GRI IN VERDE Intre oameni si spatiul pe care acestia il ocupa si in care isi desfasoara activitatile exista o dubla influenta.

Spaiul structureaz existena uman plasnd-o n contexte, directionand-o si uneori limitand-o, fiind la randul lui un element in continuu transformat de ctre oameni.

In particular, exist o relaie interdependent ntre ora i locuitorii si, astfel nct mentalitatea, comportamentul si interventia directa a locuitorilor, creeaza, influenteaza, sustine si oglindeste aspectul oraului, i viceversa. Prin urmare putem vorbi despre un spaiu mental care se transpune ntr-un spaiu fizic. Fiecare are o imagine mental despre mediul nconjurtor, diferit de cele imprimate n domeniul public. Astfel oamenii

recurg la modificarea lui, aceasta fiind o form de personalizare a din nevoie sau pur si simplu ca forma de protest fa de direcionarea pe care autoritile o impun prin amenajarea lui. Pe lng street art (stencil, graffiti .a.), exist i alte modaliti de intervenie, pe care le fac oamenii obinuii, cum ar fi alegerea propriilor trasee, evitnd poriunile pavate i croindu-i calea prin iarb.

Peste tot unde sunt spatii verzi apar in fiecare primavara carari facute cu piciorul. E clar ca pe acolo e drumul. Totusi, in loc sa se monteze dale sau sa se betoneze, solutia de primavara a edililor este sa fie sapat si semanat iarba. Si iarasi trecatorul se incranceneaza si apare cararea de pamant anuala. Din cauza ca pe acolo-i e necesara omului in treaba sa. Si din nou, an de an, se sapa si se seamana iarba si ... tot asa. Ciclic.

Asadar la ntrebarea: De ce indivizii prefer s construiasc n unele spaii publice deschise (parcuri, grdini publice) traiectorii alternative cum ar fi alei, crrue, uneori n paralel cu drumurile oficiale, alteori secionnd anumite spaii dup o logic netiut, tiut, proprie?, pot fi formulate cel puin 3 rspunsuri: - etic Pentru c sunt nesimii, domle. Inculi, barbari, bdrani, needucai si cu obiceiuri proaste.

Argumentul pare credibil, att atunci cnd e formulat de o btrn ce face observaii unor tineri, sau de un poliist gatagata s amendeze un asemenea ins

O asemenea presupunere, ns, trebuie fondat pe teza c aceti indivizi sunt la fel de inculi pretutindeni, n orice moment/spaiu al vieii lor. Ceea ce nu e adevrat: aceeai bdrani care calc rzoarele cu flori, trasnd scurtturi prin parcurile oraului, sunt foarte educai acas, unde nu calc pe unde le trsnete ci doar pe trotuarele speciale, fr a da buzna prin grdin/curte/florrie. Semn c ar fi vorba de un tip de comportament specific unui spaiu: cel social, iar n cel particular, aceti indivizi manifestnd trsturi bune de civilizare. Trebuie sa existe deci si alte raspunsuri. - economic Crruele/ aleile/ drumuoarele si toate aceste scurtaturi reprezint trasee construite de indivizi cu scopul de a optimiza deplasarea prin spatiu, facilitnd accesul la unele obiecte de importanta social: bnci, magazine, staii de troleibuz, chiocuri de ziare, librrii, universiti, intersectii, semafoare, pasaje subterane, etc.

Necesitatea lor este evident dac inem cont de caracterul fluid, instabil i flexibil al geografiei economice a spaiului urban. In cateva luni sau chiar saptamani, functiunea unei cladiri din mediul urban se poate schimba, pot aparea unele cladiri noi sau interesul pentru altele poate disparea, astfel toate aceste scurtaturi se pot modifica prin disparitia unora vechi, aparitia altora, intensificarea sau scaderea densitatii de circulatie.

S tai unghiurile cu o diagonala e mult mai eficace decat sa te deplasezi pe laturile lor. Intr-un fel e mai natural sa nu te deplasezi descriind unghiuri drepte. In natura totul se misca in elipse, cercuri, diagonale pentru simplul motiv ca e mai eficient. In contra-exemplu, in parcuri, spatii dedicate relaxarii si promenadelor fara scop, nu vom intalni poteci care sa ocoleasca aleile, din simplul motiv ca acolo eficienta si

adaptarea spatiilor nevoilor economice nu este o prioritate. Motivul economic este deci unul evident, dar o asemenea explicaie e aplicabil cam pentru 80-90 % din cazuri, existnd totui alei informale care, aparent, nu duc nicieri i nu sunt justificate economic, fiind justificate poate prin urmatorul raspuns plauzibil. - politic - Acest fenomen ar reprezenta deturnarea unor relaii de putere, linii individuale trasate alternativ celor oficiale, manifestri ale unor rebeliuni latente. Ar fi vorba, n acest caz, de traiectorii i culori personale n peisajul public anonim. Individul care pete pe alturi, fr o motivaie economic evident, e doar un ins ce vrea si manifeste individualitatea, revolta mpotriva unui sistem de proiectare a spaiului public considerat a fi autoritar. E vorba de acelai mecanism care alimenteaz cererea de haine n culori stridente, coafuri extravagante etc Solutii: - adaptare la cerinte - In multe locuri din Europa occidentala cnd se construiete un parc se acoper tot cu iarb, dup dou-trei luni oamenii fac alei n conformitate cu traseele importante pentru ei, abia apoi, traseele fcute deja de oameni se paveaza. La noi, ca si in alte zone est europene si orientale, se traseaz cu instrumentele linii concentrice i simetrice fata de anumite axe i apoi se d vina pe btinaii necivilizai. Salbaticia spatiului e o stare naturala, iar cea a

mediului urban e de doua ori naturala, in sensul determinarii ei de cativa vectori, cel economic in mod primordial, iar rigla, in acest caz, nu prea ajuta. Proiectul initial al liniilor tinea de un anume tip de frumusete, simetrie, care arata frumos pe hartie, dar care este complet inutil locuitorilor orasului din prezent, si complet neadaptat la vesnic schimbatoarea geografie economico-socialcultural-politica a spatiilor publice. Totusi logica economica e foarte schimbatoare si ar tebui ca autoritatile, anual sau o data la doi ani, sa re-paveze unele alei pentru a tine cont de doleantele locuitorilor dar si noile configuratii economice, iar institutiile publice nu sunt inca destul de flexibile pentru un asemenea tip de gandire.

- obstacole Daca nu se doreste adaptarea la cerintele trecatorului si se mizeaza pe frumusetea unei simetrii sau a unei compozitii estetice, atunci o solutie ar fi

creearea obstacolelor. Aceste obstacole pot fi insa de mai multe tipuri. Obstacolele fizice: delimitarea traseelor fie prin gard viu fie prin gard decorativ din diverse materiale, de o inaltime suficienta pentru a convinge trecatorul ca pe acolo nu se trece, poate ajuta la aplanarea acestui instict primordial de a crea propriul traseu.

Obstacolele psihologice: Semnele de interdictie Nu calcati iarba! plasate in puncte strategice, sustinute de mesaje de amenintare gen Amenda intre ... si ... precum si sustinerea acestora de existenta autoritatilor care sa aplice legea, pot deveni un obstacol psihologic eficient. - echilibru Solutia ideala, cea cautata, sau care ar trebui sa fie cautata, de arhitecti, urbanisti, peisagisti si orice autoritate implicata in organizarea spatiului si traseelor publice, este cea a echilibrului. Un echilibru intre trasarea unei trame care poate fi sau nu simetrica, estetica, regulata, supusa cerintelor economice de directionare a trecatorului, si amplasarea unor obstacole discrete care sa limiteze tendintele de personalizare a spatiului public de catre nonconformisti. Aceasta solutie insa necesita un constiincios si detaliat

studiu psiho-social, urbanistic si, eventual, anticipativ, al spatiului, traseului si geografiei urbanistice dintr-o anumita zona, studiu care, asa cum spatiul urbanistic prezent, local, o arata, nu se face suficient de constiincios si detaliat.