Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.a). pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. Articolul 4. Articolul 5. 2 . b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. în mod obligatoriu. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. (2) În cazul bolii profesionale. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. pe durata mandatului. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. Articolul 6. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. în bază de contract individual de muncă. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. cu acte medicale eliberate în mod legal. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Articolul 3. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate.

exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie. . 3 . Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani.186-XVI din 10 iulie 2008. 2. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. la persoane fizice care angajează salariaţi. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. . precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. instituţii şi organizaţii. . Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare. . Articolul 8. în condiţiile prezentei legi.neasigurarea cu echipament de protecţie. (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol. . . controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii. Potrivit legii. victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate.aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase. precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.Articolul 7.

vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii.neefectuarea atestării locurilor de muncă.temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică. Conform art. precum şi ale membrilor familiilor lor. . e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii. Potrivit datelor statistice.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: . c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. . .gaze. 4 . pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile. .efortul fizic. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. . accidentele de muncă. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor. bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate.zgomot de nivel sporit. .umiditate sporită a aerului.vibraţii de nivel sporit..222 din Codul muncii.

reprezentanţilor salariaţilor. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. documentele eliberate de organele abilitate. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. 5 . a echipamentului de protecţie şi de lucru. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. din Codul Muncii . la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. ale patronatelor. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. Articolul 225. angajatorilor. în etapa de cercetare. proiectare. cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. de elaborare a proceselor tehnologice. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. b) să obţină. sindicatelor.

j) să admită la lucru numai persoane care. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. cercetarea.13 lit. în modul stabilit de prezentul cod. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. u) să asigure comunicarea. cercetarea. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii.186-XVI din 10 iulie 2008. precum şi a instalaţiilor de captare. m) să elaboreze şi să aprobe. a aparaturii de măsură şi control. repararea. u) din Codul muncii şi art. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute. Potrivit art. v) să asigure. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. în urma controlului (examenului) medical.225 lit. precum şi păstrarea. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. angajatorul este obligat să asigure comunicarea. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. 6 . x) să efectueze. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. întreţinerea. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor.

şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. potrivit statisticilor. că ponderea cea mai mare. Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie. anual. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. după care devine posibilă cercetarea accidentului.1361 din 22 decembrie 2005. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. în urma cărora au suferit 294 persoane. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. ca şi în perioada respectivă. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . 159 au fost clasificate ca accidente de muncă. Din cauza deficienţilor de securitate. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale.

depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica.4 la 100 mii de angajaţi. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal. 8 .13. .19 – 33.6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat). că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal.7% . cu 335 de persoane afectate.22.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel. efectuată de Ministerul Sănătăţii. Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare.sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare.36. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi. . urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi. de a stabili. Astfel.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. .au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice.0. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal. depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi. activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi. gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal.1% . diferite obiecte. lovire sau strivire cu maşini. . după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . prăbuşire sau proiectare de obiecte.au fost provocate de acţiunea vibraţiei.88 .de cădere. Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă. . unităţi de transport. Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: . formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă.1. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională. indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2. Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: . transporturi. din domeniul energetic.au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni.mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare. unelte. Analiza morbidităţii profesionale. .de prindere.1% . gaze şi ape – 199 accidentaţi.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare. . transporturi.

au fost provocate de acţiunea altor factori. . cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers.0%. .au fost provocate de acţiunea zgomotului. . .muncitorii de la întreprinderile industriale – 18. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: .5. . Cauzele care au contribuit.mecanizatorii – 38.parametrii microclimatici nefavorabili. . de la 20 pînă la 25 ani – 21. impactul factorilor de risc de origine chimică. asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie. de la 15 pînă la 20 ani – 15. . S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă.8% şi pînă la 15 ani – 23.au fost provocate de acţiunea pulberilor. fizică. .lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie.7% .5%.locuri de muncă imperfecte.5%. . nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise.6%.lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului.3%.nerespectarea regimului de muncă şi odihnă. Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune. lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale.lucrătorii cu agrochimicatele – 5. .7. direct sau indirect.8% .alte profesii – în sumă 20.1%.4%. .. biologică. 9 . După profesii.prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă.8%. .11.prezenţa curenţilor de aer rece. .au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor. a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.lucrătorii medicali – 17. O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. a factorilor fizici şi biologici. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .3.3% . psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor.3% .

cu reprezentanţii mediului de afaceri. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. angajatorii. diferite posturi de radio şi televiziune. Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 . cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu.186-XVI din 10 iulie 2008. în ansamblu pe ţară. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. lei. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. precum şi despre căile de respectare a acesteia. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. Datele statistice demonstrează că.

ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. Propagarea. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr. precum şi a căilor de respectare a acesteia.- crearea în cadrul Ministerului Muncii.12. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. 11 . majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii.99: Articolul 21. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii.756-XIV din 24. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. pentru eliminarea factorilor de risc. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. 3. prin diferite surse mass-media.

Articolul 22. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Articolul 23. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. participarea acestora la elaborarea. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. 12 . (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze.b) să asigure informarea angajaţilor. c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful