Sunteți pe pagina 1din 21

Notiuni de anatomie si fiziologia aparatului cardiovascular

Aparatul cardio-vascular Anatomie Inima


Este un organ musculo-cavitar.Este format din doua cavitati asezate superior,numite atriul drept si atriul stang,si din doua cavitati dispuse inferior,numite ventricul drept si ventriculul stang.Prezinta trei fete numite,dupa raporturile principale,sternocostala,pulmonara(in raport cu plamanul stang) si diafragmatica.Cordul are un varf orientat inferior si o baza orientate superior. Are si o margine numita margine dreapta.Atriile sunt separate de ventriculi prin santul coronar.Ventriculul este intrerupt anterior de originea arterelor mari (trunchiul pulmonar si artera aorta). Ventriculii sunt separati intre ei prin santurile interventriculare anterior si posterior.Fiecare atriu prezinta o prelungirein fund de sac numita urechiusa(auricul).Acesta incadreaza arterele mari de la baza cordului,formand un ansamblu numit coronacordis. Inima este formata din: 1. vena cava inferioara; 2. vena brahiocefalica dreapta; 3. vena brahiocefalica stanga; 4. aorta ascendenta; 5. trunchiul brahiocefalic arterial; 6. artera carotida comuna stanga; 7. artera subclavie stanga; 8. trunchiul arterei pulmonare; 9. artera pulmonara stanga; 10. urechiusa dreapta; 11. urechiusa stanga; 12. ventriculul stang; 13. ventriculul drept.

Cavitatile inimii
Atriile sunt separate intre ele prin sepptul interatrial,iar ventriculii prin septul interventricular.Atriile pot fi separate de ventriculi printr-un plan transversal,numit planul ventil al inimii.In acest plan se gasesc inelele fibroase,care circumscriu orificiile atrioventriculare drept sistang si separa,de fapt,atriul de ventricul. Atriul drept.In el se deschid orificiile venelor cava superioara si inferioara si orificiul sinusului coronar.Este tapetat pe aproape jumatate din suprafata cu muschi pectinati (fascicule de fibre musculare,dispuse ca dintii unui pieptene).Pe septul interatrial se gaseste o depresiune numita fosa ovala.Inferior,in atriul drept se observa orificiul atrioventricular drept marginit de valva tricuspida(formata din trei valvule numite caspide) .

Atriul stang.In el se deschid orificiile celor patru vene pulmonare,doua drepte si doua stangi.In partea inferioara este orificiul atrio- ventricular stang si bicuspid sau mitral. La interiorul ambelor cavitati atriale se vad mici orificii prin care se deschid venele mici ale inimii. Ventriculul drept comunica cu atriul drept prin orificiul tricuspid.Pentru fiecare valvula a acestui orificiu exista in ventriculul drept cate un muschi alungit proeminent in cavitate,numit muschi papilar.De pe varful acestor muchi se intend pana la marginea libera a cuspidei corespunzatoare asa-numitele corzi tendinoase.Acestea nu permit valvulelor sa se rasfranga in atrii in timpul contractiei ventriculare.Restul peretelui ventricular este tapetat de fascicule musculare dispuse nesistematizat,numite trabecule.Acestea proemina fata de peretele ventricular si au rolul de a mari suprafata de contact cu sangele.Din ventriculul drept pleaca superior trunchiul pulmonary.El incepe la nivelul orificiului trunchiului pulmonary,prevazut cu trei valvule in forma de cuib de randunica numite valvule semilunare. Ventriculul stang comunica cu atriul stang prin valva mitrala.In acest ventricul exista doi muschi papilari legati prin corzi tendinoase de cuspidele corespunzatoare.Si aici exista trabecule musculare dispuse dispuse in retea.Din partea superioara a ventricului pleaca aorta ascendenta,care incepe la nivelul orificiului aortic prevazut cu trei valvule.

STRUCTURA INIMII
Masa musculara cardiaca poarta numele de miocard .Acesta este acoperit la exterior de epicard(lama viscerala a pericardului seros) si la interior,de endocard. Endocardul este un epiteliu unistratificat,care se continua la nivelul orificiilor arteriale si venoase cu tunica intima a vaselor care vin sau pleaca din inima.Este asezata pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care contine numeroase terminatii nervoase. Scheletul fibros al inimii este suportul conjunctiv fibros pe care se insera fibrele miocardului.Este format de partea superioara,membranoasa,a septului interventricular si de inelele fibroase,care limiteaza orificiile atrio-ventriculare si ale arterelor pulmonare si aorta. Miocardul nu este uniform repartizat de-a lungul peretelui cardiac.Astfel,peretii atriilor sunt mai subtiri decat cei ai ventriculilor,iar ventriculului drept este mai subtire decat cel stang. Miocardul este format din tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal (excitoconductor). Miocardul de tip adult,care reprezinta cea mai mare parte ,are fibrele dispuse in trei straturi si orientate longitudinal si circular.El are rol in excitarea contractiei,iar celulele sale se numesc miocite de lucru. Tesutul nodal este format din miocite de tip embrionar care pot genera si conduce impulsul nervos.Acest tesut formeaza sistemul excito-conductor organizat astfel: 1.Nodulul sinoatrial Keith-Flack se gaseste in atriul drept subepicard,langa orificiul venei cave superioare.El genereaza stimuli electrici cu frecventa de 72/min si conduce intreaga activitate cardiaca. 2. Nodulul atrio-ventricular Aschoff-Tawara este situat la baza septului interatrial pe partea dreapta.Intre cei trei nodului nu exista o legatura directa cu structura excitoconductoare.

Stimulul electric emis din nodulul sinoatrial ajunge la nodulul atrio-ventricular din aproape in aproape prin intermediul miocitelor de lucru. 3. Fasciculul atrio-ventricular His este singura cale de comunicare electrica intre atrii si ventriculare.Pleaca de la nodulul atrio-ventricular si coboara pe partea dreapta a septului interventricular.El se imparte intr-o ramura dreapta pentru ventriculul drept si o ramura stanga,care strabate septul interventricular,ajunge in ventriculul stang si se bifurca intr-o ramura anterioara si una posterioara,subendocardic. 4.Reteaua Purkinje este reprezentata de totalitatea terminatiilor nervoase in care se impart ramurile fasciculul His.Fibrele acestei retele sunt in contact cu miocitele de lucru.

Vascularizatia Inimii Vascularizatia arteriala


Cordul primeste sange oxigenat prin intermediul a doua artere coronare,care pleaca din prima parte a aortei ascendente numita bulbul aortic. Artera coronara stanga,dupa un traiect de 1 cm,se imparte in doua ramuri: - artera interventriculara anterioara,care coboara in santul interventricular anterior; - artera circumflexa coronara,care merge in partea stanga a santului coronar. Artera coronara dreapta,intra in partea dreapta a santului coronar. Toate arterele se termina pe fata diafragmatica a inimii.Ultimele ramificatii ale vaselor coronare sunt de tip terminal,adica reprezinta unica sursa de vascularizatie a unui teritoriu de miocard.

Vascularizatia venoasa
Cea mai mare vena a inimii se numeste sinusul coronar si se gaseste in partea diafragmatica a santului coronar .Se deschide in atriul drept.Preia prin afluentii sai 60% din sangele venos al inimii.In sinusul coronar se deschid venele: - vena mare a inimii,care vine din santul interventricular anterior,trece prin partea stanga a santului coronar si se deschide in partea stanga a sinusului; - vena medie a inimii,care vine din santul interventricular posterior; - vena mica a inimii,care vine din partea dreapta a santului coronar si se varsa in partea dreapta a sinusului venos. Aproximativ 40% din sangele venos al cordului este preluat de venele anterioare si venele mici ale cordului.Acestea se deschid prin mici orificii in toate cavitatile inimii.

