Sunteți pe pagina 1din 2

EFECTUL FOTOELECTRIC EXTERN

Efectul fotoelectric extern a fost descoperit de Hertz in anul 1888 si consta in eliberarea de electroni de catre o substanta iradiata cu lumina. Natura particulelor emise in cazul efectului fotoelectric au fost determinate cu ajutorul experientelor de deviatie in cimpuri electrice si magnetice de catre Lenard si A.F.Ioffe, iar legile acestui efect au fost stabilite experimental. Interpretarea legilor efectului fotoelectric a fost data de A.Einstein, pe baza teoriei cuantelor a lui Planck, introducind ipoteza suplimentara conform careia lumina este formata din particule numite fotoni sau cuante de lumina, energia unui foton fiind h (cuanta de energie). El considera ca fotonii din fasciculul incident, cu energia h , interactioneaza cu electronii substantei iradiate si cedeaza acestora energia. O parte din energia fotonului (Ws ), se consuma pentru scoaterea electronului din substanta iradiata, de la diferite adincimi, iar partea care ramine este preluata de catre electronul emis sub forma de energie cinetica. Daca energia fotonului incident este mai mica decit lucrul de extractie al electronului din metal, efectul fotoelectric nu se mai produce. Definirea fenomenului fizic Prin efect fotoelectric extern se nelege emisia de electroni de ctre corpuri sub aciunea radiaiilor electromagnetice. Exist i efect fotoelectric intern, care const n generarea unor noi purttori de sarcin liberi n interiorul unui semiconductor sub aciunea radiaiilor electromagnetice. Energia unui foton este dat de relaia lui Planck:

= h

unde: h=6,625.10-34 Js este constanta lui Planck, iar frecvena radiaiei respective. n procesul fotoelectric, fotonii vor fi absorbii de electronii din interiorul metalului. Fiecare electron nu poate absorbi dect un singur foton, primind astfel energia dat de relaia (1). Dac > prag, o parte din aceast energie este utilizat pentru a nvinge bariera de potenial, restul rmnnd sub form de energie cinetic fotoelectronului. Astfel bilanul energetic fotoelectric este dat de relaia lui Einstein: h = A + mv 2 2 2

unde A lucrul mecanic de ieire a unui electron din metal. Dac = prag energia cinetic devine zero i deci: h = A Daca < preg , nu se mai produce efect fotoelectric. Efectul fotoelectric se studiaz cu ajutorul celulei fotoelectrice

T TUB VIDAT Q- FERERASTRA DE CUART C CATOD A ANOD Catodul se ilumineaz cu un fascicul de radiaii monocromatice, emind astfel fotoelectroni, ce au energii cinetice diferite. Fotoelectronii a cror energie cinetic ndeplinete condiia W<eV (e fiind sarcina electronului) nu pot ajunge la anod. Ca urmare, o dat cu creterea potenialului V curentul anodic scade. Pentru o anumit valoare V=Vb (potenial de blocare) chiar i cei mai rapizi fotoelectroni nu pot ajunge la anod i deci curentul fotoelectric se anuleaz. Energia cinetic maxim Wmax a fotoelectronilor este dat de relaia: Wmax = eVb