Sunteți pe pagina 1din 15

Ministerul Educaiei a Republicii Moldova Universitatea de Stat Republica Moldova Facultatea de Drept

Referat
La disciplina: Logica juridic Tema: Importana Logicii Juridice pentru activitatea raional n Drept.

Profesor: Poalelungi Parascovia

A realizat studentul anului I, Grupa 117 Mustea Grigore

Chiinu 2012

Planul
Introducere__________________________________________________________________3 I. II. III. Definiia i conceptul Logicii juridice____________________________________4 Obiectul i problematica Logicii juridice__________________________________8 Metodele rationamentului juridic: inductie, deductie, analiza, sinteza, utilizarea procedeelor logicii formale in cadrul gindirii juridice._______________________10 Concluzie___________________________________________________________________14 Bibliografie__________________________________________________________________15

Introducere
Logica Juridica - Aceast lupt continu a omului cu natura, cu viaa, cu semenii si, chiar cu el nsui, s-a purtat nu numai cu mijloace fizice, ci i cu instrumentul cel mai de pre care-i sttea mereu la dispoziie, tcut dar de o for nc inimaginabil la nceputuri: propria lui minte. Actul de natere propriu-zis al logicii juridice s-a nregistrat n momentul n care s-a comis i prima abatere de la lege, care a necesitat i prima cerere de socoteal, dar i prima dare de socoteal. Raiunea i-a dezvluit astfel i perversitatea, capacitatea ei de-a se ntoarce mpotriva ei nsei: raiunii respectrii unei anumite ordini n viaa n comun a oamenilor i s-a contrapus raiunea nclcrii acestei ordini. Astfel, logica s-a depit pe ea nsi... Actualitatea aceste-i teme reiese din simplu fapt c suntem studeni la facultatea de Drept, ca viitori juriti suntem datori s nvm a gndi raional asupra lucrurilor ce ne nconjoar. Fiind acceptat faptul ca dreptul este un sistem de norme, atunci acesta ca oricare alt sistem trebuie abordat si dintr-o perspectiv logic. n spatele persoanei n drept se afl omul care, n calitate de individ, i aproprie socialul prin normativitatea juridic; n spatele acestei normativiti se afl i asimilarea ctigurilor cognitive venite dinspre tiinele preocupate nemijlocit de om, printre care logica (nefiind tiin, n neleseul tradiional, ci mai mult dect tiin), i aproprie raionalul prin normativitatea logic. Dac logica este instrumentul oricrei tiine, atunci trebuie s fie i instrumentul tiinelor juridice. Dac ne ntrebm cu privire la existena unei logici proprii a dreptului, atunci trebuie s presupunem existena unei ordini raionale specifice a dreptului, ce ar putea fi explicat cu metoda logicii adecvate acestei ordini.

I.Definiia i conceptul de Logic


Termenul Logica" provine de la grecescul logos" care nseamna cuvant, gnd, vorbire, raiune. Limbile europene l-au preluat prin intermediul limbii latine. Se pare c pentru prima dat denumirea logic a fost folosit de ctre Alexandru din Afrodisia (sec. III). nsui Aristotel, considerat intemeietorul tiinei logicii, nu a folosit cuvntul logic" pentru a o desemna. n celebra sa lucrare Organon", valabil ntru totul i azi, sensurile i semnificaiile logicii se dezvluie treptat pe o paleta de sensuri i nuane impresionabile. Dac lum cunoscutul Dicionar de logic" al logicianului romn Gheorghe Enescu (unicul n ,literatura romn de specialitate), vom remarca nu mai puin de 41 de sintagme n care este angajat termenul logic", n afar de termenul generic propriu-zis. Logica aa cum era neleas ntr-un sens strict al cuvntului se considera c lucreaz numai cu propoziii adevrate sau false i uneori cu cele a cror valoare de adevr este nesigur (probabil adevrate sau probabil false). Logica secolului XX se va orienta ns i asupra unor raionamente cu propoziii crora nu le putem stabili valoarea de adevr. Acestea sunt normele i ntrebrile, despre care nu avem cum s stabilim dac sunt adevrate sau false (logica deontic i logica ntrebrilor erotetica -). Dac ar trebui s definim ct mai general aceast disciplin, logica ar fi studiul legilor formale ale raionrii, legi apte s ne duc de la propoziii adevrate numai la propoziii adevrate, iar ntr-un sens mai larg de la propoziii adevrate la propoziii probabil adevrate. De aceea, logicianul romn Gheorghe Enescu considera c : A gndi logic nseamn pur i simplu a gndi conform cu regulile definiiei, clasificrii i raionamentului, a argumenta, a demonstra pe baza acestor reguli. (Tratat de logic). Ca n orice domeniu i domeniul logicii juridice cunoate abordri att pro ct i contra. Astfel, n secolul al XIX-lea putem ntlni opinia lui Trendelenburg, care spunea c : logica nu devine att de practic i de o importan att de crucial ca n drept.(Ilmar Tammelo, Domeniul i semnificaia logicii juridice, n Logica i dreptul. Culegere de traduceri). n aceeai not favorabil logicii ntlnim i citatele din opera lui Julius Stone (analiza logic este un ingredient indispensabil att al educaiei juridice, ct i al practicii juridice) ct i din lucrrile lui sir George W. Paton ( ideea c s-ar putea ajunge la cea mai bun lege fr o utilizare adecvat a logicii este pur i simplu un nonsens).
4

Logica studiaz argumentele (definite ca o mulime de propoziii, dintre care unele sunt propoziii de baz i se numesc premise, pe ele sprijinindu-se o alt propoziie denumit concluzie), cu scopul de a diferenia ntre: ARGUMENTE:
1. DEDUCTIVE: VALIDE: CONCLUDENTE NECONCLUDENTE NEVALIDE 2. INDUCTIVE: PUTERNICE: CONFIRMATOARE NECONFIRMATOARE SLABE

Logica clasic opereaz cu propoziii a cror valoare de adevr este doar adevrat i fals, de aceea se mai numete i bivalent. Logica contemporan opernd cu mai mult de dou valori de adevr este polivalent (de exemplu, logica trivalent care opereaz cu adevrul, falsul i indeterminatul). n cazul argumentelor deductive, concluzia decurge cu necesitate din premise, sau altfel spus ea nu aduce nimic nou ca informaie, dect au spus deja premisele. Argumentele inductive se difereniaz de primele prin aceea c, despre concluzia lor se spune c decurge doar n mod probabil din premise, ea fiind mult mai general. Un argument deductiv valid este acela n care dac s-a stabilit c premisele sunt adevrate, atunci i concluzia este cu necesitate adevrat, pe cnd ntr-un argument deductiv nevalid premisele s-ar putea s fie adevrate iar concluzia fals. Argumentul concludent este un argument valid, care are n plus premisele adevrate, iar dac nu ar ndeplini una dintre aceste dou condiii (fie ar fi nevalid, fie nu ar avea premisele adevrate) atunci s-ar numi neconcludent. In ceea ce privete argumentul inductiv puternic, acesta este cel a crui concluzie decurge cu necesitate mare din premise (dac premisele ar fi adevrate, atunci concluzia ar fi cu
5

probabilitate mare adevrat), iar la cel inductiv slab concluzia decurge cu probabilitate mic din premise (dac premisele ar fi adevrate, atunci s-ar putea ca propoziia final, concluzia, s fie fals). Argumentul confirmator este un argument puternic cu premise adevrate, urmnd ca i n cazul celor neconcludente, dac cel puin una dintre aceste dou condiii nu este ndeplinit (fie nu este puternic, fie nu are premise adevrate) s se numeasc neconfirmator. Condiiile fundamentale de raionalitate (sau principiile logice): 1) principiul identitii: n acelai timp i sub acelai raport, orice idee sau form logic (noiune, propoziie logic, ipotez) este identic cu sine; De ce este important acest principiu? Pentru c el ne arat cum s folosim omonimele i sinonimele, n aa fel nct la sfritul unei judeci s evitm sofismele. Un acelai cuvnt poate exprima sensuri diferite dei este scris la fel (lac ap stttoare, lac preparat chimic), cum este cazul n omonimie. De asemenea, aceeai noiune este exprimat prin cuvinte diferite, cum este cazul sinonimiei. Folosind ntr-o argumentare acelai cuvnt mai nti cu un neles, iar mai trziu cu un alt neles se va nclca principiul identitii i vom ajunge la concluzii false din premise adevrate. (Petre Botezatu, Introducere n logic). 2) principiul noncontradiciei: ntr-un context de analizat, este imposibil ca o propoziie s fie i adevrat i fals; 3) principiul terului exclus: ntr-un context dat, o propoziie este sau adevrat sau fals, a treia posibilitate este exclus; 4) principiul raiunii suficiente este legat direct de procesul de argumentare si ne

spune ca pentru orice lucrupe care il afirmam trebuie sa avem un temei sufucient si necesar. In logica exista patru tipuri de temeiuri: - necesar, dar nu si suficient; - suficient, dar nu si necesar; - suficient si necesar; - nici necesar, nici suficient.
6

A vorbi despre un argument c este logic corect nseamn a spune cu alte cuvinte c este valid. De pild: despre o lege sau un articol de lege se poate vorbi c este valid, adic este n vigoare; o lege poate fi valid pentru c se aplic ntr-un caz clar precizat; dou legi sunt reciproc valide n raport cu o anumit spe dac ele nu ndeamn la comportamente care se exclud reciproc. LOGICA NORMELOR JURIDICE Analiza propoziiilor care introduc norme, reguli, instruciuni, a debutat n 1951, cnd G.H.Von Wright a publicat articolul Deontic Logic, un adevrat certificat de natere al logicii deontice, aa cum mai este numit logica normelor.Propoziiilor normative le sunt proprii n general funcia direcionar-sugeratoare a limbajului, adic cea care orienteaz, direcioneaz sau avertizeaz. Spre deosebire de propoziiile cognitive, deja amintite, cele normative nu pot primi valoare de adevr, pentru c nu dein funcia informativ a limbajului. Structura logic a normelor cuprinde apte componente, dintre care trei se consider c alctuiesc nucleul normei (caracterul normei, coninutul normei i condiia de aplicare a normei), celelalte elemente fiind autoritatea normativ, subiectul normei, ocazia i sanciunea. Dac autoritatea normativ (sau cea care instituie norma) i subiectul normei (al crui comportament l reglementeaz autoritatea) sunt mult mai cunoscute, despre caracterul normei se poate spune c acesta este dat de faptul c ea poate obliga, interzice sau permite. Coninutul normei este acea stare de lucruri prevzut n norm, a crei realizare este sau nu permis. Condiia de aplicare a normei se refer la cum i la ce trebuie s fac subiectul pentru a se conforma normei. Ocazia apare att n legtur cu timpul, ct i cu spaiul specificate n textul normei. Sanciunea este cea care oblig fptaul la repararea daunelor.(1)

II.

Obiectul i problematica Logicii juridice

Ce nseamna a gndi, a rationa (corect) ? nsemna a corela informatii, a pune n relatie (legatura) doua sau mai multe judecati pentru a obtine o judecata noua. Cu alte cuvinte, a rationa, a face rationamente, nseamna a deriva o noua judecata (concluzie) n baza unor judecati anterioare (premise). Logica este stiinta formelor gndirii corecte. Analiznd structura rationamentelor exemplificate anterior, observam ca ele se compun din judecati sau propozitii, iar acestea la rndul lor sunt alcatuite din termeni sau notiuni. Notiunea (termenul), propozitia (judecata) si rationamentul (inferenta) sunt formele logice fundamentale ale caror conditii de adevar formal sunt analizate de gndirea care se gndeste pe sine ca gndire. Problematica logicii s-a largit si diferentiat pe parcursul istoriei. ntruct n unele rationamente gradul de generalitate al concluziei nu l depaseste pe cel al premiselor- cazul rationamentelor deductive, avem de-a face cu o logica deductiva, sau logica rationamentelor certe, din care a evoluat logica matematica. n cazul rationamentelor n care generalitatea concluziei depaseste gradul de generalitate al premiselor, vorbim de logica inductiva, sau logica rationamentelor probabile, din care a evoluat logica stiintei. Pentru cazul rationamentelor practice avem de-a face cu logici speciale, cum sunt logica ntrebarilor sau erotetica, logica deontica, logica juridica s.a. n spatele persoanei n drept se afl omul care, n calitate de individ, i aproprie socialul prin normativitatea juridic; n spatele acestei normativiti se afl i asimilarea ctigurilor cognitive venite dinspre tiinele preocupate nemijlocit de om, printre care logica (nefiind tiin, n neleseul tradiional, ci mai mult dect tiin), i aproprie raionalul prin normativitatea logic. Dac logica este instrumentul oricrei tiine, atunci trebuie s fie i instrumentul tiinelor juridice. Dac ne ntrebm cu privire la existena unei logici proprii a dreptului, atunci trebuie s presupunem existena unei ordini raionale specifice a dreptului, ce ar putea fi explicat cu metoda logicii adecvate acestei ordini. Dac ne ntrebm ns cu privire la existena unei logici particulare a tiinelor juridice, prin care s se explice realitatea juridic, atunci rspunsul se complic: n cazul n care acceptm c realitatea juridic are forma logic a ordinii, ntlnit i n alte domenii de realitate (natural sau social), rezult c nu exist o metod logic particular a tiinelor juridice; n cazul n care realitatea juridic nu are forma logic a ordinii din celelalte domenii i niveluri de realitate, rezult c exist o metod logic particular a tiinelor juridice.
8

De aici, mai departe, se produce ns i prima ruptur ntre logic i juridic: principiile sunt necesare i suficiente n ntemeierea realitii logice (gndirea logic) ct i a realitii juridice (reglementarea normat a relaiilor i comportamentelor umane), dar axiomele i postulatele sunt numai convenii suficiente n ntemeierea unui sistem de gndire avnd ca obiect fenomenul gndirii logice, ceea ce nu mai este i cazul sistemului de gndire juridic avnd ca obiect fenomenul juridic. Cci nu exist fapte juridice, ci semnificaii juridice ale faptelor sociale, semnificaii ce se constituie pe temeiul unor norme juridice, norme ce nu se mai pot ntemeia pe axiome i postulate convenionale i, deci, suficiente dar nu i necesare. Numai logica are privilegiul acestei triple reflexiviti: de a fi propriul su obiect, propriul su sistem de gndire a propriului obiect i propriul su mod de teoretizare i exprimare a gndirii de sine. Pentru juriti este mai greu s justifice raionalitatea obligaiilor, permisiunilor i interdiciilor, faptul c spaiul valorilor interiorizate formeaz o unitate asumat de subiect iar spaiul valorilor juridice, consacrate de o autoritate exterioar individului, formeaz o unitate de conformare. Dreptul nu cere nimnui s-i asume, ci s se conformeze. Logica i matematica s-au preocupat ntotdeauna de modul n care funcioneaz gndirea atunci cnd trebuie s-i reprezinte propriile structuri fundamentale, respectiv, structurile reale i posibile a tot ce exist sau poate fi conceput. Prima este aplecarea gndirii asupra ei nsei, cea de-a doua este deschiderea gndirii spre exteriorul real i posibil. Pentru logic i matematic structurile crono-topice se suspend, n sensul c nu intereseaz momentul, locul sau coninutul concret a ceea ce se gndete, n calitate de condiii prealabile.(2)

III. Metodele rationamentului juridic: inductie, deductie, analiza, sinteza, utilizarea procedeelor logicii formale si a silogismului in cadrul gindirii juridice.
Sistemul juridic ca oricare alt sistem poseda anumite proprietati logice esentiale. Este vorba de completitudinea sistemului juridic, determinata de capacitatea acestuia de a da o solutie oricarei probleme juridice, adica de a determina consecintele juridice ale oricarui fapt, si consistenta unui sistem juridic determinata de compatibilitatea normelor sale, de lipsa contradictiilor din interiorul sau. Pe linga proprietatile logice ale sistemului juridic exista numeroase ratiuni care justifica utilitatea logicii in drept, zic autorii lucrarii Logica juridica. caracterul rational al legii; orientarea activitatiii legislative in conformitate cu un model rational; caracterul logic al elaborarii legii; caracterul logic al activitatii de aplicare a dreptului.

De asemenea, importanta este utilizarea metodelor rationamentului (inductia, deductia, analiza, sinteza etc.) care foarte clar explica modul de utilizare a acestuia, utilitatea, regulile logice de folosire si aplicare. Rationamentul are doua cai de realizare: - de la particular la general (inductie); - de la general la particular (deductie, demonstrare, silogism). Rationamentul juridic este mentionat ex lege, in materie de prezumtii care autorizeaza pe judecator sa traga consecinte de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, la fel cum legea le trage in anumite imprejurari, zic Gh. Mateuti si Ar. Mihaila. Acest gen de rationament juridic se numeste deductie, pentru ca in acest domeniu al aplicarii dreptului, inferenta interpretului si a legiuitorului porneste de la o universala, care in genere este: din anumite comportamente, din anumite semne exterioare, urme si indicii, se impune in lipsa probelor directe, sa se traga anumite concluzii (Bonnier). Astfel, rationamentul este actul prin care determinam valoarea de adevar a unei judecati cu ajutorul altor judecati. Rationamentul este ansamblul de judecati dintre care una, numita concluzie, este sustinuta de celelalte numite premise. Analiza este operatia logica prin care se construieste din termenul care se refera la un intreg multimea termenilor care se refera la partile sale, spre exemplu, proprietatea se descompune in
10

trei termeni: dreptul de a folosi (usus), dreptul de a avea (fructus) si dreptul de a dispune (abusus). Analiza logica este utila si in inlaturarea erorilor logice ale limbajului si in reconstruirea discursului conform succesiunii logice corecte. La fel analiza logica a limbajului juridic poate fi facuta si dintro perspectiva semiotica. Un alt mediu de utilizare a analizei este ancheta. in procesul cunoasterii prin anchete judiciare, avem in permanenta in fata doua persoane: anchetatorul care trebuie sa stabileasca imprejurarile in care sau savirsit anumite fapte cu caracter juridic si cel chemat sa raspunda la intrebari si sa dezvaluie datele cunoscute de el in mod corect. Asadar, solicitarea unei persoane de a da un raspuns intr-un domeniu de interes cun este ancheta judiciara contine doua elemente: cel solicitat este presupus depozitar de date utile cunoasterii in sectorul respectiv; dialogul este organizat de anchetator in baza ideii de contributie cu informatii utile pe care unele persoane trebuie sa le furnizeze. La fel anchetatorul bineficiaza atit de prerogative de autoritate, dar si de faptul ca are la indemina primele informatii obisnute de organele de ordine, precum si un personal specializat, prin intermediul caruia procedeaza la investigasii si da curs directiei de ancheta.si in acest cadru este importanta utilizarea analizei raportata la corelatia intrebare/raspuns. Caci uneori imaginile formate in gindirea celui care intreaba si a celui care ofera raspunsuri pot sa fie apropiate, oferind si asigurind cunoasterea, sau poate fi situatia cind avem decalaje mari intre scopul urmarit de cel care ancheteaza si cel care ofera raspunsuriBinomul intrebare/raspuns contine trei elemente: Presupozitia, inclusa in intrebare sub forma de asertiune, dispuse intro ordine bine determinata; Imperativul juridic, ca element care provoaca raspunsul la intrebare si care trebuie sa satisfaca cerinta stabilirii adevarului juridic; Raspunsul la intrebare, care este chemat sa inlocuiasca necunoscuta x sau sa-i limiteze domeniul de aplicare. Prin intermediul acestor trei elemente este posibila trecerea la o alta presupozitie, prin care se obtin noi cunostinte. In orice situatie sunt posibile erorile si atunci este si devine utila analiza asupra corelatiei intrebare/raspuns. Sinteza este operatia logica prin care din multimea termenilor care se refera la partile unui intreg se construieste termenul care se refera la intreg . Intrucit formeaza un cuplu reversibil cu

11

analiza, exemplul se construieste invers. Din exemplul anterior, din cazul analizei, termenii usus, fructus si abusus se formeaza proprietatea. Analiza si sinteza sunt foarte apropiate si modul in care acestea se realizeaza este un proces invers, adica analiza este inversa sistezei, iar sinteza analiyei. Conditiile logice ale analizei si sintezei sunt comune, acestea trebuie sa se realizeze in baza unui criteriu unic, operatia sa fie completa, adica sa includa toate elementele componente, si termenii sintezei si analizei sa excluda intre ei. Principiile logicii clasice (identitatea, noncontradictia, tertiul exclus, principiul ratiunii suficiente) cele ale logicii diontice (principiul permisiunii, al distributiei deontice, principiul contingentei deontice) cit si cele ale logicii juridice (principiul suprematiei legii, principiul corelatiei drept - obligatie, principiul respectarii drepturilor omului) au determinat manifestari diferite ale gindirii umane si modele variate de rationamente, cum ar fi deductia, inductia, implicatia argumentativa, etc. Activitatea juristului permite utilizarea acestor categorii de rationamente frecvent si fara dificultati. Astfel, deductia, care mai este numita silogism argumentativ este o constructie logica prin intermediul careia un termen mediu de factura universala, continut intr-o judecata de predictie si o alta judecata de predictie, ambele adevarate , realizeaza trecerea spre o concluzie valida de tip particular. In materie juridica, caracterul universal al judecatii din premisa majora este, in general reprezentat de norma de drep la care se face referire, iar caracterul afirmativ al unei premise continind judecata de predictie este reprezentat de conditia, calitatea sau proprietatea pe care o exprima fapta savirsita de agent sau starea in care se afla.(4) Aulis Aarnio considera ca decizia judiciara poate sa fie motivata in trei moduri: justificarea deciziei inceputul justificarii este intotdeauna rezultatul sau concluzia judecatorului. Incepind cu concluzia este prezentata argumentatia care probeaza ca aceasta concluzie este adevarata. Argumentele trebuie sa dovedeasca concordanta deciziei cu legea sau ordinea legala. Justificarea poate avea un aspect logic si unul psihologic. Din punct de vedere psihologic, cind mijloacele logice de probatiune nu sunt suficiente trebuie sa se dovedeasca concordanta dintre psihologia individului in cauza si faptele de care este acuzat (ex. o persoana care a avut dese iesiri violente poate fi mai degraba banuita ca ar fi vinovata de o crima decit alta care nu sa manifestat niciodata astfel). In cea ce priveste justificarea logica, nu avem o opinie unica asupra procedeelor ce trebuiesc folosite. Unii spun ca putem obtine rezultate cu ajutorul silogismului si
12

analogiei, altii mentioneaza doar analogia, a treia categorie considera ca judecatorul trebuie sa foloseasca inductia. descrierea euristica a procesului de elaborare a deciziei - incearca sa indice calea care a determinat luarea unei decizii. Judecatorul arata care au fost alternativele si de ce a considerat-o pe cea finala mai plauzibila. El compara argumentele si folosind silogisme isi justifica decizia; explicatia intentionala a actului de luare a deciziei - ia in calcul faptul ca luarea deciziei de catre judecator este un fapt/comportament uman care poate fi justificat sub doua aspecte: 1. din perspectiva unui set de valori proprii care il determina pe acesta sa opteze pentru decizia respectiva, 2. comportamentul judecatorului este explicat in baza legaturilor sale sociale, a nevoilor societatii in care traieste, a valorilor dominante in comunitatea pe care o slujeste.(3)

13

Concluzie
Procesul complex al gndirii logice efective, apoi, al cunoaterii legilor sale obiective, tot prin gndire, al reprezentrii acestora, n cadrul gndirii, prin intermediul limbajului, este o condiie sine qua non pentru omul de tiin contemporan, sau pur i simplu, pentru un om cu adevrat instruit. Aa cum a fost, de fapt, pentru orice demn reprezentant al speciei homo sapiens, de-a lungul istoriei, dac a avut pretenia de a se insera, n condiii de normalitate, n viaa social. Cei care trateaz fundamentele dreptului recunosc deschis c o cercetare a raportului juridic i a rspunderii juridice ar rmne nemplinit fr o abordare a problematicii logicii juridice. Cei care abordeaz teoria general a dreptului ca tiin-sistem al tiinelor juridice (ce comport tiine generale, particulare i tehnico/aplicabile viznd universul juridic), includ logica juridic n zona tehnico-aplicabilului juridic. Cei care construiesc o filosofie a dreptului susin, la modul cel mai hotrt, c, prin ignorarea instrumentului logic, gndirea juridic risc o scufundare n labirintul meteugrescului, la fel cum gndirea geometric s-ar pierde n aproximri comode. Sufletului ii este propriu logosul, care se mareste pe el insusi". lata o afirmatie stranie, enuntata acum doua milenii si jumatate de catre obscurul din Efes" - Heraclit. Peste timpuri, Hegel va spune ca istoria logicii nu a fost scrisa. Aceasta ar fi istoria intregii cunoasteri in toata amploarea ei". Iar astazi, reputatul si regretatul logician roman Petre Botezatu afirma pe buna dreptate ca intram intr-o era logica". Paradoxal, dar tocmai logica disciplina ce are, printre altele, si sarcina de a stabili ce este si cum se construieste o definitie corecta - nu este capabila sa-si elaboreze propria sa definitie, unanim acceptata de logicieni.

14

Bibliografie
(1) www.Referat.ro (2) www.scritube.com (3) www.scritube.com (4) Brndua Gorea : Logica Juridic, editura Zethus

15