Sunteți pe pagina 1din 2

AGP-urile... cum? ce?

Deja nu mai gasesti pe piata calculatoare fara accelerator 3D. Asta pentru ca computerele depind foarte mult de aceste acceleratoare. Spre exemplu cei care cititi acum acest articol folositi o interfata grafica. Sau din cand in cand mai vedeti un film sau jucati un joc. Daca nu ati avea aceste acceleratoare 3d nu ati putea face nimic altceva cu calculatorul in afara de operatii de baza tip office: procesare de text, programe tip Excel etc. Placa grafica exista in 4 variante: 1. On-Board - cand chip-ul grafic si memoria sunt integrate pe placa debaza. 2. Placi grafice PCI (Peripheral Component Interconnect - sunt acele placi care, evident, sunt compatibile cu slot-ul PCI 3. Placi grafice pe AGP (Accelerated Graphics Port) - sunt placi video care-si au locul in sloturi dedicate acestui tip de componenta 4. Placi grafice pe PCI-Express - Placi grafice noi aparute care se potivesc in portui PCI-E de pe placa de baza, port care ofera o viteza dubla si o latime de banda dubla fata de AGP. Cum titlul se refera la AGP, vom dezvolta acest subiect in urmatoarele randuri. AGP-ul a fost inventat de Intel si introdus pe piata in 1996 pentru a mari performanta placilor grafice de PC. Inainte de 1996 standardul conectarii placilor video la un PC era PCI-ul. Acest PCI era "calea" datelor dintre placa video si procesor. Dezavantajul era ca placa grafica trebuia sa imparta acea cale cu celelalte componente de pe PCI. Daca de exemplu ajungea informatia trimisa de placa grafica si de placa de sunet sa zicem simultan la procesor, atunci se pierdea timp pana cand venea randul datelor trimise de placa video sa fie procesate. Acest sistem a fost destul de longeviv si implicit si suficient pentru o lunga perioada de timp. Dar, cum Internetul si din ce in ce mai multe aplicatii constau in grafica cat mai multa, PCI-ul era considerat din ce in ce mai uzat ca tehnologie. Din acest motiv a aparut AGP-ul, care este bazat pe design-ul PCI-ului, avand insa o cale dedicata si neimpartita cu nimeni catre procesor si memorie. Din acest motiv placile video pe AGP sunt mult mai rapide decat cele pe PCI. Haideti sa vedem avantajele AGP: 1. Port dedicat - nici o alta componenta in afara de placa video nu este conectata la AGP. Avand cale libera si neimpartita catre procesor, placa video AGP poate functiona la intreaga sa capacitate. 2. Pipelining - Aceasta metoda de organizare a datelor permite placii video sa primeasca si sa trimita mai multe pachete de date odata. Haideti sa vedem un exemplu de cum se intampla asta: Prin port-ul AGP, datele necesare randarii unei anumite imagini vin toate odata. Insa pe PCI, cand se vrea randarea aceleiasi imagini ca mai sus, placa video primeste intai inaltimea imaginii, asteapta, apoi abia latimea, iar asteapta, dupa care primeste alte date separat necesare randarii si pana la urma le combina si realizeaza imaginea 3. Sidebar Addressing - Aici incep cu un exemplu: sa zicem ca vrei sa trimiti o scrisoare. Pe plic trebuie sa specifici sursa si destinatarul. Dar acum sa zicem ca, in loc sa scrii acestea pe plic, bagi o carte de vizita a ta si una a destinatarului. Cei de la posta vor pierde o groaza de timp, scotand fiecare carte de vizita, citind-o pentru a sti unde sa trimita scrisoarea. Si sa nu mai zic ca acele carti de vizita ocupa si ele loc intr-un plic. Ei bine, cu acest sideband addressing AGP-ul mai adauga la pachet 8 linii aditionale

cu adresele sursei si destinatarului. Asta este echivalentul scrisului adresei pe plic din exemplul de mai sus. Viteza nu ar fi singurul avantaj al AGP-lui asupra PCI-ului. Orice obiect in 3D pe calculator este realizat folosind "Texture Map". Acest texture map inseamna ca computerul nostru foloseste o imagine 2D cu care "imbraca" un set de parametrii care formeaza o forma geometrica dictata de placa video. Este ca si cand ai incerca sa invelesti cu hartie o cutie invizibila pentru a-i da forma de cub. Acest texture map este important deoarece este cel mai mare consumator de memorie a sistemului si memorie video. La placile video pe PCI fiecare textura trebuie salvata de 2 ori. Prima oara textura este incarcata de pe hard-disk in memoria sistemului (RAM - Random Access Memory) pana cand va fi folosita. In momentul in care trebuie procesata, este extrasa de catre procesor din RAM, prelucrata si trimisa prin BUS-ul PCI catre placa video, unde este stocata a doua oara in "framebuffer". AGP-ul in schimb face mai eficienta folosirea memoriei permitandu-i sistemului de operare sa aloce RAM pentru placa video "on the fly" sau prin sistemul GART (Graphics Address Remapping Table) care pacaleste procesorul punand in RAM numai parti mici din textura, facandu-ul pe acesta sa creada ca ar fi toata acolo.