Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. Articolul 5.a). pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii. pe durata mandatului. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Articolul 3. Articolul 4. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. în mod obligatoriu. Articolul 6. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. (2) În cazul bolii profesionale. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. 2 . sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. cu acte medicale eliberate în mod legal. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. în bază de contract individual de muncă.

8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. instituţii şi organizaţii. . 3 . Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art.aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase. . controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. 2. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor. Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale.lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate. precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora. victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. la persoane fizice care angajează salariaţi. precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective. .amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate.Articolul 7.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. Articolul 8. (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol. . Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. . Potrivit legii. în condiţiile prezentei legi.neasigurarea cu echipament de protecţie. .prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.186-XVI din 10 iulie 2008. Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani.

iluminatul cu devieri de la cerinţele normative.gaze. . Potrivit datelor statistice. c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii. 4 . pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile. circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. precum şi ale membrilor familiilor lor. f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii.. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual.efortul fizic. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. . d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii. bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.neefectuarea atestării locurilor de muncă.vibraţii de nivel sporit. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Conform art.222 din Codul muncii. . accidentele de muncă. e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii.temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile.umiditate sporită a aerului. . . Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: . . vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii.zgomot de nivel sporit.

f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. angajatorilor. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. proiectare. de elaborare a proceselor tehnologice. 5 . în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. din Codul Muncii . Articolul 225.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. reprezentanţilor salariaţilor. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. a echipamentului de protecţie şi de lucru. ale patronatelor. cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. sindicatelor. documentele eliberate de organele abilitate. în etapa de cercetare. b) să obţină. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii. cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege.

evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. angajatorul este obligat să asigure comunicarea. cercetarea. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. întreţinerea. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice. 6 . u) să asigure comunicarea. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. în modul stabilit de prezentul cod. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. m) să elaboreze şi să aprobe. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate.13 lit. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.j) să admită la lucru numai persoane care. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor. x) să efectueze. Potrivit art. u) din Codul muncii şi art. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare.186-XVI din 10 iulie 2008. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute. repararea.225 lit. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). cercetarea. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. în urma controlului (examenului) medical. precum şi păstrarea. precum şi a instalaţiilor de captare. v) să asigure. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. a aparaturii de măsură şi control. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate.

Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. după care devine posibilă cercetarea accidentului. (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. că ponderea cea mai mare. O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. anual. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente. în urma cărora au suferit 294 persoane. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. ca şi în perioada respectivă. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente.1361 din 22 decembrie 2005. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă. Din cauza deficienţilor de securitate.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. potrivit statisticilor.

au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. gaze şi ape – 199 accidentaţi. diferite obiecte.de cădere. cu 335 de persoane afectate. după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal. unelte.88 .au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi. Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi. .1. . Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: .mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare.0. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . . indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2. efectuată de Ministerul Sănătăţii.4 la 100 mii de angajaţi.au fost provocate de acţiunea vibraţiei. lovire sau strivire cu maşini. că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal. Astfel. . comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal.1% .13. . . depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi. Analiza morbidităţii profesionale.de prindere. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal. transporturi.6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat).36. . Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă.22. depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica. din domeniul energetic.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: . prăbuşire sau proiectare de obiecte. formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă.7% .sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare. de a stabili. activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare.1% . Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă. 8 . transporturi. unităţi de transport.19 – 33.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel.

.locuri de muncă imperfecte. ..parametrii microclimatici nefavorabili.3% .lucrătorii cu agrochimicatele – 5.lucrătorii medicali – 17. direct sau indirect. . O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile. .lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului. nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise.alte profesii – în sumă 20. asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie. .5.4%.3. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: . a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: . lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale.0%.7% . După profesii. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers. impactul factorilor de risc de origine chimică. . Cauzele care au contribuit.8% şi pînă la 15 ani – 23. . 9 .lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie.au fost provocate de acţiunea altor factori. biologică.prezenţa curenţilor de aer rece.3% .1%.muncitorii de la întreprinderile industriale – 18.3%. .8% . . . de la 15 pînă la 20 ani – 15. fizică.mecanizatorii – 38.prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă. de la 20 pînă la 25 ani – 21. . S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă.11.7.au fost provocate de acţiunea zgomotului. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor.5%. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39.au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor.au fost provocate de acţiunea pulberilor. a factorilor fizici şi biologici.5%. . Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune.8%.nerespectarea regimului de muncă şi odihnă. .6%.

În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu.186-XVI din 10 iulie 2008. cu reprezentanţii mediului de afaceri. angajatorii. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. lei. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă. precum şi despre căile de respectare a acesteia. diferite posturi de radio şi televiziune. în ansamblu pe ţară. Datele statistice demonstrează că. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 . Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011.

precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Propagarea.- crearea în cadrul Ministerului Muncii.99: Articolul 21. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. prin diferite surse mass-media. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.12.756-XIV din 24. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. pentru eliminarea factorilor de risc. 11 . Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. 3. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. precum şi a căilor de respectare a acesteia. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă.

Articolul 23. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. 12 . în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. Articolul 22. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. participarea acestora la elaborarea.b) să asigure informarea angajaţilor. Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire.