“Aşa e ca până acum nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri.

” - Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale s-a născut, în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată, pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale şi politice “O scrisoare pierdută”, fiind inspirată din farsă electoral din anul 1833. Comedia este împărţită în 4 acte. Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipăresc şi Zoe) a unor reprezentanţi corupþi ai politicianismului românesc. Comedia este structurata într-o manieră de maxima actualitate. Personajele sunt notabilităţi locale, membrii ai Partidului Liberal, sunt oameni mediocrii, cu defecte morale, care sunt satirizate.Conflictul este derizoriu; personajele sunt confruntate cu probleme false. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că, spune dramaturgul, "natura nu lucrează după tipare, ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". În „O scrisoare pierdută” parvenitismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze, iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri, în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor, asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” , „capitalişti” (= locuitori ai capitalei). Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. ștefan Tipatescu vrea „să-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai

principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatea de a-şi exercita independent funcţia politică. să juri!” . Pristanda este ridicol. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. nerespectând legea la locul de muncă. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. să juri. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. te văz cam schimbat!. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat... Ştefan Tipătescu. Fanica. de sculare. frate. În actul I scena 4. că cel cu steagurile. în esenţa. nu altceva.”. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului.. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. Ei. înţeleg plastografie până unde se poate. cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare. atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului şi nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. de culcare. ce e? Ia spune.").. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. ca tot creştinul. El este şi personajul care deschide comedia.. prefectul oraşului .” Bine. dar. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. În prima scenă din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. de băutura.mult timp. prefectul oraşului. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. pentru care se bazează pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei.. Încă din prima scenă se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială. Zoe este un fals. Acesta îşi face apariţia. în esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. dar până aci nu înţeleg.. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache.

asupra „comediei umane”. prin aspirația spre o umanitate superioară. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. o foarte frumoasã Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. Cum e de aşteptat. Pornind de la realități românești. provocă râsul . piesa devine expresivă . Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. într-adevãr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. Tete: (ramane si titlu) . creând scene și tipuri originale. Prin aceste mijloace. Zoe începe sã ameninţe şi sã încerce toate cãile feminine posibile pentru a se convinge cã. atrage și atenția cititorilor . în mod critic.dar . prin satiră necruțătoare a viciilor.Iar în ultima parte. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa.

deşi. (Plecăciune. didascaliile. dar scena cu numărul patru. interpretând sexul frumos. realizarea unei interpretări travesti. de cele mai multe ori se formează un nonsens. alta nu mai e. să le memorăm ca să le uităm şi să nu mai fie nimic de fapt. şi dacă asta e. prin satirizarea unor defecte omeneşti. Haide acum să împărţim replici. județul Prahova. trăsăturile personajelor. într-adevăr ‘onorabilul domn Caţavencu a pierdut scrisoarea. şi n-a spus nimeni ca o să fie. Bineînţeles că este expediată lui Zaharia Trahanache şi bineînţeles că acesta îi spune lui Tipatescu. este destul de relativ) sunt în ordine cronologică: Actul I. A fost un dramaturg. asta a fost partea amuzantă. director de teatru. ne-am gândit la o răsturnare de situaţie.S-eu Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri. dar şi comicul. ieşire din scenă) Anita: Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852 si 1912 si a fost nascut in Haimanale. Aşa că n-a mai rămas nimic de făcut decât să căutăm o rochie şi două baloane mai mici. Aici îi avem pe Tipatescu şi pe Trahanache. Urmează cea de a doua parte a reprezentaţiei noastre: tot primul act. nuvelist. Cum e de aşteptat. acesta este momentul în care se afla de existenţa scrisorii de amor de la “cocoşel” pentru coană Joitica. şi anume. Scena I şi scena IV. Pristanda şi Tipatescu deschid cele cinsprezece minute de emoţii. Da. o foarte frumoasă Zoe merge la Caţavencu şi îi cere scrisoarea. Sau nu? Scenele pe care urmează să le interpretăm (sau pe care le-am interpretat deja. Uşor n-a fost. deşi pot să spun că ştiam la ce să ne aşteptăm în mare parte. atenţia căzând pe cel în minoritate. care numai de bine nu reacţionează. scriitor. pamfletar. asta n-a mai fost atât de amuzant. piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipatescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Grupa fiind formată din patru fete şi un băiat. Zoe începe să ameninţe şi să încerce toate căile feminine posibile pentru a se convinge că. Încercând să păstrăm indicaţiile scenice. am sperat (şi încă sperăm) să reuşim ceea ce ne-am propus. să le repetăm. Iar în ultima parte. lipsit de educaţie şi parvenit de condiţie modestă aprobă mecanic afirmaţiile şefilor prin ticul verbal “curat”. Clasică scena în care poliţistul corupt. În prima parte a ‘spectacolului’. poet. scrisoare pe care fostul viitor deputat nu o mai are. alături de actul IV scenaVII. comentator politic și . dar asta e. aplauze. Da. să scoatem creioanele de ochi şi să ne facem poze în timp ce ne desenăm mustăţi şi încercam să simulăm nişte sâni din fulare.

Tipătescu. Zoe este disperată. spune dramaturgul. un tanar cu un viitor stralucit ramas insa in localitate de dragul Zoei. De cealalta parte. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici. Zoe pierde o scrisoare de amor. deoarece la final toată lumea se împăca. incepand un santaj.ziarist român. Irina: Reprezentată pe scenă în 1884 comedia “O scrisoare pierdută” de I.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor. adică indicațiile scenice sau didascaliile. . sunt prezente de obicei la începutul comediei. declanșând enervări. Intre cele doua grupari se afla masa alegatorilor reprezentata de cetateanul turmentat. Cațavencu. schimbul de replici se produce intre Zoe si Catavencu. Comicul de situație provine din fapte și personaje insolite. Opera literară “O scrisoare pierdută” de I. Comedia „O scrisoare pierdută” este împărțită în patru acte. În acest caz political se dovedește a fi doar un apanaj al parvenirii. seful partidului. Astfel partidul se impare intr-o grupare adunata in jurul lui Zaharia Trahanache. sau sunt intercalate replicilor. ex. Popescu. s-a produs o scindare temporara in partid. îi mărturisește Zoei că a pierdut scrisoarea în încăierarea de la întrunirea electorală.L. al unui act. primita de la Tipatescu. Zoe. statutul personajelor. In scena 7 din actul 4. Comedia este structurata intr-o maniera de maxima actualitate. bucurii. Ele se referă la cadrul acțiunii. Datorita ambitiei lui Nae Catavencu de a devein deputat. Intervențiile autorului. Vesnica intrebare a acestuia “Eu cu cine votez?” reprezinta glasul multimii indecise. În centrul acestei comedii se află eterna dorință de parvenire a oamenilor. caruia abilul Catavencu i-o fura. apariția inoportuna a cetățeanului turmentat. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea si naratiunea. fiind inspirată din farsa electoral din anul 1833. dubletul Farfuridi.Caragiale este o comedie de moravuri. trioul Trahanache. membrii ai Partidului Liberal. Scrisoarea e gasita de cetateanul turmentat. speran ț e.L. "natura nu lucrează după tipare. Zoe convine atat sotul cat si amanul sa cedeze santajului. ci îl toarnă pe fiecare după calapod deosebit". Nae Catavencu si acolitii sai: Ionescu. Brânzovenescu. Personajele sunt notabilitati locale. pentru că nu știe în mâna cui va ajunge acum documentul compromi ț ător și-l amenin ț ă că va da în vileag falsificarea poliței. umil și spășit. Caragiale creează tipuri de personaje dar fiecare dintre ele are o doză de individualitate pentru că.când cineva i-a smuls pălăria. mereu în momente de mare tensiune. în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului. de origine greacă. iar scrisoarea se află în căptușeala acesteia. iar principalul mod de expunere este dialogul. “O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri sociale și politice. secondat de prefectul Tipatescu. o capodoperă a genului dramatic. Temandu-se de public. formand dizidenta. dascalimea si preotimea.

