Sunteți pe pagina 1din 5

RATIUNEA TRANZACTIILOR BURSIERE Scopul final al operatiunilor bursiere il reprezinta in fapt plasamentele in valori mobiliare.

Aceste plasamente imbraca patru forme principale: 1. 2. 3. 4. plasamentele simple; speculatiile bursiere; arbitrajul cu valori mobiliare; operatiuni de acoperire (hedging). Plasamentele simple Plasamentele simple inseamna in fapt investirea capitalurilor disponibile (ale persoanelor particulare sau ale firmelor) pe pietele bursiere prin cumparare-vanzare de valori mobiliare. Aceste valori mobiliare sunt reprezentate de titluri cu venit variabil (actiuni), titluri cu venit fix (obligatiuni), precum si alte produse bursiere. Aceste plasamente se fac cu scopul obtinerii unor venituri sub forma divedendelor sau dobanzilor si/sau sub forma unor cresteri de capital (capital gain). Un investitor care isi plaseaza capitalurile disponibile pe pietele bursire se astepata sa fructifice cat mai bine acest capital, dar stie in acelasi timp si ca se supune unui risc caracteristic acestor plasamente care este de regula cu atat mai mare cu cat este mai rentabila investitia. Principala solutie pentru diminuarea acestui risc este diversificarea. Aceasta inseamna ca un investitor rezonabil isi va plasa banii in mai multe titluri , nu doar in unul singur, compensand astfel eventualele pierderi realizate pe unele cu veniturile obtinute pe altele. Astfel, investitorul isi va construi un portofoliu de titluri a carui evolutie o va urmari in permanenta si va modifica compozitia acestuia cand conditiile initiale se schimba. Cateva principii de respectat la constituirea unui portofoliu echilibrat si eficient de valori mobiliare : . a nu se alege decat valorile care corespund propriilor necesitati: pentru castig de capital-actiunile, pentru randament in principal obligatiuni; a nu se investi decat atunci cand piata in ansamblul sau este in crestere; a nu se investi decat in sectoarele performante si a se tine seama ca o evolutie crescatoare a cursurilor unor titluri dintr-un anumit domeniu va antrena si "o miscare de simpatie"pentru titlurile altor societati din acelasi domeniu; a se tine seama ca un titlu care a crescut mult este fragil din cauza numarului mare de actionari tentati de a vinde aceste valori; a se diversifica plasamentele in limite rezonabile; regula ar fi ca nici o valoare mobiliara sa nu reprezinte mai mult de 10% din valoarea globala a portofoliului; a nu se ezita in insusirea beneficiilor si in a vinde titlurile care nu aduc satisfactiile sperate; a se analiza bine valorile mobiliare care se cumpara, atat tehnic (analiza grafica),
1

cat si prin analiza fundamentala; a fi la curent cu toate evenimentele politice, sociale, economice si monetare care influenteaza tendinta generala de evolutie a pietei bursiere; a avea rabdare; a supraveghea constant portofoliul. Speculatiile bursiere Speculatiile bursiere sunt operatiuni de vanzari-cumparari succesive de titluri financiare prin care se urmareste obtinerea de profituri din diferentele de curs. Principiul care sta la baza speculatiilor bursiere este cel al oricarei afaceri: cumpara ieftin si vinde scump (buy low, sell high). Ceea ce caracterizeaza speculatiile bursiere sunt profiturile urmarite de catre speculator si riscul pe care acest si-l asuma in cunostinta de cauza. Acest risc deriva din faptul ca evolutia cursului nu poate fi preconizata cu certitudine de catre speculator. De multe ori se face greu diferentierea intre plasamentele simple si speculatie. Desigur, obiectivele urmarite sunt altele. Prin plasamentele simple se urmareste obtinerea de venituri si siguranta investitiei. Cu toate acestea, un plasament simplu, prin care s-au cumparat titluri in scopul pastrarii lor, devine o speculatie daca acestea se vand rapid in scopul obtinerii de profit. La fel si invers, asa cum surprindea foarte plastic marele speculator si expert financiar George Soros: "o speculatie nereusita, devine o investitie". Speculatorii sunt de mai multe feluri : a) cei care speculeaza variatiile de curs de la o zi la alta; b) cei care speculeaza fluctuatiile de curs fata de media inregistrata pe o anumita perioada; c) speculatorii pe termen lung, ce vizeaza variatiile de curs inregistrate pe perioade mai mari de timp (luni, ani); d) speculatorii permaneti. Obiectivul oricariu speculator este de a obtine un profit din orice tranzactie bursiera pe care o efectueaza si asteapta ca acest lucru sa se intample ca rezultat al riscului pe care si-l asuma. Datorita acestui lucru speculatorul nu-si va pune probleme de etica si spre exemplu "va scapa" de titluri in care el personal nu mai are incredere si le va plasa unor investitori mai putin avizati. In practica exista doua mari tipuri de speculatii in functie de sensul evolutiei cursului titlurilor: a) speculatii pe crestere (fr. a la hausse, engl. bull) - cand speculatorul mizeaza pe cresterea cursurilor, profitul sau fiind reprezentat de diferenta data de faptul ca a
2

cumparat ieftin si a vandut mai scump; b) speculatia pe scadere (fr. a la baisse, engl. bear) - cand speculatorul mizeaza pe scaderea cursurilor, profitul sau fiind reprezentat de diferenta pozitiva data de faptul ca a vandut mai scump si a rascumparat titlurile respective mai ieftin). In fapt este de dorit ca pe pietele bursiere sa exista speculatori bine informati. Interventiile acestora atenueaza oscilatiile bursiere si datorita lor, investitorii interesati in plasamente sau vanzari au posibilitatea de a gasi mai usor contrapartida. Speculatia este necesara pe pietele bursiere si este etica pentru ca profitul realizat de speculator nu este gratuit ci este rezultatul riscurilor pe care si le-a asumat. Este important a face deosebirea intre speculator si jucatorul la bursa. Asa cum aratam, de regula, speculatorul este o persoana avizata, bine informata, cu solide cunostinte privind pietele bursiere si care se bazeaza pe previziuni rationale. Jucatorul de bursa, "gamblerul" merge la hazard si in acest caz tranzactiile bursiere efectuate de acesta seamana mai mult a jocuri de noroc, ruleta etc. Agiotajul este tot o falsa speculatie si este o manevra prin care se urmareste cresterea sau scaderea artificiala a cursurilor prin colportarea de zvonuri false privind situatia unei anumite societati. Astfel spre exemplu, cei ce practica agiotajul "duc" artificial cursul in jos si cand ajunge la nivelul dorit, suficient de scazut, cumpara si ulterior vor revinde mai scump dupa ce tot ei vor urca cursul. Agiotajul este o operatiune care contravine regulilor de practica onesta de pe pietele bursiere. Arbitrajul de valori mobiliare Prin arbitraj se urmareste obtinerea de castiguri printr-o succesiune de plasamente, dar de sensuri diferite si practic consta in a cumpara o valoare mobiliara pe o piata bursiera unde cursul ei este mai scazut si a o vinde apoi simultan sau imediat pe o piata unde cursul respectivei valori este mai ridicat. Arbitrajul este considerat ca fiind fara risc si de aceea investitorul se poate multumi si cu castiguri mici. Spre deosebire de speculatie, arbitrajul se bazeaza pe niste cursuri deja cunoscute si nu pe previziuni si astfel nu se poate solda in principiu decat cu castig. Inainte de efectuarea unui arbitraj trebuie atent studiati, pe langa cursurile valorilor mobiliare, o serie de alti factori care ar putea anihila castigul asteptat dat de diferentele certe de curs. Astfel, la efectuarea unui arbitraj trebuie luate in calcul: . in primul rand cursul valorilor mobiliare pe diferite piete pentru a stabili diferentele de curs; cheltuielile de tranzactionare si comisioanele intermediarilor; cursurile valutare si convertirea dintr-o moneda in alta (daca se arbitreaza pe

piete internationale); cheltuielile de asigurare. Prin arbitrajul de valori mobiliare se pot obtine castiguri nu numai din diferentele de pret sau rate ale dobanzilor sau alte combinatii. Astfel se pot arbitra obligatiuni cu diferite dobanzi, obligatiuni cu dobanda fixa contra obligatiuni cu dobanda variabila, actiuni contra obligatiuni etc. Mai mult, arbitrajul nu trebuie doar sa se rezume la obtinerea de diferente pozitive pentru aceleasi valori mobiliare si la un moment dat, ci trebuie sa urmareasca obtinerea de castiguri si din arbitrarea unor valori mobiliare diferite si pe perioade mai lungi. Spre exemplu, daca se observa ca situatia de ansamblu a unei economii tinde sa se deterioreze, se vor arbitra actiuni contra obligatiuni (indexate, daca avem de-a face si cu inflatie). Apoi daca situatia incepe sa se redreseze se vor arbitra obligatiuni contra actiuni. Este important de subliniat ca arbitrajul nu este accesibil oricui, ci doar specialistilor in tranzactii bursiere sau mai ales celor din interiorul sistemului bursier. Aceasta pentru ca pentru a putea obtine castiguri din arbitraj trebuie sa fii foarte bine informat, in permanenta la curent cu variatiile cursurilor si mai trebuie avuta posibilitatea de a tranzactiona pe mai multe piete, adica de a emite ordine de vanzare sau cumparare. Acoperirea riscurilor (hedging) Operatiunile de hedging sunt acele operatiuni bursiere prin care cel ce le initiaza urmareste sa se acopere contra riscurilor modificarii cursurilor valorilor sale mobiliare. Hedgingul inseamna in fapt protectia valorilor mobiliare ale investitorului in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea de profituri. Astfel, prin operatiile de hedging se evita pierderile, dar se anuleaza si sansele de obtinere a unui profit. Chiar daca scopul hedging-ului difera fata de cel al speculatorilor, tehnica de realizare este aceeasi. Precum in cazul unei speculatii unde unul din partenerii implicati in tranzactie castiga, iar celalalt pierde, in cazul hedging-ului pierderea este transferata, dar se transfera si castigul . In mod practic hedging-ul se desfasoara astfel: paralel cu operatiunile bursiere de vanzare-cumparare expuse riscului, cel ce doreste sa se acopere va initia tranzactii bursiere speculative de acelasi fel si in aceleasi conditii (scadenta, suma), dar de sens invers. Astfel, cumparatorul unor valori devine si vanzator speculator pentru aceleasi valori, respectiv vanzatorul devine si un cumparator speculator. Pe una din cele doua pozitii pe care se situeaza (fie pe tranzactia initiala, fie pe tranzactia speculativa pe care a angajat-o ulterior), initiatorul hedging-ului va castiga si pe una va pierde. Deci pentru el este egal daca se produce riscul sau nu. Mai mult, daca evenimentele evolueaza in mod favorabil investitorul si-a anulat orice sansa de a

obtine castigul pierzand pe contractele speculative pe care le-a incheiat. Acesta este insa pretul protejarii contra deprecierii valorilor sale.