Inervatia Extrinseca A Inimii


Inervatia simpatica se face prin nervi cardiaci cervicali(superiori,mijlocii si inferiori) care pleaca din lantul simpatic cervical .De asemenea ,se face prin nervii cardiaci toracici care au originea in maduva toracica la T4T5 si fac sinapsa in lantul simpatico paravertebral. Inervatia parasimpatica se face prin ramuri cardiace superioare si inferioare din nervul vag. Toate aceste ramuri formeaza o retea numita plexul cardiac situate la baza inimii.Din plex ramurile nervoase ajung la inima impreuna cu arterele coronare.

Inervatia extrinseca are rolul de a adapta functia cordului la nevoile organismului.Astfel,simpaticul are efect cardioaccelerator,iar parasimpaticul efect cardiomoderator.

Pericardul
Este un sac fibro-seros ,care inveleste inima.Are doua componente: 1.Pericardul fibros,asezat la exterior.Are consistenta fibroasa,este rezistent si inextensibil.Pericardul fibros este legat de formatiunile vecine prin ligamente: sternopericardice ,frenopericardice(care il leaga de diafragma)si vertebro-pericardice. 2.Pericardul seros este organizat topografic in doua foite,care se continua una cu cealalta:foita viscerala (epicard) si foita parietala (care captuseste pericardul fibros).Intre foita exista o lama fina de lichid care faciliteaza miscarile cordului. Cele doua foite delimiteaza cavitatea pericardului.

Proiectia Cordului Pe Peretele Toracic


Fata sternocostala are o zona care vine in contact direct cu peretele toracic. Restul acestei fete vine in raport cu peretele toracic prin intermediul recesurilor pleurale costo-mediastinale stang si drept,care o acopera partial.Proiectia la suprafata toracelui a conturului intregii fete sternocostale delimiteaza la percutia cordului aria matitatii cardiace relative.In interiorul acesteia se poate delimita aria matitatii cardiace absolute corespunzatoare zonei de raport nemediat dintre cord si torace.Astfel,proiectia matitatii relative se poate obtine unind urmatoarele puncte: dreapta sus articulatia 3 condrosternala dreapta ;dreapta jos articulatia 5 condrosternala dreapta;stanga sus spatial 2 intercostal stang la 2 cm lateral de stern; stanga jos spatiul 5 intercostal stang pe linia medioclaviculara (corespunde locului unde varful inimii vine in raport cu toracele si unde se poate palpa socul apexian. 1.stern; 2 focarul aortic 3 focarul pulmonar 4 focarul tricuspid 5 focarul mitral

SISTEMUL CIRCULATOR
Acest sistem poate fi comparat cu o retea imensa de vase comunicante prin care sangele este pus in miscare datorita fortei de pompa aspiro-respingatoare a inimii.Aceasta retea vasculara poate fi sistematizata in doua teritorii distincte: 1 reteaua capilara pulmonara; 2 artere pulmonare; 3 vene pulmonare; 4 artera aorta; 5 vena cava inferioara; 6 vena porta; 7 artera mezenterica superioara; 8 retea capilara intestinala; 9 retea capilra periferica; 10 retea capilara hepatica; 11 vene suprahepatice. 1 Marea circulatie,in care sangele oxigenat pleca din ventriculul stang,este transportat prin artere la organe si tesuturi unde pierde oxigenul la nivelul retelei de capilare.Sagele neoxigenat se intoarce prin vene la inima in atriul drept. 1 Mica circulatie, in care sangele neoxigenat pleca din ventriculul drept,ajunge prin artelele pulmonare in plamani,se oxigeneaza la nivelul retelei de capilare si se intoarce prin venele pulmonare la inima in atriul stang.

GENERALITATI PRIVIND STRUCTURA VASELOR


Tipurile de vase din care este format sistemul circulator sunt: I Artere,care transporta sange oxigenat (exceptie arterelele pulmonare care transporta sange neoxigenat).Dupa calibrul si tesutul predominant in tunica medie,arterele pot fi : - artere mari(elastice); - artere mijlocii(musculo-elastice); - artere mici sau arteriole(musculare). Structura arterelor:au peretele format din mai multe tunici:tunica intima la interior,reprezentata de un epiteliu(endoteliu);tunica medie formata din fibre musculare si elastice in cantitati si proportii variate;tunica externa(adventicea)formata din tesut conjunctiv,vasa vasorum si fibre nervoase vegetative dispuse in retea in jurul arterei.

SISTEMUL VASCULAR AL MARII CIRCULATII


Artera aorta are originea in ventriculul stang,la nivelul orificiului aortic.Are trei parti:aorta ascendenta,crosa aortei si aorta descendenta.Se termina in abdomen,unde se imparte in arterele iliace comune-dreapta si stanga. Aorta ascendenta are o prima parte dilatata numita bulbul aortic.De aici pleaca arterele coronare.

Crosa(arcul aortei) inconjoara superior pediculul pulmonar stang.Se termina la nivelul ligamentului arterial(acesta se formeaza prin fibrozarea canalului arterial,care leaga in viata intrauterina artera pulmonara stanga de artera aorta).Din arcul aortic se desprind in ordine:trumchiul brahio-cefalic(care se imparte in artera subclavie dreapta si carotida comuna dreapta),artera carotida comuna stanga si artera subclavie stanga. Aorta descendenta are doua mari segmente:thoracic si abdominal.Aorta toracica se termina la nivelul vertebrei T12 unde strabate diafragma,coboara prin torace,cuprinsa intre esofag(anterior) si coloana vertebrala(posterior).Are ramuri parietale:arterele intercostale 3-11,arterele subcostale si arterele diafragmatice superioare.Are si ramuri pentru viscerele toracice:artere bronsice,esofagiene,pericardice si mediastinale. Aorta abdominala se termina la nivelul vertebrei L5,unde se bifurca,are un traiect retroperitonesl si este situate anterior de coloana vertebrala si la stanga venei cave inferioare. Ramuri :artere diafragmatice inferioare-dreapta si stanga;trunchiul elastice care se imparte in artera gastrica stanga,artera hepatica comuna si artera splenica;artere suprarenale mijlocii;artere renale,artera mezenterica superioara;artere genitale(ovariene sau testiculare); 4 artere lombare de fiecare parte;artera mezenterica inferioara si artera sacrala medie. Arterele iliace comune dreapta si stanga sunt ramurile terminale ale aortei abdominale.Se termina dupa dupa 4-5 cm,anterior de articulatii sacro-iliace.Aici se divid in arterele iliaca interna si externa. Artera iliaca externa strabate spre interior fosa iliaca si paraseste pelvisul, posterior de jumatate ligamentul inghinal.De aici se continua cu artera femurala. Ramuri:artera circumflexa iliaca profunda si artera epigastrica inferioara. Artera iliaca interna coboara pe peretele lateral al pelvisului.Dupa 3-5 cm se imparte in ramuri: a)ramuri parietale:artera rusinoasa interna,artera iliolombara,artera sacrala laterala,obturatoare,fesiera inferioara si fesiera superioara; b)ramuri viscerale:artera ombilicala,artere vezicale,artera ductului deferent,artera vaginala,artera uterine si artera rectala medie.

ARTERELE CAPULUI SI GATULUI


Artera carotida comuna dreapta se termina la marginea superioara a cartilajului tiroid unde se imparte in arterele carotida externa si interna.Artera carotida comuna impreuna cu nervul vag si vena jugulara interna formeaza conjunctiv numita teaca carotica.Acesta este inconjurat de o teaca de tesut conjunctiv numita teaca carotica.Manunchiurile vasculo-nervoase se gasesc lateral de trahee si esofag. Carotida comuna preziinta la nivelul bifurcatiei o dilatatie a peretelui numita sinus carotic.Acesta este o zona reflexogena importanta si este inervat de ramuri din lantul simpatic si din nervii IX si X.Aici exista numerosi receptori pentru presiune (baroreceptori)care pot sesiza rapid modificarile tensiunii arteriale si pot declansa reflexe compensatorii. Artera carotida comuna stanga difera de cea dreapta prin faptul ca are originea in torace ,in crosa aortei.

Aorta carotida externa are originea la marginea superioara a cartilajului tiroid,intr-o regiune topografica numita trigonul carotic.Se termina posterior de colul mandibulei in grosimea glandei parotide,unde se imparte in artera temporala superificiala si artera maxilara.Ramuri:artera tiroidiana superioara,fariingiana ascendenta,faciala,linguala,occipitala,auriculara posterioara,temporala superficiala,maxilara. Artera carotida interna incepe in trigonul carotic si se termina in cutia craniana.Aceasta artera interna inta in craniu prin canalul carotic si,dupa un scurt traiect lateral de corpul sfenoidului,se imparte in ramuri:artera cerebrala anterioara,artera cerebrala medie,artera corotidiana,artera comunicanta posterioara.

Arterele membrului superior


Artera subclavie dreapta are originea in trunchiul brahiocefalic. Arterea subclavie stanga are originea in torace in crosa aortei.Ambele artere subclavii se termina la unghiul dintre coasta 1 si clavicula,unde se continua cu artera auxiliara.Ramuri:artera toracica interna;artera vertebrala(aceasta artera urca prin gaurile transversare ale vertebrelor cervicale,intra in craniu prin gaura occipitala,se uneste cu artera vertebrala din partea opusa si formeaza artera bazilara);trunchiul tirocervical care are trei ramuri(artera tiroidiana inferioara,artera tranversa a gatului si artera suprascapulara);trunchiul costocervical care se imparte in artera cervicala profunda si primele doua artere intercostale posterioare. Artera axilara se termina la marginea inferioara a muschiului pectoral mare,unde se continua cu artera brahiala.Este inconjurata de fasciculele plexului brachial si are medial vena axilara.Ramuri:artera toracica suprema,artera toraco-acromiala,artera toracica laterala,artera subscapulara si arterele circumflexe humerale-anterioara si posterioara. Artera brahiala coboara pe marginea mediala a muchiului biceps brahial.Se termina inferior de plica cotului unde se imparte in artera radiala si artera ulnara. Artera radiala este ramura laterala a arterei brahiale.Coboara pe marginea mediala a muschiului brahio-radial.In treimea inferioara a antebratului trece prin santul pulsului intre tendoane muschilor brahioradial(lateral)si flexor radial al carpului (medial).In continuare artera ajunge pe fata posterioara a mainii,perforeaza spatiul 1 interosos si patrunde in regiunea profunda a palmei.Aici se anastomoseaza cu o ramura profunda din artera ulnara si formeaza arcul palmar profound. Din artera radiala se mai desprind:artera recurenta radiala,ramura carpiana palmara,ramura carpiana dorsala,ramura superficiala palmara si artera principala a policelui. Artera ulnara este ramura mediala din artera brahiala.Coboara pe marginea laterala a muchiului flexor ulnar al capului.Trece la palma si se uneste cu ramura superficiala din artera radiala pentru a forma arcul palmar superficial.Din aceasta pleaca artere digitale. Alte ramuri ale arterei ulnare sunt :artera recurenta ulnara,artera interosoasa comuna,ramura palmara profunda si ramurile palmare carpiene dorsala si palmara.Ramurile carpiene din arterele radiala si ulnara se unesc si formeaza un arc carpian ventral si unul dorsal.Din arcul carpian dorsal pleaca artere metacarpiene dorsale.

ARTERELE MEMBRULUI INFERIOR


Artera femurala se continua cu artera iliaca externa si se continua si cu artera poplitee.Incepe posterior din jumatatea ligamentului inghinal si se termina la hiatul adductorului mare (un spatiu intre insertia inferioara a adductorului si femur). Artera poplitee se termina la arcara muchiului solear.Trece prin axul fosei poplitee in raport cu planul osos. Artera tibiala anterioara are o prima parte in regiune posterioara a gambei.Perforeaza apoi membrane interosoasa si ajunge in regiune inferioara.Se termina profund de retinaculul muschilor extensori,unde se continua cu artera dorsala a piciorului.Ramuri:artera recurenta tibiala anterioara si posterioara,artera maleolara anterolaterala si anteromediala. Artera dorsala a piciorului ajunge pana in spatiului 1 interosos unde se poate palpa.De aici se indreapta lateral formand o arcada concava posterior si se uneste cu artera tarsiana laterala.Din arcada pleaca artere metatarsiene dorsale care se continua cu fiecare doua artere digitale dorsale. Ramuri:artera tarsiana laterala si 2-3 artere tarsiene mediale. Artera tibiala posterioara coboara in regiune posterioara a gambei si se termina in santul retromaleolar medial ,unde se imparte in artera plantara mediala si laterala.Ramuri:artera circumflexa a fibulei,artera peroniera,artera maleolara,mediala si arterei calcanee. Artera plantara mediala merge pe partea mediala a plantei terminandu-se printr-o ramura superficiala si una profunda. Artera plantara laterala strabate planta laterala,apoi se reintoarce spre medial formand un arc arterial plantar.Perforeaza spatiul 1 interosos si se uneste cu artera dorsala a piciorului.Din arc pleaca artere metatarsiene plantare,care se impart fiecare in doua artere digitale.

SISTEMUL VENOS AL MARII CIRCULATII


Acest sistem este format din vene superficiale si profounde.In mare circulatie,arterele de calibru mare sunt insotite de o singura vena profunda,iar arterele mici si mijlocii de doua vene profunde care au acelasi nume si traseu. Venele marii circulatii pot fi impartite in doua categorii,dupa cum dreneaza sangele in vena cava superioara sau inferioara.

SISTEMUL VENEI CAVEI SUPERIOARE


Cava superioara se formeaza prin unirea celor doua vene brahiocefalice,dreapta si stanga.Dupa un scurt traiect ,vena cava superioara se varsa in atriul drept. Cele doua vene brahiocefalice se formeaza prin unirea venei jugulare interne cu vena subclavie. Vena subclavie continua vena axilara care aduce sange venos de la membrul superior. Vena jugulara interna incepe la baza craniului la gaura jugulara.Preia sangele neoxigenat de la sinusurile durei mater (vene intracraniene de tip special). Vena jugukara interna participa , impreuna cu nervul vag si artera carotida comuna,la formarea manunchiului vasculonervos al gatului care coboara lateral de trahee si esofag.

Vena jugulara externa aduna sangele venos din regiunea parotidiana.Coboara subcutanat prin regiunea anterolaterala a gatului si se varsa in vena subclavie.

SISTEMUL VENEI CAVE INFERIOARE


Aduna sangele venos din jumatatea subdiafragmatica a corpului.Cava inferioara se formeaza la nivelul vertebrei L5 prin unirea celor doua vene iliace commune,drepata si stanga.Acestea se formeaza de fiecare parte prin unirea venei iliace interne cu vena iliaca externa. Vena iliaca externa reprezinta continuarea venei femurale si primeste sangele venos al membrului inferior. Vena iliaca interna se formeaza prin unirea venelor care vin de la organele pelvine .

SISTEMUL VENELOR AZYGOS


Acest sistem reprezinta o cale de anastomoza venoasa intre teritoriul venei cave superioare si cel al venei cave inferioare. Vena azygos are originea in venele lombare ascendente pe partea dreapta a coloanei vertebrale subdiafragmatic.Aceste vene aduna sangele neoxigenat de la coloana vertebrala si peretele posterolateral al trunchiului ,deci din interiorul venei cavei inferioare.Vena azygos strabate diafragma si urca in torace pe partea dreapta a coloanei vertebrale.In acest traseu primeste venele intercostale posterioare,bronsice si mediastinale.La nivelul T4 se varsa in vena cava superioara. Vena hemiazygos se formeaza pe partea stanga a coloanei vertebrale,similar cu vena azygos.Urca anterior si la stanga coloanei vertebrale pana la nivelul T8,undeunde se varsa in vena azygos.P|rimeste venele intercostale posterioare stangi. Vena hemiazygos accesorie se formeaza din unirea venelor intercostale 2-7 din partea stanga.Se varsa in vena hemiazygos.

Sistemul venelor superficiale


Venele superficiale ale membrului superior,au origine in reteaua venoasa superficiala din regiunea dorsala a mainii.De aici pleaca lateral vdena cefalica si medial vena basilica.Acestea urca de-a lungul membrului superior.La jumatatea bratului vena basilica se varsa intr-o vena brahiala.Pe fata anterioara a umarului,in santul deltopectoral,vena cefalica se varsa in vena subclavie. Anterior de articulatia cotului,cele doua vene au raporturi cu importanta deosebita.Astfel,in ele se varsa vena mediocefalica si vena mediobazilica,care trec prin doua santuri de o parte si de alta a tendonului muschiului biceps brachial. Aceste santuri se numesc santurile bicipitale medial si lateral.La nivelul cotului exista un desen conturat de venele superficiale numitM-ul venos al cotului. Venele superficiale ale membrului inferior incep la nivelul retelei venoase de pe fata dorsala a piciorului.Din partea mediala a acestei retele pleaca cea mai mare vena superficiala din corp,numita vena safena mare.Din partea laterala pleaca vena safena mica.

Vena safena mare urca pe fata mediala a membrului inferior pana in trigonul femoral.Aici face o crosa si se varsa in vena femurala.Vena safena mica urca pe fata posterioara a gambei pana in fosa poplitee unde se varsa in vena poplitee.

Sistemul limfatic
Sistemul limfatic este format din vase limfatice si tesut limfatic (acesta formeaza ganglionii limfatici,dar este present si in structura anumitor organe,de exemplu: tub digestive,timus,splina si amygdale.Aceste organe se numesc organe limfoide). Sistemul circulator limfatic nu este un sistem de tip circuit asa cum este sistemul sanguine.El incepe prin capilare limfatice la nivelul tesuturilor si se termina prin vase de calibru mai mare,care se deschid in vena. Capilarele limfatice formeaza o vasta retea la nivelul tesuturilor.Ele incep in deget de manusa.Aceste capilare preiau moleculele mari din spatiul intercellular. Din teritoriul tubului digestive,vasele limfatice preiau si grasimile emulsionate. Capilarele converg si dau nastere unor colecvtoare din ce in ce mai mari.Cel mai important vas limfatic se numeste canalul thoracic.El se formeaza in abdomen din unirea a doua trunchiuri lombare cu un trunchi intestinal.La locul de unire exista o dilatatie numita cisterna Chili.Canalul thoracic urca apoi in torace anterior de coloana vertebrala si ajunge in fosa supraclaviculara stanga unde dupa ce primeste limfa de la membrul superior stang si jumatatea stanga a capului si gatului, se varsa in vena subclavie stanga. Limfa din jumatatea supradiafragmatica dreapta a trunchiului,de la membrul superior drept si din jumatatea dreapta a capului si gatului este preluata de marea vena limfatica,ce se varsa in vena subclavie dreapta. Ganglionii limfatici sunt mici formatiuni corpusculare (0,5-1,5 cm diametru) incapsulati,formati din tesutul limfoid.Se gasesc in general la radacina membrelor ,laterocervical si de-a lungul arcadelor arteriale ale organelor interne.Pe sectiune ganglionii prezinta o zona centrala,numita medulara,si o zona periferica,numita corticala,unde tesutul limfatic este asezat sub forma de coliculi limfatici. Structural,ganglionul este format dintr-o retea de fibre reticulare in care se gasesc limfocite in diferite stadii de evolutie.Ganglionii prezinta un hil pe unde intra in ganglion vasele limfatice aferente si ies vasele eferente.

Fiziologia inimii
Activitatea contractila a inimii determina deplasarea sangelui prin sisteme de vase inchise,asigurand diferentele de presiune necesare circulatiei mari ( atriul stang- ventricul stang-artere-capilare-vene-atriul drept) si circulatiei pulmonare ( atriul drept-ventricul drept-artere pulmonare-vene pulmonare-atriul stang).

Proprietatile fiziologice ale muschiului cardiac Automatismul


Inima isi continua activitatea ritmica,daca este mentinuta in conditii fiziologice,si in afara organismului. Automatismul este capacitatea celulelor embrionare cardiace de a genera spontan si ritmic impulsuri ce determina depolarizarea muschiului cardiac urmata de contractie (sistola). Pacemaker-ul fiziologic este nodulul sinoatrial ce descarca impulsuri cu o frecventa de 70-80 bat/min si determina ritmul sinusal.Restul tesutului nodal reprezinta pacemakeri latenti,intrand in actiune doar in absenta impulsurilor sinusale,dar cu o frecventa scazuta (de sub 60 bat/min nodulul atrio-ventricular si sub 40 bat/min-fasciculul His).

Excitabilitatea(Functie Batmotropa)
Excitabilitatea este propietatea muschiului cardiac in repaus de a raspunde la o stimulare prin depolarizare(aparitia potentialului de actiune)urmatas de contractie.Excitabilitatea muschiului cardiac se caracterizeaza prin: -pragul excitabilitatii (miocardul raspunde prin contractie numai la stimuli cu valoarea prag sau mai mare); -legeatot sau nimic( contractia este maxima la orice valoare a impulsului peste valoarea prag) (Bowditch,1871); -sumarea excitatiei-o excitatie sub valoarea prag urmata la scurt timp de o excitatie cu aceeasi valoare produce o contractie,deoarece prima excitatie scade pragul de excitabilitate; -fenomenul scarii,adica raspunsul contractiei creste la impulsuri de intensitatii egale,daca sunt repetate la intervale scurte,datorita patrunderii in celula miocardica a unui exces de Ca2+; -inexcitabilitatea periodica:in timpul contractiei miocardul este refractar la orice intensitate a stimulului.In perioada refractararelativa,excitabilitatea estescazuta,contractile aparand la stimuli puternici. Existenta perioadei refractare explica imposibilitatea tetanizarii muschiului cardiac si favorizeaza activitatea ritmica a inimii. Un stimul aplicat in diastola determina o contractie prematura numita extrasistola,ce poate fi atriala sau ventriculara. Potentialele de actiunece apar in fibra musculara cardiaca reprezinta depolarizarea sarcolemei miocardiace(din negative ,interiorul celulei devine pozitiv)la stimulii nSA,sarcolema ce este impermeabila pentruNa+ in repaus si de aproximativ 100 ori mai permeabila pentru K+,realizand repolarizarea fibrei miocardice. Potentialul de actiune in fibra miocardica ventriculara are urmatoarele faze: 1) faza de excitabilitate maxima; 2) faza de repolarizare; 3) perioada refractara absoluta; 4) perioada refractara relative; 5) faza de revenire a excitabilitatii.

Conductibilitatea (Functia Dromotropa)


Impulsul generat de nSA se propaga in muschiul atrial cu o viteza de 1-1,2mm/s, excitatia fiind captata de nAV unde se propaga cu o viteza de 0,02-0,1 mm/s,intarziere ce asigura asincronismul atriilor si ventriculelor.In fasciculul His viteza excitatiei este de aproximativ 2m/s,iar in reteaua Purkinje de 3 m/s.In miocard viteza este de 50cm/s. Afectarea transmiterii impulsului prin tesutul nodal este cunoscuta sub numele de bloc,ce poate fi de diferite tipuri:I,II,III,ca si bloc de ramura sau bloc atrio-ventricular.

Contractilitatea ( Functia Inotropa)


Contractilitatea este propietatea muschiului de a-si scurta lungimea in contractie.Miocardul se contracta prin secusa datorita perioadei refractare lungi (0,27 s.) Contractilitatea se realizeaza prin 3 sisteme intracelulare: -cuplarea excitatiei cu contractia ( reticul sarcoplasmatic si tuburile in T); -sistemul contractile (miofilamente); -sistemul energogen (mitochondrial). Contractia miocardului este initiate de excitatiile autonome care depolarizeaza sarcolema printr-un influx de Na,urmat de trecerea in celula a ionilor de Ca2+ care cresc forta de contractie si care se fixeaza pe tropomina C. Contractia consta in formarea actomiozinei in sarcomer.Forta de contractie este reglata pe cale extrinseca prin influente vegetative nervoase si umorale ce adapteaza activitatea inimii la necesitatile tisulare de O2 (factori inotrop p[ozitivi- catecolaminele) sip e cale intrinseca prin gradul de umplere diastolica ventriculara,mechanism enuntat prin legea inimii (Franck-Starling).Conform acestei legi,forta de contractie creste proportional cu lungimea initiala a sarcomerului,fiind un mechanism de autoreglare care adapteaza forta de contractie bataie cu bataie.Energia necesara contractiei rezulta din ATP-ul furnizat din metabolismul intermediary din miocard:glucoza (aproximativ 18%),acizi grasi( 67%),aminoacizi ( 5,6%),lactate ( 16%).Sursa principala de ATP este fosforilarea oxidative mitocondriala,cuplata cu lantul respirator . Glucoza furnizeaza energia prompta,iar acizii grasi furnizeaza cea mai mare parte dfe energie.Consumul lactatului este o particularitate a miocardului,fiind important in efortul fizic.

Ciclul Cardiac
Ciclul cardiac (revolutia cardiaca)consta din succesiunea unei contractii miocardicesistola,cu o relaxare-diastola,timpi ce se caracterizeaza si prin variatii presionale ritmice.Succesiunea evenimentelor din inima stanga este identical aceleia din inma dreapta,diferind valoarea presiunilor din diferitele faze ale ciclului cardiac.Durata unui ciclu cardiac este de aproximativ 0,80 s pentru o frecventa de 70 bat/min.Revolutia cardiaca incepe cu sistola atriala (0,10-0,15 s),cand sangele din atriu,la o presiune de 6-8mm Hg in atriul stang si 4-6 mm Hg in atriul drept,trece in ventriculi (capacitatea atriala stanga este de 140 ml,iar a ventricului stang de 120 ml).

Urmeaza sistola ventriculara,cu faza izovolumetrica (0,05 s),ventriculul fiind o cavitate inchisaqprin inchiderea valvulelor atrioventriculare si nedeschiderea valvulelor semilunare.Volumul ventricular nu se modifica,dar presiunea creste la 70-80mm Hg si,depasind presiunea din aorta (120 mmHg) si trunchiul pulmonary; (25 mmHg),se deschid valvulele semilunare si incepe ejectia sangelui( rapida=0,090,11s si apoi lenta=0,13 s).Evacuarea sangelui in aorta si trunchiul pulmonary:se realizeaza prin reducerea diametrelor transversal si longitudinal ale ventriculelor,iar dupa evacuare presiune din ventriculi scade,miocardul se relaxeaza,deci incepe diastola ventriculara ( 0,53 S).Aceasta incepe cu relaxarea izovolumetrica (0,04-0,06 s),cand ventriculii sunt din nou cavitati inchise si presiunea intraventriculara scade,se deschid valvulele atrioventriculare,favorizand umplerea ventriculara(rapida=0,11 s,si lenta=0,19 s),pentru o perioada de 0,42 secunde inima este in diastola generala. Cantitatea de sange eliminate de inima in circulatie in decurs de un minut reprezinta debitul circulator(minut volumul),iar cantitatea de sange eliminate cu fiecare sistola este debitul systolic ( volum bataie). Minut-volumul si debitul sistolic variaza in diferite circumstante fiziologice si patologice.In conditii normale,debitul sistolic este de 50-80 ml.Minut-volumul are o valoare de 4-5l in repaus,putand ajunge la 30-40 l in efortul muscular la atleti. Pentru a propulsa volumul sistolic sanguin in artere impotriva presiunii,inima presteaza un lucru mecanic.In cazul ventriculului stang,la un debit sistolic de 70 ml si o presiune de 100 mm Hg,lucrul mecanic este de aproximativ 95g/m/sistola.Lucrul mecanic al ventriculului drept este de aproximativ 1/ 5 din cel stang.

Manifestarile Electrice Ale Activitatii Cardiace Electrocardiograma (EKG)


Este o metoda de investigatie care se ocupa cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima in cursul activitatii sale.Curentii electrici produsi de inima sunt de o intensitate foarte slaba si se transmit la suprafata tegumentelor prin tesuturi,a caror rezistenta le reduce si mai mult voltajul. Pentru a fi inregistrate este necesara amplificarea lor cu aparate foarte sensibile.Captarea curentilor se face cu doi electrozi plasati in doua puncte diferite ale inimii sau chiar la distanta de inima.Se folosesc fie electrocardiografe cu inscriere iondirecta sau fotografica fie,cu inscriere directya sau mecanica(cu cerneala,stilet incalzit,cu hartie carbon etc.).Unele aparate dispun de osciloscoape-sistem care permite vizualizarea a curbei electrocardiografice pe un ecran.In present se intrebuinteaza tot mai frecvent aparate care permit inscriere simultana a mai multor derivatii electrocardiografice si chiar a altor grafice(fonocardiograma,pulsul venos etc.). Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplica electrozii-fie direct pe cord,fie pe suprafata corpului ,la diferite distante de inima.Electrozii sunt piese metalice rotunde,ovalare sau dreptunghiulare,care se fixeaza pe member sau torace,prin benzi de cauciuc si sunt legati de aparat prin conductori electrici.Dupa locul de aplicare a electrozilor fata de inima se deosebesc derivatii directe (endocavitar prin cateterism),semidirecte (esofagiene) si indirecte,in care electrozii sunt asezati pe member sau pe regiunea precordiala.In mod obisnuit se folosesc urmatoarele derivatii:

Derivatiile standard sau bipolare se obtin conectand cei doi poli ai

galvanometrului cu doi electrozi situati pe regiuni echidistante de inima:antebratul drept,stang si piciorul drept ,stang. Cele trei derivatii standard sunt: -D1-antebratul drept-antebratul stang -D2-antebratul drept-gamba stanga -D3 antebratul stang-gamba stanga Aparatele sunt prevazute cu trei fire conductoare,notate cu semen sau culori conventionale( rosu pentru bratul drept,verde pentru piciorul stang,galben pentru picior stang si negru pentru picior drept.).

galvanometrului cu un electrod asezat pe rand pe fiecare din cele patru member( electrod exploratory),polul negative fiind conectat cu un electrod asezat cat mai departe de inima si numit electrod indifferent: -aVR- derivatia unipolara a bratului drept -aVL-derivatie unipolara a bratului stang -aVF-derivatia unipolara a piciorului stang a simbolizeaza conducerea aplificata,V este un symbol care desemneaza derivatiile unipolare ale membrelor,iar literele R( right=dreapta),L(left=stanga) si F( foot=picior)reprezinta prescurtarile unor cuvinte de origine engleza,care arata locul unde se aplica electrodul exploratory. *Derivatiile precordiale sunt derivati unipolare care inregistreaza diferentele de potential din regiunile miocardice situate sub electrodul explorator.Amplitudinea deflexiunilor este mai mare decat in derivatiile membrelor,deoarece electrodul explorator este asezat mai aproape de inima. Punctele de explorare sunt in numar de sase,iar derivatiile primesc ca simbol litera V: V1- extremitatea interna a celui de al IV-lea spatiu intercostals drept; V2-extremitatea interna a celui de al IV-lea spatiu intercostals stang; V3-la jumatatea distantei dintre V2 si V4; V4- in spatiul al V-lea intercostals,pe linia medio-claviculara stanga; V5- in spatiul al V-lea intercostals,pe linia axilara anterioara; V6- in spatiul al V-lea intercostals,pe linia axilara mijlocie. V1 si V2 exploreaza ventriculul drept,V3 si V4 septul interventricular,iar V5 si V6 ventriculul stang.Electrozii sunt fixate de torace cu o curea.Pentru efectuarea electrocardiogramei, asistenta medicala trebuie sa pregateasca bolnavul si aparatul. Bolnavul se afla in decubit dorsal,relaxat fizic si psihic.Temperatura camerei sa fie de cca.20*.Tegumentele vor fi degresate cu alcool,iar electrozii pusi in contact cu membrele pe regiuni neparoase,prin intermediul unor fasii de panza udate su solutie salina ( clorura de sodiu sau bicarbonate de sodiu) . Aparatul se pune in contact cu sursa de curent,se controleaza functionarea,se fixeaza electrozii si se procedeaza la inregistrare. Dupa examen se retrag electrozii si se curata.Pentru fiecare bolnav se noteaza numele,varsta,profesia,diagnosticul clinic,daca a luat medicamente care pot influenta EKG.

Derivatii unipolare ale membrelor se obtin conectand polul pozitiv al

Interpretarea unei electrocardiograme este o problema dificila,care-l priveste pe medic.Totusi,unele notiuni elementare trebuie sa le posede si asistenta.Electrocardiograma normala prezinta o serie de deflexiuni( unde),segmente si intervale.Deflexiunile se numesc P,QRS si T.Segmentele sunt portiuni de traseu cuprinse intre unde: PQ si ST,iar intervalele sunt portiuni de traseu care cuprind unde si segmente P-Q si Q-T. Unda P reprezinta procesul de activare atriala.Are o forma rotunjita si obisnuit este pozitiva.Dureaza 0,08-0,11 si are o amplitudine de 1-2,5mm. Intervalul P-Q sauP-R(dupa cum complexul ventricular incepe cu Q sau R) corespunde activarii atriale si timpului de conducere atrio-ventricular .Dureaza 0,12-0,21.E mai scurt in tahicardie si mai lung in bradicardie. Complexul QRSreprezinta activarea ventriculara.Se mai numeste si faza initiala sau rapida.Prima deflexiune pozitiva desemneaza cu R,iar prima deflexiune negative cu Q.Cand complexulQRS este alcatuit din mai multe deflexiuni,undele positive care urmeaza undei R se noteaza R,R,iar undele negative care urmeaza under se noteaza cu S,S,S.Cand complexulventricular este alcatuit dintr-o singura unda negative,aceasta se noteaza cu QS.Durata complexului este 0,6-0,10 in derivatiile membrelor si de 0,6-0,11 in precordiale.Cand se depasesc aceste valori,exista o tulburare de conducere. Segmentul ST si unda T reprezinta procesul de repolarizare ventriculara. Segmentul ST este deobicei izoelectric si rar denivelat deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice. Unda Tcorespunde retragerii undei de excitatie din ventriculi.Este rotunjita si de obicei pozitiva.Segmentul ST si unda T constituie faza terminala a ventriculogramei.Sfarsitul undei Tmarcheaza sfarsitul sistolei ventriculare,iar intervalul TP reprezinta diastola electrica. Electrocardiograma este o metoda grafica precisa si simpla,care reflecta fidel activitatea miocardului,permitand uneori chiar localizarea leziunii.In practica este foarte utila pentru diagnosticul tulburarilor de ritm,tulburarilor de conducere (blocuri de ramura),hipertrofiilor ventriculare,cardiopatiilor ischemice coronariene,intoxicatiei cu unele droguri.

MANIFESTRILE MECANICE ALE ACTIVITII CARDIACE


Activitatea ciclica, mecanica, a inimii poate fi studiata prin manifestari ca: socul apexian (apexocardiograma), pulsul arterial (sfigmograma), pulsul venos (flebograma). Apexocardiograma este nregistrarea socului apexian, de fapt izbitura musculaturii ventriculului stg. n timpul contractiei, de peretele toracic. Sfigmograma este nregistrarea pulsului arterial. Ciclul cardiac produce n artere modificari de presiune transmise peretilor vasculari sub forma de puls, deci unda de puls nu este nsotita de coloana de snge. Viteza undei pulsatile este de 5-9 m/s, pe cnd viteza coloanei de snge la nivelul aortei este de 0,5 m/s. Pulsul arterial nregistrat pe artera carotida se numeste carotidograma. Flebograma este nregistrarea pulsului venos. Daca flebograma este obtinuta prin nregistrarea pulsului din vena jugulara, se numeste jugulograma.

MANIFESTRI ACUSTICE ALE ACTIVITII CARDIACE


n cursul activitatii mecanice a inimii sunt generate zgomote a caror nregistrare formeaza fonocardiograma. Se descriu 4 zgomote: Zgomotul I (sistolic = 0,08-0,10 s) produs de nchiderea valvulelor atrioventriculare, deschiderea valvulelor sigmoide, ejectia sngelui; focarul optim de auscultatie este n spatiul V intercostal stg. pe linia medioclaviculara. Zgomotul II (diastolic = 0,025-0,050 s) determinat de nchiderea valvulelor sigmoide, iar focarul de auscultatie este spatiul II intercostal, parasternal drept (aorta) si stng (a. pulmonara). Zgomotul III, mai greu decelabil auscultator este produs de deschiderea valvulelor atrioventriculare. Zgomotul IV este inaudibil la normali si coincide cu sistola atriala.

REGLAREA ACTIVITII INIMII


Adaptarea activitatii cardiace la necesitatile de O2 ale organismului impune mentinerea unui debit cardiac adecvat, adica o reglare permanenta a fortei de contractie si frecventei. Aceasta reglare se realizeaza prin mecanisme intrinseci (autoreglare) si extrinseci (neuroreflexe si umorale). Reglarea intrinseca a activitatii cardiace asigura adaptarea cordului la ncarcarea impusa n absenta oricaror influente nervoase si umorale din afara, tn acest mecanisn intervine legea inimii (cresterea lungimii fibrelor miocardice determina cresterea fortei de contractie si debitul cardiac); frecventa (crestcrcn frecventei duce la cresterea fortei de contractie) si temperatura (hipotermia si piroxin reduc forta de contractie). Reglarea extrinseca se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale. Inima este inervata de SNVsimpatic si parasimpatic care influenteaza toate proprietatile inimii. Inervatia simpatica se realizeaza prin cei trei nervi cardiaci - superiori, mijlociu si inferior, originea acestor nervi fiind n neuronii preganglionari din coarnele laterale ale maduvei care sunt sub influenta centrilor cardio-vasculalori din formatia reticulata bulbara si hipotalamus. Simpaticul stimuleaza toate proprietatile inimii, deci are efecte cronotrop, dromotrop, batmotrop si inotrop pozitive. Inervatia parasimpatica este asigurata de cei 2 nervi vagi, ale caror fibre pornesc din nucleul dorsal al vagului din bulb si ajung la inima dupa ce s-au unit cu fibrele simpatice alcatuind trunchiul vago-simpatic ce formeaza plexul cardiac. Vagul inhiba toate proprietatile cardiace, deci are actiuni crono-, dromo-, batmo- si inotrop negative, fiind sistemul de protectie a cordului. Excitarea prelungita a vagului provoaca oprirea inimii, nsa dupa un timp ele reapar, fenomen cunoscut ca scaparea inimii de sub influenta vagului. Att vagul ct si simpaticul se afla ntr-o stare de excitatie continua. Reglarea umorala potenteaza si prelungeste reglarea nervoasa extrinseca prin descarcarea n circulatie a unor substante ce actioneaza pe receptorii membranari din cord:

: - catecolaminele (adrenalina si noradrenalina determina efecte activatoare); 1' ' ' ' insulina are efect inotrop pozitiv; - tiroxina si hormonii corticosuprarenalieni au efecte inotrop pozitive.

CIRCULAIA ARTERIAL
Arterele ca vase ce pleaca de la inima, n functie de predominanta tesutului elustie sau muscular, confera sistemului vascular 2 proprietati: ejasticitatea si eontructilitatea. Khistlcltatea este proprietatea arterelor de a se destinde si a reveni la forma initmlft in lunctie de variatiile de volum si presiune; transforma curgerea sacadata n rmp.nc'ii continua. Conlnictilitatea este capacitatea fibrelor musculare din mezartera de a se eoiilnictn si relaxa sub actiunea diversilor factori, fenomen cunoscut sub numele de vasomotriutate. I'rin vasoconstrictie sau vasodilatatie arteriorala se realizeaza scaderea sau cresterea: tonusului vascular, fluxului sanguin, presiunii arteriale. Arterele ndeplinesc rolul de rezervor amortizor de contractie cardiaca si rol de canale conducatoare ce asigura deplasarea sngelui cu O, de la cord la periferie, ele continnd doar 18% din volumul total de snge. Sngele circula n artere sub o anumita presiune ce se transmite peretilor arteriali, putnd fi masurata ca tensiune arteriala (TA). Presiunea sngelui n artere este determinata de 3 factori: 1. Cardiac - forta de contractie a inimii, frecventa cardiaca si ntoarcerea venoasa sunt factori ce modifica volumul - bataie si implicit presiunea sngelui. 2. Vascular - elasticitatea si motricitatea arterelor determina rezistenta vascu lara, cu valoarea cea mai mare la nivel arteriolar. Vasodilatatia scade rezistenta si deci si TA, iar vasoconstrictia creste rezistenta si TA. 3. Sanguin - care este reprezentat de volumul si viscozitatea sngelui. Volumul sanguin asigura umplerea diastolica si debitul sistolic, mentinnd presiunea arteriala la valori normale. Viscozitatea depinde de elementele figurate si de continutul n proteine al sngelui. Cresterea viscozitatii duce la cresterea TA prin cresterea rezistentei periferice. Rezistenta periferica creste prin scaderea elasticitatii vaselor o data cu vrsta. Vite/.a de circulatie a sngelui n artera (0,5 m/s n aorta) scade lent n vasele mari si intens n arteriolc, ajungnd la 0,5 mm/s, datorita cresterii imense a suprafetei loiale de sectiune si cresterii datorita micsorarii calibrului vaselor. Tensiunea arteriala este deci presiunea exercitata de masa sanguina asupra peretilor arteriali, l .a nivelul arterelor mari si mijlocii, presiunea arteriala are valori de 120 140 nniHg n sistola si 70-90 mmHg n diastola. La nivelul arteriolar presiunea scade la 55 mmHg, iar la capilarul arterial este 30-35 mmHg; n capilarul venos este de 10 12 mmHg si cu valori n scadere n tot teritoriul venos, avnd valori de O sau chiar negative (-2 mmHg) n atriul drept. Presiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrelor.

CIRCULAIA CAPILAR
Capilarele reprezinta zona de schimb ntre snge si plasma interstitiala extracelulara. Capilarele, ce contin aprox. 5% din sngele circulant, avnd dimensiuni foarte mici, realizeaza totusi o suprafata mare de contact (6300 m2 pentru organismul uman) si au densitate mare n organele cu functii importante (ficat, creier - aprox. 1000/mm3) sau n musculatura n activitate (300/mm3 n repaus si aprox. 3000/mm3 n activitate). Capilarele se caracterizeaza si prin fenomenul de vasomotie, adica au capacitatea de a se nchide si deschide ritmic (6-12/min) sub influenta O, si CO 2 din snge si conditionat de tonusul sfincterului precapilar, arteriolei si metarteriolei. Prin peretele capilarelor trec cu usurinta apa cu substantele lipo- si hidro-solubile cu o greutate moleculara sub 5000 daltoni si substantele micromoleculare (electroliti, gaze). Proteinele nu trec din snge n lichidul interstitial. Viteza mica de curgere a sngelui prin capilare (0,5-0,8 mm/s) favorizeaza schimburile nutritive dintre snge si tesuturi, care se fac prin pinocitoza, difuziune si filtrare. Aceste schimburi depind, pe de o parte, de presiunea sngelui (care la capilarul arterial este de 35-36 mmHg iar la capilarul venos de 10-12 mmHg), iar pe clc alta parte, de presiunea coloidosmotica (oncotica) care este de aprox. 28 mmHg n snge si de aprox. 4,5 mmHg n interstitiu (data de proteinele transvazatc). Predominanta presiunii hidrostatice asupra celei oncotice la nivelul capilarului arterial determina trecerea apei si substantelor nutritive din snge n intcrsli|iu, iar la capatul venos, presiunea oncotica mai mare determina trecerea apei si substantelor n snge, din interstitiu. Cresterea presiunii hidrostatice peste normal si scaderea presiunii oncotice determina ramnerea apei n interstitiu, formnd edemele. Circulatia n capilare este influentata de factori tisulari fizici, chimici, termici, de modificarea calibrului capilarelor, de produsii de catabolism.

CIRCULAIA VENOAS
Sngele neoxigenat ncarcat cu substantele rezultate din metabolismul celular este transportat spre inima prin sistemul venos ce depoziteaza cea. 3500 ml snge, venele avnd rol de depozit si rezervor sanguin. Acest rol este ndeplinit datorita distensibilitatii venelor (extensibilitate), proprietate ce se datoreste prezentei fibrelor elastice n venele mari, n locul fibrelor musculare din venele mici. Distensibilitatea venelor este de aprox. 8 ori mai mare dect a arterelor, venele putnd depozita mari cantitati de snge fara modificari ale presiunii venoase. Fibrele musculare netede din venele mici si mijlocii mentin tonusul venos ce tine de contractibilitatea venelor, ce regleaza stagnarea sau lansarea n circulatie a unei cantitati de snge n functie de necesitati. Circulatia sngelui n vene este mult mai lenta dect n artere (vene mari - 10 cm/s, venule - 0,5 mm/s). Cresterea vitezei de la venule la venele mari se datoreste cresterii diametrului vascular si scaderii presiunii intravenoase. Presiunea sngelui n venele periferice este n functie de distanta fata de atriul drept: pentru fiecare centimetru

dedesubtul sau deasupra atriului, presiunea creste sau respectiv scade cu 0,77 mmHg (n ortostatism presiunea venoasa la nivelul gleznei este 85-90 mmHg). Paralel cu cresterea calibrului venelor, scade presiunea, ajungnd la 3-4 mmHg la nivelul venelor mijlocii si valori de O sau negative n atriul drept (n pozitie orizontala). ntoarcerea sngelui venos n atriul drept este asigurata de: - pompa cardiaca: reprezinta principala forta de care depinde ntoarcerea venoasa, avnd rol de pompa aspiratoare prin scadefea presiunii n atriu si ventricule; - aspiratia toracica: mai ales n inspir, presiunea negativa din torace se accentueaza si favorizeaza ntoarcerea sngelui; - forta gravitationala ajuta circulatia n teritoriile situate deasupra nivelului cardiac, iar venele din jumatatea inferioara a corpului prezinta valvule; - contractia musculaturii scheletice mpinge sngele numai n sens centripet spre venele mari si atriul drept.

REGLAREA CIRCULAIEI SNGELUI


Circulatia sngelui n vase este reglata pe cale nervoasa vegetativa si pe cale umorala. Reglarea nervoasa. Sistemul simpatic produce vasoconstrictia arteriolelor, metarteriolelor si sfincterului precapilar, ce contin tesut muscular neted; vaso-dilatatia este produsa de parasimpatic, dar exista si vasodilatatie simpatica (vase coronare si musculatura striata prin receptori P, adrenergici). Vasomotricitatea este controlata de un centru vasomotor bulbar cu 2 arii -una vasoconstrictoare si alta vasodilatatoare. La acest centra vin impulsuri de la zonele reflexogene, sinocarotidiana si endocardoaortica, pe calea nervului carotidian (depresor) ce apartine nervului glosofaringian si nervului Ludwig, ram senzitiv al nervului vag. Zonele reflexogene sunt sensibile la variatiile de presiune, ntindere sau compozitie chimica. Cresterea presiunii sanguine deprima centrii vasomotori determinnd vasodilatatie. Centrii bulbari mentin un tonus vascular permanent. n ceea ce priveste presiunea arteriala, sunt mecanisme depresoare (hipotensive) si presoare (hipertensive). Vasodilatatia cu scaderea rezistentei periferice, si scaderea debitului cardiac produc scaderea tensiunii arteriale. Cele mai importante reflexe depresoare sunt cel aortic si sinocarotidian. Reflexele presoare sunt determinate prin stimularea chemoreceptorilor din zonele reflexogene. Reglarea umorala. Vasodilatatia locala este produsa de CO2, H+ si hipoxie, care n acelasi timp stimuleaza central vasoconstrictor, producnd vasoconstrictie generalizata; histamina produce vasodilatatie cutanata; serotonina produce vasodilatatie cutanata si vasoconstrictie n teritoriul splanhnic; bradikinina este vasodilatatoare; factorii natriuretici atriali (FNA) au actiune vasodilatatoare; acetilcolina produce dilatarea arterelor mici. Vasocontrictia este produsa n primul rnd de catecolamine (noradrenalina si adrenalina) care actioneaza prin receptorii adrenergici. Pe receptorii P2-adrenergici din cord cotecolaminele produc vasodilatatie. Renina, secretata de celulele juxtaglomerulare prin sistemul renina-angio-tensina, produce vasoconstructie cu cresterea tensiunii arteriale. Vasopresina produce vasocontrictie arteriolara.

CIRCULAIA LIMFATIC
Sistemul limfatic reprezinta o cale derivata de drenaj al plasmei interstitiale, capilarele limfatice prelund din interstitiu proteinele, lipidele si chiar corpuri straine si le trec n circulatie. La nivelul ganglionilor limfatici au loc retinerea si distrugerea corpurilor straine (bacterii, celule, virusi) prin reactii de aparare (fagocitoza, anticupogeneza). Prin sistemul limfatic de la nivelul mucoasei gastrointestinale sunt transportate substante nutritive, mai ales grasimi sub forma de chilomicroni. Limfa este o fractie de plasma interstitiala, deci cu o compozitie asemanatoare. Este galbuie, transparenta, saraca n proteine (2%), dar n canalul toracic, post-prandial, cantitatea de proteine poate fi de 60% si lipide 1-2%. Viscozitatea si densitatea (10161023) sunt mai mici dect ale plasmei. Compozitia limfei depinde de locul unde se formeaza. Limfa contine aproape exclusiv limfocite depozitate n ganglionii limfatici care ndeplinesc rol de aparare. Circulatia limfei este determinata de diferenta de presiune dintre lichidul interstitial si venele mari n care se varsa vasele limfatice si este ajutata de contiw|m musculara si de pulsatiile arteriale. n canalul toracic, debitul de formare a limfei este de 100-200 ml/ora, formurcii fiind stimulata de caldura si hiperpnee.

CIRCULAIA PULMONARA
Prin circulatia pulmonara, sngele venos din ventriculul drept ajunge n plamftni, prin ramificarea arterei pulmonare unde sufera procesul de oxigenare dupa care, prin venele pulmonare, ajunge n atriul stng. Circulatia pulmonara (mica circulatie) se deosebeste de circulatia sistemicfl prin: valorile presionale din sistola (22 mmHg), diastola (8 mmHg), arterii pulmonara (13 mmHg); lucrul mecanic efectuat de inima dreapta este de aprox. 5 ori mai mic dect al inimii stngi; debitul ventriculului stng este putin mai mare dect al celui drept; gravitatea influenteaza circulatia pulmonara, apexul pulmonar fiind cel mai putin irigat, n timp ce bazele sunt bine irigate. Circulatia pulmonara este un rezervor de snge ce poate fi mobilizat la nevoie (aprox. 450 ml). Plamnul are o vascularizatie dubla, nutritiva asigurata de vasele bronsice si functionala realizata de circulatia pulmonara, ntre cele 2 sisteme vasculare fiind anastomoze.

CIRCULAIA CORONARIAN
Circulatia coronariana asigura nutritia si irigatia miocardului, prin cele 2 artere coronare, irigarea cordului realizndu-se n diastola. Ciclul irigatiei coronare are o durata de 8 s. Adaptarea la hipoxie se produce prin cresterea debitului sanguin coronarian (n repaus, debitul coronarian = 225-250 ml/min, iar n efortul maxim = 1000-1250 ml/min).

Debitul coronarian depinde de presiunea de perfuzie a coronarelor, contractia sistolica, consumul de Or Consumul de 02 al inimii este de peste 30 ml O 2/min, deci aproape 10% din consumul total al organismului. Circulatia coronara este reglata pe cale nervoasa si umorala. Coronarele sunt inervate de simpaticul toracal si de fibrele parasimpatice vagale. Musculatura neteda din vasele coronare contin multi b-receptori si putini a-receptori. La reglarea circulutici coronariene participa factori metabolici locali, n primul rnd consumul ik: O, al miocardului (deficitul de O2 dilata vasele coronare). (

CIRCULAIA CEREBRAL
Circulatia cerebrala se caracterizeaza printr-o relativa inextensibilitate, pentru ca se petrece ntr-un spatiu delimitat de cutia craniana rigida si de tesutul nervos care este putin comprimabil. Volumul sngelui din vasele cerebrale este influentat de presiunea lichidului cefalorahidian (LCR), astfel nct perturbatiile circulatiei LCR influenteaza circulatia cerebrala. Debitul circulator cerebral este de 750-800 ml/min, iar consumul de O, este de 3 ml/min la 100 g creier. Aportul scazut de oxigen afecteaza scoarta emisferelor cerebrale, ntreruperea circulatiei cerebrale timp de l O-15 s fiind urmata de sincopa. Circulatia cerebrala protejeaza tesutul nervos de influente nocive prin bariera hematoencefalica, ce este formata din endoteliul capilar cu o structura compacta si din prelungirile padocitare ale astrocitelor.

CIRCULAIA SPLENIC
Splina este un rezervor sanguin care expulzeaza sngele prin contractii ritmice, spontane cu o frecventa de 2-5 min. Prin stimulare simpatica, adrenalina si noradrcnalina provoaca splcnocontractie, mobiliznd sngele din sinusurile venoase, fenomen ntlnit n hemoragii.