AMANISMUL

MATEI CORINA-NICOLETA SOCIOLOGIA RELIGIILOR 11 DECEMBRIE 2012

CUPRINS

1. Samanismul definire si aspecte generale 2. Samanism si cosmologie 3. Ititierea samanica 4. Spiritele auxiliare 5. Functii 6. Costumul 7. Raspandirea 8. Samanismul ca institutie sociala

SAMANISMUL
Samanismul este un fenomen religios Siberian si central-asiatic, prin excelenta. In viata mgico-religioasa a societatilor din central si nordul Asiei , unde experienta extatica este considerate drept experienta religioasa prin excelenta, samanul este marele maestru al extazului. O prima definitie a acestui fenomen este: tehnica a extazului.1 Termenul saman este de origine tunguza si a patruns in limbile occidentale prin intermediul limbii ruse. Stabilirea etimologiei cuvantului a presupus o serie de contradictii, unele explicatii fiind respinse. Conform unei ipoteze avansate pentru prima oara de cercetatorul maghiar Dioszegi si sustinuta de numerosi specialist, o radacina tunguzasa-( a cunoaste) pare sa fie la baza termenului saman a carui semnificatie ar fi cel care stie. 2 Samanismul isi are fundamentul in cautarea relatiei, in stabilirea contactului cu lumea supranaturala, prin intermediul experientei extatice a samanului, a carui functie primara este aceea de a rezolva, in interiorul grupului pentru care activeaza, crizele sociale si individuale ce pot ameninta ordinea pe plan personal si colectiv ( boli, perioade de foamete). Mijlocul specific prin care samanul stabileste contactul cu puterile supranaturale este extazul. In termini istorico-religiosi, extazul si transa sunt in mare masura echivalente. Transa samanica reprezinta un extaz inzestrat cu trasaturi specific. Extazul samanic are doua variante fenomenologice fundamentale : 1) constituita din zborul in afara corpului, al carui

protagonist este samanul fiind ajutat de spiritele auxiliare; 2) realizata pe loc, realizata cu ajutorul informatiilor furnizate samanului de catre spirite. In comparative cu alte tipuri de extaz, extazul samanic se distinge prin continuitatea, solidaritatea instaurata in momentul ritualului samanic ( kamlanie) cu linia de ascendenta samanica; continuitatea si solidaritatea mistica fundamenteaza cultural extazul samanic. Obiectivul actiunii samanice este ocrotirea grupului si asigurarea bunastarii lui. Fenomen cu o lunga istorie, samanismul presupune o specialitate anume : stapanirea asupra focului, zborul magic etc., de aceea putem spune ca samanul este un magician, insa nu orice magician poate fi saman. Acesi precizare se impune in ceea ce priveste vindecarile samanice: orice medicine-man este un tamaduitor, samanul, insa foloseste o metoda care ii apartine numai lui.3 De mentionat este faptul fenomenul poate coexista cu alte fenomene si forme ale magiei si si religiei si poate chiar sa nu fie cel mai frecvent ( asa cum este in Indonezia).
1 2

ELIADE, Mircea, Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997, p. 19. FILORAMO, Giovanni ( coord.), istoria religiilor, vol.V, Iasi, Ed. Polirom, 2010, p.240. 3 ELIADE, Mircea, op. cit., p.22

Experientele extatice ale samanilor au exercitat si exercita inca o puternica influenta asupra stratificarii ideilor religioase, asupra mitologiei, a sistemelor ritual. Ei sunt oameni care s-au separate de restulcomunitatii prin intensitatea propriei lor experiente religioase----inseamna ca e mai correct sa plasezi samanismul de partea misticilor decat in domeniul a ceea ce se intelege in mod obisnuit prin religie. Popoarele care se declara samaniste acorda o importanta considerabila experientelor extatice ale samanilor lor; aceste experiente ii privesc personal si direct pe membrii etniilor respective, caci samanii sunt aceia care, prin traseele lor, ii vindeca, le conduc mortii in Imparatia umbrelor si slujesc drept

mijlocitori intre zeii lor, celesti ori infernali, mari sau mici, si membrii comunitatii. Acesta elita mistica nu doar calauzeste viata religioasa a comunitatii, ci si vegheaza la sufletul ei. Samanul este marele specialist in materie de suflet omenesc; numai samanul il poate vedea ca, caci el ii cunoaste si forma si functiile.4 Nicaieri in lume sau in istorie nu vom putea gasi un fenomen religios pur si cu adevarat religios. Evident, orice religie care ajunge dupa lungi procese de transformare interioara, sa se constituie ca o structuraautonoma, prezinta o forma care ii este proprie sicare este preluata ca atare de istoria ulterioara a umanitatii. Asadar nici o religie nu este cu adevarat noua, este mai degraba o remaniere, o reinnoire, o revalorizare, o integrare a elementelor cele mai esentiale. De pilda Samanismul turco-mongol este destul de impregnate de influente orientale. In ceaa ce priveste Samanismul din Siberia si Asia central, unde acesta a atins treapta cea mai avansata de integrare, se caracterizeaza pe deoparte prin prezenta abia perceputa a unui Mare Zeu si, pe de alta parte, prin ritualuri de vanatoare si prin cultul stramosilor, care presupun o cu totul alta orientare religioasa.5

SAMANISNM SI COSMOLOGIE

Tehnica samanica consta in trecerea de la o regiune cosmica la alta: de la Pamant la Cer sau de la Cer la Infernl, cele trei niveluri fiind legate intre ele printr-un ax central. Simbolismul prin care se exprima legatura si comunicarea dintre cele trei zone cosmic este destul de complex si nelipsit de contradictii. Schema esentiala ramane , insa mereu

4 5

ELIADE, Mircea, Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997, p. 22 Ibidem.

transparent: exista trei mari regiuni cosmic, care pot fi traversate succesiv oentru ca sunt legate intre ele printr-un ax central, care trece bineiteles, printr-o deschizatura, o gaura, pe unde zeii coboara pe pamant, iar mortii in regiunile subterane si tot pe aici sufletul samanului in extaz isi poate lua zborul spre cer sau poate cobori in infern. Turco-tatarii, ca si alte popoare de altfel, isi inchipuie Cerul ca pe un cort. Calea Lactee este cusatura de pe mijloc, iar stelele, gaurile pentru lumina. Pentru iakuti, stelele sunt ferestrele lumii, iar din cand in cand, zeii deschid cortul ca sa se uite spre Pamant, iar atunci cad meteoritii. In mijlocul cerului straluceste Steaua Polara, care fixeaza cortul ceresc, pe care samoiezii o numesc pironul cerului, ciucii si koriacii steaua-piron, este Stalpul de aur, pentru mongoli, calmuci si buriati ,Stalpul de fier pentru kirghizii, baschirii, tatarii siberieni etc.6

INITIEREA SAMANICA In Siberia si Asia de nord-est, principalele moduri de recrutare a viitorilo samani sunt:1) transmiterea ereditara a profesiei samanice si 2) vocatia spontana ( a avea vocative sau a fi ales). Se mai intalneste si cazul unor indivizi deveniti samani prin propria vointa ( de pilda, la altaci) sau din vointa clanului ( la tungusi ). Oricare ar fi metoda de alegere, un saman nu e recunoscut ca atare decat dupa ce a primit o dubla instruire: una de ordin extatic ( vise, transe extatice etc), si a doua, de ordin traditional (tehnici samanice, nume si functii ale diferitelor spirite, mitologie si genealogie, un limbaj secret etc.); sarcini echivalente cu o initiere. Uneori aceasta este publica si constituie un ritual autonom, insa absenta unui astfel de ritual nu implica absenta initierii insesi; aceasta se poate infaptui in vis sau intr-o experienta extatica a neofitului ( exista documente careatesta ca avem de a face cu o initiere a carei structura este foarte cunoscuta in istoria religiilor; nu este vorba de halucinatii anarhice sau de afabulatie individuala; aceste halucinatii si aceasta afabulatie urmeaza modele traditionale coerente, bine articulate si cu un uimitor de bogat continut teoretic) .7 La voguli, samanismul este ereditar si se transmite in linie feminine, dar viitorul saman se singularizeaza inca din adolescent : el devine nervos si sufera uneori atacuri de epilepsie, care sun t interpretate ca fiind intalniri cu zeii. La samoiezii siberieni si la ostiaci, samanismul este
6 7

ELIADE, Mircea, Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997, p.240 ELIADE, Mircea, op. cit., pp.28-31

ereditar. La moartea tatalui, fiul ciopleste in lemn o imagine a mainii acestuia si, prin intermediul acestui simbol ii sunt transmise puterile samanice. La iakuti, darul de a samaniza nu este ereditar. Se spune ca persoana destinata sa devina samanincepe prin a avea accese de furie, apoi, brusc isi pierde judecata, se izoleaza in padure, se hraneste cu scoarta de copaci, se arunca in foc si in apa si se raneste cu cutite. Dupa toate acestea , familia apeleaza la un saman batran care sa-l instruiasca pe tanarul ratacit in legatura cu multele clase de spirite, precum si cu modul de a le chema si a le stapani. La tungusii trans-baikalieni, cel care doreste sa devina saman proclama ca spiritual unui saman decedat i-a aparut in vis, poruncindu-I sa preia succesiunea. In cazul buriatii-alari, samanismul se transmite in linie paterna sau maternal, dar poate fi si spontan. In ambele cazuri vocatia se manifesta prin vise si convulsii provocate de spiritele stramosilor. 8Vocatia spontana in samanismul centro-asiatic este rara, cand sunt intrebati despre acest lucru, un raspuns recurrent al samanilor este ca cineva nu poate devein saman daca nu a avut stramosi samani. Pe toata intinderea spatiului Siberian, conditiile care marcheaza procesul de initiere, care duce la statutul de saman, sunt identice: dobandirea unei abilitati extatice, cunoasterea lumii supranaturale, capacitatea de a intra in contact cu ea, infiintarea unui grup de sustinere si incuviintarea prin care samanul sa obtina recunoasterea. O perioada lunga de initiere poate dura mai multi ani, precede de obicei initierea samanica propriu-zisa. Exista doua

circumstante care determina posibilitatea cuiva de a deveni saman:1) contactul cu lumea supranaturala in starea de extaz, prin care samanul aspirant isi demonstreaza capacitatea de a opera ca mijlocitor intre lumea oamenilor sic ea de dincolo; 2) obtinera aprobarii din partea grupului care va trebui sa-l sustina pe viitor.. pentru ca aspirantul sa poata deveni saman , se cere ca el sa aiba o intreaga serie de atitudini si manifestari ca marturie a unei dispozitii personale adecvate pentru primirea daruluisamanic: sensibilitate nervoasa, boala, tendinta spre meditatie private si izolare, viziuni si auditii extraordinare, interpretate ca vizite ale spiritelor. Vocatia samanica e considerate

FILORAMO, Giovanni ( coord.), istoria religiilor, vol.V, Iasi, Ed. Polirom, 2010, p 242.

SPIRITELE AUXILIARE Samanul isi primeste inspiratia de la spiritele auxiliare. Se poate spune ca spiritele auxiliare exprima ajutorul supranatural de care are nevoie samanul ca sa ajunga la contactul cu lumea supranaturala. Acestea marcheaza inceputul transei samanice. Ele sunt aducatoarele mesajelor din lumea spiritelor, il asista pe saman in timpul calatoriei sale in lumea de dincolo. Spiritele auxiliare iau diverse forme animale precum: cal, vulture, gasca, lup, vulpe, ren, soparla, urs, somon, sarpe etc. Cu toate ca spiritele zoomorfe constituie majoritatea spiritelor auxiliare ale samanului, de cele mai multe ori cel mai important dintre ele este totusi, un stramos al samanului sau predecesorul sau imediat in linia scendentei samanice, un spirit care isi alege frecvent alasul in trupul samanului. Desi este de origine umana, acest spirit poate lua infatisare zoomorfa, ca la tungusi de exemplu, unde spiritual stramosului samanului se prezinta sub forma unui cufundar ( pasare innotatoare cu pene negre).

FUNCTIILE SAMANICE Samanul reuneste in sine numeroase functii: 1. Samanul este medic. Este sarcina lui sa diagnosticheze correct boli, in acest scop invocand spiritele. Exista doua cause principale ale bolii: pierderea sufletului si intruziunea. In cazul pierderii sufletului, sufletul bolnavului paraseste trupul si se pierde sau este furat de spiritele rele.in cazul intruziunii, corpul bolnavului este invadat de un obiect ori un spirit. Pierderea sufletului comporta o pierdere totala sau partial a constiintei( delir, febra, coma ), in schimb, intruziunea provoaca vatamari fizice si tulburari fara alterarea starii de constienta. In cazul pierderii sufletului, samanul face o calatorie extra-corporala in lumea de dincolo, ca sa recupereze sufletul de la spiritele care l-au furat, timp in care poarta costumul samanic, care poate reprezenta o pasare, un ren sau un alt animal cervid ( doar in anumite cazuri, deoarece au fost date mai multe interpretari costumului samanic). Pentru a putea intreprinde calatoria, pe langa costum, samanului ii mai sunt necesare toba si bagheta cu care bate in ea; el calatoreste sau sta pe toba ca pe un ren sau ca pe un cal ( cum se considera iankutii, mongolii si buriatii) sau in toba, ca intr-o barca ( la unele grupuri de tungusi). Calatoria samanului in lumea de dincolo se prezinta ca o actiune dramatica, in timpul careia samanul , cu toba in mana si imbracat in costum, urca in arboreal cosmic, in acelasi timp relatandu-le celor

prezenti toate dificultatile prin care trebuie sa treaca sufletul sau liber in diferitele ceruri. In cazul intruziunii, tabloul actiunii samanice este diferit. Toate spiritele auxiliare sunt invocate de saman, pentru al ajuta sa scoata afara obiectul introdus in boilnav, acesta fiind insufletit sai neinsufletit. Uneori spiritual rau e prea puternic si il poseda pe bolnav; in aceasta situatie trebuie scos prin intermediul unor ritualuri complexe. 2. Samanul este ghicitor. Intamplari necunoscute din trecut, lucruri si persone pierdute, evenimente ce vor veni, toate sunt dezvaluite prin divinatie. Exista doua categorii principale de ghicitori. Prima e constituita din acei samani care invoca propriile spirite auxiliare care, direct sau ca urmre a unor cautari facute in alte parti, ii aduc samanului informatia ceruta si, prin intermediul lui, celui interest. Cea de-a doua e constituita din acei samani care actioneaza fara asistenta spiritelor, doar in baza abilitatilor personale. 3. Samanul este psihopomp. El insoteste spiritual defunctului in noul sau salas din lumea de dincolo. Aceasta este cea mai importanta sarcina a samanului. Ca si in cazul pierderii sufletului, in functia de psihopomp, samanul isi trimite propriul suflet liber sa-l insoteasca pe defunct. 4. Samanul este vrajitorul vanatorii, sub dublul aspect de ghicitor si fermecator de animale 5. Samanul este preotul care raspunde de sacrificii, dar numai in cazuri exceptionale. Exista un raport prcis intre shamanism si ofranda sacrificiala, de exemplu la burati , unde samanul conduce aceste ceremonii).9

COSTUMUL SAMANILOR TUNGUSI

FILORAMO, Giovanni ( coord.), istoria religiilor, vol.V, Iasi, Ed. Polirom, 2010, pp. 243-244.

Costumul este cel care, in literature consacrata samanismului a suscitat cele mai multe descrieri. Unii au crezut ca acest costum avea ca scop sa inspire spectatorilor o frica religioasa, care i-ar impiedica sa observe sarlataniile si scamatoriile samanului, ceea ce este complet gresit, deoarece costumul este pentru ei o soba a spiritului10, adica suportul spiritelor auxiliare ale samanului. Roba a spiritelor, costumul este in aceiasi masura o armura; el protejeaza contra sagetilor trimise de spiritele malefice ambuscade pe drumurile din lumea de dincolo. Aceasta lume de dincolo, costumul o poarta simbolizata in broderiile de pe pieptar, de pe tichie si de pe maneci. Peptarul are un anumit model, in functie de grupul din care samanul face parte, de pilda pieptarul xelmi simbolizeaza cele trei lumi, partea superioara rezervata lumii de sus si purtand prinse figuratii metalice;; la tungusii din Transbaikalia, pieptarul uruptun este piesa de capatai a costumuluio s.a.m.d. Costumul este de asemenea, instrument musical, datorita numeroaselor obiecte metalice prinse pe toata suprafata sa. Exista o tehnica de dans, care permite a obtine maximum de efecte musicale si samanul nu danseaza la fel, daca si-a pus centura grea cu conuri metalice; un bun saman sties a produca o muzica nuantata. In ciuda diferentelor in ceea ce priveste decorul, simbolizarea si croiala costumelor tungusilor, costumele se compun toate din aceleasi elemente: un pieptar din piele tabacita in untura de peste, legat in jurul gatului cu doua fasii, acuperind taietura matoului si coboran mai jos de talie; o tichie din piele tabacita in grasime de peste, avand uneori si franjuri; manusi cu un singur deget si cizme brodate cu stilizari de labe de urs sau pasare11. RASPANDIREA De-a lungul istoriei, Asia Centrala si Siberia Meridionala au suferit influente aproape din partea tuturor religiilor mari si actiunea culturilor superioare ale popoarelor sedentare din sud. Avand in vedere ca samanismul e profund inradacinat in culturile vanatoresti stravechi, samanismul era cu siguranta prezent in culturile paleolitice, in mod cert in aria siberiana si probabil chiar si in Europa( in sens samanic au fost interpretate picturile parietale din epoca magdaleniana descoperite in Franta si Spania). Samanismul Siberian, era inca infloritor in primele decenii ale secolului al XX-lea, ca m ai apoi sa decada rapid, consecinta a proceselor de modernizare economica si socioculturala indusa de ascensiunea puterii sovietice in Rusia.
10

DELABY, Laurance, Samanii tungusi, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 2002, p. 77. Idem

11

Urme de shamanism supravietuiesc in regiunile extreme, mai putin atinse de aculturatia la valorile cultural modern.

SAMANISMUL CA INSTITUTIE SOCIALA Importanta samanismului ca institutie deriva din relatia dintre saman si grupul care il sustine si ii fundamenteaza social statutul. Exista grupuri asemenea incaghirilor si evenkilor , care si-au pastrat pana in vremuri relative recente ( inceputul secolului al XX-lea) organizarea in clanuri; samanul este unul dintre conducatorii clanului si indeplineste functia de protector religios al acestuia. Samanul poate fi al unui clan,al unui grup mic sau saman profesionist independent, specific micilor populatii tribal cum sunt koriatii, la care satul, constituit din cateva familii, este principala forma de agregare sociala. Popoarele care traiesc in spatiul Asiaticii s-au caracterizat prin forme diversificate de feudalism patriarhal; la origini crescatori de animale, au trecut , in parte si in grade diferite, la forme de activitate economica de tip agricol, cu asezari de tendinta sedentara. Tocmai o structura sociala de tip complex pare sa fi favorizat tranzitia de la un samanism de grup mic, la unul de tip profesionist. Samanii se mai deosebesc de la un grup etnic la altul prin putere si prestigiu, se impart in diverse categorii in functie de clan, de simbolismul cromatic al podoabelor si de insusirile lor personale deosebite.12

In concluzie, Samanismul, religia unei parti a Asiei si a Oceaniei, a construit o viziune specifica asupra universului, in care samanul intermedia lumea fizica de lumea spiritelor. in sanul acestei credinte s-a format un mod de gandire, o conduita morala, un tip de organizare sociala, un tip de medicina si nu in ultimul rand un stil vestimentar asadar elemente, care in opinia mea, private mai indeaproape si actualizate ar putea imbunatati, infrumuseta, de ce nu chiar solutiona unele probleme actuale.

Ceea ce-i adanc,nu straluceste Lucian Blaga

12

FILORAMO, Giovanni ( coord.), istoria religiilor, vol.V, Iasi, Ed. Polirom, 2010, p. 253.

BIBLIOGRAFIE
ELIADE, Mircea, samanismul si tehnicile arhaice, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997 FILORAMO, Giovanni ( coord.), istoria religiilor, vol.V, Iasi, Ed. Polirom, 2010 DELABY, Laurance, Samanii tungusi, Cluj- Napoca, Ed. Dacia, 2002