Rainer Maria Rilke - Seara

Seara si schimba ncet-ncet vesmntul, i-l tin copaci la poale de ponor ; iata: acum s-a despartit pamntul ntr-unul ce se-nalta si altul cazator ; esti al niciunuia de-a-ntregul cnd te lasa, nici chiar ntunecat precum o casa, nici invocnd nemarginirea toata precum o stea n noapte avntata si-ti lasa, -nfricosata viata ta, nelamurita, spre-mpliniri crescnd ; cnd marginita, cnd ntelegnd, n tine cnd o piatra, cnd o stea.