Sunteți pe pagina 1din 91

I NTRODUCERE I N LOGOPEDI E I NTRODUCERE I N LOGOPEDI E

CURS CURS
Conf.univ.dr. 1obolcea Iolanda
1
Capitolul I
LOCOPEDIA - S1IIAT IA1ERDISCIPLIAAR
Ca oricare stiint, logopedia s-a constituit pe baza necesittilor practice si
teoretice de a sintetiza cunostintele despre limbaj si de a Iormula procedeele speciIice
educrii limbajului tulburat.
Logopedia este o disciplin teoretic izvort din necesitatea de a elucida
complexele probleme ale limbajului, ce are rol deosebit de important n viata psihic si n
structurarea personalittii Iiecrui individ, iar pe de alt parte, este o disciplin cu un
pronuntat caracter practic rezultat din necesittile imediate ale comunicrii interumane, al
necesittii de educare a limbajului, al ntelegerii si al stabilirii relatiilor speciIic umane.
Constituirea ei a Iost posibil ca urmare a progreselor realizate n primul rnd n
domeniul stiintelor psihologice si pedagogice, dar si n cel al medicinei, Iiziologiei,
lingvisticii etc. n cercetarea problemelor limbajului si a tulburrilor sale exist multe
zone de intersectie ntre logopedie si aceste stiinte, Ir a se conIunda cu ele.
Psihologia copilului este de un real Iolos logopediei, prin cunoasterea etapelor de
dezvoltare si maniIestare psiho-comportamental, prin enuntarea posibilittilor de
evolutie n raport de conditiile instructiv-educative si a capacittilor interne Iiecrei
persoane. Aceste cunostinte sunt completate prin dinamica si mecanismele dezvoltrii n
cazul diIeritelor deIiciente psihice de care se ocup psihopedagogia special psihologia
deIicientilor si pedagogia acestora..
Psihologia general Iace posibil cunoasterea mecanismelor de dezvoltare a
limbajului, a Iunctiilor sale si a rolului acestora n viata psihic. Cunostintele din
medicin, psihopatologie, Ioniatrie, laringologie, psihiatrie, neurologie creeaz un tablou
complex al ntelegerii alterrii psihice, al patologiei organelor Ionoarticulatorii si al
implicatiilor acestora asupra Iormrii si evolutiei limbajului. De asemenea, aceste
discipline Iac posibil ntelegerea rolului jucat de tratamentul medicamentos n viata
psihic si al recuperrii Iizice, ceea ce Iaciliteaz actiunile educative.
La rndul su, logopedia pune la dispozitia acestor stiinte o serie de date de un
interes deosebit pentru ntelegerea etiologiei si simptomatologiei tulburrilor de limbaj, al
mecanismelor si dinamicii Iormrii vorbirii corecte sub inIluenta actiunii educative, al
rolului jucat de emisia-receptia corect a vorbirii pentru dezvoltarea psihic a Iiecrei
persoane si a adaptrii sale la mediul social.
Prin urmare, problematica de care se ocup aceste discipline de intersectie cu
logopedia nu este comun si nici nu se suprapune. Logopedia se diIerentiaz n esent de
Ioniatrie, ca si celelalte discipline care au legturi cu tulburri de limbaj, prin abordarea
acestor probleme din punct de vedere psiho-pedagogic. Cu alte cuvinte, logopeaia
stuaia: tulburrile ae limbaf prin prisma ansamblului mifloacelor sale speciale psiho-
peaagogice ae a le preveni i corecta.
n prezent tot mai multi specialisti aIirm relatiile logopediei cu alte stiinte,
recunosc necesitatea actiunii n echip si evidentiaz problematica speciIic Iiecrui
domeniu, dar si avantajele colaborrii att pe plan teoretic ct si practic. Deci, limbajul nu
poate si nu trebuie privit izolat, ci n strns corelatie cu ansamblul maniIestrilor psihice,
2
integrat n Ienomenele psiho-comportamentale pe care le inIluenteaz si este inIluentat de
acestea.

1.1. COAS1I1UIREA LOCOPEDIEI CA S1IIAT

Cuvntul logopedie vine de la grecesul , logos ` care nseamn cuvnt si
, paiaea ` care nseamn educatie. Deci, logopedia se ocup de educatia vorbirii, iar n
sens mai larg de studierea si dezvoltarea limbajului, de prevenirea si corectarea
tulburrilor de limbaj.
Se pare c primul care utilizeaz termenul de logopedie este Socrate (436-388
.e.n.). Formarea vorbirii coerente si corectarea tulburrilor sale au preocupat oamenii
din cele mai vechi timpuri. AstIel, se stie c grecii antici aveau un cult deosebit pentru
vorbire si oratorie. Operele lui Plutarh, Herodot, Heraclit, Platon, Aristotel, Hipocrat
contin indicatii valoroase cu privire la preocuprile societtii antice de a Iorma si
dezvolta la toti membrii ei o vorbire ct mai corect.
Aceeasi pretuire a vorbirii o gsim mai trziu la romani, prin glasul lui Cicero care n
lucrarea 'De oratore scrie : 'dac nu depinde de noi s avem un glas Irumos, de noi
depinde s-l cultivm si s-l IortiIicm, s studiem toate treptele de la sunetele grave pn
la cele mai nalte.
n evul mediu, cu toate oprimrile la care este supus stiinta, reusesc s strbat unele
idei pozitive. AstIel, Avicenna n 'Canonul medicinii evidentiaz o serie de exercitii
utilizate n scopul reglrii respiratiei si vocii ce dau rezultate bune n corectarea blbielii
chiar si n zilele noastre.
Datorit ignorantei si dogmelor religioase, a dominat mult timp ideea c
tulburrile de limbaj s-ar datora modiIicrilor anatomice ale organelor de vorbire sau unei
umiditti anormale n care se scald limba si creierul. Ca urmare, apare o perioad trist
pentru logopedie, n care chirurgii erau chemati s intervin pentru redarea vorbirii
normale, interventii ce au avut ca rezultat multe victime ale unor operatii inutile.
Progresele cunoscute n toate domeniile n secolul XVIII-XIX au stimulat
dezvoltarea unor noi domenii de activitate si conturarea unor discipline care s-au desprins
din corpul stiintelor Iundamentale. Este perioada cnd lucrrile de logopedie sunt tot mai
Irecvente, iar opinia public maniIest un interes accentuat Iat de corectarea tulburrilor
de limbaj.
Cercetrile mai consistente se maniIest ncepnd cu secolul al XIX-lea. Sunt de
mentionat cercetrile lui Broca (1861) n domeniul aIaziei motorii si ale lui Werniche
(1871) pentru aIazia senzorial, precum si cercetrile lui Netkaciov n tratamentul
psihologic al blbielii.
n tara noastr, o cronic din 1835 vorbeste de vindecarea gngviei. Practica
logopedic s-a legalizat n 1949 si s-a dezvoltat din 1957 cnd se nIiinteaz primele
cabinete logopedice n policlinici, iar apoi n cadrul scolilor.
Se poate spune c logopedia s-a constituit ca stiint n prima decad a secolului
XX, datorit necesittilor practice si teoretice de a sintetiza cunostintele despre limbaj si
3
de a gsi procedee speciIice educrii limbajului tulburat. S-au conturat si pereIectionat
astIel tehnici de investigatii psihologice ale limbajului, metode si procedee de corectare.
O contributie de seam la constituirea logopediei ca stiint, o aduce Herman
Gutzman (1865-1922) care si-a nsusit multe din metodele corectrii vorbirii de la tatl
su Albert Gutzman, Iost director la Institutul de surdo-muti din Berlin. Dup cte se
cunoaste, H.Gutzman a tinut pentru prima dat un curs despre tulburrile de limbaj n
nvtmntul superior.
Conceptia medical a timpului nu acorda importanta cuvenit tulburrilor de
limbaj , corectarea acestora Iiind Icut de medici si surori cu mijloace psihopedagogice
pentru care nu aveau pregtirea necesar. n 1942, n discursul de deschidere de la primul
congres al Societtii internationale de logopedie si Ioniatrie tinut la Viena, Emil
Froschels a pus n discutie problema apartenentei si structurii logopediei ca stiint. Se
delimiteaz continutul logopediei de cel al Ioniatriei prin precizarea domeniului de
actiune al Iiecrei stiinte : Ioniatria se ocup de ntretinerea organelor Ionatoare si de
patologia vocii, iar logopedia de prevenirea, corectarea, studierea tulburrilor de limbaj si
de realizarea procesului de ntelegere si transmisie corect a inIormatiilor.
O serie de termeni care se mentin si azi n logopedie (dislexie, disgraIie, rinolalie
etc.) sunt de provenient medical. Dar prin natura stiintei logopedice de a investiga
limbajul si de a corecta tulburrile de limbaj, metodele si procedeele utilizate au un
pronuntat caracter psiho-pedagogic si, prin aceasta,, se delimiteaz locul logopediei n
cadrul stiintelor psiho-pedagogice si, n primul rnd, ca ramur a psihopeaagogiei
speciale.
Se poate concluziona c logopedia contemporan si deIineste azi menirea Ir a
se limita la corectarea tulburrilor de limbaj, prevenirea si studierea lor; ea are n vedere
educarea si restabilirea echilibrului psiho-Iizic si dezvoltarea unei personalitti normale,
integre.
1.2. OBIEC1UL, SCOPUL SI SARCIAILE LOCOPEDIEI
Logopedia, stiint.relativ tnr n cadrul stiintelor psihopedagogice, se ocup de
problematica limbajului n general si tulburrilor de limbaj si de corectarea acestora n
special.
Treptat, aria preocuprilor logopediei s-a extins, Iapt ce se poate vedea si din deIinitiile
mai mult sau mai putin complexe date de diversi autori, n decursul anilor. AstIel,
Hvattev deIineste logopedia ca , fiina o tiint peaagogic special aespre prevenirea i
corectarea tulburrilor ae limbaf `. Sovak o deIineste ca Iiind , tiinta aespre fi:iologia
i patologia procesului ae intelegere, ae comunicare, aespre prevenirea i tratamentul
peaagogico corectiv a aefectelor in aomeniul intelegerii comunicrii `.
Mai recent, E. Verza precizeaz c logopedia se ocup de , prevenirea,
corectarea, studierea tulburrilor de limbaj si de realizarea procesului de ntelegere si
transmisie corect a inIormatiilor si c , logopedia contemporan si deIineste azi
menirea Ir a se limita la corectarea tulburrilor de limbaj, prevenirea si studierea lor; ea
are n vedere educarea si restabilirea echilibrului psiho Iizic si a dezvoltrii unei integre
personalitti, studierea comportamentului verbal si a relatiei acestuia cu personalitatea
uman
4
Logopedia s-a constituit mai trziu ca alte stiinte, sprijinndu-se pe o serie de
inIormatii, n special din psihologia limbajului, surdopsihologiei, psihopatologiei,
psihoIiziologiei, tiIlopsihologiei, neuropsihiatriei, psiholingvisticii, lingvisticii, etc.
La rndul ei, logopedia pune la dispozitia acestor stiinte o serie de inIormatii. Si
n activitatea practic, dac avem n vedere etiologia si complexitatea anumitor tulburri
de limbaj, se impune colaborarea dintre specialistii mai multor domenii ( psihologi,
logopezi, medici ).
Din lucrrile contemporane si din organizarea activittii logopedice practice
rezult c domeniului logopediei i se conIer Iie un caracter psiho-pedagogic , Iie unul
medical. AstIel, n trile rsritene, n special, practica logopedic se desIsoar sub
nemijlocita ndrumare a specialistilor de Iormatie psihopedagogic, iar n unele tri din
occident, logopedia este practicat de specialisti cu Iormatie medical. De remarcat c si
n ultimul caz, metodele si procedeele de corectare a tulburrilor de limbaj au un caracter
psiho-pedagogic.
Scopul logopediei este acela de a asigura, prin nlturarea tulburrilor de vorbire,
dezvoltarea psihic general normal a persoanelor cu handicap verbal, Iormarea si
dezvoltarea n Iunctie de capacittile lor, stabilirea sau restabilirea relatiei corecte cu cei
din anturaj.
Logopedia acord atentie n special copiilor deoarece tulburrile de vorbire au o Irecvent
mai mare, nu trebuie s se consolideze si s se agraveze, pentru c posibilittile de
corectare sunt mult mai mari si pentru c prin nlturarea la timp a acestora se
prentmpin aparitia altor modiIicri psihice si comportamentale.
Deci, logopedia are n primul rnd un scop eaucativ deoarece contribuie la
Iormarea psiho-pedagogic a copilului, Iaciliteaz procesul instructiv-educativ n cadrul
scolii.
Logopedia urmreste n egal msur s previn i s corecte:e tulburrile ae
limbaf.Realizarea acestui deziderat determin reducerea numrului de logopati si
nceperea activittii de corectare nc din perioada Iormrii limbajului, ceea ce asigur un
succes rapid si complet n corectare. Vrstele prescolar si scolar mic, sunt cele mai
Iavorabile pentru o actiune logopedic eIicace.
Pornind si de la conceptia lui I.P. Pavlov, conIorm creia , nimic nu rmane
imobil, numai cu conaitia ae a se crea conaitiile corespun:toare `, n Iata logopediei
stau o serie de sarcini, mai importante Iiind urmtoarele:
1. cunoasterea si prevenirea cauzelor care provoac tulburri de limbaj si
asigurarea unui climat Iavorabil dezvoltrii normale a limbajului;
2. studierea si cunoasterea simptomatologiei tulburrilor de limbaj, a
metodelor si procedeelor de corectare;
3. depistarea, examinarea persoanelor cu tulburri de limbaj, ncepnd cu
vrsta prescolar si organizarea activittilor n Iunctie de vrst si
tulburare;
4. corectarea tulburrilor de limbaj n paralel cu dezvoltarea gndirii, cu
personalitatea, cu activitatea lor si Iormarea unei atitudini normale Iat de
propriul deIect si Iat de lumea din jur;
5. elaborarea unui program terapeutic corect tinnd seama de esenta, cauzele,
mecanismele si dinamica tulburrii;
5
6. initierea n probleme de logopedie a persoanelor din anturajul copiilor
pentru ntelegerea si sprijinirea acestora;
7. Iormarea de noi specialisti logopezi, cu o bun pregtire psiho
pedagogic;
8. asigurarea conditiilor optime desIsurrii activittilor logopedice prin
amenajarea si dotarea cabinetelor logopedice cu materiale adecvate
practicii logopedice..
1.3. ORCAAIZAREA AC1IJI1TII LOCOPEDICE
Terapia logopedic este o activitate complex, desIsurat pe multiple planuri,
individual sau pe grupe, n Iunctie de etiologia tulburrii, gravitate si vrst.
Terapia logopedic ncepe cu nregistrarea cazului, care se realizeaz n urma
perioadei de depistare a copiilor cu tulburri de limbaj. Depistarea se Iace n perioada 15
sept. 15 oct., cnd Iiecare logoped are obligatia s examineze sumar toti copiii din zona
logopedic Iixat si s evidentieze deIicientele de limbaj ntlnite, n cabinetul logopedic
se va desIsura examinarea complex, se va stabili un diagnostic, se vor Iorma grupele, la
baza crora vor sta o serie de criterii ( vrst, deIicient, gravitate, trsturi de
personalitate, etc. ). Se va Iixa un program de lucru, Iiecare copil Iiind planiIicat de 2 5
ori pe sptmn, n Iunctie de gravitatea deIectului.
Vor avea prioritate copiii mici, pentru ca tulburarea s nu se transIorme n
deprindere, deprinderile deIicitare nlturndu-se mai greu si ntr-un timp mai ndelungat.
Nu sunt neglijati ns nici cei care au ajuns la vrsta adolescentei sau a puberttii,
deoarece la acestia tulburrile de limbaj pot produce modiIicri proIunde de personalitate.
Vrsta optim pentru nceperea terapiei logopedice este cea mai mic dar nu se
poate stabili o regul general. Ea va Ii determinat de tulburarea nssi. Dac sunt
necesare interventii chirurgicale ( palat despicat ) terapia logopedic va ncepe dup
rezolvarea chirurgical.De exemplu, dac este o dislalie Iiziologic- terapia logopedic
nu este necesar iar dac este un nceput de blbial va trebui oprit evolutia.AstIel,
momentul si caracteristicile interventiei logopedice se stabilesc n Iunctie de tulburarea
de limbaj.
Terapia logopedic se stabileste n urma unei examinri complexe, pe baza creia
se stabileste diagnosticul. Pentru o bun reusit trebuie creat un mediu de examinare
propice si stimulativ, pentru ca logopatul s se poat exprima degajat, logopedul putnd
sesiza astIel si toate aspectele tulburrii. E necesar o atmosIer relaxant, cald,
personalitatea logopedului si atmosIera cabinetului Iiind de mare important. Metoda
principal de examinare este a convorbirii cu logopatul, Iamilia, cu toti Iactorii implicati
n educarea lui. Odat cu examinarea ncepe si completarea Iisei logopedice, care va
continua pe tot parcursul terapiei logopedice si va trebui s oglindeasc evolutia copilului
pe tot parcursul interventiei logopedice.
Capitolul II
EXAMIAAREA COMPLEX
6
Examinarea si diagnosticarea tulburrilor de limbaj se integreaz tabloului dezvoltrii
psihice generale a copilului, precum si interdependentei cu mediul social n care acesta
trieste. Examinarea complex trebuie s urmreasc:
aprecierea posibilittilor de comunicare de care dispune logopatul si stabilirea
diagnosticului, precum si a prognosticului;
elaborarea proiectului de terapie;
cunoasterea dezvoltrii intelectuale si a trsturilor de personalitate.
Examinarea se Iace din punct de vedere pedagogic prin aplicarea metodei convorbirii
cu logopatul, cu Iamilia si cu Iactorii educativi implicati, prin aplicarea de probe si teste
specializate, prin Iolosirea observatiei permanente n activitatea scolar, prin
consemnarea rezultatelor scolare . Momentul de examinare trebuie s tin se ama de
o serie de principii :
crearea unei atmosIere destinse, stenice, ncurajatoare;
Iolosirea unor probe care s evidentieze clar deIicitul de limbaj si deIicientele asociate;
legtura logopedului cu Iamilia copilului pentru ncadrarea clar a elementelor de
anamnez;
legtura logopedului cu deIectologul (proIesorul de educatie special) si
educatorul(educatoarea) pentru cunoasterea clar a relatiilor logopat-activitate scolar;
evidentierea diagnosticului, a etiologiei deIicientei si stabilirea unei prognoze de nceput,
precum si a unei colaborri permanente cu copilul, cu Iamilia si cu scoala.
1. nregistrarea cazului este realizat n urma perioadei de depistare a
tulburrilor de limabaj. Depistarea se Iace n urma unui examen sumar prin
care se evidentiaz deIicientele grave, dar si prin semnalarea de ctre Iamilie
si de cadrele didactice a cazurilor problem. Momentul depistrii este Ioarte
important, iar problemele aplicate variaz n Iunctie de logoped si de
experienta pe care acesta o posed. n general munca logopedic impune ca
depistarea s se realizeze la Iiecare nceput de an scolar de la 15 septembrie la
15 octombrie.
2. Anamneza. Anamneza se consemneaz n urma convorbirii cu unul din
printi (de preIerint mama) si Icnd apel la Iisa medical a copilului.
Este important, la acest nivel, s se evidentieze : bolile ereditare,
malIormatiile, nasterea, bolile inIectioase care au lsat urmri, dezvoltarea
aIectivittii, dezvoltarea relatiilor intraIamiliale, integrarea copilului n
Iamilie, momentele de progres psiho-Iizic, traume sau accidente, tot ceea
ce este legat de aparitia si evolutia limbajului (cnd si cum a nceput s
vorbeasc, primele cuvinte, primele propozitii etc.).
3. Examinarea limbajului rostit
a. Examinarea nivelului ae intelegere a vorbirii se realizeaz n Iunctie de
vrsta cronologic, nivel scolar si prezenta tulburrilor psihice. La copiii
peste clasa a III-a se poate Iolosi chiar manualul clasei anterioare. Se cere
copilului s indice lectia care i-a plcut cel mai mult, i-o citim cu voce tare
si l rugm s explice sensul unor cuvinte din vocabularul acesteia. La
copiii din grupa mare, scolari mici si copii cu probleme speciale n
7
educatie, se pot aplica o serie de probe ca : proba de ntelegere verbal si
de de completare a unor lacune dup Alice Descoeudres. Pn la vrsta de
6 ani si la copiii cu nevoi speciale n educatie, ce prezint ntrzieri n
dezvoltarea mintal sau deIicit mintal, ntelegerea vorbirii se testeaz, n
genere, pe obiecte concrete.
b. Examinarea au:ului. Este bine ca n cazul evidentierii clare a acuittii
auditive indicm examenul audiometric eIectuat la medicul de specialitate. n
cazurile de alalie, cnd audiograma nu reuseste prea bine sau n cazurile n care
copilul nu ntelege vorbirea la nivelul elaborrii unor rspunsuri, se poate apela si
la proteza auditiv.
Nivelul dezvoltrii auzului se evidentiaz prin :
- probele de ntelegere a vorbirii (propuse deja);
- observatii asupra conduitei : copilul repet ntrebrile n timp ce-i dm
ndrumri, caracterul ntrebrilor puse de copil.
Procedeul este urmtorul (pe etape):
Etapa 1. Copilul care nu vorbeste de loc este examinat prin probe de ntelegere, iar
sarcinile i se dau cu glas cnd tare, cnd ncet.
Etapa 2 Dac copilul nu reactioneaz, trebuie stabilit dac nu aude sau nu ntelege
(exemplu : i dm o jucrie cu vocea n soapt; lsm s cad o legtur de chei si
observm reactia la zgomot, la o sonerie etc.)
Etapa 3 Dac reactioneaz la zgomote si poate repeta cuvintele spuse de noi, l asezm
ntr-o pozitie n care s nu vad buzele examinatorului si acoperim pe rnd cte o ureche
(examen monoauricular). Cuvintele le soptim si copilul trebuie s la repete. Dup
clasiIicarea GLEITZ nentelegerea vorbirii n soapt pn la 4-6 m. are valoarea unei
usoare hipoacuzii (sau apraxie auditiv); pn la 1-4 m. este o hipoacuzie de gravitate
medie, iar cnd copilul nu aude la 1 m. hipoacuzia este grav.
Coordonatele Iunctiei auditive examinate sunt :
acuitatea auaitiv (distanta perceperii vocii n soapt, redarea unor structuri ritmice
percepute auditiv, discriminarea si localizarea analitic a surselor sonore;
- ntelegerea vorbirii n ansamblu;
- recunoasterea si reproducerea sunetelor perechi opuse;
- (sunete izolate; silabe; cuvinte); s-z; t-d; ta-da; pot-pod;
controlul auditiv al vorbirii;
- autocontrolul in circuitul fonator normal (vorbeste gradat de la soapt la strigt,
la cerere);
- autocontrolul auaitiv in corectarea aefectelor ae articulare (de exemplu :
nregistrarea pe band de magnetoIon a rotacismului)
c. Examinarea articulrii verbale se reIer la aparatul articulator, la articularea
(pronuntia) propriu-zis.
Examinarea aparatului articulator cuprinde urmtoarele aspecte :
Integritatea functional in ansamblu. Aici se are n vedere n primul rnd
sistemul labio-comisural (simetria, integritatea, mobilitatea si Iorta). Apoi se
evidentiaz aparatul dental (integritatea, Iorma, musctur, Iorma dental
8
individual).La maxilare se pune n evident Iorma mandibulei, Iorma
arcurilor maxilarelor, existenta prognatismului inIerior sau superior. n ceea ce
priveste limba, logopedul trebuie s observe n examinare: Iorma, mobilitatea
pe plan transversal si longitudinal, mrimea, Iixarea ei, Irenul. Palatul dur este
examinat ca Iorm, amplitudinea boltii. Palatul moale intereseaz ca
mobilitate, Iorm si mrime. Logopedul trebuie s observe si omusorul
(mobilitate, integritate, mrime, asezare) si sistemul nazal (inIlamri acute sau
cronice, dureri de sept, malIormatii).
Examinarea articulrii propriu-:ise
Dup ce s-a sesizat starea aparatului articulator, examinm capacitatea articulatorie.
Important n aceast etap este ca obrazul copiluluis Iie luminat si s Iie la aceeasi
nltime cu obrazul examinatorului.
Se vor urmri urmtoarele aspecte:
Capacitatea de redare prin imitatie (vorbirea reIlectat)
La acest nivel examinatorul pronunt sunetele alfabetului n ordinea diIiculttilor. Se
cere logopatului s repete si el. Apoi se pronunt silabe airecte i inverse cu sunetele
respective, solicitnd pronuntia copilului.
Se pronunt apoi cuvinte n care sunetele la care se observ deIormri se gsesc n
pozitie initial, de mijloc si Iinal, La sIrsit se pronunt propo:itiicare contin sunete
deIicitare (de 2-3 ori) pentru a se evidentia clar tulburarea. Se examineaz si combinatii
ae consoane sau ae vocale n diIerite cuvinte.
La baza alctuirii unui astIel de instrument trebuie s Iie urmtoarele principii :
cuvintele s Iie uzuale, s poat Ii ntelese si de copiii care dispun de un vocabular srac;
s poat Ii usor ilustrate cu imagini;
sunetul s apar n diIerite combinatii; articulare usoar si diIicil, la nceput, la mijloc si
la sIrsit.
Jorbirea inaepenaent
Pentru examinarea capacittii de pronuntie n vorbirea independent se pot Iolosi :
alIabetul ilustrat, tabele cu imagini a cror denumire prezint sunetele n pozitii diIerite
(nceput, mijloc, sIrsit).
Se vor Iolosi ca procedee : 'citirea de ilustratii, recitarea, cntecul, povestirea
liber. Dup acestea, examinatorul noteaz sunetele care ntmpin greutti, tipul
tulburrilor intervenite, modul de recitare, ritmul, melodicitatea vorbirii, respiratia n
timpul recitrii si cntecului, dac poate povesti, surprinderea esentialului, respectarea
structurii logice a povestirii.
a. Examenul vocii.
Vocea se observ de la primul contact, Iiind de obicei n concordant cu dezvoltarea
Iizic si cu conIormatia Iiziologic a copilului. Se urmreste :
sonoritatea ;
tonalitatea ;
valoarea ;
nuanta ;
rguseala ;
astenia vocal ;
9
rezonanta ;
disIonia, la pubertate (rareori nainte) ;
rinolalia ;
intensitatea vocii ;
melodicitatea vorbirii ;
vorbirea sacadat.
Examinarea structurii gramaticale
Se realizeaz observnd Iormarea propozitiilor simple (2-4 cuvinte) corecte n
vorbirea spontan sau reprodus ; Iolosirea corect a singularului si plurarulului (acord,
numr-gen, la substantive cunoscute si noi); Iolosirea timpurilor verbelor, verbalizarea
corect a unor relatii temporale simple; Iolosirea corect a pronumelui personal si a celui
demonstrativ.
f. Examinarea vocabularului activ
Se realizeaz prin observarea volumului de cuvinte Iolosite n povestire si
vorbirea independeent a substantivelor, verbelor si adjectivelor.
g. Examinarea formelor ae limbaf verbal poate eviaentia .
Dialogul ae scurt aurat telegraIic axat pe obiecte si pe evenimente de tip situativ, n
Iunctie de anumite mprejurri, evenimente, sarcini concrete.
4. Examenul lexic yi grafic

Dac examenul vorbirii se Iace de la 5 ani n sus, examenul limbajului scris, se
realizeaz n cazurile de disgraIie, dislexie la nivelul clasei a II-a si a III-a de
studiu.Exist si o diagnosticare precoce a tulburrilor limbajului scris, care se eIectueaz
de la vrstele mici si terapia va cuprinde antrenarea capacittilor psiho-motrice speciIice
pentru scris si citit.
Pentru o examinare corect a tulburrilor intervenite n scris si citit. este necesar
ca n anamne: s se stabileasc anumite elemente precum : ntrzieri n aparitia vorbirii,
dislalii polimorIe sau Iiziologice prelungite, bilingvismul, ntreruperi de scolaritate,
exigentele Iamiliei asupra copilului, exersarea scris-cititului acas. Examinarea lexiei si
graIiei trebuie s cuprind imaginea schemei corporale, a lateralittii, a motricittii fine.
Se pot Iolosi : probe pentru aeterminarea orientrii spatiale, proba pentru aeterminarea
sincine:iilor aigitale, proba pentru aeterminarea lateralittii, testul OSERETSKI, proba
LIEBMANN etc.
Dup rezolvarea acestor probe este examinat direct lexia si graIia logopatului
prin intermediul unor probe speciIice n care se veriIic : literele, silabele, cuvintele,
analiza si sinteza lexico-graIic, propozitiile si micile texte. Este Iolosit copierea si
dictarea, citirea de pe carte si de pe caiet si se aplic o Iis de evaluare a greselilor tipice
pentru Iiecare copil.
5. Examinarea motricitatii
testul OSERETSKI
motricitatea organelor Ionatorii
10
examenul de praxie
examenul lateralittii
examenul de ritm
ConIorm indicatiilor lui Oseretski ncepem exercitiile la nivelul vrstei cronologice si
coborm sau urcm pn unde ne permite capacitatea copilului . n cazul copiilor cu
deIiciente de vorbire, e bine s ncepem aplicarea testului cu un an minus Iat de vrsta
cronologic, experienta indicnd n toate deIicientele de vorbire o rmnere n urm a
dezvoltrii motorii. ncepem examenul cu o categorie de vrst sub vrsta cronologic si
pentru a stimula copilul prin perIormante proprii.
6. Examinarea dezvoltarii mintale
Se pot Iolosi :
desenul omuletului, pomului si al casei;
matricile progresive: J.C. RAVEN (6-12 ani);
proba comparrii de notiuni;
proba deIinirii de notiuni;
proba de completare a lacunelor.
7. Examenul personalitatii
Probele pentru determinarea trsturilor de personalitate pot releva tulburrile
comportamentale asociate celor de limbaj, microtraume scolare sau Iamiliale. Indicate
sunt testele : RORSCACH, T.A.T., tabloul Iamiliei.
8. Examenul medical
Se recomand unele examene medicale de tipul : ORL, audiologic, stomatologic, neuro-
psihiatric general, mai ales cu privire la dezvoltarea somatic si hormonal.
9. Examinarea rezultatelor activitatii ycolare este de o mare important n alctuirea
unui tablou corect simptomatologic. Gradul de integrare scolar a copilului sau integrare
n viata grupului scolar se poate examina nu numai prin nregistarea principalelor
rezultate n activitatea de nvtare dar si cu asistente ale logopedului la lectii, convorbiri
cu educatoarea (nvttorul) si chiar cu ceilalti copiii.
10. Consemnarea rezultatelor examinarii se Iace n mod detaliat n Fia Logopeaic ,
urmrindu-se evaluarea tulburrilor la nceputul terapiei, n timpul si la sIrsitul acesteia.
2.1. DIACAOS1IC SI EJALUARE LOCOPEDIC
Diagnosticul este o ipotez mai mult sau mai putin probabil care se cere mereu
veriIicat. El nu se rezum la ncadrarea ntr-o categorie nosograIic care pare mai
apropiat. n urma eIecturii examenului complex n care au Iost cunoscute anamneza
subiectului, dezvoltarea sa, mediul Iamilial si extraIamilial se poate stabili un diagnostic
prezumtiv ce va Ii conIirmat sau inIirmat pe parcursul terapiei.
Copilul, indiIerent de tulburarea sa, se maniIest diIerit n Iunctie de situatia si
mediul n care se aIl. De aceea, este necesar observarea lui n timp, comportamentul n
joc, discutii si corelarea observatiilor cu cele ale persoanelor care se ocup de copil.
Pentru stabilirea corect a diagnosticului sunt necesare si o serie de cunostinte de
anatomie si Iiziologie a limbajului, particularittile evolutiei normale a limbajului si a
11
abaterilor de la normalitate, Iormele de maniIestare ale diIeritelor tulburri cu aspecte
particulare ntre diIeritele tulburri care pot determina conIuzii de diagnostic, evolutia
tulburrii n timp etc.
Fr acest volum de inIormatii erorile se pot strecura usor att la tulburrile severe
de limbaj, dar si la Iormele usoare. Cunoasterea particularittilor de vrst si a abaterilor
de la evolutia normal a limbajului va evita conIuziile ntre Iiziologic si patologic si
sesizarea abaterilor nc din primele luni de viat ale copilului.
n stabilirea diagnosticului trebuie s se tin seama de o serie de Iactori endogeni
si exogeni pentru evitarea conIuziilor : vrsta cronologic a copilului, dezvoltarea
intelectual, aIectivitatea, comportamentul, motivatia, temperamentul, caracterul,
componenta psiho-social a Iamiliei, climatul educativ, conditiile scolarizrii etc.
Diagnosticul diIerential trebuie stabilt att n cadrul aceleasi tulburri ct si ntre
diversele tulburri cu care se pot conIunda. n primul rnd trebuie diIerentiate tulburrile
dismaturative de cele patologice. Desi au pentru nceput multe elemente comune diIer
att ca etiologie ct si ca evolutie. Tulburrile dismaturative, spre deosebire de cele
patologice, sunt determinate n general de un ritm propriu de dezvoltare, Iactorii somatici,
aIectivi, sociali avnd un rol determinant n majoritatea cazurilor si pot s dispar si Ir
interventie logopedic.
Dup Iixarea diagnosticului logopedic se Iace o evaluare preterapeutic, continund cu o
serie de evaluri la sIrsitul Iiecrei etape terapeutice si terminnd cu o evaluare Iinal.
Aceste evaluri trebuie concepute n unitatea lor si n strns legtur cu obiectivele
urmrite n terapie. Evaluarea preterapeutic are loc la nceputul terapiei logopedice si are
rolul de a stabili cu exactitate care este nivelul achizitiilor verbale raportat la vrsta
cronologic si care sunt abaterile de la evolutia normal a limbajului. Pe baza evalurii se
va stabili programul de recuperare si se poate elabora un prognostic privind posibilittile
de corectare a tulburrilor de limbaj pentru Iiecare logopat n parte.
La sIrsitul Iiecrei etape evaluarea va urmri perIormantele obtinute, esecurile
nregistrate, prevenirea altor esecuri, stabilirea diIiculttilor, lacunelor, erorilor, reusita
obiectivelor propuse n celelalte etape. n Iunctie de ce va evidentia aceast evaluare,
strategia terapeutic, poate Ii reevaluat, se pot introduce noi activitti specIice nlturrii
tulburrilor de limbaj.
Evaluarea postterapeutic va stabili nivelul comportamentului verbal realizat n
raport cu obiectivele propuse.
2.2. FISA LOCOPEDIC

Rezultatele examinrii sunt consemnate n Iisa logopedic. Aceasta se completeaz :
- n momentul cunoasterii copilului (examinarea primar);
- pe parcursul ntregii activitti terapeutice.
Exist mai multe modele din care terapeutul poate s-si aleag modul de consemnare
al examenelor eIectuate asupra logopatului si al eIectelor terapiei logopedice. Important
este ca Iisa s oglindeasc corect att imaginea de nceput a logopatiei ct si evolutia
corectrii acesteia. Este indicat ca rezultatele unei diagnosticri complexe s se Iac n
12
mod detaliat n Iis, urmrindu-se evaluarea tulburrilor de la nceputul terapiei pn la
sIrsitul acesteia.
Fisa de examinare complex si evolutie logopedic trebuie s cuprind urmtoarele
aspecte :
FISA DE EXAMINARE COMPLEX Nr.
Iisei
SI EVOLUTIE LOGOPEDIC ntocmit
de
Data
emiterii
I. Date generale
Numele si prenumeledata
nasterii
vrstalocul
nasterii
adresascoala
clasanvttor.
II. Date Iamiliale
Numele
tatluivrstastudii
locul de
muncIunctia Numele
mameivrstastudii
locul de
muncIunctia starea material.
Starea locuintei numrul
Iratilor al ctelea copil este. Relatiile ntre
printiAtitudinea Iamiliei Iat de
logopat

Tulburrile de limbaj existente n Iamillie

III. Examen psihoIizic


Sarcinanasterea

greutateaalimentatia
Antecedente pre-peri si
postnatale

13
Antecedente
colaterale


Inteligenta

Memoria

Imaginatia

Atentia

AIectivitatea

Vointa

Lateralitatea

Comportamentul
-n
Iamilie
-n
colectiv
Trsturi de personalitate (pozitive,
negative)


IV Examen logopedic :
a. Integritatea anatomo-Iunctional a aparatului Ionoarticulator
aparatul respirator
-
particularitti Ionatorii (voce, mutatie vocal, puritatea
vocii)

-aparatul
articulator
b.Sistemul labio-comisural
aparatul
dental -
maxilarele
-
limba
-palatul
14
dur
-omusorul
-cavitatea
nazal
c. Functia auditiv de ansamblu:
acuitatea
auditiv -
controlul auditiv al
vorbirii - autocontrolul
auditiv al vorbirii
d. Aparitia tulburrilor de limbaj


cauze

- pronuntarea reIlectat a sunetului - -
pronuntarea independent a sunetului
- sunete aIectate e.
ntelegerea cuvintelor
cuvinte
denumiri
cuvinte
nsusiri
- cuvinte de
relatie
-cuvinte
actiuni
I. Formularea si ntelegerea propozitiilor
cu continut
Iamiliar
- cu continut
nou
g. Vocabularul si structura
gramatical


h. Particularitti
narative


i. Elemente prozodice ale vorbiriii
spontane


1. Citirea
15
raportul Ionem-graIem citirea
pe silabe citirea pe text
cunoscut citirea pe text
nou ritmul
citirii
dislexia
2.Scrierea
analiza literelor separate sinteza
n silabe si cuvinte (omisiuni, nlocuiri, inversiuni)


acordul cuvintelor
diIicultti ortograIice
dizortograIii
discaligraIii
V. Concluzii diagnostice si prognostice


VI. Evolutia copilului pe parcursul terapiei logopedice

2.3. ME1ODOLOCIA S1UDIERII 1ULBURRILOR DE LIMBA1


Dac metodele si procedeele de corectare sunt speciIice Iiecrei categorii de
tulburri n parte, studierea tuturor tulburrilor de limbaj au la baz o serie de metode
comune.
n general, logopedia se Ioloseste de aceleasi metode pe care le utilizeaz
psihologia n studierea limbajului normal. Avantajul const n Iaptul c n logopedie,
limbajul e studiat asa cum se maniIest, Ienomenul nu mai trebuie provocat pe cale
experimental si datele obtinute se pot raporta la maniIestrile normale. Mascarea
16
limbajului tulburat e mai putin probabil si urmrirea lui se poate Iace ori de cte ori este
nevoie si se poate corecta si pe etape de vrste.
Desi se cunosc multe procedee n literatura logopedic, ele nu se pot aplica la
logopatii cu limba matern romn, datorit speciIicului limbii si particularittilor de
limbaj. Pentru blbial, tahilalie, bradilalie, nedezvoltarea limbajului, metodele si
procedeele cunoscute au o mai mare valoare general, n timp ce pentru dislalie valoarea
lor este limitat de speciIicul emisiei si al pozitiei sunetului aIectat n interiorul
cuvntului si al propozitiei. Si n Iolosirea psihoterapiei se pot prelua principiile generale
ce sunt valabile n aplicarea n scopuri curative pentru unele tulburri determinate psihic
sau somatic.
Experimentul: valoarea experimentului n logopedie rezult din geneza
Ienomenului de tulburare si maniIestarea lui natural n ntregul comportament al
logopatului. Totusi se pot provoca experimental diverse situatii de solicitare individual,
n grup, de rezolvare a unor sarcini de baz, de control sau autocontrol prin intermediul
limbajului, de comunicare receptie n diverse activitti, de adaptare la situatie, de
exprimare si receptie.
Observatia: - joac un rol deosebit. Conditia esential a unei bune observri e
aceea de a preciza de la nceput Ienomenul pe care-l urmreste pentru c n timpul
desIsurrii limbajului pot s apar o serie de comportamente secundare. Important e ca
nregistrarea datelor s se Iac cu Iidelitate ( magnetoIon, casetoIon) pentru a surprinde
exact aspectele urmrite. Pentru eliminarea accidentatului trebuie ca :
a observarea se poate desIsura n perioade de timp diIerite ( oboseala accentueaz
tulburarea )
b s nu stie c e observat ( ca inhibitie )
c s-l urmreasc att n anturajul persoanelor cunoscute ct si necunoscute ( vorbirea si
comportamentul lui diIer ).
Conversatia: - urmreste s stimuleze vobirea logopedului, dar Ir a-l pune n
diIicultate ( s nu abordeze subiecte care-i sunt penibile si pe care el le ocoleste ). Nu se
vor consemna abaterile de la vorbirea normal n prezenta lui. Discutia poate Ii orientat
si n directia surprinderii Irmntrilor interne ale subiectului, a mediului n care-si
desIsoar viata si activitatea, a descoperirii cauzelor tulburrii de limbaj si dorintei de
cooperare n activitatea logopedic.
Analiza produselor activitatii: - se vor studia compuneri, lucrri de control, jurnale, n
special pentru tulburrile limbajului scris.
Biografica: - ajut la descoperirea antecedentelor tulburrii si comportamaentului pe
baza relatrilor printilor, rudelor, proIesorilor.
Testelor: - urmreste s stabileasc nivelul de abilitate verbal, consolidarea deprinderii
n Iolosirea limbajului, gradul de abatere de la normal, tulburrile aIectiv
comportamentale ca urmare a deIicientelor de limbaj.
17
Capitolul III
ELEMEA1E DE AAA1OMIA SI FIZIOLOCIA LIMBA1ULUI
Vocea e rezultatul sunetului care se Iormeaz n perimetrul laringelui, datorit
vibratiei coardelor vocale, vibratie datorat coloanei de aer care este trimis de contractia
muschilor expiratori si de plmni.
Vocea si cuvntul se concretizeaz din sinteza Iunctiilor tuturor organelor care
colaboreaz si conduc acest proces. Cuvntul este produsul vocii. La producerea
vocalelor si consoanelor particip ntregul aparat al vorbirii.
La respiratie, Ionatie, articulatie particip anumite prti anatomice care se misc,
se contract, se relaxeaz, participnd la realizarea vorbirii.
Creierul datorit dezvoltrii lui, omul posed vorbirea. n creier se aIl si centrul
vorbirii.
Fruntea osul Irontal, sinusurile Irontale, particip mpreun cu alte perimetre ale Ietei la
procesul de rezonant a sunetelor emise.
Nasul patologia acestuia provoac o jen n desIsurarea normal a respiratiei si a
vorbirii. ModiIicrile de permeabilitate a Ioselor nazale stau de multe ori la baza
rinoIoniilor. De asemenea, patologia Ioselor nazale poate inIluenta direct permeabilitatea
trompei lui Eustache, determinnd hipoacuzii temporare sau deIinitive.
Cavitatea bucal este alctuit din:
a) arcaaele aentare care despart ( gura nchis ) vestibulul bucal de cavitatea
bucal propriu zis. Integritatea anatomic a aparatului dento bucal e
determinat si indispensabil n modelarea unor Ioneme.
b) regiunea palatinal limitat anterior de buze si posterior de istmul velo-
Iaringian prin care se stabileste legtura cu buco Iaringele. Ea este
Iormat din palatul dur Iix si palatul moale sau vlul palatului mobil. Este
n acelasi timp peretele superior al cavittii bucale, desprtind cele dou
cavitti, cu o important deosebit n actul Ionatiei si planseul Ioselor
nazale. Starea anatomo histologic si Iunctional a acestei regiuni are o
important deosebit n emisiunea vocalelor si n miscarea palatului moale
care prin ridicarea sa n anumite momente separ naso-Iaringele de buco-
Iaringe. Este absolut necesar n emiterea unor Ioneme. Parezele sau
paraliziile acestora explic Irecvente rinoIonii deschise. Palatul moale se
termin cu lueta. El este mobil si joac un rol mare n Ionatie deoarece el
nchide si deschide intrarea aerului n Iosele nazale. Datorit pozitiei
vlului palatului, ridicat sau cobort, sunetul va Ii nazal sau oral.
c) limba Iormat din numerosi muschi, cu Iunctii complexe, care permit o
mare diversitate de miscri, n toate sensurile, realiznd o articulatie
Ionetic, cu o mare important n procesul Ionatiei, dictiei, vorbirii n
general.
Bu:ele Iormate din tegumente si muschi puternici, rezistenti, mobili, cu rol
deosebit n realizarea sunetului articulat. Activitatea lor inIluenteaz Iormarea
armonioas a vocalelor si consoanelor. Deschiderea si nchiderea lor e proportional cu
Iluxul respirator si debitul verbal.
Faringele conduct Iibro-muscular, este situat posterior Iat de Iosele nazale,
cavitatea bucal. El ocup acea parte a cavittii bucale cuprins ntre palatul moale si
18
regiunea anterioar a esoIagului si a laringelui, care prelungeste cavitatea palatal si
ntlneste cavitatea laringian. E constituit din naso-Iaringe, buco-Iaringe si laringo-
Iaringe. Are rol si n Ionatie si n deglutitie, datorit elasticittii muschilor si mucoasei
lor, care contractndu-se conduc actiunile Iizice ale tubului Iaringian si ale palatului
moale. n inIlamatiile acute sau cronice, tumori, malIormatii, pareze, paralizii, apar
modiIicri grave n deglutitie, respiratie si Ionatie.
Laringele continu cavitatea Iaringian si e organul n care se Iormeaz sunetul.
La brbati e mai vizibil ( mrul lui Adam ). El Iormeaz partea de sus a traheei, are Iorma
unui tub alctuit din cartilaje. Miscrile lui sunt sustinute de muschii motori legati ntre ei
de ligamente, de membrane, de articulatii. Prin miscrile lui de ridicare, coborre, de
contractie si relaxare, coordoneaz Iunctiile inspiratiei, expiratiei, ale coardelor vocale,
ale muschilor glotei n timpul vorbirii. Pentru ca sunetul articulat s se Iormeze n laringe,
e necesar ca glota care n respiratie e deschis, s se nchid, coardele vocale s se
contracte si apoi datorit coloanei de aer expirat, coardele vocale n extensie, vibrnd, s
produc sunetul.
Glota e oriIiciul laringian, mrginit de ctre cele dou coarde vocale. E o
deschiztur de Iorm triunghiular care se Iormeaz ntre coardele vocale cnd sunt trase
orizontal n dreapta si stnga de ctre cartilaje n momentul Ionatiei. Ea se aIl la mic
distant de mrul lui Adam. Mai jos Iatu de aceast proeminent, observm o usoar
cavitate care este glota. Deschiderea glotei depinde de contractia simultan a muschilor
cricoaritenoizi laterali si posteriori.
Din mijlocul cartilajului tiroid ( n partea anterioar a laringelui ) pornesc dou ligamente
Iibroase, Iormate din muschi puternici, elastici. Prin vibrarea lor se produce sunetul.
Acestea sunt coaraele vocale.
Coaraa vocal e un muschi lunguiet, de Iorm triunghiular. n registrul gros,
coardele vocale se strng si se ngroas. n registrul scurt, ele se ntind si se subtiaz, ca o
panglic.
Traheea e constituit dintr-un schelet Iibro-cartilaginos. Se biIurc n bronhiile
principale ( cte una pentru Iiecare plmn ). Dup biIurcare, bronhiile mari se divid n
numeroase ramuri, pn la bronhiole care asigur legtura cu alveolele pulmonare.
Arborele bronhic asigur ventilatia pulmonar pn la canalele alveolare si alveolele
pulmonare rspunztoare de schimburile respiratorii. Aerul intr pe gur sau nri sau prin
amndou cavittile deodat, umple cavitatea laringian si Iaringian, apoi prin glot
coboar prin trahee si invadeaz cei doi plmni.
Plmanii sunt elemente principale ale aparatului respirator. Ei sunt Iormati
dintr-un tesut spongios si elastic care le permite umplerea si golirea de aer oxigenat si aer
viciat. Prin contractia muscular, cnd inspir, coastele se ridic, plmnii se umplu cu
aer. Relaxnd diaIragma, alungm aerul, adic axpirm. Aerul viciat se ntoarce pe trahee
n sus, trece prin laringe si produce sunetul.
O contributie important o are si aiafragma. Este unul din cei mai importanti
muschi inspiratori. Ea particip la Iiecare inspiratie. n timpul contractiei, antreneaz
muschii centurii abdominale care-i sustin contractia, precum si scheletul cavittii toracice
care conduce actiunile de contractare-relaxare, imprimnd suIlului ritmul Irazelor pe care
le rostim.
Cavitatea abaominal i viscerele au rol n actiunea Iizic a Iormrii si calittii
debitului verbal.
19
Activitatea organelor Ionoarticulatorii e global si distinct. Pentru a Iorma un
sunet oarecare, toate organele periIerice ale vorbirii intr n activitate cu toate prtile lor,
caracteristic si distinct pentru Iiecare sunet. Activitatea Iiecrui organ Ionoarticulator e
lipsit de sens, cnd e privit separat de a celorlalte. Miscrile vlului, aplicarea vrIului
limbii pe marginea alveolar a incisivilor superiori, presiunea buzelor, etc, sunt acte
mecanice ct vreme sunt deprinse din procesul unitar al Ionoarticulatiei. La producerea
Iiecrui sunet, Iiecare organ periIeric al vorbirii execut miscri Iine si precis coordonate
si ia pozitii determinante n Iunctie de miscarea si pozitia tuturor celorlalte.
De retinut:
- mobilitatea acestor organe e asigurat de o multiplicitate surprinztoare de
muschi;
- activitatea acestor muschi e comandat de o multiplicitate de nervi;
- inervarea e adesea dublu ncrucisat, n sensul c un nerv trimite ramurile sale
la mai multe organe si n acelasi timp acelasi organ primeste inervatia sa de la mai multi
nervi.
Asa se explic considerabila putere de compensare a organelor periIerice
Ionoarticulatorii ( se poate vorbi Ir limb, laringe prin emisiunea
aerului esoIagian sau stomacal ).
3.1. CEA1RII AERJOSI IMPLICATI A LIMBA1
Centrii nervosi sunt situati in Sistemul NervosCentral . la mai multe niveluri.
Considerati de jos n sus acestia sunt:
mauva spinrii se gsesc neuronii motori ( asigur tonusul );
trunchiul cerebral se gsesc nucleii motori ai nervilor cranieni.
Impulsurile initiate aici sau transmise de la centrii motori inIeriori, merg prin nervii
cranieni motori sau prin componenta motorie a muschilor implicati n Ionatie.
cerebelul rol important n coordonarea miscrilor. Datorit acestuia putem executa
miscri Ioarte precise, Iine, mai ales cu membrele superioare ( important pentru scris ).
aiencefalul n dienceIal, Ioarte important pentru limbaj e talamusul. De la nivelul
limbii, impulsurile primite de la periIerie sunt proiectate pe scoart. Hipotalamusul
inIluenteaz limbajul prin dirijarea strilor aIectiv volitionale.
Sistemul nervos extrapiramiaal, este Iormat din centrii corticali, subcorticali, nucleii din
trunchiul cerebral, cerebelul.
Cile motorii extrapiramidale trimit si ntretin comenzile care conduc miscrile
semivoluntare si automate ( printre acestea si cele din timpul scrisului ).
Scoarta cerebral e cea mai evoluat parte a S.N.C. Ea acoper ntreaga supraIat
exterioar a emisIerelor cerebrale. La nivelul ei se realizeaz mecanisme nervoase
complexe, care asigur substratul psihic al vorbirii. La dreptaci, mecanismele cerebrale
implicate n limbaj sunt strict localizate n emisIerul stng. La stngaci se pare c aceste
procese corticale nu sunt att de strict localizate.
Din punct de vedere al limbajului intereseaz urmtoarele aspecte:
20
- exist portiuni de scoart cu Iunctie de receptie ( centrii senzitivo
senzoriali );
- exist portiuni de scoart cu Iunctie de comand motorie ( centrii motori )
- exist portiuni de scoart cu rol de asociatie Iac legtura ntre zona de cortex
senzorial si zona cu rol motor.
Fiind o activitate reIlex conditionat pentru Iormarea si mentinerea lor sunt necesare
impulsuri auditive si vizuale permanente.
Pentru realizarea lui, ca pentru orice reIlex sunt necesari:
- receptori vizuali si auditivi ( la orbi e nlocuit cu cel pentru pipit );
- cale aIerent ( spre centrii nervosi superiori );
- centrii nervosi din S.N.C.;
- cale aIerent prin care impulsurile motorii sunt transmise de la centrii nervosi
spre organele eIectoare;
- eIectorii constituiti din muschii care particip la realizarea limbajului scris si
vorbit.
1. Receptorii implicati n limbaj sunt cei reprezentati de segmentul receptor
al analizatorilor auditivi si vizuali;
2.Calea aferent e reprezentat de segmentul de conducere al analizatorilor
auditivi si vizuali. Aceste segmente sunt Iormate dintr-un lant de neuroni,
conectati ntre ei prin intermediul sinapselor. Un capt al lantului e conectat cu
receptorii. ncepnd de la receptori, neuronii urc spre S.N.C. unde Iac statii la
diIerite niveluri, atingnd n Iinal cortexul. Se ajunge astIel la constientizarea,
memorizarea, utilizarea inIormatiilor nregistrate auditiv si vizual.
Impulsur ile auaitive ( cuvintele vorbite ) ajung la cortexul senzitiv auditiv.
Impulsurile vizuale ( cuvinte scrise ) ajung la cortexul senzitiv vizual. Aceste arii
sunt conectate prin legturi nervoase, cu o aceeasi arie de asociatie, care integreaz
impulsurile primite. Trimite apoi, tot prin legturi nervoase concluziile la cortexul motor,
care la rndul lui trimite impulsuri spre muschii implicati n vorbire sau si spre cei Iolositi
n scris.
Cortexul are si rol de autocontrol al limbajului. Prin auz si vz e evaluat calitatea
vorbirii, scrisului si n conIormitate cu rezultatul evalurii, scoarta cerebral trimite
impulsuri prin corectare.
n concluzie se poate spune c:
Limbajul are o localizare dinamic si la producerea lui particip o arie vast de zone si c
exist posibilitatea ca unele Iunctii ale zonelor aIectate s Iie preluate de ctre zonele
sntoase.
Limbajul se realizeaz prin coordonarea unitar a unui complex de
sisteme aIerente eIerente organizate la diIerite nivele Iunctionale. AstIel, la geneza lui
particip att organe de simt periIeric ( auz vz ) care receptioneaz inIormatii din
mediul extern, ct si zonele corticale n care inIormatia perceptiei primare e recodiIicat
n impulsuri care sunt transmise la nivelul periIeric, de aceast dat la organele Ionatorii.
Prin eIectele impulsului care porneste de la scoarta cerebral, coardele vocale vibreaz
odat cu trecerea curentului de aer expirat. Sunetul brut laringian e modiIicat prin
miscrile Icute de buze, limb, mandibul, vlul palatului, Iaringe si ntregul laringe.
Orice modiIicare pe parcursul acestui traseu poate produce modiIicri ale vorbirii, care
vor Ii n strns legtur cu locul, intensitatea, natura dereglrilor. AstIel, anomalii ale
21
organelor periIerice de emitere a vorbirii pot provoca dislalii mecanice care mpiedic
vorbirea sonor.
MalIormatiile congenitale labio maxilo palatine produc rinolalii cu eIecte
asupra sonorizrii vorbirii, dar de multe ori produc si modiIicri ale dezvoltrii psihice.
Leziuni aprute n zona Irontal pot produce tulburri grave ale
limbajului( aIazii ).
AIectarea ariilor postcentrale din emisIera stng produc Ienomene dislalice.
Leziuni aprute pe traseul unuia din marile sisteme motorii pot produce dizartrii care
mbrac anumite Iorme n Iunctie de sistemul motor lezat.
Producerea limbajului nu se poate realiza n conditii normale n aIara receptiei
vorbirii. Prin intermediul auzului se realizeaz analiza si sinteza vorbirii orale
( intensitatea, Irecventa, succesiunea sunetelor si cuvintelor ) si apoi integrarea acestora
n conIiguratii Ionetice unitare. Perceptia vizual joac un rol hotrtor n limbajul scris
citit. Prin intermediul ei are loc diIerentierea si identiIicarea semnelor graIice si totodat
stabilirea de legturi ntre aceste semne si elemente sonore ale vorbirii orale. La
nevztori, n citirea si scrierea textelor n locul perceptiei vizuale intervine perceptia
tactil pentru care si dezvolt mecanisme speciale de identiIicare, diIerentiere si
integrare a elementelor lexicale.
n procesul nvtrii sonore si a scris cititului, la omul normal are loc o
permanent raportare a imaginilor auditive la imaginile vizuale si invers, iar la nevztori
o raportare a imaginilor auditive la imaginile tactile si invers.La surdo muti, n cursul
demutizrii, imaginile vizuale suplinesc perceptia auditiv si pe baza ei cuvntul e asociat
cu imagini ale semniIicatiilor.
3.2. ORCAAELE JORBIRII
Aparatul vocal uman se compune din trei sisteme Iundamentale de organe. Primul
sistem l Iormeaz:
1. Organele ae respiratie a cror Iunctie n legtur cu limbajul const n Iaptul c
ele dau curentul de aer ce Iormeaz vibratia coardelor vocale, vibratie pe care o
produce unda sonor ca atare. Din aceste organe Iac parte plmanii i muchii pe
care i pun n miscare, n special aiafragmul, care atunci cnd se bolteste n sus n
Iorm de cupol, apas de jos asupra plmnilor si produce diIerite izbituri de
intensitate diIerit, corespunztoare silabelor pronuntate.
Tot din acest sistem de organe Iac parte bronhiile i traheea prin care curentul de
aer se duce ctre sistemul urmtor al organelor vorbirii ctre laringe.
2.Laringele Iiind continuarea traheei, e Iormat din patru cartilaje. n spatiul
dintre aceste cartilaje sunt dispuse n cavitatea orizontal coaraele vocale, anume
doi muschi subtiri, elastici, pe care aerul iesit din trahee i pune n miscare
vibratorie. Asezarea coardelor vocale permite, datorit mobilittii cartilajelor de
care sunt Iixate, s se produc miscri de dou Ieluri:
- coardele vocale se pot ntinde sau pot rmne destinse;
- se pot alipi sau se pot ndeprta la capete n asa Iel nct se
Iormeaz ntre ele un spatiu denumit glot. Cnd coardele vocale sunt ntinse si
apropiate, adic glota este inchis, atunci ptrunznd ntre marginile corzilor ndreptate
una spre cealalt aerul expirat le pune n miscare vibratorie, n urma crui Iapt se produce
22
unda sonor. Cnd coardele vocale nu sunt suIicient de apropiate, datorit Iaptului c
aerul trece Ir a se Ireca prea mult de marginile lor, se produc sunete slabe, de soapt.
Cnd respiratia e liber si nu e sonor, coardele vocale rmn cu totul destinse, iar glota
complet aeschis.
3. Al treilea sistem al organelor vorbirii e asezat deasupra
laringelui. Acesta e Iormat din cavitatea bucal i na:al, care reprezint
un Iel de tub asezat deasupra. Cavitatea bucal reprezint cel mai
important rezonator al undelor sonore care apar n laringe. Prin
modiIicarea mrimii si a Iormei cavittii bucale se Iormeaz sonoritatea
deIinitiv a vocalelor.
Cavitatea bucal e de asemenea organul care creaz obstacole speciale pentru
aerul expirat. nlturarea prin aer a acestor obstacole produce acele sunete zgomote,
care se numesc consoane. Cavitatea nazal ndeplineste Iunctia unui rezonator auxiliar,
ctre care trecerea poate Ii sau deschis sau nchis de ctre vlul palatului, adic de
partea posterioar mobil a palatului. n primul caz se produc sunete nazale, ca de pild
consoanele sonore m n, iar n al doilea caz sunete nenazale.n Ielul acesta, aparatul
periIeric al vorbirii este extrem de complex, necesitnd o coordonare extrem de Iin a
mai multor miscri care se produc simultan.
Deci vocea e rezultatul sunetului care se Iormeaz n perimetrul laringelui,
datorit vibratiei coardelor vocale, vibratie datorat coloanei de aer care e trimis de
contractia muschilor expiratori si de plmni.
Cuvntul este produsul vocii. Vocea si cuvntul se concretizeaz din sinteza
Iunctiilor tuturor organelor care colaboreaz si conduc acest proces.
Capitolul IV
CAUZE SI CLASIFICRI ALE 1ULBURRILOR DE LIMBA1
4.1. E1IOLOCIA 1ULBURRILOR DE LIMBA1
Tulburrile de vorbire sunt extrem de variate si totodat Iiecare din ele
prezint o problem a strii Iizice a organismului, a dezvoltrii pshice, a maturittii
individului, caracterului, temperamentului, interdependentei sociale.
Tot att de variate sunt si cauzele tulburrilor de vorbire. Se disting dou cauze:
1.factori externi Iactori Iizico mecanici ( supranclzirea, suprarcirea);
- biologici bacterii
- sociali;
2.factori interni inIluenteaz asupra aparatului central al vorbirii;
- scoartei cerebrale

Ex. distroIia, viermi intestinali, rahitism.
Asupra organismului uman actioneaz o multitudine de Iactori nocivi care pot
imprima un anumit curs n dezvoltarea sa. Dar organismul capt o anumit rezistent ce
i permite o evolutie normal si numai n anumite conditii acesti Iactori determin
perturbatii pe o directie sau alta.
Cunoasterea acestor cauze e necesar nu numai pentru a le preveni, dar si pentru
adoptarea unei metodologii stiintiIice n stabilirea diagnosticului diIerential si a
23
modalittii de corectare. Nu ntotdeauna pot Ii stabilite cauzele si apoi aceleasi tulburri
pot avea mai multe cauze.
Tulburrile de vorbire apar ca urmare a actiunii unor procese complexe n perioada:
- intrauterin: intoxicatii, inIectii, boli inIectioase ale gravidei, incompatibilitate R.H.,
carente nutritive, traume mecanice, psihice;
- naterii nasteri grele, prelungite, care duc la leziuni ale S.N.C., asIixii, traume Iizice;
- aup natere cele mai multe.
n general cauzele pot Ii grupate n 4 categorii:
1. CAUZE ORCAAICE, care pot fi de natura centrala sau periferice.
Centrale lezarea creierului datorit traumatismelor mecanice ale
capului n timpul nasterii, boala printilor ( siIilis, alcoolism,tuberculoz ), boli suportate
n copilrie (diIterie, scarlatin,meningit, enceIalit, pojar, tiIos ).
Sub inIluenta lor are loc Iie dezvoltarea anormal a creierului,Iie deIormarea
lui partial, degenerarea unor celule subinIluenta intoxicatiei, ruperea
legturilor nervoase, etc.
Leziunea unor regiuni mari ale scoartei provoac grave tulburri ale vorbirii si
gndirii ( alalii, aIazii, agnozii ).
Lezrile zonelor mai elementare dislalii.
Ca urmare a actiunilor nocive ale creierului, reIlexele de vorbire ori nu se creaz, ori
se desIac, deIormeaz sau se creaz gresit.
-Periferice - lipsurile organelor anomalii congenitale ale organului auditiv,
oaselor periIerice ale craniului, maxilare, dinti, palat tare, moale, limba, buze,
etc.deIormatiile prtilor osoase ale organelor vorbirii cauzate de: rahitism, ngrijirea
proast a copilului, igiena deIectuoas a urechii, cavittii bucale, rni.
Gradul de deteriorare a vorbirii nu depinde totdeauna de mrimea leziunii
anatomice, ci mai ales de importanta ce o are organul lezat n Iunctia vorbirii. AstIel,
deIecte nensemnate ale vrIului limbii provoac totdeauna o alterare a pronuntrii, n
timp ce tulburri relativ relativ mari ale maxilarelor si dintilor pot s nu inIluenteze
vorbirea. Un rol deosebit de important l joac tulburrile din sIera motorie cu caracter:
intern insuIicient motorie general, miscri de prisos, necoordonarea
miscrilor;
extern anomalii de miscare pe baza lezrii organelor periIerice ale
vorbirii ( Iisura labio palatin sau a buzei ).
2. CAUZE FUNCTIONALE
n aceste situatii vorbirea e lezat Ir s Iie leziuni organice stabilite. Ex. dislalia,
blbiala sunt cauzate de raportul gresit excitatie, inhibitie sau insuIicienta Iunctional a
S.N. central sau periIeric.
Datorit acestor cauze pot avea loc tulburri ale limbajului care privesc att sIera
senzorial ( receptoare ) ct si cea motorie ( eIectoare ). Cauzele Iunctionale pot aIecta
oricare din componentele pronuntrii: expiratie, Ionatie, articulatie. Pot avea loc tulburri
24
ale proceselor de excitatie, inhibitie, nutritie la nivelul cortexului, insuIiciente Iunctionale
ale S.N.C., motorii, deIiciente ale auzului Ionematic. Acestea ns sunt greu de pus n
evident.
3. CAUZE PSIHO - NEUROLOGICE
InIluenteaz n special pe acei subiecti care pe linie congenital au o constitutie
anatomo Iiziologic cu implicatii patologice. Asemenea cauze se ntlnesc la subiectii
cu debilitate mintal, alienatii mintali, la cei cu tulburri de memorie si de atentie, cu
tulburri ale reprezentrilor optice, acustice. Nencrederea n posibilittile proprii,
timiditatea exagerat ca si supraaprecierea propriei persoane pot determina tulburri care
se extind asupra ntregii personalitti si deci si asupra limbajului. Acestea determin mai
ales tulburri de ritm si Iluent, vorbire artiIicial, nenatural, trgnat, dislalic,
nvalnic, etc. Uneori sub inIluenta sIaturilor imprudente deIectul de vorbire se ntreste
sau se intensiIic.
4. CAUZE PSIHO - SOCIALE
Au o Irecvent relativ mare, iar eIectele lor negative se reIlect n dezvoltarea
limbajului si a ntregii dezvoltri psihice.
Acestea sunt: aplicarea unor metode gresite de educatie, slaba stimulare a vorbirii
copilului, ncurajarea n Iolosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzament, imitarea unor
modele de vorbire deIicitar, trirea unor stri conIlictuale, stress, suprasolicitare care
duce la oboseal excesiv
4.2. CLASIFICAREA 1ULBURRILOR DE LIMBA1
n categoria tulburrilor de limbaj se cuprind toate deIicientele de ntelegere si
exprimare oral, de scriere si citire, de mimic si articulare, sau orice tulburare, indiIerent
de Iorma sa, care se rsIrnge negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului, Iace
parte din categoria tulburrilor de limbaj.
Prin tulburrile limbajului ntelegem toate abaterile de la limbajul normal,
standardizat, de la maniIestrile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzual, att
sub aspectul reproducerii ct si al perceperii, ncepnd de la dereglarea diIeritelor
componente ale cuvntului si pn la imposibilitatea total de comunicare oral sau
scris.
n raport cu natura, proIunzimea si locul dereglrilor pe ntreg traiectul circuitului
Iunctional al limbajului, apar diIerite tipuri de tulburri ale acestuia.
ClasiIicarea tulburrilor de limbaj este extrem de diIicil si mult controversat n
literatura de specialitate. Aceasta deoarece, n primul rnd, mecanismele anatomo-
25
Iiziologice care stau la baza Iormrii si dezvoltrii limbajului sunt Ioarte complexe si pot
Ii aIectate n cele mai diIerite componente. n al doilea rnd, tulburrile de limbaj se pot
cupla la aceeasi persoan. Se pot ntlni mpreun, de pild, tahilalia cu blbiala, sau
dislalia, blbiala si disgraIia.
La cele de mai sus se adaug lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea
tulburrilor de limbaj.
Una dintre situatiile posibile de clasiIicare a tulburrilor de limbaj n Iunctie de
mai multe criterii este conIorm lui M.Gutu :
- dup criteriu l anatomo-Iiziologic:
tulburri ale analizatorului verbo-motor, verbo-auditiv;
tulburri centrale sau periIerice;
tulburri organice sau Iunctionale.
- dup criteriul structurii lingvistice aIectate:
tulburri de voce;
tulburri de ritm si Iluent;
tulburri ale structurii Ionetico-Ionematice;
tulburri complexe lexico-gramaticale;
tulburri ale limbajului scris.
- dup criteriul periodizrii aparitiei:
perioada preverbal pn la 2 ani;
perioada de dezvoltare a vorbirii : 2-6 ani;
perioada verbal 6 ani.
dup criteriul psihologic:
gradul de dezvoltare a Iunctiei comunicative a limbajului;
devieri de conduit si tulburri de personalitate.
ConIorm opiniei lui E.Verza, tabloul tulburrilor de limbaj este:
a) tulburri de pronuntie:
dislalia;
rinolalia;
dizartria
b) tulburri de ritm si Iluent a vorbirii:
blbiala;
logonevroza;
tahilalia;
bradilalia;
aItongia;
tulburri pe baz de coree.
26
c) tulburri de voce:
aIonia;
disIonia;
Ionastenia;
d) tulburri ale limbajului citit-scris:
alexia;
dislexia;
agraIia;
disgraIia.
e) tulburri polimorIe de limbaj:
alalia;
aIazia.
I) tulburri de dezvoltare a limbajului:
mutism psihogen;
ntrziere n dezvoltarea general a vorbirii.
ClasiIicarea tulburrilor de limbaj este absolut necesar, deoarece ea oIer o
orientare corect n cunoasterea principalelor tulburri de limbaj, n stabilirea unui
diagnostic diIerential adecvat, precum si n prognoza tulburrilor de limbaj a Iiecrui
copil n parte.
n literatur sunt mai multe tipuri de clasiIicare. Acestea sunt eIectuate n Iunctie
de o serie de criterii: etiologic, lingvistic, morIologic, simptomatologic. Luarea n
consideratie numai a unui singur criteriu permite o clasiIicare unilateral.
O clasiIicare corect prezint important nu numai pentru activitatea de
cunoastere si terapie, dar si pentru diagnoz si prognoza tulburrilor de limbaj.
n activitatea de corectare diagnosticul diIerential contribuie la Ialicitarea stabilirii
metodologiei de lucru si la Iixarea cadrului general de recuperare. Prognoza se realizeaz
n raport cu diagnosticul diIerential si particularittile psihice ale persoanei.
C.Paunescu individualizeaz trei categorii mari de sindroame, din care primele
aIecteaz rostirea si numai ultimul limbajul si vorbirea.
1.Primul este sinaromul aismaturativ maniIestat prin ntrzierea simpl n aparitia si
dezvoltarea vorbirii, dislalia de evolutie, blbiala Iiziologic, dislexia disgraIia de
evolutie. Acestea sunt conditionate Iie de un ritm propriu de dezvoltare ( ereditar,
congenital ), Iie de o Irnare si ncetinire a ritmului obisnuit de dezvoltare a vorbirii prin
Iactori somatici sau prin Iactori aIectivi si sociali.
2.A doua mare categorie e cea a sinaroamelor extrinseci limbafului i vorbirii. dislalia,
disartria, disritmia ( blbiala, tahilalia, bradilalia ). Sindroamele extrinseci aIecteaz
rostirea prin interesarea laturii instrumentale a limbajului, vorbirea rostit, Iiind
conditionat prin malIormatii periIerice structurale, leziuni periIerice motorii sau
senzoriale, leziuni subcorticale.
3.A treia categorie este a sinaroamelor intrinseci limbafului i vorbirii, caracterizate
printr-o simptomatologie de tip aIazic, comportnd tulburarea elaborrii ideationale a
limbajului, si ea grupeaz laolalt sindromul disintegrativ sau disIazia si sindromul
dezintegrativ sau aIazia; aIectarea limbajului si vorbirii, cu vastele lor implicatii
Iunctionale este determinat de leziuni cortico subcorticale.
27
4.3. FRECJEATA SI AECESI1A1EA COREC1RII 1ULBURRILOR DE
LIMBA1
Nu exist nc o metod comun pentru depistarea tulburrilor de vorbire dar s-
au Icut destule ncercri de cuprindere a tulburrilor de limbaj n situatii statistice.
Datele statistice existente sunt diIerite deoarece studiile s-au Icut pe populatii mai mult
sau mai putin numeroase, dup criterii diIerite, n zone diIerite, cu exigente diIerite, etc.
Toate ns pun n evident o Irecvent destul de mare a tulburrilor de vorbire n special
la vrstele mici.
Frecventa cea mai mare o nregistreaz, n mod cert, tulburrile care aIecteaz
rostirea si mai putine cele care aIecteaz limbajul propriu zis, tulburri n special din
sIera sindromului dismaturativ, determinate de o ntrziere usoar n aparitia si
dezvoltarea vorbirii ( dislalia de evolutie, blbiala Iiziologic, dislexia disgraIia de
evolutie ) acestea Iiind conditionate Iie de un ritm propriu de dezvoltare, Iie de o Irnare
sau ncetinire a ritmului obisnuit de dezvoltare a vorbirii prin Iactori aIectivi si sociali.
Cea mai mare rspndire o au pronuntrile incorecte ale unor sunete si cuvinte,
deIormri, substituiri, nazalizri ale unor sunete si cuvinte, asa zisa dislalie simpl sau
polimorI. Mai des ntlnite sunt dislaliile Iunctionale de evolutie si mai rar cele
organice. Avnd n vedere Iaptul c dislaliile Iiziologice dispar n jurul vrstei de 4 ani,
cnd copilul si nsuseste modelele pronuntiei adulte, dislaliile ntlnite la clasele I IV le
considerm n mare parte patologice. Cele care ns dispar, Ir interventie logopedic, ca
urmare doar a deprinderii scris cititului sau a crerii conditiilor necesare nsusirii
corecte a vorbirii nu se ncadreaz n patologia vorbirii. Acesti copii Iac s se ridice
procentajul dislaliilor n clasa I, ca apoi s se reduc considerabil la clasele II IV. La
clasele II IV o mare parte a alterrilor de pronuntie sunt dislalii organice, cauzate de
lezri structurale ale organelor periIerice sau centrale ale vorbirii. Dislaliile mecanice
provocate de malIormatiile organelor Ionoarticulatorii periIerice, structurale, de leziuni
periIerice motorii sau senzoriale ( dizartrii de diIerite Iorme, blbieli, bradilali, precum
si cele determinate de un deIicit auditiv, sunt mult mai rare ).
Cele mai putine cazuri, dar si cele mai grave, sunt cele cu tulburri ideationale ale
limbajului, tulburri de tip aIazic.
La clasele II IV, Irecventa cea mai mare o realizeaz tulburrile limbajului scris,
dislexiile disgraIiile de diIerite Iorme si intensitti, de la simple greutti n citire si
scriere pn la incapacitatea scrierii si cunoasterii literelor, disgraIii Iie de natur aIazic,
greuttile constnd n gsirea literelor, a cuvintelor, scrierea lor corect, Iie de natur
apraxic, erorile constnd n executarea literelor.
Proportia copiilor care gresesc n transcrierea limbajului oral este destul de mare
dar nu toti sunt dislexo-disgraIici. Unele se produc n limitele evolutiei normalului. O
parte din aceste greseli se produc datorit unui conIlict care apare ntre individualitatea
receptiv modiIicat a copilului si oscilatia legilor Ionetice, care Iac s se produc greseli
numai la annumite cuvinte, cu o structur Ionologic diIicil n ceea ce priveste analiza si
sinteza. Acest Ienomen a Iost numit:disIonograIie.
28
O mare parte dintre greuttile care apar la clasa I se datoreaz unei imaturitti
scolare care ar trebui depistat nainte de scolarizare. La acestia apar greutti n nsusirea
scris cititului cu aspecte comune, dar care n mare parte nu sunt dislexo-disgraIii.
Tulburrile de ritm nregistreaz o Irecvent destul de redus comparativ cu alte
tulburri.
Apar si tulburri cuplate.
Cunoasterea statistic a copiilor cu tulburri de limbaj, precum si raportul
cantitativ si calitativ dintre diIeritele Iorme de tulburri este de mare important, dac se
are n vedere si gradul diIerit de repercutare asupra dezvoltrii ntregii personalitti a
copilului.
nc din antichitate s-a observat c tulburarea mecanismelor Ionoarticulatorii
poate produce la unii conIlicte de integrare social, conIlicte psihice destul de grave, care
tulbur personalitatea sau conIlictele sociale care tulbur relatiile n colectiv.
Pornind de la aspectul bipolar al limbajului, de comunicare si ntelegere, adic de
la aceast interdependent dintre gndire si limbaj, este Iiresc s nu le studiem una Ir
cealalt, limbajul Iiind nvelisul gndirii iar gndirea Iiind cea care pune ordine n limbaj.
Aceasta nu nseamn c, limbajul este legat numai de gndire, c cel care nu
vorbeste nici nu gndeste. Limbajul este legat si de conditiile de mediu si de o serie de
Iactori extraintelectuali.
Revenind la aspectul strict logopedic, se poate aIirma c, tulburrile aprute la
nivelul limbajului sau a intelectului, pot produce modiIicri reciproce. Tulburrile de
limbaj severe ( aIaziile ) sunt nsotite si de tulburri de evocare, generalizare, de receptie
si emisie, de interpretare a mesajului. La rndul lor, oligoIreniile sau psihozele mpiedic
dezvoltarea limbajului, aprnd dislogiile speciIice.
Deci, o parte dintre tulburrile de vorbire sunt determinate de deIicitul intelectual,
dar ele si pot inIluenta ntr-o mare msur oarecare dezvoltarea intelectual.
Tulburrile de limbaj mpiedic dezvoltarea unei gndiri creatoare, Ilexibile,
capabil de abstractizri, generalizri, deoarece acestea necesit un nalt nivel de
dezvoltare al limbajului. Ele inIluenteaz dezvoltarea intelectual, reusita scolar,
integrarea normal n colectiv, ntr-o msur direct proportional cu gravitatea lor si n
Iunctie de speciIicul Iiecreia. AstIel, unele tulburri de vorbire produc tulburri n sIera
intelectual, altele n sIera personalittii, altele ns numai simuleaz tulburri patologice
ale intelectului. Toate tulburrile ns produc ntr-o msur mai mare sau mai mic,
modiIicri psihice si de comportament, greutti n procesul de integrare si adaptare, n
orientarea spre anumite proIesii.
La majoritatea tulburrilor de limbaj se constat tulburri nevrotice si reactive,
sechele enceIalopatice, maladia lui Dawn, instabilitate psiho motorie, etc. Altele sunt
determinate de aIectiuni somatice cronice, cu rsunet negativ pe plan neuropsihic. E si
Iiresc, n aceste conditii, copiii s ntmpine greutti n procesul de adaptare si integrare.
La Ioarte multi copii logopati este tulburat att procesul de emisie ct si cel de
receptie, deoarece vorbirea la acestia este ncrcat de o stare aIectiv negativ. Teama de
vorbire duce la o stare de inhibitie care perturb procesul normal de receptie si emisie.
Constientizarea deIectului, mai ales la cei cu intelect normal, creaz o stare de
iritare, de irascibilitate. Pe msura naintrii n vrst, maniIestrile psihice se
accentueaz, se instaleaz o stare de oboseal Iizic si intelectual, o hipersensibilitate
aIectiv, ajungnd pn la reIuzul de a vorbi, opozitie, devieri de comportament, lips de
29
interes pentru activitatea scolar. La unii apar si tulburri de ordin neurovegetativ:
dereglri n perioadele de somn, n raportul excitatie inhibitie, oboseal excesiv, etc.
Pot ajunge pn la nevroz sau psihoz.
Jena sau imposibilitatea de a ntreba sau rspunde la timp si corect duce la
rmnerea n urm la nvttur si la perturbarea relatiilor cu persoanele din anturaj.
n general, trsturile lor de personalitate sunt Ioarte instabile si dac nu ntrevd
posibilitatea corectrii, pot aprea si tulburri comportamentale.
Se poate conchide deci, c tulburrile de vorbire au repercursiuni uneori destul de
grave att n domeniul nvtrii ct si asupra ntregii personalitti, a adaptabilittii lui
sociale, perturbndu-i pozitia lui n cadrul colectivului, devenind adesea un inadaptat.
Dac vom porni de la Iunctia de baz a limbajului, cea cognitiv, de la Iaptul c
30 din relatia uman e de natur verbal, precum si de la modiIicrile pe care acestea le
produc, vom putea aprecia mai bine importanta logopediei, care are nu numai un rol
corectiv, ci urmreste mai ales stimularea si dezvoltarea limbajului, prevenirea si
proIilaxia tulburrilor limbajului oral si scris, de la vrsta cea mai Iraged, aducndu-si
astIel contributia la prevenirea esecului scolar, la egalizarea sanselor de instruire, de
educatie si integrare, prin corectarea si compensarea tulburrilor de limbaj, pregtindu-i
astIel pentru viat si activitatea social.
Capitolul V
AORMAL SI PA1OLOCIC A EJOLUTIA
LIMBA1ULUI LA COPIL
Dintre toate Ienomenele psihosociale, limbajul uman este una dintre cele mai
complexe probleme.
La evolutia limbajului contribuie att dezvoltarea intelectului, a gndirii, a
psihicului n general ca sistem individual ct si ca sistem social, de grup. ntre aceste
dou sisteme exist interconexiuni multiple care-i asigur un anumit echilibru si care nu
poate Ii distrus dect prin multiple leziuni ale scoartei cerebrale. Se consider c ,nu
poate Ii considerat tulburare de limbaj dect aceea generat de mecanismele cerebrale
sau de cele periIerice.
Att limbajul ct si gndirea sunt ntr-un proces de dezvoltare permanent, determinat
att de structura organic ct si psihic. Functiile cognitive care stau la baza lor sunt
dependente de stadiul de maturizare a structurilor neuromotorii si senzoriomotorii.
n dezvoltarea sa, limbajul parcurge mai multe stadii care se succed continuu, Iiecare
marcnd un progres partial strns legat de a intelectului si de contextul socio cultural
care-i structureaz Iunctiile Iundamentale. Dezvoltarea limbajului sub aspect normal si
patologic sunt n strns legtur cu acesti Iactori.
.1. E1APELE EJOLUTIEI LIMBA1ULUI LA COPIL
nsusirea limbajului se realizeaz printr-un eIort ndelungat. La nceput vorbirea
copilului se realizeaz pe baza unor activitti nesistematice, pentru satisIacerea unor
necesitti imediate, dar odat cu naintarea n vrst el trebuie s nteleag si s rspund
corect la o serie de solicitri, mbogtindu-si treptat att vorbirea impresiv ct si
30
expresiv, la baza nvtrii vorbirii stnd imitatia. Este clar c n Iunctie de structura
S.N.C., a aparatului Ionoarticulator si de conditiile social culturale n care trieste apar o
serie de caracteristici individuale.
Limbajul se dezvolt n strns legtur cu celelalte Iunctii psihice, progresele pe
linia limbajului lrgind experienta si stimulnd dezvoltarea celorlalte procese psihice, iar
acestea la rndul lor inIluenteaz dezvoltarea normal a limbajului.
Pentru a putea aprecia corect care sunt tulburrile reale ale limbajului, n diIerite
etape ale dezvoltrii copilului, este absolut necesar cunoasterea evolutiei limbajului la
copilul normal, cu particularittile de vrst.
Strigtul noului nscut e cea mai timpurie expresie sonor. El e de Iapt o
experient reIlex sonor, precedat de o inspiratie reIlex, o nchidere reIlex a glotei cu
cresterea presiunii expiratorii.
Nici acest strigt, nici emisiunile sonore legate de schimbrile din mediul extern,
durere, Ioame, plcere nu au valoare de limbaj, Iiind maniIestri Ionetice ale strilor
aIective. Abia dup prima lun ele ncep s Iie emise cu caracter intentional, cptnd
anumit semniIicatie, rmnnd n cadrul exercitiilor preIonatoare. Odat cu aparitia
ganguritului ncep si primele modulri ale tonului laringian, care vor sta la baza realizrii
vorbirii. Dup prima lun de viat copilul ncepe s-si antreneze organele sale
Ionoarticulatorii si ncepe s emit sunete, dar care sunt conIuze din punct de vedere
Ionetic. Treptat ns, o serie de miscri elementare, Iolosite n supt, masticatie, deglutitie,
sunt modiIicate, copilul ncepe s emit sunete de tipul consoanelor iar prin schimbri de
rezonant ale vocii ncep s emit vocale.
Dup trei luni, sunetele sunt uneori conIuze, dar capt tot mai mult o
semniIicatie, exprimnd o stare de conIort sau disconIort. Pe la 5 6 luni, ncep s repete
sunete provocate de altii, unesc aceste sunete n silabe ce se repet, repet aceast silab
de 2 3 ori ( ma ma ma ), constituind lalatiunea. Acest lucru le Iace plcere si dac
exist o atmosIer lingvistic Iavorabil, progresele n achizitia si ntelegerea limbajului
sunt Ioarte rapide. Capacitatea de imitatie creste spectaculos, copilul ncearc s emit tot
mai mult emisiunile verbale ale adultului. ncepe s combine dou silabe diIerite si s
denumeasc o persoan sau un obiect nscndu-se astIel primele cuvinte. Dac i se
vorbeste, vocalizeaz ca rspuns, ncercnd s ntretin comunicarea. Imit intonatia
altora, rspunde prin gesturi la ntrebri simple sau la alte gesturi. ndeplineste indicatii
simple care sunt nsotite de gesturi sau nceteaz activitatea cnd i se spune , NU .
La sIrsitul primului an de viat, copilul normal nvat primele cuvinte cu sens,
dar nu au nc o semniIicatie precis. Deoarece ntelegerea e mai avansat, comparativ cu
posibilittile de pronuntie, Ioloseste mult mimica, gestul, vocea.
n perioada antepreycolara, dezvoltarea vorbirii este intens, sub toate aspectele,
cptnd un accentuat rol de comunicare. n jurul vrstei de 3 ani poate ajunge la un
vocabular activ de cca. 100 cuvinte. Din aceast perioad limbajul devine , vorbitor .
Copilul dobndeste posibilitatea s-si exprime trebuintele si dorintele prin cuvinte, pe
care nvat s le lege ntre ele, Iormnd scurte propozitii si Iolosind relativ corect
acordurile gramaticale. ntreaga vorbire este impregnat de interjectii, pronume
demonstrative, situatii concrete.
Limbajul activeaz celelalte procese cognitive si experienta de viat a copilului.
n acelasi timp, trebuie luat n considerare Iaptul c datorit particularittilor S.N.C. si a
nematurizrii aparatului Ionoarticulator, copilul anteprescolar are o serie de diIicultti de
31
pronuntare corect. Dintre aceste diIicultti cele mai Irecvente se reIer la eliziunea
sunetelor sau a silabelor, concentrarea unor cuvinte, etc. Aceste diIicultti sunt pasagere,
proprii acestei vrste si au o natur Iiziologic.
La vrsta anteprescolar e greu de precizat ce tulburri intr sub incidenta
patologicului, datorit att ritmului propriu de dezvoltare, ct si diversittii conditiilor de
viat si educatie.
Exist dou caracteristici proprii nsusirii limbajului.
1. Prima e capacitatea de a ntelege ce nseamn cuvintele, asa
numita, competent si a doua e , performanta , adic Iolosirea
diIeritelor cuvinte. Competenta e n general mai dezvoltat dect
perIormanta ( copilul ntelege mai mult din ce i se comunic dect poate el
nsusi comunica ). Cu ct este mai mic cu att este mai mare distanta
psihologic dintre competent si perIormant. Aceast distant reprezint
spatiul psihologic dintre limbajul pasiv ( al competentei ) si cel activ ( al
perIormantelor ).
2. Prin dezvoltarea intens, n perioada prescolar ( 3 6 ani ) limbajul
ndeplineste tot mai activ Iunctia de organizare a activittii psihice. Alturi
de vorbirea situativ se dezvolt vorbirea contextual care exprim mai
bine logica ideilor. La aceasta contribuie si cresterea volumului
vocabularului si nuantarea cuvintelor
La vrsta preycolara, copilul stpneste Ionetismul limbii materne, n general,
Ir diIicultti n pronuntarea cuvintelor obisnuite. SpeciIicitatea vorbirii lui, pe planul
expresiei, const n modul n care mbin Ionemele n secvente sonore, cnd e vorba de
cuvinte grele, modul n care Ioloseste Iormele morIosintactice n comunicarea verbal.
Odat cu depsirea vrstei de trei ani, Iolosirea Iormelor gramaticale de ctre
copii, prezint unele particularitti morIologice si sintactice. El poate Iolosi Iormele
Ilexionare nominale, verbale, sau chiar Iorme de exprimare mai Iine, mai nuantate.
Prescolarul Ioloseste un sistem gramatical destul de dezvoltat si stpneste n linii mari
principiile conductoare ale limbii. Dup patru ani se perIectioneaz si Iolosirea
categoriilor morIologice Ilexionate si integrarea acestora n propozitii si Iraze.
Exprimarea gramatical a prescolarilor se caracterizeaz prin:
- Iolosesc pluralul substantivelor n vorbirea curent;
- Iolosesc Iraze coordonate sau subordonate organizate prin conjunctii sau
locutiuni conjunctionale ( dup patru ani );
- alturi de Iormele corecte gramaticale, apar numeroase greseli, maniIestate prin ezitri
n exprimare ca dovad a necunoasterii, a neaplicrii Iormelor obisnuite, dar uneori si a
unei gndiri haotice, a emotiei sau a altor ntmplri aleatoare;
- greselile gramaticale se maniIest n Iaptul c suIer delimitarea cuvintelor sau
unittilor lexicale din Iraz ( n special a instrumentelor gramaticale), Iapt constatat si
dup 7 ani, n primul an de scoal;
- greutti de identiIicare a cuvintelor maniIestate n greutatea de identiIicare a diIeritelor
categorii morIologice ( adjective posesive si pronumele personale cu substantivele,
contopirea substantivelor cu verbele, substantivelor cu substantive, adjectivelor cu
adverbe ) mai ales ntre 3 4 ani.
32
Cele mai diIicile diIerentieri sunt ale prepozitiilor si conjunctiilor, adverbelor de
negatie, mai ales cnd e unit cu Iorme verbale ale verbelor , a Ii si , a avea .
DiIerentierea lor se Iace mai bine dup 5 ani si jumtate.
DiIerentierea cuvintelor, care e un proces de analiz, nu se realizeaz dintr-o dat,
pentru toate categoriile gramaticale si e destul de diIicil, limba romn Iiind destul de
grea, datorit multiplelor Iorme Ilexionare cu multe subtilitti sintactice, multe Iorme
expresive ce depind att de topic ct si de intonatie. De aici si tendinta de aglutinare a
cuvintelor de nvtare mecanic a unor Iorme expresive care sunt destul de limitate n
raporturile dintre copii si adulti n primii ani de viat.
DiIerentierea cuvintelor si Iolosirea lor corect, mai ales a instrumentelor
gramaticale, presupun nu numai analiza ci si generalizarea si abstractizarea Ienomenelor
lingvistice observate, procese ce se realizeaz Ioarte greu ntre 1 7 ani datorit
caracteristicilor S.N.C.
n cadrul categoriilor morIologice apar diIicultti de declinare, conjugare, comparare. n
limbajul discursiv, copiii aleg mai ales ce este concret, prezent, supus intereselor lor, Iapt
reIlectat si n Iolosirea Iormelor Ilexionare dar si n intonatie.
n cadrul Irazelor, concordanta timpurilor din propozitii se realizeaz cu
diIicultate, Irazele sunt srace n propozitii subordonate Iolosind n special Iraza prin
coordonare. Realizarea corect a concordantei timpurilor la prescolari e cel mai adesea
Iormal si ea nu rezult din discriminrile de sens si nici din raportarea acestora la
Iormele verbale corespunztoare.
Lungimea si complexitatea propozitiilor si Irazelor creste treptat pn la 5 ani.
Dup aceast vrst lungimea discursului creste iar subordonarea e Iolosit corect.
Comunicarea gndirii se realizeaz treptat, adesea Iragmentat, uneori se pierde din
vedere ansamblul, comunicarea e n general dezlnat, diIicil relatat, cu inversiuni,
reveniri, intercalri, ezitri, trgneli, demonstrnd o gndire nc neorganizat, o
cunoastere suIicient a Iormelor lingvistice cele mai adecvate n care s gndeasc.
Topica n propozitii si Irazele mai complicate se realizeaz cu greutate si e supus si
inIluentelor aIectivittii si dezorganizrii gndirii. n timpul comunicrii verbale,
nsoteste vorbirea uneori cu gesturi, mimic, pantomim, de multe ori acestea nlocuind
comunicarea verbal. ncepnd cu vrsta de 2 ani si naintnd n vrst, se perIectioneaz
Iorma dialogat. La nceput dialogul apare cu scopul de a comunica anumite dorinte sau
ca rspuns la ntrebri. Apoi copilul pune ntrebri n scopul cunoasterii. Perioada 3 7
ani apare o avalans de ntrebri, copilul interesndu-se de tot ce-l nconjoar. n Iunctie
de vrst si Iormele Iolosite, intonatiile, perseverenta n obtinerea rspunsurilor variaz.
Pe msur ce creste, ntreab mai mult, doreste s aIle mai multe despre cauza, originea,
scopul obiectelor si Ienomenele nconjurtoare. Prin dialog, copilul e invitat la cooperare
si dac e integrat ntr-o Iorm de nvtmnt, dimensiunea lingvistic se perIectioneaz.
Sub inIluenta grdinitei, a scolii, sub inIluenta instructiv educativ exercitat asupra lor,
copiii si perIectioneaz mai repede Iorma expresiv, aceasta cptnd un mai mare grad
de complexitate. Desi inIantil, limbajul acestor copii se diIerentiaz de cel al copiilor
educati numai n Iamilie, mai ales n cele cu un nivel cultural sczut sau mai putin
preocupati de vorbirea copilului.
n jurul vrstei de 5 ani, copiii si nsusesc sistemul Ionetic al limbii materne si
vechile particularitti dispar treptat. Se reduc omisiunile, nlocuirile de sunete, vorbirea
devine mai inteligibil.
33
La vrsta prescolar predomin dislaliile de evolutie si blbial Iiziologic, dar
se ntlnesc si tulburri de natur patologic, determinate de anomalii organice sau
Iunctionale ale aparatelor periIerice si ale S.N.C., paralizii sau pareze de nervi periIerici,
care mpiedic Iunctionalitatea normal a organelor articulatorii, de nedezvoltarea
sistemelor cerebrale, de insuIicienta dezvoltare psihic, de ereditate.
La intrarea n ycoala, limbajul copiilor este constient, supus codului limbii
materne. Acum limbajul se dezvolt si pe alte planuri. Experienta se mbogteste, se
dezvolt calittile gndirii, exprimarea devine mai coerent, mai diversiIicat, mai logic.
Capacitatea de ntelegere a inIormatiilor creste, regulile gramaticale, ortograIice si
lexicale se nsusesc organizat, la aceasta contribuind mult nvtarea scris cititului.
Vocabularul creste considerabil la sIrsitul perioadei scolare mici nsumnd un numr de
cca. 4000 4500 cuvinte, din care cca. 1500 1600 intr n vocabularul activ.
Treptat se trece de la un vocabular Iamilial la unul oIicial, de la un limbaj nengrijit la
unul ngrijit, nlesnind integrarea copilului n societate, stabilirea relatiilor cu cei din jur.
Bogtia comunicrii depinde de mai multe: nivel de cunostinte, gradul de Iamiliaritate
sau prietenie, diIerenta de vrst, sex, etc. n acest Iel, Iunctia de comunicare a limbajului
si ndeplineste rolul n toate sIerele: cognitiv, direct, estetic. n mod deosebit se
activeaz capacitatea de a diIerentia, prin denumiri adecvate obiectele si Ienomenele, de a
nuanta stilistic situatiile, de a glumi, de a ironiza si de a purta discutii contradictorii. Prin
mbogtirea experientei de cunoastere si dezvoltarea calittilor gndirii, exprimarea se
diversiIic si capt claritate logic, dar n acelasi timp creste capacitatea de ntelegere a
inIormatiilor receptionate. Posibilittile verbale sunt tot mai mari, stilul mai vioi,
pronuntia relativ corect, permitndu-i adoptarea unui mod personal de exprimare a
ideilor.
Dar, cu toate c n scoal se urmreste dezvoltarea maxim a procesului de
comunicare n cele dou planuri ( continut expresie ) nu toti copiii ajung la acelasi nivel
de dezvoltare, datorit particularittilor somato psihice individuale si mai ales a
particularittilor mediului n care triesc si se dezvolt n Iamilie.
Spre deosebire de prescolar, vorbirea scolarului mic este mai corect, dispare
dislalia Iiziologic datorit modelelor de pronuntie corect oIerite si n special nsusirii
scris cititului. Tulburrile de pronuntie care se mai ntlnesc acum, sunt de obicei, o
continuare a celor existente n perioada prescolar si care nu au Iost nlturate. Pot s
apar n schimb, greutti n nsusirea limbajului scris, o mare parte putnd Ii conIundate
cu dislexii disgraIii.
Urmrind evolutia nsusirii scrierii la copii, se constat c se ajunge la scrierea si citirea
corect si rapid n mod treptat, pe msur ce se realizeaz suIiciente exercitii de
automatizare.
Codul Ionetic e mai complicat dect cel Ionetic, prin Iaptul c Iiecrui Ionem i
corespund patru litere. De aici greutatea decodiIicrii n citirea textului scris de tipar sau
de mn, dar si a codiIicrii n scrierea de mn.
Copiii care abia nvat scrierea de mn Iac greseli n Iolosirea celor dou
simboluri graIice de mn, mai ales a celor asemntoare sau mai putin Irecvente. Cele
mai aIectate sunt graIemele , j, g, l, b, v, g, r, h . Fac Irecvente conIuzii ntre graIemele
, a o, p b, b d .
Scolarul este pus treptat s-si exprime scris propriile idei, s-si controleze exprimarea
pentru a comunica si pentru a Ii nteles. El nvat s nteleag ce se spune n propozitie, n
34
Iraze, n context, stabileste legturi ntre ideile principale pentru a ntelege textul,
mesajul, deoarece n nvtarea citirii se urmreste ntelegerea textului, exactitatea ,
cursivitatea si expresivitatea. n nvtarea scrierii se urmreste exactitatea transIormrii
Ionemelor n graIeme, succesiunea corect a lor, rapiditate, respectarea regulilor
gramaticale, ortograIice, estetica, toate acestea cptnd un caracter personal ( Iorm,
mrime, organizare, exprimare, etc. ).
ncepnd cu pubertatea si continund cu adolescenta, preocuprile pentru
dezvoltarea limbajului devin tot mai constiente.. Procesul de nvtmnt, lectura
lucrrilor din diIerite domenii, contactul cu tot mai multe persoane, necesitatea redactrii
unor lucrri, a exprimrii n public, etc, duc la Iormarea unui stil personal, tot mai
organizat, mai adecvat diIeritelor situatii la Iolosirea unui vocabular ales, un debit verbal
crescut, etc. Trsturile de personalitate imprim si ele limbajului o anumit coloratur,
stil propriu, un anumit ritm, intonatie, accent.
n general vorbirea lor este corect, mentinndu-se la Ioarte putini ns, unele
Iorme de sigmatisme, rotacisme sau tulburri de ritm sau ale limbajului scris.
n concluzie, se poate aIirma c si pe planul expresiei, ca si pe cel al continutului, de la
nastere, copilul poate achizitiona toate elementele si regulile potrivit crora el si
organizeaz comunicarea si o receptioneaz cu succes n activitatea de relatii interumane
dac pe parcursul evolutiei lui nu au actionat o serie de Iactori nocivi care s mpiedice
evolutia normal a acestuia. n Iunctie de intensitatea acestora, momentul actiunii,
sectorul lezat si Iorma, intensitatea, gravitatea tulburrii este diIerit, aIectnd latura
intelectiv a vorbirii, instrumental sau amndou.

Capitolul JII
1ULBURRILE DE PROAUATIE
7.1. D I S L A L I A
Dislalia este tulburarea de articulatie pronuntie si se maniIest prin deIormarea,
omiterea, substituirea, nlocuirea si inversarea sunetelor.
Etimologic termenul de dislalie vine de la ais lips, deIicient si lalie vorbire,
glas, voce.
nsusirea limbajului se realizeaz printr-un eIort ndelungat. La nceput vorbirea
copilului se dezvolt pe baza unor activitti nesistematice, pentru satisIacerea unor
necesitti imediate. Odat cu naintarea n vrst el trebuie s nteleag si s rspund
corect la o serie de solicitri, mbogtindu-si treptat vorbirea impresiv si expresiv.
Pronuntarea sunetelor se realizeaz pe baz de imitatie si prin joc, apoi se realizeaz
primele cuvinte, propozitii si Iraze.
n aceast perioad apar si primele handicapuri vizibile de vorbire care pot Ii
mentinute att de inIluentele educative, mediul de viat, deIicientele din structura psiho
Iizic a copiilor, ct si de actiunea unor Iactori nocivi.
35
La copii se ntlnesc relativ Irecvent tulburri de pronuntie constnd n
deIormarea, substituirea, omiterea, inversarea unor sunete n vorbirea spontan sau
reprodus. Aceast deIicient se numeste dislalie.
Dac este aIectat un singur Ionem sau grup de articulare, dislalia este simpl sau
monomorI. Dac sunt aIectate mai multe grupe de Ioneme, dislalia este polimorI. Dac
majoritatea sunetelor sunt nlocuite prin sunetul , t este vorba de tetism.
Precizarea modului gresit n care se Iace alteratia se Iace adugnd la denumirea
deIectului Ionematic, locul gresit de articulare. Ex. sigmatism interdental, lateral, nazal,
rotacism velar, uvular, Iaringian, lateral, etc.
Alterrile s z, s j, ce ge t poart denumirea de sigmatisme.
La unii copii apar greutti n pronuntarea grupelor de consoane, desi izolat le pot
pronunta, omitnd una din ele. Acelasi lucru se poate observa si la diItongi, triItongi,
acestia Iiind redusi la o singur vocal.
Sunetele cele mai putin aIectate sunt cele care apar primele n vorbirea copilului,
iar dac apar se corecteaz Ioarte repede. Cel mai des aIectate sunt sunetele r, s, z, y, j, t,
ce, ci, ge, gi, c, g.
n general dac dislalia nu este nsotit de alte deIiciente, se pstreaz integritatea
Iunctiilor limbajului si nu ridic probleme serioase la corectare. n Iormele severe de
dislalie polimorI, tetism sau dislalie generalizat, pe lng diIiculttile de pronuntie apar
si diIicultti n modul de organizare a cuvintelor n propozitii, n respectarea Iormelor
gramaticale, n ntelegerea vorbirii celor din jur.
Frecventa dislaliei este n Iunctie de vrst, nivel de dezvoltare psihic, anturaj,
conditii de educatie, conditii economice, particularitti de limb, etc.
Dislalia pote Ii periferica sau centrala.
7.1.1. DISLALIA PERIFERIC

1. Definitie
Dislalia periIeric este provocat de aIectiuni organice sau Iunctionale ale
organelor periIerice ale vorbirii si const n imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau
mai multor sunete ( combinatii de sunete ).
2. Simptomatologie
A. Dup modul de aIectare a aparatului verbo-motor :
- Dislalia organic datorat anomaliilor organelor periIerice ale vorbirii (n cazul
surzeniei periIerice, al anomaliilor de maxilare, dinti, limb si bolt palatin);
- Dislalia functional datorat Iunctionrii deIectoase a aparatului verbo-articulator (n
cazul atroIiei sau neexersrii muschilor limbii, buzelor, vlului, al traseului gresit pe
care l ia curentul de aer expirat si al insuIicientei n dezvoltarea atentiei auditive).
B. Dup gradul de extindere al dislaliei (numrul de sunete alterate) :
- Dislalie simpl sau partial , cnd este aIectat un sunet;
- Dislalie general sau complex , cnd sunt aIectate mai multe sunete.
C. Dup ntindereea si structurarea Ionemului aIectat:
36
a. Dislalia sunetelor la nivelul pronuntiei sunetelor;
n cazul dislaliei sunetelor pot exista urmtoarele Iorme de tulburare a pronuntiei
lor:
- aislalia prin omisiune ae sunete la pronuntare sunetul aIectat lipseste (moghilalia);
- aislalia prin alterare la pronuntie sunetul deIicitar este deIormat;
- aislalia prin inlocuire ae sunete (paralalia) n locul sunetului corect se pronunt alt
sunet;
b. aislalia silabelor care cuprinde tulburrile la nivelul pronuntiei unor cuvinte.
D. n Iunctie de sunetele aIectate dislalia se poate clasiIica:
- betacism i parabetacism aIectarea sunetului 'b;
- capacism i paracapacism - aIectarea sunetului 'c;
- aeltacism i paraaeltacism aIectarea sunetului 'd si 't;
- fitacism i parafitacism aIectarea sunetului 'I;
- gamacism i paragamacism aIectarea sunetului 'g;
- mutacism i paramutacism aIectarea sunetului 'm;
- rotacism si pararotacism afectarea sunetului 'r`,
- sigmatism i parasigmatism sunetele aIectate sunt cele sigmatice 's, 's, 'z, 't,
'j, 'ci, 'ce;
- hapacism i parahapacism aIectarea sunetului 'h.
E. Dup numrul Ionemelor aIectate dislaliile sunt monomorfe , cnd e aIectat un singur
Ionem sau o singur grup de articulare si polimorfe cnd sunt aIectate mai multe
grupe de Ioneme
F. Dup locul de Iormare a Ionemelor se pot deosebi Iorme de aIectare a acestora :
aislalia labialelor, aislalia lingualelor etc.
G. Dup modul n care se produce sigmatismul si rotacismul se disting Iormele :
- Sigmatismul interaental cnd pronuntia sigmaticelor se Iace cu limba ntre dinti si
coloana de aer este emis prin spatiul dintre vrIul limbii si incisivi;
- Sigmatismul lateral, cnd aerul se scurge pe prtile laterale, uneori pe ambele prti
sau pe o singur parte: sigmatismul bilateral, sigmatismul lateral stang, sigmatismul
lateral arept,
- Sigmatismul striaent recunoscut dup aspectul sonor strident al sigmaticelor;
- Sigmatismul na:al cnd sunetele sunt pronuntate nazal;
- Rotacismul lingual lateral n care sunetul e pronuntat cu una din laturile limbii;
- Rotacismul velar sunetul este pronuntat prin vibratii ale vlului;
- Rotacismul uvular sunetul e pronuntat prin vibratii ale luetei;
- Rotacismul lingual aorsal vibratiile sunt produse de apropierea dorsului lingual de
palatul dur;
- Rotacismul faringian vibreaz peretele Iaringian;
- Rotacismul bilabial obtinut prin vibrarea buzelor
- Rotacismul bilateral lingual prin vibratia ambelor prti laterale ale limbii.
3.Diagnosticul
n Iixarea diagnosticului n cazul dislaliei periIerice se urmresc dou aspecte:
37
a). Functionarea organelor Iono-articulatorii, respectiv tulburrile organice sau
Iunctionale ale buzelor, dintilor, maxilarelor, limbii, palatului dur si vlului palatin. Acestea
se pot evidentia n contextul unor prime exercitii de gimnastic articulatorie.
b). Evidentierea modului de tulburare a sunetului se realizeaz prin probe verbale. La
acest nivel se evidentiaz deIicientele de vorbire n general si tipul de deIicient dislalic.
Probele pentru determinarea deIicientei dislalice trebuie s evidentieze pronuntia
Iiecrui sunet din alIabet a silabelor si cuvintelor uzuale, a grupelor de consoane si vocale
precum si pronuntia propozitiilor. Diagnosticrarea se realizeaz n vorbirea inaepenaent
precum si n vorbirea reflectat.
AstIel, n cadrul analizei vorbirii independente a copilului probele administrate
trebuie s urmreasc : pronuntia liber a sunetelor din alIabetul ilustrat, denumirea unor
imagini reIeritoare la obiecte, Iiinte, culori etc., denumirea schemei corporale cu ajutorul
imaginilor, recitarea unor poezii, povestirea liber sau dup imagini, convorbirea liber.
n cadrul vorbirii reIlectate se urmresc urmtoarele elemente : pronuntia
sunetelor din alIabet n care copilul repet Iiecare sunet, pronuntia reIlectat a unor cuvinte,
pronuntia unor serii de cuvinte care contin grupuri de consoane si grupuri de vocale si
repetarea acestora de ctre copiii.
7.1.2. DISLALIA CEA1RAL SAU DE EJOLUTIE
1. DEFINITIE

Dislalia central const n incapacitatea de a pronunta corect anumite sunete sau
grupuri de sunete si se maniIest prin : alterarea, nlocuirea sau omiterea unor Ioneme sau
prin inversarea locului pe care l ocup alctuirea silabelor sau cuvintelor.
Termenul de 'evolutie` indic Iaptul c dislalia central are un caracter
dismaturativ; ea regreseaz spontan cu vrsta si n mod deosebit prin asistenta pedagogic
acordat copilului dislalic.
2. ETIOPATOGENIE
Factorii etiologici sunt :
1. Organici : a. neurogeni ce determin o leziune micro sau macrosechelar si exercit o
Irn asupra procesului de maturizare Iono-articulatorie;
b. somatogeni ce determin o ntrziere global n dezvoltarea somato-
psihic prin aIectiuni grave sau repetate;
c. constitutionali reprezentati de ascendenti (n linie patern) care au
maniIestat ntrziere n maturizarea Iono-articulatorie.
2. Functionali psihogeni grupati n : a. greseli de educatie, supraprotectionism si
ntretinerea peste limita Iiziologic a vorbirii inIantile;
b. opozitionismul maniIestat la copiii lipsiti de
aIectiune, maltratati, abandonati.
3. SIMPTOMATOLOGIE
38
a. Dislalia central este precedat de ntrzierea n aparitia si dezvoltarea vorbirii,
de ntrzierea n dezvoltarea motorie, de statica capului si corpului, de achizitia mersului
si controlului sIincterian. Aceast ntrziere atest caracterul dismaturativ al dislaliei
centrale.
b. Tulburrile ae pronuntie Iormeaz tabloul principal. Maturizarea structurilor
motorii, kinestezice, auditive, care sunt implicate n maturizarea Ionoarticulatorie se
desvrseste cu mare ntrziere. Scoarta ntmpin diIicultti n a ediIica sheme Iine
perceptive si motorii prin care se organizeaz activitatea organelor Ionoarticulatorii. n
dislalia central vocalele sunt rar aIectate, iar vocala ~a nu e niciodat aIectat, mai rar
sunt aIectate sunetele : ~m, ~b, ~p, ~v, ~d, ~n; mai Irecvent sunt alterate sunetele
posterioare : ~c, ~g, iar cel mai Irecvent sunt alterate siIlantele : "s", "z", "f" yi
linguala "r".
Sunetele care apar mai trziu, care au o biomecanic articulatorie diIicil sunt cel
mai Irecvent alterate, nlocuite, omise.
Dislalia de sunete poate mbrca Iormele :
- moghilalia omisiunea de sunete;
- paralalia nlocuirea de sunete;
- partial sau simpl cnd sunt alterate cteva sunete sau doar unul singur;
- monomorf - cnd alterarea aIecteaz o singur grup de articulare;
- polimorf sau multipl cnd sunt aIectate mai multe grupe de sunete;
- universal sau total cnd sunt alterate majoritatea sunetelor.
Dislalia de silabe n care sunetele sunt pronuntate corect izolat, dar sunt
nlocuite, omise n cadrul silabei.
Dislalia de cuvinte n care este aIectat pronuntia cuvintelor, dar sunetele si
silabele sunt pronuntate corect izolat.
Idiolalia sau tetism cnd vorbirea este neinteligibil datorit omisiunilor si
inversrilor Ioarte Irecvente.
c. Tulburrile ae motricitate general care se maniIest prin :
- ntrziere n achizitia deprinderilor motorii;
- disabilitti motorii (coordonare deIicitar a miscrilor, imprecizie a miscrilor);
d. Deficit ae maturi:are a intelectului maniIestat prin :
- ntrziere n dezvoltarea intelectului;
- deIicit de concentrare a atentiei;
- lentoare si Iatigabilitate
e. Tulburri ale afectivittii i comportamentului :
- sindrom dismaturativ (puerilism, negativism);
- sindrom anxios-obsesiv (hiperemotivitate, anxietate, ticuri);
- sindrom de excitatie (agitatie);
- sindrom de inhibitie (timiditate, mutism electiv);
I. Tulburri ae au: fonematic datorate nivelului dismaturativ n zonele de receptie si
sintez auditiv sau leziunilor corticale Iine care aIecteaz aceste zone si care se
maniIest n insuIicienta discriminare a sunetelor n cadul Iluxului verbal ca si n slaba
capacitate de memorare a structurilor verbale.
4. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
39
Diagnosticul se precizeaz prin examinarea :
- nivelului de dezvoltare somatic strii organelor periIerice ale vorbirii;
- strii auzului;
- nivelului dezvoltrii psihice;
- strii vorbirii pronuntia izolat a sunetelor;
- pronuntia sunetelor n silabe, cuvinte, propozitii;
- vocabular;
- structura gramatical a limbii.

7.1.3. DISLALIA DEBILULUI MIA1AL
nvtarea limbajului de ctre debilul mintal se Iace cu mai multe diIicultti, dar
aceste diIicultti nu se datoreaz toate debilittii mintale ci si cauzelor care au produs
debilitatea mintal.
De la nceput se observ greutti n modul cum se produce vorbirea, care este
neclar, conIuz si se accentueaz datorit neconstientizrii tulburrii si agitatiei
psihomotrice, nct tulburrile dislalice nu dispar dect prin terapie logopedic.
La debilul mintal pronuntarea se caracterizeaz prin neclaritate si monotonie.
Cuvintele simple se pronunt mai usor, dar se maniIest o dislalie a silabelor, n special
n cuvintele complexe.
Spre deosebire de normal, la debilul mintal dislalia capt Iorme mai rebele si mai
labile, ceea ce duce n procesul de corectrii la recderi mai Irecvente. Datorit acestei
labilitti mari, Iixarea Iormei corecte se realizeaz cu mai mult eIort. Automatizarea
sunetelor n cuvinte se realizeaz cu diIicultate si din cauza vocabularului srac, a
neIormrii structurii silabelor, a nedezvoltrii auzului Ionematic si a inertiei vorbirii.
Structura vorbirii copiilor depinde de o serie de Iactori de ordin psihologic, astIel c
alegerea multor mijloace gramaticale de exprimare reIlect particularittile gndirii
copilului, ndreptat mai ales ctre concret, ctre situatiile determinate aIective.
Dislalia debilului mintal se prezint sub Iorma unei game Ioarte largi pentru c
omisiunile, nlocuirile, conIuziile, deIormrile, se produc ntmpltor.
n general se ntlnesc aceleasi Iorme de dislalii ca la copilul normal, dar
complexitatea si labilitatea lor e mai accentuat.
Elementele de perseverare caracteristice structurilor mentale neevoluate se
maniIest si la nivelul limbajului ( sunete, cuvinte mai ales dup boal ).
Posibilittile compensatorii sunt mai limitate si de structurile anatomoIiziologice
deIicitare ale S.N.C.
Activitatea de corectare trebuie urmrit nu numai n cabinetele logopedice, ci n
toate lectiile speciIice scolii ajuttoare.
n general toate metodele si procedeele descrise pot Ii aplicate la oricare categorie
de dislalici, cu conditia s se accentueze acea latur care le este mai accesibil si s se
tin seama de vrst, de deIiciente asociate dislaliei, de nivelul dezvoltrii mintale, de
personalitatea dislalicului.
40


7.2. R I A O L A L I A

Etimologic termenul de rinolalie vine de la grecescul: rhino nas si lalie
vorbire; (vorbire pe nas).
Rinolalia se caracterizeaz prin tulburarea rezonantei sunetelor si a vocii.
Ea se produce prin miscri asincronice ale organelor de articulare. Laringele si
partea posterioar a limbii sunt coborte, trecerea n cavitatea nazal se lrgeste, trecerea
n cavitatea bucal se ngusteaz, se ampliIic rezonanta nazal. Rinolalia este deci o
disIunctie instrumental a organelor de executie a actului vorbirii. Tubul Ionoarticulator
se modiIic Iie datorit unei obstructii nazale, Iie a unei comunicri ntre cavitatea bucal
si cea nazal, ampliIicnd astIel rezonanta sau timbrul nazal.
Partea Iunctional cea mai valoroas, de necompensat a organelor vorbirii este
vlul palatului. Lungimea si capacitatea Iunctional a vlului are un rol important n
realizarea vorbirii. El separ cavitatea bucal de cea nazal si le reuneste prin miscri
rapide, suple si precise, realiznd istmul veloIaringian, mecanism de nchidere la nivelul
Iaringelui. Din Iaringe aerul expirat e ndreptat spre cavitatea bucal sau spre cea nazal,
sau spre amndou dup cum vlul palatului nchide sau nu una din ele sau le las pe
amndou deschise.
Orice schimbare care apare la nivelul istmului veloIaringian modiIic rezonanta
nazal, determinnd nazalizarea. Nazalizarea nu e proportional cu deIectul velar,
datorit Iactorilor compensatori care intervin n vorbire.
Cu ct pierderea de aer nazal este mai mare cu att vorbirea este mai dislalic si
mai greu de nteles.
7.2.1. FORMELE RIAOLALIEI
n Iunctie de directia pe care o ia unda expiratorie necesar pronuntrii sunetelor,
rinolalia se mparte n:
1. Rinolalia aperta sau aeschis cnd unda este expiratorie ia calea nazal
si n pronuntarea sunetelor nenazale.
2. Rinolalia clausa sau inchis cnd unda expiratorie necesar pronuntrii
sunetelor nazale se scurge pe traiectul bucal, calea nazal Iiind blocat.
3. Rinolalia mixt cnd unda expiratorie nu respect caracteristicile
articulrii sunetelor scurgndu-se cnd pe cale nazal cnd pe cale bucal.
Dac rinolalia este produs de modiIicri organice, rinolalia este organic. Dac
se datoreaz incapacittii Iunctionale a vlului palatin si a muschilor Iaringo nazali,
acestia neputnd separa cele dou cavitti, rinolalia este functional.
41
Dup operatii de amigdale poate s apar rinolalia aperta sau rinolalia clausa se
poate transIorma n rinolalia aperta.
1. Frecventa cea mai mare o au rinolaliile aperta datorate despicturilor labio
velo palatine. n cadrul acestor despicturi Ionatia este cea mai aIectat
Iiind necesar interventia chirurgical, dup care trebuie s urmeze
procesul de educare a vorbirii.
Despicturile labio velo palatine se mpart n trei grupe:
1.aespicturi partiale anterioare incomplete buza superioar;
- complete buza, prag
narinar,creasta alveolar;
- posterioare incomplete numai vlul palatului sau lueta;
- complete lueta, vl palatin, palat dur,pn
la creasta alveolar.
2.aespicturi asociate Iormeaz o combinatie ntre despicturile partiale
anterioare, posterioare, creasta alveolar rmne intact;
3.aespicturi totale despictura anterioar se uneste cu cea posterioar, interesnd
buza, pragul narinar, creasta alveolar. Ea poate Ii bilateral sau unilateral.
1.a. Rinolalia aperta organic mai poate Ii produs de malIormatii la nivelul
palatului, insuIicienta dezvoltare a palatului, atonia sau paralizia vlului. n toate aceste
situatii vlul palatului nu poate separa cavitatea nazal de cea bucal si s nchid
oriIiciul prin miscri sincronice ducnd la schimbarea istmului veloIaringian si
schimbnd rezonanta.
n rinolalia aperta organic sunt aIectate att consoanele ct si vocalele, aprnd
omisiuni, substituiri, deIormri de sunete.
Ea se mai poate datora unor oriIicii Iormate prin ptrunderea unor corpi strini,
pareze sau hemipareze ale vlului si luetei cauzate de sindromul pseudo bulbular, poate
s apar n surditti sau hipoacuzii, oligoIrenii, mixedem, ca obicei vicios.
1.b. Rinolalia aperta funcfional este determinat de incapacitatea sau
motilitatea redus a vlului palatului si a muschilor Iaringo nazali, care nu reusesc s
separe cele dou cavitti, neexersrii vlului palatului si a muschilor n urma interventiei
chirurgicale sau imitrii vorbirii unor persoane rinolalice.
n rinolalia aperta organic sunt aIectate toate consoanele si vocalele. n rinolalia aperta
Iunctional aceste Ienomene sunt mai diminuate. Consoanele sunt aIectate mai mult sub
aspect calitativ dect articulator, vocalele sunt sterse, vocea alterat.
2.Rinolalia clausa poate Ii determinat de obstructii nazale, blocri ale
Iaringelui prin vegetatii adenoide, tumori ale nasului, rinoIaringite sau Iaringite.
n rinolalia clausa lipseste rezonanta nazal deoarece suIlul de aer nu poate
parcurge cavitatea nazal datorit vgetatiilor adenoide, polipilor, deviatiilor de sept,
inIlamatii ale mucoasei nazale, tumori ale nasului
Rinolalia clausa poate Ii :
a - rinolalia clausa organic datorit Iunctionrii deIectuoase a muschilor sau
vlului palatin care nu poate deschide traiectul nazal n timpul pronuntrii sunetelor;
b - rinolalia clausa funcfional . Dac sunt blocate narinele, sonoritatea , m -
n " e Ioarte stears. Dac e blocat naso Iaringele, sunetele , m n sunt omise sa, m "
este nlocuit cu , b " yi , n " cu , d ".
42
3.n rinolalia mixt se observ att Ienomene caracteristice rinolaliei deschise ct
si celei nchise, deoarece acesti copii prezint anomalii de nchidere ct si de obstructie a
cilor nazale. Ea poate Ii organic sau funcfional si e determinat de despicturi
congenitale , vegetatii, deviatii de sept, hipotonie velar Iunctional, etc.
Caracteristic pentru acestia este marea labilitate a sunetelor aIecta putnd
pronunta relativ bine ntr-o situatie si deIorma, substitui si inversa n alte situatii. Vocea e
lipsit de Iort, scznd n intensitate pe parcursul vorbirii si are caracteristici nazale.

7.2.2. PAR1ICULARI1TI COMUAE SI SPECIFICE A DISLALIE SI
RIAOLALIE
Att n dislalie ct si n rinolalie exist o serie de elemente comune si unele
speciIice. Deosebirile si asemnrile pot Ii privite n dou planuri : pe de-o parte din
punctul de vedere al etiologiei, iar pe de alt parte din punctul de vedere al
simptomatologiei, al maniIestrilor caracteristice dislaliei si rinolaliei. n general, ntre
dislalie si rinolalie se Iace distinctie considerndu-se c sunt dou tulburri de vorbire cu
elemente speciIice, dar si cu o serie de aspecte comune, mai ales n domeniul articulrii si
emisiei sunetelor. Din punct de vedere etiologic exist Iactori care provoac n
exclusivitate rinolalia sau dislalia, dar sunt si o serie de cauze care determin att
Ienomene dislalice ct si rinolalice. Pornind de la aceste premise metodele si procedeele
de corectare a vorbirii dislalice se pot Iolosi cu succes si n activitatea cu rinolalicii
pentru nlturarea tulburrilor de pronuntie. n acelasi timp, se pot utiliza metode
speciIice corectrii deIicientelor rinolalice.
Pe lng tulburrile de pronuntie speciIice dislalicilor, n rinolalie se gsesc si o
serie de deIiciente care constau n tulburarea rezonantei sunetelor si a vocii IonIite.
Nazalizarea vorbirii, a sunetelor n primul rnd este o caracteristic speciIic rinolaliei.
Asadar, n rinolalie tulburrile de Ionatie coexist cu cele de articulatie. DeIicientele vocii
apar ca Ienomene secundare n rinolalie si numai n cazurile grave.
Tulburrile dislalice prezente n rinolalie au un caracter variat, datorit nu numai
vrstei, nivelului de dezvoltare psihic si mediului socio-cultural n care trieste logopatul
dar mai cu seam sunt n Iunctie de cauza care a provocat rinolalia, de momentul
interventiei medicale si rezultatele ei, ct si de particularittile de personalitate ale
subiectului. AstIel, n acelasi tip de rinolalie, la un subiect se pot ntlni Iorme usoare si
partiale de omisiuni ale unor sunete, n timp ce la alt rinolalic cu acelasi diagnostic pot
exista Ienomene accentuate de dislalie prin deIormarea sunetelor (labiodentarelor,
siIlantelor, Iricativelor), ct si omisiuni care Iac vorbirea neinteligibil.
n corectarea rinolaliei se pot stabili anumite etape : o prim etap este cea
pregtitoare n care se vor aplica metode si procedee de pregtire psihic si Iizic a
copilului pentru activitatea logopedic; a doua etap const n crearea unui tonus afectiv
favorabil corectrii rinolaliei, iar n a treia etap se execut o serie de exercitii logopeaice
dup principiul corectrii aislaliei pentru ameliorarea sunetelor aIectate si se
consolideaz n cuvinte. ntr-o ultim etap are loc exersarea sunetului corectat n
propozitii si povestiri pentru automatizare si autocontrol. Spre deosebire de dislalie n
rinolalie activitatea logopedic trebuie s nceap din perioada vorbirii copilului. Este
indicat ca la intratrea n scoal copilul s Iie tratat nu numai medical ci si logopedic
pentru a se crea conditii de dezvoltare armonioas a personalittii.
43


7.3. D I Z A R 1 R I A
Etimologic termenul de dizartrie vine de la grecescul dys greu si
arthrom articulatie ( greutti n articulatie )
7.3.1. SPECIFICI1A1EA SI IMPLICATIILE DIZAR1RIEI
AIectarea unuia din marile sisteme motorii ( piramidal, extrapiramidal,
cerebelos ) poate produce tulburri de natur dizartric. La dizartrici tulburarea motorie e
general si motricitatea organelor Ionoarticulatorii mbrac caracterul tulburrii motorii
generale ( vorbire neclar, conIuz, disritmic, disIazic, monoton, cu rezonant
nazal ).
La dizartrici tulburarea pronuntiei este stabil si invariabil. Una din
caracteristicile speciIice ale acestei tulburri e neconcordanta dintre vorbirea impresiv,
pstrat integral sau n mare msur, si cea expresiv, care e denaturat uneori att de
grav nct nici nu poate Ii nteleas. Deci ea nu aIecteaz limbajul propriu zis si nici
vorbirea n genere, ci numai latura instrumental.
Dizartriile apar numai n cazuri de deIiciente survenite dup boli sau leziuni n
diIerite regiuni ale S.N.C. care aIecteaz conductibilitatea impulsurilornervoase motrico
verbale spre eIectori, unde se realizeaz sunetele vorbirii.
Dizartricii ntmpin diIicutti de comand, conductibilitate si coordonare a
mecanismelor neuro musculare ale vorbirii, diIicultti ce se exteriorizeaz prinmiscri
ale musculaturii respiratorii, Ionatorii si articulatorii, partial sau total inadecvate vorbirii (
pronuntiei ).
Tulburrile de pronuntie sunt determinate de limitarea miscrilor muschilor
implicati n pronuntie. Dac sunt grav aIectati, vorbirea e neinteligibil. Tulburrilor
articulatorii li se adaug si tulburri respiratorii si de Ionatie. aIectnd mpreun ritmul si
cursivitatea vorbirii.
Copilul dizartric e constient de diIiculttile ntmpinate n realizarea unor miscri
Ionoarticulatorii si cu toate c stie ce miscri trebuie s Iac, el nu le poate realiza.
Cu toate c dizartria are unele simptome asemntoare cu ale dislaliei, diIer n
mare msur. n dislalie tulburrile articulatorii sunt limitate, n dizartrie implicatiile sunt
mult mai grave si mai variate asupra limbajului. Pe lng pronuntarea deIectuoas a unor
sunete, e modiIicat si ritmul, expresivitatea, modulatia vocii.
44
Implicatiile dizartriei sunt Ioarte variate si complexe. Ele pot Ii reactive, ca o
consecint a dizartriei sau pot Ii conditionate de aIectiunile sistemului nervos central.
Cele mai Irecvente sunt:
1. Tulburri ae motricitate:
Deoarece cile pentru diIerite miscri sunt blocate de leziuni, inIluxul nervos nu
poate parcurge calea direct de la origine la destinatie si de aceea trebuie stabilite ci
nervoase, care s nlocuiasc traseele nervoase inutilizabile.
Sub aspect logopedic retinem :
a ) deIiciente ale muschilor intercostali, abdominali, ai diaIragmului, ai aparatului
Ionoarticulator, care Iac imposibil vorbirea Iluent, ducnd uneori pn la
imposibilitatea rostirii unor sunete;
b ) spastcitatea si miscri vicioase ale membrelor superioare, care mpiedic
dezvoltarea miscrilor Iine ale minii si degetelor necesare n nsusirea scrisului,
desenului si lucrului manual;
2. Tulburri sen:oriale tulburri centrale ale zonelor care controleaz
diIeritele ci senzoriale ( auditive, vizuale, tactile, etc. ) cu eIecte negative
si asupra limbajului oral si scris;
3. Tulburri afective - acestea sunt determinate de tulburrile centrale care
priveaz enceIalul de controlul su inhibitiv asupra membrelor inIerioare
si asupra ganglionilor bazali care genereaz reactii emotive. Aceste
tulburri se maniIest prin incapacitatea copilului de a si stpni
accesele emotive de rs sau plns, uneori reactii impulsive nejustiIicate
sau actiuni bizare;
4. Intar:iere mintal apare la unii copii dizartrici, determinat de leziuni
cerebrale, adugnd la tulburrile de pronuntie si Ionatie si deIiciente
lingvistice caracteristice pentru copiii ntrziati mintal;
5. Dificultti psiho sociale.
Logopatul neIiind capabil s ating un anumit nivel de autoservire, rmne ntr-o
stare de inIantilism si dependent Iat de printi, stare care este de multe ori
ntretinut incostient si de printi. Din aceast cauz el nu depune eIortul necesar
pentru a dobndi controlul miscrilor, inclusiv a celor de vorbire.
7.3.2. E1IOLOCIA, FORMELE SI 1IPURILE DE DIZAR1RIE
Dizartria apare sub diIerite Iorme cu o variabilitate simptomatologic si de
intensitti diIerite determinate de o serie de Iactori ( etiologici, localizarea leziunii,
sindromul neurologic n care sunt implicate tulburrile dizartrice, etc. ).
Dup Iactorul factorul etiologic.
Dizartria este determinat totdeauna de lezarea anumitor zone ale S.N.C. Aceste
leziuni pot aprea n diIerite momente. prenatale, perinatale, postnatale.
Dup sistemul motric afectat apar patru tipuri caracteristice de dizartrie.
45
1.Cortical apare n urma deIicientelor scoartei cerebrale care particip prin vaste
arii neuronale, situate n diversi lobi, la motricitatea vorbirii.
2.Subcortical care apare pe baza unor tulburri ale cilor sistemului piramidal si
extrapiramidal.
3.Cerebeloas cu tulburri ale cilor cerebeloase.
4.Bulbar cu tulburri ale neuronilor motori inIeriori ai nervilor care intereseaz
cavitatea bucal, limba, Iaringele, laringele, ct si centrii care controleaz
miscrile respiratorii.
Corespunztor acestora apar patru tipuri de dizartrie: cortical, cerebeloas, bulbar
yi pseudobulbar.
1) Dizartria cortical este o Iorm relativ mai usoar, cu o reversibilitate mai
rapid, datorit marilor posibilitti de compensatie ale altor componente
corticale. Ea este determinat de aIectiuni cerebrale, meningoenceIalite,
tulburri vasculare, traumatisme cranio cerebrale care lezeaz cile
eIectoare superioare. Simptomele cele mai caracteristice sunt:
- tulburri ale ritmului si Iluentei vorbirii ( ritm prea accelerat sau prea ncetinit, sunetele
si silabele se repet n vorbire similar disIluentelor caracteristice blbielii );
- tulburri de articulare ( articularea imprecis a unui mare numr de sunete ).
2) Dizartria ( extrapiramidala ) subcorticala
Apare mai ales la copii dar si la adulti, dup lezri ale sistemelor extrapiramidale,
care determin tulburri grave ale Iunctiei musculare, prin modiIicri ale tonusului
musculaturii voluntare, hiperkinezii, etc.
Tulburrile Ionetice sunt Ioarte variate:
- ntrzieri grave n dezvoltarea vorbirii la copii ( vorbirea apare abia la 4 enceIalite
survenite pn la doi ani.
- articularea incorect a cuvintelor;
- repetarea unor prti din cuvinte ( iteratie );
- repetarea cuvintelor ntregi .
- vorbirea accelerat, uneori pn la bolboroseal neinteligibil;
- rhinolalia;
- blbiala dizartric, ce apare n toate Iormele de vorbire oral ( citire, recitare, cnt )
cauzat de displegie spastic;
- uneori vorbirea are un ritm ncetinit, este lent, lipsit de melodicitate, monoton ( Ir
accent si modulatie );
- tulburri de voce: slab, soptit sau prea puternic. Fonatia este prea scurt. Pentru c
trebuie s inspire Ioarte des se produc ntreruperi n cuvinte mai ales a celor plurisilabice;
- mimica si gesticulatia este srac si neexpresiv la cei cu hipoIunctie a sistemului
extrapiramidal, iar la cei cu hiperIunctia sistemului extrapiramidal apare o dinamizare a
miscrilor organelor de vorbire si de voce si neconcordanta lor n miscri, tahilalie.
3.Dizartria cerebeloas
46
Este determinat de leziuni ale cerebelului care imprim vorbirii un ritm sacadat,
care de obicei caracterizeaz vorbirea turmentatilor. Vorbeste prea ncet sau prea tare,
ntmpinnd greutti la pronuntarea silabelor. Vorbirea este neclar si adeseori nsotit de
strigte la sIrsitul cuvintelor. Din cauza sialoreei uneori pronuntia sa este ngreunat.
4.Dizartria bulbar
Este determinat de leziuni ale nucleilor unor nervi cranieni (glosoIaringianul,
hipoglosul) care particip la realizarea vorbirii.
Complexul de simptome determinat de lezarea acestor nuclei si nervi se numeste
sindromul de paralizie bulbar.
Paralizia neuronilor motori inIeriori pot tulbura vorbirea Iie n mod direct
prin scoaterea din Iunctie a muschilor care particip la producerea sunetelor, Iie indirect,
prin deIormri Iizionomice, vorbirea Iiind nsotit de gesturi dezagreabile. Acestea din
urm, prin aspectul lor dezagreabil creaz grave inhibitii psihice.
Tulburrile de vorbire la cei cu dizartria bulbar se caracterizeaz prin articulatia
incorect a sunetelor, prin voce instabil care devine aIon si prin monotonia vorbirii.
Tulburrile motorii inIluenteaz pronuntia la nivelul :
- limbii deIicitul motric se exteriorizeaz prin diIiculttile de articulatie ale
sunetelor, n special a siIlantelor, suiertoarelor si a lui r-1.
- buzelor deIicitul motric se exteriorizeaz prin diIicultti n realizarea sunetelor
labiale ( p, b, m ) si labio dentalelor ( I v ).
palatului moale deIicitul motric se exteriorizeaz prin nazalizarea deschis si prin
diIicultti de articulatie a sunetelor c, g, h.
n Iormele grave apar diIicultti de masticatie si deglutitie. Gura este
semideschis, sialoree, respiratia este neregulat. Vorbirea este stears, estompat, ca si
cnd s-ar vorbi cu gura plin.
Deseori apar tulburri n automatismul vorbirii datorate reducerii sensibilittii
organelor de articulatie. Lipsa sensibilittii la nivelul organelor Ionoarticulatorii necesit
o educatie auditiv sustinut si de lung durat.
Adeseori apar si Ienomene nevrotice grave, asociate tulburrii de vorbire
( instabilitate emotiv, iritabilitate, plns, etc.).
Diagnosticul dizartriei este uneori destul de diIicil de pus, dizartria putnd aprea
sub Iorma unor dislalii care cedeaz greu la terapie. n Parkinson, sindromul lui Little,
unde ntlnim miscri spastice, grimase Iaciale, hemiplegie spastic, paralizie inIantil
pseudobulbar cu sialoree, etc. diagnosticul este evident.
Stabilirea tipului de paralizie este greu de realizat. Paraliziile cerebrale care
aIecteaz controlul muschilor se maniIest prin spasticitate caracterizat prin contractii
musculare, atetoz, caracterizat prin miscri involuntare continue si ataxie, caracterizat
prin tulburri de echilibru si coordonare muscular. Tipuri pure de paralizii sunt Ioarte
rare.
Grupul spastic Iace mai putine omisiuni si substituiri. Spre deosebire de spastici,
atetozicii prezint diIicultti mai mari la pronuntia grupelor consonantice.
47
AIectivitatea atetozicului este mai dezvoltat. El si exteriorizeaz sentimentele
mai intens. Emotiile sale sunt n general proIunde si durabile. Este prietenos, deIicienta
nu-l preocup n mod deosebit.
Spasticul este mai inhibat aIectiv si-si exteriorizeaz sentimentele doar cnd se
simte protejat. Este mai nchis, are complexe, mai putin sociabil, se integreaz greu.
Strile lui emotionale sunt explozive. Are stri de anxietate pe cnd atetozicul este lipsit
de timiditate.
7.3.3. DIACAOS1IC DIFEREATIAL A DIZAR1RIE - DISLAIE - RIAOLALIE
DISLALIE DIZARTRIE
Dislalia si dizartria au simptome asemntoare, dar si simptome care le
deosebesc. Dac n dislalie sunt aIectate sunete izolate, sistemul Ionetic Iiind pstrat, n
dizartrie implicatiile sunt mult mai grave. n dizartrie tulburarea motorie este general si
motricitatea aparatului Ionoarticulatormbrac caracteristicile tulburrii motorii generale
vorbire conIuz, neclar, disritmnic, disIazic, monoton, cu rezonant nazal. Deci pe
lng pronuntarea deIectoas a unor sunete este modiIicat ritmul, expresivitatea si
modulatia vocii. Copilul dizartric stie ce miscri trebuie s Iac dar nu le poate realiza
datorit limitrii miscrilor muschilor implicati n pronuntie.
DIZARTRIE RINOLALIE
Spre deosebire de dizartrie, n rinolalie leziunea este periIeric.
DIZARTRIE ANARTRIE
Spre deosebire de dizartrie, anartria este o tulburare de natur aIazic Iiind lezat
sistemul elaborat pentru vorbire.
La anartrici se constat o variabilitate a Ionemelor n Iunctie de ansamblajul
Ionetic, de conditii aIective, de evolutia tulbirrii n timp etc. Dizartria, dimpotriv, se
caracterizeaz prin omogenitate, stabilitate si invariabilitatea alterrilor Ionetice.
I. TULBURRILE DE RITM SI FLUENT A VORBIRII
A. B L B I A L A
Definifie

48
n mod obisnuit, blbiala este considerat un deIect (o disritmie de elocutiune)
care se maniIest prin ntreruperi, opriri (Iorma tonic) sau repetarea unor silabe, cuvinte
sau a unor sunete (Iorma clonic).
Matei, G. (1975) caracterizeaz blbiala prin "tulburri spastice ale ritmului i
fluentei vorbirii, aeterminate preaominant ae tulburri functionale (neuroainamice) ale
raporturilor ae inauctie cortico-subcorticale i mai rar organice".
Boscaiu, E. (1970) precizeaz c: "In moa curent, balbaiala este aefinit ca o
tulburare a ritmului i fluentei vorbirii, in care cursivitatea exprimrii este grav afectat
prin aparitia unor blocafe iterative sau a unor spasme puternice oaat cu incercrile ae
rostire a primelor silabe ain propo:itii, sintagme sau chiar ain caarul unor cuvinte".
Mititiuc, I., (1996) constat c n blbial "nu e tulburat ritmul unui singur
stereotip, ci intregul ritm functional al organismului, balbaiala fiina aoar manifestarea
acestei aisritmii biofi:iologice generale la captul anali:atorului verbo - motor".
Deci, n mod general, blbiala este considerat ca o tulburare a controlului motor
al vorbirii n care nlntuirea succesiv a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza
dup modelul expresiv si Iiresc al unei limbi.

Formele blbielii
Punescu, C. (1966) precizeaz c blbiala se maniIest prin repetarea primelor
silabe, cu pauze mai mari sau mai mici ntre primele silabe si restul cuvntului. Aceste
repetri ale silabelor n mod constant, nsotite de o stare de tensiune aIectiv, se numesc
"clonii", si de aceea blbiala se numeste "clonic". n unele cazuri, blbiala se
maniIest prin spasme puternice ale aparatului Ionoarticulator, adic prin nclestarea
maxilarelor, Ir s Iie n stare s articuleze un sunet. Aceasta este "balbaiala tonic", n
care spasmele aparatului articulator sunt elementele dominante.
n ultimele decenii, n locul denumirilor clasice de "balbaial clonic" si
"balbaial tonic" se utilizeaz din ce n ce mai mult termenii de "balbaial primar" si
"balbaial secunaar", termeni introdusi de Bluemel (1960). Autorul consider c n
majoritatea cazurilor blbiala apare sub Iorm "primar", caracterizat prin simple
iteratii sau prelungiri ale unor sunete. n Iaza primar toate aceste simptome sunt lipsite
de eIort si au caracter inconstient. n momentul n care blbitul devine constient de
propriul su deIect, ncearc s-l evite recurgnd la eIorturi de suprancordare muscular,
blbiala devine "secunaar". n aceast Iaz, elementele nevrotice generate de dorinta
de a ascunde blbiala ocup locul central n tabloul simptomatologic al blbielii.
n ncercrile lor de a-si nbusi deIicienta, copiii reusesc s evite disIluentele mai
evidente, ca repetitiile unor sunete sau ale unor silabe, n schimb se accentueaz
prelungirile unor consoane (cccca-s, mmmma-m). Sub impulsul Iricii de a nu gresi,
blbitii recurg la un eIort exagerat al miscrilor respiratorii si articulatorii. Cu ct starea
de tensiune neuro-muscular este mai accentuat, cu att vocea devine tot mai nbusit si
e nlocuit prin spasme evidente. Adeseori eIortul muscular se generalizeaz si, pe lng
grimasele Iaciale, apar o serie de ticuri sau miscri ale membrelor.
49
Ceneza yi evolufia cercetrilor despre blbial
Prin gravitatea consecintelor psihologice si sociale, blbiala este una din
tulburrile de vorbire care a Iost cunoscut din vremuri ndeprtate, aproape la toate
popoarele.
Primele inIormatii cu privire la blbial apar n scrierea hierogliIic a
monumentelor Egiptului, ca si n lucrrile de mai trziu ale unor IilozoIi si istorici din
antichitate.
Cea mai valoroas lucrare despre logopedie o constituie descrierea complex, de
ctre Plutarh, a tulburrilor de limbaj si a suIerintelor lui Demostene (384 - 322). Acesta,
desi blbit, a reusit s-si nving, prin voint si educatie, inIirmitatea, ajungnd s
exceleze tocmai n domeniul n care a suIerit cel mai mult, adic n Iolosirea vorbirii. El a
elaborat o metod complex, prin care a reusit s-si corecteze vorbirea si s devin unul
dintre cei mai mari oratori ai antichittii, att sub aspectul Iormei ct si al continutului
discursurilor sale. Metodele de corectare a tulburrilor de vorbire din antichitate, desi
bazate pe date empirice, ne-au lsat drept mostenire si unele lucruri pozitive, care si-au
pstrat valabilitatea (de exemplu: metoda complex bazat pe exercitii psihologice si de
vorbire, utilizat n tratamentul blbielii de ctre Demostene). Marele lor neajuns const
n necunoasterea cauzelor si mecanismelor tulburrilor de limbaj, care au Iost adeseori
conIundate cu simptomele.
ncercrile ulterioare ale unor medici si IilosoIi din Evul Mediu de a lmuri
cauzele si mecanismele tulburrilor de vorbire s-au mpotmolit n speculatii metaIizice.
Printre lucrrile mai nsemnate din aceast perioad, merit s Iie mentionat ndrumtorul
de stiinte medicale "Canonul medicinii", n care gsim descrise de ctre Avicenna (980 -
1037) exercitiile de gimnastic respiratorie si vocal utilizate n tratamentul blbielii,
care se aplic cu unele modiIicri si n prezent.
O mentiune special trebuie acordat tratatului de pediatrie "De morbis
puerorum" (1584), redactat de R. Mercuriales, care recomand n tratamentul blbielii
exercitii de vorbire, eIectuate prin antrenarea corpului n ntregime. Aceast msur de
antrenare a ntregului corp, prin diIerite exercitii de miscare si de relaxare, are o larg
aplicare si n prezent. La acest cadru se limitau toate sugestiile reIeritoare la etiologia si
tratamentul tulburrii, pn spre sIrsitul secolului al XVI-lea, perioad n care
interpretrile si cercetrile au rmas ancorate pn la dezvoltarea cunostintelor despre
anatomia si Iiziologia sistemului nervos, cunostinte care au oIerit baza naturalist-
stiintiIic a logopediei.
Marele avnt al stiintelor naturii din secolul al XVIII-lea si n special din secolul
al XIX-lea s-a concretizat prin numeroase descoperiri stiintiIice, care au stimulat intens si
dezvoltarea stiintei despre limbaj si tulburrile sale. n aceast perioad apar numeroase
lucrri cu caracter logopedic, n special despre blbial, stimulate n mare msur si de
extinderea metodei de tratament elaborat de Miss Leigh, metod ce cunoaste o larg
popularitate. La New York s-a nIiintat pe baza metodei Miss Leigh, n anul 1825, primul
institut pentru tratamentul blbielii.
Pn n prezent, numrul lucrrilor a crescut Ioarte mult, dar metodologia tratrii
blbielii diIer de la o tar la alta, si chiar de la un autor la altul. Aceast abundent de
cercetri a determinat, dup cum remarc A. Shilling (1965), diIicultti n studierea
50
acestei tulburri, deoarece disciplinele medicale si nemedicale care se ocup de
tratamentul blbielii adopt solutii "foarte aivergente". Explicatia const n Iaptul c
asupra blbielii s-au emis numeroase explicatii etiologice, care au evoluat paralel cu
dezvoltarea cunostintelor asupra acestei deIiciente. Dar, cu toate c asupra etiologiei
blbielii s-au eIectuat numeroase cercetri, originea acestei tulburri nc nu este pe
deplin lmurit.

Etiologia blbielii
Complexitatea Ienomenului a permis ca aspectele etiologice s Iie abordate de
diversi specialisti din diIerite domenii de activitate. Conceptiile etiologice pot Ii mprtite
n dou grupe distincte: teorii n care predomin punctul de vedere somato-Iiziologic si
teorii n care predomin punctul de vedere psiho-social.
. n cuprinsul lucrrii vom aminti numai teoriile care s-au bucurat de o larg
popularitate si care au orientat directia cercetrilor:
1.Multi autori (Gutzman, Trammer, Nadoleczny, Seeman, Bringeen etc.) explic
blbiala prin ereaitate, simulat sau disimulat. Majoritatea autorilor sunt de prere c
se transmite o anumit instabilitate emotiv ce predispune la dezorganizarea unor
activitti psihice n general. n perspectiva acestor teorii, deIicientele psiho-somatice
ereditare nu pot cauza prin ele nsele blbial, Ir existenta unor Iactori activi care s o
declanseze. Cercetrile eIectuate de Seeman (1951) au urmrit transmiterea
predispozitiilor ereditare ale blbielii prin studiul gemenilor uni- si bivitelini. El arat c
ereditatea blbielii este un Iapt de mult timp recunoscut, Iurniznd dovezi prin
examinarea gemenilor univitelini si a stabilit c blbiala este transmis de mam de
dou ori mai mult dect tatl. Mai putin expus la critici pare ideea c mecanismul
eredittii Iunctioneaz numai prin Iactori de natur general (sistem nervos slab, teren
nevrotic etc.).
2. n perspectiva net organogenetic se situeaz acele teorii care tind s explice
blbiala pe baza unor disIunctii globale sau Iixate n anumite sectoare ale sistemului
nervos central, produse de particularitti anatomo-fi:iologice.
a) H. Koop (1943) a evidentiat la un numr apreciabil de blbiti ntrzieri n
dezvoltarea motric sau tulburri n contrast cu nivelul intelectual normal sau superior.
De Iapt, deIicitul motor global nu e conIirmat de studiile statistice eIectuate pe un mare
numr de blbiti. J. Ajuriaquerra (1958) arat c "aac exist balbaiti la care
inapoierea motorie este eviaent, acest aspect clinic particular poate fi consiaerat ca un
fenomen agravant, aar nu ca o cau: specific".
b) Alti autori, de pild Gurwitch, Ozeretki, Wallon, invoc o anumit imaturitate
a cilor piramiaale. Dimpotriv, pentru Seeman (1951) si altii, alterrile ainamice
generale i spasmele manifestate in balbaial se aatoresc moaificrilor ainamice ale
aparatului paliao-striat, provocate prin emotii i afecte violente.
c) Cercetri care amintesc drept cauz a blbielii tulburrile enaocrine, merit si
ele mentionate desi nu s-a ajuns s se stabileasc dac acestea sunt ele nsele cauz prim
sau dereglri secundare n cadrul unei simptomatologii mai largi. Desi rolul hormonilor
n reglarea vorbirii este unanim recunoscut, corelatia dintre blbial si aIectiunile
endocrine a Iost amintit numai tangential.
51
d) S-a mai ncercat explicarea blbielii prin tulburrile de laterali:are i
organi:are temporo-spatial. n aceast privint, Travis si Orton au Iormulat ipoteza
"aominantei cerebrale" n blbial, pornind de la considerentul c vorbirea, scrisul si
alte activitti manuale sunt sub controlul emisIerei cerebrale dominante (de partea stng
la dreptaci si opus la stngaci). Se pare c cea mai temeinic contributie n privinta
elucidrii corelatiei dintre contrarierea minii stngi si blbial este cea stabilit de
Bluemel C. (1960) si Froeschels E. (1961). Dup prerea acestor autori, starea de
tensiune nervoas ce apare la un copil Iortat s-si schimbe utilizarea minii abile poate
Iavoriza aparitia blbielii.
e) Mai semniIicative par teoriile care invoc disIunctia circuitelor de control ale
limbajului care, cu alte cuvinte, incrimineaz nu structurile motorii cerebrale, ci pe cele
receptorii. Vorbirea Iluent implic un circuit nchis cu feea-back prin care cel care
vorbeste dispune de un permanent control al celor rostite si n lipsa cruia apare
blbiala. ncepnd cu 1937, multi autori au publicat date cu privire la modiIicrile
traiectelor bioelectrice din creier n blbial. Aceste date au Iost mereu invocate pentru a
pleda n Iavoarea organicittii blbielii.
3. Trecerea ctre teoriile psihogenetice o Iace grupa teoriilor fi:iologice.
a) Unii autori explic blbiala ca pe o tulburare a evolutiei limbajului.
Interpretnd blbiala Iie ca pe o oprire ntr-un stadiu inIantil, la asa-numita balbaial
fi:iologic, Iie ca pe o rentoarcere la o Iorm arhaic de vorbire a copilului, teoriile
acestea nu izbutesc s aduc lmuriri n plus, cu toat strlucirea lor speculativ.
b) Numerosi cercettori care au studiat Ienomenul blbielii au atras atentia
asupra unor tulburri asociate, cum ar Ii dislaliile sau ntrzierile mari n aparitia
limbajului. Pichon E.si Borel - Maisonny S. (1937) consider c blbiala apare pe
terenul unei ntrzieri n aparitia vorbirii, n care insuIicienta "linguo-speculativ"
conditioneaz o ntrziere n organizarea limbajului.
c) Conceptia pavlovist despre legile de Iunctionare a scoartei cerebrale a explicat
etiologia si simptomatologia blbielii pe baza studiului reflexelor conaitionate. Datorit
slbirii procesului de inhibitie activ, blbitul prezint o emotivitate exagerat care
determin la nivelul centrilor subcorticali o stare de hiperexcitabilitate. Aceast
hiperexcitabilitate, la rndul ei, prin Ienomenul inductiei negative, accentueaz inhibitia
deja existent la nivelul analizatorului motor verbal, Iavoriznd astIel aparitia unor stri
Iazice trectoare. Activitatea analizatorului motor la cei mai multi dintre blbiti, este
perturbat n oarecare msur, datorit legturilor Iunctionale strnse care-l unesc n
decursul ontogenezei, de analizatorul motor -verbal
4. n opozitie cu teoriile mentionate se situeaz cele "psihogenetice", care caut
explicatii n aIara disIunctiei aparatelor neurologice. Ajuriaquerra J. (1958) distinge dou
grupe:
a) Teoriile care consider blbiala o "nevro: a vorbirii": alterarea vorbirii
conditioneaz modiIicarea mai mult sau mai putin ampl a personalittii.
b) Teoriile care leag blbiala de o organizare nevrotic n sensul psihanalitic al
cuvntului: blbiala ar Ii un "simptom nevrotic" cu valoare de aprare mpotriva
anxiettii si de compromis ntre anumite pulsiuni si Irnele care se opun realizrii lor.
52
Cercetrile care atribuie Iactorilor psiho-sociali rolul predominant n etiologia
blbielii si mai ales a logonevrozei, mentioneaz pe prim plan: strile de nevroz,
greselile de educatie, strile de stress. Dup prerea multor autori, blbiala apare dup o
psiho-traum ce poate rezulta din aprecierile gresite pe care le Iac printii si cadrele
didactice asupra vorbirii copiilor.
De pe aceast pozitie, Johnson W.(1963) a emis teoria "aiagnosogenic", dup
care blbiala ar Ii cauzat de Iaptul c printii observ si pun un diagnostic eronat
disIluentelor normale din vorbirea copiilor si n consecint adopt msuri educative
gresite. Un caracter de-a dreptul dramatic l au n aceast privint pedepsele pe care le
aplic printii copiilor pentru maniIestarea unor ezitri n exprimare sau pentru blbial.
n cazurile n care copiii nu pot Iace Iat cerintelor impuse, se creeaz o stare de anxietate
cu elemente de nevroz ce aIecteaz posibilittile de coordonare a musculaturii care
intervine n Ionatie.
Rmne de netgduit c blbiala, ca orice stare de stress, presupune reactii
psiho-Iiziologice complexe ale ntregului organism. Numai tinnd seama de reactivitatea
general a organismului se poate preciza relatia Iiecruia dintre aceste modiIicri n
blbial
n ultimul timp s-a constatat o crestere a interesului pentru originea neurologic a
tulburrii. Amintim cercetrile lui Pool, K.D. si colaboratorii (1991) care constat c
'balbiala este o tulburare ae comunicare putin inteleas cu o prelevant global ae
1, si c 'nici o cercetare nu a stabilit clar aisfluentele neurologice aintre balbaiti i
nebalbaiti. Concluziile cercetrii sugereaz c blbiala este o tulburare neurologica
implicnd rolul regiunii corticale n controlul vorbirii.
Saccomani L. (1990), a stabilit trsturile patogenetice care sunt urmtoarele:
Iactori organici (tulburri timpurii pe creier): 51; Iactori de mediu: 24 (ca Iactori
aditionali); tulburri emotionale: 11; etiologie nedeterminat: 14. Autorul recomand
c, pentru a obtine un diagnostic timpuriu si un tratament adecvat, se impune o crestere a
examinrii lingvistic-cognitive nc de la vrsta scolar mic pentru nceperea adecvat a
tratamentului.
Specialistii constat c cercetarea n acest domeniu a nIlorit pn n 1980, dup
care relativ putine studii au Iost realizate. Cercettorii si exprim speranta c aceast
tem va Ii abordat n viitoare studii. Aceast situatie este speciIic si trii noastre: n
perioada anilor 1955-1980 ntlnim preocupri valoroase n domeniu, materializate n
lucrri de mare interes teoretic si practic, iar dup aceast perioad s-au eIectuat relativ
putine cercetri, acest Iapt avnd numeroase determinri si motivri. Considerm c n
conditiile actuale, datorit implicatiilor grave ce sunt generate de aceast tulburare, va Ii
nteleas necesitatea ca cercetrile s Iie orientate si spre aceast tulburare. Suntem siguri
c se vor gsi noi 'moaalitti ae tratament a balbaielii care, la un moment aat, aevine un
aaevrat stigmat al persoanei copleite ae aceast aeficient (Tobolcea, I., 1995).
Propunem ca etiologia blbielii s Iie cuprins n contextul bio-psiho-social n
cadrul cruia s putem remarca rolul principalilor Iactori care intervin n tabloul etiologic
att de complex al blbielii. Acest deziderat nu se poate realiza dect pe baza cooperrii
mai multor specialisti, pe baza unei examinri complete, ajungndu-se la adoptarea unui
ansamblu de msuri cu caracter proIilactic si de tratament corespunztor (Tobolcea I.,
1995).
53
Simptomatologie - caracteristici specifice n blbil
Sunt dou grupe de simptome n strns legtur una cu cealalt: biologice
(Iiziologice) si sociale (psihologice).
De cele biologice (Iiziologice) apartin spasmele (convulsiile) n vorbire, tulburri
n sistemul nervos central, sntatea Iizic.
De cele psihice apartin ntreruperile, blocajele n vorbire si alte tulburri n
vorbirea expresiv, Ienomenul Iixrii asupra deIectului, logoIobia, subterIugii diIerite.
Principalul simptom extern al blbielii este spasmul n procesul actului vorbirii.
Durata acestuia, n cazuri medii, oscileaz ntre 0,2-12,6 secunde. n cazuri grave pot
ajunge pn la 80-90 secunde. Spasmele se deosebesc dup Iorm, localizare si Irecvent.
n cazul spasmelor tonice se observ un spasm prelungit (t-opora) iar n cazul
spasmelor clonice se observ repetarea uneia si aceleiasi miscri spasmodice (to-to-
pora). Asemenea spasme, de obicei, lezeaz ntreg aparatul respirator, articulator si de
vorbire. n Iunctie de spasmele ce actioneaz asupra unora sau altora dintre organele
vorbirii deosebim trei Iorme de spasme: respiratorii, verbale i articulatorii.
n blbial sunt trei Iorme de tulburri ale respiratiei: expiratorie, inspiratorie si
mixte (att pe inspiratie ct si pe expiratie).
Spasmele n aparatul vorbirii se caracterizeaz prin: nchidere (coardele vocale se
unesc prin spasm si pentru scurt timp rmn unite) - glasul, vocea se ntrerupe pe
neasteptate sau se Iormeaz un spasm clonic (A-a-a-a), ntrerupere (glota rmne
deschis si se observ o total tcere) si vocale - speciIic copiilor care prelungesc
vocalele n cuvinte.
n aparatul articulator se deosebesc convulsiile (spasmele): labiale, linguale si
palatale. Mai des si n mod mai pronuntat apar la pronuntarea consoanelor explozive (c,
g, p, b, t, a); mai rar si cu o intensitate redus la consoanele Iricative. La consoanele
sonore spasmele apar mai des dect la consoanele surde n special n combinatie cu
vocalele si, de asemenea, la nceputul cuvintelor, al Irazei, sintagmei sau al paragraIului.
Ca urmare, pe lng diIiculttile de natur Ionetic a sunetelor, un mare rol l au Iactorii
gramaticali: asezarea cuvintelor n Iraz, structura textului etc. De aceea trebuie s tinem
cont de continutul textului, de diIiculttile semantice ale cuvintelor de pronuntat (se
blbie mai putin la o povestire simpl despre lucruri cunoscute dect la un rationament
complicat).
Caracterizarea maniIestrilor exterioare a copiilor blbiti:
1) n vorbirea blbitilor atrage atentia tulburarea armoniei acesteia, a ritmului si a
melodicittii. Vorbirea este sacadat, cu pauze nemotivate, repetitii, cu pronuntri grele a
unor sunete sau un nceput greu de Iraze;
2) la multi blbiti se dezvluie tertipuri verbale sub Iorm de sunete, combinatii
de sunete sau cuvinte auxiliare (embolofra:ie);
3) activitatea verbal la multi copii este redus, comunicarea cu cei din jur este
limitat, aceasta dovedind tulburri ale Iunctiei comunicrii vorbirii;
4) la copiii blbiti (n special de vrst Iraged) se observ n vorbire
imperIectiuni Iiziologice de pronuntare a sunetelor, o utilizare incorect a cuvintelor, o
alctuire incorect a Irazelor;
54
5) n unele cazuri, deIectele de vorbire la copiii blbiti se reIlect si n scris sub
Iorma repetrii literelor asemntoare, a silabelor, de Iormulare incorect a propozitiilor.
ntelegerea propriului deIect de vorbire, ncercrile Ir succes de a se dezbra de
acesta sau de a-l masca, adesea genereaz anumite particularitti psihologice: timiditate,
sovial, tendint de nsingurare, teama de vorbire, sentimentul de deprimare si
Irmntri constante datorate propriei vorbiri. Uneori, dimpotriv, apare tendinta de
agresivitate, indisciplin si brutalitate.
. Odat cu agravarea blbielii, simptomele primare: repetitiile si prelungirile de
sunete, sunt nlocuite n mod treptat cu spasme tonice care se generalizeaz asupra
ntregului aparat Ionator. Cauza acestor modiIicri se explic prin ndreptarea atentiei
copilului blbit asupra propriei pronuntri. Blbitul, devine constient de deIect,
ncearc s-si nbuse neajunsul evitnd repetarea primelor cuvinte sau silabe din
Iormular.n aceast ncercare el reuseste s-si nbuse simptomele primare (repetitiile,
prelungirile de sunete) recurgnd la o stare de suprancordare, ce se maniIest prin
aparitia unui blocaj tonic ce Irneaz de Iapt emiterea sunetelor. ncercrile de a nvinge
obstacolele duc la extinderea spasmelor. ntr-o Iaz mai avansat apar numeroase ticuri,
contorsiuni Iaciale sau miscri ritmice ale membrelor.
Spasmele verbale constituie cel mai tipic simptom de blbial si se deosebesc
dup: Iorm, loc si Irecvent.
Dup Iorm, spasmele pot Ii clonice (repetarea obsesiv a miscrilor verbale
identice: fa-fa-fa-farfurie); tonice (paralizia ndelungat, puternic a miscrilor:
f...fereastr) si combinate sau mixte (simultan se ntlnesc spasme tonice si clonice:
c...co-co-co ).
n Iunctie de locul de aparitie, spasmele verbale sunt: de articulare, vocale,
respiratorii, combinate. n primul caz, spasmele aIecteaz muschii limbii, buzelor sau
sntatea somatic particularitti psihologice
55
forma
locul frecventa
spasme verbale
(simptomul principal
al blbielii)
motricitatea general si
verbal
sistemul nervos
vorbirea

ale vlului palatin - pare c nchide iesirea verbal liber. De obicei, aceasta se ntmpl
la consoanele oclusive: bu-bu-bunic (ocluzia buzelor); ai-ai-van (convulsiile vrIului
limbii); g...gasc (convulsiile rdcinii limbii si ale vlului palatin). Spasmele vocale
cuprind muschii laringelui, coardele vocale se nchid strns sau cu intermitente, retinnd
iesirea vocalei (a...arm) sau coardele vocale rmn ndeprtate, vocala pronuntndu-se
n soapt.Spasmele respiratorii sunt produse din cauza spasmelor din muschii abdominali,
ai diaIragmei sau ai cutiei toracice. n momentul vorbirii, aerul este retinut si blbitul
parc ncremeneste cu gura deschis sau aerul este expulzat puternic si dintr-o dat Iraza
se pronunt ntr-o expiratie insuIicient. De obicei, n Iunctie de locul de aparitie,
spasmele verbale sunt combinate: articulatoro-respiratorii, articulatoro-verbale etc.
Frecventa spasmelor la blbiti depinde de conditiile mediului nconjurtor n care
vorbesc. De obicei, blbitilor le este mai usor s vorbeasc ntr-un mediu binecunoscut
sau n singurtate, si mult mai greu n prezenta unor persoane strine, n locuri publice.
n cortex au loc nentrerupt dou procese nervoase principale: excitatia si
inhibitia. Interactiunea lor corect determin starea normal a ntregii activitti nervoase
superioare a omului. Cnd este tulburat echilibrul acestor procese poate avea loc
Ienomenul numit de Pavlov: "rsturnare". Datorit acesteia, un Iocar mare n cortex
tulbur interactiunea corect a cortexului cu subcortexul, n special, a acelei prti de
subcortex unde sunt centrii ce regleaz ritmul vorbirii. Urmarea acestor tulburri este
dezorganizarea miscrilor verbale coordonate (respiratie, voce, articulare) care se
exprim n spasme verbale.
Procedee incorecte de educatie pot constitui traumatisme psihice constante ce pot
duce la tulburarea activittii nervoase superioare si, ca urmare, la blbial. Adesea,
tulburarea activittii nervoase superioare se poate produce si ca urmare a unui traumatism
puternic psihic sau Iizic. Este rspndit n mod nejustiIicat prerea c socurile nervoase
provocate de spaim sunt singurele cauze ale blbielii. n realitate, astIel de cauze sunt
multiple, blbiala Iiind o tulburare neomogen.
IntensiIicarea blbielii la copii se observ n perioada instruirii scolare, n special
n primul an, si apoi n perioada maturizrii sexuale. n agravarea blbielii joac un rol
important, pe de o parte, particularittile psihoIiziologice ale copilului: cresterea
constiintei si a autoaprecierii, perioada maturizrii sexuale. Pe de alt parte, blbiala
poate Ii intensiIicat sub inIluenta mediului scolar, prin sistemul de lectii, evaluarea
cunostintelor, intensiIicarea activittii copilului n perioada scolar (inclusiv cea verbal),
particularittile relatiilor cu proIesorii si colegii etc.
Blbiala se ntlneste mai des la bieti dect la Iete, aproximativ de 3 ori. J.A.
Ssicorski explic acest Iapt prin dezvoltarea congenital mai bun a centrilor motori ai
emisIerei stngi la Iemei n comparatie cu cea a brbatilor.
Printre copiii ce triesc n mediul rural, blbiala se ntlneste mai rar dect la
copiii din mediul urban. Acest Iapt se explic prin conditiile de viat: aer curat, un mediu
ambient mai calm, un ritm de viat mai lent, apropierea de natur.
De asemenea, clima poate inIluenta agravarea blbielii. Unii autori (M. Zeeman)
remarc, c inIluentele climatice asupra blbielii, ca si n alte nevroze, sunt cteodat
Ioarte puternice, de exemplu toamna si primvara.
.
56
.
B. L O G O N E V R O Z A


Definirea yi identificarea logonevrozei

Boscaiu, E., (1973) conchide "aac aceste aisfluente sunt mai putin eviaente, aar
sunt grefate pe un fona ae labilitate emotional, balbaiala poate aobanai caracterul unei
aaevrate logonevro:e".
Pe plan psihic este alterat ntreaga personalitate, ceea ce duce la o nevroz
numit "nevro: obsesiv", anxietate, negativism, irascibilitate, mutism.Obsesia
tulburrii vorbirii sale l tortureaz, devine o preocupare patologic. n cazul acesta,
blbiala este legat de stri nevropate si se numeste "logonevroz". Fobia vorbirii se
ntreste sub Iorma unor legturi durabile si obsedante. Personalitatea logonevroticului
sub unele aspecte se dezorganizeaz, iar retinerea n discutii si teama de vorbire creeaz o
stare de inertie, de rigiditate. Verza, E., (1972) arat c "momentul contienti:rii
balbaielii i trirea ca atare in planul personalittii (a contienti:rii respective)
transform balbaiala in logonevro:"
DiIiculttile permanente de exprimare si ntelegere a vorbirii duc la irascibilitate,
nervozitate, tulburri de somn, enurezis, tulburri de comportament etc. Teama de
insucces, teama c nu pot vorbi corect determin n permanent o stare stressant ce
conduce la o stare de oboseal intelectual si Iizic, hipersensibilitate aIectiv si reIuzul
de a mai vorbi. AstIel se stabileste un cerc vicios: perturbarea insertiei persoanei n viata
social agraveaz disIunctia mecanismelor neurologice n asa Iel nct compensarea
acestei disIunctii se ngreuneaz la extrem.
Putem conchide c logonevroza este o tulburare complex a crei maniIestare
principal, blbiala, inIluenteaz ntregul comportament al individului, punndu-si
adnc pecetea asupra dezvoltrii personalittii. Din aceste motive, Verza, E., (1972)
sustine c reeducarea vorbirii logonevroticului trebuie s se Iac concomitent cu
inIluentarea personalittii, conduitei si relatiilor interpersonale ale acestuia. AstIel, Verza,
E. (1996) precizeaz c "Blbiala este un fenomen mai mult ae repetare a sunetelor,
silabelor i cuvintelor, iar logonevroza presupune pe lang acestea, moaificarea
atituainii fat ae vorbire i ae meaiul inconfurtor in general, pre:enta spasmelor, a
grimaselor, a incorarii i a anxiettii, aeterminate ae teama c va grei in timpul
vorbiri
- Sheehan, J., G. (1970) consider 'logonevro:a ca o tulburare a repre:entrii
sociale aespre sine, nu este o tulburare ae vorbire ci un conflict in care eul insui ii
asum un rol cu care vrea s se iaentifice.
57
- Van Riper, C., (1971) pune la baz aspectele psihologice ce inIluenteaz
programarea simultan si succesiv a miscrilor musculare pentru a exprima un sunet sau
s lege un cuvnt de altul.
- Homzie si Lindsay (1984) sunt de prere c deIicientele lingvistice constituie un
Iactor Ioarte important n evolutia blbielii si pot s apar datorit unor ncrcturi
emotionale care trebuie luate ntotdeauna n considerare.
- Helm (1978) a descris 5 caracteristici speciIice blbielii grave-logonevroza:
1. lips de adaptare;
2. repetri, prelungiri si blocri nu numai la nceputul silabelor;
3. tulburarea Iluentei n vorbire;
4. vorbitorul este deosebit de timorat;
5. o simptomatic secundar acut.
Date Iiind divergentele ntre autorii care se ocup de aceast tulburare, am optat
pentru anumite criterii speciIice si anume:
- repetarea peste medie din punct de vedere statistic a sunetelor lungi;
- prelungirea sunetelor;
- sIortarea peste norm n ce priveste vorbirea din punct de vedere acustic
si motric;
- miscri nsotitoare;
- tensiune n tractul vocal.
Acestea sunt nsotite de maniIestri cum ar Ii:
- evitarea unor sunete, cuvinte sau situatii;
- teama de a vorbi;
- teama Iat de situatiile sociale;
- obsesia blbielilor.
Blbiala evolueaz spre stadiul cronic - logonevroza - cnd blbitul se
preocup constant de problemele sale de vorbire din care decurge o simptomatic
speciIic: nevroza vorbirii.

Etiologia logonevro:ei

Verza, E. opineaz (1996) c:"Etiologia este comun pentru balbaial i
logonevro:. aparitia uneia sau alteia aepinae ae starea psiho-fi:iologic a inaiviaului,
ae felul cum triete, in plan psihic, hanaicapul".
Deci, n aparitia logonevrozei sunt implicati att Iactorii etiologici ai blbielii,
ct si un complex de Iactori ce determin evolutia, agravarea blbielii, adic instalarea
logonevrozei. Dac n etiologia blbielii concur un complex de Iactori declansatori,
putem aIirma c n logonevroz acesti Iactori se nscriu ntr-un vast complex
multiIactorial de origine somato-Iiziologic, psihologic, pedagogic si social.
58
Deci, folosim termenul de logonevroza pentru blbiala ajunsa la un stadiu
cronic, cnd cel n cauza, conytientiznd n mod acut deficienta sa de exprimare,
ajunge sa-yi accentueze aceasta tulburare pna la stadiul instalarii unei stari
nevrotice (Tobolcea I.). ndreptarea atentiei n mod continuu asupra propriei articulri
dobndeste un caracter patologic, care se maniIest prin teama si grija exagerat de
exprimare. Tocmai din acest motiv considerm logonevroza ca un "cerc vicios"

Considerafii privind evolufia blbielii spre logonevroz
Blbiala se maniIest de obicei ntre 3 si 8 ani, cu caracteristicile initiale: mici
opriri si pauze n exprimare si caracteristica blbielii primare este absenta din partea
blbitului a constientizrii disIluentei verbale. Pe parcursul naintrii n vrst, n
anturajul copilului apar evaluri ale diIeritelor situatii, care determin anxietti privind
modul su de a vorbi si constientizarea de ctre copil a disIunctionalittilor verbale.
Tocmai n acest moment copilul devine logonevrotic. Aceast situatie poate Ii
reprezentat prin schema urmtoare:

disIluente
ocazionale
trec
singure
NU
DA
rationri
si
comportament
negativ
constientizarea
deIectului vorbirii
"Eu nu sunt
capabil s vorbesc"
Logonevrotic
copilul
59
n aceast situatie, la perturbarea verbala se adaug toate aspectele de anxietate,
tulburri de comportament, de respiratie. Acestea sunt consecinte induse si nu cauza
problemei.
De acum nainte, situatia logonevroticului poate Ii reprezentat prin schema:
constentzarea
bbe
preocuparea
pentru a vorb
eror oprr
n tmpu
vorbr
nente
sau agta[e
n tmpu
vorbr
Deci, blbiala a devenit un mecanism care se autoalimenteaz, un "cerc vicios".
Aceasta explic importanta diIicultate de rezolvare terapeutic a blbielii,
deoarece suntem condusi de un rationament deductiv ca:
n aceste conditii, logonevroticul are nevoie de:
DisIluenta primar si blbiala, ca autoconstiinta erorii verbale, sunt cronologic
consecutive ntre ele.
cauza x, y blbiala tratarea cauzei disparitia cauzei disparitia blbielii

metode care servesc oriunde
si pentru totdeauna Ir blbial
tehnici a vorbi oricum
60
Necesar sa
ntervenm
asupra
Constn[e bbe care se
nradacneaza n pshooga
nevrotcuu a antura|uu sau.
Preocupar anxenta[ pentru
vorbre care sunt mecansme
consecutve contn[e probeme
NU sunt modfcate fara a
schmba stua[a vorbr.
Trebuie precizat c aspectele care provoac anxietatea apar la un anumit procent
de blbiti. Anxietatea trebuie considerat ca o consecint indus patologic si putem
considera c este vorba de o corespondent biunivoc:
Bbaa Anxentate
n care este imposibil s se stabileasc un punct de nceput si de sIrsit, o cauz si un
eIect.
Solutia pe care o propunem este continut n schema circular care distruge
constiinta blbielii din cauza erorii; ordinea ar Ii urmtoarea:
eroare
contn[a
bbe
angoasa
anxetate
preocupare
pentru vorbre
Deci, eroarea Iiind unic, exterioar si transIormabil, putem interveni asupra
erorii, deoarece aceast procedur va schimba, la logonevrotic, cadrul situational, dup
acest model:
61
ma pu[ne
eror
ma pu[na
constentzare
a bbe
ma putna
preocupare
ma pu[na
angoasa
tot ma putne
eror de vorbre
Simptomatologie n logonevroz
n aparitia logonevrozei apar ca trsturi caracteristice diIerite tulburri motorii
ale vorbirii (spasme n vorbire, ticuri, mimica Ietei, muschii gtului) precum si
subterIugii spontane. n cadrul subterIugiilor (evitrii) intr miscrile ajuttoare la care
recurg blbitii pentru a masca sau usura vorbirea diIicil. Nu rareori se observ o
ncordare psiho-motorie general, stngcie n miscri, neliniste prelungit sau moleseal.
De la nceputul sec. XX s-a subliniat c trstura speciIic logonevrozei este acea
stare n care persoanele realizeaz deIectul lor de vorbire, Iixndu-si atentia pe propria
persoan si pe propriul deIect, si cu ct atentia se Iixeaz mai mult pe simptomul propriu
de boal, cu att acesta devine mai puternic. AstIel, apare acel cerc vicios din care
blbitul nu este capabil nici ntr-un Iel s ias. Cu ct persoana si dispretuieste propria
pronuntie deIectuoas cu att mai diIicil devine propria reglare a vorbirii. Aceast stare
dup mai multe ncercri nereusite devine o conditie patologic reIlex si apare din ce n
ce mai des, chiar nainte de a ncepe o discutie.
De la prima reactie emotional involuntar asupra deIectului logonevroticii si
Iormeaz treptat propria relatie cu ei nsisi, legat de trsturile emotionale si care se
oglindesc n propria lupt Ir succes cu blbiala.
ntelegerea Ienomenului Iixrii poate Ii determinat astIel: reIlectarea deIectului
de vorbire (spasmul vorbirii) n ntreaga activitate psihic a logonevroticului. Acesta este
rezultatul primirii si prelucrrii inIormatiei despre diIiculttile, obstacolele vorbirii,
acestea produc neplceri, nemultumiri ce sunt transIormate n procese psihice, stri care
interactioneaz cu mediul nconjurtor.
S-a constatat c :
1) Fixatia este unul din Iactorii de baz ce complic structura deIectului si
eIicacitatea ncercrilor de ndeprtare a lui.
2) Exist o legtur direct a Iixatiei cu vrsta copilului. Aceasta se explic prin
prezenta Iactorilor neplcuti din mediul nconjurtor, complexitatea activittilor psihice
legate de Iormarea personalittii copilului, aparitia dereglrilor n sistemul nervos si
endocrin, legate si de perioada de pubertate.
3) Se remarc o legtur cu caracterul complicat al tulburrilor motorii. Spasmul
tonic poate Ii privit uneori ca o ncercare a logonevroticului de a lupta cu propriul su
62
deIect. De obicei, caracterul tulburrii motorii este legat de relatia emotional a copilului
cu deIectul su.
4) EIectul muncii logopedului cu logonevroticul este dependent de diIeritele grade
de Iixatie asupra deIectului propriu. Cu ct este mai mare Iixatia, cu att rezultatul muncii
logopedului se observ mai greu, si invers.
Constientizarea deIectului de vorbire, ncercrile neizbutite de ndeprtare sau
mascare provoac la logonevrotic diIerite reactii psihice: vulnerabilitate, team,
timiditate, sensibilitate, sugestionabilitate etc.ncercrile de mascare a greuttilor de
vorbire l Iac pe blbit s recurg la diverse subterIugii care inIluenteaz motricitatea
general (miscri ale minilor, picioarelor, corpului, capului) precum si n motricitatea
vorbirii (muscarea vrIului limbii, a buzei inIerioare, umezirea buzelor) si Iolosirea unor
sunete si cuvinte ajuttoare: si, nu, aa, iat etc.
InIormatiile din literatur care indic schimbarea personalittii sunt adeseori
controversate, astIel nct nu se poate preciza gradul de speciIicitate. Pe temeiul celor
mentionate considerm c prin ndreptarea atentiei copiilor blbiti asupra miscrilor
verbale, acestia nu Iac dect s-si perturbe ntr-o msur si mai mare procesele de
autoreglare.
La noi n tar, Verza, E., (1972,1996), Boscaiu, E. (1968,1970), Punescu, C.
(1966,1984), preocupati de problematica acestei tulburri au studiat particularittile
comportamentale ale logonevroticilor, modiIicrile pshice, determinate de insuccesul
permanent n activitate, consecintele dezorganizrii relatiilor cu cei din jur.
Presiunile, msurile educative gresite pe care le svrsesc printii determin
agravarea dereglrilor din exprimarea copiilor. EIectele msurilor gresit adoptate de ctre
printi n vederea corectrii blbielii, ca schimbarea ritmului respirator, ndreptarea
atentiei asupra pronuntrii, scindarea Iluentei verbale prin pauze incorecte, conduc de
cele mai multe ori la agravarea tulburrii. Toate observatiile ne ndrepttesc s credem c
Iiltrul atentiei printilor pentru anumite disIluente se sensibilizeaz pn la o stare de
adevrat nevroz ce explic multe dintre atitudinile si msurile prea drastice.
Starile conflictuale determin modiIicri n comportamentul logonevroticilor
care devin anxiosi sau agresivi, izolati Iat de mediul Iamilial. Toate strile conIlictuale
determinate, pe de o parte, de nentelegerile dintre printi si copii si, pe de alt parte, de
nentelegerile dintre printi, au un ecou proIund asupra personalittii copiilor (Tobolcea,
I., 1995);
Corelatia dintre labilitatea emotiva si blbial nu este pe deplin lmurit. Se
discut mult Iaptul c experienta emotional depinde att de existenta unor resurse
constitutionale ct si de inIluentele primite prin educatie. Rezult c toate carentele
aIective, generate de strile de tensiune conIlictuale si de dizarmonie din viata Iamilial
determin n cea mai mare msur starea de labilitate a copiilor, att de dependenti de
inIluentele printilor.De aceea considerm c oricare ar Ii Iragilitatea organismului, n
Iunctie de mediul de dezvoltare, capacitatea Iunctional a blbitului se poate restabili
pn la limitele normale sau dimpotriv, se poate agrava, croniciza, determinnd aparitia
logonevrozei (Tobolcea, I., 2001).
De aceea se impune ca n prezentarea simptomatologiei logonevrozei, pe lng
prezentarea particularittilor Iono-articulatorii, respiratorii etc., atentia trebuie s Iie
ndreptat n mod accentuat asupra particularittilor comportamentale. S se insiste
63
asupra simptomelor nevrotice ca: strile de excitabilitate, agresivitate sau izolare,
enurezii, insomnii, plns nemotivat etc. Acestea sunt cteva caracteristici, deoarece
simptomatologia logonevroticului este variat, complex si, totusi, diIerit de la un
subiect la altul. De aceea, nu se poate schita un tabel cu o strict simptomatologie, ci se
impune cercetarea Iiecrui caz n parte


C. T A H I L A L I A

Prin tahilalie se ntelege vorbirea accelerat, rapid care apare, n special, la copiii
nervosi, excitati, Iiind nsotit de miscri ale minilor, bratelor, ntregului corp. Dac
tahilalia nu este corectat la timp se poate transIorma n blbial.
Unii tahilalici pot avea o vorbire corect, Ir modiIicri acustice ale sunetelor
sau Ir deIormri sintactice ale propozitiilor. La altii, pot apare deIormri ale sunetelor,
omit vocale, nlocuiesc sau omit consoane, elimin prepozitiile, pronunt cuvintele Ir a
respecta ritmul inspir-expir, nct vorbeasc pn elimin tot aerul din cavitatea
pulmonar. Vorbirea este agramatical, Iac multe greseli de gen, timp, caz, pozitie a
cuvintelor.
n general, se consider c vorbirea accelerat s-ar datora unei dizarmonii ntre
activitatea scoartei cerebrale, care organizeaz gndirea si capacitatea organelor Ionatorii
de a o transmite prin vorbire, Iiind un conIlict permanent ntre gndire si vorbire.
Corectarea tahilaliei se desIsoar n linii mari n mod asemntor blbielii. Dac
sunt si alte tulburri metodele se combin. n primul rnd se va actiona asupra sistemului
nervos prin tratament medicamentos si se va educa puterea de stpnire si autocontrol,
nlturndu-se neastmprul, agitatia.
Se va urmri reglarea ritmului prin eIectuarea de exercitii, miscri ritmice a
minii si piciorului, cntul etc. Se vor Iolosi citirea, povestirea, n ritm moderat si
accelerat, mult timp Iolosindu-se vorbirea reIlectat.

D. B R A D I L A L I A

Bradilalia, opus tahilaliei, semniIic vorbirea Ioarte nceat, rar, trgnat.
Bradilalicii pronunt sunetele neclar, conIuz, incomplet articulate. Vocalele sunt
pronuntate trgnat, sters, consoanele sunt slab articulate. n general bradilalia este
nsotit si de bradipsihie, procesele de gndire Iiind si ele ncetinite.
Bradilalia apare la copiii extenuati din cauza unor boli, a tulburrii glandelor cu
secretie intern sau subnutriti.
Pentru nceput se va aplica tratament medicamentos, care s ntreasc si s
stimuleze sistemul nervos. Pentru corectarea vorbirii se vor eIectua exercitii pentru
64
accelerarea ritmului vorbirii si realizarea unei vorbirii clare, precise cu Iorta si durata
necesar.
Se va insista pe exercitii de gimnastic respiratorie, exercitii pentru IortiIicarea
aparatului Ionoarticulator, exercitii pentru corectarea Iiecrui sunet deIicitar, pronuntarea
corect a Iiecrei silabe, exercitii de citire cu respectarea semnelor de punctuatie, exercitii
de citire a cuvintelsor cu grad ridicat de diIicultate pentru toniIierea aparatului
Ionoarticulator. Se Iac si exercitii de citire cu voce oscilant n intensitate si cu ritmuri
diIerite, insistnd pe ritmul accelerat unde se poate Iolosi metronomul. Pe baza btilor
metronomului se poate accelera ritmul vorbirii, pn se ajunge la normalizarea acestuia.

E. A F T O N G I A
n timpul vorbirii sau a ncercrilor de a vorbi, n muschiul limbii apare un spasm
de durat, limba ncordat sprijinindu-se pe o parte sau alta a cavittii bucale sau n aIara
gurii, vorbirea devenind imposibil.
Aceast maniIestare poate apare ca un simptom al blbielii, dar poate apare si n
aIara ei.
n tratamentul logopedic al aItongiei se recomand exercitii de gimnastic a limbii
si de educare a vorbirii, dar n general tulburarea este Ioarte rezistent la tratament.
F. TULBURRILE COREICE
La persoanele care prezint astIel de tulburri, se produc opriri n vorbire
asemntoare cu ale blbielii. Vorbirea lor este nsotit de ticuri nervoase sau coreice ale
muschilor mimicii si articulatorii.

II. TULBURRILE LIMBA1ULUI SCRIS - CITIT
65
( DISGRAFIE-DISLEXIE / AGRAFIE-ALEXIE)

1erminologie yi definifie

n literatura de specialitate se ntlneste o pluraritate de termeni, pentru
desemnarea tulburrilor lexico-graIice, care si au originea n etiologia ce st la baza
producerii Ienomenului si a componentei structural-Iunctionale aIectate ce determin
imposibilitatea dezvoltrii abilittilor de scris-citit. ntre cele dou procese nu se pot Iace
disocieri deoarece att nvtarea acestora ct si n tulburarea lor, Ienomenele respective
sunt legate n plan psihologic, neurologic si psihomotric.
Cei mai multi autori Iolosesc termenul de disgrafie-dislexie, pentru tulburrile
partiale, si agrafie-alexie, pentru tulburrile totale sau cu o arie complex de ntindere si
proIunzime.
Dislexia comport deIinitii Ioarte variate, esential este s se nteleag, c se poate
considera dislexic un copil care desi are toate conditiile externe nu deprinde citirea din
conditii intrinseci. Dislexia este deIinit ca diIicultate de a citi, maniIestat prin tulburri
la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice ca semne revelatoare.
DiIiculttile n nsusirea citirii se reIer att la corectitudine ct si n modul constient,
curent si expresiv pe care trebuie s-l realizeze cititul.
Astfel, dislexia poate Ii deIinit prin toate tulburrile ce apar n procesul de achizitie a
lexicii, n mecanismele actului lexic.
DisgraIia se reIer la tulburrile ce intervin n actul graIic. Scrisul copilului are
propria sa devenire si evolutie. nvtarea lui ca proces complex si de durat, este destul
de diIicil. n actul graIic, tulburrile disgraIice ce intervin, nu sunt simple oscilatii ale
procesului de cunoastere, ci o incapacitate de exprimare ce are drept particularitate
constanta pe o perioad mai lung. n cadrul tulburrilor scrisului, recunoastem agraIia,
disgraIia, disortograIiile si discaligraIiile.
AgraIia este incapacitatea relativ total a nvtrii actului graIic, se gseste rar la
copil, ea implicnd grave tulburri la nivelul structurilor centrale.
Disgrafia este incapacitatea copilului (cu limbaf, au:, ae:voltare mintal
normal) ae a invta corect i ae a utili:a corect scrisul in conaitiile ae colari:are
normal.
Unele ncercri de a cuprinde sub Iorma unei deIinitii sintetice tulburrile scris-
cititului nu aduc precizri deosebite si nu Iac distinctia ntre diIeritele grade ale tulburrii.
n alte situatii deIinitia este prea larg pentru a preciza acest domeniu si cum se maniIest
el n practic la copiii care au asemenea diIicultti n Iormarea abilittilor de scris-citit.
E:Verza propune o deIinitie a disgraIiei si dislexiei care s ia n considerare mai
multe criterii : etiologic, simptomatologic, lingvistic si psiho-pedagogic:
Tulburrile lexico-grafice sunt incapacitti paraaoxale totale in invtarea i
formarea aeprinaerilor ae citit-scris, cunoscute sub aenumirea ae alexie-agrafie sau
66
incapacitti partiale aenumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor
factori psiho-peaagogici necorespun:tori sau neaaecvati la structura psihic a
subiectului, a insuficientelor in ae:voltarea psihic i a personalittii, a moaificrilor
morfo-functionale, ae la nivelul sistemului nervos central, i a aeteriorrii unor functii
ain caarul sistemului psihic uman, a aeficientelor spatio-temporale i psihomotricittii, a
unor conaitii cu caracter genetic, a neae:voltrii vorbirii sau a aeteriorrii ei etc., i
care se manifest prin aparitia ae confu:ii frecvente intre grafemele i literele
asemntoare, inversiuni, aaugiri, omisiuni i substituiri ae grafeme i litere, omisiuni,
aaugiri i substituiri ae cuvinte i chiar ae sintagme, aeformri ae litere i grafeme,
plasarea aefectuoas in spatiul paginii a grafemelor, neintelegerea complet a celor
citite sau scrise, lipsa ae coerent logic a iaeilor in scris i in final, neputinta ae a
aobanai abilittile corespun:toare varstei, ae:voltrii psihice i instructiei.
Jarsta optim a insuirii scris-cititului

Formarea deprinderilor de scris-citit depinde de o serie de Iactori: dezvoltarea
psihic general, dezvoltarea intelectului, dezvoltarea motric general si a kinesteziei
minii n special, nivelul achizitiei verbale, calitatea conduitei verbale, motivatia si
interesul subiectului de a-si nsusi noile achizitii.
Factorii de natur obiectiv n nsusirea actului scris-cititului privesc metodologia
predrii cunostintelor necesare si miestria educatorului de a Iorma trsturi emotional-
aIective pozitive, menite s stimuleze procesele cognitive ale subiectului, ca si atitudinile
evaluative si nivelul de exigent proprii n legtur cu activitatea desIsurat.
Familia si grdinita, prin Iormarea unor deprinderi de autoservire, de a Ii atent de
a urmri desIsurarea evenimentelor, de a ntreba si rspunde politicos, de a saluta, vor
realiza o oarecare pregtire psihologic si practic a nvtrii scris-cititului pn la
intrarea copilului n scoal. Succesul n Iormarea deprinderilor de scris este inIluentat de
exercitiile pregtitoare din etapa prescolar si scolar mic, de controlul permanent
exercitat de nvttori asupra activittii scris-cititului si reusitei scolare.
Dezvoltarea psihic general, Iormarea capacittilor de a Ii atent, de a persista n
orice activitate, spiritul de ordine si de rationalizare a miscrilor au o mare important ca
structuri psihice de ntretinere a tuturor Ielurilor de activitti si constituie structuri de
garantie a activittilor relativ complexe implicate n Iormarea deprinderilor de scris-citit.
Din punct de vedere psihic si Iizic copilul de sase ani este apt pentru nvtarea
scris-cititului. n plan biologic are loc o crestere a ntregului organism prin procesul de
osiIicare la toate nivelurile de vrst, a coloanei vertebrale, a toracelui si claviculei, a
dezvoltrii musculaturii, a articulatiei si tendoanelor ce sporesc precizia si viteza n
miscri. Cu ct kinestezia minii este mai dezvoltat, cu att au loc coordonri mai
precise n executarea graIemelor, a desenului, a activittilor manuale, iar Ienomenul de
oboseal nu se instaleaz att de repede.
Activitatea de scriere este subordonat n toate planurile sale activittii
intelectului, acestea Iiind sustinute de o intens dezvoltare a cognitiei n care perceptiile,
reprezentrile, gndirea, imaginatia devin mai bogate si mai organizate, Iacilitnd
activitatea de integrare a cunostintelor si ierarhizarea acestora dup criterii valorice.
67
Dezvoltarea perceptiilor si mai ales a celor ce privesc discriminarea Iormelor
spatiale, a obiectului si Iondului, a mrimilor, a relieIului si a determinrii dreapta-stnga,
sus-jos, mare-mic, pot constitui indicii ale abilittii n Iormarea deprinderilor de scris-
citit, alturi de dezvoltarea memoriei vizuale pentru discriminarea literelor si graIemelor
si dezvoltarea memoriei auditive pentru corelatia sunet-liter si sunet-graIem.
Posibilittile copilului de 6 ani de a-si nsusi scris-cititul se datoresc si conditiilor
moderne (crti colorate pentru copii, emisiunile de radio si TV), care i creeaz un Iond
aperceptiv si l sensibilizeaz pentru activitatea scolar, dobndind multe cunostinte din
domenii diIerite si crescnd interesul Iat de evenimentele din lumea nconjurtoare.
Cea mai riguroas organizare mental si reglare constient a actelor motrico-
kinestezico-vizual-auditive, dintre toate Iormele limbajului este scrisul, ce implic un
eIort voluntar n raport cu gradul de Iormare a stereotipurilor dinamice si cu continutul
ideativ. De Iormularea conceptual si structurarea mental a materialului tin n special
diIiculttile majore ale scrisului si nu de executarea Iizic a graIemelor, care se depsesc
dup cteva luni de exercitii intense. Caracterul relativ abstract produce diIicultti ale
transpozitiei graIice, iar limbajul este impersonal si mijlocit. Corelatia dialectic ntre
evolutia intelectului si a scrisului o ntelegem numai dac avem n vedere c tulburrile
scrisului inIluenteaz mecanismul ideatiei, iar dereglrile din planul mental se reIlect
att n continutul celor scrise, ct si n executarea graIic a simbolisticii respective.
Subiectul care se maniIest n scris sub aspectul elaborrii, organizrii si
planiIicrii mentale, are n vedere c cititorul este necunoscut sau c acceptarea
materialului este diIerit de la un cititor la altul. De constructia logic a propozitiilor, a
Irazelor si de corectitudinea gramatical, ortograIic si stilistic depinde Iorta
comunicativ a textului. n scris sunt implicate pe lng componentele intelectuale si alte
componente aIective, volitionale, motivationale, temperamentale, estetice, perceptive.
Scris-cititul este un act complex deosebit de intelectualizat, n care constructiile
lexicale si gramaticale ale limbii sunt mai bine reprezentate, se elaboreaz mai anevoios
si nu se reduce la o simpl transpunere graIico-lexic a vorbirii. Scris-cititul presupune o
concentrare maxim a ideilor, a crei complexitate este dat de sensuri si semniIicatii
implicite ca urmare a cresterii valorii contextului, nu prin simpliIicarea continutului
comunicrii.
O mai bun organizare a limbii pe msura perIectionrii scrisului se produce prin
desprinderea de unittile silabice si se ajunge la sisteme semantice.
Legtura dintre maniIestrile graIico-lexice si evolutia intelectului, pe de o parte,
si relatia dintre caracteristicile scris-cititului si particularittile de pesonalitate a
individului, pe de alt parte, sunt relieIate n studiile lui Perron, Gobineau, Oleron. Aceste
studii au n vedere Iormarea deprinderilor si nvtarea scris-cititului, precum si
implicatiile psihopatologice sau semniIicatiile deIectologice ale scris-cititului.
Raportul ntre scris si motricitate este mai complex, nivelul operativ devenind
conditie necesar si mijlocitoare n Iormarea mecanismelor implicate n scris. Relatia
dintre evolutia vorbirii si a motricittii e mai usor de observat pentru c perioada de
constituire a vorbirii, de exprimare si de Iormare de propozitii si Iraze este spontan si
observabil.
Organizarea activittii de coordonare si sustinere a miscrilor speciIice n
executarea semnelor graIice, precum si o mai Iin diIerentiere ntre semnele trasate sunt
determinate de dezvoltarea motorie general. O conditie a perIectionrii si discriminrii
68
n senzatii vizuale, auditive, kinetice si tactile, care stau la baza Iormrii abilittilor de
scris-citit, este organizarea si dezvoltarea temporo-spatial. AstIel o bun exersare a
scrisului este asigurat de secventa miscrilor precis n timp si de precizia succesiunii
lor n spatiul graIic. Abilittile scrisului se Iormeaz rapid dac progresul n dezvoltarea
motricittii este mare. Realizarea sincron si sigur a miscrilor se Iace prin antrenarea
unor grupe ntregi de muschi si ligamente ca urmare a dezvoltrii miscrilor Iine ale
degetelor si minii.
Maturizarea psihic general ce se implic n ntregul sistem al limbajului, mai
ales n scris-citit, si evolutia sistemului nervos sunt strns legate de dezvoltarea
psihomotricittii.Conditiile indispensabile n relizarea progresului la scris-citit sunt:
dezvoltarea psihomotricittii, antrenamentul si Iactorii ce tin de intelect, de motivatie si
de aIectivitate.
Un scris rapid si Irumos este realizat de ctre copiii cu o bun dezvoltare motorie.
Ca urmare ei vor maniIesta Iat de aceast activitate o atitudine pozitiv. Printre Iactorii
primordiali ce asigur dezvoltarea actului graIic se nscriu coordonrile kinetice, precum
si cele oculomotorii. DeIicienta lor va duce de cele mai multe ori la tulburri de scris-
citit.
nvtarea si maturizarea constituie Iactori determinanti n nsusirea deprinderilor
de scris. Metodele de predare si de antrenament vor duce la realizarea nvtrii punndu-
si n mod cosiderabil amprenta asupra ei. Trebuie precizat c nu exist metode unitare de
predare n scoal a scris-cititului si de asemenea nici sistemul de cerinte Iat de elevi nu
este uniIorm n toate scolile.
Etapele nvatarii scris-cititului
Pentru nvtarea scris-cititului copilul trebuie s aib o vrst mintal echivalent
cu cel putin vrsta de 5 ani, deoarece acum este posibil transpunerea graIic a sunetelor
din vorbirea articulat si ntelegerea simbolisticii literelor, pentru c perceptia,
reprezentarea si gndirea capt Iorta necesar pe linia organizrii si sistematizrii.
Invtarea scris-cititului are loc, in procesul instructiv-eaucativ, in functie ae o
serie ae factori.
Calittile de pedagog ale nvttorului;
Particularittile obiective ce privesc metodologia predrii cunostintelor;
Particularittile subiective speciIice elevului.
U. Schiopu subliniaz, reIerindu-se la particularittile psihice ale copilului,
Ienomenul de neatentie care ngreuneaz nvtarea scris-cititului. Sunt dou feluri de
manifestare a neatenfiei la copii: copii neatenti, pasivi, ce sunt linititi, aar se ganaesc
mai tot timpul la altceva, i copii neatenti, activi, agitati motor, ceea ce auce la
manifestri ae instabilitate i aistragere.
Sunt trei etape importante n analiza nsusirii si dezvoltrii abilittii de a scrie si a
citi:
Preabecedar
Abecedar
Postabecedar
Insuirea simbolisticii scris-cititului este facilitat in perioaaa preabeceaar prin
69
ae:voltarea capacittii copilului ae a aiscrimina i combina unittile fonetice, ae a
forma prti i intregi. Deoarece copilul este pus n situatia de a desprti cuvintele n
silabe si sunete, iar prin unirea silabelor si a sunetelor s ajung la cuvinte, astIel sunt
solicitate Irecvent operatiile de analiz si sintez.
Caracteristica perioaaei abeceaare este aceea c colarul posea capacitatea ae
a stabili raporturi intre grafeme i foneme, in planul iaeatiei. Usurarea procesului citirii,
prin perceperea literelor ce compun cuvntul si a cuvintelor ce compun propozitia sau
ngreunarea citirii, cnd copilul nu depune eIortul necesar pentru a citi Iiecare unitate n
parte si are tendinta de a ghici ce urmeaz, este posibil datorit dezvoltrii ntelegerii
sensului cuvintelor si a contextului.
Copilul in perioaaa postabeceaar are formate mecanismele nervoase necesare
i poate reali:a scris-cititul, ce se perfectionea: continuu, pe ba:a existentei unor
aeprinaeri. n aceast perioad se reduc tot mai mult diIiculttile n discriminarea
graIemelor ce compun cuvntul pentru redarea n scris si cele legate de uniIicarea
Ionemelor pentru citit.
La baza scrisului si cititului st caracterul intentional, ntelegerea mai proIund a
semniIicatiei cuvntului si a unittilor care l compun este determinat de constientizarea
Iiecrui moment al scris-cititului. Integritatea analizatorilor are un rol important n
Iormarea abilittilor scris-cititului: pentru citit analizatorii auditiv si vizual, pentru scris
analizatorii auditiv, vizual si kinestezic.
Att pe linia nvtrii, ct si pe cea a ntelegerii, scris-cititul sunt strns legate
ntre ele. Putem spune c cititul precede scrisul, iar deprinderile de citire, mai strns
legate de exercitiu, se Iormeaz mai rapid dect cele de scriere. Citirea n comparatie cu
scrierea, datorit Iormei de maniIestare a Iost denumit Iorma de ,,limbaj pasiv'', desi n
realitate este ntr-o continu dinamic.
Copilul la nceputul nsusirii cititului percepe n mod separat unittile din care
este constituit cuvntul si depune eIorturi evidente pentru sinteza lor. Apoi perceperea
cuvntului devine global, iar ulterior, aceasta se generalizeaz si n cazul unittilor
sintagmice. Pentru a putea realiza decodiIicarea si ntelegerea, stadiului de percepere
global i urmeaz cel de analiz. Automatizarea citirii, maniIestat prin cresterea
rapidittii cu centrarea atentiei pe ideile principale, se realizeaz printr-o percepere
global si sincretic a lecturii.
Capacittile intelectuale ale subiectului, viteza citirii acestuia, gradul de diIicultate a textului
citit, precum si continutul mai apropiat sau mai ndeprtat de enunturile verbale ale
cititorului, sunt Iactori de care depinde ntelegerea unui text lecturat. n cazul n care textul
este ncrcat de semniIicatii si sensuri multiple, eIortul de decodiIicare este mai mare.

Etiologia tulburrilor limbajului scris-citit
70
Asa cum reiese din deIinitia dat de Emil Verza, disgraIia-dislexia nu este numai
o insuIicient a nsusirii scris-cititului, ci o incapacitate de a ediIica scheme motorii sau
perceptive suIicient de diIerentiate care s asigure identitatea graIemelor n scriere-citire.
Ca eIect al disgraIiei-dislexiei subiectii prezint tulburri si n Iunctiile superioare
ale limbajului, tulburri de perceptie, preluarea notiunilor, n ntelegerea raportului
Iorm-Iond, n desprinderea-retinerea Iormei.
De asemenea, la nivelul rspntiei parieto-occipito-temporale exist o serie de
dereglri care provoac dou tipuri de tulburri n cadrul aIectiunilor disgraIice-dislexice:
1. Tulburri de organizare spatial si de lateralizare ce actioneaz n planul perceptiei
literelor, cuvintelor, mpiedicnd respectarea ordinii de desIsurare si discriminare a
graIemelor, ducnd la conIuzii dreapta-stnga si tulburri de schem corporal, n
acest caz aprnd invesiuni n interiorul cuvintelor si scrisul (cititul) n oglind;
2. Tulburri de organizare temporal ce conduc la ntreruperea continuittii seriilor de
elemente din care sunt alctuite cuvintele si propozitiile, acestea ducnd la un deIicit
de ntelegere a limbajului impresiv sau diIerit de constructie a limbajului expresiv.
InIluenta disgraIiei-dislexiei asupra dezvoltrii intelectuale trebuie analizat cu
mult discernmnt, ea trebuie privit n raport cu nivelul dezvoltrii mintale si, dup
aceea, cu celelalte aspecte ale personalittii, printre care si aspectul deIectelor de limbaj.
n ceea ce priveste randamentul scolar la copii disgraIici-dislexici se nregistreaz
esecuri care pot merge pn la pierderea anului scolar. La majoritatea disgraIo-
dislexicilor ntlnim:
maniIestri sechelare n intelect;
tulburri n Iunctiile superioare ale limbajului;
deIicit de abstractizare-generalizare;
Iatigabilitate, deIicit de concentrare.
De Ioarte multe ori tulburarea dinamicii corticale produce reactii nevrotice de
adaptare ce se reIlect asupra scrisului. Toate modiIicrile Iunctionale de mare Iinete ale
Iunctiilor psihice generale sunt surprinse sub denumirea de inaiviaualitate receptiv
moaificat. Pe acest Iond, legile dinamicii Ionetice, Ienomenele de balans ale analizelor
si sintezelor Ionetice produc tulburri n redarea graIic a vorbirii orale sau a gndirii.
Aceste Ienomene nu pot Ii explicate numai pe baza individualittii receptive
necodiIicate si nici prin asociatia legilor Ionetice, ci prin conIlictul ce apare ntre acesti
doi Iactori. n ceea ce noi numim cuvinte conIlictuale (care atunci cnd se transpun n
graIic solicit o analiz a Ienomenelor componente si o sintez Ionetic) se descoper
natura Ienomenului de aisfonografie.
O constatare ar Ii c elevii din clasele mici comit o mare parte din greselile de
scriere datorit conIlictului care apare ntre particularittile regionale si normele standard
ale limbajului literar cerut n scoal. n mod obisnuit se sustine c procesul scris-cititului
se automatizeaz, deci intr n Iaza Iinal a deprinderilor, la sIrsitul clasei a doua.
Necesitatea nsusirii structurilor Ionetice indicate de normele standard ale limbii
prelungeste stadiul de nsusire si stabilizare a acestor Iorme pn n clasa a patra la copiii
cu o dezvoltare intelectual medie.
Dac explicatia greselilor ar Ii pus numai n legtur cu Iixarea procesului de
scriere-citire, s-ar putea conchide c exist un Ienomen generalizant de disgraIie-dislexie.
71
De asemenea, una din modalittile importante de a explica o parte din greselile existente
n scriere-citire este aceea de raportare a Ienomenelor ntlnite la procesul de evolutie a
limbii, la Iixarea normelor Ionetice si mai ales la momentul de conIluent lingvistic
actual. Trebuie retinut Iaptul c, n epoca actual, se introduc n limbajul Iolosit n
procesul de nvtmnt extrem de multe cuvinte noi, n majoritate neologisme, a cror
unitate Ionologic se Iixeaz n limbajul copilului tocmai prin scriere-citire. Pn la
Iixare ns exist o zon de oscilatii n care apar greseli Irecvente.
Dat Iiind complexitatea etiologiei dar, mai ales c de cele mai multe ori, n
provocarea tulburrilor scris-cititului, nu actioneaz o singur cauz ci mai multe,
precizarea lor este mai diIicil.
Sintetizndu-se datele reIeritoare la etiologia disgraIiei-dislexiei,au Iost delimitate
dou categorii de Iactori:
A) Factori ce apartin subiectului:
deIiciente de ordin senzorial;
gradul dezvoltrii intelectuale;
slaba dezvoltare psihologic;
starea general a snttii;
reactii nevrotice;
conditii motivationale;
instabilitate emotional;
deIiciente pe linia activittii scolare;
nedezvoltarea si tulburrile vorbirii;
leziuni ale creierului;
B) Factori ce apartin mediului:
slaba integrare n colectiv;
nivelul socio-cultural sczut al Iamiliei;
dezinteresul Iamiliei Iat de pregtirea copilului;
metode si procedee necorespunztoare pentru nvtarea scrisului.
Exist alte trei categorii de Iactori care sunt discutati n literatura de specialitate
ca Iiind posibili n producerea disgraIiei-dislexiei:
Iactori materni;
Iactori socio-economici;
locul ocupat de copil n raport cu ceilalti Irati.
AstIel, se consider c sarcinile purtate diIicil, ca si nasterile grele ce se soldeaz
cu leziuni la nivelul creierului pot Ii Iactori incriminanti n tulburrile graIice-lexice.
De remarcat ns c asemenea cauze, de cele mai multe ori nu se reduc numai la
provocarea tulburrilor de scris-citit, ci vizeaz si alte handicapuri psihice, care se
maniIest mai mult sau mai putin pregnant, n Iunctie de proIunzimea si ntinderea
leziunii.
Factorii socio-economici se reIer la conditiile materiale si culturale n care se
Iormeaz copilul. Acestea nu determin n mod direct tulburrile graIice-lexice, dar
mediul cultural sczut, lipsa de preocupare pentru dezvoltarea psihoIizic a copilului
inIluenteaz deIavorabil dezvoltarea general si nu contribuie la Iormarea deprinderilor
72
graIice-lexice de timpuriu; aceasta se ntmpl si datorit Iaptului c nu se Iormeaz
rezistenta Iizic si psihic la eIort, ceea ce conduce la Iatigabilitatea sporit si scderea
imboldului volitional pentru activitate.

Forme al e di sgraf i ei - di sl exi ei Forme al e di sgraf i ei - di sl exi ei
ncercrile de clasiIicare a disgraIiilor-dislexiilor au avut la baz diIerite criterii:
etiologic, genetic, tipuri de inabilitti, prognoz, predominanta structurilor tulburate,
etapa de aparitie, etc.
Ne vom opri la cea mai concludent clasiIicare, precizat de E. Verza:
a) Perturbri ale elementelor primare (ae ba:) ale grafismului - pot avea o
cauz central sau periIeric si pot Ii nsotite de tulburri de vedere, pseudoinvaliditate
motorie, tulburri ale auzului Ionematic.
Aceste tulburri au o arie de maniIestare extins:
inabilitatea sau disabilitatea de a reproduce o Iigur geometric dup model;
diIicultti de a trasa dup comand linii drepte, curbe, delimitri de spatiu;
imposibiltatea sau diIicultatea de a respecta directiile de orientare spatial: sus-jos,
stnga-dreapta;
diIicultti considerabile n respectarea proportiilor de tangent, paralel;
diIicultti n legarea ntr-o unitate a unor segmente diIerite.
Ignorarea acestor diIicultti ce apar la nivelul elementelor primare ale graIismului
conduc la o alt serie de tulburri, cum ar Ii:
diIicultatea de a lega ntr-o structur unitar Iragmentele graIice care compun o liter:
codita rmne la o distant sensibil Iat de oval, iar celelalte nsemne se nscriu n
spatiul graIic cu individualitate proprie;
diIicultatea de comutare a sonorului n schema graIic: copilul poate desena litera o
dar nu-i retine denumirea;
diIicultti de legare ntr-o unitate a dou sau mai multe litere care s reprezinte o
silab sau un cuvnt;
diIicultti de conectare a sensului la semnele graIice ncepnd cu silaba si terminnd
cu propozitia.
Acest complex de tulburri este Irecvent la copii normali si cu deIicient mintal
care reproduc lectia pe ainafar. ncercarea de recitire invers (analiz) literalizat a
cuvntului scris nu este posibil. Datorit contextului ilustrator si al repetrilor copilul
nvat textul au:it dar nu desciIreaz scrierea.
Se poate considera aceast diIicultate ca una din Iormele cele mai periculoase ale
tulburrii procesului de nvtare a citit-scrisului.
b) Disgrafia-aislexia specific sau propriu-:is
73
Este ntlnit la subiectii care nu se pot exprima n scris pentru c ei nu sunt
capabili s realizeze legturile ntre sistemul simbolic si literele care reprezint sunetele,
cuvintele, Iraza.
DisgraIicul-dislexicul nu este capabil s scrie literele dup dictare desi aceste
litere le poate reproduce individual.
c) Disgrafia-aislexia ae evolutie (structural) este caracterizat prin:
conIuzii ce apar n transcrierea unor litere asemntoare din punct de vedere al
Iormelor sonore: I-v, p-b, t-d, v-z; cu ct diIiculttile de discriminare verbal-auditiv
sunt mai accentuate, cu att conIuziile sunt mai Irecvente si mai grosiere.
Transcrierea graIic a unei scheme Ionetice presupune un proces de comutare si
integrare simultan. Detectarea mecanismelor de Iinete determin o gam Ioarte
variat de situatii n care nesiguranta Iixrii cu precizie a schemelor vizuale a
graIemelor produce conIuzii.
ConIuziile n graIeme apar si datorit asemnrii lor spatiale:o-a, d-b, i-, -, m-n,
conIuzii ntlnite des att n scris ct si n citit.
Omisiunile Iormeaz o alt caracteristic a disgraIo-dislexiei de evolutie. Cele mai
Irecvente se produc prin eliminarea unor litere Iinale din Iormele plurale ale
substantivelor sau adjectivelor, sau din interiorul diItongilor si triItongilor.
De asemenea apar omisiuni de litere atunci cnd cuvintele se gsesc ntr-o pozitie
conIlictual din punct de vedere Ionetic, ex.: stng-plng, ns tendinta este ca sunetul
mai tare s domine si s elimine sunetul mai slab; consecinta: acesta nu mai este scris
si citit.
Frecvente sunt si omisiunile de silabe, n special cele care se repet sau sunt
asemntoare: lalelele, luleaua, etc.
Omisiunea cuvintelor n ntregime si uneori a unor secvente ntregi este caracteristic
categoriei de deIicienti mintali gravi.
Inversiunea seriei temporo-spatiale
Structura cuvntului are o anumit organizare pe coordonata temporo-spatial,
literele avnd o anumit ordine pentru a determina unitatea Iinal. Aceast ordine nu
este respectat de disgraIici, ei scriind pac n loc de cap, lac n loc de cal, etc.
d) Disgrafia-aislexia motric
n acest caz motricitatea determinnd numeroase lipsuri graIice caracterizate n
general prin ilizibilitate si ritm extrem de lent n scris-citit.
Cele cinci tipuri de disgraIie-dislexie motric sunt grupate n Iunctie de trei
caracteristici ale semnelor graIice si a motricittii copiilor cu disgraIie-dislexie, si anume:
1. Proasta organizare a paginii:
- Textul nu are unitate si este dezorganizat pe pagin;
- Spatiul ntre rnduri este prea mic sau exagerat de mare;
- Nu se respect orizontala rndului;
- Lipsa spatiului alb;
74
- Dansul cuvintelor.
2. Nendemnarea:
- Trsturi de proast calitate, graIisme retusate;
- naintare graIic sacadat;
- Prezenta punctelor de sudur, legarea literelor realizndu-se cu multe ridicri sau
desprinderi ale stiloului de pe caiet.
3. Erori de Iorm si de proportie:
- Litere trasate Ierm sau prea labile;
- Litere deIormate;
- Scris exagerat de mare sau prea mic;
- Scris mprstiat sau prea nghesuit.
Pe baza acestor caracteristici, cele cinci tipuri de disgraIie motorie sunt:
1IPUL I
Rigia, crispat, caracteri:at prin tensiune, scris inclinat spre areapta, trsturi singulare,
ingustarea buclelor exterioare, cuvinte inghesuite, lips ae spatiu intre ranauri,
1IPUL II
Deformat, opus primului tip ae aisgrafie motorie, caracteri:at prin trsturi incetinite,
neregulate, scris mic i rotuna, neregularitti in aimensiunea literelor, aspect general ae
neglifent, forme neprecise care aau impresia c scrisul nu avansea: ae la stanga spre
areapta.
In general acest scris se caracteri:ea: mai putin prin perturbarea motric, ci mai ales prin
ansamblul scrisului care este, ae obicei, neregulat, imprtiat, cu ritm lent ae executie.
1IPUL III
Impulsiv, ainamic, precipitat, lipsit ae control, cu numeroase micri brute i neregulate,
linii fluctuante, forme neprecise, litere confu:e, organi:are proast a paginii, nerespectana
in moa aeosebit marginile, finalurile cuvintelor i semnelor aiacritice sunt prelungite i
accentuate, legturile sunt infantile, preaomin neregularittile ae aimensiune, coexist
curbele i unghiurile ascutite.
1IPUL IJ
Stangaci, neinaemanatic, forme greoaie i neproportionale ale literelor, legturi infantile
intre litere, pagin prost organi:at, cuvintele aansea: pe linie, spatiile sau ranaurile
neuniform reparti:ate aeterminana un aspect ae ae:oraine i confu:ie.
1IPUL J
Lent i precis, preaictie pentru buna form a literelor, preocupare pentru organi:area
paginii respectana liniile i marginile, litere precise i bine conturate, putine neregularitti
in privinta airectiei i aimensiunii literelor.
DisgraIia motric conduce la scrierea deIectuoas (deIormarea literelor), la
tulburri caligraIice (ca urmare a unor diIicultti de ordin mecanic, ca: tremurturi,
choree, ataxie), la discaligraIii.
e) Disgrafia-aislexia ae tip spatial
75
Se caracterizeaz prin patru aspecte:
Scrierea pe partea dreapt a paginii;
Imposibilitatea de a mentine linia dreapt (scrierea n diagonal ascendent sau
descendent, scrierea ondulat);
Nerespectarea iteratiei n mod deosebit la elementele graIice ale literelor m, n, a,
Ioarte rar la literele izolate, deseori la grupurile de litere;
Separarea n prti a cuvintelor.
Dezvoltare yi simptomatologie n disgrafie - dislexie
O caracteristic general a disgraIiei-dislexiei este maniIestarea Ienomenelor
negative a scris-cititului cu un caracter constant si tendint de a se agrava, prin
consolidarea deprinderilor gresite si prin trirea dramatic pe plan intern a esecurilor.
n continuare vor Ii prezentate cteva manifestri ale tulburrilor aisgrafice-
aislexice.
a) Scrisul ncet, lent, stacato
Se pare c cea mai mare categorie de disgraIici-dislexici este constituit din cei ce
scriu si citesc extrem de ncet n raport cu cei ce nu prezint astIel de deIiciente. Desi
pare surprinztor, diIiculttile cele mai pregnante nu le au la dictare, ci la copierea unui
text.
Sunt dou Iaze care devin evidente:
n unele sitiatii copilul scrie Ioarte mrunt, puchinos, nghesuie graIemele dnd
impresia suprapunerii lor;
n alte situatii graIemele sunt inegale ca mrime si depsesc spatiul normal din
pagin.
La cei mai multi exist o usoar stngcie sau lateralitate ncrucisat, dar care nu
pune probleme deosebite n nvtarea scrisului cu mna dreapt. Din punct de vedere
motric nu a Iost posibil punerea n evident a unor tulburri, iar cei la care se maniIestau
asemenea diIicultti au Iost ncadrati n alt categorie.
Claparede propune termenul de bradilexie pentru citirea lent si bradigrafie
pentru viteza redus n scriere, ca derivat al bradilaliei ce desemneaz vorbirea sacadat,
lent, rar.
b) Dificultati n corelarea complexului sonor cu simbolul grafic yi n
ntelegerea sensului conventional al simbolurilor lexiei
n principal asemenea diIicultti se datoresc tulburrilor de la nivelul perceptiilor
acustico-vizuale si n general, de la nivelul proceselor cognitive ce au implicatii negative
asupra eIecturii operatiilor de analiz si sintez, precum si a discriminrii simbolurilor
verbale. ntre cele dou componente, vizual si acustic, trebuie s existe o unitate si un
echilibru pentru a putea reproduce graIic complexul sonor. Aceste dou conditii
Iaciliteaz Iunctionarea, n planul ideatiei, a operatiilor de analiz si sintez, ca si a celor
de comparare si discriminare a graIemelor n vederea redrii lor diIerentiate.
Toate aceste diIicultti Iac s apar, la aceast categorie de disgraIici-dislexici, o
serie de caracteristici:
Omisiuni de graIeme si cuvinte;
Adugiri de graIeme si cuvinte ;
76
nlocuirea unor graIeme cu altele ;
Contopirea unor cuvinte prin alungirea unor linii ce unesc cuvintele respective ;
Nerespectarea spatiului paginii ce se poate maniIesta prin redarea inegal a unor
graIeme, srirea unor rnduri, suprapunerea altora, nepstrarea directiei de scris;
ManiIestarea scrisului n oglind sau a unor Ienomene asemntoare prin rotirea
(trecerea) unui graIem n locul altuia.
n cadrul citirii pot Ii surprinse urmtoarele caracteristici:
greutti n citirea cuvintelor cu un grad mai mare de diIicultate, ceea ce-l determin
pe dislexic s ncerce ghicirea lor;
greutti n diIerentierea cuvintelor si literelor asemntoare din punct de vedere
auditiv;
greutti n ntelegerea celor citite;
omiterea unor Ioneme sau cuvinte;
emiterea unor vocale ce dau impresia existentei unor cuvinte parazitare n vorbire.
c) Dificultati n respectarea regulilor gramaticale yi caligrafice
Aceast categorie de diIicultti poate Ii luat n consideratie n calitate de erori
tipice disgraIice si dislexice numai dup trecerea unui timp necesar instruirii n scopul
nvtrii si Iormrii deprinderlor ortograIice si caligraIice.
De asemenea, pentru a le considera speciIice, ele trebuie s se produc cu o
anumit constant si Irecvent n compuneri si dictri, iar n unele cazuri si n copierea
unui text. n unele cazuri se scrie cu liter mare si la mijlocul cuvntului iar n altele se
ncepe propozitia sau Iraza cu liter mic.
Tot n textele scrise pot s apar si unele semne de punctuatie necunoscute nu
numai pentru cititorul normal, dar nici disortograIicul nu le mai cunoaste dup un timp
relativ scurt si nu poate oIeri explicatii asupra lor.
Agramatismele cele mai evidente sunt:
Desprtirea incorect a unor cuvinte la capt de rnd;
Desprtirea unor cuvinte care n mod normal se scriu mpreun;
Unirea unor cuvinte care se scriu desprtit;
Scrierea substantivelor proprii cu liter mic.
Din punct de vedere caligraIic scrisul disgraIicului este inegal, dezordonat,
mprstiat, cu graIeme ce variaz ca proportie, rnduri ce se suprapun sau las un spatiu
prea mare ntre rnduri. Uneori graIemele se prelungesc exagerat producndu-se o
uniIicare ntre cuvinte, crend asa-numitul Ienomen de contaminare.
d) Omisiuni de litere, grafeme yi cuvinte
n copierea unui text Ienomenul este mai rar ntlnit si are un caracter labil, dar
este Ioarte evident n dictri si compuneri.
Omiterea nu se produce similar n toate cazurile, ea depinznd de o serie de
Iactori printre care cei mai importanti privesc:
Locul ocupat de o anumit liter sau graIem n raport cu altele;
Lungimea si diIicultatea cuvntului scris;
DiIicultatea realizrii graIice a graIemului.
Ca Ienomen caracteristic pentru disgraIici-dislexici se observ omisiunile de
graIeme ce vizeaz sistemul vocalic, ceea ce conduce la ideea diminurii importantei
vocalelor n recunoasterea cuvntului. Vocalele cel mai Irecvent omise sunt: i, e, a, u. n
77
ceea ce priveste sistemul consonantic, cele mai Irecvente omisiuni se produc n cazul lui
n, l, r, t.
Un Ienomen de asemenea speciIic pentru acesti elevi este acela al omiterii de
silabe la nceputul sau la sIrsitul cuvntului si n interiorul lui, ceea ce determin
ciuntirea sau trunchierea cuvntului. Alte caracteristici privesc omisiunile de cuvinte, n
special a celor de legtur, care denot o slab centrare psihic pe operatia eIectuat, dar
devin pronuntate adugirile de graIeme.
e) Adaugirile de litere, grafeme yi cuvinte
Adugarea graIemelor are loc n special la sIrsitul cuvntului sau Ienomenul se
maniIest sub Iorma repetrii cuvintelor de legtur, ns n ambele situatii cauza nu este
reprezentat de neatentia subiectului, ci de slaba posibilitate de concentrare a atentiei si a
exacerbrii excitatiei nervoase.
De asemenea, Ienomenul de adugire de graIeme si cuvinte se realizeaz pe
Iondul unei usoare dereglri a perceptiei, atentiei, si a subordonrii actului motric n plan
mental. La baza explicatiei Ienomenului st de Iapt inertia proceselor nervoase si a
Iunctiilor psihice care determin o inoperare la nivelul structurilor logice.
Att pentru graIie ct si pentru lexie, exist o anumit preferint n adugarea
graIemelor cnd acestea se produc pe Iondul tulburrilor de ritm si Iluent. Asa cum
blbiala si logonevroza determin n vorbire repetarea Irecvent a unei anumite categorii
de sunete, n acelasi mod are loc transpunerea acestora n scriere sub Iorma adugirilor.
f) Substituirile yi confuziile de litere, grafeme
Grupa substituirilor poate Ii considerat una din caracteristicile reprezentative
pentru tulburrile limbajului scris, spre deosebire de omisiuni si adugiri aici conturndu-
se anumite reguli dup care se deIsoar substituirile si conIuziile.
n primul rnd substituirile se datoresc conIuziilor dintre grupurile de litere si
graIeme asemntoare din punct de vedere optic: a-p-b; u-n; a-, s-, t-t si invers.
Dup principiul asemnrii, Iie din punct de vedere Ionematic, Iie kinestezic, Iie
optic, se produc substituiri si conIuzii si pentru grupurile f-v, b-p, c-g, a-t, a cror Ioneme
se gsesc dou cte dou n opozitie principal surd-sonor.
Din perspectiv psihologic conIuzia si substituirea cuvintelor este determinat de
Iaptul c deIicientul cu tulburri ale limbajului scris-citit nu constientizeaz n toate
situatiile cuvntul scris (n special n dictri) si nu surprinde sensul acestuia, trecnd peste
el printr-o percepere global bazat pe intuitie. Aceasta si pentru Iaptul c deIicientul nu
ia n consideratie contextul, iar n plan mental nu se realizeaz n mod riguros operatiile
de analiz si sintez.
g) Contopiri yi comprimari de cuvinte
Aceste Ienomene se produc n scris prin alungirea liniei de la ultimul graIem care
se uneste cu primul graIem al cuvntului urmtor. Cnd cuvintele contopite sunt lungi,
cititorul se descurc mai usor dat Iiind accesibilitatea intuitiv, dar diIiculttile apar n
cazul contopirii cuvintelor scurte cum ar Ii cele de legtur.
78
n unele cazuri comprimarea se realizeaz prin scrierea unei prti de cuvnt (mai
des la sIrsitul acestuia) iar n altele prin suprimarea unor litere sau graIeme ce pot Ii
plasate n orice pozitie a cuvntului.
Exist si o a treia posibilitate, cnd comprimarea se realizeaz prin pstrarea
anumitor graIeme din cuvntul initial si adugarea altora, ducnd la constituirea unui
cuvnt nou. Acest cuvnt nou si poate pstra sensul, dar exist si posibilitatea modiIicrii
acestuia si chiar a Iormei sale acustice.
h) Nerespectarea spatiului paginii, sarirea yi suprapunerea rndurilor
n disgraIie-dislexie urmrirea liniei drepte de scriere-citire devine Ioarte diIicil.
Interesant este Iaptul c n scris, chiar si atunci cnd spatiul paginii este liniat, pstrarea
directiei se Iace cu oscilatii de la un rnd la altul.
n analiza tulburrilor de scris Ajuriaguerra ia n consideratie trei categorii de
itemi:
Organizarea deIicitar a paginii;
Nendemnarea;
Greselile de Iorm si proportie.
n consecint, textul nu capt unitate Iiind dezordonat, iar spatiul dintre rnduri
nu este regulat, ceea ce determin o nerespectare a orizontalei rndului.
Nendemnarea accentueaz deIormrile si nu se respect caracteristicile
caligraIice, deoarece adeseori literele sunt retusate, iar liniile ce le unesc au ntreruperi si
ngrosri.
n ceea ce priveste greselile de Iorm si proportie, ele determin lipsa de claritate
a textului si conIuzia dintre graIeme prin nerespectarea dimensiunii literelor si a
proportiilor bastonaselor. ManiIestarea n scris a nerespectrii spatiului paginii, srirea si
suprapunerea rndurilor denot tulburri spatio-temporale relativ accentuate, n aceste
conditii scrisul devenind dezagreabil si ilizibil.
Adesea, un disgraIic-dislexic pus n situatia de a-si citi propriul scris nu se
descurc, iar n cazul n care i se prezint textul respectiv, peste o anumit perioad de
timp, nu si-l recunoaste.
i) Scrisul servil yi scrisul n oglinda
Scrisul servil se maniIest prin nclinarea exagerat spre dreapta sau spre stnga,
ceea ce duce la deIormarea graIemelor si la slaba diIerentiere, n special a celor
asemntoare din punct de vedere optic.n asemenea situatii, graIemele sunt executate
alungit si nu au nltimea necesar pentru a putea Ii percepute usor.
Scrisul ca n oglind se relizeaz printr-o rotire a graIemelor si literelor n asa Iel
se ajunge la o reIlectare invers a imaginii respective pe creier.O astIel de tulburare este
explicat prin tulburrile oculo-motorii si temporo-spatiale si a aIectiunilor enceIalului
determinate de meningite, sau a dereglrilor emisIerei drepte din regiunea parietal
dreapt a creierului cauzate de diIerite disIunctiuni neuroIiziologice.
ManiIestrile evidentiate sunt cele mai caracteristice chiar dac ele nu epuizeaz
ntrega arie a tulburrilor disgraIice-dislexice, existnd si alte Ienomene cum sunt cele de
deIormare a literelor n citit sau a omisiunilor de propozitii si sintagme n scris, dar
acestea se deduc din cele nou caracteristici principale la care ne-am reIerit anterior.
79

Specificul disgrafiei yi dislexiei n debilitatea mintala
La copiii cu deIicient de intelect limbajul se dezvolt, n general, cu ntrziere
sub toate aspectele sale. Cu ct deIicienta intelectual a unui copil este mai pronuntat,
cu att limbajul su apare cu mai mare ntrziere si rmne la un nivel mai sczut la
vrsta adult.
Esquirol si Binet propun considerarea nivelului de dezvoltare al limbajului drept
criteriu al limitelor dintre cele trei grade de ntrziere mintal. ConIorm acestei
consideratiuni :
Idiotul s-ar caracteriza Iie printr-o total incapacitate de ntelegere si de utilizare a
limbajului, Iie prin ntelegerea si pronuntarea extrem de deIectuoas a ctorva cuvinte
izolate;
Imbecilul ar Ii capabil s nteleag si s pronunte deIectuos scurte propozitii. Prin
numeroase exercitii el nvat s citeasc si s scrie cuvinte scurte, Ir ca scrisul si cititul
s devin mijloace autentice de comunicare;
Debilul mintal ntelege si utilizeaz, att oral ct si scris, Iraze mici mai putin
complexe.
Rezerva n stabilirea unei relatii directe ntre nivelul de dezvoltare al limbajului si
nivelul intelectual este justiIicat prin Iaptul c :
Nu orice ntrziere n dezvoltarea limbajului este un indiciu cert al deficientei
mintale, desi cea mai Irecvent cauz a aparitiei ntrziate a vorbirii si a scrierii o
constituie deIicienta intelectual (acelasi Ienomen poate Ii provocat si de alte cauze: boli,
deIiciente organice, insuIicienta stimulare a celor din jur, soc aIectiv, etc.).
Un alt contraargument ar Ii acela c limbajul este un fenomen deosebit de
sensibil la conditiile educative n care se dezvolt copilul (un copil cu imbecilitate
usoar supus unor inIluente educative intense poate dobndi un vocabular suIicient si
poate scrie acceptabil, comparativ cu un debil mintal lipsit de aceste conditii).
Deosebirea ntre cei ntrziati mintal si copiii Ir deIiciente mintale ar consta n
Iaptul c la cei din urm imperIectiunile limbajului apar ca o particularitate a vrstelor
mici si dispar treptat de cele mai multe ori Ir o activitate corectiv special.
Vernon aIirm c elevii care nu prezint deIiciente mintale dar scriu cu diIicultate
se pot grupa n trei categorii :
a) cei care sunt privati pe linie cultural si dispun de o educatie insuIicient sau
gresit ;
b) cei cu tulburri aIectiv-emotionale;
c) cei la care se maniIest o incapacitate speciIic.
Tinnd seama de Iaptul c la debilul mintal exist si o serie de deIiciente ale
vzului, auzului, motrice, psihomotrice si aIectiuni ale cortexului, simptomele
tulburrilor tulburrilor scris-cititului se asociaz cu acestea accentund incapacitatea
comportamentului graIic-lexic.
Scris-cititul implic o comunicare simbolic cu ajutorul unor semne create de om
(variabile n Iunctie de civilizatie si cultur) si devine posibil numai la un anumit grad de
dezvoltare intelectual, motorie si aIectiv.
80
Datorit Iaptului c experienta de viat este srac, posibilittile de achizitie si prelucrare
a inIormatiilor sunt reduse, iar constiinta nu ndeplineste dect partial Iunctia de
organizator al vietii psihice la debilul mintal, Iormarea si dezvoltarea deprinderilor de
scris-citit parcurg un drum anevoios, cu numeroase oscilatii si ntoarceri la stadiile
initiale, n care motivatia nu devine suport al comportamentelor adaptative la situatii noi.
De aici o serie de diIicultti lexico-graIice care conduc la comportamente neadaptate si la
esecuri scolare repetate.
n literatura de specialitate exist multi autori care evidentiaz relatia strns ntre
dezvoltarea intelectual a copilului si tulburrile limbajului. AstIel:
- Seeman si Bussemann consider c insuIicientele intelectuale pot Ii Iactori
determinanti ai tulburrilor de scriere si vorbire;
- Zorgo si Neagu-Boscaiu evidentiaz eIectele negative ale deIectelor de limbaj
asupra evolutiei intelectuale;
- Strchinaru I. raporteaz insuIicientele activittii intelectuale la dezvoltarea
mintal si apoi la tulburrile de scris.
Scris-cititul constituie o Iorm a limbajului achizitionat n conditiile scolarizrii si
presupune, n principiu, nsusirea unor Iorme lingvistice complexe a unui mod de
exprimare ce se presupune a Ii legat de urmrirea unui Iir logic, coerent al gndirii si care
necesit participarea intentionat, voit, aIectiv si constient la actul scris-cititului. Ca
atare, nsusirea scris-cititului comport un grad mare de complexitate, iar dereglrile n
sIera acestui act se repercuteaz att n sIera psihic, ct si n sIera social a individului.
La deIicientii mintali dereglarea scris-cititului, ca de altIel toate dereglrile limbajului,
ngreuneaz integrarea social, si poate duce in-extremis la comportamente antisociale,
ca urmare a esecurilor si conIlictelor permanente ce survin n viata lor scolar. n acest
context, disgraIicul-dislexicul deIicient mintal poate deveni sau descurajat, pasiv,
nepstor, inert, opzitionist si n general retras, introvert, tcut, si uneori poate evita
compania colegilor. Clement Launay subliniaz c progresiv cu naintarea n vrst, dac
nu se corecteaz, disgraIia-dislexia determin agravarea tulburrilor de comportament, n
sensul c pot devin agresivi si opozanti n Iamilii si societate, au o personalitate
nematurizat si aceasta datorit insucceselor repetate care le ncearc.
III. T U L B U R R I P O L I M O R F E A L E L I M B A 1 U
L U I

A. A L A L I A
Alalia ( conIorm clasiIicrii tulburrilor de limbaj de E.Verza), alturi de aIazie
alctuiesc tulburrile polimorIe ale limbajului si vorbirii determinate de leziuni cortico-
subcorticale.
Termenul de alalie vine de la grecescul alalos - Ir vorbire,mut.
81
Definifie yi terminologie
Termenul de alalie a Iost introdus in 1843, nlocuit apoi prin aIazie si mai trziu
cele dou tulburri de limbaj au Iost delimitate.
E.Verza deIineste alalia Iiind o tulburare grav ae vorbire aeterminat ae
factori nocivi care afectea:a mai mult sau mai putin :ona centrala a vorbirii i se
caracteri:ea: prin neputinta alaliculului ae a vorbi i a intelege in totalitate sau
suficient, vorbirea altora, cu toate c organele ae receptie sunt sntoase i
insuficientele nu-s ae tip oligofrenic.
Deci, alalia este tulburarea cea mai proIund de elaborare, de organizare si de
dezvoltare a limbajului intlnit la copiii care nu au vorbit niciodat si care nu se explic
prin deIicitul de auz sau prin intrzierea mintal.
Etiologia alaliei

Cauzele alaliei sunt Ioarte complexe si greu de precizat. Cauzele sunt grupate n
trei categorii:
1) generale - alcoolismul printilor
- siIilis
- tuberculoza
- rahitism
- traume la nastere
- ereditare (25 - 50)

2) psihice - lipsa imboldului n vorbire
- teama patologic
- tonus psihic sczut

3) motorii - ntrziere motorie
- deIecte generale de motricitate

n mod cert n alalie se intlneste o slab dezvoltare sau ntrziere n
dezvoltarea anumitor sisteme cerebrale:
- deIicit n auzul Ionematic care nu permite sesizarea si diIerentierea
sunetelor;
- deIicit n perceptia vizual;
- deIicit n Iunctia de generalizare si abstractizare;
- deIicit emotional: emotivitate, lentoare, voint slab.
Simptomatologie
82
La copilul alalic se mentine un mutism prelungit pn la vrsta de 5-7-11 ani,
perioad n care copilul Iie tace, Iie emite sunete nearticulate, gngurite, Iie pronunt
unele sunete sau cuvinte mono- si bisilabice, cu structur simpl, dominnd vocalele.
Se constat diIicultti n intelegerea notiunilor abstracte si sesizarea sensurilor
unor propozitii. De obicei, alalicii prezint ntrziere n dezvoltarea Iizic si mintal,
ntrziere diIerit de a oligoIrenilor si care dispare n timp pe parcursul terapiei
logopedice. Sunt cazuri cand alalia poate Ii insotit de debilitate mintal. Copilul alalic
cu debilitate mintal se distanteaz net Iat de copilul alalic Ir debilitate mintal prin
dezvoltarea din punct de vedere psihic ntr-un ritm ncetinit si limitat, nereusind s
inregistreze perIormantele copiilor alalici cu posibilitti intelectuale normale.
Copilul alalic neputnd vorbi, nu obtine cunostintele necesare ceea ce creeaz o
imagine Ials de intrziere mintal si determin suIerinte psihice serioase: izolare,
irascibilitate, lips de comunicare cu cei din jur. La majoritatea alalicilor coexist Iorme
dispraxice cu tulburri de organizare temporal, n grade diIerite. La unii predomin
Iorma dispraxic, la altii tulburri de organizare temporal.
In timpul pronuntiei organele Ionoarticulatorii sunt ncordate si articulatia este
hiperton, nediIerentiat, nereusind s pronunte sunetele s,z,f, sau hipoton, articularea
sunetelor Iiind Ioarte slab, conIuz, cu greutti n pronuntarea sunetelor
c,g,che,chi,ghe,ghi.
In perioada n care lipseste vorbirea, alalicii Iolosesc Ioarte mult vorbirea prin
mimic si gesturi.
Clasificarea alaliei
Dupa aspectele lezate ale limbajului, alalia poate Ii :
- 1) alalia motorie:
- 2) alalia senzorial:
- 3) alalia senzo-motorie sau mixt.
1) Alalia motorie
Sinonimii : audiomutitate, dispraxie de limbaj.
Simptomatologie

Vorbirea spontan este absent sau redus la 3-4 cuvinte. Vorbirea repetat este
imposibil, dar n unele cazuri alalicul motor poate pronunta sunete sau silabe izolate, pe
care nu le poate integra n cuvinte. Vorbirea se realizeaz cu mare diIicultate datorit
tulburrilor motorii articulatorii. Miscrile Ionoarticulatorii sunt diIuze, nesigure,
dezordonate.
Pentru alalia motorie sunt caracteristice tulburrile de organizare temporo-
spatiale care constau n incapacitatea de realizare secvential a seriilor articulatorii.
Copilul alalic motor nu stie s vorbeasc. Dispraxia buco-linguo-Iacial la copiii alalici
exist independent de actul Ionator. Alalicii motori sunt inhibati, cu aspect de anchiloz
motorie care poate alterna cu perioade de agitatie haotic.
83
Diagnosticul alaliei motorii se bazeaz pe tulburarea pronuntat a vorbirii orale,
pe inexistenta vorbirii articulate din cauza imposibilittii executrii miscrilor verbale.
Acolo unde se pot repeta unele sunete sau cuvinte, mbinrile acestora sunt tulburate
datorit si tulburrii auzului Ionematic.
Evolufia limbajului la alalicul motor
La alalicii motori evolutia este lent, cu greutti deosebite n articularea
sunetelor. La nceput ncearc s comunice si s se Iac ntelesi prin mimic si gesturi
sau Irnturi de cuvinte, apoi sub inIluenta terapiei logopedice ncep s articuleze corect
sunetele, s pronunte cuvinte, s Iormuleze propozitii alctuite din 2-3 cuvinte. Pe
parcurs vorbirea devine tot mai corect, chiar si sub aspect gramatical. Persist mult timp
agramatismele, dislexia-disgraIia (n majoritate este consecutiv si este corectat mai
diIicil), dar prin metode speciale poate Ii nlaturat n totalitate.
2) Alalia senzoriala
Sinonimii :surditate verbal congenital, agnozie auditiv congenital, surditate
verbal prin imperceptie auditiv.
Simptomatologie
Vorbirea spontan este absent sau redus la 2-3 cuvinte.Vorbirea repetat poate
Ii: imposibil, aproximativ sau ecolalic. Vocea alalicului senzorial este sonor.. Poate
pronunta unele sunete sau cuvinte mai mult sau mai putin corect,dar nu intelege vorbirea
prin cuvinte, cu toate ca la Ioarte multi acuitatea auditiv este bun.
Tulburarea este localizat la nivelul integrrii centrale. In unele cazuri, se
asociaz si un deIicit auditiv si atunci vorbirea este nul.Se presupune c maladiile sau
traumatismele creierului duc la imposibilitatea sau slaba diIerentiere acustic-verbal din
aparatul acustic al vorbirii (regiunea temporal).
Forme pure de alalie senzorial sunt Ioarte rare si stabilirea diagnosticului de
alalie senzorial ntre 3 si 6 ani este Ioarte deIicitar.
Evolufia limbajului la alalicul senzorial
Deoarece alalicul senzorial prezint o intrziere usoar datorat nedezvoltarii
limbajului si uneori si un deIicit auditiv, evolutia limbajului este mai anevoioas. Ca si la
celelalte tulburri de limbaj ea este dependent si de gradul deIicitului neurologic, de
vrsta la care se ncepe terapia logopedic, de interesul pentru corectare, de gradul de
ntrziere, de colaborarea cu ceilalti Iactori implicati n educatia copilului.
Pe parcursul terapiei logopedice dispar diIicultatile n intelegerea simbolismului
verbal, cuvintelor, propozitiilor si terminnd cu organizarea sintactic, cu eliminarea
agramatismelor, cu exprimarea corect, coerent, logic.
3) Alalia senzo - motrica sau mixta
84
Copilului cu alalie mixt i lipseste att vorbirea impresiv ct si expresiv. Ea se
datoreaz unei vaste aIectiuni a creierului care s-a extins asupra zonelor verbale
senzoriale si motorii. Alalia mixta se intlneste mai rar si de obicei una din Iormele
vorbirii este mai accentuat tulburat.

Diagnostic diferenfial
ConIuzia cu alte sindroame,ca : aIazia, dizartria,mutismul electiv, autismul,
retardul de limbaj este posibil datorit absentei limbajului.

AFAZIE ALALIE
- Tulburare dobndit
- Dezintegrare a limbajului

DIZAR1RIE
- Apare la cazurile cu inIirmitate motorie
cerebral.
- Este aIectat latura intermediar dintre
organele periIerice si centrul cortical al
elaborrii limbajului.
- Nu poate s vorbeasc.

MUTISM ELECTIJ
- Dobndit.
- Temporar, reversibil n conditii de
mediu Iavorabile
- ReIuz contactul cu mediul.

AU1ISM
- Comportament inadecvat.
- Raporturi aIective absente.
- Automatisme prezente.
RE1ARDUL DE LIMBA1
-n etiologie sunt incriminati Iactorii
educativi si de mediu.
-n conditii Iavorabile se obtine un ritm
accelerat de nvtare a limbajului.
SURDO-MU1I1A1E
-Nu aud niciodat.
-Vorbirea repetat nu e posibil Ir
demutizare.
-Nu exist ecolalie.
- Tulburare congenital
- Vorbirea este absent

ALALIE
- Nu exist inIirmitti motorii cerebrale.
- Este aIectat centrul cortical al elaborrii
limbajului.
- Nu stie s vorbeasc.

ALALIE
- Congenital.
- Caracter permanent/dac nu se
desIsoar terapie logopedic.
- Nu reIuz contactul cu mediul.

ALALIE
- Comportament adecvat situatiilor.
- Raporturi aIective uneori exagerate.
-Automatisme absente.
ALALIE
-n etiologie nu sunt incriminati Iactorii
educativi si de mediu.
-Tulburare durabil, rezistent la nvtare.

ALALIE SEAZORIAL
-Oscilatii n Iolosirea auzului.
-Vorbirea repetat e posibil Ir nvtarea
limbajului.
-Ecolalia indic disocierea dintre percepere
si ntelegere.
-Voce sonor.
85
-Voce voalat, surd.

DEBILI1A1E MIA1AL
-Inertie : greutti la schimbarea criteriului
de activitate.
-Numrul Ioarte mare de repetitii.
ALALIE MO1ORIE
- Nu exist asemenea simptome.
B. A F A Z I A
Definifie yi terminologie

Termenul de aIazie vine de la ~a Ir si ~phazis vorb.
AIazia este o tulburare a Iunctiilor limbajului datorit aIectrii centrilor
corespunztori, deci este o tulburare de natur central organic.
Se caracterizeaz prin pierderea, diminuarea sau denaturarea Iaculttii de a
exprima gndurile prin cuvinte, Ir s existe o paralizie a organelor vorbirii (muschii
limbii, buzelor, obrajilor etc.). AIazia apare n diIerite Iorme si grade putnd aIecta total
ntelegerea vorbirii, reproducerea ei sau determinnd diIicultti n articulatie, n evocarea
cuvintelor si expresiilor.
De obicei, ea este legat de apraxii, agnozii si o serie de alte tulburri ale
activittii nervoase superioare. Mecanismele cerebrale rmase neatinse se adapteaz la
cele modiIicate, asigurnd ntr-o oarecare msur compensarea deIectului. De obicei, se
pstreaz unele elemente ale vorbirii.
Etiologia afaziei
AIazia este provocat de diIerite tulburri organice, n perioada vorbirii deja
Iormate, ale sistemelor verbale ale creierului. Ea apare mai ales la adulti si btrni Iiind
provocat de leziuni vasculare, arterioscleroza vaselor sanguine, hemoragii cerebrale,
traumatisme craniene nchise sau deschise. Leziunile pot cuprinde regiuni vaste ale
creierului sau regiuni mai limitate. Substanta cerebral aIectat si pierde Iunctia, Iiind
nlocuit printr-o cicatrice. n jurul Iocarului se produc o serie de modiIicri, uneori la
distante destul de mari, tulburnd Iunctionarea normal a sectoarelor sntoase ale
creierului care sunt n legtur cu Iocarul, nhibndu-le.Uneori acestea sunt reversibile.
Gravitatea tulburrilor de vorbire si mintale sunt n Iunctie de localizarea leziunii,
calitatea creierului, gradul de dezvoltare a personalittii.
La copii, aIectiunile au un caracter mai putin persistent ns mai diIuz,
tulburndu-se att sistemul motor ct si senzorial al vorbirii. Labilitatea mai mare a
creierului permite restabilirea mai rapid.
Revenirea vorbirii la aIazici se realizeaz treptat. n primele ore ale
mbolnvirii are loc o pierderea complet a constiintei, dureri de cap, ameteli, greturi,
86
tulburri ale memoriei, Iatigabilitate rapid, degradare Iizic si intelectual. La nceput
tulburrile de vorbire sunt vaste, totale. AIazicul nu vorbeste, nu ntelege, este inert la tot
ce-l nconjoar. De obicei, una din laturile vorbirii, motorie sau senzorial este mai
aIectat. Sunt cazuri la care vorbirea se restabileste Ioarte repede, cteve ore sau zile, dar
de cele mai multe ori vorbirea se restabileste lent, treptat.
La copii,datorit posibilittilor mai mari de compensare, restabilirea vorbirii se
realizeaz mai rapid, pn la normalizare, dar datorit leziunilor se produc o serie de
modiIicri, uneori destul de grave, ale psihicului, limitndu-i dezvoltarea n ansamblu.
Clasificarea yi simptomatologia afaziilor
ClasiIicarea aIaziilor se bazeaz pe principiul Iunctional si nu pe localizarea
topic. Se deosebesc dou tipuri principale de aIazie : motorie si senzoriala; n general,
Iorme pure de aIazie sunt Ioarte rare.
1) Afazia motorie
La aIazicul motor vorbirea impresiv este pstrat, dar vorbirea expresiv
articulat este imposibil sau Ioarte limitat. n acest caz este vorba de o tulburare a
aparatului motor sau kinestezic n care se realizeaz analiza si sinteza.Desi
aude,stpneste Iunctia motorie elementar a organelor vorbirii si ntelege vorbirea,
aIazicul nu poate vorbi pentru c nu mai are posibilitatea de a articula. La el nu mai apar
imaginiile motorii corespunztoare ale sunetelor, cuvintelor, nu si le mai aminteste; chiar
dac reuseste s spun cteve cuvinte, vorbirea este dizartric, paraIazic (nlocuieste o
silab, un cuvnt, cu altele), agramat. Apar cuvinte nentelese care se repet n mod
stereotip, se mentin cele mai Iamiliare cuvinte si propozitii scurte. Unii reusesc s-si
exprime necesittile, strile prin aceleasi cuvinte absurde, rspund la toate ntrebrile cu
aceleasi cuvinte si nu sunt constienti da aceasta. La aIazicii motori este Ioarte Irecvent
aceast embolofra:ie (cuvinte Ir ntelegerea lor suIicient). Se pstreaz mai bine
cuvintele de provenient aIectiv si n special cuvintele de ocar, seriile verbale (zilele
sptmnii), vorbirea n procesul cntului, numratul. Ritmul este ncetinit, cu pauze
ntre cuvinte sau n interiorul lor, pronuntarea ncordat, datorit tulburrii desIsurrii
reIlexe, automate a miscrilor verbale sau inhibrii impulsului.
Datorit acestor diIicultti si imprecizii ale stereotipurilor dinamice ale
sunetelor si cuvintelor, vorbirea aIazicului motor este nesigur, oscilant, dizartric,
conIund sunetele, n special cele cu articulatie apropiat, conIund cuvintele, apar
Irecvente deplasri si repeteri ale sunetelor si silabelor, tendinta de a nlocui mbinrile
grele si necunoscute, prin cuvinte cunoscute.
Fiind tulburate stereotipurile generalizate ale articulatiilor, majoritatea
aIazicilor pierd Iorma de articulatie si sunt nevoiti s-o caute, sprijinindu-se pe pipit,
vedere. Deoarece gseste cu greutate articulatia, miscrile nu sunt corelate, pronuntia
este diIicil, ncetinit, conIund sunete (l, n, a, t ). Au mari greutti n pronuntarea
mbinrilor noi de sunete si din aceast cauz Iac greseli literale, iar Ir o rostire cu voce
tare de cele mai multe ori nici nu pot scrie, citirea este tulburat, chiar cea cu voce tare,
aprnd paralexii.
87
AIazicii motori nteleg, de obicei, cuvintele cu continut legat de viata de toate
zilele, dar nu si propozitii mai complicate din punct de vedere structural si semantic.
Spre deosebire de cei senzoriali, acestia mentin Iorma substantival a vorbirii si prtile
de vorbire exprimate prin substantive. La aIazicul motor se slbeste ntreaga Iunctie
superioar a enceIalului si de aceea se adapteaz Ioarte greu la conditiile vietii,
ndeplineste greu actiunile obisnuite. Apare o emotivitate crescut, explozii aIective,
emotii puternice, ideea chinuitoare a neputintei, care duc la Iatigabilitate crescut,
irascibilitate permanent, diIicultti n concentrare si alte Ienomene neuroastenice.

2) Afazia senzorial
AIazia senzorial este o tulburare acustico-gnostic a vorbirii, provocat de
leziuni ale zonelor verbale n segmentul posterior al regiunii temporale. n general
simptomele sunt n Iunctie de localizare, dar n toate cazurile este tulburat auzul
Ionematic ceea ce duce la tulburarea diIerentierilor Ionetice, stabilitatea seriilor de
sunete, nesesiznd Ionemele, sensul cuvintelor.Vorbirea lor expresiv este Ioarte
limitat, deIormat, dar nu sunt constienti de acest lucru si n-o controleaz. Vorbirea
interioar este relativ pstrat, se pstreaz mai bine vorbirea prin mimic si gesturi.
Caracteristic pentru aIazia senzorial este disocierea sunetului de nteles; Irturile de
vorbire expresiv pstrate sunt Iolosite deseori ca expresii introductive si de nlocuire.
La nceputul bolii se observ denaturri ale cuvintelor datorit conIundrii
sunetelor asemntoare din punct de vedere acustic, intercalrii sau omisiunii acestora.
Sensurile cuvintelor lipsesc sau sunt instabile, tulburnd rdcina cuvntului, raportarea
la obiect, ntelesul lui, de aceea de multe ori rspunsurile la ntrebri n-au nici o legtur
cu ntrebarea care i se adreseaz. Acest nteles neclar al cuvintelor se maniIest n
ambele Iorme ale vorbirii (impresive si expresive). Vorbirea interioar nu dispare,
sesizeaz sensul general al cuvintelor, dar apare o contradictie ntre vorbirea oral si cea
interioar. Spun cu totul altceva dect ceea ce gndesc si ce Iac, sunt constienti de acest
lucru si se enerveaz.
n Iunctie de gradul si localizarea leziunii, tulburrile vorbirii sunt extrem de
variate, astIel:
a) nu reactioneaz la vorbire, percepnd-o ca pe un zgomot;
b) nu deosebesc vorbirea de alte sunete;
c) percep vorbirea ca vorbire, dar n-o nteleg;
d) ntelege cuvntul dac de Iat este si obiectul;
e) ntelege un cuvnt auzit dac este n legtur cu un cuvnt apropiat ca sens.
La unii nceteaz si receptivitatea pentru excitantii auditivi, puternici,
nerecunoscnd nici mcar sunetele nelegate de vorbire. Uneori nu recunosc nici limbajul
gesturilor, citirea si scrierea este tulburat dar se pot mentine unele aptitudini
matematice.
Memoria este tulburat n toate Iormele de aIazie, n special n stadiile initiale.
Deseori nu-si pot aminti un sunet, un cuvnt, o propozitie ntreag, nume proprii,
substantive, verbe, adjective, recurgnd la descrieri pentru a se Iace nteles. Sunt
constienti de acest lucru si-i deranjeaz, au stri depresive, plng.
88
Deci, si n aIazia senzorial se tulbur ntreg psihicul. Unele modiIicri au
aceleasi cauze ca si tulburrile vorbirii, altele ns sunt determinate de tulburarea de
vorbire.
Afazia copilului
AIazia copiilor se deosebeste de aIazia adultilor, mai ales cnd apare la o vrst
mai mic. La o vrst mai mic se apropie de alalie, la o vrst mai mare are mai multe
caracteristici comune cu aIazia adultului. La copii vorbirea dispare Ioarte repede si
complet, iar primele cuvinte aprute dup o perioad de mutenie complet sunt Ioarte
reduse deoarece vocabularul nu s-a Iixat. Raporturile ntre sunete si categoriile
gramaticale neIiind nc suIicient dezvoltate, ntelese si Iixate, Iac ca tulburrile Ionetice
si gramaticale s Iie Ioarte Irecvente.
AstIel, tulburrile de vorbire sunt Ioarte variate la copiii aIazici, Iiind n Iunctie
de localizarea leziunii, de vrsta la care au aprut si natura aIaziei. Dispar imaginiile
motorii ale vorbirii, apare imposibilitatea articulrii sunetelor, cuvintelor, aIazicii nu-si
pot aminti aceste miscri , desi miscrile organelor periIerice sunt pstrate.
ntelegerea este mai bine pstrat la aIazicul motor Iat de aIazicul senzorial la
care ntelegerea este proIund aIectat prin tulburarrea raportului dintre cuvnt si
imaginea lui. Totusi, la aIazicul senzorial vorbirea interioar nu dispare total, el sesiznd
ntelesul general al cuvntului.
La copilul aIazic se constat si un deIicit de intelect constat cu precdere n
afa:ia amnestic, unde ntreaga tehnic a gndirii este tulburat. La aceasta contribuie si
greuttile aprute n denumirea obiectelor care inhib procesul normal al gndirii.
Memoria copilului aIazic este si ea tulburat, dar se restabileste odat cu
restabilirea vorbirii. Atentia auditiv este redus ajungnd pn la incapacitatea de a
asculta, de a Ii atenti la ce aud, de a diIerentia complexele sonore si de a reactiona la ele.
Perceptiile acustice sunt Ioarte inconstante si sunt diminuate n caz de boal, oboseal,
situatii tensionale etc.
Deci, si la copiii aIazici este tulburat psihicul n totalitatea sa. La ei se mentine
mult timp, la unii pentru toat viata, un vocabular redus, un stil telegraIic n vorbie, iar
progresele dincolo de un anumit nivel sunt greoaie, diIicultti graIice si verbale
persistente si incapacitate de a integra noi cunostinte. Scolarii aIazici ntmpin cele mai
mari greutti la disciplinele care solicit mai mult limbajul, aplic cu diIicultate vechile
cunostinte la noi situatii.
La o vrst scolar mai mare se poate recstiga ce au pierdut, totusi si acestia
vor avea mari greutti n nsusirea noilor cunostinte. Nu se poate vorbi de o recuperare
total a limbajului si la atingerea unor perIormante scolare, copiii aIazici se ntlnesc n
proportie Ioarte sczut n scolile de mas.
n aIazia copilului gsim o degradare global a Iunctiei limbajului si vorbirii,
strbtnd toate planurile pe care se desItoar Iunctia de la Ionetism pn la planul
intelectual al operatiilor de analiz si sintez.
Aspectele simptomatologice se ordoneaz n modul urmtor :
a) Sinaromul ae ae:integrare fonetic.Este asemntor la copilul aIazic cu
ceea ce ntlnim la adultul aIazic si const n tulburri articulatorii de tip paralitic n Iaza
89
initial. Perturbrile Ionetice nu sunt permanente, constante, ci dau impresia de anarhie
Ionetic.
b) Disocierea automatico-voluntar. Este net la copilul aIazic la care
ntlnim o bun pstrare a cntului. Caracteristic pentru copilul aIazic , spre deosebire de
adultul aIazic, este Iaptul c Iormulele de Iacilitare nu Iunctioneaz, iar situatiile
dramatice nu au eIectele spectaculare de suprimare a blocajului. DiIiculttile de evocare
prin diIicultatea de de evocare a unui cuvnt (lun a anului, zi a sptmnii), apare n
seria verbal n care n mod gresit este inclus. Aceste diIicultti se maniIest prin
lapsusuri, srcie verbal si de vocabular, conIuzii de sens, incapacitate de a organiza
povestirea.
c) Agramatismul este redus la o simpliIicare a sintaxei si Irazeologiei, erori
gramaticale, erori de legtur, de timp, de constructie, inversiuni de topica Irazei etc.
a) Afectarea aeosebit a lecturii i, mai ales, a scrisului. Copilul aIazic
prezint o puternic dislexie-disgraIie, ceea ce se explic pe baza principiului : achizitiile
cele mai recente sunt si cele mai Iragile.
e) Reaucerea activittilor expresive. Aspectul predominant n aIazia
copilului este cel motor : comprehensiunea este totdeauna mai bine pstrat dect
expresia si nu se semnaleaz niciodat evolutia ctre tipul Wernicke. Reducerea
activittilor expresive, masiv, evident, nu se maniIest numai pe plan verbal, ci
intereseaz pe lng vorbirea spontan (mai aIectat dect cea impresiv), scrisul (mai
aIectat dect cititul) si activitatea gestual (mai redus dect ntelegerea gesturilor). n
Iaza initial, copilul aIazic prezint un mutism aproape total, caracteristic, mergnd pn
la reducerea activittii gestuale si evolund, n cursul remisiei, ctre o mare srcie a
vorbirii spontane, vocabular redus, stil telegraIic, care sub Iorma atenuat persist
indeIinit.
Aceast reducere masiv a activittilor expresive este explicat n Iunctie de trei
Iactori :
- nivelul ae elaborare a schemelor instrumentale ale vorbirii. Circuitele
nervoase ale vorbirii Iiind la copil n dezvoltare, si deci insuIicient stabilizate,
desIsurarea automatic a Iormulrilor lingvistice apare cu att mai redus cu ct copilul
este mai mic;
- nivelul elaborrii psiho-lingvistice.Limbajul nu este nc, la copil,
substratul gndirii si mijlocul Iundamental al relatiei interumane: leziunea, care la adult
produce Ienomene de dezinhibitie (logoree si jargonaIazie), la copil rmne din acest
punct de vedere, Ir eIect (nu are ce 'dezinhiba);
- tipul reactivittii psihologice a copilului. Copilul reactioneaz la diIicultti
si conIlicte prin izolare, mutism, reactie de demisie. Copilul aIazic este blnd si
asculttor, mai degrab tcut si trist ; cu greu se obtine de la el un 'da-da sau 'nu stiu-
nu stiu, atitudine identic cu cea a copilui normal n Iata unor probleme pe care nu le
poate rezolva, si, n consecint, le nltur.
f) Caracterul regresiv al tabloului clinic. Caracteristic pentru aIazia copilului
este regresia rapid si ampl a simptomelor, cu remarcabila recuperare a limbajului. Dar
remisia simptomelor este rareori complet, deoarece dincolo de un anumit nivel,
progresele sunt greoaie, diIiculttile scolare, graIice si orale persistente, incapacitatea de
a integra noi cunostinte este net. Prerea specialistilor este c timpul necesar pentru
90
recuperare depinde de localizarea, extinderea si reversibilitatea leziunilor si se consider
c recuperarea se poate explica prin plasticitatea creierului copilului.
Trebuie s se recunoasc c asa-zisa recuperare 'total a limbajului la copilul aIazic
este de Iapt partial, pentru c nu poate atinge toate perIormantele de care este capabil
copilul normal n universul verbal.



91