P. 1
Accidente de Munca

Accidente de Munca

|Views: 17|Likes:
Published by Ion Loboda

More info:

Published by: Ion Loboda on Feb 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/25/2014

pdf

text

original

Accidentele de munca

Accidentele de munca si bolile profesionale au reprezentat si reprezinta si in prezent tragedia umana cea mai dura a tuturor activitatilor umane, care se repercuteaza indiferent de nivelul de dezvoltare al unei tari si în pierderi economice importante. Organizatia internationala a Muncii estimeaza ca aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de munca sau din cauza unor boli profesionale. Asta inseamna ca zilnic mor in jur de 5.000 de oameni. Uniunea Europeana (EU15) a facut un raport anterior extinderii de acum 2 ani si a estimat 120.000 de decese profesionale iar Statele Unite estimeaza 103.000 de decese anuale atribuite locului de munca. Obiectivele specifice stabilite in diferitele programe de actiune referitoare la sanatatea si protectia muncii sunt: - imbunatatirea conditiilor de lucru prin cresterea sigurantei si protectia sanatatii angajatilor; - cunoasterea cauzelor accidentelor de munca si a bolilor profesionale, identificarea si evaluarea riscurilor si implementarea de metode eficiente de urmarire si prevenire a acestora; - promovarea si dezvoltarea unei culturi privind sanatatea si siguranta in munca.

1. Dispozitii generale aferente accidentelor de munca si a bolilor profesionale Accidentele de munca si bolile profesionale sunt reglementate de Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale Nr.756-XIV din 24.12.99: Articolul 1. Garantarea dreptului la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale Dreptul la asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este garantat de stat. Articolul 2. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale constă în stabilirea unor raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: diminuarea capacităţii de muncă, pierderea capacităţii de muncă, deces ca urmare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale. (2) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte integrantă din sistemul public de asigurări sociale obligatorii.
1

calitatea de asigurat se menţine şi după încetarea raporturilor de asigurare dacă fostul asigurat dovedeşte. că boala a fost cauzată de factori de risc specifici locului de muncă. Articolul 6. 2 . Raporturi de asigurare (1) Raporturile de asigurare se stabilesc între angajator şi asigurător. Încheierea asigurării Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se încheie în modul stabilit de Casa Naţională de Asigurări Sociale. în baza dispoziţiei legale a unui angajator din Republica Moldova. Persoanele asigurate În conformitate cu prezenta lege.(3) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează persoanelor asigurate un ansamblu de prestaţii şi indemnizaţii pentru: a) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. (2) Angajatorul are obligaţia să realizeze fiecărui salariat asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale din momentul încheierii contractului individual de muncă. în bază de contract individual de muncă. Angajatori sînt denumite persoanele juridice şi fizice care folosesc munca salariată. ale căror drepturi şi obligaţii sînt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la lit.a). pe durata mandatului. (2) În cazul bolii profesionale. cetăţenii străini şi apatrizii care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova. c) persoanele care desfăşoară activitate în funcţii elective sau sînt numite în autorităţile publice. sînt asiguraţi pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi se denumesc asiguraţi: a) cetăţenii Republicii Moldova. în mod obligatoriu. cu acte medicale eliberate în mod legal. (4) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe principiul asumării riscului profesional de către persoanele ce beneficiază de rezultatul muncii prestate. b) cetăţenii Republicii Moldova care desfăşoară activitate în străinătate. Calitatea de asigurat (1) Calitatea de asigurat pentru accidente de muncă şi boli profesionale se menţine pe durata acţiunii raporturilor de asigurare şi decade din momentul încetării acestora. Articolul 4. pe principiul contributivităţii obligatorii şi pe alte principii ale sistemului public de asigurări sociale obligatorii. b) promovarea securităţii muncii şi a prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. încheiat cu un angajator din Republica Moldova. Articolul 5. (5) Asigurător pentru accidente de muncă şi boli profesionale este Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structurile teritoriale ale acesteia. Articolul 3.

Cele mai frecvent întîlnite deficienţe de securitate şi sănătate în muncă şi abateri de la prevederile legale din domeniu sînt: . instituţii şi organizaţii.aplicarea tehnologiilor depăşite şi periculoase.prestarea muncii în condiţii de risc sporit fără a aplica măsuri de protecţie şi prevenire. . Articolul 8. victime ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. . Cazul asigurat Cazurile asigurate sînt accidentele de muncă şi bolile profesionale. Obiectivele asigurării (1) Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele obiective: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de securitate şi sănătate în muncă. în condiţiile prezentei legi. c) acordarea de prestaţii şi indemnizaţii în bani.amplasarea proceselor tehnologice în încăperi neadecvate. . Potrivit legii. Protecţiei Sociale şi Familiei şi are drept obiective controlul de stat asupra respectării actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii la întreprinderi.neasigurarea cu echipament de protecţie. la persoane fizice care angajează salariaţi.Articolul 7. 2.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii. Cercetarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale În conformitate cu art. Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. . precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora.186-XVI din 10 iulie 2008. . precum şi să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor la care are acces în realizarea acestor obiective. b) reabilitarea medicală şi profesională a asiguraţilor.8 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie. (2) Asigurătorul are obligaţia să-şi organizeze activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în prezentul articol. cu orice tip de proprietate şi formă juridică de organizare. controlul aplicării de către angajatori a acesteia şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii. Inspecţia Muncii este organ al administraţiei publice centrale care se află în subordinea Ministerului Muncii. 3 . . precum şi în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.lipsa unor strategii de protecţie şi prevenire la nivel de unitate.

bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora.efortul fizic. Conform art. . d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii. Datele statistice de securitate şi sănătate în muncă se colectează de la agenţi economici anual. vătămătoare şi/sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual al producţiei şi al organizării muncii. Potrivit datelor statistice. f) cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. k) pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii. g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii sînt: a) asigurarea priorităţii privind păstrarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor.222 din Codul muncii.temperaturi cu deviere de la valorile acceptabile.. accidentele de muncă.zgomot de nivel sporit. conform metodelor stabilite de Biroul Naţional de Statistică.iluminatul cu devieri de la cerinţele normative. i) propagarea experienţei avansate în domeniul protecţiei muncii. 4 .vibraţii de nivel sporit. h) stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele. . pulberi şi alte impurităţi din mediul de muncă cu un grad de concentrare ce depăşeşte limitele admisibile. pe eşantioane reprezentative teritorial şi pe domenii de activitate. prin asigurarea socială obligatorie contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. c) coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului. .umiditate sporită a aerului. b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii. l) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă. j) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie a muncii. .gaze. circa 4 la sută din numărul total de salariaţi muncesc în condiţii de muncă necorespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă. Cele mai pronunţate condiţii necorespunzătoare sînt: . precum şi ale membrilor familiilor lor. . .neefectuarea atestării locurilor de muncă. e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime ale salariaţilor în domeniul protecţiei muncii.

e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale. printre direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se numără şi cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. o) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase. sindicatelor. g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă. obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe. (2) Realizarea direcţiilor principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii se asigură prin acţiuni coordonate ale autorităţilor publice centrale şi locale. de elaborare a proceselor tehnologice. reprezentanţilor salariaţilor. cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului. conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege. din Codul Muncii . 5 . cu încăperi şi instalaţii sanitar-socialĺ. d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical. h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate. aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale. documentele eliberate de organele abilitate. proiectare. angajatorilor. executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice. ale patronatelor. b) să obţină. în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice. p) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă. i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate.m) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul protecţiei muncii. precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor respective în cazul schimbării condiţiilor iniţiale. la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor. la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi a tehnologiilor nepericuloase. f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii. a echipamentului de protecţie şi de lucru. c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlul desfăşurării activităţii în condiţii de securitate. Articolul 225. n) colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii. în etapa de cercetare. soluţii conforme normelor de protecţie a muncii.

cercetarea. l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. repararea. a aparaturii de măsură şi control. r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie. p) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. instrucţiuni cu privire la protecţia muncii. n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare. s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare. transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora. inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii. în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă. corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute.13 lit. x) să efectueze. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. precum şi a instalaţiilor de captare. o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor.186-XVI din 10 iulie 2008. acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale. de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate. cercetarea. m) să elaboreze şi să aprobe. Potrivit art. precum şi păstrarea.225 lit. întreţinerea. elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora.j) să admită la lucru numai persoane care. curăţarea şi dezintoxicarea acestuia. să asigure periodicitatea acestor controale (examene). angajatorul este obligat să asigure comunicarea. u) din Codul muncii şi art. precum şi asupra măsurilor preventive necesare. v) să asigure. 6 . u) să asigure comunicarea. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă. în modul stabilit de prezentul cod. în urma controlului (examenului) medical. reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice.

Repartizarea accidentelor de muncă după genul de activitate denotă. Din numărul total de accidente cercetate de inspectorii de muncă. anual. Din cauza deficienţilor de securitate. Accidentele de muncă implică şi anumite pierderi materiale şi financiare. că ponderea cea mai mare. din care 67 mortale – în rezultatul cărora au avut de suferit mortal 73 persoane. ca şi în perioada respectivă. la Inspecţia Muncii au fost comunicate 653 accidente. Astfel pe parcursul anului 2010 şi în lunile ianuarie-septembrie 2011. potrivit statisticilor. Anual inspectorii de muncă cercetează mai mult de 130 accidente de muncă. şi prin urmare un obstacol în determinarea măsurilor de prevenire a unor evenimente similare este comunicarea cu întîrziere sau necomunicarea de către angajator către Inspecţia Muncii despre producerea acestor evenimente. Regulamentul în cauză obligă angajatorul să comunice imediat la Inspecţia Muncii despre producerea accidentelor de muncă şi să asigure cercetarea acestora. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. În asemenea situaţii se impune dovedirea în instanţa de judecată a existenţei relaţiilor de muncă. 159 au fost clasificate ca accidente de muncă.revine agriculturii şi silviculturii – 18 accidente de muncă grave şi 14 mortale. iar accidentele de muncă grave şi mortale se cercetează de inspectorii de muncă. Numărul de accidente de muncă produse între anii 2006-2010 determină un indice de frecvenţă cuprins între 7 . (inclusiv 13 accidente suferite în anii precedenţi). O dificultate aparte în procesul de cercetare o constituie accidentele produse cu persoanele aflate într-o relaţie de muncă nelegalizată. în urma cărora au suferit 294 persoane. după care devine posibilă cercetarea accidentului.Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează în conformitate cu Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. se înregistrează un număr mai mare de 550 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă. 92 grave – în care au suferit 107 persoane şi 21 accidente cu incapacitate temporară de muncă. De către comisiile de cercetare a întreprinderilor au fost cercetate 384 accidente cu incapacitate temporară de muncă. Acest Regulament stabileşte că accidentele cu incapacitate temporară de muncă pot fi cercetate de angajator. Prin Dispoziţia Inspectorului General de Stat al Muncii au fost dispuse spre cercetare inspectorilor de muncă 269 de accidente.1361 din 22 decembrie 2005. În temeiul acestui Regulament angajatorului îi revine obligaţiunea să raporteze anual organelor de statistică despre accidentele de muncă produse la unitate. urmată de construcţii unde sau produs 7 accidente grave şi 7 mortale. Un obstacol în cercetarea obiectivă a circumstanţelor şi cauzelor în care se produc accidentele de muncă. Din numărul accidentelor de muncă comunicate 2 s-au produs cu persoane care nu aveau o relaţie de muncă legalizată în modul stabilit de legislaţie.

depozitare şi comunicaţii – 18 accidentaţi mortal şi energetica. . lovire sau strivire cu maşini. efectuată de Ministerul Sănătăţii. Cauzele care duc la accidentare de cele mai multe ori depind de: . Ponderea cea mai mare a numărului de accidentaţi în muncă între anii 2006-2010 revine industriei prelucrătoare cu 763 accidentaţi.19 – 33.de cădere de la înălţime şi la acelaşi nivel.1. Analiza morbidităţii profesionale. Cauzele şi circumstanţele în care s-au produs accidentele de muncă sînt determinate de deficienţe de cunoştinţe şi abilităţi de a organiza procese de muncă.de cădere. prăbuşire sau proiectare de obiecte. unelte.4 la 100 mii de angajaţi. . gaze şi ape – 199 accidentaţi.0. Astfel. de a stabili.de prindere.36. unităţi de transport.07 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi) şi un indice de durată medie a incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă cuprins între 22. comerţ cu ridicata şi amănuntul – 19 accidentaţi mortal. că ponderea cea mai mare revine activităţilor din ramura construcţiilor – 34 accidentaţi mortal. .7% .mijloacele de producţie – de la 6% la 12% de cazuri de accidentare.88 . . transporturi.1% . activităţile din agricultură şi silvicultură – 206 accidentaţi. Din numărul total de boli profesionale înregistrate în această perioadă: . 8 .au fost provocate de acţiunea germenilor patogeni. diferite obiecte.mediul de muncă – de la 5% la 6% de cazuri de accidentare. după care vin activităţile din domeniul construcţiilor – 190 accidentaţi.au fost provocate de acţiunea vibraţiei. urmată de administraţia publică şi apărare – 477 accidentaţi. depozitare şi comunicaţi – 254 accidentaţi.22.sarcina de muncă – de la 6% la 38% de cazuri de accidentare. urmată de agricultură şi silvicultură – 29 accidentaţi mortal. formula şi executa în condiţii nepericuloase sarcinile de muncă. . indice de morbiditate profesională a constituit în medie 2.executant – de la 50% la 80% de cazuri de accidentare. din domeniul energetic. Datele statistice demonstrează că cel mai frecvent accidentele de muncă se produc în împrejurări ce ţin: . gaze şi ape cu 14 accidentaţi mortal.1% .6 (numărul de zile-om incapacitate temporară de muncă ce revine unui accidentat). . cu 335 de persoane afectate. transporturi. . Repartizarea accidentelor de muncă produse în anii 2006 – 2010 după genul de activitate denotă.au fost provocate de acţiunea substanţelor chimice toxice. după care vine industria prelucrătoare cu 25 accidentaţi mortal.13. arată că în anii 2000-2009 în Republica Moldova au fost înregistrate 296 de cazuri de boală profesională.

au fost provocate de acţiunea zgomotului. de la 15 pînă la 20 ani – 15. lipsa asistenţei medicale la locul de muncă şi nivelul sporit al indicilor morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă a salariaţilor din ramurile de bază ale economiei naţionale. psiho-emoţională din mediul de producere asupra organismului lucrătorilor.11.mecanizatorii – 38.. cu atît e mai înaltă incidenţa bolilor profesionale şi invers.lipsa sistemelor de încălzire în încăperile de producere şi auxiliare în perioada rece a anului.5. direct sau indirect. Cele expuse mai sus confirmă faptul existenţei unei corelaţii exprimate dintre starea reală a condiţiilor de muncă la majoritatea obiectivelor în funcţiune. .au fost provocate de acţiunea agrochimicatelor. impactul factorilor de risc de origine chimică.8% .nerespectarea regimului de muncă şi odihnă.lucrătorii medicali – 17.parametrii microclimatici nefavorabili.muncitorii de la întreprinderile industriale – 18.3%. nivelul cărora deseori depăşeşte limitele maxime admise. .5%. . .alte profesii – în sumă 20. de la 20 pînă la 25 ani – 21. .3.au fost provocate de acţiunea pulberilor. S-a constatat că cu cît e mai mare vechimea în muncă. fizică.0%. Cauzele care au contribuit. a factorilor fizici şi biologici. 9 .6%. . .lucrătorii cu agrochimicatele – 5.au fost provocate de acţiunea altor factori. a cerinţelor sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. la formarea indicilor morbidităţii profesionale sînt: .3% .7% . O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice o are durata muncii în condiţii nocive şi nefavorabile.8% şi pînă la 15 ani – 23.8%.locuri de muncă imperfecte. morbiditatea profesională în perioada raportată se repartizează după cum urmează: .7.3% . .lipsa sau funcţionarea neefectivă a sistemelor de ventilaţie.5%.1%. .prezenţa curenţilor de aer rece. biologică. . asigurarea insuficientă a angajaţilor cu echipament special şi mijloace individuale de protecţie. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39. .4%.prezenţa unor substanţe chimice toxice în aerul zonei de muncă. După profesii. . .

diferite posturi de radio şi televiziune. De asemenea constituie o dificultate în aplicarea legii şi lipsa unei subdiviziuni structurale cu atribuţii de sănătate în muncă în cadrul Inspecţiei Muncii.186-XVI din 10 iulie 2008. cu reprezentanţii mediului de afaceri. În vederea sensibilizării celor interesaţi în asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă Inspecţia Muncii informează prin diferite surse mass-media despre prevederile legislaţiei din acest domeniu. lei. realizează şi participă în diverse întruniri cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale. precum şi despre căile de respectare a acesteia. cheltuiesc anual mijloace financiare care constituie sume ce depăşesc 18 mil. de asigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive şi de prevenirea accidentelor de muncă.Prezintă o dificultate în aplicarea cadrului legal de securitate şi sănătate în muncă şi anumite divergenţe ce se conţin în Codul muncii şi Legea securităţii şi sănătăţii în muncă şi în alte acte normative ce reglementează în acest domeniu. prevăzute de viitorul Acord de asociere RM-UE. în ansamblu pe ţară. Datele statistice demonstrează că. în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi asigurării condiţiilor inofensive de muncă. Eforturile depuse de inspectorii de muncă în activităţile de control şi în procesul de monitorizare a aplicării cadrului legal din domeniul securităţii şi sănătăţi în muncă contribuie la stabilirea unei tendinţe uşor sesizabile de conformare a angajatorilor la prevederile legale din domeniu. fapt care conduce şi la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Transpunerea în legislaţia naţională a Directivelor UE în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. În această ordine de idei se înscrie participarea frecventă a conducerii Inspecţiei Muncii în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate cu comentarii privind aplicarea legislaţiei securităţii şi sănătăţii în muncă. Pe parcursul mai multor ani Inspecţia Muncii organizează. În procesele de informare sînt apelate organele de presă centrale şi locale. Pentru sporirea continuă a securităţii şi sănătăţii în muncă se fac necesare anumite acţiuni printre care se înscriu: Aducerea prevederilor Codului muncii şi a altor acte normative în concordanţă cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. angajatorii. Dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale organelor cu atribuţii în materie de securitate şi sănătate în muncă după cum urmează: 10 . La aceste întruniri se pun în dezbatere diverse situaţii care ţin de aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă. Elaborarea şi promovarea spre adoptare a actelor normative prevăzute de Planul naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2010 şi Planului naţional de armonizare a legislaţiei pentru anul 2011.

756-XIV din 24. pentru eliminarea factorilor de risc. prin diferite surse mass-media. despre fenomenul accidentării şi îmbolnăvii la locurile de muncă. Sporirea nivelului de sesizare şi informare a publicului larg despre pericolele ce le prezintă locurile de muncă cu deficienţe de securitate şi sănătate în muncă. a prevederilor legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. majorarea efectivului-limită şi întărirea capacităţilor Inspecţiei Muncii. Examinarea posibilităţii creării unei instituţii de stat cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă.12. apte să ofere servicii de calitate în domeniul de referinţă. cît şi despre prejudiciile directe şi indirecte ce apar în consecinţa accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor la locurile de muncă. Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale Conform Legii Nr. Responsabilităţile şi obligaţiile angajatorilor şi angajaţilor (1) Angajatorii răspund pentru crearea condiţiilor de securitate şi igienă la locurile de muncă conform legislaţiei. ceea ce la rîndul său condiţionează realizarea unui anumit nivel al calităţii vieţii.99: Articolul 21.- crearea în cadrul Ministerului Muncii. Perfecţionarea cadrului legal referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale întru stabilirea cotelor de asigurare socială în raport cu riscul de accidentare şi îmbolnăvire a salariaţilor pe care îl reprezintă unitatea economică. 3. 11 . Propagarea. Protecţiei Sociale şi Familiei a unei subdiviziuni interioare separate abilitate cu atribuţii distincte în domeniul de referinţă. crearea în cadrul acesteia a unei subdiviziuni interioare cu atribuţii distincte în domeniul sănătăţii în muncă. precum şi a căilor de respectare a acesteia. precum şi prevenirea unor pierderi materiale considerabile. Înăsprirea sancţiunilor administrative pentru neasigurarea condiţiilor de muncă nepericuloase şi inofensive. (2) Angajatorii au obligaţia: a) să aplice măsuri de securitate şi igienă a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. fapt care asigură integritatea anatomo-funcţională şi sănătatea salariatului. - - - - - - Realizarea acestor acţiuni va contribui în primul rînd la realizarea celui mai important drept al salariaţilor ce decurg din relaţiile de muncă – dreptul la un loc de muncă inofensiv şi nepericulos. În acelaşi timp condiţiile nepericuloase şi inofensive asigură şi sporirea productivităţii muncii.

Promovarea şi stimularea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Asigurătorul are sarcina să promoveze şi să stimuleze. b) îmbunătăţirii condiţiilor de muncă. adoptarea şi aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. prin majorarea sau reducerea contribuţiilor de asigurare şi prin alte forme legale. fără ca acest lucru să atragă consecinţe asupra lor. (5) Angajaţii au dreptul să sesizeze asigurătorul asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire. 12 . c) eliminării sau reducerii riscului survenirii cazului asigurat. activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Articolul 23. Articolul 22. participarea acestora la elaborarea.b) să asigure informarea angajaţilor. Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale Cercetarea accidentelor de muncă şi a cauzelor îmbolnăvirilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern. salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli. (3) Angajaţii au obligaţia să cunoască şi să respecte măsurile luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. în scopul: a) menţinerii integrităţii fizice şi psihice a persoanelor asigurate. c) să furnizeze orice informaţie solicitată de asigurător ce se referă la factorii de risc de la locurile de muncă. (4) Pentru realizarea măsurilor de prevenire.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->