Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

cu acte medicale eliberate în mod legal. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. (2) În cazul bolii profesionale. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice.a). Articolul 6. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. Articolul 4. Articolul 3. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate. Articolul 5. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. în bază de contract individual de muncă. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. în mod obligatoriu. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. 2 . Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege. pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii. pe durata mandatului. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora.

. (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. 2. instituţii şi organizaţii. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art.prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire. Articolul 8. . .lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani. 3 . Potrivit legii. .aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase. . în condiţiile prezentei legi. Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: .neasigurarea cu echipament de protecţie. . precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie. precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.Articolul 7. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective.186-XVI din 10 iulie 2008. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. la persoane fizice care angajează salariaţi. Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare.

efortul fizic. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: . accidentele de muncă. f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Conform art. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. 4 .zgomot de nivel sporit. .vibraţii de nivel sporit. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile. d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. . vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii. .. bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora.neefectuarea atestării locurilor de muncă. precum şi ale membrilor familiilor lor.gaze.222 din Codul muncii. . k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii.temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică. Potrivit datelor statistice.umiditate sporită a aerului. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. . circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. . e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii.

m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. Articolul 225. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. 5 . cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. proiectare. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. din Codul Muncii . sindicatelor. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. în etapa de cercetare. în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. documentele eliberate de organele abilitate. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. ale patronatelor. de elaborare a proceselor tehnologice. angajatorilor. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. b) să obţină. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. reprezentanţilor salariaţilor. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. a echipamentului de protecţie şi de lucru.

l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. repararea. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare. cercetarea. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. a aparaturii de măsură şi control. în modul stabilit de prezentul cod. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. întreţinerea. angajatorul este obligat să asigure comunicarea. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate. u) din Codul muncii şi art. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. precum şi a instalaţiilor de captare. v) să asigure. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). în urma controlului (examenului) medical. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă.j) să admită la lucru numai persoane care. Potrivit art. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor.13 lit. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. precum şi păstrarea. 6 . precum şi asupra măsurilor preventive necesare. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. cercetarea.225 lit. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. m) să elaboreze şi să aprobe. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. u) să asigure comunicarea. x) să efectueze. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă.186-XVI din 10 iulie 2008. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute.

1361 din 22 decembrie 2005. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. potrivit statisticilor. că ponderea cea mai mare. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. în urma cărora au suferit 294 persoane. ca şi în perioada respectivă. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. după care devine posibilă cercetarea accidentului. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. anual. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. Din cauza deficienţilor de securitate. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente.

Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: . activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi.mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare. . .executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. Analiza morbidităţii profesionale. gaze şi ape – 199 accidentaţi.1% . urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi. Astfel.19 – 33. lovire sau strivire cu maşini. cu 335 de persoane afectate. depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica. Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi.88 . arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională. unităţi de transport.de cădere.13.22. depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi.1% . formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă. transporturi.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal.au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: .6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat).de prindere. din domeniul energetic. unelte.36. . . .1.0. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal.au fost provocate de acţiunea vibraţiei. Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă. de a stabili. transporturi.7% . Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . .sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare. .au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni. prăbuşire sau proiectare de obiecte. după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal.4 la 100 mii de angajaţi. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal. 8 . indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2. diferite obiecte. gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal. efectuată de Ministerul Sănătăţii.

de la 20 pînă la 25 ani – 21.au fost provocate de acţiunea zgomotului.au fost provocate de acţiunea pulberilor.6%.5%. . Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor.lucrătorii medicali – 17.3%. O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile. . . .lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului. lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale.lucrătorii cu agrochimicatele – 5. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: . asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie.. .parametrii microclimatici nefavorabili.5%.alte profesii – în sumă 20.lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie. .locuri de muncă imperfecte.8% . După profesii. impactul factorilor de risc de origine chimică.3% . S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă.8% şi pînă la 15 ani – 23.au fost provocate de acţiunea altor factori.3% . biologică.4%. Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune. fizică. . nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise. .5. .au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor.prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă. direct sau indirect.0%. .1%. . 9 . . Cauzele care au contribuit.8%.nerespectarea regimului de muncă şi odihnă. a factorilor fizici şi biologici.7.prezenţa curenţilor de aer rece.3.mecanizatorii – 38. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .11.7% . . a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. de la 15 pînă la 20 ani – 15.muncitorii de la întreprinderile industriale – 18. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers.

în ansamblu pe ţară. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 .Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu. Datele statistice demonstrează că. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011.186-XVI din 10 iulie 2008. lei. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. cu reprezentanţii mediului de afaceri. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. angajatorii. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. precum şi despre căile de respectare a acesteia. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. diferite posturi de radio şi televiziune. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale.

pentru eliminarea factorilor de risc. 3. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. Propagarea. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă.12. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă.756-XIV din 24. prin diferite surse mass-media. majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii.- crearea în cadrul Ministerului Muncii. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr.99: Articolul 21. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. 11 . Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. precum şi a căilor de respectare a acesteia. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile.

12 .b) să asigure informarea angajaţilor. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. Articolul 22. în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. participarea acestora la elaborarea. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. Articolul 23. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful