Sunteți pe pagina 1din 21

1. IDENTITATE Vanadiul este un element chimic cu simbolul V i numrul atomic 23.

Este un metal tranziional moale, ductil, de culoare cenuiu-argintie. Are masa atomica = 50.942. Este mai greu dect majoritatea metalelor i a otelurilor. Are o buna rezistenta la coroziune si este stabil mpotriva subtantelor alcaline, acizilor sulfurici i clorhidrici. Are un punct de topire de 1890 10 C, un punct de fierbere de 3380 C la 1 atmosfera (1.013 x 105 Pa), si greutatea specifica de 6.11 la 18.7 C (Weast, 1986-87). Se oxideaza n aer la aproximativ 933 K (660 C) formand V2)5, dei formeaza un strat protector de oxid chiar si la temperatura camerei. Vanadiul se gsete n natur numai sub form de combinaii. Vanadiul natural are 2 izotopi naturali, 50V si 51V, si s-au obtinut artificial alti 24 izotopi radioactivi (46-49V, 52-54V) au fost obtinuti artificial, cu masa atomica variind intre 40-65. Cel mai stabil dintre aceti izotopi este 49V, cu un timp de njumtire de 330 de zile, si 48V cu un timp de njumtire de 16,0 zile. Toti ceilalti izotopi radioactivi rmasi au un timp de njumtire mai scurt dect o or, cele mai multe dintre care sunt sub 10 secunde. Proprietati chimice Formeaza stari de oxidare de la -1, 0, +2 (culoare lila), +3 (verde), +4 (albastru) pana la +5 (galben), cele de +3, +4 si +5 fiind cele mai comune. Starea de oxidare +4 este cea mai stabila. De obicei V este gasit legat la oxigen in calitate de oxianion polimeric incarcat negativ. Capacitatea V de a fi un metal fie elctronegativ fie electropozitiv da nastere unei varietti mari de compusi chimici (vanadiul este al doilea elemnt dupa carbon care formeaza cei mai multi compusi). Pentoxidul de vanadiu (V2O5) este compusul cel mai des intalnit in comert. Este solubil in apa si azici si formeaza saruri de vanadiu cu diverse baze. Vanadiul 5+ este redus la V4+ de agenti reducatori relativ usori. Aproape toti compusii ai V4+ sunt derivati din ionul vanadil (VO2+). Vanadiul3+ (ex. V2O3) este un compus complet bazic si se dizolva in acid formand ionul V(H2O)6)3+. Vanadiul3+ este un agent reducator puternic care ataca apa incet, eliberand hidrogen si V in stare 4+. Sarile de vanadiu in starea de oxidare +3 sunt agenti reducatori puternici. Compusii organici ai vanadiului sunt in general instabili. Proprietatile fizice ale principalilor compusi chimici ai vanadiului sunt prezentate in tabelul de mai jos: Table 1. Physical properties of some vanadium compounds Vanadiul a fost descoperit n 1801 de Andrs Manuel del Ro. Del Ro a extras elementul dintr-un eantion de minereu "plumb maro" mexican, mai trziu numit vanadinit. Analiznd acest mineral, el a descoperit c srurile sale prezint o mare varietate de culori, prin urmare numindu-l Pancrom ( din greac:"toate culorile"). Mai trziu, Del Ro revenit cu denumirea de eritroniu (din greac: "rou"), deoarece, dup nclzire, majoritatea srurilor sale i schimb culoarea n rou. n 1805, chimistul francez Hippolyte Victor Collet-Descotils, susinut de prietenul lui del Ro baronul Alexander von Humboldt, declara n mod incorect c noul element este doar un eantion impur de crom. Del Ro a acceptat declaraia lui Collet-Descotils i si-a retras descoperirea. Elementul a fost redescoperit n 1831 de Nils Gabriel Sefstrm, care l-a denumit vanadiu dup Vanadis (zeia scandinav a frumuseii i fertilitii), din cauza multitudinii de compui chimici frumos colorati pe care o produce. Mineralul descoperit de del Rio a fost ulterior redenumit vanadinit pentru coninutul de vanadiu al acestuia. Dei Berzelius a pretins de a fi fost prmiul care a obtinut vanadiu izolat n 1830, Henry Enfield Roscoe in 1867 a artat c el a obinut doar oxid, i n cele din urm n 1869 Roscoe a demonstrat o metod de a obine elementul in stare pura. Pentru determinarea vanadiului in diverse medii, se foloseseste o gama larga de analize si metode ce au in spate diverse mecanisme chimice. Dintre toate, analiza cu absorbtie atomica si testele spectrofotometrice sunt cele mai potivite pentru analiza de rutina. Testele de absorbie atomica sunt

potrivite pentru determinarile obisnuite ale vanadiului in orice mediu, fiind bazate pe folosirea flacarii cu oxiacetilena la temperaturi ridicate, avand limita maxima de 1 g/litru pentru vanadiul din aer si 0.1 - 0.4 ng pentru determinarile efectuate in apa si probele biologice. Analiza cu activare de neutroni a fost folosita cu succes pentru determinarea vanadiului din sange si ser. Aceasta metoda este mult mai rapid i mai exact dect alte metode. Folosind aceast metod, a fost posibil s se determina pn la 70 elemente n cantiti de 10-12 g. Metodele electrotermice cu absorbite atomica au fost utilizate pentru a determina vanadiul n urin. Spectrometria de masa cu aprindere prin scanteie este un excelent instrument analitic. Aceast metod este folosit pentru analiza a mai multor elemente din aer si materiale biologice. Din cauza faptului ca necesita costuri prea mari, nu este chiar convenabila. In schimb sunt folosite alte teste relativ ieftine, cum ar fi cele bazate pe fotospectrometrie sau titrari colorimetrice pentru identificarea vanadiului in solutii, care insa au un grad de sensibilitate mai scazut decat metodele sofisticate. Analiza spectrofotometric bazat pe reacii catalitice este utilizata pe scar larg pentru a determina urme de vanadiu. Sensibilitatea acestei metode este teoretic nelimitata i utilizarea acesteia pentru analiza materialelor biologice este destul de promitoare, din cauza cantitatilor considerabil reduse de materiale necesare pentru analiza. Vanadiul este de obicei determinat prin metode electrochimice (potentiometrie, amperometrie, polarografie, voltametrie). Metoda cromatografic a gsit puin practic n determinarea cantitilor si urmelor de vanadiu. 2. SURSE NATURALE SI ANTROPICE Surse naturale 1. Roci Vanadiul este un element rar, prezent in scoarta pamantului in concentratii de aprox 0.015 g/kg, valori apropiate de cele ale cromului, strontiului sau zirconului. Este mult mai raspandit decat cuprul, plumbul, zInc si alte elemente. Sunt cunoscute 70 miberale de anadiu, dintre care 40 sunt vanadati. Cele mai importante minerale de vanadiu sunt: vanaditul (contine 19& V2O5), descloizitul (220 g/kg), cuprodescloizitul (170-220 g/kg), carnotitul (200 g/kg), roscoelitul (210 - 290 g/kg), si patronitul (170 - 290 g/kg). Adaosuri ale vanadiului se gasesc in minereuri de minerale cum ar fi titaniferomagnetitul (pana la to 88 g V2O5/kg), magnezioferitul (160 g/kg), magnetitul (6 g/kg), rutilul (1 g/kg), si ilmenitul (4 g/kg). Vanadiul in stare metalica nu exista in natura. Izolarea vanadiului metalic s-a dovedit a fi dificil. n 1831, Berzelius a declarat ca a obtinut vanadiu metalic, dar Henry Enfield Roscoe a artat c, de fapt, Berzelius a produs nitrur de vanadiu(VN). Roscoe a produs n cele din urm metalul prin reducerea clorurii de vanadiu (II) cu hidrogen. n 1927, a fost produs vanadiu pur prin reducerea pentaoxidului de vanadiu cu calciu. In prezent, vanadiul metalic este obinut printr-un proces complex care incepe cu calcinarea minereului mcinat cu NaCl sau Na2CO3 la aproximativ 850 C pentru a forma metavanadat de sodiu (NaVO3). Un extract apos din acest amestec este acidifiat pentru a obtine o sare polyvanadata, care este redusa cu calciu metalic. Ca o alternativ pentru producia la scar mic, pentoxidul de vanadiu este redus cu hidrogen sau magneziu. Multe alte metode sunt, de asemenea, n uz. Purificarea vanadiului este posibil

prin procesul dezvoltat de Anton Eduard van Arkel i Jan Hendrik Boer de la 1925. Acesta implic formarea de iodur de metal (vanadiu) i descompunerea ulterioar pentru a produce metal pur. Alte surse de extractie a vanadiului sunt: fosforiti vanadiferi (1 - 10 g/kg), asfaltiti (500 g/kg in cenusa), cremenele de carbon (15-20 g/kg), bauxita (0.2-0.4 g/kg), cenusa de carbune, gaze de sist (2 g/kg), si noduli feromanganat Din ocean. Cele mai importante depozite de vaandiu se afla in Canda, Finlanda, Namibia, Africa de Sud, Suedia, Zambia. Vanadiul este implicat n diverse procese geochimice care au loc n scoara terestr. Exist o dispersie extrem de larg de vanadiu n timpul formrii de roci vulcanice i de acumulari sporadice cu formare de minerale de vanadiu, ca urmare a proceselor postmagmatice. Ca toate oligoelementele care se acumuleaza in soluri, vanadiul migreaz n sol i n cadrul sistemului: roca-ap-sol-vegetatie-animaleom. Concentraiile de vanadiu n roci sunt legate de pH-ul rocilor. Rocile neutre i acide conin concentraii mai mici dect cele bazice, precum i rocile acide conin concentraii mai mici dect cele neutre. n magma de diferite tipuri (transportatorul principal de vanadiu), aproximativ 92% din toata cantitatea de vanadiu se concentreaza n roci bazice (bazalt, Gabro), i aproape de 8% intra in componenta rocilor acide si neutre. Mai puin de 1% din valoarea total a vanadiului se gsete n rocile alcaline. Principalii transportatori de vanadiu n procesul de sedimentare sunt hidroxizii de fier. Afinitatea mare dintre proprietile cristalochimice ale V3 + i Fe3 + este de o importan vital pentru difuzia de vanadiu. Se estimeaza ca in scoarta terestra este aproximativ 400 - 500 de ori mai mult fier decat vanadiu. Astfel, fierul este un "solvent" al vanadiului trivalent, i este responsabil de difuzarea acestuia n rocile magmatice. Mai mare parte a mineralelor feromagnesice care participa la formarea rocilor prind vanadiul n timpul cristalizarii rocilor, i, n timpul proceselor endogene, vanadiul este foarte strn legat cu fierul trivalent. n formarea de roci magmatice, vanadiul este preferenial concentrat n cele care au un coninut ridicat de fier. Vanadiul, de asemenea, a fost detectat prin metode spectroscopice n lumina provenita de la Soare i cteva alte stele, ceea ce duce la concluzia ca originea sa de natura cosmica, fiind produs in nucleele supernovelor si a gigantelor rosii, la fel ca toate elementele chimice cu mase superioare fierului. 2 Soluri Continutul de vanadiu din soluri este strans legat de roca pe care s-au format acestea, si variaza de la 3 la 310 mg/kg, cea mai mare concentratie de vanadiu fiind gasita in huila si argile. Vanadiul este distribuit uniform in diferiete nivele ale solului, dar exista o cantiate mai mare in stratu superior, fenomen legat probabil de activitaea plantelor. In apropierea rocilor care contin vanadiu sau cantitati mari de oxizi de fier solurile sunt caracterizate de un nivel usor ridicat de vanadiu. Vinogradov (1957) a observat ca in podzoluri se gaseste o cantitate mai mica de vanadiu decat solurile de cernoziom sau cele din tundra. 3 Apa Nivelul de vanadiu in apa dulce variaza considerabil in diverse pari ale lumii, pornind de la valori aproape nedecetabile pana la concentratii de 20 mg/litre. Diferentele geografice intre concetratiile de vanadiu din apa dulce se datoreaza difrentelor de scurgere a apelor pluviale din surse naturale sau efluvii industriale.