Trahanache lungeşte povestea astfel încât să observe stările de spirit ale prefectului. cu defecte morale. ce e? Ia spune. Tocmai s-a dovedit a fi adevărat ceea ce insinua Tipatescu. spun “pare” deoarece domnul Trahanache ştie care este adevărul. dacă nu curge. dar nu e vina mea!” Horia: Personajele comediei sunt oameni mediocrii.Actul I scena 1. Caragiale a ales foarte subtil aceste două personaje şi discuţia pe care acestea o poartă.”. scenă cu care debutează comedia. Acesta îşi face apariţia.. frate. arătând că de fapt amândouă au călcat strâmb. omoară-mă. practic nemaiexistând intriga. Zoe. prezentându-se clar situaţia steagurilor. înţeleg plastografie până unde se poate. Trahanache însă pare să creadă că acea scrisoare de amor de la Tipatescu către nevasta sa. o încălca. îi prezintă ca protagonişti pe Ştefan Tipatescu. Încă d-aia nevastă-mea zice: “Mai roagă-te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa. acum rolurile fiind inversate. Caţavencu este vulnerabil Zoe fiind superioară. Ei. de ici. coane Fanica. personajul principal al comediei. Tipatescu este foarte intrigat de faptul că este numit în ziarul oraşului “vampir”. căutând scăpare “Omoară-mă. de colo. Fanica. să juri. se exagerează ridicolul din vorbirea personajelor. dornică de răzbunare îşi iese din minţi când află că nu mai există scrisoarea. în care Ghiţă Pristanda în calitate de poliţistul oraşului. aceleaşi Tipatescu aşteaptă vizita de la domnul Trahanache.Deznodământul este întotdeauna vesel.. Motivul este evidenţiat foarte clar în rândurile ce urmează “Ce să zici? Famelie mare. Las’ că ştim noi!”. Însă Tipatescu ştie că nu e tocmai om curat.. Zoe este un fals. dar până aci nu înţeleg.Stilul este o parodie. Tipatescu este foarte bine dispus cu toate că anticipează oarecum ceea ce va urma “Ei! Neica Zahario. Ghiţă încearcă să îl linguşească. poliţistul oraşului care poartă un dialog. . să juri!” În actul IV scena 7. acesta devenind foarte agitat pentru că bănuia unde are să se ajungă.Conflitul este derizoriu. ajungând la un moment dat să folosească două cuvinte care se bat cap în cap “curat murdar” dovedindu-i intelectul foarte scăzut. care sunt satirizate. aprobându-I orice ar spune în special prin sintagma “curat”. avându-se la mâna una pe cealaltă. renumeratie mică. prefectul judeţului şi pe Ghiţă Pristanda.” Bine. după buget. te văz cam schimbat!.. madam. Acesta a pierdut scrisoarea. cel care trebuia să apere legea..”. Caţavencu însă este supus. nu altceva. important era că domnul Tipatescu să pară că ar avea dreptate. starea lui de spirit se schimba însă odată ce află că domnul Trahanache a fost chemat de către Caţavencu să îi arate un anume “document”. deoarece el nici nu gândea ceea ce spunea. că te prăpădeşti de tot!. cei implicați în conflict se împăca datorită rezolvării acestuia. domnul poliţist “decât tu nu eşti băiat prost: o mai cârpeşti. să vezi imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta. personajele sunt confruntate cu probleme false. Caţavencu o vizitează pe Zoe Caţavencu.. În actul I scena 4. pică.

O altă latură remarcabilă a personalității lui Caragiale este conștiință lui artistică.Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipatescu doamnei Zoe.În „O scrisoare pierduta” parvenismul este urmărit la un nivel înalt deoarece personajele aparțin burgheziei provinciale. Cultul formei. față de artă litarara. „capitalisti” (=locuitori ai capitalei) . asociază termeni cunoscuți cu alți necunoscuți (etimologie populare): „scrofulos la datorie” . ceea ce ar vrea să spună și ceea ce ar trebui să spună personajele. . modul acestora de gândire. ridicolul și râsul ce sunt activate de personajele sale. Zaharia Trahanache vrea să ascundă de Zoe conținutul scrisorii dar ea îl știe de mai mult timp. de caracter. de intrigă. Farfuridi se întrece cu Cațavencu prin paradoxuri. de limbaj și are drept scop să reliefeze că societatea burgheză este o parodie penibilă.Comicul în această piesă rezultă din convingerea autorului că râsul este o armă socială. Jocul umoristic cu limbajele înso ț esc această farsă imaginii eroilor. în loc să dezbată probleme legate de noua constituție. că cel cu steagurile. Ștefan Tipatescu vrea „sa-l lucrăm pe onorabilul” adică pe Nae Cațavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Tot aceștia se ceartă iar câștigător este Dandanache care devine deputat. Agamita Dandanache vrea să pâră o personalitate marcantă dar este total ramolit. Cațavencu și Farfuridi țin discursuri politice neștiind ce vor să susțină. Atitudinea critică a lui Caragiale se exprimă prin ironia. Intriga este comică deoarece politica partidelor. ceea ce vor să pâră și ceea ce ar trebui să fie acestea. acțiunile lor. Situațiile comice sunt create prin inversarea valorilor. Ghiță Pristanda vrea să pâră fidel conducătorilor județului dar se compromite prin furtișaguri. iar idea este că o societate coruptă este sortită prăbușirii. Temă este reprezentată de critică instituțiilor și moravurilor societății burgheze. Comicul de limbaj rezultă din diferență dintre ceea ce spun. Pristanda nu cunoaște sensul neologismelor. Tipatescu se crede o personalitate politică dar este o păpușă manevrată de Zaharia Trahanache prin Zoe. migală de a găsi expresia cea mai potrivită au reprezentat un exemplu asupra a ceea ce înseamnă responsabilitatea scriitorului față de cuvântul scris. Această scrisoare este pierdută și în decursul piesei ea circulă de la o tabără la cealaltă. În piesă „O scrisoare pierduta” comicul are mai multe aspecte: de situație. Gita Pristanda cel ce ar trebui să fie un model de cinste și corectitudine este în realitate un profitor ce se ghidează în acțiunile sale cu ajutorul propoziției „Pupa-l în but și papă-i tot” . compoziția parlamentului este realizată prin șantaj cu scrisori de amor. Datorită poziției sociale instinctele de parvenire sunt mai puternice și vanitatea se manifestă dur. Conflictul este prezentat de la începutul piesei și se amplifică pe parcurs. fapt ce definește trăsăturile personajelor. Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezultă din raportul dintre ceea ce sunt.

prin aspirația spre o umanitate superioară. atrage și aten ț ia cititorilor . în mod critic. Prin aceste mijloace. State Horia Stefi: “O scrisoare pierduta”- . asupra „comediei umane”. provocă râsul . Caragiale s-a ridicat la o valoare artistică universală prin puterea de generalizare și de sinteză. prin încrederea în posibilitățile omului de a se perfecționa. piesa devine expresivă . creând scene și tipuri originale.Pornind de la realități românești. prin satiră necru ț ătoare a viciilor.dar .

Ghiţă Pristanda este tipul slugarnicului.Ion Luca Caragiale s-a născut. poliţaiul oraşului şi pe Ştefan Tipătescu. este personajul pe care se concentrează mare parte din acţiune. de culcare.. În anul 1885 apare în revista “Convorbiri literare” studiul ŢComediile d-lui I. Poliţaiul oraşului vrea sa pară o autoritate oficiala. Caragiale” scris de Titu Maiorescu. în conformitate cu singurul document oficial găsit de la acea dată. Prefectul vrea să pară o autoritate politică de necontestat. susţinând că scrisoarea este falsă.. pe data de 1 februarie 1852 şi este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile. Încă din prima scena se poate deduce relaţia dintre aceştia şi faptul că nu sunt oameni corecţi. ca tot creştinul. lor lipsindu-i cu desăvârşire calitatilea de a-şi exercita independent funcţia politică. In prima scena din actul întâi Caragiale ni-I înfăţişează pe Pristanda. Pristanda este ridicol. care conduce cu o “mâna de fier” judeţul. . Eminescu.L. prezent în piesă de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. cu o profesie dificila in societate ("n-are şi el ceas de mâncare. de sculare.. El s-a alăturat societăţii Junimea la data de 26 mai 1878. Comicul de situaţie al acestei scene este monentul în care Trahanache este cel care îl consoleaza pe Tipătescu. in esenţa."). nerespectând legea la locul de muncă.în etapa bucureşteană a Junimii. invitat de M. de băutura. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă.Caragiale de atacurile şi criticile din presa vremii teatrului cu referire la piesa “D-ale Carnavalului” La data de 13 septembrie 1884 este reprezentată pentru pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti comedia realistă de moravuri sociale si politice “O scrisoare pierdută” Comedia este impărţită în 4 acte.. atribuţiile sale se restâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului si nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. prefectul oraşului . prefectul oraşului. in esenţă fiind total supus lui Zoe şi lui Trahanache. El a citit lucrarea sa “O noapte furtunoasă” care a fost apreciată de toţi cei cinci membrii fondatori ai Junimii şi care a fost publicată in revista “Convorbiri literare” cu un an în urma. pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache şi pe amorul Zoei În scena 4 din primul act este prezentată discuţia dintre Trahanache si Tipătescu privitoare la scrisoarea de amor scrisă de Tipătescu.L. principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului. dar. Ştefan Tipătescu. Acest studiu este publicat de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. El este şi personajul care deschide comedia.

Zaharia Trahanache este un personaj ridicol. ." In scena a şaptea din actul al patrulea are loc o conversaţie aprinsă între Caţavencu şi Zoe. ea având oroare de scandal. principalele trăsături decurgand din manifestarea diversificată a comicului. ci doar moralitatea aparenţă. corupt. în strare de orice pentru a-şi atinge scopul. fiind in esenţa un politician abil. deoarece "de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru. despre care se poate spune că sunt inculte şi mahalagioaice.. "Prezidentul" partidului de guvernământ din judeţul X este numai aparent naiv.. ea fiind diferită faşă de celelalte personaje feminine din operele lui Caragiale. Zoe este tipul damei din societate care se face remarcată prin frumuseţe şi inteligenţă şi pe care moralitatea în sine nu o interesează. Este tipul politicianului demagog. care dirijeaza cu o mâna foarte stabilă interesele partidului. Zoe Trahanache iese in evidenţă. care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparenţă. Caţavencu este directorul ziarului “Răcnetul Carpatilor” si este un personaj stăpanit de o dorinţă profundă de parvenire politică. Caţavencu este uşor speriat si agitat însă încearcă să ascundă acest fapt şi Zoe este disperată dupa ce Caţavencu i-a dat vestea cş a pierdut scrisoarea ei de amor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful