P. 1
CARDIOLOGIE explorari

CARDIOLOGIE explorari

|Views: 82|Likes:
Published by tetodora
kj
kj

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: tetodora on Feb 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2014

pdf

text

original

CARDIOLOGIE ANGIOCARDIOGRAFIA Examen efectuat în scopul evaluării functionării anumitor valve cardiace (valvele mitrale pe partea stângă a inimii

si valvele tricuspide pentru partea dreaptă, care împiedică refluxul sângelui de la ventricule spre atrii, în timpul contractiei inimii). Angiocardiografia permite si alte aprecieri despre felul in care inima se contractă si poate pre- ciza tipul unor eventuale malformatii congenitale. Acest examen este esential mai ales atunci când se are in vedere o interventie chirurgicală cardiacă si atunci când se doreste evaluarea riscului afectiunilor cardio-vasculare care pot perturba contractiile muschiului cardiac. Tehnica Angiocardiografia este un examen radiografic al cărui principiu constă în măsurarea diferentelor de absorbtie dintr-un fascicul de raze X de către tesuturile inimii. Pentru a putea vizualiza cavitatea cardiacă, se injectează inaintea examenului un produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Pregătirea si derularea practică Angiocardiografia necesită o spitatizare de 24-36 de ore. Examenul se practică în sala de radiologie, sub anestezie locală. Pacientul trebuie să aibă stomacul gol din ajunul zilei în care a fost stabilit examenul, (să nu fi mâncat in ziua examenului). Înaintea examenului, asistenta medicală invită pacientul să se dezbrace si să se intindă pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare venei sau arterei în care se va introduce cateterul; aceastä zonă poate să fie la plica cotului, la plica axilară (sub brat) sau la plica inghinală. Asistenta medicală plasează electrozii pentru electrocardiogramă pe toracele pacientului, pentru a asigura un control permanent al activitatii inimii în timpul desfăsurarii procedurii. Medicul care realizează examenul injectează un produs, care anesteziază local regiunea. (Dacă pacientul este un copil, anestezistul îl va supune unei anestezii generale usoare). Introduce apoi în venã sau în arteră un tub fin de plastic (cateter) cu diametrul de 1,5—2,5 mm, pe care îl orientează prin vase, până la inimă, urmărindu-i ascensiunea progresivă si verificându-i pozitia pe un ecran de control. Capătul caterului este prevăzut cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de contrast iodat. Cand acesta difuzează in cavitatea cardiacă, medicul face clisee radiografice din diferite unghiuri, totul find constant înregistrat pe electrocardiograma. La finalul examenului, el retrage cateterul din vas si aplică un pansament după ce a comprimat zona punctiei. Examenul durează între 30 de minute si o oră si jumătate, In functie de imaginile pe care medicul doreste să le obtină. După o angiografie, în cazul în care cateterul a fost introdus în vena de la plica cotului, pacientul trebuie să se odihneasca câteva ore; in schimb, daca a fost introdus in zona inghinală, pacientul trebuie să stea în decubit dorsal (pozitia lungit) 24 de ore, pentru a evita riscurile hemoragiei locale. Efecte secundare In general, injectia produsului de contrast iodat este însotită de o senzatie de căldură ce difuzează in tot corpul, care nu este insă deosebit de dezagreabilă. Se mai întâmplă ca anumiti pacienti să prezinte în acele momente o senzatie de greata o scurtă indispozitie, fără gravitate. Aparitia oricăror simptome trebuie semnalată medicului.

Alte efecte secundare sunt rare si în general nesemnificative: hematom în locul punctiei, reactii alergice. Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt rar întâlnite si de cele mai multe ori fara consecince grave. De retinut Cantitatea de raze X Ia care organismul este expus în timpul acestui examen este mică. Fară exceptie el nu se practică la femeia însărcinată, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină înainte de acest examen oricărei femei de vârstă fertilă, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insărcinata. Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergică manifestată mai ales prin: Greată,vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale. Medicul se va asigura deci că pacientul n-a prezentat niciodată alergii (astm, eczeme, alergie la iod), caz in care el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate în zilele ce preced angiografia. În acest caz, pacientul nu trebuie să se mire că va simti o stare usoară de somnolentă. La persoanele care suferă de insuficienta renala se impun masuri de precautie printre care consumul abundent de lichide în zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va prescrie acestora în mod curent analizele care privesc functia renală: ureea si creatinina. Pentru a preveni orice risc legat de hemoragie, medicul va întreba pacientul dacă a luat cumva medicamente anticoagulante sau a făcut tratament cu aspirină (fluidifiant al sângelui). El va prescrie analize ale sân gelui, printre care determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucogramă si teste de coagulare a sângelui. Rezultatele angiografiei sunt cunoscute, de cele mai multe ori, a doua zi, după developarea filmului radiografic si interpretarea lor de către medicul care a efectuat examenul. ANGIOGRAFIA CAROTIDIANA Examen radiologic care are drept scop studierea arterelor gatului si ale craniului (capului) care alimentează creierul cu sânge. Carotidele sunt principalele artere. Angiografia carotidiană permite precizarea naturii eventualelor leziuni arteriale, de cele mai multe ori produse datorită aterosclerozei, si care constau în îngustarea lumenului arterial sau/si pierderea elasticitatii normale asociată cu rigidizarea peretelui arterial. Aceste mocliflcări ale arterelor sunt responsabile de accidentele vasculare cerebrale. La acest examen se apelează foarte des când se are în vedere o interventie chirurgicală pentru tratarea acestor leziuni. Examenul permite studierea raporturilor anatomice între vase si leziunea asupra căreia se intervine chirurgical. Tehnica Angiografia carotidiană este un examen radiografic al cărui prin cipiu constă în măsurarea diferentelor de absortie a unul fascicul de raze X de către diferitele tesuturi ale gâtului si ale craniului pe care le traversează. În timpul examenului sunt efectuate clisee.Pentru a se putea vizualiza arterele, se injectează inaintea examenului un produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Pregatirea si derularea practică

Angiografia carotidiană necesită o spitalizare de cel putin 24 de ore. Se practică in sala de radiologie, sub anestezie locală sau, foarte rar, sub anestezie generală. Pacientul trebuie să nu fi mâncat nimic si să nu fi baut sau fumat în preziua examenului. Înaintea examenului, pacientul se dezbracă la nivelul toracelui si se întinde pe masa de radiologie care se poate înclina in diferite pozitii. Asistenta medicală rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare arterei in care va fi introdus cateterul, fie direct la înălimea arterei carotidiene, în partea mijlocie a gâtului, fie la brat sau axilă (sub brat). Medicul care face examenul injectează în această zonă un produs care anesteziază local regiunea. In caz de anestezie generală, aceasta este făcuta de către medicul anestezist. Radiologul introduce un tub fin de plastic (cateter) cu diametru variabil intre 1,5—2,5 mm, în artera aleasă si îl ghidează, urmărind progresia acestuia i venficandu-i pozitia pe un ecran de control. Extremitatea cateterului este prevăzută cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de contrast iodat. Când acesta difuzează, medicul realizeaza clisee radiografice din diferite unghiuri. La finalul examenului, medicul retrage cateterul din vas si aplică un pansament dupa ce a comprimat zona punctiei. Procedeul durează intre 30 de minute si o oră si jumătate, in functie de imaginile pe care medicul doreste să le obină. După o angiografle carotidiană, pacientul trebuie să se odihnească mai multe ore. Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină (fluidiflant al sângelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar. Medicul se informează deci asupra tratamentului pe care pacientul, care urmează a fi supus acestui tip de examen, îl urmează. De asemenea, îi prescrie analize ale sângelui, în special determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare. Efecte secundare In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociază cu o senzatie de căldura care difuzează in tot corpul, care nu este însă deosebit de dezagreabilă. Se mai întâmplă câteodată ca unii pacienti să prezinte în acele momente senzatii de greată, varsături, care le provoacă scurte in dispozitii fără gravitate. Orice simptom, chiar dacă il considerăm lipsit de importantă, trebuie semnalat insă medicului înaintea inceperii examenului, pentru ca acesta să poata lua măsurile necesare. Alte efecte secundare sunt rare si in general nesemnificative: poate surveni un mic hematom la locul punctiei unde s-a introdus cateterul sau pot apărea reactii alergice de mică intensitate. Complicatiile cardiace, hemoragice sau neurologice sunt foarte rare si de cele mai multe ori fără consecinte grave. De retinut Cantitatea de raze X la care este expus organismul in cursul acestui examen este mică. Fără exceptie, el nu se practică la femeia insărcinata din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină înainte de acest examen oricărei femei de vârstă fertilă, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi însărcinată. Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergică manifestată mai ales prin: greată,vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale. Medicul se va asigura deci că pacientul n-a

prezentat niciodată alergii (astm,eczeme, alergie la iod), în care caz, el va prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate în zilele ce preced angiocardiografia. În acest caz, pacientul nu trebuie să se mire că va simti o stare usoară de somnolentă. Persoanele care suferä de insu ficientă renală trebuie să consume lichide din abundentă în zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va prescrie acestora în mod curent analizele care privesc functia renală: ureea si creatinina. Rezultatele sunt cunoscute, de cele mai multe ori, de pacient a doua zi, după developarea filmului radiologic si interpretarea lui de către medicul care a efectuat examenul. ANGIOGRAFIA DIGITAILZATA sau MONITORIZATA Examen radiologic efectuat în scopul vizualizării si examinării anumitor artere sau vene.Angiografia permite, printre altele, depistarea îngustarii arterelor renale, care poate fi datorată hipertensiunii arteriale, sau diagnosticarea unei/unor anomalii ale arterelor carotide. Se mai pot studia: vena cavă inferioaràă(marele trunchi venos intra-abdominal) si arterele pulmonare suspectate de o embolie pulmonară (adică de migrarea unui cheag de sânge care poate bloca vasele plămanilor). Tehnica Angiografia monitorizată este un examen radiografic bazat pe principiul măsurării diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de către diversele tesuturi pe care acesta le traversează. Primul cliseu este realizat la pregătire, celelalte clisee sunt obtinute după administrarea unui produs de contrast opac la razele X. Într-adevăr, pentru a putea vizualiza arterele sau venele se va injecta acest produs in vase, fie pe cale venoasă, fie pe cale arterială. Diferitele imagini sunt apoi suprapuse si un program informatic pune în evidentă elementele care le diferentiaza, in concluzie, anomaliile. Cliseele realizate permit stabilirea unui diagnostic corect si pe baza lui se stabileste si tratamentul corespunzător. Pregatirea si derularea practică Angiografia digitalizata se practică in sala de radiologie,evental in cursul unei spitalizäri si se realizeazã pe cale arterială. Pacientul trebuie să fie nemâncat din dimineata zilei precedente interventiei si nu are voie să bea lichide sau să fumeze pe durata aceleiasi perioade de timp. Pentru a se putea vizualiza arterele sau venele, se injectează înaintea examenului un produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Înaintea unei angiografii digitalizate pe cale venoasă, asistenta medicală îl invită pe pacient să se dezbrace si să se aseze în pozitia lungit pe masa de radiologie. Produsul de contrast iodat se injectează într-o venă de la plica cotului. Pacientul trebuie să stea nemiscat ăn momentele în care sunt luate imaginile. Radiologul efectuează în acest timp mai multe clisee radiografice sub diferite unghiuri. Apoi, asistenta medicală plasează un pansament pe zona punctiei, dupa o fermă compresie a locului respectiv.Examenul durează de la 30 de minute la o oră si jumătate. Înaintea unei angiografii digitalizate pe cale arterială, asistenta medicală invită pacientul să se dezbrace si să se aseze în decubit dorsal (pozitia lungit) pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare unei artere, cel mai frecvent din zona axilară (sub brat) sau de la plica cotului. Radiologul injectează un produs farmacologic care anesteziază local regiunea.

Introduce apoi un tub fin din plastic (cateter), cu diametrul variabil (1,5— 2,5 mm) în artera selectată si îl ghidează, urmărind progresia acestuia i verificându-i pozitia pe un ecran de control. Extremitatea cateterului este pre văzută cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de contrast iodat, în cantitate mult mai mica decât în cazul unei angiografii convenionale. Medicul recomandă pacientului, pentru o cat mai fidelă imagine, să nu se miste în timpul realizării cliseelor radiologice. Când produsul difuzează, el efectuează aceste clisee din diferite unghiuri. La finalul examenului, retrage cateterul si aplica un pansament local dupa ce a comprimat zona punctiei.Examenul durează intre 30 de minute si o oră si jumătate. Dupa o angiografie, în cazul în care cateterul a fost introdus in zona inghinalî sau axilară, recomandă ca pacientul să se odihnească în decubit dorsal (pozitia lungit) timp de aproximativ 24 de ore, pentru a se evita riscurile unei hemoragii locale. Efecte secundare In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociază cu o senzatie de căldură care difuzează in tot corpul, care nu este însă deosebit de dezagreabilă. Se mai întâmplă câteodată ca unii pacienti să prezinte în acele momente senzatie de greată, varsături, care le provoacă scurte indispozitii fără gravitate. Orice simptom, chiar considerat ca fiind lipsit de importantă, trebuie semnalat însă medicului inaintea începerii efectuării examenului, pentru ca acesta să poată lua măsurile necesare. Alte efecte secundare sunt rare si in general usoare: un mic hematom la locul punctiei unde s-a in trodus cateterul si reactii alergice.Complicatiile cardiace, hemoragice sau neurologice sunt foarte rare si de cele mai multe ori fără consecinte grave. De retinut Cantitatea de raze X Ia care este expus organismul în cursul acestui examen este mică. Fără exceptie, el nu se practică la femeia insărcinată, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat.Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergică manifestată mai ales prin: greată vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale. Medicul se va asigura deci că pacientul n-a prezentat niciodată alergic (astm, eczeme, alergie la iod). În acest caz, el va prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate in zilele ce preced angiografia. Pacientul nu trebuie să se mire că va simti o stare usoară de somnolentă Persoanele care suferă de insuficientă renală trebuie să consume lichide din abundentă in zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renală: ureea si creatinina. Pentru a preveni riscurile hemoragiei, când examenul este practicat pe cale arterială,trata-mentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină (fluidifiant al sangelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar.Medicul se inforrnează deci asupra tratamentului administrat pacientului care urrnează a fi supus acestui tip de examen. Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de către pacient a doua zi, după developarea filmului radiologic si interpretarea lui de către medicul care a efectuat examenul. ANGIOSCINTIGRAFIA CARDIACA Examen care are ca scop studierea modului in care inima se contractă (permite punerea in evidentă a unei afectiuni cardiace care perturbă functionarea