Table 2. Vanadium levels in fresh water 4 Aer Sursele naturale ale vanadiului din aer sunt aerosolii marini si praful continental. Cocnetratia de vanadiu in aer la Polul Sud este foarte mica (0.001 - 0.002 ng/m3). Concentratiile vanadiului deasupra Oceanului Pacific prezinta valori de 0.1 ng/m3, si 0.72 ng/m3 deasupra regiunii nord-vestice a Candaei. In nord-estul SUA s-au inregistrat valori mai ridicate, de la 2 la 64 ng/m3, si sunt considerate a fi rezultatul industriei locale de ardere a combustibililor lichizi cu un continut ridicat de vanadiu. O cantitate neinsemnata de canadiu poate rezulta in urma activitatii vulcanice. 5 Plante Cantitati mici de vanadiu pot fi gasite si in plante, de obicei in concentratii de cateva mg/ke substanta uscata. In cadrul unei anumite specii variatia de vanadiu se poate datora aciditatii solului, conditiilor de crestere, concentratiilor de vanadiu din sol, dar aceasta variatie este mica. Concentratiile de vanadiu din radacini sunt aproape aceleasi ca si cele din solul in care este fixata planta, iar in partile aeriene concentrstia de vanadiu scade destul de mult. Mai multe specii de macrociuperci, i anume Amanita muscaria (buretele pestrit)i alte specii nrudite acumuleaz vanadiu (de pn la 500 mg/kg n greutate uscat), ajungand la valori de 100 ori mai mari decat orice alta ciuperca sau planta. Cu toate acestea, importana biologic a procesului de acumulare este necunoscuta. Au fost sugerate functii de mentinere au unor toxine sau a enzimei peroxidaza. In plantele de apa dulce s-au determinat concentratii ale vanadiului intre 0.4 - 80 mg/kg. Nivelul de 80 mg/kg a fost gasit in Pontedaris cordata, care poate fi considerat un bioacumulator pentru vanadiu. Muschii (Hypnum cupressiforme) de asemenea acumuleaza vanadiu. La speciile de muschi din zonele rurale s-au determinat valori de 10 mg/kg, in timp ce la muschii din centrele urbanie s-au masurat concentratii de 50 - 250 mg/kg. Compui organobrominici prezenti ntr-o serie de specii de alge marine sunt generati de aciunea unei bromoperoxidaze dependente de vanadiu. Aceasta este o haloperoxidaza n alge care necesit bromur i este o enzim absolut dependenta de vanadiu. 6 Animale Chimistul german Martin Henze a descoperit vanadiu n celulele sanguine ale speciilor de Ascidiacea n 1911. Concentraia de vanadiu in sangele lor este de pn la 10 milioane de ori mai mare dect concentraia de vanadiu n apa de mare din jurul lor. Funcia acestui sistem care concentreaza vanadiu este nc necunoscuta. obolanii i puii sunt de asemenea cunoscuti pentru necesitatea acumularii de vanadiu n cantiti foarte mici. Surse antropice 1. Extragere din minereuri Productia de vanadiu este strans legata de productia altor metale (in special fier, uraniu, titan, aluminiu). Intrucat mineralele bogate in vanadiu se gasesc rar in cantitati mari, minereurile care contin un procent cat de mic de vanadiu sunt foarte valoroase. In unele cazuri, vanadiul se extrage direct din minereuri in calitate de component al aliajelor (ferovanadiul). 2 Extragere din combustibili fosili

Petrolul este o sursa de vanadiu. Multe campuri petrolifere contin un nivel ridicat de vanadiu, iar cenusa obitnuta in urma arderii produselor petroliere bogate in vanadiu poate contine pana la 600 - 700 g/kg. Din acest motiv, in unele tari vanadiul este extras din cenusa produselor petroliere (Canada, Italia, SUA). Carbunele de asemenea contine vanadiu, in concentratii ce variaza de la valori foarte scazute pana la foarte mari (10 g/kg). Cenusa carbunilor constituie o sursa aditionala de vanadiu (pana la 300 g/kg). Nisipurile de gudron (Canada), bitumurile si asfaltitii reprezinta surse potentiale de vanadiu. 3 Extractia din zgura In unele tari, vanadiul este extras din zgura rezultata in urma productiei metalurgice a catalizatorilor sau in urma prelucarii catalizatorilor de vanadiu. Zgura obtinuta la o fabrica din Africa de Sud continea V2O5 in concentratii de 250 g/kg. 3. CONSUM SI DISTRIBUTIE In prima jumatate a anilor 1980, productia globala de vanadiu (sub forma de pentoxid de vanadiu V2O5) a ajuns de la 34 milioane kg la 45 in China, Finlanda, Africa de Sud, SUA si URSS. Vanadiul are utilizari industriale importante, in special in metalurgia feroasa, acolo unde 75-85% din cantitatea totala de vanadiu este folosita in calitate de aditiv de aliaj pentru fabricarea unor oteluri speciale. Vanadiul in stare pura este rareori folosit ca atare, intrucat reactioneaza usor cu oxigenul, nitrogenul si carbonul la temperaturi relativ mici (300 C). Vanadiul este combinat cu cromul, nichelul, manganul, borul, wolframul si alte elmente pentru a produce oteluri de inalta rezistenta. Cantitatea de vanadiu in aceste aliaje difera intre 0.3 si 51 g/kg. Vanadiul poate fi un component al otelurilor de structura utilizate in constructii, transport, inginerie. Este adaugat in oteluri fie sub forma de ferovanadiu sau de carbid de vanadiu. Vanadiul este de asemenea un element important in aliajele de titan de maxima rezistenta. Utilizarea sa in metalele neferoase este importanta pentru industria energiei atomice, constructia de aeronave si tehnologia spatiala. Vanadiul este de asemenea folosit in calitate de catalizator in industria chimica, datorita faptului ca pentoxidul de vanadiu (V2O5) si meta-vanadatii sunt importanti in obtinerea acidului sulfuric, oxidarea compusilor organici, purificarea gazelor de esapament, oxidarea etanolului. Mici cantitati de vandadiu sunt folosite in multe alte aplicatii. Acesti compusi ai vanadiului sunt de asemnenea folositi in producerea sticlei de diferite tipuri si culori, componenti luminiscenti, cauciucuri sintetice. V2O5 si alte saruri de vanadiu sunt utilizate in preprararea smalturilor si emailurilor pentru portelanuri si ceramcica, si ca sensibilizatori si agenti de colorare in fotografie si cinematografie. Vanadiul este, de asemenea, utilizat ca mordant n vopsitorie i imprimarea pe bumbac. Sarurile solubile ale un acid pe baza de arsenic si avanadiu sunt utilizate ca insecticide si fungicide. Exploatarea miniera, utilizarea vanadiului in metalurigei si alte industrii, folosirea petrolului la cebtrale electrice si in inginerie, toate acestea contribuie la poluarea aatmosferei si a apelor cu compusi de vanadiu. Industria care polueaza cel mai mult este metaluriga, in caadrul careia vanadiul este folosit in calitate de aditiv la aliaje de otel. Din cauza punctului de topire scazut al V2O5(690 C), fumul sau se poate usor infiltra in aer, condensa si forma aerosoli cu diametrul pana la 2 m. Evident ca aceste procese nu duc numai la contamniarea aerului din imprejurul halelor industriale, dar si la contmanirea atmosferei. V2O5 a fost gasit in 87% din probele de aer luate in apropierea instalatiilor mari de metalurgie, in

concentratii variind de la 0.98 la 1.49 g/m3. Cea mai mare cantiate de vanadiu eliberata in atmosfera provine de la cuptoarele de topire V2O5, cuptoare electrice, creuzete in care ferovanadaiul este topit. Zgurile metalurgice pot conine concentraii semnificative de vanadiu. Atunci cnd minereurile de fier titanifere i vanadice sunt convertite n oel, zgur rezultat conine concentraii de pentoxid de vanadiu de pn la 250 g / kg. Vanadiul este eliberat n atmosfer n procesele de ncrcare, transport, descrcare, i zdrobirea zgurii. Avnd n vedere utilizarea considerabil i n cretere a zgurii de furnal ca material de construcii i n construcia de autostrzi, ele pot fi surse de poluare a mediului. Deeurile solide formate in urma arderii zgurii in timpul producerii de pentaoxid de vanadiu tehnic poate fi o alt surs de poluare a mediului. n acest proces, o medie de 5.16 de tone de deeuri solide care conin pentaoxid de vanadiu 1,2% se formeaza pentru fiecare ton de pentaoxid de vanadiu produse. Deeurile lichide i apa de splare din instalaiile metalurgice conin adesea cantiti mari de vanadiu (V2O5), pn la cteva sute de miligrame pe litru. Acest lucru a fost confirmat de serie de cazuri cand apele din vecinatatea halelor industriale ce prelucra vanadiul au fost gasite contaminate. ntr-o hala nou de prelucrare a ferovanadiu, apa rezidual purificat coninea 340 pentaoxid de vanadiu mg / litru. Nepurificarea apei reziduale de la o instalaie de pentaoxid de vanadiu ntr-un curs de ap deschis a produs un nivel de vanadiu n apa de 2 mg / litru. Cele mai mari concentraii de vanadiu au fost gaiste in raurile din apropiereacentralelor de uraniu-vanadiu, iar cele mai mici n probele de ap prelevate n amonte de zonele industriale. Reziduurile acizilor clorhidric, azotic, fluorhidric, i sulfuric de la o instalaie de topire a oelului prezentau 0,02% vanadiu. Reziduul solid de pe fundul instalatiilor si cuvelor de topire coninea 2,4 g vanadiu / kg. Vanadiul aflat in componenta deeurilor acide netratate corespunzator poate fi o surs de poluare a apei. Instalatiile industriale care produc energie electric i termic, i cele care exploateaza petrol, crbune, i uleiuri grele sunt sursa cea mai rspndit de descrcare a vanadiu;ui n mediul nconjurtor. n 1969, ca urmare a arderii combustibililor fosili (crbune i petrol), aproximativ 20 000 de tone de vanadiu au fost evacuate n aer n Statele Unite ale Americii sub forma de particule de cenusa. Gradul de dispersie atmosferic a particulelor de cenu depinde de bazinul carbonifer original, dimensiunea de crbune utilizat, tipul de cuptor, condiiile de ardere. Alte surse posibile de descrcare a vanadiului n aer reprezinta arderea crbunilor sau haldelor de praf de crbune n zonele miniere, dar nu exista date disponibile. Toate uleiurile brute din petrol conin vanadiu la niveluri variind de la 1 la 400 g / ton, n funcie de campul petrolier. n distilarea ieiului, aproape intreaga cantitate de vanadiu rmne in fractiile masice. Coninutul de vanadiu din pcur variaz pe scar larg 1 - 200 g / ton i sunt de aproape o mie de ori mai mare dect cele ale produselor de distilare petroliera. Combustibilii din distilarea petroliera produse n Statele Unite ale Americii (benzin, kerosen, motorin) conin 0,05 mg de vanadiu / kg. Procesul de distilare utilizat permite trecerea aproape intreagii cantitati de vanadiu iniiala n fraciunile reziduale. Analiza gazelor uzate provenite de la motoarele pe benzina au aratat concentraii de 0,1 - vanadiu 0,2 mg / kg, i gazele de eapament ale motoarelor diesel coninea 10 - 15 mg de vanadiu/kg. Cantitatea de vanadiu n sectorul gazelor naturale este mai mic de 0,5 g / ton, i aproape nici o cantitate de vanadiu nu este eliberat n atmosfer la arderea acestora.

Vanadiul a fost folosit in agricultura in trecut ca ngrmnt, fiin aplicat la rata de 0,75 - 1 mg/kg sol.Aceast practic a condus la un nivel crescut de vanadiu n sol, insa informaii suplimentare cu privire la acest lucru nu sunt disponibile. n ceea ce priveste evaluarea celor dou moduri n care vanadiul este transportat n ap, 87% este purtat de ruri n form suspendat, iar 13% n soluie. Cea mai mare parte a vanadiului intr n ap de mare n form suspendat sau absorbit in coloizi. Acesta se acumuleaza in depozite recente, trece prin cursurile de ap mecanic, i nu reacioneaz chimic cu ap de mare. Aceast particularitate de transport a vanadiului se reflect n distribuia acesteia pe fundul mrii, sub form de nmol. Soarta vanadiului care se dizolv n ap este mult mai complex. Intrucat cantitati foarte mari de vanadiu dizolvate au fost introduse n oceane de-a lungul tuturor perioadelor geologice, ar fi de asteptat un nivel de vanadiu n ap de mare de aproximativ 60 mg / litru. In fapt, nivelul nu depaseste valoarea de 0,003 mg / litru, acest lucru indicnd faptul c vanadiul este continuu scos din ap de mare. Probabil datorita reactivilor naturali care scot vanadiul din apa. Astfel, foarte puin vanadiu este transportat prin intermediul apei. Cea mai mare parte a vanadiului se precipit pe fundul mrii, unde intra in componenta namolului. Reaciile biochimice joaca un rol important n extracia de vanadiu din ap marina i conversia acestuia ntr-un sediment. Acest lucru este confirmat de legtura ntre concentraiile de vanadiu i substanele organice din rocile sedimentare i nmol. Cu toate acestea, n practic, este extrem de dificil a determina cantitatea de vanadiu care a fost asimilata de ctre organisme i partea care a fost absorbit de materia organica intrata in descompunere sau introdusa n form dizolvat. Un rol important n migrarea biogenic a vanadiul este jucat de organismele marine si de plante. Ascidians i holothurians sunt acumulatori notabili de vanadiu. Unele alge marine sunt, de asemenea, capabile de a acumula vanadiu. Atunci cnd mor, aceste organisme contribuie la acumularea de vanadiu n nmol. Astfel, vanadiul dizolvat n apa marina este eliminat continuu, fie prin absorbie sau procese biochimice. n primul caz, precipitatul principal este trioxid de fier hidratat; n al doilea rnd, vanadiul este acumulat de animale marine, plancton, i, mai rar, de alge. 4. RISCURI DE EXPUNERE Concentratiile de vanadiu in mediul ambiant variaza considerabil. Nivelurile ridicate de vanadiu se considera ca rezulta din arderea combustibilor fosili care au un continut mare de vanadiu. Astfel, cerinele de nclzire i diferenele sezoniere n inversiunile atmosferice sunt reflectate de fluctuaiile nivelului de vanadiu n aer. In zonele rurale izolate nivelul de vanadiu este sub 1 ng/m3, dar arderea combustibilor fosili pot sa creasca nivelul local pana la aproape 75 ng/m3. In vecinatatea instalatiilor industriale metalurigce, concentratiile de vanadiu se situeaza in jurul valorii de 1 g/m3. Presupunnd o concentraie medie a aerului de aproximativ 50 ng/m3, aproximativ 1 g de vanadiu poatet intra tractului respirator zilnic. Concentratiile de vanadiu in apa potabila sunt de regula mai mici de 10 g/litru. Scara tipica de concentratii este intre 1 - 30 g/litru, valoarea medie fiind in jur de 5 g/litru. 4.1 Aer Sursele naturale de vanadiu, cum ar fi praful continental i aerosolii marini, sunt raspunzatoare de concentratii mici de vanadiu n aer. n zone ndeprtate, cum ar fi Polul Sud, concentraiile variiza intre

0.001 - 0.002 ng/m3, precum i n estul Oceanului Pacific (0.02 - 0.8 ng/m3). n zonele rurale din Canada, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, concentraiile au fost raportate de a varia de la 0,2 la aproximativ 75 ng/m3, cu medii anuale frecvent sub 1 ng/m3. n general, nivelurile de aer de vanadiu sunt mai mari n zonele urbane dect n mediul rural. Concentratiile obisnuite din aerul urban variaza pe o scara larga, de la 0,25 ng/m3 pana la 300 ng/m3. Marile orase pot inregistra medii anuale in valoare de 20-100 ng/m3, cu concentratii pronuntat ridicate pe tipul iernii comparaativ cu lunile de vara. Mediile anuale pot fi de multe ori n intervalul de 20-100 ng/m3, dei, n mod excepional, medii mai mari de peste 200-300 ng/m3 au fost nregistrate n oraele mari, iar cea maxim de 24 de ore medie poate s depeasc 1000 ng/m3. n toate sondajele, au existat variaii vizibile geografice i sezoniere. Concentraiile mari de vanadiu n aer au fost atribuite arderii locale de pcur cu un coninut de vanadiu mare. Asimilarea de vanadiu de catr muschii Hypnum capressiforme i Argenteum Bryum n zona Stockholm indic faptul c uleiul de nclzire este o surs major de vanadiu. Aceste date ilustreaz importana combustibililor fosili in calitate de surse de vanadiu n mediul aerian urban. 4.2 Ape Analizele vanadiului prelevat dn apa potabil livrata n oraele mari din Statele Unite ale Americii au aratat ca 91% din probele analizate au mai puin de 10 g vanadiu/litru; concentraia maxim a fost de 70 g/litru, iar media a fost de circa 4,3g/ litru. Multe dintre probe au fost negative. Douazeci si sase la suta din 3676 probe de apa de la robinet din 34 zone din Statele Unite ale Americii conineau vanadiu la concentraii cuprinse intre 1.3 - 33 g / l, cu o medie de 4.85 g / litru. Experimente facute in Polonia au aratat ca apele de fantana prezentau concentraiile medii de vanadiu inrte 0.06 - 6 g / l, cu o singur valoare maxim de 15 g / litru. Apele mbuteliate de la izvoare minerale conineau frecvent niveluri mai ridicate; raportandu-se concentratii de 4 - 290 g/l n apele mbuteliate din Elveia. Apele foarte mineralizate din Argentina contineau 0.3 - 10 g vanadiu / litru. Aceste concentraii de multe ori apar n combinaie cu concentraii mari de arsenic i / sau fluoruri. Aprovizionarea cu apa potabila nepoluata excesiv conine de la mai puin de 1 g/l la concentraii maxime ocazionale pana la 15-30 micrograme/litru. La un consum zilnic de 2 litri de apa, consumul mediu zilnic de vanadiu ar fi de aproximativ 10 micrograme, variind de la aproximativ 1 g la 30 la 60 micrograme. 4.3 Alimentatie Sursa principala de admisie a vanadiului pentru populatie este mancarea. Concentratiile de vanadiu din mancare inregistrate cu ani in urma tind sa fie mai ridicate comparativ cu rezultatele studiilor recente, rezultate care arata concentraii n intervalul de 0,1-10 g/kg de greutate umed, cu concentratii tipice de aproximativ 1 g/kg. In mod normal, in cazul acestui element, deficientele sunt rar intalnite. In general, se estimeaza ca necesarul zilnic de vanadiu in alimentatie este de circa 10 micrograme zilnic, desi in mod uzual, intr-o dieta echilibrata, oamenii consuma in general intre 15 si treizeci de micrograme. Informaiile cu privire la coninutul de vanadiu din produsele alimentare umane sunt rare. Datele prezentate n tabel arata un nivel sczut de vanadiu n cele mai multe elemente ale dietei umane. Surse naturale de vanadiu sunt: ovaz, grau, soia, semintele si uleiul de floarea soarelui, ulei de masline, grau integral, porumb, fasole verde, arahide, morcovi, varza, laptuci, rosii, mere, prune, alge, ciuperci, usturoi. Exist unele diferene interesante ntre produse alimentare specifice. Cerealele conin mai mult

vanadiu dect fructele i legumele. Nivelurile de vanadiu din uleiuri i grsimi i carne de vit i de porc sunt mici, dar cele de la ficatul si rinichiul de vaci si porci sunt mai mari. Niveluri mai ridicate se regsesc in organele interne ale puilior, i nivelurile din carne de pete sunt de asemenea mare. Nivelurile de vanadiu din lapte i ou sunt mici, iar cele din bere i vin sunt ridicate. Prelucrarea pare a ridica nivelul de vanadiu din alimente. Table 11. Vanadium concentrations in foods (g/kg) 4.4 Expunerea in mediul profesional n ceea ce privete expunerea profesional, cei mai importanti compusi de vanadiu sunt pentoxidul de vanadiu, trioxid de vanadiu, Ferovanadiu i srurile vanadiu, cum ar fi sodiu i vanadat de amoniu. Oxizii i srurile sunt frecvent utilizate n industrie sub form de pulbere, dnd natere la posibilitatea formarii prafului i aerosolilor, n cazul n care substanele sunt zdrobite sau mcinate. Operaiunile de curare a cazanelor pot genera pulberi cu coninut de pentaoxid de vanadiu i compui. Arderea combustibililor reziduali cu un coninut mare de vanadiu poate s produc aerosoli de pentaoxid de vanadiu, precum i de oxizi de vanadiu cu alte metale. Prelucrarea metalelor ce conin vanadiu include tratarea chimica si operatiuni efectuate la temperaturi nalte. Cu toate acestea, doar concentraii moderate de vanadiu s-au gsit n zona de activitate a lucrtorilor angajai n operaiuni care ar fi de ateptat s produc cea mai mare expunere la fum. Concentratiile de vanadiu n instalaiile metalurgice au fost studiate n detaliu. Zgura de vanadiu conine aproximativ 11 - 13%, n principal sub form de pentaoxid de vanadiu. Zgurile sunt utilizate pentru producia de pentaoxid de vanadiu i Ferovanadiu, iar procesul este nsoit de formarea extensiv a aerosolilor de oxid de fier. Concentraiile de praf din aer (n special trioxid de vanadiu) gsit n zonele principale de lucru au variat intre 20 - 55 mg/m3. Aproximativ 75% din particulele de praf au avut un diametru mai mic de 2 microm i 20% au avut un diametru cuprins ntre 2 i 4 microni. Incrcarea i descrcarea, zdrobirea i mcinarea, precum i separarea magnetic a zgurii de vanadiu provoac formarea de praf gros, cu concentraii cuprinse 30 - 120 mg/m3. Zgura conine 111 - 129 g pentoxid de vanadiu / kg. Un diametru mai mic de 2 um a fost nregistrat de 70 - 72% din particule, 86 - 96% au avut un diametru mai mic de 5 microni. Atunci cnd zgura este arst, pentaoxidul de vanadiu liber este evacuat n aer. Concentraiile atmosferice din vecintatea cuptoarelor variaza intre 0.04 - 1.56 mg/m3. n producia de aluminiu, atunci cand bauxita este transformat n alumin, soluiile aluminat acumuleaza sruri de vanadiu, care cristalizeaza i precipita. Polyvanadatul de sodiu precipitat este topit pentru a forma pentoxidul de vanadiu, care este rcit i se stabilete n form de plci subiri. n timpul uscarii, sortarii i calcinarii vanadatului de amoniu i n timpul strivirii, descrcarii i ambalarii pentaoxidului de vanadiu pur, sunt formate pulberi. Cnd pentoxidul de vanadiu se cerne dup calcinare, concentraia n aer poate varia intre 2.2 - 26 mg/m3. n instalaiile cu mai puina mecanizare, etanare incomplet a echipamentelor, precum i ventilaie de evacuare local ineficient, concentraiile de pulberi n timpul acestor operaiuni pot varia intre 4.9 - 48.9 mg/m3. Cnd vanadiul ductil este produs prin procesul de aluminotermie (bazat pe reducerea pentaoxidului de vanadiu pur cu pulbere de aluminiu), reacia violent exoterm duce la eliberarea aerosolului de condensare de pentaoxid de vanadiu. n timpul pregtirii amestecului concentraiile de pentaoxid de vanadiu variaza intre 19 - 25.1 mg/m3. n timpul topirii, concentraiile de la locurile de munc ale operatorilor variaza intre 0.17 - 0.6 mg/m3. La 30 de minute dup topire, nivelul de vanadiu scade la 0 -

0.3 mg/m3. Nouzeci i opt la sut din particulele de aerosoli de condensare produse au un diametru mai mic de 5 microni, iar 82% au un diametru mai mic de 2 um. Expunerea la cincentratii ridicate ale vanadiului in aer poate aparea in mediile de lucru. In productia pentoxidului de vanadiu, concentratia prafului ce contine vandaiu poate ajunge de la 0,1 la 30 mg/m3, iar concentratiile de 0.5 - 5 mg/m3 sunt destul de frecvvente in prductia vanadiului sub forma de metal si a catalizatorilor de vanadiu. Cea mai mare concentratie de vanadiu in aer este intalnita curatarea cazanelor acolo unde concentratiile prafului sunt in jur de 50 -100 mg/m3, putand sa ajunga chiar si la 500 mg/m3. Un asemnenea praf contine in jur de 5 - 17% V2O5. 5. EFCTE ASUPRA OMULUI n trecut, compuii de vanadiu erau prescrisi ca ageni terapeutici pentru anemie, cloroza, tuberculoza, si diabet. A fost, de asemenea, folosit ca antiseptic si tonic. De exemplu, metavanadatul de sodiu a fost adminsitrat in scop terapeutic n doze de 1 - 8 mg, tartratul de sodiu a fost injectat intramuscular in concentratii de 150 mg. Datorit absorbiei slabe din tractul gastro-intestinal, metalul nu este foarte toxic pentru fiinele umane atunci cnd este ingerat, dar dac este introdus direct n circulaie ntr-o form solubil, doza letala pentru o persoana de 70 kg ar fi de doar 30 mg V205 (0,42 mg V205/kg greutate corporal). Nu exista dovezi convingatoare ca vanadiul ar fi un element esential pentru organismul uman. n timp ce cunoaterea prezenta indic faptul c vanadiul este un element esenial pentru pui i obolani, dovezi concludente c vanadiul este esential pentru alte specii, inclusiv la om, lipsesc. Vanadiul intervine intro multitudine de procese biochimice, si rolul sau fiziologic trebuie reevaluat cu grija. Pn n prezent, nu exist nicio dovad a efectelor adverse generate de deficitul de vanadiu n om, iar necesarul zilnic de vanadiu n dieta nu este cunoscut. Studiile statistice au artat corelaii negative ntre nivelul mediu de vanadiu i incidena bolilor cardiovasculare. Consumul de ap care conine vanadiu a fost asociat cu o inciden mai mic a bolilor cardiovasculare (Strain, 1961). Schroeder (1966) a raportat o corelaie negativ semnificativ ntre coninutul de vanadiu a apelor municipale i ratele de deces din cauza bolilor de inima aterosclerotice. ntr-o studiu comun dintre OMS i AIEA privind rolul oligoelementelor n etiologia bolilor cardiovasculare n 20 de ri, un rol important a fost demonstrat de lipsa vanadiului in mediu, precum i, zinc crom, calciu mangan si magneziu (Masironi, 1969). Desi aceste studii statistice au indicat faptul ca aportul de vanadiu sczut poate fi asociat cu boli cardiovasculare umane, aceste relaii nu furnizeaz nici o dovad direct pentru rolul nutriional al vanadiului n domeniul sntii umane. Cu toate acestea, ele sugereaz piste de laborator suplimentare i investigaii epidemiologice. Practic, toate informatiile referitoare la efectele adverse ale vanadiului asupra oamenilor au parvenit in urma expunerii controlate, terapeutice sau profesionale la concentratii care nu apar in conditii normale. In cadrul studiilor controlate, s-a urmarit evidentierea proceselor de absorbtie a vanadiului, transport si distributie, retentie si eliminare, precum si efecte fiziologice produse asupra sistemelor functionale. Absorbtie

Absorbia i distribuia compuilor de vanadiu depinde de calea de intrare i de solubilitatea compuilor din fluidele corpului. Solubilitatea compuilor de vanadiu n fluidele biologice variaz. Urmtorii compui sunt enumerati n ordinea descresctoare a solubilitii: (a) n sucurile gastrice - sulfat de vanadyl, vanadat de sodiu, vanadat de amoniu, pentoxid de vanadiu;

(b) n snge si ser - soluie de carbonat de sodiu, vanadat de sodiu, vanadat de amoniu , pentoxid de vanadiu, i sulfat de vanadyl. Cu cat e mai mare solubilitatea n ap i fluide biologice, cu atat mai toxici sunt compusii, probabil din cauza unei absorbii mai bune. In general, sarurile de vanadiu sunt slab absorbite din tractul gastro-intestinal uman, un procent infim de 0,1-1% de oxitartar vanadat foarte solubil se absoarbe. Din cauza nivelului mic de absorbtie in tractul gastro-intestinal, cantitatea de vanadiu ingerata este eliminata impreuna cu fecalele. ntr-un studiu de Curran i colab. (1959), o cantitate intre 0,1-1% din 100 mg de vanadiu (ca oxytartratovanadat diamonic foarte solubil) a fost absorbit din tractul gastro-intestinal i 60% din aceasta a fost excretat prin rinichi n decurs de 24 ore. Restul a fost reinut n ficat i oase, pn cand administrarea oral a ncetat, cnd a fost mobilizat rapid din ficat i ncet din os. Metavanadatul de sodiu (12,5 mg / zi, timp de 12 de zile) a fost recuperat n mare parte neabsorbit n materiile fecale (87,6%), iar restul n urin (12,4%) (Proescher et al, 1917). Desi studiile au aratat ca unii compusi solubili ai vanadiului pot fi absorbiti prin pielea soarecilor, absorbtia dermica a compusilor de vanadiu este foarte mica. Absorbia cutanat i iritarea pielii au fost raportate ntr-un studiu n care o soluie aproape de saturaie (20%) de metavanadate de sodiu a fost aplicata pe piele de iepure (Stokinger, 1967). Muncitorii expusi la pentoxid de vanadiu au fost diagnosticati cu dermatita exematoasa in urma contactului direct cu acest compus. Cu toate acestea, pielea pare a fi o cale minor de absorbie a vanadiului pentru fiinele umane. Exist puine informaii privind depunerea de compui de vanadiu n tractul respirator in urma inhalarii. Compuii solubili de vanadiu inhalati i depozitati n plmni sunt uor absorbiti, dar ratele de absorbie nu au fost cuantificate i nu s-au estimat cantitatile de vanadiu inhalat care sunt transportate napoi la faringe prin degajare mucociliara, nghiite, i sunt apoi disponibile pentru absorbia prin tractul gastrointestinal. Absorbia din tractul respirator a fost demonstrat la lucrtorii expui la praful de vanadiu, care a artat concentraii crescute de vanadiu n urin. Rata absorbitiei pulmonare a diversilor compusi de vanadiu inca nu a fost determinata, dar a fost estimat ca aproape 25% din compusii de vanadiu solubili pot fi abosbiti. Rezultatele studiiloe experimentale pe sobolani au aratat degajarea completa a pentaoxidului de vanadiu relativ din plaman in primele 1-3 zile dupa o expunere acuta. Atunci cand tricloridul de vanadiu a fost aspirat intratraheal in plamnul de sobolan,50% a fost inlaturat in aceeasi zi, 3% ramanand dupa 63 zile. Distributie si Transformare

Cantitatea de vanadiu abosrbita de organism este transportata in special in plasma. Este evident faptul c concentraiile de vanadiu sunt mici in toate tesuturile, dei in ficat, rinichi, plmni se arat adesea niveluri mai ridicate decat in alte tesuturi. Concentratia din ficat poate varia in intervalul de 4.5 - 19 g/kg masa umeda, iar in rinichi - 3 - 7 g/kg. Un procentaj mai mare poate fi gasit in plamani unde concentratia variaza de la 10 la 130 g/kg masa umeda. Mici cantitati au fost gasite in placenta, laptele uman si saliva. Vanadiul de asemenea trece si prin bariera hemato-encefalica. Concetratiile inregistrate in sangele uman si ser difera semnificativ, cu valori intre 0.01 si 0.4 mg/litru. La populaia general, care este n principal expus la niveluri sczute de vanadiu din alimente cu absorbie slab din intestin, vanadiul este de obicei nedetectabil n urin, chiar folosind metode foarte sensibile. Examinarea probelor de urin de la 50 de persoane normale, folosind spectrometrie de absorbie atomic a artat c vanadiu a fost prezent n numai 13; 11 probe au aratat un nivel de 0,1 g / litru i dou, 0,2 g / (Ueno & Ishizaki, 1980). n industrie, n cazul n care expunerea este, n principal,

prin aer i absorbia prin plamani este mare, concentraiile de vanadiu n urin ajung la valori considerabile. Retentie

Nivelurile de vanadiu n esuturile umane sunt mici, cele mai mari concentraii tind s apar n ficat, rinichi, i pulmonar. Depozitarea vanadiului la om are loc n principal n lipide (tesutul adipos). Descoperiri recente arata ca vanadiul se acumuleaza in tumori. esutul osos sanatos conine o concentraie medie de 0,15 vanadiu 0.002 mg / kg greutate uscat, pe cand osteosarcoamele (tumorile osoase) contin 4.16 0,77 mg / kg. Stratul cortical adiacent la osteosarcoame conine 1.77 0,48 mg / kg. Studiile asupra nivelurilor de vanadiu din oasele umane au dat rezultate foarte diferite, in principal din cauza folosirii diferitelor metode. Folosind spectroscopia de absorbie atomic, Sumino et al. (1975) a constatat o serie de 100 - 200 g / kg (greutate umed), n 6 exemplare de coaste. Acumulararile semnificative de vanadiu n esutul tumorilor benigne i maligne i, ntr-o msur mai mic, n tesuturile vecine sugereaz c schimbrile cantitative ale sumelor constatate pot indica tulburri ale metabolismului. Acest lucru poate fi n legtur cu rolul vanadiului n metabolismul colesterolului i fosfolipide, care pot deveni indicatori indireci ai intensitatatii ciruclatiei fosfolipidelor n esutul tumoral. Eliminare

Datorit absorbiei gastro-intestinale sczute, vanadiul ingerat este eliminat predominant neabsorbit n fecale. Principala cale de excreie a vanadiului absorbit este prin rinichi. Relaia dintre excreia urinar i gradul de expunere a fost studiat. Ca parte a unui studiu clinic cu privire la efectele asupra nivelului de colesterol, Dimond et al. (1963) a administrat tartrat de amoniu-vanadil la pacienii de sex feminin, si nu a gsit nici o corelaie ntre excreia urinar i doza oral. Absorbia variabil a fost sugerata ca fiind motivul pentru variaia larg n excreia urinar. Studii asupra populaiilor expuse profesional au artat o corelaie slab ntre concentraiile de vanadiu n aer i cantitatile excretate n urin. Cu toate acestea, n rndul lucrtorilor expui foarte mult, nivelul de vanadiu din urina prezinta concntratii de 20-30 mai mari decat cele normale. ntr-un studiu la o statie de alimentare asupra lucrtorilor expui la vanadiu n timpul lucrrilor de ntreinere pe un cazan cu combustibil lichid, s-a demonstrat c excreia urinar a crescut la cei mai puternic expusi, n pofida utilizrii mtilor de protecie. Concentraia de vanadiu n aer n timpul currii cazanului a fost estimat 0,1 i 5 mg/m3 (Maroni, et al., 1983). Aceste rezultate se aseamn cu cele raportate de Thrauf et al. (1979) pe 54 lucrtori expui la vanadiu ntr-o instalaie metalurgic. Lucrtorii expui avut o concentraie de vanadiu in urina de 33,9 mg / kg creatinina, n timp ce nivelul lucrtorilor neexpusi a fost de 0,6 mg/kg creatinina. Efecte fiziologice

Efectul vanadiului asupra cariilor dentare este inca discutabil. S-a sustinut ca vanadiul ar avea un efect favorabil asupra dintilor hamsterilor, atunci cand este adaugat in mancarea zilnica. De asemenea, intrun articol se mentioneaza ca aplicarea unei sari de vanadiu si amoniu reduce cariile in cazul copiilor. Belehova (1969) a studiat 583 elevi cu varste cuprinse intre 7 i 11 ani. Subiecii au fost mprii n 4 grupe. Copiii din grupa I a primit fluor de doua ori pe an, cei din grupa a II a primit o past ce continea 50% sare de amoniu de vanadiu i glicerol, Grupul III a primit att fluor i vanadiu, i grupa IV a acionat n calitate de control.Incidena cariilor a fost de 11% n grupul III, 15,4% n grupa II, 29,7% n grupa I, i 43% n grupul de control. Belehova a concluzionat c incidena mai mic a cariilor la subiectii carora li s-a administrat vanadiu sugereaza o posibil aciune profilactica. Cu toate acestea,

alte studii (Hein & Wisotzky, 1955; Muhler, 1957; Hadjimarkos, 1966, 1968;. McLundie et al, 1968) nu au reuit s demonstreze n mod clar un efect benefic n ceea ce privete actiunea vanadiilor asupra cariilor dentare. Mai mult, in cadrul unui experiment s-a observat o acutizare a cariilor in cazul administrarii vanadiului in apa potabila in concetratie de 2 mg/litru. Efectul vanadiului asupra nivelului de colesterol din organism inca nu a fost pe deplin elucidat. Studii facute in 1950 si 1960 au precitins o scadere temporara a nivelului de colesterol in cazul pacientilor carora li s-au administrat ammonium oxytartarovanadate si ammonium vanadyltartrate in cocentratii de 50-200 mg/zi. Oxytartarovanadat diamoniu solubil (150 - 200 mg/zi timp de 6 sptmni) a fost administrat la 5 voluntari adulti sntoi de sex masculin. S-a constat o reducere semnificativ a colesterolului din plasma la sfritul perioadei. O scdere temporar a nivelului de colesterol a fost, de asemenea, observat la 2 din 6 pacienti care au primit vanadil de tartrat de amoniu timp de 7 sptmni, la 50 sau 100 mg/zi, insa rezultatele nu au fost convingtoare. Nu au existat modificri semnificative n colesterolul din ser nici la 12 pacieni (9 dintre care aveau hipercolesterolemie) carora li s-a administrat vanado-tartrat diamonic oral timp de 6 luni, (25 mg de trei ori pe zi, timp de 2 sptmni, crescand apoi la 125 mg pe zi). Dei unele studii pe obolani i iepuri au indicat scderea nivelului de colesterol n urma administrrii de vanadiu, acest efect al vanadiului nu a fost demonstrat n mod convingtor in cazul oamenilor. In plan psihic, s-a constatat ca exista o corelatie intre nivelele reduse de vanadiu si starile maniacodepresive. Supraincarcarea poate determina stari de depresie psihica, metabolismul vanadiului fiind legat de anumite amine cerebrale. La oareci i obolani, administrarea repetat pe cale oral a pentaoxidului de vanadiu sau de vanadat de amoniu, la doze de 0,05 - 0.5 mg de vanadiu/kg greutate corporal, zilnic, timp de 6 luni i 21 de zile, a dus la afectarea reflexelor conditionate. Doze zilnice orale de metavanadat de sodiu (3,2 g / kg de greutate corporal pe zi timp de 10 - 15 de zile) a determinat creteri ale activitii citocromoxidazei n creierul cobailor. Activitatea colinesterazei total n creierul de obolan a fost redus semnificativ de administrarea intraperitoneal de 1 mg sulfat de vanadyl/kg greutate corporala. Nu exist date suficiente pentru a realiza o evaluare a efectelor de vanadiu asupra ficatului la om. Experimentele supra sobolanilor i iepurilor expusi prin inhalare la pentaoxid de vanadiu, trioxid de vanadiu sau tri-clorur de vanadiu (10 - 70 mg / kg, 2 h/ zi, pentru 9 - 12 luni) au artat o necroz celular parial n ficat. S-au observat de asemenea o reducere clar a raportului albumin/globulin n serul sangvin. Reacii astmatice coroborate cu semne non-specifice de hiperactivitate bronic au fost raportate la muncitorii expui la praf de pentaoxid de vanadiu in rafinarii. Nu a existat nicio dovad a unui mecanism imunologic n spatele unor astfel de cazuri. A fost demonstrat un declin (dependent de doz) al capacitatii vitale si al volumului expirator fortat intr-o secunda. Creterea funcional a revenit complet n termen de o lun. Mecanismul care duce la insuficien pulmonar obstructiv nu a fost clarificat. Zenz & Berg (1967) au studiat efectele inhalarii vanadiului la 9 voluntari sntoi de 27 de ani - 44 ani. Doi voluntari, expusi la praf pentaoxid de vanadiu de la 1 mg/m3 pentru 8 ore, au dezvoltat tuse sporadic dup 5 h si o tuse frecvent, dup aproape 7 ore. Tusea a durat 8 zile, dar au rmas sunete pulmonare clare i nu au existat alte semne de iritare. Testele funcionale pulmonare, hemoleucograma completa, analiza urinei au fost normale pn la 3 sptmni. Trei sptmni mai trziu, aceiai 2 voluntari au fost expui accidental timp de 5 minute la un "nor greu" de praf pentaoxid de vanadiu. A aparut o tuse productiv in 16 h, i, n termen de 24 de ore s-a observat haraituri expiratorii in plamani,

dar funcia pulmonar normal a rmas. Tusea, fr alte efecte sistemice, a persistat timp de 7 - 10 zile. Testele functionale pulmonare au rmas normale. Concentraia de vanadiu n urin a fost mai mare (0,13 mg / litru) n a treia zi. Nivelul maxim de vanadiu in fecale a fost de 3 mg/kg, Pazhynich (1967) a studiat efectele iritante ale aerosolilor de pentaoxid de vanadiu pe 11 de voluntari. La o concentraie de 0,4 mg/m3, toti au raportat o senzaie de mancarime si o senzatie de uscaciune n regiunea de la rdcina limbii, peretele posterior al faringelui, precum i o senzaie de uoar neptur n zona nasului i peretele posterior faringian. Aceste simptome au fost usor de tolerat. O concentraie de 0,16 mg/m3 a dat semne uoare de iritare la numai 5 voluntari. S-a ajuns la concluzia c concentraia medie perceptibila pentru fiinele umane este 0.27 mg/m3 si ca 0.16 i este imperceptibil. Datele privind efectele vanadiului asupra rinichilor la om lipsesc. Injectarea intravenoas a metavanadatului de sodiu (2,5 - 5 mg / kg greutate corporal) la cinii masculi a dus la albuminurie. La oareci, injectarea subcutanat de vanadat de amoniu la o doza echivalenta cu 20 mg de vanadiu greutate corporal/kg a dus la necroz tubular acut. Vanadiul are efecte diuretice si natriuretic la rinichii de obolani. Vanadiul este susceptibil de asemenea de cresterea excretiei urinare de calciu, fosfat, bicarbonat. Aceste efecte diuretice i natriuretic sunt considerate a fi datorate inhibrii de Na +-K + ATP-aza, inhibarea cauznd reabsorbia tubular. Datele privind efectele vanadiului asupra hematopoiezei sunt inconsistente. O cretere mic n eritrocite i a nivelului de hemoglobin a fost observat la iepurii carora li s-a dat sulfat de vanadil subcutanat la o concentratie de 1 mg/kg zilnic, timp de 2 luni. Atunci cnd 32 lucrtori expui la vanadiu timp de mai mult de 6 luni au fost comparati cu alti 45 neexpusi nu au fost observate diferene la nivelul hematocritului. Efecte precum anemia si leucopenia nu pot fi corelate cu vreun un nivel concret de expunere. Legat de activitatea cardiovasculara, au fost raportate mainifestari precum insuficien coronarian tranzitorie, o inciden ridicat a extra-sistolei i bradicardie. Modificri electrocardiografice (subdenivelare de segment ST, cresterea amplitudinii undei T) au fost observate dup injectarea intravenoas a metavanadatului de sodiu la cini (2,5 - 5 mg / kg greutate corporal). Date privind efectele vanadiului asupra funciei de reproducere la om lipsesc. . Putinele dovezi despre efectele toxice asupa gonadelor au nevoie de confirmare. Informatiile disponibile la ora actuala arata ca vanadiul poate fi toxic asupra embrionilor si asupra gonadelor. Vanadiul administrat la femele gestante de obolan prin administrarea subcutanat a metavanadatului (0,85 mg / kg, egal cu 1/20 DL50) s-a acumulat n placent. Cu toate acestea, msura n care se ajunge la ft nu a fost clar stabilita. n timpul perioadei de alptare, vanadiul a fost gsit n glandele mamare i a fost eliminat odata cu laptele. S-au observat modificri morfologice n spermatozoizi, precum i descuamarea epiteliului in tubulii seminali. Rezultatele provizorii sugereaz c vanadiul este teratogen pentru obolani i hamsteri, cauzand anomalii scheletale i moartea ftului. Nu au fost demonstrate reactii de raspuns la doze. Nu exist date cu privire la efectele teratogene posibile ale vanadiului asupra omului. Exista indicatii slabe asupra unor posibil efecte mutagene a compusilor de vanadiu. Efectele cromozomiale in vivo i in vitro nu au fost studiate.

Datele disponibile nu ofer nici o indicaie asupra efectelelor cancerigene ale vanadiului. Vanadiul nu a fost clasificat ca element cancerigen de Agentia Pentru Protectia Mediului din Statele Unite. Studii clinice

Tabloul clinic al otrvirilor prezinta un spectru larg de efecte toxice ale vanadiului. Leziunile observate afecteaz sistemul respirator, sistemul circulator, sistemul nervos central, organele digestive, rinichii, pielea. Intoxicaiile pot fi mprite n forme acute si cronice. Toxicitatea acut se caracterizeaz printr-o perioada de latenta, care depinde de concentraia de vanadiu, sensibilitatea individual a subiectului, precum si de proprietile compusului de vanadiu specific. Cele mai multe sruri solubile de pentaoxid de vanadiu au o aciune mai rapid dect oxizi de vanadiu. Pentaoxid de vanadiu pur chimic acioneaz mai rapid dect gradul tehnic. Un aerosol de condensare de pentaoxid de vanadiu este mai toxic decat un aerosol de dezintegrare (Roshchin, 1964). Clorura de vanadiu este mult mai toxica dect ali compui. Roshchin (1968) subdivizeaz efectele acute le vanadiului n forme "uoare", "moderate", i "severe". Caracteristicile clinice de toxicitate uoar includ rinita cu o descrcare abundent i de multe ori sngeroase, strnut, precum i o senzaie de arsur i mncrime n gt. Rinita poate fi urmat de dezvoltarea unei tuse cu expectoratie uscat si cantitati mici de sputa vscoasa, slbiciune general, i epuizare. O temperatur sub-normal poate fi prezent, n alte cazuri, temperatura poate fi ridicata sau normala. Conjunctivita este frecvent observata. Alte simptome includ diaree din cauza peristaltismul intestinal intensificat. Aceste simptome dispar in 2 - 5 zile dup ntreruperea contactului cu praful. n toxicitatea moderat, n plus fa de conjunctivita i iritarea tractului respirator superior, bronita este insotita de dispnee expiratorie i bronhospasm. Exist tulburri frecvente n activitatea tractului gastrointestinal, inclusiv vrsturi i diaree. Luate mpreun cu bronhospasm, aceasta atrage atentia asupra unui rspuns al musculaturii netede la expunera de vanadiu. Unele persoane afectate au manifestari cutanate de toxicitate, n form de erupii cutanate i eczem. Bronita i bronhopneumonia sunt caracteristici ale efectelor grave toxice. Alte simptome pot fi, de asemenea, mult mai proeminente, cum ar fi durerile de cap, slbiciune, vrsturi, diaree, palpitaii, transpiraiie. Tulburarile sistemului nervos includ stari severe nevrotice i tremur ale degetelor i minilor (Wyers, 1946; Sjberg, 1955). Leziunile renale, evideniate de modificrile distrofice grave n epiteliul de la nivelul tubilor spiralate i tulburarea secreiei tubulare se produce imediat dup nceperea expunerii la doze mici de vanadiu n cazul intoxicaiei acute i cronice. Odat declanate, schimbrile sunt ireversibile, chiar dac expunerea este ntrerupta. Prin urmare, rinichii sunt un organ critic pentru otravirea cu vanadiu (Korkhov, 1965). Intoxicaia cronic cu vanadiu produce schimbri profunde n organele respiratorii din cauza aciunii iritante i a tulburrilor biochimice i funcionale legate de aciunea sa resorbtiv general. Bolilr respiratorii cronice iau forma de pneumoscleroza difuza, bronsita cronica, rinita cronic, i faringit (Roshchin, 1968). Sistemul cardiovascular este frecvent afectat n tulburrile respiratorii cronice. Dup o expunere indelungata, lucrtorii pot dezvolta bradicardie; spasmul coronarian este, de asemenea, de obicei, recunoscut la astfel de lucrtori. O cretere semnificativ statistic a incidenei de ficat mrit i o scdere n testele funcionale, mpreun cu creteri ale bilirubinei au fost observate n sngele lucrtorilor expui (Roshchin, 1968). Au fost gasite si modificri biochimice, cum ar fi reducerea albuminei, i o extindere a globulinei, dei coninutul total de proteine a rmas normal. In

plus, o scadere a nivelului de vitamina C n snge, i o scdere mai puin accentuat a nivelului de colesterol. 8.2.3 Diagnosticare Informaii privind expunerea, tabloul clinic, precum i anumite indicaii biochimice de expunere probabil pot ajuta la stabilirea diagnosticului, dar nici un test specific nu poate fi recomandat. Determinarea coninutului de vanadiu de snge i urin n special asigura informatii desre expunere, dei corelaia dintre nivelurile de vanadiu n urin sau ser i din aer este slab. O producie sczuta a acidului ascorbic din urina poate fi o caracteristic a expunerii la vanadiu. Coloraia verde a limbii este, de asemenea, o indicaie a expunerii la vanadiu. Ionul (V (H2O)) 63 + este, probabil, responsabil pentru colorarea limbiiv verde. Cu toate acestea, o serie de alte complexuri luminoase verzi de vanadiu +4 sunt cunoscute i pot explica, de asemenea, aceasta manifestare. In unele cazuri, "limba verde" poate fi si absenta, chiar i n caz de expunere prelungit. In timpul expunerii continue, msurarea coninutului de cistin de unghii a fost raportat ar fi un indicator sensibil de expunere. O scdere a nivelului de cistin in unghii a fost demonstrat atunci cnd nivelul de vanadiu din urina a fost doar de 0.02 la 0.03 mg/litru. Unele dovezi sugereaza ca vanadiul poate inhiba direct sinteza de cistina. 8.2.4 Tratamentul in caz de otravire Exist puine date publicate privind tratamentul otrvirii umane cu vanadiu.S- a constatat ca cele mai eficiente antidoturi in cazul animalelor au fost acidul ascorbic, deferoxamina D-penicilamina, sodiu, calciu, Na3CaDTPA, Na2CaEDTa, i glutationul. Acidul ascorbic a aprut a fi cel mai potrivit ca antidot la oameni. Riscuri de expunere a populaiei n general

Exist doar cteva studii privind efectele posibile ale vanadiului din aerul nconjurtor asupra populaiei generale. Au fost realizate cateva incercari de a corela nivelul de vanadiu din aer cu deiverse afectiuni in randul populatiei. S-au raportat cateva corelatii intre concetratiile de vanadiu din aer si mortalitatea cauzate de boli cardiovasculare, carcinomul de plmani si bronsite, dar nu s-au consatat asociatii cauzale. Sunt necesare studii solide in legatura cu posibilele efecte ale vanadiului asupra populatiei, controland mai eficient factorii de confuzie si diversele intercorelatii. Efectuarea unor studiile epidemiologice, in ciuda limitrilor lor, poate da indicaii pentru studii mai intense i mai detaliate in ceea ce priveste riscurile pentru sntate, compararea incidenei bolilor n grupuri de expunere definite (cum ar fi lucrtorii in producia industriala) cu cele obinute de la restul populaiei. Stocks (1960) a raportat rezultatele unui studiu efectuat n 23 de localiti din Regatul Unit, in cadrul caruia concentraiile din aer a 13 oligoelemente au fost corelate cu o mortalitate din cauza cancerului pulmonar, pneumonie, bronit. La concentraii cuprinse intre 1.1 - 42 m3 g/1000, vanadiul a aratat o asociere slab cu mortalitatea datorata cancerului pulmonar (lund n considerare densitatea populaiei, sexul, si vrsta). ntr-un alt studiu, Hickey et al. (1967) s-a axat pe 10 metale din aer, inclusiv vanadiu, n 25 de comuniti din Statele Unite ale Americii. Au fost folosite diverse tehnici pentru a corela concentraiile metalelor n aer cu indicii de mortalitate pentru 1962 i 1963 care implic 8 categorii de boli. Concentraiile medii atmosferice de vanadiu n cele mai diferite locuri au variat intre 0.001 - 0.672

g/m3. Incidena mai multor boli, inclusiv a "boli de inimii", nefrit, i "inima aterosclerotica" ar putea fi corelata cu un nivel ridicat de vanadiu i de alte metale in aer. O mare inter-corelaie ntre vanadiu i nichel a fost inexplicabil. Acest studiu a fost de o natur foarte preliminara. Alte studii au demonstrat corelaii negative semnificative ntre incidena bolilor cardiovasculare i nivelul mediu de vanadiu. Barannik et al. (1969) a studiat rolul anumitor oligoelemente i radioactivitatea natural a produselor alimentare n etiologia guei endemice n URSS. Cantitati mari de crom i de vanadiu s-au gsit n cele mai multe dintre produsele vegetale intr-o regiune n care gua endemic era raspandita. Diferenele n concentraiile medii ale acestor oligoelemente au fost statistic semnificative. Expunerea profesionala

Intoxicaiile profesionale au loc n principal n timpul produciei industriale, a utilizarii de vanadiu i n operaiunile de curare ale cazanelor. n aceste condiii, vanadiul poate intra in corpul uman prin intermediul tractului respirator; o cantitate necunoscut poate fi transportata catre tractul digestiv prin nghiire. Vanadiul poate intra, de asemenea, prin intermediul pielii (Roshchin, 1968). In urma expunerii, pot sa apara atat intoxicaii acute cat i cronice.Aerosoli industriali care contin vanadiu difer n compoziia lor chimic i structural i, astfel, pot evoca rspunsuri diferite n corpul uman. 8.4.1 Metalurgie Dutton (1911) a descris pentru prima data efectele expunerii industriale la minereurile purtatoare de vanadiu. El a raportat o tuse uscat, paroxistica cu hemoptizie i iritarea ochilor, nasului, si gtului. Creteri temporare ale valorilor hemoglobinei i a celulelor rosii din sange au fost urmate de reduceri bruste, ct i de debutul anemiei. Vanadiul a fost regsit n toate secretiile corporale. Autopisa a artat niste plamani extrem de congestionati, epiteliul alveolar distrus i rinichi care prezentau dovezi de nefrit hemoragic. Din pcate, lucrtorii din mediile respective sufera frecvent de tuberculoz pulmonar, boala care a produs, fr ndoial, multe simptome agravate ulterior de expunerea la vanadiu. Un studiu efectuat mai trziu de ctre Symanski (1939) asupra lucrtorilor relativ sntoi expui la praf de pentaoxid de vanadiu pentru perioade variind de la cteva luni pn la civa ani a raportat conjunctivita severa, rinita, faringita, tuse cronica productiva, i senzaie de constricie n piept. Rundberg (1939) a observat bronit cu sput purulent, slbiciune general, i iritaii ale pielii de pe fata si maini in cazul a 20 de barbati care manipulare pentaoxid de vanadiu ntr-o uzina metalurgice. Wyers (1946, 1948) a raportat rezultatele unui studiu efectuat pe 50 - 90 muncitori expui la pentaoxid de vanadiu obtinut ca un reziduu de ardere a petrolului i a zgurii. Rezultatele au aratat bronhospasm, de multe ori cu tensiune arteriala crescuta si sunet pulmonar accentuat, dispnee, paloare a pielii, tremur al degetelor, palpitaii, dureri n piept, i reticularea plamanilor. Wyers a subliniat efectele iritante ale pentaoxid de vanadiu asupra tractului respirator, dar nu a gsit dovezi de toxicitate sistemic. Un amplu raport care includea date cu privire la coninutul de praf din aer ntr-o uzina metalurgica prodcatoare de pentaoxid de vanadiu a fost publicat de Sjberg (1950). Particulele de praf au fost relativ mari n dimensiune (39% cu diametrul mai mic de 12 microni, 22% - mai mici de 8 microni). Treizeci i ase de brbai ntre 20 i 50 de ani au fost angajai n uzinanrespectiva din anul 1946: 22 a avut o tuse uscat; sunete uiertoare detectate la 31 muncitori. Un om a dezvoltat pneumonie acut, i 4 alii dezvoltat bronhopneumonie. Nu a existat nici o dovad de toxicitate sistemic.

Lewis (1959b) a studiat 24 de lucrtori de sex masculin ntr-un mediu n care expunerea maxim a fost de numai 0.925 mg de vanadiu (ca V205) / m3 de aer. Mai mult de 92% din particulele de praf au fost mai mici de 0,5 g in fiecare zona eantionat. Simptomele manifestate au fost tuse cu productie de sputa, iritatia ochilor, nasului igtului, respiraie uiertoare, faringe injectat si colorarea limbii in verde. Un raport de Rajner (1960) privind 30 lucrtori intr-o instalaie metalurgic a prezentat semne i simptome deosebit de grave. La lucrtorii ce prezentau otravire acuta, valorile au fost de aproximativ 4000 de vanadiu g / litru urin.Valoarea medie n rndul angajailor permaneni a fost de 45 g / litru. Cnd un nou proces de producie a fost introdus, 3 muncitori au prezentat simptome de intoxicaie acut dup 16 de ore de munc, inclusiv dificulti respiratorii severe, dureri de cap si pierderea poftei de mncare. Au fost de raportate si modificri inflamatorii acute ale tractului respirator superior cu producie abundent de mucus, edem al corzilor vocale. Toi lucrtorii care au fost expui pentru o lung perioad de timp (de pn la 22 de ani in cadrul proceselor de topire a ferovanadiului) s-au plns de tuse i iritatii ale ochilor, nasului, gtului si dificulti de respiraie n timpul efortului fizic. Rezultatele clinice au inclus hiperemie intens a mucoasei septului nazal la 20 de lucrtori; perforarea septului nazal a fost obervata la 4 lucrtori expui pe o perioada medie de 18 ani. Intr-un studiu, Roschin (1964) descrie efectele cronice ale vanadiului la 193 de lucrtori care au fost expui la aerosoli de pentaoxid de vanadiu liber: 127 lucrat n metalurgia vanadiului i 66 au fost la curare de cazane. Durata de expunere la vanadiu a fost de peste 10 ani pentru 60%, de la 5 la 10 ani pentru 30%, si 5 ani pentru restul de 10%. Toti lucratorii s-au plns de iritarea mucoasei nazale si faringiene, inclusiv mncrime, un nas abundent de funcionare (n special n timpul de lucru), precum i senzaii neplcute n gt i nas. Examenul fizic a relevat o inciden ridicat de schimbri la nivelul mucoasei nazale: uscaciune (40%), eroziune (23%), cicatrici (8%), perforaie (4%) i hipertrofie (7%). De asemenea, s-a remarcat uscciunea faringelui (5%), si amigdalite i (5%). Afectiunilie patologice cele ami comune la nivelul tractului respirator superior au fost modificri distructive ale mucoasei nazale (35%), n timp ce rinita hipertrofic a fost observata mai puin frecvent (7%). Majoritatea covritoare a avut o tuse uscata. Aproape toti s-au plns de dureri n piept i de oboseal i slbiciune. Principalele boli respiratorii au fost diagnosticate drept bronite cronice (40%) i pneumoscleroze difuze (13%). Testele hematologice au aratat un nivel normal de proteine in, iar raportul albuminaglobulina de a fi 1:01 - 01:02. Observaii regulate pe o perioad de 14 ani au artat c bronita cronic avut tendina sa evolueze in forme mai grave, cu dezvoltare de bronhospasm. Dup o perioad lung de timp, anumiti subiecti au dezvoltat pneumoscleroze, iar la altii boala a progresat lent de la bronit cronic la pneumoscleroza difuza i chiar emfizem pulmonar. Efectele compuilor de vanadiu asupra sntii nu se limiteaz doar la dezvoltarea leziunilor locale respiratorii sau de alt natur. Diverse studii, cele mai multe dintre ele destul de vechi, au artat c incidena bolii n rndul lucrtorilor n instalaii care produc compusi de vanadiu este considerabil mai mare dect n rndul altor lucrtori (Symanski, 1939; Syers, 1946; Sjberg, 1950, 1956; Reznik, 1954; Reinl, 1958; Matantseva, 1961; Watanabe et al, 1966;. Roshchin, 1968, 1969; Athanassiadis, 1969; Schumann-Vogt, 1969; Chiriatti, 1971). Cele mai importante diferene se regsesc n cazuri de grip, guturai ale tractului respirator superior, precum i inflamaii a plmnilor. 8.4.2 Curatarea cazanelor si operatiuni conexe Bronita i conjunctivita care rezult din expunerea la funingine (care conine 6 - 11% vanadiu) n timpul de curare a stivelor cazanelor au fost recunoscute de ctre Frost (1951). Frost n au raportat alte efecte, dar, ntr-un raport ulterior al unei operaiuni de curare a cazanului efectuat de Williams (1952),

au fost mentionate efecte precum strnut, secreii nazale, dureri n gt, dureri retrosternale care au survenit de la 0.5 la 12 de ore de expunere. n decurs de 24 h, alte simptome secundare s-au dezvoltat; acestea au constat n tuse uscat, respiraie uiertoare, respiraie dificil, oboseal, i depresie. n unele cazuri, tusea a devenit paroxistic i productiva. Simptomele s-au diminuat numai dup scoaterea din mediul de lucru timp de 3 zile. Prelevarea de probe de aer a aratat ca concentraia de vanadiu a variat de la 17,2 mg/m3, ntr-o camer de supranclzitor la 58,6 mg/m3 ntr-o camer de ardere. Roshchin (1962) a observat 8 cazuri de intoxicatii acute cu vanadiu la lucrtorii care au curatat cosurile termice de la centralele electrice cu un coninut ridicat de sulf. Analiza a artat c depozitele de funingine conin de la 24 la 40% pentaoxid de vanadiu. Dup curarea cazanelor, lucrtorii au prezentat simptoame ale otrvirii acute cu vanadiu: mncrime n gt, strnut, tuse cu expectoratie dificil. n zilele urmtoare, simptomele au devenit mai severe. Senzaie de constricie n piept, transpiraie, slbiciune general, i pierdere in greutate vizibil. Sunete dure de respiraie s-au auzit si n plmni. O lun mai trziu, un singur lucrtor a avut nc tuse, slbiciune, transpiraie, pierderea de energie, i dispnee. Ceilali lucrtori s-au recuperat rapid, cu disparitia completa a tusei i a dificultilor de respiraie. ntr-un alt studiu privind lucrtorii angajai operaiunile de curare a cazanelor (Troppens, 1969), simptomele au fost descrise ca fiind similare celei de gripa sau bronsita. Primele simptome au fost umflarea feei i a ochilor in primele de 20 de minute dup intrarea n zona de expunere. Intreruperea expunerii timp de 2 - 3 sptmni a dus la dispariia simptomelor. Petele pe piele descrise dermatoze alergice au fost atribuite absorbiei de vanadiu prin pielea sensibila. Milby (1974) a raportat 21 de cazuri de intoxicaii cu vanadiu la lucratorii care instalau tuburi noi de cataliza si conversie la cazane. Acest lucru implica manipularea unor peleti de vanadiu de dimensiuni mari care conineau 11,7% V2O5. Praful format n timpul zguduirii acestora a eliberat in aer particule cu dimensiuni de 1.1 - 1.5 microni. Dup ce au lucrat timp de 72 h, muncitorii au nceput s se plng de iritari nazale, oculare,i bronice. Dupa a 4 zi, toti muncitorii s-au simit foarte ru, prezentand semne de iritatie a tractului respirator superior i dureri n piept. ntr-un studiu efectuat de Garlej (1974) 50 de lucrtori angajai n curarea cazanelor au fost comparati cu un grup de control de alti 60 muncitori. Expunerea maxim s-a fost estimat a fi de 10 mg/m3. Dei nu exist dovezi clinice de intoxicaie cu vanadiu, s-au observat o serie de reacii pozitive biochimice dependente la grupul care lucra la curatarea cazanelor. Excreia urinar a acidului delta-aminolevulinic, i porfirinei a crescut peste limita fiziologic. Un studiu efectuat pe 17 barbati care au fost implicai n operatiunile de curatare a cazanelor la o staie de generatoare electrice a fost raportate de ctre Lees (1980). n plus fa de rezultatele clinice, care au fost similare cu cele descrise mai sus, s-a determinat si nivelul de vanadiu din urina, i s-au efectuat si msurtori ale functiei pulmonare la o sptmn dupa expunere. aisprezece dintre barbati purtau haine de protecie si aparate respiratorii. Un muncitor s-a oferit voluntar s poarte doar o simplu masc de praf oro-nazala timp de 1 or. Expunerea la nivelul de praf a fost estimat la 26 mg/m3; praful respirabil (sub 10 m) a fost msurat la 523 g/m3, cu un coninut de vanadiu de 15,3%. Toti barbatii au dezvoltat funcia pulmonar redus, care nu a revenit la normal n totalitate ntr-o sptmn, dar a fcut acest lucru dup o lun. Nivelul de vanadiu din urina a fost de 280 de voluntari g/litru, n timp ce valorile masurate la restul lucrtorilor au fost sub 40 g / litru. n ceea ce privete simptomele respiratorii referitoare la curatarea cazanelor, ar trebui remarcat faptul c in funinginea de la cazane pot fi prezenti acid sulfuric si sulfai care pot fi parial responsabili pentru efecte iritative. Hudson (1964) a sugerat c debutul rapid al simptomelor corelat cu recuperarea rapida

in urma intreruperii expunerii este caracteristic expunerii la sulfati acizi. Rspunsul la expunerea de vanadiu este caracterizat de o oarecare ntrziere, n debutul simptomelor iritative (de cteva ore la cteva zile) i persistena simptomelor de la retragerea de la expunere (Hudson, 1964). 8.4.3 Manipularea pentaoxidului de vanadiu pur sau a pulberilor Au fost raportate cateva efecte asupra sntii provocate de manipulrea profesionala a pentaoxidului de vanadiu pur. Tara et al. (1953) a descris efectele expunerii vanadiu n cazul a 4 docherilor care au descrcat i au pus n saci vanadat de calciu vrsat. Aceste simptome (dispnee, tuse productiv, hemoptizie ntr-un caz, i dureri de cap) a necesitat ntreruperea muncii din prima zi. Zenz et al. (1962) a descris o boal acut, care a avut loc la 18 lucrtori manevrand peleti de pentaoxid de vanadiu pur, boala fiind caracterizat de o uoar iritaie care s-a dezvoltat rapid in conjunctivit, iritatie sever faringiana, o tuse neproductiv persistent i bronhospasm. Simptomele au devenit mai severe dupa fiecare expunere, sugerand o reacie de sensibilitate, dar durata lor nu a fost prelungita cu expuneri repetate. 8.4.4 Alte industrii Browne (1955) a studiat otravirea cu vanadiu la 12 pacieni expui la gaze de eapament de la turbinele cu gaz care utilizeaz pcur grea. Dovada de intoxicare a aprut ntre prima si a 14-a zi de expunere i s-a manifestat sub forma de conjunctivit, tuse, rinit i dispnee. Alte ocupaii n care efectele respiratorii ale expunerii de vanadiu au fost raportate includ operaiunile legate de fabricarea de fosfor pentru tuburile catodice de televiziune (Tebrock & Machle, 1968). n studiul din urm, tensiunea arterial crescut a fost observat la brbai expusi la pentaoxid de vanadiu. Administratia pentru Securitate si Sanatate din Statele Unite a stabilit o limit de expunere de 0,05 mg/m3 pentru pulberi de pentaoxid de vanadiu pentru o zi de lucru de 8 ore, 40 de ore pe sptmn de munc. Institutul Naional pentru Securitate i Sntate a recomandat ca 35 mg/m3 de vanadiu fi considerat un pericol imediat pentru viaa i sntate. Acesta este nivelul de expunere al unui produs chimic care poate s cauzeze probleme de sntate permanente sau chiar moartea. 10. RECOMANDARI SI CONCLUZII Exist o lips evident de date privind mai multe aspecte ale efectelor asupra sntii ale compuilor de vanadiu. Cea mai mare parte a cercetarilor se concentreaza asupra efectelor vanadiului asupra sistemelor biochimice, n special efectele specifice privind enzimele, i exist lacune majore n cunotine cu privire la datele de expunere. Exist indicii ale unor efecte mutagene slabe ale vanadiului, dar datele sunt contradictorii i parial necoroborate. Ar trebui sa se acorde prioritate studiilor privind efectele cromozomiale. Datele privind carcinogenitatea provocata de vanadiu la diverse specii sunt practic inexistente. Vanadiul induce efecte toxice asupra ftului. Cu toate acestea, indiferent dac acestea sunt efecte directe sau indirecte care rezult din efectele vanadiului asupra mamei nu este cunoscut. Ar trebui incurajate studiile pentru evaluarea naturii efectelor teratogene i mecanismul din spatele lor. Efectele ce rezult in urma expunerii profesionale ridicate la pulberi de vanadiu au fost suficient de bine descrise. Aceste niveluri de expunere pot cauza o varietate de manifestri clinice. Cu toate acestea, ele ar trebui s fie remediate prin mbuntiri tehnice i de igien. Se consider important s se dezvolte indicatori specifici pentru detectarea precoce a efectelor adverse ale vanadiu asupra omului.

O problema de mare importan este expunerea populaiei. Exist variaii geografice considerabile ale concentraiilor de vanadiu n aer i n ap. Ar trebui sa fie efectuate studii epidemiologice asupra populaiilor care triesc n zone cu expunere maxima de vanadiu cu privire la posibilele efecte adverse. Aceste studii ar trebui s ia n considerare posibilele interaciuni cu ali poluani. Vanadiul este un supliment alimentar relativ controversat, in mare parte din cauza cercetarilor insuficiente care s-au facut in acest domeniu. La ora actuala nu se cunosc interactiuni intre acesta si alte elemente minerale in corp. Sursa: http://www.coloidale.ro/minerale/73-metale-div/110-vanadiul.html