BIOSTATISTICA REFERAT

TEMA: MODELE MATEMATICE APLICATE IN BIOLOGIE

Dei dezvoltarea biologiei nu a fost influenat n mod esenial de dezvoltarea matematicii, n ultimele decenii este recunoscut importana completrii studiului descriptiv al unor fenomene sau mecanisme biologice cu aspecte legate de prelucrearea i interpretarea datelor obinute. Cea mai avansat form a folosirii matematicii n biologie este biologia matematic. Ea i propune modelarea matematic a proceselor biologice i studiul modelelor folosind metode specifice matematicii. Pentru construirea i validarea modelelor matematice se pot folosi cercetri statistice. In acest referat voi face o scurta prezentare a catorva modele matematice din biologie. Astfel voi formula modele care descriu dinamica uneia sau a doua populatii. I. Cel mai simplu model de crestere a unei populatii este modelul exponential. Unul dintre primii cercetatori in dinamica populatiei a fost Thomas Malthus (1766-1834), de numele caruia este legat acest model. Ideea lui, care a dainuit peste 150 de ani, a fost ca rata de crestere este direct proportinala cu populatia insasi. Pentru a forma acest model tinem seama de faptul ca populatia creste deoarece oamenii (indivizii) au copii. Cu cat sunt mai multi oameni (indivizi), cu atat se nasc mai multi copii. Aceasta inseamna ca numarul de copii este constant in raport cu numarul de oameni (indivizi) prezenti in populatie. Astfel, rata de crestere a populatiei este direct proportionala cu numarul indivizilor populatiei. Trebuie sa tinem cont ca exista si o rata de mortalitate a populatiei. In aceste conditii rata de crestere a unei populatii (r) reprezinta diferenta dintre rata natalitatii (b) si rata mortalitatii (d), i.e. r = b-d > 0. In acest caz cresterea este nelimitata. Acest model este descris de urmatoarea problema Cauchy
x = rx; x(0) = x0; (2.1)

unde x reprezinta numarul de indivizi la un moment dat, r - rata de crestere, iar X0 numarul initial de indivizi. Problema (2.1) poate fi scrisa, echivalent, ca X = (b - d)x; x(0) = x0 (2.2)

Pentru unele organisme, pentru care densitatea populatiei este mica, gasirea unui partener potrivit este problematica. Atunci, o ecuatie mai realista pentru cresterea populatiei este x = rx; r > 0; x(0) = x0 (2.3)

Observatia 2.1. Modelul (2.3) nu este exponential, desi ca forma matematica pare apropiat de (2.2). II. Modelul logistic (Verhulst).

In modelele (2.2) si (2.3) populatia crestea nelimitat. In realitate, insa, cresterea populatiei trebuie sa aiba o limita superioara. De aceea, in 1836, Pierre Verhulst a propus urmatorul model mult mai realist
X = rx (1 x/K) ; x(0) = x0 (2.4)

unde x este numarul de indivizi ai populatiei, r si K sunt constante pozitive, si anume K reprezinta un plafon biologic (o capacitate (de hrana si de alte conditii necesare vietii) a mediului in care traieste acea populatie), numit capacitate portanta. Pentru acest model rata de crestere r(1-x/K) depinde de x, iar x este functia logistica. De aceea acest model este cunoscut si sub numele de model de crestere logistica a unei populatii. Ca variante ale acestui model gasim X = rx (1 x/K) ; x(0) = x0; r;K > 0 si X = rx(1 - x/K) ; x(0) = x0; r,K > 0 (2.6) (2.5)

III. Modelul lui Gompertz a fost propus de Gompertz in 1825 pentru a

reprezenta datele de actuariat. El este, insa, folosit cu bune rezultate si pentru modelarea cresterii unor organisme, in special vertebrate. Acest model este problema Cauchy x(0) = x0 pentru ecuatia x = rx ln(K/x); r > 0 (2.13) unde x reprezinta numarul de indivizi ai populatiei, r - rata de crestere, iar K > 0 -capacitatea portanta. Pentru x = 0 campul de vectori ce defineste (2.13), i.e. functia din membrul drept al lui (2.13), nu este definita, dar poate fi prelungita pana la o functie contiuna pe x [0;).

IV. Modele de tip Lotka-Volterra

Un sistem patratic este de tip Lotka-Volterra daca printr-o transformare afina sistemul poate fi adus la forma
X = x(a0 + a1x + a2y); Y = y(b0 + b1x + b2y) (2.15)

Parametrii a si b reprezinta coeficientii de crestere a numarului indivizilor din specia respectiva in absenta altor interactiuni. Parametrii a si b2 masoara efectul populatiei unei specii asupra ratei de crestere a numarului indivizilor din acea specie. Daca a1 > 0 (b2 > 0), atunci intre indivizii speciei exista cooperare, iar daca a < 0 (b2 < 0) atunci intre indivizii aceleiasi speciei exista competitie. Parametrii a si b2 masoara efectul fiecarei specii asupra ratei de crestere a celeilalte specii. Ei se numesc constante de interactiune. Pentru cazul interactiunii dintre cele doua specii, cand a2b 0; sunt posibile patru situatii: - cooperare (simbioza, mutualism) (a2 > 0; b > 0); - competitie (a2 < 0; b < 0); - prada-rapitor (daca a2 < 0; b > 0 atunci specia y este pradatorul si specia x este prada, iar daca a2 > 0; b < 0 atunci specia x este pradatorul si specia y este prada).

V. Modelul lui Gauss

Ecuatiile care descriu dinamica a doua populatii si au la baza modelul propus de Gauss se obtin din ecuatia logistica prin adaugarea unui termen suplimentar liniar care exprima actiunea celei de a doua populatii. De obicei se foloseste o ecuatie de forma x =

x(a-bx+cy), unde a si b, fiind caracteristicile modelului logistic, sunt pozitive, iar c modeleaza actiunea celeilalte populatii. Astfel, c este pozitiv (negativ) daca aceasta actiune este benefica (malefica) pentru prima populatie. Parametrii a si b din modelul lui Gauss pot avea urmatoarele valori, corespunzatoare modelului logistic, a = r, b = r/K, iar c = rp/K. Forma generala a unui astfel de model este o problema Cauchy pentru s.e.d.o. X = x(a bx + cy); Y = y(a2 - b2y + c2x)
(2.16)

Se observa ca sistemul (2.16) este de tip Lotka-Volterra. Adaptand notatiile la modelul logistic, modelul lui Gauss are forma X = rx(1 x/K + p2y/K); Y = r2y(1 y/K2 + p2x/K2); (2.17) unde p2; p2 sunt parametri care descriu tipul relatiei ce se stabileste intre doua populatii, si anume: pentru cazul competitiei p2 si p2 sunt negative, pentru simbioza p2 si p2 sunt pozitive, pentru interactiuni de tip prada-rapitor p2 este negativ si p2 este pozitiv, unde x reprezinta populatia prada iar y populatia rapitoare. Dupa o reparametrizare si o rescalare a timpului si a functiilor necunoscute u=x/K; u2 = y/K2; = rt; = r2/r; q2 = p2K2/K; q2 = p2K/K2; sistemul (2.17) se reduce la un sistem cu trei parametri de forma u'1 = u(1 - u + q2u2); y = u2 (1 - u2 + q2u) (2.18) In cazul populatiilor aflate in relatie de competittie, in literatura de specialitate, sistemul (2.16) apare in mai multe forme particulare studiate sau propuse ca aplicatii, e.g. x = x(a - bx - ry); y = y(a - by - sx) cu a > 0; s r > b > 0 , x = x(a - x - ay); y = y(b - y - bx); cu a, b > 0, x = x(1 - x - ay); y = y(1 - y - ax); cu a > 0. (2.21) (2.20) (2.19)