Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Creanga este socotit unul dintre cei mai mare scriitori ai poporului.

Critica literara l+a situat pe Creanga printri marii umoristi ai lumii,umorul fiind o nota importanta a creatiile sale. El e un scriitor profund original datorita umorului sau taranesc. Originalitatea lui creanga constra in arta povestirii,in umorul povestirii,fantasticul povestit. Umorul face parte din intreaga creatie a lui Creanga, nelipsind din operele sale. Umorul lui Ceranga parcurge o intreaga gama. Autorului ii place sa glumeasca, poate si datorita firii sale voioase. Tonul povestirii e placut, degajat, autorul provocand permanent zambetul sanatos, privind totul dintr-o perspectiva care amuza, exagerand, zeflemisind sau autoironizandu-se. Creanga pune un mare accent pe umor in romanul "Amintiri din copilarie", unde autorul isi povesteste ispravile de demult cu mult umor si duiosie. Umorul este prezent in roman si in portretele pe care autorul le face diferitelor personaje. Pe rudele pagubite de cirese si canepa le creioneaza astfel: "Mos Vasile era un carpanos si-un pui de zgarie branza ca si matusa Marioara. Vorba ceea: a tunat si i-au adunat."

Oralitatea stilului lui Ion Creang este dat de impresia de spunere a ntmplrilor n faa unui public care ascult i nu cititorilor. Modaliti de realizare a oralitii stilului: * dialogul: "- Aa a fi, n-a fi aa, zise mama, vreu s-mi fac bietul pop, ce ai tu? - Numaidect pop, zise tata." ("Amintiri") "- Parc v-a ieit un slnt din gur, Luminate mprate, zise atunci Flmnzil. (...)- la lsai, mi, zise Ochil, clipocind mereu din gene." ("Harap-Alb"); * folosirea dativului etic: "ct mi i-i gliganul" (A); "mi i-l nfac cu dinii de cap, zboar cu dnsul n naltul ceriului i apoi, dndu-i drumul dc-acolo, se face Spnul pn jos praf i pulbere." (H.A) * exclamaii, interogaii, interjecii: "- Hi, ei! Acu-i acu, ni.Nic!", "iat" (A); "- Mi, Psril, iact-oi, ia!" (H.A); * expresii onomatopeice: "i pupza, zbrr, pe o dughean" (A); "cnd s pun mna pe dnsul, zbrr!"(H.A); * imprecaii, apostrofe: "mnca-i-ar pmntul s-i mnnce"(A); "na! aa trebuie sa peasc cine calc jurmntul" (H.A); * autoadresare: "Apoi las-i, biete, satul cu tot farmecul frumuseilor lui i pas de te du n loc strein i aa deprtat, dac te las prdalnica de inim!"(A); * adresare direct: "i, dup cum am cinstea s v spun,..." (A); "Ce-mi pas mie? tui sunt dator s spun povestea i s v rog s ascultai" (H.A); * diminutive: "drgu de trebuoar"; "clcuoar"; "buzioare"; * formule specifice oralitii: "toate ca toate","vorba ceea", "de voie de nevoie", "vorba unei babe"; * proverbe i zictori: "Goltatea nconjur, iar foamea d de-a dreptul" (A); "Cine poale oase roade, cine nu, nici carne moale" (H.A); * versuri populare sau fraze ritmate: "Hai fiecare pe la casa cui ne are, ca mai bine-i pare." (A); "Poate c acesta-i vestitul Ochil, frate cu Orbila, vr primar cu Chioril, nepot de sor lui Pndil, din sat de la Chilil. peste drum de Nimeril.", "La plcinte, nainte/ i la rzboi napoi." (II.A): * cuvinte populare, regionalisme: a fogi, a clmpni, a gbui, a se trage la carte, a bonclui etc; Umorul n proza lui Creang este dat de starea permanent de bun dispoziie a autorului, de

jovialitatea, verva i plcerea lui de a povesti pentru a strni veselia "asculttorilor". Absena satirei deosebete, n principal, umorul lui Creang de comicul lui Caragiale, povestitorul avnd o atitudine de nelegere fa de pcatele-omeneti, ba chiar fcnd haz de necaz cu optimism i vitalitate, creznd ntr-o atare ndreptare a defectelor umane. Modaliti de realizarea umorului: * exprimarea pozna, mucalit, ntr-o iretenie a frazei la care este imposibil s nu te amuzi: "i s nu credei c nu mi-am inut cuvntul de joi pn mai apoi, pentru c aa am fost eu, rbdtor i statornic la vorb n feliul meu;'' (A); "s triasc trei zile cu cea de-alaltieri" (H.A); * combinaii neateptate de cuvinte: "He, he! Bine ai venit, nepurcele", "cinstita de holer", "slvit de lene" (A); "Tare mi-eti drag. Te-a vri n sn, dar nu ncapi de urechi." (H.A); * caracterizri pitoreti cu ajutorul cuvintelor familiale: fetele sunt "zgtii", "drcoase", iar bieii sunt "ticii", "mangosii", "prostli", "hojmali" (A); fata mpratului Ro este "o zgtie de fat", "un drac, bucic rupt din tal-su n picioare, ba nc i mai i" (H.A); * vorbe de duh: ''Vorba ceea: un nebun arunc o piatr n balt i zece nelepi n-o pot scoate" (A); "Di cu cinstea, s pear ruinea" (H.A); * autopersiflarea, supraaprecierea: "tia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face" (A); * ironia: "- Moule, ie sama de ine bine telegarii ceia, s nu-i ieie vntul; c laul ista-i mare i. Doamne ferete, s nu faci vro primejdie!...' (A); "Doar unu-i mpratul Ro, vestit prin meleagurile aceste pentru buntatea lui cea nepomenit i milostivirea lui cea neauzit" (H.A); * caracterele personajelor: Nic este lene, comod: "Dimineaa, pn-1 scoli, i stupeti sufletul. Cum l scoli, cere demncare. Ct i mic, prinde mute cu ceaslovul i toat ziulica bate prundurile dup scldat, n loc s pasc cei crlani i s-mi deie ajutor la trebi..." (A); Harap-Alb, mpreun cu prietenii si fabuloi erau "care de care mai chipos i mai mbrcat, de se riau aele i curgeau oghelele dup dnii, parc era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul." (H.A); * poreclele personajelor; Trznea, Mogorogea, mo Ghioperc, Torclu (A); Buzil (H.A); * situaiile i ntmplrile n'care sunt puse personajele: povestirile cu cireele, cu pupza, cu scldatul n "Amintiri"; apariia ciudatelor personaje n faa mpratului Ro, care ncercau s se poarte, elegant i protocolar, strnete nedumerirea acestuia: "mpratul i-a fost de-a mirarea, vznd c nite golani au asemenea ndrzneal, de vin cu neruinare s-i cear fata, fie din partea oricui ar fi."

Creang e om din popor cu mintea plina de proverbe, dintre care mai cu seama unul, si anume Rade dracul de porumbe negre si pe sine nu se vede, l mpiedic sa fie satiric. Nu omul e rspunztor de limitele si neajunsurile lui. Ca sa merite rsul batjocurtor, el ar trebui sa fie vinovat si Creang nu acuza niciodat pe oameni. Chiar gndurile acestea i se par intr-un fel ofensatoare si de aceea nu le exprima, direct, ci numai le implica in gratuitatea umorului sau, putndu-se chiar spune ca trece repede pe lng ele, fiindc nu sunt prea vesele. Componenta stilistica fundamentala a prozei lui Creanga este, fr ndoial, oralitatea. Scriitorului ii sunt mai dragi vorbele rostite dect cuvintele scrise. El nu rvnete dect la gloria modesta a povestitorului