formele romantismului, ce ncepuse deja a se afirma ca un curent literar modern, n descendena celui francez. Faptul c literatura romna a pit pe calea europenizrii cu ntrziere a exercitat o influen vdit asupra ritmului de dezvoltare i asupra cutrilor ei ideatico-

artistice. Orientarea spre nnoiri radicale, tendina de sincronizare la toate nivelurile cu rile dezvoltate din punct de vedere economic i cultural constituie caracteristica principal a paoptismului. Invmntul, presa, teatrul, literatura, tiinele cunosc o dezvoltare fr precedent.Iau fiin societi culturale i tiinifice, ,crete numrul revistelor i al altor periodice,al crilor tiprite n tiraje mari, se formeaz un public cititor, se organizeaz biblioteci de literatur beletristic,se infiineaz o via artistic specific romneasc, bazat pe tradiia popular, ia amploare micarea de culturalizare a maselor Per ansamblu, literatura paoptist s-a dovedit a fi democratic, naional, educativ, ea avnd i dificila sarcin de a forma un public, de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. n numele aceleiai specificiti naionale, s-a dus btlia pentru o limb unitar, cu contiin clar c existena acesteia e o condiie pentru pstrarea identitii naionale.Scriitorii de seam au aprat principiul fonetic n ortografie i,pronunndu-se n problema neologismelor, au adoptat principiul

mprumutului moderat,n limitele necesitilor impuse de dinamica social i cultural.