in totalitate sau numai partială a muschiului cardiac).De asemenea, examenul permite stabilirea gradului in care activitatea inimii este influentată de anumite afectiuni cardiace. Angioscintigrafia cardiacă îl aută pe medic să determine dacă simptomele constatate au dus la insuficienta cardiacă. Tehnica Angioscintigrafia cardiacă constă in injectarea pacientului cu un produs slab radioactiv, numit technetiu care patrunde in sânge si difuzează in cavitatea cardiacă. Razele emise sunt inregistrate apoi pe un captator extern. El măsoară astfel radioactivitatea cardiacă exact înainte si după fiecare con tractie, ceea ce permite cunoasterea cantitatii (fractiunii) de volum sanguin eliminată in cursul fiecărui ciclu cardiac. Acest examen, adresat atât inimii in ansamblu, cat si zonei învecinate, poate fi realizat în timpul repausului, în cursul efortului si, înca o data, după ce au fost administrate medicamente care să stimuleze sistemul cardio-circulator. Pregatirea si derularea practică Angiografia cardiacă se practică într-un serviciu de medicină nucleara, singurul autorizat să utilizeze produse radioactive de uz medical. Înaintea examenului, asistenta rnedicală îl invită pe pacient s se dezbrace la nivelul toracelui si să se aseze in pozitia culcat pe masa de examinare. Ea plasează electrozii cu ajutorul cărora se va realiza electrocardiograma. Medicul injectează technetiu (pur sau amestecat cu albumină), direct intravenos. Uneori, acesta se fixează pe globulele rosii ale pacientului. În acest caz, pacientului i se face o recoltare de sânge. Proba de sânge este amestecată cu compusul radioactiv, procedură numită marcarea globulelor rosii apoi sângele este reinjectat pe cale venoasă. Pe măsura difuziei, sunt efectuate mai multe înregistrari ale radioactivitătii emise. Electrocardiograma, înregistrată pe toată durata angioscintigrafiei, permite medicului sincronizarea înregistrării imaginilor cu fazele ciclului cardiac. Datele sunt apoi prelucrate electronic. Examenul durează intre 30 si 60 de minute. De retinut Angioscintigrafia nu este insotită de nici un efect secundar. Injectat in doze foarte mici, technetiul nu prezintă nici un pe ricol pentru organism, cu exceptia femeilor inspărcinate, din cauza riscului pe care l-ar putea prezenta pentru fat. In acest caz, examenul este contraindicat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină înainte de angioscintigrafia cardiacă oricărei femei aflate la vârstă fertilă, care nu a folosit mijloace contraceptive si ar putea fi însarcinată. AORTOGRAFIA Examen care are ca scop observarea si studierea eventualelor leziuni ale aortei (aorta cardiacă este principala arteră a organismului, de unde provin toate vasele arteriale care pornesc către organe si membre). Aortografia se poate practica la abdomen, la torace sau, mai rar, la ambele. Aortografia este recomandată mai ales înaintea unei interventii chirurgicale pe aorta, care poate fi sediul plăcilor de aterom. De asemenea, acest examen descopera si eventualele malformatii congenitale. Tehnica Aortografia este un examen radiologic al cărui principiu constă în măsurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de către diferitele tesuturi pe care acesta le traversează. Înainte de a putea vizualiza aorta, trebuie injectat în timpul examenului un produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Pregătirea si derularea practică

Aortografla necesită o spitalizare de 24—48 ore. Ea se realizează în sala de radiologie sub anestezie locală. Pacientul trebuie să fie nemâncat din dimineata zilei precedente interventiei si nu are voie să bea lichide sau să fumeze pe durata aceleiasi perioade de timp. Înaintea examenului, asistenta medicală îl invită pe pacient să se dezbrace si să se aseze pe masa de radiologie in pozitia culcat pe spate. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona unde va fi introdus cateterul, fie în regiunea axilară, fie în regiunea lombară (in acest caz, pacientul este întins cu fasa in jos), fie, mai rar, în brat. Asistenta medicală plasează electrozii pentru electrocardiograma, astfel încât să se poată asigura un control permanent al activitătii cardiace pe timpul desfasurarii procedurii. Apoi, radiologul injectează un produs farmacologic care anesteziază local regiunea. Dacă pacientul este un copil, se practică o anestezie generala usoara. Medicul introduce in aorta un tub fin de plastic (cateter), cu un diametru variabil între 1,5—2,5 mm si îl ghidează, urmărind progresia acestuia si verificându-i pozitia pe un ecran de control. Extremitatea cateterului este prevăzută cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de contrast iodat. Când acesta difuzează, medicul realizează clisee radiografice din diferite unghiuri. La finalul examenului, medicul retrage cateterul si aplica un pansament local după ce a comprimat zona punctiei. Procedeul durează intre una si două ore, în functie de imaginile pe care medicul doreste să le obtina.Dupa o aortografie, în cazul în care cateterul a fost introdus în brat, pacientul trebuie să se odihnească fara a se misca, timp de câteva ore; dacă a fost introdus in zona axilară, pacientul trebuie să stea in pozitia culcat timp de 24 de ore, ca să evite riscurile unei hemoragii locale. Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirina (fluidifiant al sangelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar. Medicul se informează deci asupra tratamentului pe care îl urmează pacientul care urmează a fi supus acestui tip de examen. De asemenea, îi prescrie analize ale sângelui, în special determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare. Efecte secundare In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociază cu o senzatie de căldură care difuzează in tot corpul, care însă nu este deosebit de dezagreabilă. Se mai întâmplă câteodată ca unii pacienti să prezinte în acele momente senzatie de greată, vărsături ce le provoacă scurte indispozitii fără gravitate. Once simptom, considerat ca fiind lipsit de importantă, trebuie semnalat însă medicului înaintea efectuănii examenului, pentru ca acesta să poată lua măsurile necesare. Alte efecte secundare sunt rare si în general nesemnificative: un mic hematom la locul punctiei unde s-a introdus cateterul; reactii alergice la iod.Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt foarte rare si de cele mai multe ori fără consecinte grave. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mică. Fără excepții el nu se practică la femeia însărcinată, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină înainte de acest examen oricărei femei de vârstă fertilă, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi însărcinată.

Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergică manifestată mai ales prin:greturi, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale.Medicul se va asigura deci că pacientul nu a prezentat niciodată alergii (astm, eczeme, alergie la iod). În acest caz, el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate în zilele ce preced aortografia. În acest caz, pacientul nu trebuie să se mire că va simti o stare usoară de somnolentă. La persoanele care suferă de insuficientă renală se impun, de asemenea, măsuri de precautie printre altele, consumul de lichide din belsug in zilele precedente si ulterioare examenului.Medicul va prescrie acestor pacienti in mod curent analizele care privesc functia renală: ureea si creatinina. Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de pacient a doua zi, după developarea filmului radiologic si interpretarea lui de către medicul care a efectuat examenul. ARTERIOGRAFIA Examen radiologic efectuat în scopul punerii în evidentă a eventualelor leziuni arteriale produse de ateroscleroză. Aceste leziuni determină depunerile de colesterol pe peretele arterelor. Arteriografia este aplicabilă majoritatii arterelor din organism, dar exploreaza, in general, in functie de afectiunile fiecărui pacient, un singur arbore arterial: aorta (aortografia), arterele inimii (coronarografia), arterele care iriga creierul (angiografia carotidiană), arterele digestive, arterele membrelor (în special ale membrelor inferioare). Tehnica Arteriografia, numită si angiografie, este un examen radiografic al cărui principiu constă în măsurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de către diversele tesuturi pe care acesta le traversează. Arteriografia poate fi conventională sau digitalizată, în acest ultim caz datele înregistrate fiind prelucrate electronic. Înainte de a putea vizualiza arterele, se injectează în timpul examenului un produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Pregatirea si derularea practică Arteriografia necesită, fãră exceptie o spitalizare de la 24 la 48 de ore. Se practică in sala de radiologie, sub anestezie locală. Pacientul trebuie să nu fi mancat nimic si să nu fi băut sau fumat in preziua examenului. Pentru a preveni toate riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină (fluidifiant al sângelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar. Medicul se informează deci asupra tratamentului pe care pa cientul ce urmează a fi supus acestui tip de examen îl urmează. De asemenea, îi prescrie analize ale sângelui, in special determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare. Înaintea examenului, asistenta medicală îl invită pe pacientului să se dezbrace si să se aseze pe masa de radiologie în pozitia culcat. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare arterei respective. Medicul care efectuează examenul injectează un produs farmacologic, care anesteziază local regiunea. (Dacă pacientul este un copil, anestezistul practică o anestezie generală usoara) Introduce apoi un tub fin din plastic (cateter), cu diametrul variabil intre 1,5—2,5 mm în artera aleasă si îl ghidează, urmărind progresia acestuia si verificându-i pozitia pe un ecran de control. Extremitatea cateterului este prevăzută cu unul sau mai multe orificii prin care trece produsul de contrast iodat. Când produsul difuzează in vasul de sânge examinat, medicul efectuează

clisee radiografice din diferite unghiuri. La finalul examenului, retrage cateterul si aplică un tampon, dupa ce a comprimat zona punctiei. Examenul durează între 30 de minute si două ore, in furictie de imaginile pe care medicul doreste să le obtină. După o angiografie, în cazul în care cateterul a fost introdus în zona inghinală sau în zona axilară, se recomandă ca pacientul să se odihnească în pozitia lungit timp de aproximativ 24 de ore, pentru a se evita riscurile unei hemoragii locale. Efecte secundare In general, injectarea produsului de contrast iodat se asociază cu o senzatie de căldură care difuzează in tot corpul, fără a fi deosebit de dezagreabilă. Se mai întâmplă câteodată ca unii pacienti să prezinte in acele momente senzatie de greată, varsături sau ameteli ce le provoacă scurte indispozitii fără gravitate. Orice simptom, chiar considerat ca find lipsit de importantă trebuie semnalat însă medicului înaintea începerii efectuării examenului, pentru ca acesta să poata lua măsurile necesare. Alte efecte secundare sunt rare si în general nesemnificative: un mic hematom la locul punctiei unde s-a introdus cateterul; reactii alergice trecătoare. Complicatiile cardiace sau hemoragice sunt foarte rare si de cele mai multe ori fără consecinte grave. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus în timpul acestui examen este mică. Fără exceptie, el nu se practică la femeia însărcinată, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru făt.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină, înainte de acest examen, oricărei femei de vârstă fertilă, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi însărcinată.Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergică manifestată mai ales prin:greturi, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale. La persoanele care suferă de insuficientă renală se impun, de asemenea, măsuri de precautie, printre care, consumul de lichide din abundentă în zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va prescrie acestora în mod curent analizele care privesc functia renală: ureea si creatinina. Rezultatele sunt cunoscute de cele mai multe ori de pacient a doua zi, după developarea filmului radiologic si interpretarea lui de către medicul care a efectuat examenul. BIOPSIA ENDOMIOCARDICA Examen care are ca scop prelevarea unui fragment din muschiul cardiac pentru a-i analiza microscopic structura si diferitele celule din care este alcătuit. Această analiză permite detectarea primelor semne de respingere a unei grefe cardiace la un pacient cu transplant sau să descopere o eventuală cauză toxică, infectioasa sau de altă natură, care determină o maladie a miocardului (muschiul cardiac). Tehnica Biopsia endomiocardică constă în efectuarea prelevării cu ajutorul unei pense de dimensiuni foarte reduse (bioptom) atasata la extremitatea unui tub fin de plastic (cateter) care este intro dus printr-o venă sau o altă arteră pentru a putea fi ghidat până la cavitatea cardiacă. Pregătirea si derularea practică Biopsia endomiocardică necesită, in general, o spitalizare de cel putin 24 de ore si se practică in serviciile de cardiologie cu un grad înalt de specializare. Pacientul nu trebuie să mănânce, să bea sau să fumeze din preziua

interventiei.Înaintea examenului, asistenta medicală îl invită pe pacient să se dezbrace si să se aseze în pozitia culcat pe masa de examinare. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona in care va fi introdus cateterul: dacă biopsia vizează ventriculul stang, cateterul va trece printr-o arteră din zona axilară (sub brat); dacă biopsia este efectuată pentru ventriculul drept (ales de preferintă pentru a detecta o respingere de grefă cateterul va fi in trodus fie într-o venă din regiunea axilară, fie într-o venă din regiunea gatului.Medicul injectează un produs farmacologic, care analgizează local regiunea. Introduce apoi, în arteră sau venă, cateterul (a cărui dimensiune variază între 1,5 si 2,5mm in dia metru) si îl ghidează in vasul de sânge până la inimă, urmărindu-i progresia si verificându-i pozitia pe un ecran de control: el trebuie să fie, in final, în contact cu peretele intern al cavită cardiace. Medicul deschide si închide bioptomul introdus prin cateter, manipulându-l ca pe o pensa (cleste), si taie si extrage un fragment de miocard. Când prelevarile dorite sunt obtinute el retrage cateterul. Aplică apoi un pansament, dupa ce a comprimat zona punctiei. Examenul durează de la o oră la o oră si 30 de minute, in functie de imaginile pe care medicul doreste să le obtină. Dupa o biopsie endomiocardică, dacă cateterul a fost introdus intr-o arteră din zona inghinală sau din zona axilară, pacientul trebuie să rămână in pozitia lungit timp de 24 de ore, pentru a evita riscurile hemoragiei locale. In schimb, când cateterul a fost introdus într-o venă, pacientul poate părăsi spitalul câteva ore mai tarziu, dacă nu a intervenit intre timp nici o complicatie. Efecte secundare Efectele secundare sunt rare si in general nesemnificative: poate surveni un mic hematom la locul punctiei, reactii alergice trecătoare în urma introducerii cateterului.Complicațiile, cardiace sau hemoragice sunt rare si niciodată insotite de consecinte grave. De retinut Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină (fluidifiant al sângelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar. Medicul se informează deci asupra tratamentului administrat pacientului care urmează a fi supus acestui tip de examen. De asemenea, îi prescrie analize ale sângelui, în special determinarea grupei sanguine, a Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare. Biopsia endomiocardică este practicată, in general, la persoanele care au suportat un transplant cardiac, căci permite o bună supraveghere a grefei; în acest caz, examenul este adesea făcut fără spitalizare. Rezultatele sunt cunoscute in intervalul cuprins intre câteva ore si câteva zile după prelevarea probelor, în functie de urgentă si mai ales in functie de tehnica de analiză microscopică folosită. Ele ii vor fi trimise pacientului după ce au fost interpretate de către medicul care a realizat examenul. CAROTIDOCRAFIA Examen care are ca scop inregistrarea, in functie de timp, a vitezei si duratei undei de presiune care se propagă în marile artere provenite de la inimă, in momentul in care aceasta se contractă. Carotidografia permite depistarea unui obstacol care impieâdică sângele să fie corect pompat din ventriculul stâng (cavitate cardiacă care trimite sângele oxigenat in artere). Tehnica Carotidografia constă în punerea in contact a unui captator de presiune cu pielea gâtului la nivelul arterei carotide. Variatiile de presiune datorate trecerii

undei de sânge, sunt transmise captatorului, care este la rândul lui conectat la un aparat de înregistrare capabil sa redea pulsatiile înregistrate sub formă de grafic. Pregatirea si derularea practică Pacientul se prezintă la cardiolog cu putin inainte de ora stabilită. Asezat pe scaun sau in pozitia lungit, el nu trebuie decât să stea nemiscat câteva minute, timp în care medicul realizează înregistrarea. De retinut Carotidografia nu este însotită de nici un efect secundar. Totusi, acest examen simplu tinde să fie inlocuit din ce in ce mai mult cu ecocardiografia si cu examenul Doppler cardiac. Aceste investigatii care sunt în general cuplate, utilizează ultrasunetele si sunt de o mare precizie în informatiile pe care le furnizează medicului. CATETERISMUL CARDIAC Examen efectuat în scopul măsurării presiunilor existente în interiorul cavitătii cardiace si ale principalelor vase care pornesc de la ele. Cateterismul permite calcularea, de asemenea, a debitului cardiac si ne indică volumul de sânge pe care inima il trimite în fiecare minut în vase (in medie 5 l). Este însotit adesea de un examen radiologic al cavitatilor cardiace (angiografie) sau al arterelor care alimentează inima (coronarografie). Într-adevăr, numeroase afectiuni cardiace, care privesc în special valvele si muschiul cardiac, sunt însotite de modificări de presiune în interiorul cavitătilor inimii. Prin cateterismul cardiac, medicul poate trata cu precizie anumite afecte de exemplu, poate interveni asupra anumitor tipuri de leziuni ale arterelor coronariene sau poate dilata îngustarile valvelor. Atunci vorbim despre un cateterism interventional. Tehnica Cateterismul cardiac constă in realizarea diferitelor măsurători cu ajutorul unui tub fin de plastic (cateter), cu diametrul variabil între 1,5 si 2,5 mm, unde o extremitate este cuplată la un aparat numit manometru, iar cealaltă extremitate este prevăzuta cu un orificiu, transmitând unda de presiune existentă în vase sau in cavitatile cardiace. Pregătirea si derularea practică Cateterismul cardiac necesită spitalizare. Pacientul trebuie să fie nemâncat cu o zi înaintea examenului, să nu fi băut sau fumat în respectiva perioadă de timp. Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină (fluidifiant al sângelui) trebuie diminuat sau suspendat temporar în măsura în care este posibil. Inaintea examenului, asistenta medicală îl invită pe pacient să se dezbrace si să se aseze în pozitia lungit pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare vasului în care va fi introdus cateterul (intr-o arteră, pentru investigarea partii stângi a inimii, intr-o venă pentru investigarea părtii drepte); în general, este aleasă zona axilară, mai rar o zonă de pe brat. Asistenta medicală plasează electrozii pentru ECG astfel încât să poata asigura un control permanent al activitătii inimii in timpul desfăsurarii procedurii. Medicul injectează apoi un produs farmacologic care anesteziază local regiunea. Dacă pacientul este un copil, medicul va practica o anestezie generala usoara. Radiologul introduce cateterul în venă sau artera aleasă si îl ghidează până la inimă, sub control radiografic, urmărindu-i progresia si verificându-i pozitia pe un ecran de control.

Când cateterul a ajuns în locul dorit, medicul efectuează măsurarea diferentelor care survin sub înregistrare ECG. După ce a terminat de făcut observatiile, medicul retrage cateterul din vas. Plasează apoi un pansament local, după ce a cormprimat zona punctiei. Examenul durează între 30 de minute si o oră si 30 de minute, în functie de rezultatele pe care medicul doreste să le obtina. Dupa un cateterism cardiac, când cateterul a fost introdus într-o venă, pacientul trebuie să se odihnească timp de câteva ore; in schimb, dacă a fost introdus într-o arteră din zona inghinală sau axilară, pacientul trebuie să stea în pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a se evita riscurile hemoragiei locale. Efecte secundare Efectele secundare sunt rare si, în general, nesemnificative: un mic hematom în locul în care a fost introdus cateterul, reactii alergice trecătoare. Complicatiile, cardiace sau hemoragice, survin în mod exceptional si nu sunt urmate niciodată de consecinte grave. De retinut Rezultatele sunt cunoscute chiar în aceeasi zi sau în ziua următoare, după citirea si analizarea curbelor de presiune si a eventualului film radiologic. CORONAROGRAFIA Examen efectuat pentru a realiza imagini ale arterelor coronariene, care aduc sângele la muschiul inimii, sânge îmbogatit cu oxigen si elemente energetice de care inima are nevoie. Coronarografia permite diagnosticarea unei afectiuni coronariene responsabile de crizele de angina pectorală si de infarctul de miocard; permite estimarea gravitatii afectiunii când aceasta este deja cunoscută; permite, de asemenea, reperarea stenozărilor datorate aterosclerozei (leziuni care implică depuneri de colesterol pe peretii vaselor), mai ales dacă medicul intentionează să le trateze pe cale chirurgicala sau în cursul unui cateterism cardiac interventional. Tehnica Coronarografia este un examen radiografic al cărui principiu constă în măsurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicul de raze X de către diversele tesuturi pe care acesta le traversează. Pentru a fi posibilă vizualizarea arterelor, trebuie injectat inaintea examenului un produs numit de contrast, opac la razele X. Coronarografia poate fi conventională sau digitalizată: in acest caz, datele înregistrate sunt prelucrate electronic. Pregatirea si derularea practică Coronarografia necesită, fără exceptie, o spitalizare de 24-48 de ore.Se practică în sala de radiologie vasculară, sub anestezie locală. Pe tot intervalul spitalizării, pacientul nu trebuie să mănânce, să bea sau să fumeze. Înaintea examenului, asistenta rnedicală îl invită pe pacient să se dezbrace si sa se aseze în pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfectează cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzătoare vasului în care va fi introdus cateterul, în general în zona axilară. Asistenta medicală plasează electrozii ECG astfel încât să poata asigura un control permanent al activitătii inimii in timpul desfăsurarii procedurii. Medicul injectează apoi un produs farmacologic, care anesteziază local regiunea. (Dacă pacientul este un copil, anestezistul va practica o anestezie generala usoara. După ce anestezia si-a făcut efectul, el introduce un tub fin de plastic (numit cateter) cu diametrul cuprins între 1,5—2,5mm si îl ghideazî până la baza aortei (principala arteră a organismului, provenită din ventriculul stâng, din care

pleacă toate arterele, printre altele si arterele coronariene), urmàrindu-i traseul si verificându-i progresia pe un ecran de control. Extremitatea cateterului introdus în vas este prevăzută cu unul sau mai multe orificii prin care trece in sânge produsul de contrast iodat. Când acesta difuzează in arterele coronariene, medicul realizează clisee radiografice succesive sub diferite unghiuri, recomandându-i pacientului, dacă este necesar, să-si tină respiratia uneori, poate să-i ceară acestuia să facă efortul rapid si repetat de a tusi. În tot acest timp, inregistrează pe electrocardiogramă modificările survenite. Examenul durează intre 20 de minute si o oră si jumătate. Dupa coronarografie, dacă a fost introdus cateterul într-o arteră, pacientul trebuie să rămână în pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a evita riscurile hemoragiei locale. Efecte secundare-aceleasi de la afectiunile de mai sus. De retinut Examenul este foarte rar practicat la femeile insărcinate, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru făt. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcină înainte de acest examen.Injectarea produsului de con trast iodat poate provoca o reactie alergică, caracterizată mai ales prin gre vărsături, eruptii cutanate sau o scădere a tensiunii arteriale. Medicul se va asigura deci că pacientul nu a prezentat niciodată alergii (astm, eczeme, alergie la iod), in care caz, el poate prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate în zilele ce preced coronarografia. Pentru a preveni toate riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe bază de aspirină trebuie diminuat sau suspendat temporar, dacă este posibil. Rezulatele sunt aflate foarte repede, chiar în aceea zi sau în ziua următoare, dupa developarea filmului, citirea si interpretarea lui de către medic. DOPPLER-UL VASCULAR Examen care foloseste ultrasunetele pentru studierea vaselor sanguine si masurarea vitezei de circulatie a globulelor rosii din sânge. Examenul velocitometric Doppler vascular permite astfel depistarea ingustărilor (stenozelor), produse de plăcile de aterom (leziuni care implica depuneri de colesterol), ocluziitor arterelor precum si ale venelor mari (în cazul flebitelor). Vasele pe care medicul le poate examina gratie Doppler-ului vascular sunt arterele si venele gambelor, câteva artere abdominale (printre care cele ale rinichilor), arterele gatului, arterele si venele bratelor si, în fine, câteva artere ale creierului, utilizând Doppler-uI transcranian. Tehnica Principiul general al Doppler-ului vascular se bazează pe fenomenul fizic numit ,,efectul Doppler” Atunci când vibratia — în cazul de fata produsă de ulrasunete —, se reflectă pe o structură în miscare, in cazul de fată globulele rosii din sânge, frecventa sa este modificată. Aceste variatii de frecventă fac să apara un sunet care este amplificat si inscris pe hârtie milimetricã cu ajutorul unui aparat de inregistrare, deruland aceastä bandã de hârtie la o vitezã constantã. Medicul stie astfel viteza de miscare a globulelor, care variazã în functie de ciclul cardiac in artere si de ciclul respirator in vene, si trage concluzii asupra existentei eventualelor anomalii vasculare. lntr-adevãr, ingustarea unui vas are drept urmare o încetinire a vitezei circulatorii a globulelor rosii pe portiunea stenozei.

El practica examenul cu ajutorul unui ,,creion” care emite si receptionează ultrasunetele, sonda, pe care îl aplicã pe piele,urmãrind traseul vaselor de examinat. Pregatirea si derularea practicä Examenul Doppler vascular se practică în general, într-un cabinet medical specializat sau în sala de consultatii a spitalului. În timpul examenului, medicul aplicà, pe zona corespunzàtoare vaselor ce urmeazã a fi investi gate, un gel fără grăsimi care permite o mai bunä difuzare a ultrasunetelor. Îl invità pe pacient sä se aseze în pozitia cea mai convenabilä acestei investigatii: culcat (pentru Doppler-ul arterelor picioarelor), culcat, cu gâtul bine întins (pentru examenul Doppler la arterele gâtului), intins pe burtà, apoi pe spate (pentru Doppler-ui venelor picioarelor). Medicul deplasează apoi sonda pe traseul diferitelor vase, în timp ce aparatul înregistrează viteza sângelui care circulä prin acel loc. Eventual, el exercitã din timp în timp o presiune pe arterã sau pe vasul examinat. Examenul dureazã între 20 si 40 de minute, în functie de măsurătorile pe care medicul doreste sä le obtină. De indatä ce s-a finalizat investigatia, medicul sterge gelul, iar pacientul poate pleca si iși poate relua activitätile obisnuite. Efecte secundare Doppler-ui vascular nu este însotit de nici un efect secundar si este absolut nedureros. El per- mite mãsurarea intr-un mod foarte precis a vitezei de circulatie a sângelui in vase, fara introducerea de instrumente în organism si fără expunerea acestuia la razele X. De retinut Pacientul nu trebuie sà se mire dacä aude constant semnalul Doppler: întradevãr, acesta se situeazà printre frecventele audibile si seamänä cu zgomotui unei respiratii regulate.Rezultatele sunt cunoscute in aceea zi, dupä citirea si interpretarea lor de cätre medicul care a efectuat examenul. ECOCARDIOGRAFIA si DOPPLER-UI CARDIAC Examen combinat care are ca scop, pe de-o parte obtinerea imaginilor inimii in diferite faze ale cicluiui si, pe de alta, mäsurarea vitezei sângelui care traverseazä cavitãtile inimii. Ecografia permite detectarea anomaiiilor valvelor, observarea contractiei din întreaga inimä sau din anumite compartimente ale sale si precizarea naturii unor malformatii cardiace congenitale. Examenul Doppler, care vine mereu in completare, permite recuperarea circulatiei sanguine deficitare in cavitàtile inimii, deficienta care corespunde anomaliilor valvelor sau anumitor malformatii congenitale.Acest dublu examen medical este foarte des practicat in cardi ologie. Tehnica Ecocardiografia se bazeazã pe proprietatea pe care o au ultrasunetele de a se reflecta pe diversele tesuturi ale inimii. Ecouriie astfel trimise sunt traduse în imagini pe un ecran sau pe hârtie fotografică. Ultrasunetele sunt emise si primite prin intermediul unei ,,sonde” prevàzute in interior cu un cristal de cuart. Principiul general al Doppler-uiui cardiac se bazeazä pe fenomenul fizic numit ,,efectul Doppler”. Atunci când vibratia — in cazul de fată produsã de ulrasunete — se reflectà pe o structurä in miscare, în cazul de fată globulele rosii din sânge, frecventa sa este modificatà. Aceastã variatie de frecventă face să aparä un sunet, care este amplificat si înregistrat pe un grafic.

Medicul stie astfel viteza de miscare a globulelor rosii în interiorul cavitätii inimii. Ecografele Doppler reunesc ,aceste douä tehnici si sunt echipate cu un sistem de înregistrare care permite conservarea documentelor fotografice ale examenului. Pregátirea si derularea practică Ecocardiografia si Doppler-ul cardiac au loc în sala de ecografie. Acest dublu examen se deruleazä in penumbră, pentru ca imaginile sä se observe cat mai clar pe ecran. Înaintea examenului, asistenta medicalà îl invitä pe pacient sà se dezbrace si sä se aseze in pozitia culcat pe masa de examinare. Medicul aplicä apoi pe torace putin gel färä gràsime, care permite o mai bunä difuzare a ulrasunetelor. Senzatia de frig resimtita este moderatã si dispare rapid. Medicul aplică sonda pe pieptul pacientuiui, între douä coaste, si îl apasă din când în când: presiunea este clar resimtita, dar nu este dureroasă. Examinatorul îsi completeaza observatiile în acelasi fel, dar dupã ce l-a rugat pe pacient sä se întindä pe partea stânga. Poate, de asemenea, sä deplaseze sonda sub coaste, în regiunea corespunzätoare stomacului si ficatului, pentru a vedea cavitätile inimii din diverse perspective. În acelasi timp, el observä pe ecranul de control imaginile obtinute si selecteaza pentru clisee numai pe cele care ii permit stabilirea diagnosticului. Examenul dureazä intre 20 si 40 de minute, in functie de imaginile si mãsurãtorile pe care medicul doreste sà le obtină. De indata ce a terminat, sterge gelul si pacientul poate pleca si isipoate relua activitatile cotidiene. Efecte secundare Ecocardiografia si Doppler-ul cardiac, dublu examen nedureros, nu este insotit de nici un efect secundar.El prezinta avantajul de a da imagini si masuratori foarte precise fara a fi necesara introducerea anumitor instrumente in organism si fara a expune pacientul la raze X. De retinut Pacientul nu trebuie sa se mire caci aude constant semnalul Doppler: intradevar, acesta se situeaza printre frecventele audibile si seamana cu zgomotul unei expiratii regulate. La subiectii obezi, reperarea si selectarea imaginilor sunt adesea foarte dilicile, fapt care prelungeste durata examenului.Se intampla ca medicul sa nu gaseasca nici o ,,fereastra” unde sa plaseze sonda, la pacientii care sunt ,,impermeabili” la ultrasunete, din cauza constitutiei. ln acest caz, el trebuie sa faca un alt examen pentru observarea cavitatilor cardiace, in general o ecografie cardiaca transesofagiana.Rezultatele sunt cunoscute celmai adesea in aceeasi zi. De regula,ele sunt interpretate de acelasi medic care a efectuat examenul. Pacientul poate obtine o fisa continand fotograiiile realizate in timpul examenului. ECOGRAFIA CARDIACA TRANSESOFAGIANA Examen care ne permite observarea directa a inimii pe un ecran, mai ales a atriului sting, care se afla in contact strans cu esofagul.Ecocardiografia cardiaca transesofagiana ne procura informatii identice cu cele obtinute prin

ecocardiografie sau Doppler cardiac. Ea examineaza totodata cu un plus de precizie anomaliile aortei, ale atriului sting si ale valvelor cardiace. Se practica in mod curent atunci cand examenul ecocardiografic, foarte frecvent utilizat, nu furnizeaza imagini destul de concludente. Tehnica Principiul ecografiei cardiace transesofagiene se bazeaza pe proprietatea ultrasunetelor de a se reflecta pe diferitele tesuturi pe care le intalneste.Ecourile, astfel inapoiate, sunt traduse in imagini. Ultrasunetele sunt emise si receptionate prin intermediul unei sonde, prevazuta in interior cu un cristal de cuart si fixata la capatul unui tub lung si subtire care este introdus in esofag, pentru a putea fi in contact indirect cu inima. Pregtirea si derularea practica Ecografia cardiaca transesofagiana se efectueaza in sala de ecografie si se deruleaza in penumbra, pentru ca imaginile sa se observe cat mai clar pe ecran. Pacientul trebuie sa fie nemancat, sa nu fi baut sau fumat.lnaintea examenului, asistenta medicala inviti pacientul sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe spate, pe masa de examinare.Medicul practica, in general, o anestezie locala cat mai profunda la nivelul faringelui, cu ajutorul unui produs farmaceutic sub forma de pastile sau gel, al carui gust este putin amar. El incepe sa introduca aparatul cu sonda in gura pacientului. Sfatuieste pacientul sa se relaxeze,sa respire calm si regulat, apoi ,,sa inghita" varful de metal al tubului.Cand sonda a ajuns in contact cu peretele posterior al atriului stang, examinatorul surprinde imagini ale inimii sub diferite unghiuri. Examenul dureaza intre 10 si 20 de minute. La finalul acestuia,sonda de ecografie este retrasa. Pacientul poate parasi cabinetul imediat dupa examen si isi poate relua activitatile cotidiene. Nu trebuie sa manance sau sa bea lichide in urmatoarele doua ore, caci anestezia Iocalé a gatului risca sa antreneze probleme de deglutitie. Efecte secundare Ecografia cardiaca transesofagiana nu este insotita de nici un efect secundar. Unii pacienti prezinta totusi greturi in timpul trecerii fibroscopului, altii au dificultati la inghitire, motivul iiind o reactie reflexa. Rezultatele sunt cunoscute imediat si fisa insotita de fotografii poate intra in posesia pacientului chiar in aceeasi zi. ECOTOMOGRAFIA VASCULARA Examen care are drept scop observarea vaselor, arterelor si venelor.Ecotomografia vasculara permite o mai buna precizare a naturii leziunilor detectate de unDoppler vascular, analizarea aspectului de stenozare a arterelor,produsa de ateroscleroza (leziuni care implica depuneri de depozite de colesterol) si reperareacheagurilor de sange in vene.Vasele pe care medicul le poate astfel studia sunt acelea ale membrelor, abdomenului, in special aorta, si cele ale gétului.Ecotomografia permite obtinerea de imagini precise privind forma vaselor studiate, in timp ce ecografia simpla nu ofera informatii decat despre starea lor. Tehnica Ecotomografia se bazeaza pe proprietatea pe care o au ultrasunetele de a se reflecta pe diversele tesuturi pe care le intilnesc. Ecourile astfel trimise sunt traduse in imagini pe un ecran sau pe hartie fotografica. Ultrasunetele sunt emise si primite prin intermediul unei ,,sonde”, prevazutii in interior cu un cristal de cuart.Acest examen este adesea cuplat cu un Doppler vascular. Pregitirea si derularea practia Ecotomografia vasculara are loc in sala de ecografie si se deruleaza in penumbra, pentru ca imaginile sa se observe cat mai clar pe ecran.Inaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace si sa se aseze pe masa de examinare, in pozitia culcat pe spate, sau citeodata pe burta,atunci

cand medicul vrea sa studieze vasele gambelor.Examinatorul aplica pe piele, la nivelul regiunii vaselor care urmeaza a ti studiate, un gel fara grasimi care permite o mai buna difuzie a ultrasunetelor.Medicul plimba sonda de-a lungul traseului vasului pe care vrea sa-l studieze. Deplasandu-l, el obtine pe ecranul de control imagini sub diferite unghiuri si apoi le selectioneaza pe cele care aduc un plus de informatie, pentru a executa clisee.Examenul dureaza intre 10 si 30 de minute, in functie de imaginile pe care medicul doreste sa le obttna. De indata ce a terminat, el sterge gelul si pacientul poate pleca si isi poate relua activitatile. De retinut Ecotomografia nu este insotita de nici un efect secundar.Rezultatele sunt cunoscute in aceeasi zi, iar cateodata pacientul poate pleca imediat cu fisa si fotografiile realizate in timpul examenului.Eventual, medicul comenteaza rezultatele impreuna cu pacientul. Electrocardiograma Examen care are ca scop inregistrarea activititii electrice spontane cardiace, care declanseaza contractia muschiului cardiac.Electrocardiograma permite depistarea anomaliilor electrice cardiace, care sunt, in anumite cazuri, caracteristice unei maladii care le-a provocat. Aceste anomalii pot avea, printre altele, un ritm cu o foarte mare rapiditate (tahicardie) sau cu o incetinire excesiva (bradicardie), sau, mai mult, o proasta circulatie a fluxului. Daca activitatea electrica ainimii se blocheaza pe parcurs,contractia cardiaca nu mai areloc; creierul nu mai este irigat de singe si se poate produce o sincopa. Electrocardiograma este foarte utilizata pentru diagnosticarea unei angine pectorale si a unui infarct, afectiuni in care activi-tatea electrica a inimii este perturbata. Tehnica Electrocardiograma, numita ,,de suprafata”, este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori,dispusi pe pielea pacientului.Tesuturile organismului sunt conductoare si pot deci indruma pina la piele semnalul activitiitii electrice cardiace. Acesta este insia foarte slab si necesita amplincarea sa cu ajutorul aparatului care il inregistreaza.Variatia semnalului electric datorata activitatii cardiace (amplitudine de ordinul a 10 milivolti) este inregistrata in functie de timp pe o banda de hartie care se deruleaza la o viteza constanti,rezultind un traseu electrocardiografic sau electrocardiograma. Pregitirea si derularea practica lnaintea examenului, medicul il invita pe pacient sa se dezbrace, sa se aseze in pozitia culcat pe masa de examinare si sa se relaxeze.Aplica apoi o cantitate mica de"pasta conductoare” si o intinde bine pe fiecare zona a pielii unde vor fi amplasati electrozii -care seamana cu niste pastile – si anume: la incheieturile mainilor, la glezne si, de asemenea, pe piept (torace), in regiunea inimii; De regula, sunt asezati in sase puncte de pe partea stanga si centrala a toracelui; mai pot fi dispusi electrozi si in partea dreapté, pentru explorarea electrica a ventriculului drept, sau posterioara-stanga,pentru explorarea electrica a partii din spate a peretelui ventriculului drept, numit bazal. ln timpul examenului, pacientul trebuie sa stea, de preferinta, nemiscat si sa respire calm, regulat,pentru evitarea parazitarii traseului.Dupa terminarea investigarii,medicului ii sunt necesare cateva minute pentru a desprinde electrozii si a sterge pasta de pe zonele de piele unde au fost aplicati.Pacientul poate parasi cabinetul si isi poate relua activitatile cotidiene. De retinut Electrocardiograma nu este insotita de nici un efect secundar.Acest examen este prescris in mod sistematic inaintea tuturor interventiilor chirurgicale care se efectueaza sub anestezie generala.Daca pacientul a efectuat deja electrocardiograme, trebuie sa le prezinte medicului pentru ca acesta si le poati

compara intre ele.O serie de medicamente pot modifica aspectul traseului. Medicul va intreba deci pacientul ce tratament urmeaza si va tine cont de aceasta in interpretarile pe care le va face. ELECTROCARDIOGRAMA DE EFORT Examen efectuat in scopul inregistrarii activitatii electrice a inimii in timpul si dupa un efort,realizat progresiv, eventual pe o bicicleta ergometrica.Acest tip de electrocardiograma permite depistarea tulburarilor care nu apar in repaus, dar care devin manifeste atunci cand nevoile energetice ale inimii cresc, ca in cazul unui efort fizic.Daca in aceste conditii inima nu primeste suficient oxigen din cauza unei/unor ingustari a/ale arterelor coronariene, ceea ce se intampla in cazul aterosclerozei (leziuni care comporta depuneri de colesterol), exista riscul unei angine pectorale cu semne electrocardiografice.Electrocardiograma de efort este deci prescrisa pentru diagnosticarea si urmarirea insuficientei arterelor coronariene.Aceasta evidentiaza, in aceeasi masura, unele tulburari de ritm cardiac, care sunt declansate sau favorizate de eforturile musculare fizice. Tehnica Electrocardiograma este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt ele insele bune conductoare si pot deci conduce pana la piele semnalul emis de activitatea electrica cardiaca; acesta este insa foarte slab si necesita amplificarea sa cu ajutorul aparatului care il inregistreaza.Variatiile semnalului electric datorat activitatii inimii (amplitudine de ordinul a 10 milivolti) este inregistrat in functie de timp, pe o banda de hartie care se deruleaza la o viteza constanta, rezultand un traseu electrocardiografic, sau electrocardiograma. Pregatirea si derularea practica Inaintea examenului, medicul masoara presiunea arteriala a pacientului. Apoi il invita sa se dezbrace, cel putin la nivelul toracelui. Curata si degreseaza bine pielea de pe torace cu alcool sau eter, eventual chiar si rade zona,pentru a asigura un contact cat mai bun al electrozilor in timpul probei de efort. Aplica o cantitate mica de ,pasta conductoare” pe fiecare zona de piele, acolo unde va amplasa electrozii pe care ii dispune la incheieturile mainilor si la glezne, dar si pe torace, in dreptul inimii, rixandu-i cu o banda elastica de cauciuc. ln general aplica un numar de 6 electrozi pe partea stanga si centrala a toracelui. Pentru mai multa comoditate, toate firele electrozilor sunt legate de aparatul de inregistrat printr-un cablu lung.O prima electro- cardiograma este inregistrata in repaus. Apoi pacientul se asaza pe saua bicicletei si incepe sa pedaleze, straduindu-se sa pastreze un ritm foarte regulat: el este ajutat de un contorizator amplasat in general pe ghidon, care indica viteza de rulare a pedalarii.Efortul este crescut progresiv datorita unei frane care apasa din ce in ce mai tare pe sistemul de pedalare. Pentru ca examenul sa fie validat, trebuie ca efortul sa mareasca suficient frecventa cardiaca.Totusi el poate fi intrerupt in orice moment, daca survin dureri toracice care anticipeaza o criza de angina pectorala, daca pacientul pare obosit sau apare o astenie musculara, sau chiar daca nu resimte nimic din toate acestea,dar pe traseul electrocardiografic apare o anomalie. Fiecare treapta de efort dureaza trei minute, interval pe parcursul caruia medicul inregistreaza o electrocardiograma si masoara presiunea arteriala inaintea cresiurii nivelului de efort. El analizeazafiecare traseu pentru a depista eventualele anomalii.Cind medicul ii solicita, pacientul se opreste din efort progresiv;electrocardiograma continua totusi sa fie supravegheata, in timp ce revine la stadiul de repaus. Efecte secundare

Proba de efort, daca se tine seama de contraindicatiile sale, nu este insotita de nici un efect secundar. Medicul prezent in timpul examenului poate interveni oricand pentru* oprirea probei in cazul aparitiei unei iregularitati a ritmului cardiac, eventual declansata de efort. Cat despre infarctul de miocard, el este in acest caz aproape exclus. Neplacerea cea mai frecventa a acestui examen este oboseala resimtita muscular,mai ales la pacientii sedentari. De retinut Urmarind scopul propus, administrarea medicamentelor destinate tratarii unei afectiuni cardiace trebuie sa fie intrerupta sau, dimpotriva, mentinuta, mai ales daca dorim sa-i verihcam eficacitatea.Medicul se informeaza asupra tratamentului pe care pacientul l-a urmat de la consultatia precedenta.Proba de efort este contraindicata sau trebuie sa fie prescrisa cu foarte mare prudenta daca pacientul se plange ca durerile toracice atribuite anginei pectorale i-au revenit de ceva timp. Alte contraindicatii cardiologice sunt foarte rare, dar cardiologul le analizeaza sistematic.In anumite cazuri, proba de efort nu poate fi realizata din ,,motive mecanice” (artroza soldului sau a genunchiului interzic mersul pe bicicleta).Rezultatele sunt cunoscute imediat; lisa medicala poate li obtinuta de pacient chiar in aceeasizi. ELECTROCARDIOGRAMA CU AMPLIFICARE lNALTA Examen care are ca scop inregistrarea activitatilor electrice de origine cardiaca, de slaba amplitudine, care nu pot fi puse in evidentia prin electrocardiograma conventionala. Ele sunt anormale si se manifesta in partea terminala a activitatii electrice a ventriculelor (,,potentiale ventriculare tardive").Electrocardiograma cu amplificare inalta permite in aceeasi masura detectarea, dupa un infarct de miocard, a riscurilor de aritmie cardiaca si prevenirea lor printr-un tratament adecvat.Una dintre principalele sechele ale infarctului este intr-adevar cicatricea fibroasa pe care aceasta o lasa in muschi si care risca sa perturbe propagarea unclei electrice. Tehnica Electrocardiograma cu amplificare inalta este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt bune conducatoare de electricitate si pot deci conduce pana la piele semnalul emis de activitatea electrica cardiaca; dar semnalul care trebuie pus in evidenta este atit de slab, incat trebuie amplificat foarte mult si filtrat pentru eliminarea undelor parazitare. Inregistrarea obtinuta este prelucrata si reprezinta o medie a undelor inregistrate, realizata in acest mod in scopul ameliorarii calitatii inregistrarii. lnregistrarea este transcrisa in functie de timp pe o hartie, pe baza careia va fi facuta interpre-tarea. Pregtirea si derularea practica Asistenta invita pacientul sa se dezbrace pina la brau, sa se intinda pe masa de examinare si sa se relaxeze la maxim.lnaintea examenului, care trebuie sa se faca in conditiile cele mai corecte de inregistrare, asistenta curata si degreseaza cu grija pielea cu o substanta antiseptica, eventual ea chiar si rade zona,pentru a realiza cel mai bun contact posibil cu electrozii.Apoi ea aplica pe piele o cantitate mica de ,,pasta conductoare", in locurile unde va plasa electrozii, adica pe torace. In timpul inregistrarii, pacientul trebuie sa stea complet nemiscat,pentru a evita parazitarea traseului.Examenul dureaza, dupa caz,intre 5 si 30 de minute, dar, in medie, intre 10 si 15 minute.Dupa ce examenul a fost finalizat, pacientul poate pleca si isi poate relua activitatile obisnuite. De retinut

Electrocardiograma cu amplificare inalta nu este insotita de nici un efect secundar.Daca pacientul a efectuat anterior si alte electrocardiograme, el trebuie sa le prezinte medicului pentru a putea fi comparate diferentele survenite pe traseele acestora.Rezultatele sunt cunoscute imediat, datorita formelor traseului si discutate detaliat cu pacientul. INREGISTRAREA AMBULATORIE A PRESIUNII ARTERIALE SUB SUPRAVEGHERE AUTOMATA Examen efectuat in scopul de a masura in mod automat si repetat presiunea arteriala pe o perioada de 24 de ore in cursul unei activitati normale.lnregistrarea ambulatorie a presiunii arteriale permite confirmarea unui diagnostic de hipertensiune la anumiti pacienti, a caror tensiune arteriala creste sistematic in prezenta medicului,din cauza faptului ca sunt foarte emotivi. Este in egala masura util pentru verificarea eficacitatii medicamentelor antihipertensive. Tehnica Mansonul tensiometrului aplit pe bratul bolnavului este conectat la un aparat care permite umflarea lui periodica si masurarea presiunii arteriale.lnregistrarea acestei presiuni poate fi: sonora, prin intermediul unui microfon mic, mecanica,gratie unui sistem care inregistreaza si monitorizeaza fenomenele mecanice survenite in circulatia sanguina. Valorile inregistrate sunt stocate in memoria aparatului.Dupa incheierea perioadei de examinare, medicul extrage din aparat caseta pe care s-au realizat inregistrarile si o citeste gratie unui ,,decodor”. Numai atunci poate estima presiunea arteriala medie pe parcursul celor 24 de ore, valorile sale cele mai ridicate si cele mai scazute, cat si variatiile normale datorate, mai ales, alternantei perioadelor de somn si activitate. Pregtirea si derularea practica Medicul aplica mansonul in jurul bratului si il conecteaza la aparatul inregistrator atasat unei centuri cu catarama, care se fixeaza in jurul taliei. Greutatea aparatelor utilizate in prezenteste de ordinul a 1000 gr.Dupa ce se asigura ca acest ansamblu functioneaza, medicul programeaza reprizele de presiune pe care le va exercita asupra bratului, fie la un interval de 15 minute, lie la un interval de 30 de minute, sau potrivit unui ritm mai putin regulat. Incredinteaza pacientului o fisa pe care acesta noteaza evenimentele din timpul zilei (orele de repaus, diferitele forme de activitate, momentele in care a fumat sau a luat medicamente etc.).Pacientul, astfel echipat, paraseste cabinetul si revine dupa 24 de ore. De retinut lnregistrarea presiunii arteriale nu este insotita de nici un efect secundar. Pacientul trebuie sa pastreze bratul imobil de fiecare data cand mansonul se umfla, sa se miste cat mai putin posibil in timpul inregistrarii presiunii, sa nu efectueze anumite activitati, ca, de exemplu, imbaierea, si sa nu manevreze diferitele butoane ale aparatului, cu exceptia celui de urgenta care permite revenirea la normal (dezumflarea) mansonului, in caz ca aceasta nu se mai produce automat. INREGISTRAREA FASCICULULUI HIS Examen efectuat pentru inregistrarea activitatii electrice din interiorul cavitatilor cardiace. Fasciculul His este un ansamblu de fibre prin care se deplaseaza un impuls electric, care declanseaza contractii ale fibrelor musculare cardiace. Este localizat in peretele care separa ventriculul drept de cel sting, de unde trimite mai multe ramilicatii catre muschiul cardiac.lnregistrarea acestui fascicul permite detectarea anomaliilor de conducere si propagare ale influxului Ia nivelul inimii, ceea ce o simpla electrocardiogramii de suprafata nu poate

intotdeauna sa puna in evidenta.Examenul este prescris mai ales inaintea interventiei de introducere a unui stimulator cardiac sau pacemaker. Tehnica lnregistrarea fasciculului His consta in introducerea pe cale venoasa, sub control radiografic,a unei sonde subtiri, de l,5 mm diametru, continand un material conducator de semnale ale acti-vitatii electrice cardiace, numita cateter conductor, si ghidarea acesteia pina la inima.Una din extremitatile sale este astfel pusa in contact cu regiunile cardiace pe unde trece influxul. Cealalta extremitate este conectata la un aparat de inregistrat cu amplificare, care transcrie pe o banda de hartie rulanta traseul acestei activitati. Pregatirea si derularea practica lnregistrarea fasciculului His necesita o spitalizare de 24 de ore. Se practica in sala de radiologie, sub anestezie locala. E pre-ferabil ca pacientul sa nu manance nimic, sa nu bea si sa nu fumeze din momentul spitalizarii.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzatoare venei alese, in general vena femurala, in zona inghinala.Plaseaza apoi electrozii in asa fel incat sa permita un control permanent in timpul desfasurarii procedurii.Medicul injecteaza un produs anestezic cu actiune locala, apoi introduce in vena cateterul conductor si il ghideaza prin sangele care circula spre inima, urmarindu-i progresia si verificandu-i pozitia pe un ecran de control.Uneori, el foloseste mai multe,de obicei doua, mai rar trei catetere, pentru a putea beneficia de maximum de informatii.ln anumite cazuri, se poate efectua o stimulare cardiaca gratie unui pacemaker legat la una dinure sonde, pentru a observa cum se comporta inima in cazul accelerarii ritmuluiEventual, se poate administra,pacientului pe cale intravenoasa,anumite medicamente pentru a observa daca se modifica activitatea electrica cardiaca.Injectarea acestor medicamente poate antrena o senzatie dezagreabila de indispozitie si de caldura de foarte scurta durata. Pe tot parcursulexamenului (l-2 ore),medicul supravegheaza modificarile survenite pe electrocardiograma.La final, retrage cateterul si aplica un pansament local, dupa ce a comprimat zona punctiei.Se recomanda ca pacientul sa ramana in pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a evita complicatiile hemoragice locale. Efecte secundare Se intampla ca anumiti pacienti sa prezinte o senzatie de greata,varsaturi, scurte indispozitii lara gravitate, in timpul injectarii produselor medicamentoase, sau palpitatii in momentul stimularii cardiace. Oricat de neinsemnate ar fi aceste simptome, ele trebuie semnalate medicului, in orice moment al derularii examenului, pentru a putea lua masurile ce se impun. Alte efecte secundare sunt rare si, in general, usoare: este vorba cel mai adesea de formarea unui hematom la locul punctiei, ca urmare a introducerii cateterului sau de reactii alergice trecatoare.Complicatiile, cardiace sau hemoragice, survin in mod exceptional si, de cele mai multe ori,fara consecinte grave. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen, in scopul vizualizarii cateterului, este mica. Fara exceptie, acesta este contraindicat la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina, inainte de acest examen, oricarei femeide varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe baza de aspirina (fluidifiant al sangelui),trebuie diminuat sau suspendat temporar, daca este posibil.Medicul se informeaza deci asupra tratamentului pe care pacientul, care urmeaza a ti supus acestui tip de examen, il urmeaza. Ii prescrie, de asemenea, o

serie de analize ale sangelui, printre care: determinarea grupei sanguine, a Rhului si teste de coaguiare.Rezultatele sunt cunoscute dupa o interpretare minutioasa a traseelor electrocardiografice si transmise pacientului a doua zi. PROBELE DE EFORT O anumita categorie de bolnavi cardiaci nu simt nici o perturbare cardiaca atunci cand se afla in repaus. ln schimb, un efort poate modifica alimentarea normala cu sange a inimii.La efort, intr-adevar, nevoile energetice ale muschiului cardiac cresc, la fel ca si consumul de oxigen. O afectiune coronariana,de exemplu, aportul insuficient de oxigen, poate antrena nu numai aparitia unei dureri, ci si perturbari ale activitatii electrice a inimii.Aceste examene au deci scopul de a pune in evidenta diminuarea capacitatii cardiace in cursul unui efort. Proba de efort, la care se apeleaza frecvent, consta in realizarea unei electrocardiograme de efort, dar si a altor investigatii care pot fi efectuate in aceleasi conditii: de exemplu, masurarea presiunii arteriale la efort, angioscintigrafia cardiaca de efort si,bineinteles, masurarea cantitatii de oxigen consumata la efort si masurarea la nivelul cavitatilor (cateterism de efort). Tehnica Majoritatea probelor de efort implica supravegherea electrocardiogramei prin intermediul electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt bune conductoare electrice si pot deci prelua semnalul activitatii electrice cardiace;acesta este insa foarte slab si de aceea trebuie amplificat cu ajutorul unui aparat de inregistrare.Variatia semnalului electric al activitatii cardiace in functie cle timp este vizualizata pe o hartie rulanta, care inregistreaza traseul electrocardiografic sau electrocardiograma. Pregtirea si derularea practica Probele de efort sunt, in general, realizate pe o bicicleta ergometrica. Capacitatea de efort este gradata progresiv, gratie unei frane care apasa din ce in ce mai mult pe sistemul de pedalare. Electrocardiograma este inregistrata continuu, sub supravegherea permanenta a medicului.Masurarea cantitatii de oxigen consumata de organism necesita respirarea in circuit inchis, prin intermediul unui furtun prevazut cu un capat cu o piesa bucala.Acest sistem permite analizarea samblului de gaze care sunt inspirate si expirate.Medicul masoara, astfel, cantitatea de oxigen pe care organismul o consuma in cursul efortuli, consum care depinde de aportul de oxigen la tesuturi, si de debitul cardiac, deci de performantele inimii. Efecte secundare Probele de efort, efectuate numai cu recomandare medicala,nu sunt insotite de efecte secundare grave. Medicul, prezent permanent in timpul derularii procedeului poate interveni in orice moment pentru a trata orice iregularitate a ritmului cardiac declansata de efort.Infarctul miocardic este in acest caz cu u totul si cu totul exceptional. Disconfortul cel mai des asociat acestor examene este provocat de febra musculara, care poate surveni la pacienti neobisnuiti cu acest tip de efort fizic,dar care nu trebuie sa ne ingrijoreze, fiindca dispare spontan. De retinut Urmarind scopul propus, adica masurarea capacitatii de efort, nu este necesara intreruperea tratamentului unei afectiuni cardiace,care, dimpotriva, trebuie mentinut, mai ales daca se doreste verificarea eficacitatii acestuia.Medicul se informeaza deci asupra tratamentului pe care pacientul l-a urmat pana in ziua examenului si hotaraste ce trebuie sa faca in continuare. Proba de efort este contraindicata sau recomandata cu maxima prudenta daca pacientul se plange ca durerile toracice atribuite unei angine pectorale (simptome ale unei insuficiente coronariene),i-au revenit de ceva vreme. Alte

contraindicatii cardiologice sunt mai rare, dar cardiologul le are in vedere permanent.ln anumite cazuri, proba de efort nu poate fi realizata din ,,motive mecanice” (artroza soldului sau a genunchiului interzic mersul pe bicicleta). PROBA DE MERS PE O BANDA RULANTA Examen menit sa testeze capacitatea de efort a inimii in timpul unui mers alert pe o banda rulanta.La efort, intr-adevar, nevoile energetice ale muschiului cardiac cresc, la fel ca si consumul de oxigen. ln cazul unei afectiuni coronariene, de exemplu, aportul insulicient de oxigen poate antrena nu numai aparitia unei dureri,ci si perturbari ale activitatii electrice ale inimii, pe care electrocardiograma le pune in evidenta.Aceasta proba este foarte des recomandata in strainatate, mai ales in Statele Unite si in Marea Britanie.In Franta, unde proba de efort se practica, de asemenea, pe o bicicleta ergometrica, unele centre utilizeaza, totusi, mersul pe o banda rulanta, dar il rezerva in general studiului arteritei membrelor inferioare. Aceasta este datorata ingustarii arterelor care iriga membrele inferioare si care antreneaza o scadere a debitului sanguin, perceptibil, mai ales in momentul efortului, prin dureri musculare.In aceste conditii, greutatea la mers creste direct proportional cu ingustarea arterelor. Tehnica Electrocardiograma este inregistrata cu ajutorul electrozilor conductori dispusi pe pielea pacientului. Tesuturi|e organismului sunt bune conductoare pentru electricitate si pot indruma semnalul activitatii electrice cardiace catre piele, dar acesta este foarte slab si de aceea trebuie amplificat cu ajutorul unui aparat de inregistrare.Variatia semnalului electric al activitatii cardiace in functie de timp este vizualizat pe o hartie care se deruleaza la o viteza constanta si care inregistreaza traseul electrocardiogralic sau electrocardiograma.ln ceea ce priveste tensiunea,aceasta este masuma cu ajutorul unui manson amplasat pe unul din bratele pacientului si dotat cu un manometru care inregistreaza presiunea. Pregatirea si derularea practica Inaintea examenului, medicul asaza mansonul pe bratul pacientului si masoara presiunea arteriala, El cere pacientului sa se dezbrace, cel putin pana la brau.Curata, apoi, si degreseaza foarte bine pielea cu alcool si eventual rade zona, pentru a se putea stabili un contact cat mai strans cu electrozii pe tot parcursul probei de efort. Aplica o cantitate mica de ,,pasta conductoare” si unge fiecare zona pe care va amplasa electrozii. li dispune pe fiecare brat, pe fiecare gamba, dar si pe torace, in dreptul inimii, si ii nxeaza cu o banda elastica de cauciuc. In general, el plaseaza 6 asemenea electrozi pe partile stanga si centrala ale pieptului. Toate firele electrozilor sunt conectate, prin intermediul unui cablu lung, la aparatul care inregistreaza.O prima electrocardiograma este inregistrata in stare de repaus. Apoi pacientul se urca pe banda rulanta, reglabila din punct de vedere al inclinatiei, in functie de intensitatea efortului care se doreste a 'ri depus in cursul exercitiului. Aceasta banda este prevazuta cu o bara transversala care-l ajuta sa-si mentina echilibrul in timpul probeiBanda rulanta este pusa apoi in miscare; viteza sa de derulare este foarte mica la inceput, pentru ca pacientul sa se poata obisnui cu aparatul. Aceasta viteza este marita progresiv in etape succesive, pana la nivelul de efort dorit, pacientul fiind supravegheat pentru a se evita o cadere.Un buton de urgenta permiteoprirea aparatului in orice moment in caz de necesitate si mai ales( daca pacientul pare extenuat,daca apare oboseala musculara sau, chiar daca el nu are nici un simptom,dar pe traseul electrocardiografic apare o modificare.Pe durata examenului, care variaza in functie de toleranta pacientului la efort, dar care nu depaseste decat rar 30 de

minute, medicul efectueaza inregistrarile de care are nevoie: tensiunea arteriala,electrocardiograma, eventual presiunea la nivelul arterelor membrelor inferioare.El analizeaza fiecare traseu in parte pentru a descoperi eventualele anomalii. Cand medicul solicita, pacientul se opreste din efort progresiv;electrocardiograma sa continua sa fie supravegheata in timp ce el revine la starea de repaus. Efecte secundare Proba de mers pe banda rulanta, exceptand contraindicatiile sale, nu este insotita de nici un efect secundar grav. Medicul,prezent in timpul examenului,poate interveni in orice moment pentru a trata o neregularitate a ritmului cardiac, declansata, eventual, de efort infarctul de miocard este in acest caz cu totul exceptional.Disconfortul cel mai des asociat acestor examene este provocat de febra musculara, care poate surveni la pacientii neobisnuiti cu acest tip de efort fizic, dar care nu trebuie sa ne ingrijoreze,fiindca dispare spontan. De retinut Proba de mers pe banda rulanta este contraindicata pacientilor care nu pot sustine un mers rapid din cauza problemelor de echilibru sau de coordonare metrica.Rezultatele sunt cunoscute, celmai adesea, chiar in aceeasi zi. EXAMENELE IZOTOPICE Examen efectuat in scopul studierii vaselor si cavitatilor cardiace sau a muschiului cardiac insusi.Principalele examene izotopice utilizate in cardiologie sunt angioscintigraha cardiaca, care studiaza felul in care inima se contracta si mascara debitul cardiac necesar prin evaluarea vitezei cu care circula produsui izotopic injectat intravenos; flebografia izotopica,care poate pune in evidenta existenta unui obstacol survenit in interiorul unei vene; examene care cerceteaza o comunicare anormala dintre cavitatile cardiace drepte si cele stangi. ln sfar sit, scintigrafia pulmonara permite depistarea unui obstacol intr-una din arterele pulmonare.Examenele izotopice permit studierea atat a formei, cat si a functionarii organelor, prezentand avantajul ca nu necesiti introducerea aparatului de investigatie in organism si evitandu-se astfel sangerarea si riscurile hemoragiei. Tehnica Examenele izotopice constau in injectarea in organismul pacientului a unor substante slab radioactive, special alese pentru ,,marcarea" tesuturilor organelor care se vor studia de catre medic.Sunt alese substante care intra in mod normal in compozitia tesuturilor sau intervin in activitatea organelor care urmeaza a fi studiate.Radiatia pe care ele o emit este apoi detectata in exteriorul organismului, gratie unei camere gamma, adaptata pentru captarea acestor radiatii electromagnetice.Anumite produse riman in interiorul vaselor si ne ofera imaginea acestora, precum si a cavitatilor cardiace, altele se fixeaza chiar pe muschiul cardiac, in functie de tonusul sau si de irigarea cu sange. Pregitirea si derularea practica Examenele izotopice se practica in sectia de medicina nucleari a spitalului sau lntr-un laborator de analize autorizat sa utilizeze produse radioactive de uz medical.Inaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul si se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de examen.Ea aplica pe piele electrozii,astfel incat acestia si asigure un contact permanent in timpul realizarii electrocardiogramei.Medicul injecteaza produsul radioactiv, care difera in functie de examen, in vasul de sange cel mai apropiat de cel pe care doreste sa-l studieze. Cateodata,produsul radioactiv trebuie fixat mai intai pe globulele rosii ale pacientului. ln acest caz este necesara o prelevare de singe si globulele rosii

sunt marcate cu produsui radioactiv. Dupa marcarea hematiilor, acestea sunt reiniectate pacientului pe cale intravenoasa.Pe masura difuziei produsului in vase si in cavitatile cardiace,examinatorul efectueaza mai multe inregistrari ale radioactivitatii emise.Electrocardiograma, adesea inregistrati pe parcursul intregului examen, ii permite medicului, daca este necesar, sa sincronizeze inregistrarea imaginilor cu fazele ciclului cardiac. Datele sunt apoi prelucrate electronic.Examenul dureaza intre 10 minute si o ora, in functie de misuratorile pe care medicul doreste sa le obtina. Efecte secundare Examenele izotopice nu sunt insotite de nici un efect secundar.De indata ce sunt finalizate, paciemul poate pleca si isi poate relua activitatile obisnuite. Accidentele alergice sunt foarte rare. De retinut Produsele radioactive nu sunt periculoase pentru organism, decat pentru femeile insarcinate, din cauza riscului pe care le-ar putea prezenta pentru fat. ln acest caz examenele izotopice sunt contraindicate. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea li insarcinata. Rezultatele sunt cunoscute, cel mai frecvent, a doua zi, sub forma unui raport medical scris, Ia care sunt atasate cliseele fotografice. EXPLORAREA ELECTROFIZIOLOGICA ENDOCAVITARA Examen efectuat in scopul studierii activititii electrice cardiace,printr-un contact direct cu peretii inimii, in zonele in care circula in mod normal impulsul electric. Examenul permite, de asemenea, stimularea directi a muschiului cardiac, pentru a reproduce tulburirile de ritm responsabile de simptomele pacientului si, in consecinté, determinarea cauzei in vederea stabilirii unui diagnostic si a unui tratament corespunzitor.Acest examen este recomandat mai ales pentru detectarea si analizarea tulburarilor privind excesul sau lipsa automatismului cardiac. Muschiul inimii, intr-adevar,spre deosebire de alti muschi, are capacitatea de a se contracta spontan.Este indicat, in aceeasi masura pentru diagnosticarea anomaliilor intervenite in calea propagarii impulsurilor electrice care determina contractia muschiului cardiac. Tehnica Explorarea electrofiziologica consta in introducerea intravenoasa, sub control radiogralic, a unei sonde subtiri, de l,5 mm diametru,continand un material conductor de semnale ale activitatii electrice cardiace (cateter conductor), care este ghidat pina la inima.Una din extremitatile sale este astfel pusa in contact cu regiunile cardiace pe unde trece impulsul electric.Cealalta extremitate este conectata la un aparat de amplificare si inregistrare, care transcrie pe o banda de hartie rulanta, traseul acestei activitati. Pregaitirea si derularea practica Explorarea electrofiziologica necesita o spitalizare de 24 de ore si se practica in sala de radiologie, sub anestezie locala.Pacientul trebuie, de preferinta, sa pu manance nimic pe toata perioada spitalizarii, sa nu bea si sa nu fumeze in acelasi interval de timp.lnaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzatoare venei alese, in majoritatea cazurilor fiind vorba de vena femurala in regiunea inghinala. Asistenta va plasa apoi electrozii astfel incat acestia sa asigure un contact permanent in timpul realizarii electrocardiogramei.

Medicul injecteaza un produs farmacologic care anesteziaza lo- cal regiunea, dupa care introduce in vena cateterul conductor si il ghideaza prin vasul de sange pina la inima, urmarindu-i progresia si verificandu-i pozitia pe un ecran de control. El amplaseaza uneori mai multe, de obicei doua, mai rar trei catetere, pentru a obtine maximum de informatii.Se poate efectua o stimulare cardiaca, gratie unui pacemaker conectat la un capat al sondei, pentru a vedea cum se comporta inima in timpul accelerarii ritmului.Eventual, medicul poate sa-i administreze pacientului pe cale intravenoasa si unele medicamente, pentru a putea aprecia mai bine modilicarile activitatii electrice cardiace. lntroducerea acestor produse poate antrena o senzatie neplacuta, pe care pacientul o resimte sub forma de ameteli sau ,,calduri”, dar aceasta dureaza foarte putin.Pe tot parcursul derularii examenului, medicul supravegheaza electrocardiograma.Explorarea poate dura destul de mult timp, in functie de diferitele informatii pe care medicul doreste sa le obtina.La final, medicul retrage cateterul si aplica un pansament local,dupa ce a comprimat zona punctiei.Dupa examen, pacientul trebuie sa se odihneasca timp de cateva ore, de preferinta in pozitia culcat. Efecte secundare Se intampla ca unii pacienti sa prezinte senzatii de greata, varsaturi, ameteli, in momentul introducerii intravenoase a produselor medicamentoase, sau palpitatii in timpul stimularii cardiace.Aceste simptome, lipsite de gravitate, trebuie semnalate insa intotdeauna medicului ce supravegheaza derularea examenului,pentru a putea evalua situatia si a lua masurile ce se impun.Alte efecte secundare sunt rare si in general nesemnificative: la unii dintre pacienti se poate forma un hematom la locul punctiei,in urmare a introducerii catetenului. Complicatiile, cardiace sau hemoragice survin in cazuri exceptionale si cel mai adesea nu sunt urmate de consecinte grave. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen, in scopul vizualizarii cateterului, este mica si lipsitia de periculozitate. Fara exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen,oricarei femei de varsta fertila,care nu a folosit metode contraceptive si ar putea li insarcinata.Pentru a preveni riscurile hemoragiei, tratamentul cu medicamente anticoagulante sau pe baza de aspirina (fluidifiant al sangelui),trebuie diminuat sau suspendat temporar.Medicul se informeaza despre tratamentul administrat pacientului, ce urmeaza a supus acestui tip de examen. ii prescrie, de asemenea, o serie de analize ale sangelui, printre care: determinarea grupei sanguine, a Rh-ului,hemoleucograma si teste de coagulare. Rezultatele sunt cunoscute, cel mai adesea, a doua zi,sub forma unui raport medical,care va ti trimis medicului care a recomandat investigatia. INREGISTRAREA HOLTER Examen efectuat in scopul inregistrarii unei electrocardiograme pe o perioada mai lunga de timp (in general 24 de ore, uneori chiar 72 de ore) conform unei metode descrise de Holter. Examenul permite, de multe ori, depistarea unei anomalii a activitatii electrice cardiace, care nu se manifesta decat pe scurte perioade de timp si nu poate ii surprinsa in timpul unei electrocardiograme realizate intr-o perioada limitata de timp. Tehnica lnregistrarea se face cu ajutorul electrozilor conductori plasati pe pielea pacientului. Tesuturile organismului sunt bune conductoare de electricitate si pot, asadar, conduce pana la piele semnalul activitatii electrice cardiace; dar acesta este in mod natural foarte slab,fiind deci necesara amplificarea cu ajutorul unui

aparat care il si inregistreaza pe o caseta.Atunci cand masuratorile sunt fializate, medicul retrage caseta din acest aparat si o citeste, cu ajutorul unui ,,decodor". El poate atunci obtine o estimare a activitatii electrice cardiace in timpul celor 24 de ore. Pregatirea si derularea practia Inaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace pana la briu, si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de examinare.Apoi medicul aplica "pasta conductoare" pe piele, in locul unde urmeaza sa plaseze electrozii,adica pe partea anterioara a toracelui, in dreptul inimii.ln general se foloseste un numar de 6 electrozi, dispusi pe partea stinga si centrala a pieptului.Electrozii sunt conectati printr-un cablu la aparatul care inregistreaza, aparat de dimensiunea unei carti groase de buzunar,purtat in jurul taliei pe o centura solida, prinsa cu o curea. Pacientul poate apoi sa se imbrace si sa-si reia activitatile curente. Medicul ii inmaneaza o lista pe care va trebui sa noteze evenimentele din cursul zilei(orele de odihna, orele dedicate unor anumite activitati si specificarea acestora, daca a fumat sau a Iuat medicamente) si orice altceva care ar putea modifica ritmul cardiac (emotii, efort etc.).Aparatul este prevazut in plus cu un buton, numit ,,marcator de evenimente”, pe care pacientul il poate activa el insusi cand are impresia ca prezinta simptomele obisnuite, care il deranjeaza (palpitatii, indispozitie etc.).Din confruntarea acestor insemnari cu anomaliile inregistrate pe banda, medicul poate pune un diagnostic precis. Efecte secundare Inregistrarea electrocardiogramei timp de 24 de ore prin metoda Holter, care are avantajul de a putea 6 efectuata fara spitalizare,nu este insotita de nici un efect secundar. Singurul sau inconvenient provine de la necesitatea de a-l purta asupra sa tot timpul cat decurge inregistrarea (ceea ce ii poate incomoda pe unii pacienti) si de la faptul ca pacientul trebuiesa se prezinte a doua zi pentru a inapoia aparatul, ocazie cu care va fi extrasa si analizata banda magnetica. De retinut Daca pacientul a efectuat si alte electrocardiograme,trebuie sa le prezinte medicului,pentru a-i permite acestuia sa compare diferentele dintre traseele inregistrate.O serie de medicamente pot modihca aspectul traseului. Meditul trebuie informat despre tratamentul pe care pacientul il urmcaza si de care va tine cont in intcrpretarea rezultatelor.Pacientul nu trebuie sa faca baie sau dus pe parcursul inregistrarii electrocardiogramei.Rczultatele sunt cunoscute dupa citirea si analizarea casetei cu unda magnetica, cel mai adesea intre 24 si 48 de ore dupa efectuarea examenului. IMAGISTICA PRIN REZONANTA MAGNETICA(IRM) Examen care are ca scop observarea formei si structurii,preum si functionarea cavitatilor cardiace si a principalelor vase sangvine. Imagistica prin rezonanta magnetica permite reconstituirea imagii inimii sau a vaselor si depistarea astfel a unui numar de afectiuni (dilatatia anormala a vaselor mari, malformatii cardiace congenitale, patologia pericardului, invelisul seros cardiac). Tehnica Imagistica prin rezonanta magnetica consta in utilizarea rezonantei magnetice, care foloseste un camp magnetic creat de un electromagnet si de undele electromagnetice. Acest camp magnetic are proprietate a de a orienta, ca pe niste ace magnetice,protonii atomilor care constituie moleculele organismului. Daca acest camp este actionat pe baza undelor electromagnetice, se produce un fenomen de rezonanta a carui intensitate este variabila in functie de tipul de

tesut, si care este tradus gratie unei prelucrari informatice, sub forma de imagini.Imagistica prin rezonanta magnetica are avantajul ca evita introducerea oricarui aparat de investigatie in interiorul organismului si nici nu expune organismul la raze X. Pregatirea si derularea practica Nu este necesara nici un fel de pregatire inaintea acestui examen.Electromagnetul in sine, acolo unde domina un camp magnetic intens, este un fel de tub cu latimea de 50 pana Ia 60 cm si lungimea de 2 metri.Pacientul se asaza in pozitia culcat pe o masa mobila, care culiseaza in interiorul electromagnetului. O antena plasata in dreptul regiunii de examinat trimite undele electromagnetice care permit obtinerea imaginilor. In timpul examenului, pacientul nu trebuie sa se mire daca aude un zgomot repetat; el corespunde emisiei succesive de unde.Examenul este relativ de lunga durata (minimum 20 de minute)si, pe parcursul derularii lui, pacientul trebuie sa stea perfect nemiscat. ln schimb, el poate comunica prin intermediul unui microfon cu medicul, care se afla in exteriorul salii de examinare. Efecte secundare Examenul de imagistica prin rezonanta magnetica nu este insotit de nici un efect secundar.Examenul este contraindicat doar la pacientii care sufera de claustrofobie severa (din cauza izolarii in interiorul electromagnetului) si la cei avand un pacemaker, al carui program poate ii anulat de intensitatea campului magnetic.Medicul trebuie informat totodata daca pacientul a suportat vreo interventie chirurgicala in trecut si, ca urmare, de existenta unor implanturi metalice de tip bride, suruburi, clipsuri vasculare etc., pentru a testa daca materialele din care acestea sunt facute se magnetizeaza; intr-un astfel de caz, examenul este contraindicat. De retinut Radiatiile emise pentru practicarea examenului nu prezinta nici un fel de nocivitate pe termen lung.Inainte de a se aseza pe masa culisanta, pacientul trebuie sa se asigure ca nu are asupra lui nici un obiect metalic care, din cauza magnetizarii, risca sa deformeze imaginile si, mai ales, sa he antrenat in interiorul campului magnetic.Trebuie, de asemenea, evitati apropierea de magnet a obiectelor metalice sau cardurilor magnetice (carduri bancare, telefonice etc.) pentru ca in interiorul magnetuiui vor fi dezactivate. MASURAREA DEBITULUI CARDIAC Examen efectuat in scopul masurarii volumului de sange pe care inima il distribuie pe minut in organism.Acesta este, in mod obisnuit, in repaus, de 5-6 Iitri in medie, dar depinde de talia si constitutia subiectului.Se masoara in mod egal debitul sistolic, ceea ce inseamna debitul pe care inima il ejecteaza la fiecare contractie a ventriculelor,care este in mod normal de 60-80 ml.Cunoasterea acestui volum sistolic permite, printre altele, aprecierea performantelor contractile ale inimii, care pot ii diminuate,mai ales in cazul cardiomiopatiilor.O diminuare a debitului cardiac are foarte rapid consecinte grave asupra intregului ansamblu al sistemului circulator si a functiilor importante (respiratorie, hepatica si renala).Miocardiopatiile sunt afectiuni ale muschiului cardiac, rezultand o distensie a inimii (cord marit),ale carei contractii devin mai putin puternice si, in consecinta,mai putin eficace. Ele pot avea o cauza toxica, cum este in cazul alcoolismului cronic, dar multe raman de origine necunoscuta.Masurarea debitului cardiac permite aprecierea functionarii sistemului cardio-circulator. Tehnica

Debitul cardiac poatefi masurat cu ocazia efectuarii unui cateterism cardiac drept sau, in mod indirect, cu izotopi (produse slab radioactive), sau facand raportul dintre consumul de oxigen al organismului timp de un minut si diferenta intre oxigenul continut in sangele arterial si oxigenul continut in sangele venos (principiul lui Fick). Examenele cu ultrasunete Doppler permitsi ele masurarea debitului cardiac avand in plus avantajul ca folosesc o metoda total neinvaziva,pentru ca intreaga procedura se desfasoara in exteriorul corpului. Pregatirea si derularea practica Masurarea debitului cardiac se face in general in cursul altor examene, cel mai frecvent in cursul unui cateterism cardiac.Cateterismul cardiac necesita spitalizare. Pacientul trebuie sa fie nemancat din ziua precedenta examenului, sa nu bea si sa nu fumeze in aceeasi perioada de timp.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se dezbrace pina la brau si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Ea rade si dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice zona corespunzatoare vasului de sange in care va li introdus cateterul (intr-o artera, pentru explorarea partii stangi a inimii si intr-o vena, pentru partea dreapta), in general la plica inghinala, mai rar in axila sau in brat.Ea plaseaza apoi electrozii pentru electrocardiograma, astfel incat si se poata asigura un control permanent al activitatii pe timpul desfasurarii procedurii.Medicul iniecteaza un produs farmacologic, care anesteziaza lo-cal regiunea. (Daca pacientul este un copil, medicul anestezist practica o anestezie generala usoara). Apoi introduce in vena sau in artera un cateter fin (de |,5-2,5 mm diametru). O extremitate a acestuia este conectata la un capat de presiune, iar cealalta este prevazuta cu un orificiu prin care se transmit undele de presiune care vor patrunde in vase sau in cavitatile cardiace. Medicul il ghideaza prin vasele de Sange, pina la inima,sub control radiografic, urmarindu-i progresia si verificandu-i pozitia pe un ecran de control.Cand ajunge in pozitiile corecte din Iocurile dorite, examinatorul efectueaza diferite masuratori,toate inregistrate in mod constant in paralel cu electrocardiograma. Examenul dureaza intre 30 de minute si 2 ore, in functie de complexitatea informatiilor pe care medicul doreste sa le obtina.Dupa un cateterism cardiac, in cazul in Care cateterul a fost introdus in artera femurala, la nivelul plicii inghinale, pacientul trebuie 55 ramana in pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a se evita riscurile hemoragiei locale. Efecte secundare Efectele secundare sunt rare si, in general, nesemnificative: hematom la locul punctiei ca urmare a introducerii cateterului, reactii alergice trecatoare.Complicatiile, cardiace sau he-moragice, survin in mod exceptional si, adesea, nu sunt urmate de congetinte grave. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fara exceptie, acesta nu se practica la femeia insarcinata din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat. Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina, inainte de acest examen, oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata. Medicul se informeaza permanent asupra tratamentului administrat pacientului care urmeaza a fi supus acestui tip de examen. Ii prescrie, de asemenea, o serie de analize ale sangelui, printre care:determinarea grupei sanguine, aRh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare.Aceasta examinare poate fi efectuata si in cazul unui examen cu ultrasunete Doppler si are avantajul

de a evita orice neplacere, intrucat nu este introdus in organism nici un instrument de investigatie.Rezultatele sunt cunoscute, cel mai adesea, a doua zi, sub forma unui raport medical scris. FLEBOCAVOGRAFIA Examen radiologic efectuat in scopul observarii venelor membrelor inferioare si a venei cave (vena cava inferioara este o vena groasa care colecteaza tot sangele venos neoxigenat provenit de la jumatatea inferioara a corpului si il conduce spre inima,care-l trimite apoi la plamani).Flebocavografia permite reperarea prezentei in vena cava a cheagurilor de sange care, prin volumul lor, reprezinta un risc de embolie grava in arterele pulmonare. Tehnica Flebocavografia este un examen radiografic, al carui principiu consta in masurarea diferentelor de absorbtie ale razelor X de catre diversele tesuturi pe care le traverseaza.Pentru a putea vizualiza venele,medicul iniecteaza in timpul examenului un produs numit ,,de contrast", opac la razele X. Pregatirea si derularea practica Flebocavograia se practica in sala de radiologie. Pacientul trebuie sa nu fi mancat din ziua precedenta examenului, sa nu bea si sa nu fumeze in aceeasi perioada de timp.Inaintea examenului, asistenta medicala il invita sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie. Cardiologul dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice fata anterioara a labei piciorului si injecteaza in venele din aceasta regiune produsul de contrast.Plaseaza garouri pentru com-presiunea arterelor la inaltimea gleznei, a pulpei si acoapsei, pentru ca produsul de contrast sa nu fie dirijat catre venele superficiale, ci sa se concentreze in venele profunde care trebuie studiate in mod special. Uneori, este necesara injectarea produsului de contrast direct in vena de la nivelul plicii inghinale, dupa ce acolo a fost introdus, sub anestezie locala, un tub fin din plastic (cateter), pentru a se vedea mai bine cheagurile de sange prezente in interiorul venei cave.Apoi, medicul realizeaza constant cliseele radiografice care ii permit sa urmareasca progresia produsului de contrast in venele membrelor inferioare si in vena cava. Examenul dureaza intre 30 si45 de minute. Daca a fost introdus cateterul in vena femurala, la nivelul plicii inghinale, este de preferat ca pacientul si ramana in pozitia culcat timp de 24 de ore, pentru a se evita riscurile hemoragiei locale. Efecte secundare ln general, injectarea produsului de contrast iodat este insotita de o senzatie de caldura care difuzeaza in tot corpul, senzatia nu este insa deosebit de dezagreabila.Se intampla uneori ca anumiti pacienti sa prezinte in acel moment senzatii de greata, varsaturi sau sa alba o sincopa usoara si fara urmari grave.Oricat de neinsemnate ar fi aceste indispozitii resimtite, pacientul trebuie sa previna imediat medicul. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fara exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea prezenta pentru lat.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata. Produsul de contrast iodat in jectat poate provoca o reactie alergica manifestata mai ales prin:greata, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scadere a tensiunii arteriale.Medicul se va asigura deci ca pacientul n-a prezentat niciodata alergii (astm, eczeme, alergie laiod), in care caz, el poate

prescrie un tratament antialergic, care trebuie urmat cu regularitate in zilele ce preced flebocavografia. In acest caz, pacientul nu trebuie sa se mire ca va simti o stare usoara de somnolenti.La persoanele care sufera de insuficienta renala se impun, de asemenea, masuri de precautie,printre care consumul de Iichide din abundenta in zilele precedente si ulterioare examenului. Medicul va prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renala: ureea si creatinina.El va fi informat despre tratamentul pe care pacientul il urmeaza. Adesea li prescrie analize ale sangelui, printre care: determinarea grupei sanguine; determinarea Rh-ului, hemoleucograma si teste de coagulare.Rezultatele, care contin cliseele radiologice si interpretarea medicala, sunt cunoscute chiar in aceeasi zi. FLEBOGRAFIA Examen efectuat pentru observarea venelor si a peretilor acestora, in scopul de a fi puse in evidentia eventualele leziuni si, mai ales, cheagurile de sange in formare (trombi), care se afla la originea flebitelor.Tromboza poate avea diferite cauze: Ieziuni in peretii vasculari produse de o placa de aterom(depozite constituite in parte de colesterol), scaderea debitului cardiac, cresterea vziscozitatii sanguine etc. Flebografia este, de obicei, realizata la nivelul membrelor inferioare, pentru ca aici apar majoritatea cazurilor de flebita.Aceasta permite explorarea venelor profunde de la gamba si coapsa piciorului, si de la partea inferioara a bazinului (vena iliaca). Tehnica Flebografia este un examen radiografic, care consta in masurarea diferentelor de absorbtie ale unui fascicui de raze X de catre diversele tesuturi pe care le traverseaza.Pentru ca venele sa poata fi vizualizate, este necesara injectarea in timpul examenului a unui produs numit ,,de contrast”, opac la razele X. Cliseele obtinute permit coniirmarea sau infirmarea existentei unei tromboze. Pregatirea si derularea practica Flebografia se practica in sala de radiologie. Pacientul trebuie nu manance incepand din ziua anterioara derularii procedurii.lnaintea examenului, asistenta medicala il invita pe pacient sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de radiologie.Radiologul dezinfecteaza cu ajutorul unei solutii antiseptice fata anterioara a labei piciorului, pentru a injecta in venele de la nivelul acestei regiuni produsul de contrast iodat. EI plaseaza garouri pentru compresiunea arterelor la inaltimea gleznei, a gambei si a coapsei, pentru ca produsul de contrast sa nu fie dirijat catre venele superficiale, ci sa se concentreze in venele profunde, care trebuie studiate in mod special. Medicul realizeaza constant clisee radiografice, care ii permit sa urmareasca progresia produsului de contrast in vene. Pentru a putea face o comparatie, el face adesea o injectie dinspre partea dreapta si, simultan, dinspre stanga.Examenul dureaza intre 15 si 30 de minute. La final, pacientul poate pleca si isi poate reiua activitatile obisnuite. Efecte secundare ln general, injectarea produsu-lui de contrast iodat este insotita de o senzatie de calduri care difuzeaza in tot corpul, senzatie care nu este insa deosebit de dezagreabila.Se intampla uneori ca anumiti pacienti sa resimta in acel moment senzatii de greata sau indispozitii trecatoare, fara urmari grave.Oricat de neinsemnate ar fi aceste indispozitii resimtite, pacientul trebuie sa le semnaleze imediat medicului. De retinut Cantitatea razelor X la care organismul este expus in timpul acestui examen este mica. Fira exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata din

cauza riscurilor pe care actiunea razelor X le-ar putea reprezenta pentru fat.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata. Produsul de contrast iodat injectat poate provoca o reactie alergica manifestata mai ales prin:greata, vomismente, eruptii cutanate si, de asemenea, o scadere a tensiunii arteriale.Medicul se va asigura ca pacientul n-a prezentat niciodata alergii (astm, eczeme, alergie la iod etc.), in care caz, el poate prescrie un tratament antialergic,care trebuie urmat cu regularitate in” zilele ce preced flebografia. ln acest caz, pacientul nu trebuie sa se mire ca va simti o stare usoara de somnolenta. La persoanele care sufera de insuicienta renala se impun, de asemenea, masuri de precautie, printre care, consumul de lichide din abundenga in zilele precedente si ulterioare examenului.Medicul va prescrie acestora in mod curent analizele care privesc functia renala: ureea si creatinina.El se va informa asupra tratamentului pe care pacientul il urmeaza. Adesea el prescrie analize ale sangelui, printre care:determinarea grupei sanguine,determinarea Rh-ului, hemoleueograma si teste de coagulare.Rezultatele, care contin cliseele radiologice insotite de interpretarea medicala sunt cunoscute chiar in aceeasi zi. FONOCARDIOGRAFIA Examen efectuat in scopul inregistrarii pe un graiic a zgomotelor si a suflurilor cardiace. Zgomotele inimii sunt, in mod natural, determinate de inchiderea valvelor cardiace; se pot insa adauga si altele, anormale (de exemplu, dedublarea zgomotului,ceea ce denota inchiderea intarziata a uneia dintre valve etc.).Zgomotele anormale percepute Ia ascultare sunt, in general, simptomatice anumitor anomalii cardiace; ele erau, pana la aparitia tehnicilor mai soiisticate, singurele mijloace de diagnosticare. Tehnica Fonocardiografia consta in amplasarea in punctul de auscultare cardiac, in mod obisnuit pe piept, a unui mic microfon carea mplifica sunetele si le transforma in curent electric, ale carui variatii sunt inregistrate, in functie de timp, pe o hartie speciala. Traseul poate ii interpretat imediat; sau poate 6 practicata simultan o electrocardiograma ale carei rezultate pot fi comparate cu cele ale fonocardiografiei, pentru stabilirea unui diagnostic cat mai precis. Pregatirea si derularea practica lnaintea examenului, medicul invita pacientul sa se dezbrace pana la brau si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de examen,incercand sa fie cat mai destins.ln timpul inregistrarilor efectuate, pacientul trebuie sa ramana de preferinta nemiscat, pentru evitarea parazitarii traseului.Medicul fixeaza atunci micul microfon pe toracele pacientului.Variatiile de vibratie datorate zgomotelor si eventualelor sufluri sunt astfel transmise aparatului care inregistreaza semnalele cu frecventa si o durata corespunzatoare. Traseele fonocardiogramei si electrocardiogramei, inregistrate in acelasi timp, sunt apoi comparate si aduc informatii complementare.Examenul dureaza intre 10 si 20 de minute. De indata ce examenul este finalizat, pacientul poate pleca. Efecte secundare Fonocardiografia nu este insotita de nici un efect secundar si seamana perfect cu o auscultatie clasica cu stetoscopul; singura diferenta tine de faptul ca zgomotele cardiace sunt amplificate si inregistrate. De retinut Fonocardiografia este, din ce ince mai des, inlocuita de ecocardiografie si de Doppler-ul cardiac, care permite, in plus, vizualizarea directa a anomaliilor valvulare responsabile de aceste zgomote si sufluri anormale si aduce informatii precise. Acest dublu examen a devenit in zilele noastre o practica curenta.

PLETISMOGRAFIA Examen efectuat in scopulmasurarii variatiilor de volum ale unui membru in cursul timpului,legate la randul lor de variatiile de volum ale sangelui existent in acel membru, in momentul diferitelor faze ale ciclului cardiac.Pletismografia permite aprecierea in mod indirect a circulatiei arteriale si venoase. Tehnica Pletismografia este realizata cu ajutorul unor mici inregistratoare cu mercur sau a unor mici rezistente care masoara variatiile de presiune sau de impedanta electrica din membrul respectiv, in functie de variatiile sale de volum. Pregatirea si derularea practica Pletismografia nu necesita nici o pregatire. lnaintea examenului,medicul plaseaza imprejurul membrului sau al unui segment al acestuia, selectat pentru investigatie, inele captatoare, sustinute de niste clame; apoi acestea sunt conectate la aparatul care va inregistra procedura.Examenul dureaza intre 10 si 40 de minute, dupa care pacientul poate pleca. Efecte secundare Pletismografia, absolut nedureroasa, nu este insotita de nici un efect secundar. Totusi, unii pacienti pot manifesta o senzatie de usor disconfort, datorita faptului ca examenul impune o relativa imobilitate prelungita. Altii sunt, nejustificat,impresionati negativ de aparatura, mai ales cand pletismografia studiaza un membru in intregime. RADIOGRAFIA TORACELUI Examen radiologic efectuat in scopul observarii cutiei toracice si a continutului sau (in special a plamanilor si a inimii).Aceasta radiografie permite cardiologului sa puna in evidenta anomaliile de la nivelul inimii,configuratia cardiaca si a principalelor vase, adica aorta toracica si arterele pulmonare. Ea poate,in aceeasi masura, sa scoata in evidenta un edem pulmonar Iegat de o insuncienta cardiaca. Tehnica Radiografia toracelui este un examen radiografic, care consta in masurarea diferentelor de absorbtie dintr-un fascicul de raze X de catre diverseie tesuturi pe care acesta le traverseaza. Intr-adevar,se intalnesc in torace tesuturi cu diferite structuri: plamanii, umpluti cu aer, inima, vasele groase,pline de lichid - sange -, oasele mineralizate.Un film radiosensibil, situat in contact cu pieptul, prin intermediul unei casete portabile, permite realizarea cliseelor. Pregatirea si derularea practica lnaintea examenului, pacientului i se cere sa se dezbrace, cel putin la nivelul toracelui.Pacientul sta in picioare, nemiscat, in timp ce radiologul pune in contact caseta care contine filmul, cu toracele; pacientul este solicitat mai intai sa respire profund, apoi sa-si tina respiratia,pentru_a mentine aerul in plamani. In timpul acestei scurte perioade, fasciculul de raze X,emis din spate, permite realizarea cliseului radiografic din fata.Medicul efectueaza mai multe clisee, din fata, din profil si din semiproil. Examenul dureaza mai putin de 5 minute. De indata ce este finalizat, pacientul poate pleca si isi poate relua activitatile obisnuite.Daca pacientul nu se poate mentine in picioare, un cliseu al toracelui poate fi realizat in pozitie culcat, cu ajutorul unui' aparat mobil de radiografie, existent in spital; radiologul plaseaza atunci caseta pe spate si indruma fasciculul de raze X din fata. Efecte secundare Cantitatea de raze X Ia care este expus organismul in timpul acestui tip de examen este mica.Fara exceptie, el nu se practica la femeia insarcinata, din cauza riscurilor pe care actiunea razeIor X le-ar putea reprezenta pentru fat

De retinut Radiografia toracelui este un examen prescris frecvent in cardiologie, mai ales pentru aprecierea configuratiei inimii si observarea eventualelor deformari curente in numeroase afectiuni cardiace. Radiologul trimite medicului care a indicat examenul rezultatele, constand in clisee si interpretarea lor medicala. SCINTIGRAFIA CARDIACA SAU MIOCARDICA Examen care are ca scop aprecierea indirecta a modului in care muschiul cardiac este irigat de sange.Scintigrafia miocardica permite,in plus, in anumite conditii, sa se stabileasca daca miocardul este perfect sanatos sau are zone inactive, ca urmare a unui infarct,ori daca sufera din cauza oxigenarii insuficiente. ln cazul in care sunt prezente aceste anomalii, ele antreneaza adesea tulburari ale ritmului cardiac, cu repercusiuni atat asupra functiei de pompa a inimii, cat si a circulatiei sangelui in organism, cu afectarea tuturor organelor importante(plamani, ficat, rinichi). Tehnica Scintigrafia miocardica constain injectarea in organismul pacientului a unei substante radioactive, aleasa special pentru ,,marcarea” celulelor inimii. Radiatia pe care o emite este apoi inregistrata pe o camera gamma. Produsul radioactiv, taliul, se fixeaza in mod natural in celulele vii si normal oxigenate ale inimii; in schimb, daca ele sunt insuficient oxigenate sau sunt inactive (moarte), nu se fixeaza. Pregatirea si derularea practica Scintigrafia miocardica se practica intr-un serviciu de medicina nucleara, la spital sau in laboratorul de analize, singurul autorizat sa utilizeze produse radioactive de uz medical.lnaintea examenului, asistenta medicala invita pacientul sa se dezbrace si sa se aseze in pozitia culcat pe masa de examen. Medicul plaseaza electrozii pentru electrocardiograma, astfel incat sa se poata asigura un control permanent al activitatii pe timpul desfasurarii procedurii. Injecteaza apoi taliu intr-o vena supericiala a bratului, pe masura fixarii produsului pe peretii cardiaci, efectueaza mai multe masuratori ale radioactivitatii emise. Datele sunt apoi prelucrate electronic.Scintigraia miocardica poate fi realizata in conditii de repaus sau in cursul unui efort. Medicul poate, eventual, si administreze pacientului o serie de produse medicamentoase care modifica circulatia sangelui in arterele coronariene, care oxigeneaza inima, pentru a sensibiliza examenul.Examenul dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de evaluarile pe care medicul doreste sa le obtina. Alte noi clisee pot fi realizate cateva ore mai tarziu dupa injectarea taliului, pentru detectarea fixarilor tardive ale produsului. ` Efecte secundare Scintigrafia nu este insotita de efecte secundare.Daca este realizata in cursul unui efort, sub rezervele contraindicatiilor, nu atrage dupa sine incidente grave. Medicul, prezent pe tot parcursul examenului, poate interveni in orice moment pentru reglementarea aritmiilor cardiace declansate, eventual, de efort.Cat despre infarctul de miocard si posibilitatea ca el sa fie precipitat de aceasta examinare,sunt evenimente cu totul si cu totul exceptionale.Disconfortul cel mai des asociat acestui examen este provocat de febra musculara care poate surveni la pacienti neobisnuiti cu acest tip de efort fizic, dar carem nu trebuie sa ne ingrijoreze,fiindca dispare rapid. De retinut Produsele radioactive nu prezinta nici un pericol pentru organism, dar sunt contraindicate femeilor insarcinate, din cauza riscurilor pe care actiunea produselor radioactive le-ar putea reprezenta pentru fat. ln aceste cazuri,

scintigrafia miocardica este contraindicata.Este obligatorie efectuarea unui test de sarcina inainte de acest examen oricarei femei de varsta fertila, care nu a folosit metode contraceptive si ar putea fi insarcinata.Proba de efort este contraindicata sau efectuati cu maxima prudenta daca pacientul se plinge ca durerile toracice, atribuite unei angine pectorale, simptome ale unei insuficiente coronariene, s-au accentuat in ultima vreme.Alte contraindicatii cardiologice sunt foarte rare, dar cardiologul le evalueaza sistematic.In anumite cazuri, proba de efort nu poate ii realizati din,,motive mecanice" (artroza la sold sau genunchi interzice practicarea mersului pe bicicleta). Rezultatele sunt cunoscute a doua zi, dupa analizarea cliseelor.Eventual, medicul care a prescris examenul le comenteaza cu pacientul in cursul urmatoarei consultatii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->