Sunteți pe pagina 1din 4

Alcoolism scurt istoric

Multa vreme, in cursul evolutiei sale, specia umana nu a cunoscut efectele alcoolului. Aceasta perioada reprezinat aproximativ 99% din durata de existenta a speciei. Descoperirea alcoolului a avut loc tarziu si spontan, nu a fost nevoie de interventia omuluipentru a se produce fermentatia. Prima bautura alcoolica a aparut cu mare probabilitate in epoca de piatra, hidromel, vin de miere, a carei fabricatie era secreta si dificila. A fost necesara descoperirea ceramicei (cu 40.000 de ani inainte i.H) pentru a usura stocarea si producerea. La origine, folosirea alcoolului era legata exclusiv de practicile religioase, de-a lungul timpului consumul sau fiind extins la festivitatile tribale si familiale si la ritualele de initiere. Toate popoarele au produs o forma sau alta de bautura alcoolica, din aproape toate materialele vegetale ce contin zaharuri, ce sunt transformate de enzime. Prin unele date stintifice: literale sau artistice la alcoolism, acesta a insotit omenirea facand parte integrata din viata societati omenesti.Paracelsus este socotit primul care a dat numerele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului.Cel mai vechi document scris care contine referiri la vin si la bere este considerat a fi papirusul lui Eber scris in anul 1500 i.e.n. si care contine si prescripti medicale.Consumul de alcool este in scrierile lui Homer, Herodot, Aristotel si Platon. In tratamentil sau asupra ranilor Hipocrate remarca folosirea pansamentelor cu bin cu exceptia ranilor articulare. Medicii, filozofii, preotii si sciitorii au recunoscut dubla fata a bauturii alcooline fermenti de reconfortare convivialitate: bucurie dar si mizerie si deacadenta. Termenul de alcoolism a fost utilizat prima data in 1849 de catre medicul suedez Magnus Huss. In 1977 Organizatia Mondiala a Sanatati a publicat un document cu numele : Incapacitati legate de consumul de alcool care a incercat sa integreze conceptul existent de alcoolism , boala care te face sa fi dependent de el. In 1979 termenul alcoolism: a fost eliminat din clasificarea internationala a bolilor a bolilor si inlocuit cu sindromul de dependenta alcoolica (apropiat de ceea ce nespecialistii denumescbetia). Incidenta alcoolismului e strans legata de productia si consumul bauturilor alcoolice care, sub forma de vin, bere sau spirtoase sunt consumate in proportii diferite de la o tara la alta sau in cadrul aceleiasi tari cu repercusiuni majore de ordin social si economic. Studii statistice efectuate din ratiuni economice sau de alt ordin, releva o crestere permanenta a productiei si respectiv penetratiei alcoolului

in randul populatiei, cu tendinta si la modificarea structurii consumului . Numai in ultimele doua decenii consumul de bauturi alcoolice a inregistrat in tarile europene o crestere cu 48% pana la 337% (O.M.S. , 1980) cu depasirea chiar a valorii de 500% la anumite sortimente de spirtoase. Daca aceste tari continua sa detina primul loc in productia si consumul de bere (peste 51%), se inregistreaza in schimb o extindere a acestui consum si in tari din Africa, Oceania si Extremul Orient, in timp ce bauturile distilate au o pondere din ce in ce mai mare in detrimentul celor obtinute prin fermentatie naturala. Alcoolismul, diagnosticat ca atare sau sub forma complicatiilor medicale sau neoropshice ale consumului abuziv de etanol, afecteaza indeosebi populatia adulta, cu un maxim intre 25 si 65 de ani, mortalitatea prin alcoolism fiind de 2-4 ori mai mare ca in populatia generala (32/100.000 locuitori), iar durata de viata scurtata cu 8 12 ani la marii bautori. Riscul leziunilor cronice produse de etanol creste cu cantitatea si durata consumului de alcool. Un indicator al raspandirii acestui flagel il poate constitui morbiditatea si mortalitatea prin ciroza hepatica (ca in tabelul de mai jos), cca. 2/3 din decesele alcoolicilor datorandu-se acesteia. Desi exista o preponderenta masculina (5/1) se asista in prezent la o crestere a cazurilor de alcoolism la femei, concomitent cu coborarea limitei de varsta (cca. 10% din tineri ) si la aparitia sa la copii, iar la adolescentii bautori se profileaza tendinta stergerii diferentei dintre sexe. Alcoolismul, cunoscut de asemenea drept dependenta de alcool, este o boala care consta intro nevoie puternica de a bea, si neincentarea consumarii bauturii in momentul in care apar probleme provocate de alcool, ca de exemplu pierderea slujbei sau incalcarea legii si consecintele acesteia. Include patru simptome: nevoia incontrolabila de a consuma alcool pierderea controlului - incapacitatea de a se plimita la un singur pahar de bautura la o ocazie deosebita dependenta psihica - simptome provocate de abtinerea de la alcool, ca de exemplu ameteli, greata, anxietate, tremuraturi si transpiratie abundenta toleranta - nevoia de a creste cantitatea alcoolului consumat pentru a-i simti efectele Alcoolismul este o boala cronica, de obicei progresiva, cu simptome care include dorinta de a bea, in ciuda efectelor negative. Ca multe alte boli, are un curs in general previzibil, simptome recunoscute si este influentata de factorii genetici si inconjuratori.

Obiceiul se transmite din generatie in generatie, abia dupa aceea devenind boala, dar factorii genetici explica partial acest tipar. In acest moment, cercetatorii sunt pe drumul cel bun spre gasirea genelor care influenteaza vulnerabilitatea catre alcoolism. Mediul inconjurator al unei persoane, ca de exemplu influenta prietenilor, nivelul de stres si usurinta de obstinere a alcoolului, de asemenea au impact asupra problemelor legate de bautura si evoluarea acestora. Totusi, alti factori, ca de exmplu suportul social, pot ajuta in evitarea alcoolului chiar si persoanele inclinate spre genul acesta de probleme. Nu este o regula insa. Un copil cu un parinte alcoolic, nu il urmeaza neparat, iar o persoana fara rude cu genul acesta de prbleme, poate deveni dependent. Alcoolul actioneaza supra intregului organism si in primul rand asupra sistemului nervos central. Aceasta actiune se manifesta chiar la doze foarte mici de alcool (de ex. 20-30 g) si priveste in primul rand segmentul superior al sitemului nervos scoarta cerebrala, de care este legat psihicul nostru. Ulterior actiunea paralizanta a alcoolui se propaga si la segmentele inferioare ale creierului; in acest stadiu de intoxicatie alcoolica se tulbura toate functiile organismului, pe care creierul le controleaza si le dirijeaza. Cercetarile lui I.P.Pavlov arata ca alcoolul paralizeaza procesele nervoase cele mai fine ale inhibitiei active interne. De aceea in creier incep sa predomine procesele de excitatie. Acestea explica particularitatile de comportament ale bolnavului care sunt foarte evidente: irascibilitate, limbutie excesiva, instabilitatea dispozitiei, senzatie amagitoare de usurinta in miscari si gandire. Dupa cum au dovedit experientele si observatiile facute de medici, in ciuda mobilitatii aparente si senzatiei unui surplus de putere, de fapt, chiar sub influenta unor doze mici de alcool puterea de munca scade, se reduce deosebit de accentuat preciziunea miscarilor, se inrautateste calitatea muncii, slabeste atentia. Totodata creste numarul greselilor, omul incepe sa priceapa mai incet, gandirea sa devine superficiala. Cu cat munca este mai fina si mai complexa, cu atat sunt suficiente doze mai mici de alcool pentru ca s-o afecteze. Aceasta se refera in special la munca creatoare. Extrem de periculos este consumul, chiar in cantitati minime, de bauturi spirtoase inainte de lucru si in timpul lucrului in transporturi. Aceasta deoarece aici se cer reactii rapide si exacte si exacte pentru ca sa se preintampine un accident, cum se intampla de exemplu in cazul aparitiei inaintei masinei a unui pieton sau a unei alte masini.

Consumul de alcool a fost atestat pentru prima dat prin doveyi arheologice cu circa 12000 de ani n urm. Primele buturi alcoolice au fost de tipul vinului i a berii. Astfel, o butur asemntoare cu bera era utilizat de babilonieini n timpul ceremoniilor religioase. Chinezii antici, fenicienii, vechii evrei, grecii antici pregteau bturi alcoolice din orez i vi de vie prin fermentare. n antichitate, la unule civilizaii, exist chiar un cult penru buturile alcoolice . De exemplu la grecii antici avem cultura lui Dionisos n timp ce la romani era a lui Bachus. Tot din cele mai vechi timpuri este relevat i aspectul negativ al alcoolismului. Hipocrate descrie delirim tremens, pe care l leag de abuzul de alcool, iar Confucius n nvturile sale menioneaz rolul negativ al alcoolului. Gingis Han recomanda soldailor si s nu bea mai mult de o dat pe sptmn. S-au observat n decursul timpului i atitudini ostile fa de consumul de alcool, determinat de urmrile negative ale acestuia . n China, cu 3000 de ani n urm a aprut ordonana asupra beiei, unde sunt descrise urmrile nefaste ale alcoolului, iar la daci, Deceneu, a ordonat taierea viei de vie mpiedicnd astfel prepararea vinului. Primele bauturi distilate au aprut dup anul 800 e.n. odat cu descoperirea alambicului n Anglia. Cu trecerea timpului se perfecioneaz noi tehnici de preparare a buturilor alcoolice, aprnd noi varieti . De asemenea, pe msur ce ne apropiem de zilele noastre, consumul de buturi alcoolice a nceput s fie privit cu interes i din punct de vedere tiinific. n 1852 Magnus Huss a introdus termenul alcoolism. Spre sfritul secolului trecut, coala francez de medicin, avnd ca reprezentani mai importani pe Magnon, Legrain, Garnier, au reuit o descriere a tuturor formelor mentale acute, subacute i cronice ale consumului de alcool. coala german, cu reprezentani mai importani ca Heilbronner, Kraeplin, Bonhoffer, Forel, au realizat clasificri i studii sociologice legate de alcoolism. n perioada contermporan interesul cercetrilor asupra alcoolismului sunt orientate ctre investigaii psihologice care privesc modoficarea personalitii alcoolului, a influenei consumului de alcool asupra relaiilor de familie precum i asupra relaiilor alcoolicului cu mediul social nconjurtor.