Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

încheiat cu un angajator din Republica Moldova. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. Articolul 4. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Articolul 6. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova.a). Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege. Articolul 5. b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. pe durata mandatului. în mod obligatoriu. Articolul 3. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora. ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate. cu acte medicale eliberate în mod legal. 2 . în bază de contract individual de muncă. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. (2) În cazul bolii profesionale.

Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art. 3 . cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani. . la persoane fizice care angajează salariaţi. . . . (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. Articolul 8. Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi. .neasigurarea cu echipament de protecţie.Articolul 7.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate. victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective. în condiţiile prezentei legi. controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.186-XVI din 10 iulie 2008.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie.aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. .prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor. Potrivit legii. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 2. instituţii şi organizaţii.

b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. Potrivit datelor statistice. 4 . prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. precum şi ale membrilor familiilor lor.vibraţii de nivel sporit.gaze.222 din Codul muncii. c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii. vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii. . bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.umiditate sporită a aerului. . h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: .efortul fizic. circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. . f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.neefectuarea atestării locurilor de muncă. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. . .temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.zgomot de nivel sporit. pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile. . d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. Conform art. accidentele de muncă.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative.. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii.

soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Articolul 225. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. de elaborare a proceselor tehnologice. proiectare. angajatorilor. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. 5 . cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. a echipamentului de protecţie şi de lucru. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. b) să obţină. în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. din Codul Muncii . reprezentanţilor salariaţilor. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. documentele eliberate de organele abilitate. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. ale patronatelor. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. sindicatelor. în etapa de cercetare.

k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. 6 .225 lit. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. angajatorul este obligat să asigure comunicarea. repararea. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. întreţinerea. Potrivit art. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate.186-XVI din 10 iulie 2008. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. x) să efectueze. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. cercetarea. în modul stabilit de prezentul cod. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. v) să asigure. în urma controlului (examenului) medical. precum şi păstrarea. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. m) să elaboreze şi să aprobe.j) să admită la lucru numai persoane care. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. u) din Codul muncii şi art. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. a aparaturii de măsură şi control. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. u) să asigure comunicarea. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare.13 lit. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. precum şi a instalaţiilor de captare. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. cercetarea. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor.

după care devine posibilă cercetarea accidentului. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. potrivit statisticilor. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. ca şi în perioada respectivă. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. Din cauza deficienţilor de securitate. urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie. în urma cărora au suferit 294 persoane. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată.1361 din 22 decembrie 2005.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. anual. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. că ponderea cea mai mare. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane.

gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal. formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă.de cădere.19 – 33.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal.1% .13. efectuată de Ministerul Sănătăţii. prăbuşire sau proiectare de obiecte.36. lovire sau strivire cu maşini. din domeniul energetic. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . .1% .de prindere. indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2. diferite obiecte.88 . urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel. .1. Analiza morbidităţii profesionale. transporturi. .6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat). . . . Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: .au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. transporturi. depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica. Astfel.7% .mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare.au fost provocate de acţiunea vibraţiei. 8 .mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare. depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi. unelte. cu 335 de persoane afectate. de a stabili.22.au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni. . Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: . urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal. unităţi de transport. Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă.4 la 100 mii de angajaţi. după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. gaze şi ape – 199 accidentaţi. Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi.0. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională. activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi.sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare.

7. a factorilor fizici şi biologici.5%. impactul factorilor de risc de origine chimică.1%. . fizică.au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor. nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise. .lucrătorii cu agrochimicatele – 5.locuri de muncă imperfecte. .11.4%. .parametrii microclimatici nefavorabili.mecanizatorii – 38. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor. . . biologică.lucrătorii medicali – 17. O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile. lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers.3. . direct sau indirect.alte profesii – în sumă 20. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: .. . 9 . Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune. de la 15 pînă la 20 ani – 15.3% .prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă. a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie.prezenţa curenţilor de aer rece. .muncitorii de la întreprinderile industriale – 18.3%.lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului.8% şi pînă la 15 ani – 23. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. După profesii. asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .au fost provocate de acţiunea pulberilor. . . .au fost provocate de acţiunea zgomotului. Cauzele care au contribuit.6%.5%.au fost provocate de acţiunea altor factori. . S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă.3% .7% .5.0%.8%.nerespectarea regimului de muncă şi odihnă.8% . de la 20 pînă la 25 ani – 21.

în ansamblu pe ţară. angajatorii. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. cu reprezentanţii mediului de afaceri. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil.186-XVI din 10 iulie 2008. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. precum şi despre căile de respectare a acesteia. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 . În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. diferite posturi de radio şi televiziune.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu. Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. lei. Datele statistice demonstrează că.

majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. prin diferite surse mass-media. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. precum şi a căilor de respectare a acesteia. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii.12. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. Propagarea. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr.- crearea în cadrul Ministerului Muncii.99: Articolul 21. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile. pentru eliminarea factorilor de risc. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. 3. 11 .756-XIV din 24. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului.

Articolul 22. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. Articolul 23. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern.b) să asigure informarea angajaţilor. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. participarea acestora la elaborarea. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. 12 . în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful