“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. ce e? Ia spune. În actul I scena 4.” Bine. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache... prefectul oraşului . Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. frate. înţeleg plastografie până unde se poate. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică. Zoe este un fals. să juri!” . care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă."). dar.mult timp. Acesta îşi face apariţia. să juri. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. că cel cu steagurile. prefectul oraşului. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. El este şi personajul care deschide comedia. în esenţa. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. dar până aci nu înţeleg. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. nerespectând legea la locul de muncă. Pristanda este ridicol. Ştefan Tipătescu. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. ca tot creştinul. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei. de sculare. nu altceva... să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. Ei. te văz cam schimbat!.. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa.. Fanica. de culcare. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat..”. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. de băutura. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu.

într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. prin satiră necruțătoare a viciilor. asupra „comediei umane”. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. provocă râsul . în mod critic. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. Tete: (ramane si titlu) . creând scene și tipuri originale.Iar în ultima parte. prin aspirația spre o umanitate superioară. Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã. Cum e de aşteptat. Pornind de la realități românești. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are.dar . piesa devine expresivă . prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. atrage și atenția cititorilor . Prin aceste mijloace.

realizarea unei interpretări travesti. Da. Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. Clasică scena în care poliţistul corupt. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. Scena I şi scena IV. Iar în ultima parte. atenţia căzând pe cel în minoritate. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale. să le repetăm. didascaliile. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare. asta a fost partea amuzantă. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie. care numai de bine nu reacţionează. trăsăturile personajelor. să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. dar asta e. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. Uşor n-a fost. Da. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. Haide acum să împărţim replici. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. asta n-a mai fost atât de amuzant. A fost un dramaturg. prin satirizarea unor defecte omeneşti. comentator politic și . Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. nuvelist. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. alta nu mai e. În prima parte a ‘spectacolului’. pamfletar. județul Prahova. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. scriitor. de cele mai multe ori se formează un nonsens. director de teatru. şi anume. Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. dar scena cu numărul patru. interpretând sexul frumos. într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. şi n-a spus nimeni ca o să fie. deşi. poet. Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că. dar şi comicul. alături de actul IV scenaVII. Cum e de aşteptat. şi dacă asta e. aplauze. (Plecăciune.

membrii ai Partidului Liberal. Tipătescu. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. mereu în momente de mare tensiune. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. primita de la Tipatescu. Brânzovenescu. Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". declanșând enervări. trioul Trahanache. de origine greacă. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. Intervențiile autorului. formand dizidenta. dubletul Farfuridi. Ele se referă la cadrul acțiunii. Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. In scena 7 din actul 4. iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia. Zoe. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. ex. De cealalta parte. Zoe pierde o scrisoare de amor. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833.L. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. Temandu-se de public. Cațavencu. o capodoperă a genului dramatic.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. adică indicațiile scenice sau didascaliile. s-a produs o scindare temporara in partid. bucurii. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului. Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I.L. deoarece la final toată lumea se împăca. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. statutul personajelor. spune dramaturgul. caruia abilul Catavencu i-o fura. seful partidului. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. iar principalul mod de expunere este dialogul. Zoe este disperată. . Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că. sunt prezente de obicei la începutul comediei. Personajele sunt notabilitati locale. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.Caragiale este o comedie de moravuri. dascalimea si preotimea.ziarist român. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. incepand un santaj. sau sunt intercalate replicilor. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală. "natura nu lucrează după tipare.când cineva i-a smuls pălăria. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat. al unui act. Popescu. speran ț e. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. secondat de prefectul Tipatescu. umil și spășit.

te văz cam schimbat!. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea.”. scenă cu care debutează comedia. Fanica. Acesta îşi face apariţia. de ici. cu defecte morale.Actul I scena 1.Deznodământul este întotdeauna vesel. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. după buget.. practic nemaiexistând intriga. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. poliţistul oraşului care poartă un dialog. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă. avându-se la mâna una pe cealaltă. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti. . că te prăpădeşti de tot!. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia. dar până aci nu înţeleg.. Zoe. cel care trebuia să apere legea. înţeleg plastografie până unde se poate. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat. omoară-mă. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. personajele sunt confruntate cu probleme false. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. care sunt satirizate. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu. personajul principal al comediei. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară. acum rolurile fiind inversate. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. Ghiţă încearcă să îl linguşească. madam. frate.” Bine. Las’ că ştim noi!”. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor. Acesta a pierdut scrisoarea. ce e? Ia spune.Conflitul este derizoriu. prezentându-se clar situaţia steagurilor.”. coane Fanica. să juri. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. o încălca.. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa... important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului. renumeratie mică. Ei. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. Caţavencu însă este supus. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. dacă nu curge. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii. În actul I scena 4. Zoe este un fals.. de colo. să juri!” În actul IV scena 7. căutând scăpare “Omoară-mă. pică.Stilul este o parodie. nu altceva.

de caracter. migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe. compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” . Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt. fapt ce definește trăsăturile personajelor. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. față de artă litarara. Cultul formei. acțiunile lor. ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. Intriga este comică deoarece politica partidelor. Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. . Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze. de intrigă. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. modul acestora de gândire.Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. că cel cu steagurile. de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp.Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe.

atrage și aten ț ia cititorilor . piesa devine expresivă . creând scene și tipuri originale. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. provocă râsul .dar . prin satiră necru ț ătoare a viciilor. asupra „comediei umane”. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză.Pornind de la realități românești. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- . prin aspirația spre o umanitate superioară. în mod critic. Prin aceste mijloace.

Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte. Eminescu. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Pristanda este ridicol. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache.Ion Luca Caragiale s-a născut. El este şi personajul care deschide comedia. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu. atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. prefectul oraşului .L. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu. Ştefan Tipătescu. ca tot creştinul. In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I. nerespectând legea la locul de muncă. Caragiale” scris de Titu Maiorescu.. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare.. susţinând că scrisoarea este falsă. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul.. El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma. . de culcare. invitat de M."). lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. in esenţa. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala.. de băutura.în etapa bucureşteană a Junimii. dar. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii.L. prefectul oraşului. de sculare. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat.

Este tipul politicianului demagog." In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul.. Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. Zoe Trahanache iese in evidenţă. ci doar moralitatea aparenţă. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. . ea având oroare de scandal. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv. corupt. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice.. fiind in esenţa un politician abil. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale.Zaharia Trahanache este un personaj ridicol.