Sunteți pe pagina 1din 8

Cantarea cantarilor

Autorul
Traditia ebraica sustine ca Solomon a scris Cantarea Cantarilor in tineretea sa. Exista mult temei in aceasta opinie. Intrucat autorul elogiaza fidelitatea in casnicie, unii au sugerat ca Solomon ar fi dedicat aceasta carte primei dintre numeroasele sale sotii, inainte de a se fi implicat in poligamie si concubinaj. apte versete din Cantare il mentioneaza pe Solomon direct, pomenindu-i numele (1:1, 5; 3:7, 9, II; 8:11, 12). Primul dintre acestea Ti atribuie, probabii, calitatea de autor (dei versetul s-ar pulea traduce si prin Cantarea Cantarilor care este desprc Solomon"). Aluzia la natura corespunde intereselor lui Solomon {1 Regi 4:33). De asemenea, referirile la caii regali, care si la palanchin tind sa sprijine paternitatea lui Solomon asupra cartii.1 Referirile geografice sugereaza ca localitatile se gaseau intr-un singur regat unit - adica exact asa cum era Tn timpul domniei lui Solomon. Astfel, exista toate motivele sa acceptam conceptia traditionala potrivit careia Solomon este autorul uman al cartii, neexistand argumente contrarii plauzibile.

B.Informatii despre data scrierii


Probabii ca Regele Solomon a scris cea mai stralucita dintre cele 1.005 cantari compuse de el (1 Regi 4:32) Tn timpul celui de-al patruzecilea an al domniei sale (971-931 ICr.). Traditia conform careia ar fi scris aceasta carte Tn tinerete, pe cand nu se Tncurcase cu prea multe femei, este logica i atragatoare. Cantarea isi are cadru in epoca de aur a monarhiei ebraice. Se pare ca imparatul a scris despre propria sa dragoste. Se ridica intrebarea fireasca: Despre care din numeroasele sale neveste a compus Solomon aceasta poveste de dragoste? Solomon a iubit multe femei straine (vezi 1 Regi 11,1), dintre care 700 de sotiiprintese si 300 de concubine (1 Regi 11,3). Numarul dat in Cantarea cantarilor 6,3 e hotarat mai mic numai 60 de regine si 80 de concubine. Admitand ca aceasta cantare a lui Solomon e un tot unitar si ca aici casatoria mentionata e propria lui casatorie, s-ar parea ca el a scris cantarea in tineretea. Mireasa e descrisa ca o fata sulamita de la tara. Atasamentul de cineva din aceasta clasa sociala ar fi o adevarata casatorie din dragoste, fara nici o ratiune politica sau de alta natura, asa cum a fost cazul cu multe dintre casatoriile lui Solomon. Acest fel de legatura ar face din istoria casatoriei lui Solomon o ilustratie mai potrivita pentru legatura
1

Cantarea Cantarilor de George Burrowes capitolul Paternitatea

dintre Hristos si biserica, intrucat unele parti, cel putin, din cantare au fost considerate ca ilustreaza o astfel de legatura (vezi Ed 261; MB 100; 7T 69) Sulamita (Cantarea cantarilor 6,13) ar trebui probabil sa fie sunamita (vezi 1 Regi 1,3), asa cum e sugerat de LXX. In acest caz, tanara era din Sunem, o cetate de pe teritoriul lui Isahar (vezi Iosua 19,18), cam la 11 km est de Meghido. Sunemul a fost scena povestirii miscatoare raportate in 2 Regi 4,8-37, in care profetul Elisei a inviat pe fiul binefacatoarei lui sunamite. Satul modern Slem se afla pe locul vechii asezari. 2

Contextul istoric Solomon trt de iubire se ncuscrete cu neamurile interzise


Dei Dumnezeu interzisese ncuscrirea cu 7 neamuri mai mari la numr i mai puternice dect cel israelian(hiti i, ghirgasi i, amori i, canaani i, ferevi i, hevi i, iebusi i), aa cum relateaz cartea Exodului i Deuteronomului[27] pentru ca fiilor lui Israel s nu le fie ntoarse negreit inimile ctre dumnezei strini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. Cartea nti a mprailor relateaz cum el s-a alipit de unele din aceste neamuri trt de iubire: a iubit, pe lng fata lui Faraon, 700 de criese mprteti moabite, amonite, edomite, sidoniene i hetite i 300 iitoare. La btrnee, femeile i-au abtut inima, i-au plecat inima spre ali dumnezei, dup cuvntul Domnului, i, astfel, inima nu i-a rmas n totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatlui su, David.[43] [24][2] Domnul s-a mniat pe Solomon- continu relatarea- pentru c el i abtuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se artase de dou ori, i nu pzise poruncile Domnului care-i spusese s nu mearg dup ali dumnezei. Dumnezeu l pedepsete cu ruperea domniei de la el, din mna fiului su (Roboam) i darea acesteia slujitorului su (Ieroboam), cu lsarea totui a unei seminii fiului su.[44]3

Contextul spiritual
Cntarea cntrilor este un poem parabol. Interpretarea, si nu inspiraia, provoaca dificultti desi sunt persoane care chiar cred c aceast carte nu-si are locul n Biblie. Dar pentru c este n canonul Scripturii, este cea mai neglijat dintre crtile Bibliei.
2

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=5992
http://wikipedia.com/ Solomon.htm#Perspectiva_biblic.C4.83

Tinerii predicatori sunt sftuiti adesea s nu abordeze aceast carte pn nu ajung la vrste mai naintate. Evreii o numesc Sfnta sfintelor a Scripturii. Origen si Ieronim ne spun c evreii nu permit tinerilor s-o citeasc nainte de vrsta de 30 de ani. Sigur c este nevoie de mult delicatete atunci cnd dm de o floare gingas.

Tema cartii
. Cantarea cantarilor lui Solomon este o frumoasa cantare de dragoste orientala perfecta, scrisa in stilul poeziei idilice si nu in stilul mai elegant al formei literare lirice, epice sau dramatice. Unii privesc aceasta carte ca o antologie de cantari de dragoste scrise probabil de diferiti autori si nu ca o lucrare cu un plan unic, datorita dificultatii de a gasi legatura potrivita intre diferite parti ale poemului. Altii sustin unitatea ei. In favoarea ultimei optiunii sunt urmatoarele consideratii: (1) Numele Solomon e intalnit in tot cuprinsul (cap. 1,5; 3,7.9. 11; 8,11.12); (2) exista in tot cuprinsul repetari de cuvinte, ilustratii si figuri de stil (cap. 2,16, cf. cap. 6,3; cap. 2,5, cf. cap. 5,8); (3) referirile la familia miresei sunt consecvente; sunt amintiti mereu mama si fratii, dar niciodata tatal (vezi cap. 1,6; 3,4; 8,2). Cat priveste planul exact sau evolutia naratiunii, exista multe pareri divergente; si orice sistem adoptat e in cel mai bun caz artificial (vezi mai departe schema). Desi intreaga cantare este aparent o poveste de dragoste dintre Solomon si o fata de la tara din Palestina de nord, cu care imparatul Solomon s-a casatorit din dragoste exclusiv, relatarea in sine serveste ca o frumoasa ilustratie a iubirii lui Hristos pentru biserica in totalitatea ei, cum si pentru fiecare membru al bisericii in parte. Atat Scripturile Vechiului Testament, cat si cele ale Noului Testament ilustreaza legatura gingasa dintre Dumnezeu si poporul Sau prin legatura dintre sot si mireasa lui (vezi Isaia 54,4.5; Ieremia 3,14; 2 Corinteni 11,2; MB 100). Ar trebui sa adaugam un cuvant de avertizare. Potrivit unui comentator, Cantarea Cantarilor lui Solomon a fost fericitul teren de vanatoare al alegoristilor timp de multe secole. Introducerea alegorizarii Scripturilor in biserica crestina isi are radacinile in scoala alexandrina din Egipt, in mod special Origene (c. in. Hr. 184- c. 254) ca primul mare exponent al acestei metode. Sistemul s-a dezvoltat prin fuziunea dintre filozofia greaca si crestinism. De atunci metoda a rezistat cu grade diferite de virulenta. Ca o ilustrare a extremelor spre care tind astfel de metode sunt urmatoarele exemple scoase din diferite interpretari alegorice ale Cantarii cantarilor lui Solomon: sarutarea lui Hristos intruparea; obrajii miresei crestinismul exterior si faptele bune; lanturile ei de aur credinta, nardul omenirea mantuita; parul miresei ca o turma de capre natiunile convertite la crestinism; cele 80 de sotii

ale lui Solomon primirea natiunilor pagane in crestinism; buricul Sulamitei cupa cu care biserica ii invioreaza pe aceia care inseteaza dupa mantuire; cei doi sani Vechiul si Noul Testament. Nebunia unei astfel de metode e ca admite o licenta pentru interpretari simbolice fara sa asigura criterii prin care acestea sa fie verificate. Aceasta metoda propune ca valabilitate a unei interpretari doar imaginatia celui care o expune. E adevarat, poate e doar o incercare generala de a emite concluzii care sa se conformeze la analogia Scripturii, dar incercarea e prea slaba pentru a tine sub control imaginatia comentatorului. O regula sigura de exegeza e aceea de a ingadui doar scriitorilor inspirati sa interpreteze simbolismul profetiei, detaliile unei parabole, importanta spirituala a incidentelor istorice si insemnatatea spirituala a mijloacelor vizuale in invatare, ca de pilda sanctuarul si serviciile lui. Doar cand un scriitor biblic sau Spiritul Profetic arata in mod specific insemnatatea unui simbol putem afla cu certitudine semnificatia lui. Toate celelalte interpretari trebuie sa fie calificate drept interpretari particulare fara de un: asa zice Domnul. Dupa cum o parabola necesita multe amanunte pentru a completa tabloul naratiunii, detalii care n-au nici o legatura directa cu interpretarea spirituala, tot asa si cu relatare istorica. Naratiunea e data intr-o forma completa si coerenta astfel incat sa ofere un tot unitar. Dar numai anumite detalii din ea pot avea menirea sa fie ilustrative. Care dintre aceste detalii au menirea aceasta se poate afla doar prin confirmarea Inspiratiei. Faptul ca iubirea dintre Solomon si Sulamita e menita sa ilustreze iubirea dintre Hristos si poporul Sau a fost deja pus in evidenta. In ce masura diferitele incidente istorice legate de cantare au o insemnatate speciala, cand sunt aplicate la iubirea divina, putem sti numai in masura in care Inspiratia descopera o astfel de semnificatie. Un ghid pentru o astfel de confirmare se gaseste in comentariile Ellen G. White, sursele care sunt date la sfarsitul fiecarui capitol. Dincolo de aceste comentarii nu avem nici o confirmare precisa, intrucat Cantarea cantarilor lui Solomon nu e citata nicaieri in NT. In armonie cu aceste principii, comentariul de fata a adoptat o formula de lucru care va atrage atentia asupra comentariilor inspirate insemnate, acolo unde acestea au fost facute. In alte situatii, va fi facuta doar o expunere filologica, istorica si literara. Cititorului i se da libertate, in punctele acestea, sa faca propriile sale aplicatii spirituale in armonie cu procedeele exegetice sanatoase. Un numar de analogii interesante vor fi sugerate de la sine. Cantarea este un poem oriental, o parte din tablourile lui fiind straine mentalitatii occidentale. Lucrul acesta trebuie totdeauna sa fie pastrat in minte in cadrul studiului cantarii. De asemenea trebuie sa pastram in minte faptul ca poemul a fost scris

intr-o lume antica, orientala, unde oamenii vorbeau mai direct despre multe lucruri intime decat vorbim noi astazi.4

Schita cartii
I. TITLUL(1:1) II. SULAMITA LA CURTEA LUI SOLOMON SE GANDESTE LA lUBITUL El PASTOR, DE CARE E DESPARTTTA, VORBINDU-LE DOAMNELOR DE LA CURTE DESPRE EL SI DESPRE EA (1:2-8) III.SOLOMON ll FACE CURTE SULAMITEI, DAR EA RAMANE RECE LA LAUDELE SALE (1:9-2:6) IV.SFATUL STARUITOR ADRESAT DE FECIOARA FIICELOR IERUSALIMU-LUI (2:7) V.ULAMITA I$I AMINTESTE DE VIZITA PE CARE I-A FACUT-O lUBITUL EI PASTOR, CE A FOST tNSA INTRERUPTA DE ORDINUL FRATILOR EI DE A SE INTOARCE LA LUCRU (2:8-17) VI. FECIOARA VISEAZA CA A AVUT OINTALNIRE CU PREAIUBITUL EI (3:1-4) VII. REPETAREA SFATULUI ADRESAT FIICELORIERUSALIMULUI (3:5) Vin. ALAIUL LUI SOLOMON SOSESTE LA IERUSALIM (3:6-11) IX. DIN NOU SOLOMON INCEARCA S-0 CUCEREASCA PE FECIOARA, ACEASTA RAMANAND NEPASATOARE LA FARMECELE SALE (4:1-6) X. iNTRE TIMP SOSESTE TANARUL PASTOR, RUGAND-0 PE FECIOARA SA PARASEASCAIERUSALIMUL $1SA VINA IN CASA PE CARE I-AU PLANUIT-0 LA TARA. SULAMITA RASPUNDE AFIRMATTV LA RUGAMINTEA SA (4:7-5:1) XI. SULAMITA I$I AMINTESTE DE UN VIS TULBURATOR IN CARE EA NU L-A VAZUT DIN PRICINA LETARGIEI EI (5:2-8) XII. LA 1NTREBAREA DOAMNELOR DE LA CURTE, EA PREAMARE$TE VIR-TUTILE PREAIUBITULUI EI, TREZIND 1 IN ELE DORINTA DE A-L VEDEA (5:9-6:3) XIII.SOLOMON 1$I REIA INCERCARILE DE A O CUCERI PE SULAMITA (6:4-10) XIV. SULAMITA LEEXPLICADOAMNELORDE LA CURTE MODUL NEASTEP-TAT IN CARE A FOST ADUSA LA PALAT (6:11-13)

http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=5992

XV. ULTIMA INCERCARE A LUI SOLOMON SE DOVEDE$TE ZADARNICA (7:1-10) XVI. SULAMITA CONVERSEAZA CU lUBITUL EI, PASTORUL, CARE A VENIT S-0 IA DE LA PALAT (7:118:2) XVILilLTTMA ADRESARE A SOLEMNULUI SFAT CATRE FIICELE IERUSALIMULUI (8:3, 4) XVIII. TINERII iNDRAGOSTITI SOSESC LA LOCUINTA LOR DE LA TARA, DUPA CARE tSI JURA CREDTNCIOSIE, TRAIND APOI TOATA VIATA FERICITI (8:5-14)5

Cantarea Cantarilor de George Burrowes capitolul Schita