Sunteți pe pagina 1din 3

Cum sa prinzi ego-ul in flagrant delict

Urmaresti cu sufletul la gura un film politist. Te bucuri cand eroul pozitiv face dreptate si recunosti ca ti-ar placea rolul justitiarului. Nu esti actor si nici nu trebuie sa fii. A sosit momentul sa intri in actiune. E timpul sa imbraci haina de detectiv al propriei vieti si sa pornesti pe urmele ego-ului. Studiaza-ti portretul robot. Orice investigatie profesionista incepe cu un studiu amanuntit. Orice studiu amanuntit se bazeaza pe cercetarea atenta a datelor. Vrei sa descoperi un infractor? E important sa stii cand si ce lege a incalcat, dar si mai important este sa vezi cu cine ai de-a face. Cine este ego-ul? Care este profilul lui psihologic? Cum actioneaza el? Ai toate sansele sa raspunzi la aceste intrebari abia din momentul in care accepti ca ego-ul exista, iti guverneaza viata, iar majoritatea deciziilor tale atarna de sceptrul puterii lui. Sa nu crezi ca vorbesc de un Al Capone invizibil. Ego-ul este prin structura un maestru al deghizarilor si ar putea sa joace o multime de alte personaje. Cum arata un asemenea infractor ascuns? Se stiu multe despre el, dar putini se pot lauda ca l-au vazut. Extrem de putini. De ce? Pentru ca cel pe urmele caruia ai pornit are metode de operare foarte subtile. Este un smecher uns cu toate alifiile. Un actor cu biblioteca plina de statuete castigate la Oscar. Un orator desavarsit. Un avocat infailibil si, nici mai mult nici mai putin, un cersetor profesionist. Da, da, citesti bine: cersetor. Mereu intinde mana dup faima, laude, aplauze, atentie, energia ta si ceva polemica, daca nu-i cu suparare. Draga Sherlock Holmes, da-mi voie sa ti-l prezint pe cel mai mare impostor: mentalul tau (obisnuit)! Vezi pe unde si-a lasat amprentele Stii in sfarsit despre cine vorbesc. Si totusi suspectul nu a fost inca pus sub acuzatie. Cu ce greseste ego-ul tau? Ti-a furat viata! Te-a lipsit si te lipseste n continuare de bunul tau cel mai de pret: cunoasterea de sine. Te jefuieste de fericirea autentica, durabila, care nu-si poate afla radacinile decat in adancul fiintei tale. Cum reuseste asta? Simplu. El iti zice povestea lui si tu o crezi Ego-ul te invata sa posezi cat mai mult, dar inima ta simte sa daruiasca totul. El gaseste intotdeauna ceva de facut, cand ai putea sa ramai linistit si sa te ocupi de sufletul tau. Este cel mai zgomotos chirias. Cel mai laudaros, dar si cel mai vaicaret. Critica, dar nu suporta sa fie criticat; vorbeste mereu n numele tau, dar in situatiile delicate ia masca marelui inocent. Cel mai usor poti sa-l identifici dupa formula magica in care prezinta lucrurile. Orice subiect se invarte in jurul cuvantului eu. Eu in sus si eu in jos. Ego-ul crede din rasputeri ca el este raspunzator pentru toate actiunile. Eu am vazut, eu am facut, eu am auzit. El stie de toate si de tot, cand in realitate nu face decat sa proiecteze cele deja petrecute sau doar inchipuite peste cele prezente. Un fel de val al trecutului si imaginarului peste chipul realitatii. Vina lui din punct de vedere spiritual? Nu te lasa sa-ti vezi sufletul. Foloseste-l cu inteligenta Ai de rezolvat o adevarata dilema. Descoperi ca ego-ul este cea mai mare piedica pe calea evolutiei. Dar stii prea bine ca el este motorul actiunilor tale zilnice. Ce este de facut? Poti sa pui catusele celui mai bun prieten al tau? E drept ca iti fura timpul, iti 1

sugereaza ce sa alegi in fiecare moment. Dar el te-a ajutat in scoala, datorita lui te-ai facut remarcat printre amici si tot ego-ul a alimentat din umbra succesele tale profesionale. Cum sa te porti urat cu el? Te lasa inima? Doar a facut atatea pentru tine. Cu ce e el vinovat ca nu poate sa-ti dea fericirea? El te-a asigurat ca vei avea tot ce-ti doresti si se straduieste din rasputeri sa-si onoreze angajamentele. Atata poate el. Si daca privim lucrurile mai in profunzime, chiar nu e vinovat. Ego-ul ti-a promis marea cu sarea, dar tu nu esti obligat sa-l crezi. Drama apare cand te identifici cu el si ii dai frau liber sa-ti conduc viata. Aici e problema. O fi prietenul tau extraordinar, dar tu esti mult mai mult. El nu este neaparat un mincinos, insa nu poate duce in spate tot adevrul. E doar o cescuta care vrea sa-ti ofere oceanul ntru intelegere. Asa cum spune un mare intelept: E umbra care cauta sa inteleag substanta din care provine. Este imposibil. Ca sa scapi de ego, nu te mai baza doar pe minte. Foloseste-o la ce este ea buna si atat. Cand vrei sa te intalnesti cu tine insuti, fa-o sa taca, pentru ca mintea este un simplu instrument. Ce-i drept, genial! Dar pentru tine ramane o simpl unealta. Foloseste-o ca atare si cand nu ai nevoie de ea, las-o. Utilizeaza pentru asta orice procedeu pe care il ai la indemana: contientizarea profunda a tot ce se petrece cu tine, anumite elemente de arta obiectiva etc. Orice simti ca te ajuta in aceasta directie e foarte bun pentru tine. (Daca rezultatele ncep sa apara imediat, nu te lauda cu asta.) File din dosarele secrete Mintea nu e un obiect concret, nu poate fi atinsa cu mana. E o aglomerare de ganduri care graviteaza in jurul unui ax volatil: simtamantul de eu. Este un roi de albine care zumzaie continuu in jurul reginei-matca: ego-ul. Tot efortul mintii este pentru a sluji si a tine cat mai mult in viata senzaia de individualitate. Simtamantul de eu nu este continuu. El apare si dispare n fiecare moment. In timpul somnului profund absenteaza pentru o perioada mai lunga. Atunci nu mai stii daca esti director de firma sau agent de vanzari si pentru tine nici nu mai conteaza. Abia la trezire iti aduci aminte ca ai o haina a personalitatii si din obisnuinta o imbraci. In fiecare zi. Dar tocmai pentru ca nu este permanent, ego-ul se straduieste din rasputeri sa creeze prin memorie iluzia continuitaii propriei existente. Viteza cu care se petrece acest fenomen este atat de mare, incat numai daca te apleci cu mare atentie asupra sa ii poti identifica mecanismul. Ego-ul isi aroga dreptul de autor pentru tot ce vine in contact cu el. Oricand poti auzi pe cineva laudand-se: Eu am pregatit cina in seara aceasta. Ochii ii stralucesc de satisfactie si nu-si mai incape in piele de mandrie. Dar cine a pregatit, de fapt, masa? Focul necesar prepararii alimentelor ii apartine? Apa pe care a pus-o la fiert? Ingredientele pe care le-a folosit sunt opera lui? Masa, scaunele, farfuriile si tacamurile, stiinta de a pregati o cina au fost inventate de el? Aerul pe care l-a respirat n timp ce gatea, al cui este? Nici unul dintre aceste elemente nu ii apartine. S-ar putea lauda totusi ca le-a combinat intr-un fel personal, ca a fost inventiv. Cum vorbeste omul despre asta? Mi-a venit o idee geniala. sau Sa vezi ce mi-a trecut prin minte. Pai daca ideea i-a venit, inseamna ca nu o avea initial, deci nu era a lui. Asta nseamna ca nici macar gandurile nu sunt creatia noastra, proprietatea noastra. Ele vin si pleaca in functie de rezonantele pe care ni le generam. Te-ai intrebat vreodata cu ce se hraneste ego-ul? Cu orice, nu are preferinte. Critica, barfa, lauda, polemica, scuze, minciuni, cunoastere si recunoastere, imaginatie etc.

Toate activitatile mentale il hranesc. Iar el e baiat bun: papa tot. Uite-asa face el rost de muschi si vitamine! Ori de cate ori mintea ta lucreaza, eu-ul este intarit, fortificat. Odata ce zumzaitul gandurilor a incetat, ego-ul nu mai are de ce sa se agate si se dizolva de la sine. De aceea toate traditiile spirituale propun tehnici de linistire a mintii. Pentru ca ceea ce se afl dincolo de ea sa se reveleze, natura ta profunda. Pune lanterna pe el In momentul cand te-ai hotarat sa pornesti la drum, ia in calcul si urmatoarele secrete aflate de la predecesori infinit mai ntelepti decat noi. Nu te lupta niciodata cu ego-ul. Simplul fapt ca ii dai atentie nu face decat sa alimenteze mitul existentei lui ca entitate separata. Mai degraba ignora-l. Lasa-l sa-si faca numarul, dar nu te implica in nici un fel. Nici pro, nici contra. O sa moara de ciuda. El cauta prin orice mijloc sa-ti capteze atentia, sa-ti fure. Daca vrei sa-ti prinzi ego-ul in flagrant delict, nu sunt necesare interventiile in forta. Are atatea pile in instanta, incat la cateva momente dupa arestare este din nou liber. Trebuie sa-i intelegi caile prin care actioneaza, sa-i dejoci planurile, sa-i afli ponturile, sa fii intotdeauna cu un pas inaintea lui. Atunci nu vei mai avea altceva de facut decat sa-i bagi in ochi lanterna constiintei. Ea singura va scoate la lumina adevarul despre ego. Mintea ne ajuta sa cunoastem lumea, tainele Universului, dar daca este agitata ne impiedica sa ne descoperim. Ea este puntea care ne poarta spre cunoasterea de sine, dar, asa cum afirma si traditiile spirituale, doar inima poate sa o traverseze. Obisnuieste-te sa-ti focalizezi mintea mereu in zona din centrul pieptului. Acolo te vei simti cel mai aproape de tine. Cand gandurile au luat-o razna, reindreapta-ti atentia spre suflet. Raspunsurile pe care le astepti de atata timp, vor veni singure. Fundalul pe care se vor derula ele nu poate fi decat starea de minte in inima si inima in minte. Pentru echilibrul la care vrei sa ajungi practica mereu si mereu exercitiul de centrare. (Daca vei obtine rezultate rapide in urma realizarii acestei tehnici, continua! Ego-ul este expert in fenomenul de moarte aparenta.)