1)Def: Ingineria - este o ramura a stiintelor applicative ce urmareste utilizarea resurselor natural si umane in folosul omenirii.

Ingineria industrial- este forma adjectiva a substantivului industrie, cu sensul de professionalism, inteligenta active, perseverenta in realizarea unei prestatii in atingerea unui scop in mod implicit presupunandu-se participarea oricui la producerea si crearea de valori. Ingineria economica- este forma adjectival a substantivului economie ce semnifica cresterea valorii unui produs in conditiile rezolvarii cerintelor si limitarilor legate de resurse, indifferent care ar fi acestea. Productia este un derivate din cuvantul produs ce desmneaza procesul de conversie al uni set de marimi de intrare in marimi de iesire(produse) sub diverse forme(servicii, sisteme). Sistemul de productie - este categoria specifica de system ce are ca intrari material, personal uman, echipamente, cladiri si facilitate tehnice(instalatii pentru surse de energie, apa, aer), tehnologii, fonduri financiare si alte resurse iar ca finalitate a procesului desfasurat rezulta produse. 2) Problematicilespecifice ale ingineriei industrial: 1. Stabilirea proceselor, procedeelor si metodelor cele mai performante pt sistemul de productie al unui produs. 2. Selectarea si proiectarea sculelor si echipamentelor. 3. Proiectarea amplasamentelor optime pt facilitatile tehnice ale unui system de productie . 4. Stabilirea celui mai adecvat system de transport in cadrul unui system de facilitate tehnice. 5. Proiectarea si /sau imbunatatirea sistemelor de planificare si control pt distribuirea bunurilor si serviciilor precum si ingineria oricarei alte functii. 6. Dezvoltarea sistemelor de conrol al costurilor precum: Controale bugetare, analiza costurilor, sisteme de costuri standard.

7. Analiza economica la nivel de costuri si beneficii pt una sau mai multe alternative de investitii. 8. Utilizarea ingineriei si analizei valorii pt cresterea valorii produselor. 9. Proiectarea celor mai eficiente si operative metode si stabilirea normelor de indeplinire ale unor sarcini de productie. 10.Proiectarea si implementarea sistemelor de remunerare stimulativa pt un grup de angajati intr-o situatie productive. 11.Dezvoltarea etaloanelor de masurare a perdormantelor si a standardelor. 12.Dezvoltarea si implenentarea sistemelor de valoare relative a prestatiilor pt un grup de posture de lucru. 13.Proiectarea unor procedure specific de verificare in vederea garantarii unui anumit nivel ethnic pt calitatea produselor realizate in cadrul unui system de productie. 14.Dezvoltarea unor modele matematice in scopul elaborarii unor decizii privind alocarea unor resurse deficitare sau limitate. 15.Analiza unor problema implicand fire de asteptare(cozi) in cadrul unui system de productie. 16.Stabilirea unor cantitati optime si programarea esalonarii in timp a unor problem de stocuri. 17.Prognoza evolutiei unui system de productie in functie de evolutia vanzarilor. 18.Intocmirea unor modele grafice de programare, planificare si control pt un system de productie avand definit un set de facilitate tehnice. 19.Sisteme, procedure si politici pt activitatile de birou. 20.Problematici de ansamblu ale sistemului. 3) Definitie Managerul operatiilor de productie(POM):

Ca disciplina de studiu si specializare pt domeniul afacerilor si ingineriei a aparut si s-a dezvoltat recent in contextual procuparilor pt competivitate in cadrul concurentei globale. 4) Metode, tehnici si instrumente ale ingineriei industriale Clasificarea se face dupa urmatorul criteriu: 1. Dupa criteriul metodei avem: a) Metode clasice sau traditionale pun accentual pe aspectele practice, tehnice si tehnologice. b) Metode modern sunt aplicatii ale matematicii in domeniul sistemelor productive.
c)

Metode mixte ce imbina aspectele tehnice in cadrul unor procedure de formalizare a datelor cu caracter matematic.

2. Dupa modul de aplicare: a) Metode si tehnici aplicative ingineresti. b) Metode si tehnici aplicative stiintifico-aplicative. In cadrul acestor metode sau in cadrul actiunii curente ale ingineriei sistemelor de productie pot fi evidentiate o serie de instrumente: - Instrumente ce prezinta continut grafic. - Instrumente matematico-statistice. - Instrumente matematico-aplicative. - Instrumente complexe. 5) Elementele definitorii ale notinii de sistem Pornind de la definitia generala a notiunii de system se pot considera 3 aspecte definitorii:

- Structura sistemului - care exprima continutul si modul de aranjare a elementelor component. - Functionarea sistemului care este precizata de regulile ce det relatiile dintre elementele sistemului. - Scopul sistemului care exprima motivatia aparitiei, dezvoltarii si functionarii acestuia. 6) Tipologia intreprinderilor de productie 1. Tipuri de persone juridice - Persone juridice de drept public - Persone juridice de drept privat Persoanele juridice de drept privat in raport cu natura scopului pt care au fost constituite se impart in: - Fara scop lucrative(asociatiile si fundatiile) - Cu scop lucrative(sociatatile agricole si comerciale) 2. Tipuri de intreprinderi - Intreprinderea publica este aceea in care puterile publice reprezentate de stat sau de colectivitati publice detin colectivitatea patrimoniului si in baza acestui fapt exarcita o anumita influenta directa asumandu-si in totalitate sau partial functiile de intreprinzator.
-

Intreprinderea individuala este aceea in care personalitatea juridical a aintreprinderii se confunda cu cea a intreprinzatorului.

- Intreprinderea societara se caracterizeaza prin impartirea intre mai multe personae a capitalului, a administrarii patrimoniului si a cnducerii activitatii. 7) Cele 7 variabile ale modelului 7,,S sunt:

1. Strategia (Strategy) reprezinta ansamblul de actiuni prin care organizaia raspunde la schimbarile din mediul exterior pt a-si imbunatati pozitia fata de concurenta. 2. Structura(Structure) reprezinta structura organizatorica cu functiile, compartimentele si relatiile dintre ele. 3. Sistemele(Systems)- reprezinta ansamblul de procedure formale si neformale ce fac intreprinderea sa functioneze. 4. Stilul managerial(Style)- ese caracteristica fiecarei organizatii reflectandu-se in mai multe aspect: modul de utilizare al timpului, schimburi comportamentale, centralizare, descenralizare etc. 5. Personalul(Staff) cuprinde tot ce tine de oamenii dintr-o oirganizatie priviti ca resusrsa umana si nu ca individ. 6. Capabilitatile si competentele(Skills)- scot in evident ceea ce organizatia stie sa faca cel mai bine. 7. Valorile comune(Shared values)- fac parte din cultura organizational si reprezinta ideile fundamentale si aspiratiile adesea nescrise ce merg dincolo de declaratiile conventionale ale obiectivelor organizatiei. 8) Rolurile managerului 1. Rolul de producator- este orientat spre sarcinile pe acre le are de indeplinit si se concentreaza permanent asupra muncii sale. 2. Rolul de director ese competent in clarificarea obiectivelor si precizarea scopurilor. 3. Rolul de mentor - aceste sustine eforturile collective in sensul intaririi coleziunii si favorizarii lucrului in echipa. 4. Rolul de mentor acesta este serviabil, politicos, accesibil, sensibil, deschis, correct. 5. Rolul de coordonator este orientat spre mentinerea structurii si a bunei functionary a sistemului pe care in conduce.

6. Rolul de monitor acesta stie in permanent ace se intampla in organizatia sa, stie daca oamenii respecta regulile si de ce unitatea isi respecta planul de activitate. 7.Rolul de inovator - acesta sustine si realizeaza schimbarea. 8. Rolul de broker acesta e orientat spre obtinerea resurselor necesare muncii. 9) Fazele proiectarii unui sistem de productie 1. Antiproiectarea - rezultatul acestei faze este reprezentat de o documentatie clara care sa cuprinda parametrii proiectului, rezultatele scontate, afirmarea misiunii sistemului de productie proiectat, identificarea organizarii proiectului si aprobarea pt inceperea acestuia. 2. Orientarea rezultatele acestei faze sunt: - clarificare obiectivelor si scopul proiectului. - documentatia referitoare la localizarea si conditiile externe ale sistemului de productie. - o vedere de ansamblu a SP-ului existent. - determinarea cerintelor SP. - termenele pt proiectul major. 3-4. Proiectul general si Proiectele de detaliu - proiectarea unui SP se bazeaza pe un model general atat pt proiectul de ansamblu(faza 3) cat si pt proiectele de detaliu(faza 4). 5. Implementarea proiectului - aceasta implica elaborarea si organizarea implementarii, elaborarea planului de executie si a bugetelor necesare si stabilirea rolului anteprenorilor externi. 6. Executia proiectului include instalarea echipamentelor, realocarii, rearanjarii, renovarii si/ sau noi cladiri. 10) Pasii ce trebuie urmariti pentru a stabili un amplasament al unui SP 1. Stabilirea criteriilor de localizare a amplasamentului.

2. Selectarea si evaluarea comunitatilor representative. 3. Selectarea si evaluarea comunitatilor candidate. 4. Evaluarile in teren. 5.Analiza comparativa a datelor. 6. Recomandare. 11) Obiectivele generale ale unui proiect de amenajare sau reamenajare sunt: 1. Integrarea tuturor factorilor pertinent ce afecteaza proiectul. 2. Utilizarea eficienta a masinilor, spatiilor si oamenilor uni SP. 3. Dezvolatarea extinderii capacitatilor. 4. Flexibilitatea reamenajarii. 5. Elasticitatea adaptarii la produse, cerinte de vanzare si procese de fabricatie noi. 6. Regularitatea o impartire rationala a spatiului in zone cu dimensiuni relative egale. 7. Densitatea reprezinta asigurarea de distante minime pt miscarea materialelor, activitatii auxiliare si oamenii. 8. Ordinea reprezinta o succesiune logica a fluxului operatiilor si locurilor de munca. 9. Confortabilitatea reprezinta conditii de munca pt toti angajatii. 10. Securitatea si satisfactia reprezinta securitatea muncii si satisfactii pt toti angajatii. 12. Calitatea - reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unei entitati care ii confera acesteia aptitudinea de a satisface nevoile exprimate si implicite ale clientilor. Aspecte ale calitatii: satisfacerea unei necesitati,utilitati sau a unui scop bine definit;

 satisfacerea asteptarilor clientului; conformitatea cu standardele si specificatiile aplicabile; conformitatea cu cerintele societatii ( reglementari,legi); disponibilitatea la un prt competitive; obtinerea produselor in conditii de profit.

Scara calitatii reprezinta o ierarhizare simbolica a nivelurilor de calitate in functie de atitudinea clientului, generate de masura in care produsul sau serviciul este capabil sa-i satisfaca propriile cerinte: 1. Zona catastrofala este caracterizata prin atributul necorespunzator. In acest caz v-a respinge clar oferta si se va indrepta spre concurenta.
13.

2. Zona rosie are atributul acceptabil. Atitudinea clientului este critica, acesta v-a reclama si se v-a indrepta spre concurenta. 3. Zona de indiferenta are atributul bun, in care clientul este nehotarat sin u este inca castigat pe deplin. 4. Zona de fidelizare are atributul foarte bun, iar clientul este destul de satisfacut dar poate fi atras de concurenta. 5. Zona de calitate totala are atributivul excellent, iar clientul este foarte satisfacut si refuza idea unui concurrent posibil. Fiabilitatea sistemului reprezinta o caracteristica a produselor de folosinta indelungata care se refera la buna functionare. Din punct de vedere calitativ si cantitatii fiabilitatea poate fi definite astfel:
14.

Din punct de vedere calitativ fiabilitatea reprezinta capacitatea unui produs de a functiona fara defectiuni intr-un interval de timp dat si in conditii specificate. Din punct de vedere cantitativ fiabilitatea este posibilitatea ca un produs sasi indeplineasca functiile cu anumite performante si fara defectiuni intr-un interval de timp si in conditii date de exploatare.

Defectarea este procesul de incetare a functiei unui produs, iar defectul reprezinta consecinta acestui proces. Dupa cauzele care o genereaza, defectarea poate fi:
15.

1) Defectarea inerenta cand are drept cause vicii ascunse de la proiectare, executie, montaj in conditiile in care solicitarile produsului nu depasesc valorile prescrise. 2) Defectarea datorita utilizarii necorespunzatoare ca urmare a solicitarilor mult mai mari care depasesc valorile prescrise din documentatia tehnica. Clasificarea defectelor: a) Dupa modul de aparitie: - defecte primare daca sunt determinate de alt defect; - defecte secundare daca sunt legate determinist sau aleatoriu de alt defect; b) Dupa perioada de aparitie: - defecte precoce (infantile sau de tinerete); - defecte de maturitate; - defecte de batranete (uzura); c) Dupa viteza de aparitie: - defecte bruste; - defecte progresive; d) Dupa consecintele defectarii: - defecte minore; - defecte majore; - defecte critice; e) Dupa nivelul de defectare: - defecte partiale;

- defecte intermediare; - defecte totale; f) Dupa modul in care este afectat produsul: - defecte totale care corespund incetarii functionarii unui produs; - defecte de deriva cand anumite caracteristici ale produsului depasesc limitele prescrise. Tipuri de fiabilitate: - fiabilitatea previzionala se caracterizeaza in faza de proiectare atunci cand fiabilitatea este determinate pe baza considerentelor privind conceptia si proiectarea produsului, precum sip e baza fiabilitatii componentelor sale in conditii prescrise de exploatare;
16.

- fiabilitatea experimentala este determinate experimental in laboratoare, standuri de probe, unde au fost create solicitari similare cu cele din exploatare; - fiabilitatea operationala e determinate pe baza rezultatelor privind comportarea in exploatare pe o anumita perioada de timp a unui numar mare de produse utilizate de consummator.

17.

Clasificarea produselor in functie de fiabilitatea lor, se impart in 2 categorii: 1) produse de folosinta indelungata reparabile functionarea lor se exprima prin 3 tipuri de indicatori: ai functionarii fara defectari (indicatori de fiabilitate); ai repararii (indicatori de mentenabilitate); ai disponibilitatii; 2) produse destinate unei singure intrebuintari nereparabile, functionarea lor se exprima numai rpin indicatori de functionare fara defectari: (indicatori de fiabilitate).

Mentenanta este totalitatea operatiilor effectuate in scopul mentinerii unui sistem in stare de functionare. Aceasta cuprinde toate operatiile de intretinere si reparatie.
18.

Mentenanta poate avea character preventive sau colectiv. Mentenabilitatea poate fi definite din 2 puncte de vedere: - din punct de vedere cantitativ reprezinta posibiltatea ca un produs defect sa fie pus (readus) in stare de functionare intr-un timp dat si in conditii de intretinere specificate; - din punct de vedete calitativ reprezinta capacitatea unui produs de a putea fi intretinut si reparat intr-o perioada de timp specificata si in anumite conditii.

19. Aspecte cheie ale repunerii in functionare a unui produs: accesibiliatea este proprietatea unui produs complex de a permite demontarea cu usurinta a oricarei piese componente; piesele de schimb si de rezerva sunt elemente strict necesare efectuarii reparatiilor si repunerii produselor in starea de functionare.Asigurarea la timp a pieselor de schimb reprezinta o sarcina de baza a tuturor factorilor care concura la realizarea produsului; service-ul echipele de reparatii si intretinere constituie de asemenea elemente de baza in realizarea mentenabilitatii produselor.Timpul de reparatie depinde si de abilitatea si experienta personalului care executa intretinerea si reparatiile necesare.

20 Disponibilitatea produselor si relatia dintre aceasta si mentanabilitate si fiabilitate (schema). Disponibilitatea produselor este aptitudinea unui produs sau ansamblu sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate si de organizare a

actiunilor de mentenanta de a-si indeplini functia specifica la un moment dat sau intr-un interval de timp dat. Disponibilitate: - fiabilitate - mentenabilitate : piese de schimb; service; accesibiltate. Disponibilitatea reprezinta de fapt masura in care sistemul sau elememtelor permite folosirea sa atunci cand este nevoie, sau altfel spus disponibilitatea reprezinta probabilitea ca un produs sa fie in stare de functionare la momentul t. 21 Definitia investitiei si clasificarea lor. Investitia reprezinta in practica economica o cheltuiala pe care o fac persoanele fizice sau juridice in scopul de a obtine bunuri sau servicii. Scopul final al unei investitii nu este de realize mijloace fixe ci de a obtine efecte utile de natura economica,sociala,ecologica. Tipuri de investitii: 1) investitii interne concretizate in specializarea productiei si consolidarea pozitiei pe piata.Aceste invetsitii se fac in cercetare,dezvoltare,in modernizarea productiei,modernizarea distributiei si in specializarea personalului. 2) Investitii externe care se efectueaza ca urmare a unei strategii de diversificare a activitatilor si de speculare a oportunitatilor de pe pietele de capital.