P. 1
O scrisoare pierduta (comentariu)

O scrisoare pierduta (comentariu)

|Views: 68|Likes:
Published by Alina Maria Teodora
eseu avand idee de placare de la piesa de teatru "O scrisoare pierduta" al lui I.L.Caragiale
eseu avand idee de placare de la piesa de teatru "O scrisoare pierduta" al lui I.L.Caragiale

More info:

Published by: Alina Maria Teodora on Feb 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/16/2013

pdf

text

original

“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

de băutura. Ei.mult timp. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. El este şi personajul care deschide comedia. Acesta îşi face apariţia. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. frate. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri.. Pristanda este ridicol. prefectul oraşului. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. de culcare. prefectul oraşului . Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. ce e? Ia spune. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. Ştefan Tipătescu... Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică. nerespectând legea la locul de muncă. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. că cel cu steagurile. Zoe este un fals. te văz cam schimbat!. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache.” Bine. În actul I scena 4. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. dar. Fanica. în esenţa. nu altceva. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei."). Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă... să juri!” . dar până aci nu înţeleg. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. ca tot creştinul. cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare. înţeleg plastografie până unde se poate. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu..”. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. să juri. de sculare. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache..

într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. asupra „comediei umane”. prin satiră necruțătoare a viciilor. piesa devine expresivă . Prin aceste mijloace. creând scene și tipuri originale. Tete: (ramane si titlu) . prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã.dar .Iar în ultima parte. atrage și atenția cititorilor . Cum e de aşteptat. provocă râsul . în mod critic. Pornind de la realități românești. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. prin aspirația spre o umanitate superioară. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză.

Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. asta n-a mai fost atât de amuzant. Haide acum să împărţim replici. A fost un dramaturg. alături de actul IV scenaVII.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. dar scena cu numărul patru. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. atenţia căzând pe cel în minoritate. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte. nuvelist. scriitor. asta a fost partea amuzantă. şi anume. În prima parte a ‘spectacolului’. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. (Plecăciune. Iar în ultima parte. pamfletar. alta nu mai e. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Da. didascaliile. Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. Scena I şi scena IV. deşi. Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. realizarea unei interpretări travesti. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. prin satirizarea unor defecte omeneşti. Cum e de aşteptat. județul Prahova. Clasică scena în care poliţistul corupt. să le repetăm. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. dar şi comicul. aplauze. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. comentator politic și . Uşor n-a fost. şi dacă asta e. de cele mai multe ori se formează un nonsens. interpretând sexul frumos. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. director de teatru. trăsăturile personajelor. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. şi n-a spus nimeni ca o să fie. dar asta e. Da. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare. poet. care numai de bine nu reacţionează. să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie. Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că.

formand dizidenta. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. . In scena 7 din actul 4. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". o capodoperă a genului dramatic. adică indicațiile scenice sau didascaliile. ex. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. mereu în momente de mare tensiune. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. dascalimea si preotimea. trioul Trahanache. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că. Brânzovenescu. sau sunt intercalate replicilor. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. speran ț e. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite. Zoe pierde o scrisoare de amor. declanșând enervări. sunt prezente de obicei la începutul comediei.Caragiale este o comedie de moravuri. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. Ele se referă la cadrul acțiunii. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. umil și spășit. Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală. seful partidului. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. Intervențiile autorului. Zoe este disperată.când cineva i-a smuls pălăria. "natura nu lucrează după tipare. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat. bucurii. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833. Temandu-se de public. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. de origine greacă. Tipătescu. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. statutul personajelor. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului.L. Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. iar principalul mod de expunere este dialogul. Zoe. dubletul Farfuridi. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. Personajele sunt notabilitati locale. Cațavencu. Popescu. incepand un santaj. iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia. deoarece la final toată lumea se împăca. caruia abilul Catavencu i-o fura. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.ziarist român. s-a produs o scindare temporara in partid. spune dramaturgul. al unui act. Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. membrii ai Partidului Liberal. primita de la Tipatescu.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. De cealalta parte. secondat de prefectul Tipatescu.L.

înţeleg plastografie până unde se poate.Actul I scena 1. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut.Stilul este o parodie. omoară-mă. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor. practic nemaiexistând intriga. avându-se la mâna una pe cealaltă. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu.”. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. Las’ că ştim noi!”. ce e? Ia spune.Deznodământul este întotdeauna vesel. să juri!” În actul IV scena 7. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului. dacă nu curge.”.. care sunt satirizate. coane Fanica. căutând scăpare “Omoară-mă. acum rolurile fiind inversate. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea. personajul principal al comediei. prezentându-se clar situaţia steagurilor. poliţistul oraşului care poartă un dialog. te văz cam schimbat!.. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea. Ei. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa. de ici. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă. nu altceva. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda. Ghiţă încearcă să îl linguşească. madam. arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb.” Bine. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. că te prăpădeşti de tot!. important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. cu defecte morale. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu. scenă cu care debutează comedia. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. să juri.. personajele sunt confruntate cu probleme false. Zoe este un fals. cel care trebuia să apere legea. Acesta a pierdut scrisoarea.. după buget. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia.Conflitul este derizoriu. renumeratie mică. frate. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare.. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu. dar până aci nu înţeleg. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti. de colo.. pică. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii. În actul I scena 4. . Zoe. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară. Fanica. o încălca. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. Caţavencu însă este supus. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache. Acesta îşi face apariţia.

Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. . Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” .Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt. fapt ce definește trăsăturile personajelor. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație. Cultul formei. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze. ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp. de intrigă. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia. ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. față de artă litarara. ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri.Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe. Intriga este comică deoarece politica partidelor. asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă. acțiunile lor. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe. compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . că cel cu steagurile. de caracter. modul acestora de gândire. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache.

în mod critic.Pornind de la realități românești.dar . prin satiră necru ț ătoare a viciilor. creând scene și tipuri originale. atrage și aten ț ia cititorilor . provocă râsul . piesa devine expresivă . prin aspirația spre o umanitate superioară. Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- . asupra „comediei umane”. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. Prin aceste mijloace.

Ştefan Tipătescu. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. . Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu.. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. de băutura.Ion Luca Caragiale s-a născut. susţinând că scrisoarea este falsă. El este şi personajul care deschide comedia."). poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878. in esenţa. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi.. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare. dar. atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. invitat de M. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. de sculare. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată. prefectul oraşului. nerespectând legea la locul de muncă. Eminescu. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda.. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu. de culcare. El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. ca tot creştinul..L. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Caragiale” scris de Titu Maiorescu. pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. Pristanda este ridicol. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala.în etapa bucureşteană a Junimii. prefectul oraşului .L. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte.

. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv. Zoe Trahanache iese in evidenţă. fiind in esenţa un politician abil." In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale. principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. . Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor. corupt. ci doar moralitatea aparenţă..Zaharia Trahanache este un personaj ridicol. Este tipul politicianului demagog. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. ea având oroare de scandal. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->