Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. Articolul 6. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.a). Articolul 4. (2) În cazul bolii profesionale. Articolul 5. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. 2 . în bază de contract individual de muncă. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. în mod obligatoriu. Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege. cu acte medicale eliberate în mod legal. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. pe durata mandatului.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Articolul 3.

Potrivit legii. .lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. în condiţiile prezentei legi. Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 3 .aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase.prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire. instituţii şi organizaţii. 2. .neasigurarea cu echipament de protecţie. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor. Articolul 8. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani.Articolul 7.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale. precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii. precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora. . .admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. la persoane fizice care angajează salariaţi. . .140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol.186-XVI din 10 iulie 2008. cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.

f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. accidentele de muncă. .. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii.zgomot de nivel sporit. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică. Potrivit datelor statistice. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. 4 . circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii.efortul fizic. d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. . i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii. . l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora. pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile.222 din Codul muncii. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. precum şi ale membrilor familiilor lor. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. .vibraţii de nivel sporit. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.umiditate sporită a aerului.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: .temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile.gaze. . c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. . e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii. Conform art.neefectuarea atestării locurilor de muncă.

în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. din Codul Muncii . g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. a echipamentului de protecţie şi de lucru. cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. de elaborare a proceselor tehnologice. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. Articolul 225. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. reprezentanţilor salariaţilor. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. proiectare. sindicatelor. în etapa de cercetare. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. 5 . angajatorilor. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. documentele eliberate de organele abilitate. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. b) să obţină. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. ale patronatelor.

elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. u) să asigure comunicarea.j) să admită la lucru numai persoane care. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. cercetarea. a aparaturii de măsură şi control.186-XVI din 10 iulie 2008. precum şi păstrarea. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. cercetarea. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute. x) să efectueze. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. repararea. precum şi a instalaţiilor de captare.13 lit. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. în modul stabilit de prezentul cod. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. întreţinerea. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. Potrivit art. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. m) să elaboreze şi să aprobe. în urma controlului (examenului) medical. 6 . v) să asigure. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. u) din Codul muncii şi art. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. angajatorul este obligat să asigure comunicarea. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate.225 lit. transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate.

Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă.1361 din 22 decembrie 2005. Din cauza deficienţilor de securitate. ca şi în perioada respectivă. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. potrivit statisticilor. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. că ponderea cea mai mare. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. în urma cărora au suferit 294 persoane. şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. după care devine posibilă cercetarea accidentului. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. anual. Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator.

efectuată de Ministerul Sănătăţii.19 – 33. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională.1. Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă.au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: .mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel. prăbuşire sau proiectare de obiecte.6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat).1% .au fost provocate de acţiunea vibraţiei.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica.au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni.36. cu 335 de persoane afectate. .0. . gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal. Astfel. . urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi. unităţi de transport. Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: . Analiza morbidităţii profesionale. activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi. unelte. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal.4 la 100 mii de angajaţi.7% .de prindere. . Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi. transporturi. formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă. că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal. de a stabili. indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2. . depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi.1% .88 .07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. . gaze şi ape – 199 accidentaţi.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare. 8 . transporturi. din domeniul energetic. .de cădere. după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal.sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal.22. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi. lovire sau strivire cu maşini. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: .13. diferite obiecte.

5%. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers. a factorilor fizici şi biologici. .3%.8% şi pînă la 15 ani – 23. . nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise.lucrătorii cu agrochimicatele – 5.6%.muncitorii de la întreprinderile industriale – 18. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. . Cauzele care au contribuit.1%.5%.alte profesii – în sumă 20.au fost provocate de acţiunea zgomotului. .5..lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor. S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă. După profesii.11.au fost provocate de acţiunea altor factori. .0%. .3% . fizică. O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile. . biologică.mecanizatorii – 38.3% .7. direct sau indirect. 9 . . a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. de la 15 pînă la 20 ani – 15. .4%.au fost provocate de acţiunea pulberilor. . . . .prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă. Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune.nerespectarea regimului de muncă şi odihnă.8%.au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor.lucrătorii medicali – 17. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .locuri de muncă imperfecte.parametrii microclimatici nefavorabili. asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie.7% .3. de la 20 pînă la 25 ani – 21.prezenţa curenţilor de aer rece. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: . lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale.8% .lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului. impactul factorilor de risc de origine chimică.

Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. diferite posturi de radio şi televiziune. Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. angajatorii. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. precum şi despre căile de respectare a acesteia. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. lei. Datele statistice demonstrează că. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 . în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă.186-XVI din 10 iulie 2008.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. cu reprezentanţii mediului de afaceri. în ansamblu pe ţară.

majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă.12. precum şi a căilor de respectare a acesteia. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile.756-XIV din 24. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. 3. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive.99: Articolul 21. pentru eliminarea factorilor de risc. 11 . Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. prin diferite surse mass-media. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. Propagarea.- crearea în cadrul Ministerului Muncii.

în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. Articolul 23. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Articolul 22. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. 12 . Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. participarea acestora la elaborarea. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă.b) să asigure informarea angajaţilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful