INTERACTIUNE CLINICA SI PSIHOTERAPEUTICA

ACTUL PSIHOTERAPEUTIC
FAZA I: psihodiagnosticul si evaluarea clinica (evaluarea starii si nevoilor clientului). FAZA II:conceptualizarea (se
ofera pacientului o explicatie sau o interpretare pentru simptomele sale) ATENTIE! Pacientul poate avea propria lui interpretare!

ACTUL PSIHOTERAPEUTIC
RECOMANDARE: - ACCEPTAREA EXPLICATIEI OFERITE DE TERAPEUT - OFERIREA UNEI PERSPECTIVE COMPREHENSIBILE CU PRIVIRE LA SIMPTOMATOLOGIE SI INTERVENTIE

FAZA III: interventia psihologica

ACTUL PSIHOTERAPEUTIC

Toate etapele se realizeaza pe fondul RELATIEI TERAPEUTICE adecvate, intretinuta prin mijloace specifice fiecarei abordari psihoterapeutice.

EFICIENTA PSIHOTERAPIEI
LAMBERT et al. (2002): 1.Relatia terapeutica: 30% 2.Tehnicile de interventie: 15% 3.Efectul placebo: 15% 4.Factorul personal al pac. 40%

(are in vedere: factori psihologici si de educatie, factori economici suportul social

Tratamentul psihoterapeutic

Lista de probleme
(particularizarea diagnosticului nosologic)

Scopurile Planul de tratament si procedurile utilizate Obstacole scontate Rezultate obtinute

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

FACTOR FUNDAMENTAL IN TOATE FORMELE DE PSIHOTERAPIE CONSTRUCT MULTIDIMENSIONAL DIMENSIUNI RELEVANTE (metaanaliza lui Lambert et al. 2003 )

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

Elemente ale relatiei validate stiintific - Empatie si Coeziune - Colaborare si consens asupra scopurilor terapiei - Alianta terapeutica

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

Elemente ale relatiei probabil eficiente (rez. Insuficient replicate)

- Acceptarea neconditionata si congruenta - Feedback - Deschiderea spre impartasirea unor aspecte personale - Managementul contratransferului - Corectarea dificultatilor de relationare terapeutica

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

Aspecte relationale validate stiintific de care trebuie sa se tina cont in administrarea terapiei: - Rezistenta pacientului - Dificultati functionale

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

Aspecte relationale partial validate stiintific de care probabil trebuie sa se tina cont in administrarea terapiei: - stilul de coping - Asteptarile pacientului - Capacitatea de a asimila experientele problematice - Stadiul schimbarii

RELATIA PSIHOTERAPEUTICA

Aspecte relationale de care probabil trebuie sa se tina cont in administrarea terapiei dar fara suport stiintific (deocamdata):
- Stilul de atasament - Etnia, religiozitatea, spiritualitatea - Preferintele - Sexul - Tulburarile de personalitate

EMPATIA
1906 Theodor Lipps: Einfuhlung = proces de cunoastere si autocunoastere psihologica, de proiectie a propriilor stari afective asupra altora. 1912 Max Sheler Empatia = fuziune afectiva, un act vital si instinctiv (teoria perceperii eului altora ).

EMPATIA
C. Rogers 1959 a fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-I apartin ca si cum ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ca si cum.

EMPATIA

Perceperea cadrului intern de referinta al altuia presupune un amplu proces - cognitiv - emotional - motivational - reactii vegetative

EMPATIA
M.H.Davis 1983 Empatia = combinatie intre asumarea cognitiva a rolului celuilalt si activarea preluarii experientei de substituire emotionala in starile altuia.

EMPATIE SI PSIHOTERAPIE

Teoriile aliantei terapeutice situeaza empatia in centrul relatiei terapeutice (W. Meissner, 1996). Mecanismul psihologic al empatiei psihoterapeutului: 3 conditii de baza menite sa declanseze adoptarea unei conduite empatice.

EMPATIE SI PSIHOTERAPIE

Conditia externa: modelul de empatizat; Conditia interna: predispozitiile psihice ale celui care empatizeaza; Conditie circumstantiala: credinta in conventie bazata pe acceptulcelui care empatizeaza ca nu devine celalalt, ci isi pastreaza propria identitate.

FUNCTIILE EMPATIEI PSIHOTERAPEUTULUI

-

Relatia psihoterapeut-pacient: Implica un contact nemijlocit si necesar, Utilizand o comunicare explicita de tip verbal si/sau nonverbal, Dar si o comunicare implicita de natura empatica.

FUNCTIILE EMPATIEI PSIHOTERAPEUTULUI

1.Functia de intelegere si interpretare a starilor psihice ale pacientului; 2.Functia de transpunere in psihologia pacientului (deschide calea

unei relatii tolerante fata de cadrul intern de referinta al pacientului);

3.Functia de comunicare implicita intre parteneri; 4. Functia performantiala a empatiei 5. Functia de mediere in declansarea comportamentului helping.

DEPRINDERILE DE DETASARE
Deprinderi de detasare = empatie matura 1. Identificarea temelor majore din discursul pacientului (ex:identific. patternurilor relationale, stabilirea gradelor de intensitate a starilor afective etc.). 2. Identificarea mecanismelor de aparare(implica un grad inalt de interferenta a celor doi parteneri de relatie).

DEPRINDERILE DE DETASARE
3.Descifrarea comportamentului nonverbal. 4. Construirea obiectivelor si ipotezelor terapeutice. O RELATIE TERAPEUTICABUNA PRESUPUNE UN ECHILIBRU OPTIM INTRE ABILITATILE EMPATICE SI CELE DE DETASARE!

Rezistenta fata de empatie

MODALITATI DISTORSIONATE DE RELATIONARE A PSIHOTERAPEUTILOR CU CLIENTII LOR:

1. PATOLOGIZANTA - accente pe obiectivitate si pe evitarea introspectiei - Tendinta de a patologiza prin accentuarea diferentelor dintre pacientul bolnav si terapeutul sanatos!!!!

Rezistenta fata de empatie

2.NORMALIZANTA - minimalizarea aspectelor patologice evidente - pacientul = persoana normala, supus insa unor imprejurari sociale care l-au transformat in victima. - reflecta dorinta terapeutului de a nega patologia de baza, in scopul prevenirii unei cresteri semnificative a propriei sale anxietati.

Rezistenta fata de empatie

ATENTIE
TERAPEUTII CONSACRATI DEVIN VULNERABILILA STEREOTIPII SI CONVENTII CONSTATANDU-SE UN DECLIN AL CAPACITATII LOR EMPATICE!!!!!!!

CATEGORII DE TERAPEUTI EMPATICI (J.M. Lewis,1978)

-

EMPATIZATORUL MARGINAL Patrunde si intelege doar o parte din experienta pacientului.

EMPATIZATORUL EVANGHELIC - Atat de preocupat de schimbarea pacientului incat esueaza in stabilirea unei comunicari empatice

CATEGORII DE TERAPEUTI EMPATICI (J.M. Lewis,1978)

EMPATIZATORUL DEMONSTRATIV - se supraidentifica cu pacientul intr-o maniera simbiotica si, evident, neproductiva.

EMPATIZATORUL COMPULSIV - se poate identifica cu una din starile Egoului pacientului, dar nu poate parasi cu usurinta aceasta identificare. EMPATIZATORUL RATIONAL - nu poate sa-si abandoneze rolul si masca profesionala.