Universitatea Spiru Haret Facultatea de Geografie ARBORELE DE CAFEA (Cafeierul)

Seceleanu Andreea Mihaela Grupa 104 Geografie

Informatii generale despre arborele de cafea

Arborele de cafea este un arbust din familia rubiaceelor ce creste inalt pana la 5-6 metri, dar in plantatii pomii sunt mentinuti obisnuit la 2-3 m, iar in Brazilia la 4-5 m. Cunoscut si sub numele de aur cafeniu, arborele de cafea este o planta tropical, intalnita la inceput ca planta de cultura doar in zonele tropicale ale lumii vechi africane, de unde s-a extins apoi (relativ recent) si in zonele tropicale ale celorlalte continente, la altitudini cuprinse intre 500 - 1500 m. Este originar din Etiopia, din provincia Kaffa , unde creste si azi in stare spontana, pana la 2500m altitudine. Dupa marturii europene se pare ca descoperirea cafelei - ca planta consumabila, care exercita o actiune deosebita asupra organismului, reducand oboseala si limpezind mintea s-a datorat calugarilor etiopieni, iar dupa cele arabe pastorii ar fi fost cei dintai care si-au dat seama ca boabele de cafea sunt comestibile, avand chiar efecte deosebite asupra organismului uman .

Cerintele plantei

Conditiile de cultura ale arborelui de cafea, care ocupa suprafete intinse pe suprafata globului, depind in primul rand de varietatea cultivata. Arborele de cafea este destul de pretentios la conditiile pedo-climatice. Are nevoie de un sol profund, cu o grosime cat mai mare (10-15 m), in care radacinile plantei pot patrunde la mari adancimi. Prefera solurile vulcanice (din Etiopia, Columbia, Indonezia etc), pe cele de tip terra rosa (din Brazilia, Africa), sau terenurile profunde bogate in humus. Pentru o dezvoltare normala , in conditiile optime, arborele de cafea are nevoie de o temperatura medie anuala de circa 21oC . Temperatura minima la care rezista este in jur de 10 -12oC, iar maxima nu trebuie sa depaseasca 28 - 30oC.

Varietati de cafetieri (arbori de cafea)

In zona tropicala a vestului Africii, la marginea dinspre padurea ecuatoriala umeda, inca mai cresc spontan, sub forma de copaci sau arbusti relativ mici si vesnic verzi, trei specii de arbori de cafea: COFEEA LIBERICA, originara din Angola si de pe coasta Guineei, ce urca pana la 500 800 m altitudine, care pana la sfarsitul secolului XIX era specia cea mai cultivata. Datorita continutului mai redus de cofeina, de 1,2 1,3% - ea a fost inlocuita cu coffea arabica. COFFEA CANNEPHORA, originara din Africa Ecuatoriala, care a dat cafeaua robusta. ARBORELE DE CAFEA DIN BAZINUL CONGO, reprezentat prin COFFEA EXCELSA si COFFEA CONGENSIS.

Coffea liberica

Coffea cannephora

1.

2.

Coffea excelsa

3.

Inmultirea arborelui de cafea

Inmultirea arborelui de cafea, in cazul culturilor intensive, se face prin semanarea semintelor in rasadnite, de unde dupa 6 luni - sunt mutate in pepiniere, unde se ingrijesc timp de un an si jumatate, pana ating circa 0,5m. De aici puietii sunt dusi in plantatii, unde se planteaza in randuri distantate cu 4 metri. Pentru a feri plantatiile tinere de arsita daunatoare a soarelui tropical, in asociatie cu arborii de cafea se mai planteaza in culturi arbori cu frunze mari, de preferinta bananieri, care cresc mai repede si pot oferi protectie prin umbra lor. Pe rod intra dupa 5 ani.

Recoltarea
Din florile albe, mici, mirositoare grupate in inflorescenta la nodurile ramurilor si la subtioara frunzelor opuse rezulta cirese (fructul care este o drupa, la inceput verde, apoi rosie si violeta), care cresc in manunchiuri ca si ciresele. Fiecare cireasa (fruct) are in mijloc doi samburi (doua boabe) alaturati cu partea lor plata. Culesul, care tine intre trei si sase luni, se face in fiecare tara cultivatoare in jurul unor date fixe. In cazul cafelei arabice recoltatul se face o data pe an, cand se culeg toate boabele (coapte, semicoapte sau verzi), in timp ce cafeaua liberica fructifica continuu, necesitand recoltarea in mai multe reprize. Un pom matur da circa 2000 de cirese, din care rezulta in jur de 500 gr de boabe verzi de cafea. Operatiunea urmatoare recoltatului este depulparea, care se face mecanic, iar apoi fermentarea, spalarea, uscarea, decorticarea, lustruirea si sortarea. Depulparea se poate face pe doua cai: una umeda, acolo unde se gaseste apa suficienta si alta uscata, in lipsa apei. In prelucrarea uscata, practicata mai ales in Brazilia, boabele coapte se separa de cele imature sau uscate, se pun la uscat, dupa care mecanic- se face inlaturarea pulpei uscate si decorticarea. In acest caz cafeaua este mai aromata, cu un gust special, apreciata in comertul mondial.

Suprafata mondiala cultivata

Suprafata mondiala cultivata cu cafea a atins in anul 1996 circa 10,7 milioane hectare, inregistrand o crestere relativ redusa fata de 1972 (doar 14,2%), cresterea populatiei fiind chiar si mai mica, de numai 13,2%. De remarcat ca randamentul la hectar a ramas aproape neschimbat : 514kg/ha in anul 1972 si 518 kg/ha in 1996. (grafic slide 8) Fata de randamentul mediu mondial de 518kg/ha, pe glob exista diferentieri foarte mari, de la circa 117 kg/ha cafea verde in Coasta de Fildes, sau in jur de 240 kg/ha in Camerun sau Congo, la peste 2000 kg/ha in China. (graficul alaturat) Marile tari producatoare si-au creat institute de cercetare si statiuniexperimentale care sa asigure imbunatatirea calitatii si cantitatii produselor, combaterea daunatorilor etc.

Grafic Randament diferentieri

2500 2000 1500 1000 500 0

Grafic - Suprafata mondiala cultivata

518 kg/ha in anul 1966 514 kg/ha in anul 1972

Productia mondiala
Productia mondiala de cafea verde a fost in 1996 de 5,555 mii tone, din care zonele tropicale americane detin 60,0% (38,4% America de Sud si 21,6% America Centrala), fiind urmate de Africa si Asia cu valori foarte apropiate (19,6 % si respectiv 19,4%) si Oceania cu numai 1%. (grafic slide 10) Pe tari producatoare se impune Brazilia, urmata de Columbia, Mexic, Indonezia, Vietnam, Etiopia, Uganda, Guatemala, India, Coasta de Fildes etc. In AMERICA DE SUD, Brazilia este cea mai mare producatore decafea a lumii care, desi are un randament mediu scazut, in jurul celui mondial, a obtinut o productie de 1,170 mii tone, de pe o suprafata de 2036 mii hectare (19% din total cultivat). Aici cafeaua a devenit o monocultura, sensibila la conditiile pedoclimatice, dar si la conjunctura. Cele mai intinse plantatii se gasesc in Sao Paolo, Rio de Janeiro, Parana, Minas si Gerais. Se observa o deplasare a culturilor catre limita termica sudica, de pe cursul mijlociu al Amazonului spre Parana. Columbia, care da mai mult de jumatate din productia Braziliei este al doilea producator mondial. Aici cafeaua se cultiva de la 900 m altitudine pana la aproape 2000 m, ocupand ambii versanti ai Cordilierilor Centrali si mai putin versantii vestici ai Cordilierilor Orientali si ai Sierrei Nevada de Santa Marta.

Grafic - Productia pe continente Cafeaua (1996)

Africa 20% America de Nord si Centrala 22% America de Sud 38% Asia 19% Oceania 1%

In AMERICA CENTRALA si DE NORD, care este a doua regiune importanta de cultura a cafelei pe glob, productii mari dau Mexic (368 mii tone), Guatemala (216 mii tone), Honduras, Salvador si Costa Rica cu o productie anuala intre 143-153 mii tone. AFRICA, considerata patria cafelei, a fost pana la al doilea razboi mondial producatore de cafea neinsemnata. Africa produce mai ales cafea robusta , care se preteaza mai bine la fabricarea cafelei solubile, iar arborii ei sunt rezistenti la rugina cafelei care a produs mari pagube culturilor . Principalele producatore sunt: Etiopia (246 mii tone), unde prima regiune de cultura este Kaffa, care furnizeaza circa 1/3 din productie, urmata de provinciile Sidamo Wollega, Ilubabor. Dupa recoltare sunt clasate in diferite categorii comerciale dupa aroma, gust si metode de preparare, Uganda (220 mii tone), care in ultimele decenii si-a sporit considerabil productia, Coasta de Fildes (165 mii tone), Kenya (80 mii tone), Camerun, R. Congo, Madagascar etc. In ASIA prima zona a fost Arabia, iar cafeaua Mocca este si azi foarte cunoscuta si apreciata de consumatori. Indonezia se situeaza pe locul patru pe glob, urmata de Vietnam (253 mii tone), India (205 mii tone), Filipine (156 mii tone) etc.

Grafic - Principalele tari producatoare

Mii tone
1400 1200 1000 800 600 400 200 0

Cultura arborelui de cafea harta prelucrata

Comertul
Comertul cu cafea a capatat importanta abia dupa 1833, cand Brazilia a transportat in Europa in Europa si America de Nord circa 1 milion de saci de cafea, pentru ca in 1860 sa se ajunga la 3 milioane de saci (un sac = circa 60 kg), iar in 1899 la 10 milioane de saci. Cea mai mare exportatoare a fost, in 1996, America de Sud (31% din total export mondial), urmata de America Centrala si de Nord (21%), Africa (18,9%), Asia (17,4%), Oceania (1,4), la care adaugam si Europa care participa la exportul mondial cu 9,3% din total, dar acest export reprezinta, de fapt, 16% din importurile realizate din tarile producatoare. Principalele tari profilate pe export sunt Brazilia (778,7 mii tone), Columbia (600,7 mii tone), Indonezia (366,6 mii tone), Uganda(278,7 mii tone), Mexic (263,9 mii tone), Guatemala (241,6 mii tone), Vietnam (228 mii tone), Costa Rica, India, Coasta de Fildes, Salvador, Honduras, Kenya, Etiopia etc

Inlocuitori ai cafelei
In decursul secolelor , oamenii au cautat si uneori plante care sa poata inlocui cafeaua. Exista in Africa circa 40 de specii de arbori de cafea salbatici, ale caror boabe sunt lipsite de cofeina, au un gust foarte amar care n-a putut fi diminuat, din care se prepara insa cafea decofeinizata prin procedee chimice, numita cafea Sauka. In mod imprpriu se numesc inlocuitori ai cafelei si : - Cicoarea (Cichorium intybus) din familia compozitelor, care este o planta perena a climatului temperat, se cultiva pentru radacinile sale care prajite si macinate sunt folosite, la prepararea unui inlocuitor. - Cicoarea de gradina (Cichorium andivia) se cultiva pentru frunzele sale, care se folosesc ca salata de andive consumata mai ales in Franta.

Fisa biografica
Melinda Candea si Constantin Isbasoiu Geografia agriculturii cultura plantelor pe glob (Editura Universitatii din Bucuresti 1999) Introducere Partea intai . Factori de favorabilitate si restrictivitate in dezvoltarea agriculturii 1. Conditiile naturale si agricultura 2. Premisele social-economice ale dezvoltarii agriculturii 3. Intensivizarea si modernizarea agriculturii 4. Spatiul agrar cu privire speciala asupra terenului cultivat Partea a doua . Cultura plantelor de pe glob 1. Originea plantelor de cultura 2. Plante alimentare 3. Cultura plantelor industriale 4. Plante stupefiante si halucinoase 5. Peisaje agricole Bibliografie : BOESCH H. (1964), A geography of world economy, Van Nostrand, Princeton. MOLNAR E. (1973 -1974), Tipuri si regiuni agricole pe glob, Terra , nr4/1973 si nr1/1974, Bucuresti Poze : www.google.com