Oglinda, de Alecu Vcrescu Oglinda, cnd i-ar arta ntreag frumuseea ta; Atunci i tu ca mine Te-ai nchina la tine.

N-ar fi mijloc, s te priveti Asemenea dup cum eti; i idololatrie, S nu-i aduci tu ie! Ochii n ea, cnd i-i arunci, De tot se-ntunec atunci; i de te i arat, Iar nu adevrat. D-aceia nu da crezmnt Oglindei, ce cu sczmnt i face-nelciune, i tot minciuni i spune. Ci ct eti s tii, de vrei, D crezmnt ochilor mei, Fiindc nu te-nal, Nici fac vre o greal. n ei te cat s te vezi ntocmai, pe ct luminezi i ntr-a lor vedere Vezi ct ai putere. Crede-i, sracii, cnd i spun C numai ie se supun; i c le eti din fire A lor Dumnezeire.