“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

Acesta îşi face apariţia. de băutura. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. să juri. ca tot creştinul.. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. prefectul oraşului . care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi.. Fanica. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta.mult timp. prefectul oraşului. În actul I scena 4.. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. Pristanda este ridicol.. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public.. nerespectând legea la locul de muncă. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. dar. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. că cel cu steagurile. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul.”. Ştefan Tipătescu. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Zoe este un fals. cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat.. Ei. înţeleg plastografie până unde se poate. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. în esenţa."). dar până aci nu înţeleg. ce e? Ia spune. te văz cam schimbat!. frate. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu.. El este şi personajul care deschide comedia. nu altceva. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină.” Bine. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. de culcare. să juri!” . aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. de sculare.

Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. atrage și atenția cititorilor . asupra „comediei umane”. creând scene și tipuri originale. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã.Iar în ultima parte.dar . Cum e de aşteptat. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. în mod critic. Pornind de la realități românești. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. provocă râsul . prin satiră necruțătoare a viciilor. piesa devine expresivă . prin aspirația spre o umanitate superioară. Prin aceste mijloace. Tete: (ramane si titlu) .

să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. Iar în ultima parte. într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte. realizarea unei interpretări travesti. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale. asta n-a mai fost atât de amuzant. alta nu mai e. şi anume. Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că. În prima parte a ‘spectacolului’. A fost un dramaturg. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. deşi. (Plecăciune. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie. Scena I şi scena IV. şi n-a spus nimeni ca o să fie. nuvelist. Haide acum să împărţim replici. județul Prahova. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare. dar asta e. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. Clasică scena în care poliţistul corupt. de cele mai multe ori se formează un nonsens. dar şi comicul. Cum e de aşteptat. Da. trăsăturile personajelor. asta a fost partea amuzantă. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. poet. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. alături de actul IV scenaVII. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. Da. pamfletar. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. prin satirizarea unor defecte omeneşti. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. interpretând sexul frumos. Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. director de teatru. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. şi dacă asta e. să le repetăm. dar scena cu numărul patru. didascaliile.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. aplauze. scriitor. comentator politic și . Uşor n-a fost. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. atenţia căzând pe cel în minoritate. care numai de bine nu reacţionează.

ex. Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. dascalimea si preotimea. Brânzovenescu. Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. iar principalul mod de expunere este dialogul. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833. dubletul Farfuridi.Caragiale este o comedie de moravuri. Intervențiile autorului. s-a produs o scindare temporara in partid. Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat. Temandu-se de public. "natura nu lucrează după tipare. seful partidului. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. sau sunt intercalate replicilor. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. Personajele sunt notabilitati locale. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului. adică indicațiile scenice sau didascaliile.când cineva i-a smuls pălăria. Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I. Zoe este disperată.L. al unui act. Cațavencu. umil și spășit. Tipătescu. Zoe. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. formand dizidenta. declanșând enervări. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. o capodoperă a genului dramatic. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Popescu. primita de la Tipatescu. speran ț e.L. statutul personajelor. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. In scena 7 din actul 4. membrii ai Partidului Liberal. . secondat de prefectul Tipatescu. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. mereu în momente de mare tensiune. bucurii. deoarece la final toată lumea se împăca. trioul Trahanache.ziarist român. caruia abilul Catavencu i-o fura. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. incepand un santaj. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. spune dramaturgul. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite. de origine greacă. sunt prezente de obicei la începutul comediei. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. De cealalta parte. Zoe pierde o scrisoare de amor. Ele se referă la cadrul acțiunii.

arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti.. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”.. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară. să juri!” În actul IV scena 7. Las’ că ştim noi!”. Acesta a pierdut scrisoarea. Ei. În actul I scena 4. o încălca. de ici. nu altceva. coane Fanica. să juri. renumeratie mică. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea. poliţistul oraşului care poartă un dialog. Caţavencu însă este supus.. acum rolurile fiind inversate. cel care trebuia să apere legea. înţeleg plastografie până unde se poate. Zoe. scenă cu care debutează comedia. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu.Deznodământul este întotdeauna vesel. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda. Zoe este un fals. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. omoară-mă. . starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă. prezentându-se clar situaţia steagurilor. de colo. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea. avându-se la mâna una pe cealaltă. madam.”. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii.. Ghiţă încearcă să îl linguşească.Conflitul este derizoriu. personajul principal al comediei. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. după buget. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Acesta îşi face apariţia.Stilul este o parodie. pică.. căutând scăpare “Omoară-mă. practic nemaiexistând intriga. Fanica.” Bine. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului.Actul I scena 1. dar până aci nu înţeleg. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta.. personajele sunt confruntate cu probleme false.”. dacă nu curge. frate. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa. ce e? Ia spune. că te prăpădeşti de tot!. cu defecte morale. te văz cam schimbat!. care sunt satirizate. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare.

asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. fapt ce definește trăsăturile personajelor. O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt. ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Cultul formei. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” . de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă. ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. modul acestora de gândire. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Intriga este comică deoarece politica partidelor. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . de caracter. migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. că cel cu steagurile. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze.Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia. față de artă litarara. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit.Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. . compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. de intrigă. acțiunile lor.

asupra „comediei umane”. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- . atrage și aten ț ia cititorilor .Pornind de la realități românești. provocă râsul . în mod critic. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. prin satiră necru ț ătoare a viciilor. prin aspirația spre o umanitate superioară. creând scene și tipuri originale. Prin aceste mijloace.dar . piesa devine expresivă .

nerespectând legea la locul de muncă.. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. de culcare. Caragiale” scris de Titu Maiorescu.L. prefectul oraşului. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I.. In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. . care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu. de sculare. pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. dar. El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma. susţinând că scrisoarea este falsă.în etapa bucureşteană a Junimii.. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. invitat de M. Pristanda este ridicol. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. de băutura. atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. ca tot creştinul. El este şi personajul care deschide comedia.L."). Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. in esenţa. prefectul oraşului .Ion Luca Caragiale s-a născut. Ştefan Tipătescu. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu.. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala. Eminescu.

ci doar moralitatea aparenţă. corupt. Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor. fiind in esenţa un politician abil. ea având oroare de scandal. Este tipul politicianului demagog." In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv. principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru.. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Zoe Trahanache iese in evidenţă. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice. .Zaharia Trahanache este un personaj ridicol. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul.. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful