Sunteți pe pagina 1din 24

articulatie

formata din totalitatea elementelor care realizeaza unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Stiinta care studiaza articulatiile se numeste artrologie sau syndesmoloie(gr. arthron articulatie, gr. Syndesmos - ligament) .

Din punct de vedere anatomic o articulatie prezinta


suprafete osoase, parti moi interosoase , parti moi adiacente osului

clasificarea funcional
gradul lor de mobilitate

1. Articulaii fixe sau sinartroze, n care oasele nu pot executa nici o micare sau fac micri foarte reduse. Aceste tipuri de articulaii le ntlnim la oasele cutiei cra niene i la articulaiile cutiei toracice. Legtura dintre oasele care alctuiesc o sinartroz poate fi fcut prin esut cartilaginos, esut conjunctiv fibros sau chiar osos

sinartroze
Sincondroza Sindesmoza Sinostoza

Sincondroza
este o articulaie unde legtura oaselor se face prin esut cartilaginos, a crui elasticitate i confer un oarecare grad de mobilitate. Se pot cita lama perpendicular a etmoidului cu vomerul, articulaia dintre prima coast i stern

Sindesmoza
se caracterizeaz prin faptul c leg tura dintre oase se face prin esut conjunctiv fibros. Exemple se gsesc la articulaiile sacro-iliace, ntre epifizele distale ale tibiei i fibulei. Un tip deosebit de sindesmoze l constituie suturile dintre oasele cutiei craniene, unde legtura se face printr-un esut conjunctiv fibros

Sinostoza
este o articulaie fix, n care oasele snt legate prin esut osos. Ea deriv dintr-o sincondroza sau sindesmoza, la care esutul de legtur s-a osificat. Sinostoza cranian apare la o vrst naintat, cnd esutul de legtur dintre oasele cutiei craniene se osific.

clasificarea funcional gradul lor de mobilitate

2. Amfiartrozele snt articulaii cu micri ceva mai ample, deci semimobile Ele se gsesc n organism la coloana vertebral, unde legtura dintre corpul vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos.

clasificarea funcional gradul lor de mobilitate

3. Diartrozele snt articulaiile mobile cele mai rspndite n organism. Ca racteristica lor general o con stituie prezena unei caviti articulare, n care se gsete o mic cantitate de lichid sinovial, o capsul articular, cptuita n interior de membrana sinovial i cartilajul hialin articular. Datorit acestor ele mente anatomice, diartrozele snt articulaii mobile. Mobilitatea lor variaz ns n func ie de forma pe care o prezint suprafeele articulare ale oaselor, ce determin i diferitele tipuri de diartroze. Suprafeele articulare ale diartrozelor pot avea diferite forme: sferice, eliptice, cilindrice sau plane. De obicei, aceste suprafee articulare snt net delimitate prin anuri sau margini proeminente.

diartroze
Articulaiile sferice (enartroze) prezint o suprafa articular sferic i alta concav, care se numete cavitate glenoid. Din punct de vedere al conformaiei oaselor, ele pot fi de mai multe feluri: artrodie, cnd capul articular este mai mic dect o jumtate de sfer (de exemplu, articulaia scapulohumeral); enartroz, cnd capul articular este mai mare dect o jumtate de sfer (de exemplu, articulaia coxofemural). Ginglimul (trohleartroza) prezint una din suprafeele articulare sub form de trohlee (asemntoare unui mosor), iar cealalt de form concav, pentru a primi trohleea (articulaia cotului).

diartroze
Articulaiile elipsoidale (condilartroze) au una din suprafeele articulare oa un elipsoid miai mult sau mai puin prelungit, -iar cealalt ca o cavitate glenoid (de exemplu, articulaia radiocajrpiaii i atlantoocoipital). Articulaia n a prezint suprafeele articulare de form concav ntrun sens i de forma convex n alt sens, con-cavitaitea uneia rspunznd oonvexitii celeilalte (articulaiile ntre oasele carpiene). Articulaiile n pivot (trohoide) prezint suprafeele articulare constituite dintr-un cilindru osos, coninut ntr-un inel ostedifbros (articulaia radioulnar proximal). Diartrozele planiorme au suprafeele articulare plane (articulaiile ntre apofizele articulare ale vertebrelor toracale).

Elementele articulatiei
Suprafetele articulare constituie elementele fundamentale ale articulatiei de obicei cele doua suprafete articulare sunt congruente(una este mulajul negativ al celeilalte) oasele lungi se articuleaza prin intermediul extremitatilor ce prezinta cel putin o suprafata articulara care poate fi plana, concava sau convexa oasele late se articuleaza prin intermediul marginilor oasele scurte se pot articula prin intermediul oricarei suprafete

.
Greutatea suportata de cartilajul articular stimuleaza influxul lichidian la nivelul acestuia. Imobilizarea prelungita a unei articulatii exercita un efect nefast asupra nutritiei cartilajului, ceea ce antreneaza o reducere a mobilitatii articulare, de aici necesitatea mobilizarii precoce a pacientilor. Cartilajul nu este vascularizat, este nutrit cu ajutorul acestui fenoment de influx lichidian.

Cartilajul articular

suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj articular cu exceptia suprafetelor articulare care participa la formarea articulatiilor sternoclaviculara, acromioclaviculara, si temporomandibulara care sunt acoperite de un cartilaj fibros, celelelalte suprafete articulare sunt acoperite de cartilaj hialin. Suprafata unui cartilaj articular este direct proportional cu gradul de mobilitate al articulatiei respective Grosimea cartilajului articular(1-3mm in cazul articulatiilor intercarpiene si 7-8mm in cazul articulatiei genunchiului) variaza in functie de varsta(mai mare la tineri) si este direct proportionala cu presiunea suportata. Cartilajul care acopera suprafetele articulare convexe sunt mai groase in zona centrala, iar cele care acopera suprafetele articulare concave sunt mai groase la periferie

Morfologie

Un cartilaj articular prezinta: o fata epifizara aderenta la suprafata articulara subiacenta o fata articulara in raport cu cealalta suprafata articulara care participa la articulatie sau cu elementele intra-articulare(disc, fibrocartilaj, menisc) o circumferinta care se continua cu periostul si membrana sinoviala

Functie

permite miscarea fara frecare a suprafetelor osose distributia fortelor in articulatie amortizarea fortelor realizarea congruentei diferitelor suprafete articulare

Structurile intra-articulare

discuri articulare meniscuri articulare labrumuri ligamente

Discurile articulare sunt structuri fibrocartilaginoase care se unesc la periferie cu capsula articulara, si care divid cavitatea articulara in doua compartimente(articulatia temporomandibulara). Ele corecteaza incongruenta suprafetelor articulare. Meniscurile articulare sunt structuri fibrocartilaginoase in forma de potcoava de cal, situate la periferia suprafetelor articulare(meniscurile genunchiului). Indeplinesc aceeasi functie ca si discurile articulare. Labrumul articular este format din cartilaj fibros. Pe sectiune are forma triunghiulara si prezinta 3 fete: baza, fixata de cartilajul articular fata periferica, mai mult sau mai putin aderenta la capsula articulara fata articulara, vine in raport cu cealalta suprafata articulara care participa la realizarea articulatiei si determina o crestere a ariei suprafetelor articulare(articulatia glenohumerala). Ligamentele intra-articulare benzi puternice de tesut conjunctiv acoperite de membrana sinoviala(extrasinoviale) se gasesc la nivelul articulatiei genunchiului si coxofemurala: - ligamentele incrucisate ale genunchiului indeplinesc o functie mecanica, stabilizand suprafetele articulare - ligamentele capului femural nu are functie mecanica dar este insotit de vase nutritive destinate capului femural

Capsula articulara

- separa articulatia de elementele inconjuratoare si asigura homeostazia cavitatii articulare. Este alcatuita din 2 straturi: membrana fibroasa si membrana sinoviala. a) Membrana fibroasa acopera precum un manson suprafetele articulare ale oaselor ce iau parte la articulatie; este formata din fibre de colagen si putine fibre elastice. poate fi rigida(coarnele meniscurilor genunchiului) sau laxa (partea inferioara a capsulei gelnohumerale) in regiunile in care membrana este subtire, pot aparea hernieri ale membranei sinoviale printre fibrele conjunctive sub forma de chisturi in cazul multor articulatii, membrana fibroasa este intarita de ligamente capsulare ligamentele capsulare au rolul de a stabiliza si limita miscarile in articulatie ligamentele extracapsulare indeplinesc acelasi rol ca si ligamentele capsulare. b) Membrana sinoviala este o membrana subtire formata din tesut conjunctiv care se intalneste la toate articualtiile mobile secreta lichid sinovial in cantitate variabila functie de articulatie (2-4 ml in cazul genunchiului)

Lichidul sinovial:
pH:7.4 7.6 proteine:15-25 g/l glucoza: 66 mg/100ml hialuronidaza: 2.5 2.7 g/l - lichidul sinovial si membrana sinoviala asigura nutritia si lubrefierea suprafetelor articulare favorizandu-le alunecarea

Lichidul sinovial: = este un lichid filant, galbui produs de membrana printr-un mecanism osmotic (membrana nu poate secreta, deoarece nu are glande), care este un transsudat contine: 95 % - apa, 5 % - substante organice. Contine o substanta mucina formata din proteine + ac. hialuronic cu rol n: - nutritia cartilajului - curatirea cartilajului - lubrifierea lui

- hemartroza = acumulare de snge n cavitatea articulara, apare n traumatisme si n fracturi cu interesare articulare - piartroza = acumulare de puroi n cavitatea articulara - hidrartroza = acumulare de lichid clar, transparent apare n TBC articular, reumatism

Conducerea miscarii n articulatie: - miscarea ntr-o articulatie depinde de mai multi factori:

1) art. cu conducere osoasa sunt art. n care sensul si amplitudinea miscarii sunt limitate de suprafetele osoase; exp: art. cotului 2) art. cu conducere ligamentara sensul si amplitudinea miscarii sunt limitate de ligamente; ex: art. soldului 3) art. cu conducere musculara sensul si amplitudinea miscarii sunt limitate de muschi; ex: art. umarului