“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

. prefectul oraşului . de băutura. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. de culcare. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”.. că cel cu steagurile. frate. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. prefectul oraşului. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. El este şi personajul care deschide comedia. să juri!” . Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. ca tot creştinul. Acesta îşi face apariţia. dar până aci nu înţeleg. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public.. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. În actul I scena 4. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului.. Pristanda este ridicol. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică. ce e? Ia spune.."). nu altceva. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. nerespectând legea la locul de muncă. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. în esenţa. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. Zoe este un fals. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda.. cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare.”.” Bine. dar. să juri. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache.mult timp. Ei. te văz cam schimbat!. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Ştefan Tipătescu. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. Fanica. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. de sculare.. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. înţeleg plastografie până unde se poate.

prin satiră necruțătoare a viciilor. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. atrage și atenția cititorilor . asupra „comediei umane”. prin aspirația spre o umanitate superioară. în mod critic. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. piesa devine expresivă . Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are.Iar în ultima parte. Pornind de la realități românești. provocă râsul . Prin aceste mijloace.dar . Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. Tete: (ramane si titlu) . într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. Cum e de aşteptat. creând scene și tipuri originale.

într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. deşi. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. să le repetăm. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte. Da. Scena I şi scena IV. dar asta e. şi dacă asta e. şi n-a spus nimeni ca o să fie. Clasică scena în care poliţistul corupt. comentator politic și . județul Prahova. Da. asta n-a mai fost atât de amuzant. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. (Plecăciune. asta a fost partea amuzantă. prin satirizarea unor defecte omeneşti. trăsăturile personajelor. Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. nuvelist. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. scriitor. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. atenţia căzând pe cel în minoritate. şi anume. Haide acum să împărţim replici. În prima parte a ‘spectacolului’. dar scena cu numărul patru. dar şi comicul. director de teatru. alături de actul IV scenaVII. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. de cele mai multe ori se formează un nonsens. interpretând sexul frumos. care numai de bine nu reacţionează. Iar în ultima parte. A fost un dramaturg. realizarea unei interpretări travesti. Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. Cum e de aşteptat. poet. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. alta nu mai e. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare. Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. aplauze. pamfletar. Uşor n-a fost. didascaliile.

Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. statutul personajelor. Popescu. Intervențiile autorului. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. de origine greacă. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. o capodoperă a genului dramatic. Temandu-se de public. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite.L. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat.Caragiale este o comedie de moravuri. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. adică indicațiile scenice sau didascaliile. "natura nu lucrează după tipare. spune dramaturgul. Cațavencu. secondat de prefectul Tipatescu. dubletul Farfuridi. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. Zoe. caruia abilul Catavencu i-o fura.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. bucurii. iar principalul mod de expunere este dialogul. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. membrii ai Partidului Liberal. primita de la Tipatescu. In scena 7 din actul 4. seful partidului. sunt prezente de obicei la începutul comediei. speran ț e. Brânzovenescu. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833. De cealalta parte. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. declanșând enervări. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. sau sunt intercalate replicilor. iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia. dascalimea si preotimea. umil și spășit. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. Personajele sunt notabilitati locale. al unui act. Ele se referă la cadrul acțiunii.când cineva i-a smuls pălăria. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că. Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. formand dizidenta. Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat.L. incepand un santaj. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. ex. mereu în momente de mare tensiune. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală. Tipătescu. s-a produs o scindare temporara in partid. Zoe este disperată. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. Zoe pierde o scrisoare de amor. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. .ziarist român. trioul Trahanache. deoarece la final toată lumea se împăca.

madam. dar până aci nu înţeleg. o încălca. nu altceva.Actul I scena 1. arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb. după buget. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu. de colo. să juri. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea. dacă nu curge.. să juri!” În actul IV scena 7. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. pică. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. te văz cam schimbat!. care sunt satirizate.Stilul este o parodie. Ghiţă încearcă să îl linguşească. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti. căutând scăpare “Omoară-mă.” Bine. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii.Deznodământul este întotdeauna vesel. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa. În actul I scena 4. de ici.. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. personajul principal al comediei. Caţavencu însă este supus. frate. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară. Las’ că ştim noi!”. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia. cu defecte morale. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda. Zoe este un fals. înţeleg plastografie până unde se poate. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Zoe.. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă.. Acesta îşi face apariţia. important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. renumeratie mică. practic nemaiexistând intriga. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu.”. coane Fanica. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut. Ei. ce e? Ia spune. cel care trebuia să apere legea.. Fanica. personajele sunt confruntate cu probleme false. prezentându-se clar situaţia steagurilor. acum rolurile fiind inversate. scenă cu care debutează comedia. omoară-mă. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa.. poliţistul oraşului care poartă un dialog. avându-se la mâna una pe cealaltă. . că te prăpădeşti de tot!. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul.”. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat. Acesta a pierdut scrisoarea.Conflitul este derizoriu.

Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe. Cultul formei. față de artă litarara. de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă. modul acestora de gândire. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp. compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. Intriga este comică deoarece politica partidelor. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. fapt ce definește trăsăturile personajelor. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. acțiunile lor. Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” . . Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe.Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. de caracter. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică. ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. de intrigă. Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. că cel cu steagurile. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină.

prin satiră necru ț ătoare a viciilor. Prin aceste mijloace.Pornind de la realități românești. creând scene și tipuri originale. provocă râsul . în mod critic. prin aspirația spre o umanitate superioară. piesa devine expresivă . asupra „comediei umane”. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- .dar . atrage și aten ț ia cititorilor .

In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu. atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. nerespectând legea la locul de muncă. Caragiale” scris de Titu Maiorescu.. prefectul oraşului . lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. de băutura. prefectul oraşului. in esenţa. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878. Ştefan Tipătescu. dar. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. ca tot creştinul. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune.în etapa bucureşteană a Junimii. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu.. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala.. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. susţinând că scrisoarea este falsă. Pristanda este ridicol. pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. El este şi personajul care deschide comedia."). El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma.L.L. Eminescu. invitat de M.. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. de culcare. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte. de sculare. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. .Ion Luca Caragiale s-a născut.

principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. Este tipul politicianului demagog.. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv.Zaharia Trahanache este un personaj ridicol. Zoe Trahanache iese in evidenţă. ci doar moralitatea aparenţă. corupt. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru. .. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul." In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe. Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor. fiind in esenţa un politician abil. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. ea având oroare de scandal. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice.