“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. prefectul oraşului. nerespectând legea la locul de muncă. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. de sculare. de culcare. dar până aci nu înţeleg. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică.. să juri. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. ce e? Ia spune. că cel cu steagurile.. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Ei. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi.. În actul I scena 4. dar. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. te văz cam schimbat!.. cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare. ca tot creştinul. înţeleg plastografie până unde se poate. în esenţa. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. Ştefan Tipătescu. Fanica. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei. El este şi personajul care deschide comedia. Acesta îşi face apariţia. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii.. prefectul oraşului .. de băutura. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. să juri!” . Pristanda este ridicol.”. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului.. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda.” Bine."). starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. frate. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. Zoe este un fals. nu altceva. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul.mult timp.

dar . Tete: (ramane si titlu) . Prin aceste mijloace. în mod critic. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea.Iar în ultima parte. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. provocă râsul . asupra „comediei umane”. piesa devine expresivă . Pornind de la realități românești. prin satiră necruțătoare a viciilor. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. atrage și atenția cititorilor . creând scene și tipuri originale. Cum e de aşteptat. prin aspirația spre o umanitate superioară. Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã.

Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că. comentator politic și . Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. Haide acum să împărţim replici. să le repetăm. Scena I şi scena IV. Cum e de aşteptat. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. scriitor. să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. atenţia căzând pe cel în minoritate. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. Iar în ultima parte. dar asta e. deşi. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale. care numai de bine nu reacţionează. asta n-a mai fost atât de amuzant. dar scena cu numărul patru. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. Uşor n-a fost. A fost un dramaturg. director de teatru. de cele mai multe ori se formează un nonsens. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. nuvelist. poet. realizarea unei interpretări travesti. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare. alături de actul IV scenaVII. județul Prahova. aplauze. trăsăturile personajelor. şi n-a spus nimeni ca o să fie. Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. Da. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. şi dacă asta e. Clasică scena în care poliţistul corupt. didascaliile. interpretând sexul frumos. pamfletar. În prima parte a ‘spectacolului’. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. prin satirizarea unor defecte omeneşti. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. alta nu mai e. şi anume. dar şi comicul. într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. (Plecăciune. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. asta a fost partea amuzantă. Da.

L. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat. ex. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că. bucurii. deoarece la final toată lumea se împăca. dubletul Farfuridi. primita de la Tipatescu. Personajele sunt notabilitati locale. Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. . Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. secondat de prefectul Tipatescu. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat. declanșând enervări. Tipătescu. statutul personajelor. Popescu. s-a produs o scindare temporara in partid. seful partidului.Caragiale este o comedie de moravuri. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. Zoe pierde o scrisoare de amor.L. dascalimea si preotimea. adică indicațiile scenice sau didascaliile. iar principalul mod de expunere este dialogul. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. Zoe. al unui act.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. umil și spășit.când cineva i-a smuls pălăria. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. Temandu-se de public. sau sunt intercalate replicilor. mereu în momente de mare tensiune. "natura nu lucrează după tipare. Brânzovenescu. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite. membrii ai Partidului Liberal. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală. o capodoperă a genului dramatic.ziarist român. de origine greacă. speran ț e. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. trioul Trahanache. Ele se referă la cadrul acțiunii. Intervențiile autorului. Cațavencu. incepand un santaj. spune dramaturgul. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului. iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. formand dizidenta. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. sunt prezente de obicei la începutul comediei. Zoe este disperată. Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. caruia abilul Catavencu i-o fura. In scena 7 din actul 4. De cealalta parte.

. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia. practic nemaiexistând intriga. dar până aci nu înţeleg. personajul principal al comediei. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Ei. o încălca. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor.Actul I scena 1. Acesta a pierdut scrisoarea. înţeleg plastografie până unde se poate. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa. personajele sunt confruntate cu probleme false. Zoe. Zoe este un fals.”. madam. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. Ghiţă încearcă să îl linguşească. omoară-mă. să juri. pică. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”.. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat. important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea. arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb. cel care trebuia să apere legea. Fanica. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut. prezentându-se clar situaţia steagurilor. de colo.”. cu defecte morale. să juri!” În actul IV scena 7. ce e? Ia spune. În actul I scena 4. te văz cam schimbat!. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii. care sunt satirizate. după buget..Stilul este o parodie. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu. frate. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară.Deznodământul este întotdeauna vesel.. acum rolurile fiind inversate.. de ici. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului..” Bine. Caţavencu însă este supus. avându-se la mâna una pe cealaltă. că te prăpădeşti de tot!. căutând scăpare “Omoară-mă. Acesta îşi face apariţia. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. coane Fanica. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. . starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. Las’ că ştim noi!”. poliţistul oraşului care poartă un dialog. scenă cu care debutează comedia. renumeratie mică. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu. nu altceva. dacă nu curge.Conflitul este derizoriu. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea.

migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . Intriga este comică deoarece politica partidelor. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” . asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. că cel cu steagurile.Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe. modul acestora de gândire. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze. fapt ce definește trăsăturile personajelor. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. acțiunile lor. ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. Cultul formei. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă. față de artă litarara. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. . ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. de caracter. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt.Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. de intrigă. compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur.

creând scene și tipuri originale. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. asupra „comediei umane”. atrage și aten ț ia cititorilor . Prin aceste mijloace. piesa devine expresivă . prin aspirația spre o umanitate superioară. provocă râsul .Pornind de la realități românești.dar . în mod critic. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- . prin satiră necru ț ătoare a viciilor.

atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat.Ion Luca Caragiale s-a născut. Pristanda este ridicol.. .L. El este şi personajul care deschide comedia."). pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I.L. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi.. de culcare. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu. Caragiale” scris de Titu Maiorescu. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. de băutura. Ştefan Tipătescu. In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. dar. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878.în etapa bucureşteană a Junimii. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala. invitat de M. nerespectând legea la locul de muncă.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte.. ca tot creştinul. prefectul oraşului. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. in esenţa. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma. Eminescu. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare.. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu. prefectul oraşului . care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. de sculare. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. susţinând că scrisoarea este falsă. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune.

" In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe.Zaharia Trahanache este un personaj ridicol. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. fiind in esenţa un politician abil. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. . Zoe Trahanache iese in evidenţă. Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor.. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice. principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul. ea având oroare de scandal. corupt. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale.. Este tipul politicianului demagog. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv. ci doar moralitatea aparenţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful