Profesor Cristian Dragomir

I. Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei. afecţiuni ale meniscului. gonartroză etc. fricţiuni. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă). apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică .entorse.poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. deasupra sau in faţa rotulei.netezirea: plasam degetele 1. 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps. . coborâm pe sub rotulă. după care executam un masaj zonal – geluiri.MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: . Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin. fricţiuni.piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos. . . 4 . prelucrând spaţiul articular. . bicicleta. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral. . poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei. Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. 2. mişcări de lateralitate etc. Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral. alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular.regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului. ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii).regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului. Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . după care plasam o mana sub glezna pacientului. vibraţii pe aceleaşi trasee. . coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei.facem apoi geluiri. Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul). refacem traseul în sens invers până la rotulă. la nivelul plicii inghinale. geluiri.

Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului.mişcări de lateralitate şi de circumducţie. fricţiuni. .mişcări de circumducţie. vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale.mişcări de rotaţie. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală. MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri.se face în caz de platfus.extensie. Gimnastica gâtului: . Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului. bateri etc. artroza gleznei. vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale. Masajul medical la nivelul piciorului .flexia şi extensia articulaţiei piciorului. transversal. redori după fracturi. artroze la nivelul tarsului etc. . apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei.). în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros. .lateral dreapta – lateral stânga. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 . . În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor. iar geluirea. Gimnastică: . Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. inclusiv la nivelul braţului.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps. vibraţia în jurul maleolelor. fricţiunea. . fractură sau după fracturi. de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor.flexie .flexia şi extensia piciorului. Patologii: diverse. de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp.

.apropierea braţului de corp (adducţie). La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului). muşchiul trapez si muşchiul pectoral.netezirea pe muşchiul trapez. musculatura de pe omoplat. posterior.cu doua degete. articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate.regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. . . Mişcări: . .sănătoasă. (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior. . Netezirile: . vibraţii. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers. . pe sub clavicula. lateral in sus la 180 (abducţie). . de la acromion in jos. Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului. 0 0 6 .a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului. apoi masaj de relaxare al întregii regiuni. încercând o reechilibrare a situaţiei. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern). Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor.regiunea braţului: de la umăr la cot.extensia posterioara a braţului (retroducţie). omoplatul. iar cealaltă. până ajungem la poziţia iniţială. care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian). spre linia axilei. fricţiuni.depărtarea braţului de corp. MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta. Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex.poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid. de la vârful acestuia pana la umăr. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului. Bateri: uşoare. . anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat). de la umăr spre regiunea cervicala. căuş si nuiele pe muşchi. Tot pe acest traseu executăm geluiri.flexia anterioara (anteducţie 180 ). îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului.

fără presiune prea mare. de obicei după PSH.redori după fracturi. de circumducţie. după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: . probleme ligamentare etc. pe braţ.). geluiri. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale. tratament postentorsă. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. . . .artroza pumnului. circumducţie. policele rămânând fix. mişcări de pronaţie si supinaţie. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale. Afecţiuni: entorse. indexul rămânând fix.rar: artroze.după entorse sau luxaţii. Prelucrăm apoi prin geluiri.. Gimnastica: . după care alunecăm pe antebraţ. .mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). de o parte şi de alta a tendonului tricepsului. gen balama).PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica. vibraţii – si la nivelul plicii cotului. vibraţii spaţiul articular.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II. iar policele deasupra articulaţiei. refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili. punem mâna pacientului in şold. .diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc. coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara. luxaţie. indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului.indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara.mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap. la spate etc. redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc. artroza cotului. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri. Afecţiuni: .mişcări largi. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului. . în cerc. . fricţiuni.tratament după entorsa pumnului. Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii. mişcări de lateralitate. alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili). Afecţiuni mai des întâlnite: . Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine). iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia. insistam cu masajul zonal: geluiri. Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului.

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). .Aslow creşte peste 333.poate dura 2-3 luni. boala manifestându-se simetric. Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi. cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini. 10 zile.) sau poliartrita cronica evolutiva (p.la ochi : pot apărea irido-ciclite. cu redoare dimineaţa. . apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. . daca apare si cardita . oboseala. in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli.când apar tumefacţiile: au caracter permanent. - Poliartrita reumatoidă (p. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării). se alterează starea generala. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox. primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii. degetele se subţiază si apare degetul in fus.durerile pot fi prezente luni-ani. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari.000 unităţi/1 . consum sporit de miere. se poate si la mâini si la picioare. tegumentul se subţiază. cura cu oţet de mere si miere. adulţi: si 1 g/kg corp/zi). oboseala.c. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul). de asemenea. se asociază cu hematurie microscopica. .apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani.) sau poliartrita cronica primara (p. apere o demielinizare. uşor. la nevoie se poate repeta.boala începe insidios. mişcare-sport moderat. discreta pierdere in greutate. creează leziuni si in organe si ţesuturi.c. progresiv si simetric.are caracter inflamator. chiar progresiv. fibrinogenul creste de asemenea.p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv. apatie. străvezie. cura balneara. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept. pielea devine atrofică. mana stânga-dreapta etc). .pe lângă articulaţii. cura cu polen-lăptişor de matcă. factori favorizanţi: frig. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare. pot exista si cazuri explozive. Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. devine lucios. tinctura de propolis in diverse proporţii.200.2 sau 3 săptămâni.e. .cauza apariţiei: imunitate scăzuta. Cu tratament se poate vindeca in totalitate. căldura).r. . regim igieno-dietetic. . se usucă si se descuamează. 11 . muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu.

G si A). apifitoterapie.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale. semne de osteoporoza. Tratament : nu prea exista. consum sporit de miere. exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. apare atrofia musculara. sensibilitate crescuta/durere la mobilizare. arata un nr. articulaţiile încep sa se deformeze. cura balneara (ape sărate). sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare. mai târziu. regim alimentar. regim de viata. iar alfa. . uneori si degetul in fus.Prinderea articulaţiilor: centripeta. . tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor. 12 .si beta-globulinele sunt crescute. Examenul de laborator: . Pe toate căile vom întări factorii imunitari. . echilibru munca-odihna. G). pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare. de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior). uşor masaj de întreţinere.la început nu este concludent. prinderea articulaţiilor simetric. apare osteoporoza. . redoarea articulaţiilor dimineaţa. 2. Spondilita anchilozanta .mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. . lăptişor de matca. . boala Behterev.stadiu terminal.VSH-ul creste la 80-100 ml/h.este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani. 3. propolis. testul reumatic cu imunoglobulinele A. pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează. scăzut de albumine.apare o uşoara anemie la hemograma. gimnastica moderata. stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata. cura cu oţet de miere si mere. apar tumefierile articulare. încep sa se limiteze mişcările in articulaţii. 4. dureri spontane la mişcare. tratament cu înţepături de albine. . cu tendinţa de a anchiloza.la electroforeza proteinelor serice. Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. M. . apar subluxaţii.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv. polen (primăvara-toamna).stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. Boala evoluează in patru stadii: 1.

13 . in special regiunea lombara si CDL medical.gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata.începe sa apară o paloare tegumentara. gimnastica de întreţinere. o data pe an (Sovata. iradierea este de natura osoasa. mersul: devine legănat. .intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet. . Techirghiol. atrofii.regim de viata echilibrat. sunt prinse si articulaţiile coastelor. .semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni. Masajul se va face iniţial sedativ. miere.mişcare moderata si constanta.sacroileita bilaterala.. pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. apare o rigiditate vertebrala. . la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez. de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie. uneori si Felix). Mangalia. o uşoara scădere in greutate. Tratamentul fizioterapic: . doar încurajare si întreţinere.examenul de laborator: neconcludent. tinctura de propolis – 20 picături pe zi. . .semne de iritaţie la ochi. flexia anterioara se limitează.apifitoterapie (lăptişor de matcă. dar nu putem scăpa de ea. . treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. dar nu o putem îndepărta.raport echilibrat: munca-odihna.cura balneara. o uşoara subfebrilitate.creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar. . . . pe contracturi. care dau probleme respiratorii.fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana. Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora. gimnastica respiratorie. uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri). in 10% din cazuri apare si irido-cicleita. si înţepături albine). implicit. . .debutează cu dureri sacro-iliace.cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. nu exista tratament medicamentos. . Examenul radiologic: .primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita. polen – o linguriţa după sau in timpul mesei. . cu cat evoluează : devine cifoza. . lordoza lombara începe sa dispară. . Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu. in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica.masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii.procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”).

Musculatura in concavitate este contractata. de exemplu).inflamatorii (TBC. se poate asocia uneori cu scolioza. factorii agravanţi: reumatismul.patogene. cand avem o anomalie de tip muscular. . poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi. probabil din cauza unui exces de foliculina. . Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv. mai rar: cauze congenitale. Cea mai frecventa: scolioza idiopatica. Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului. . . dorsala sau lombara.nepatogene. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. dar fara o reducere completa a acestora. miozită. .curburile).AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. Scolioze: . Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. devenind cifoscolioza. pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa.putem avea deviaţii chiar de natura isterica. Cel mai grav: când apar in perioada de creştere.posturale (stăm strâmb). la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere. Ele pot fi: . Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara. uneori si după intoxicaţii. rahiticii sunt predispuşi. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. asociate cu o postura vicioasa la 14 . De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata. de obicei mai accentuata in zona dorsala.cauzate de o lombosciatica. cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. putând provoca paralizii de diverse grade. mai frecvent la fete. vizibile in plan frontal. Cifoza poate fi congenitala sau dobândita. după poliomielita sau meningoencefalita. uneori însoţite de rotaţia vertebrelor. osteomielită. sifilis). cu caracter tranzitoriu sau definitiv. exista si cauze endocrine. apare in regiunea cervicala.de compensare (in cazul unei subluxatii de sold.

dureri de ceafa. trebuie tratata fizioterapic neapărat. se poate regenera. mişcarea începe sa fie limitata. nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. care da algii locale. repaus la pat. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. merg pe nerv (lombosciatică. durerile nu mai sunt locale. Discul se fibrizează. şofat). Tratament de durata: masaj. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. lipsa de mişcare. in forma algică: laser. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni. indefinit. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante. chiar se calcifiază. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator. cel puţin o data pe săptămâna. in rahitism etc.). laser terapeutic pe zona afectata. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare.. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. 15 . presează rădăcina nervului. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata. Organismul începe sa depună calciu interapofizar. poliomielita etc. Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. manifestare in diverse grade0. cu doua perne sub genunchi. discul herniază puţin. cu fata-n jos. ceafa ca „in gheare”. alte semne: vertij. frecventa lor creste in raport cu vârsta. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara.cei care fac eforturi profesionale.). Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral. Tratament de întreţinere. masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. birou. lucrează in frig. gimnastica uşoara.

mijlociu si inferior). insa mai ales capsula. luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular.cinci forme clinice: 1. Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. 3. crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei. umărul blocat. . La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului). când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona. mai târziu apar cracmente (troznituri). . umărul dureros simplu. 16 . Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala). Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj. Exista si un PSH posttraumatic. atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula. umărul pseudo-paralitic. in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza). 4. . . Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior.endocrini/metabolici (menopauza.mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea. 5.îmbătrânirea Simptome: . de exemplu).traumatici: fracturi. noaptea nu doare de obicei. In PSH toate aceste elemente pot fi afectate.durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus. Factori predispozanţi: . umărul mixt.apare o limitare funcţionala a articulaţiei. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi. 2.inflamatorii-reumatici. . PSH . umărul acut hiperalgic. care pot afecta si cotul sau glezna.

tumor. abducţie si rotaţie externa. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. mişcările devenind mai uşoare. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. pe tendonul muşchiului biceps. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. Daca forma este mai grava. dolor (se înroşeşte. si susţinut de o eşarfa. Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. apare un proces de calcifiere. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. calor. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. 3. la baza fiind o tendinita. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. care il tine la 35-45 grade. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. e fierbinte. 4. doare). insuportabile si se exacerbează noaptea. cu evoluţie către fibroză. Pe lângă tratamentul de mai înainte. Tratament: masaj cu gheata. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. se poate încerca si reflexoterapie. se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. intr-o uşoara abducţie. repaus. 2. 17 . in faza acuta se va face masaj cu gheata. o bursita sau o tenosinovita. laser terapeutic. Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. masaj. Ca tratament se recomanda: repausul umărului. Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). masaj uşor cu crema antiinflamatoare. Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. Apar si semnele inflamaţiei: rubor. In umărul dureros acut durerile sunt violente. gimnastica. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. Se pot face bai calde cu efect calmant. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere).1. chiar si de către pacienţi singuri. se inflameaza. laser terapeutic. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului.

tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. in urma unor traumatisme. mai intai va fi destul de dureros. Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. sau exces de medicamente etc. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului. le va executa pasiv. Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica.5. 18 . organismul ia din os. . Pentru a echilibra formula calciului din sânge. dar ulterior durerea va dispărea treptat. La Fosamax de pilda. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) . de exemplu. pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. post-menopauza. .presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata. Tratamentul fizioterapic: . apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie. Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3. Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie. 0. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice. Se pot face intervenţii chirurgicale. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor.cel mai frecvent apare la femei.cauze metabolice. micşorarea înălţimii. In faza avansata.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate. Cauzele apariţiei: . caracterizata prin diminuarea matricei proteice. cu conservarea componentei fosfo-calcice. .apare pe fondul unei tuberculoze. uneori se perforează si capsula. Fosamax. . .cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina. pe nemâncate.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal. riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. pentru faza sa medie.poate apărea si sub forma localizata. Are in mod special cauze endocrine. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor.când afectează coloana. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. apoi se recomanda kinetoterapie. ca urmare. Pacientul nu mai poate face mişcările active.

se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) . poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala).1 linguriţa/zi. produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare. poate fi: uşoara. . de consistenta relativ moale. miere sau lapte. este mai aproape de fiziologie decât de anatomie. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata. deschisa sau închisa. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune.bai de soare/lumina. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata. Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului.regim igieno-dietetic. . Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge.tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului). grava. cu devierea laterala a halucelui. produs printr-o mişcare brusca si brutala. . Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. IV.consum sporit de miere. care se dezvolta in ţesutul subcutanat.cura cu oţetul de mere si miere. amestecat cu apa. . fără leziune tegumentara. superficiala sau profunda. BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii. . poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei.mişcare moderata. 19 . Entorsa: traumatism al articulaţiei. Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare.

la noi: prof. iar F si R se afla la capete. La contractarea muşchilor paravertebrali. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. Forţa de rezistenta R este 20 . La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta. Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. clasificate după numărul de grade. Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. Iliescu de la IEFS. Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor. de la I până la III.Galen. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea. bara este reprezentata de os. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. având acelaşi sens. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa.). avem trei elemente: punctul de sprijin. Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune. La pârghia biologica. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. Pârghiile sunt de trei categorii. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. De-a lungul istoriei. Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale. Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate . capul este dus pe spate. forţa activa F si forţa de rezistenta R. Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc.

Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade.omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. ligamentele si discurile intervertebrale. mobilitatea este mai mare. Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: . Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. In plus. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală).data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. In extensie. Coloana cervicala: cea mai mobila. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează. . Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica. muşchii. 1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. 21 . flexia ajunge la 180 de grade. determina o amplitudine mai mare. răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade.humerus-ul prin capul humeral.intrinsece (intervertebrale) . discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. la copii si femei. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe. in cea mai mare măsura. permanente. Articulaţii . combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. Însumata. putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. exista si diferenţieri individuale destul de mari. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. 3). Cu vârsta. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila.extrinsece (capul. coastele. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. frontal si transversal.

are forma ovala. o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi.externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. orientat in sus si puţin in fata. In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc. micul si marele rotund. Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid). Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului. pe grilajul costal. denumita spina omoplatului. . Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. cu baza in sus. Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). este concava) si posterioara. rotunjit. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. marele rotund si fascicule din marele dinţat. el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). Omoplatul are trei margini: . intre coastele 2 si 7. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 . unde se insera muşchiul subspinos. nu se insera muşchi pe ea.interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. sub spina se formează fosa subspinoasă. Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. . in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui. Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral.de sus (superioara): cea mai subţire. este neted. priveşte in afara si puţin in sus.

. pe apofiza coracoida. . in special deltoidului.. miscare) + logos (cuvant. pentru perfectioanare miscarii. stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. stiinta).ligamentul supragleno-suprahumeral. discurs. este superficial si are forma triunghiulara. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului.ligamentul pregleno-subhumeral. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. pentru a permite mişcari ample. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. împreuna cu scurta porţiune a bicepsului. A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: . .a merge. fascicul clavicular. Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului.ligamentul supragleno-prehumeral. a se mişca. Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte. Acţiunea deltoidului este complexa. in treimea exterioara. braţul este ridicat de trapez. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. etc. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. 23 . care se insera pe fata externa a humerusului. Ele se inseră pe humerus in puncte diferite.in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament. KINETOLOGIE < kinein (. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare. el va fi abductor al braţului.esthesis: senzatie. Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. Kinetoterapie = terapia prin miscare. Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. Este o articulaţie interscapulotoracica. Mai sus de aceasta poziţie. Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH). . Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei.. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale.

). . Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) . Şcoala Românească: prof. Adrian Ionescu la Bucuresti.- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer. prof. Planul frontal anterior este tangent la frunte.extensia: realizează depărtarea segmentelor. .la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex. dreaptă si stângă. planul transversal superior este tangent la cap.sagitale.la gamba: „tibial” = median.reprezinta axa de simetrie a corpului.„medial”: spre interior. planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică. . . . Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate.abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. . regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala. Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal. pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice.„lateral”: spre exterior fata de planul median. etc. spre planul sagital median. Planurile de orientare: . . . . . 24 . Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior. iar cel inferior este tangent la tălpi. Termeni uzuali: .frontale. Haţeganu la Cluj.„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral). Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri. Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii. „cubital” = latero-intern.„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal).la antebraţ: „radial” = lateral-extern. . etc.transversale. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere. planul sagital principal (cel median.

supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade. cu mina intinsa. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata. cu cotul indoit la 90 de grade . pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid. pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul.rotaţia poate fi: interna.genvalg (genunchi in X).Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus). fie 25 . . Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive. cu membrele superioare întinse pe langa corp. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade. cu + prea lax). pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos. se poate depasi chiar trunchiul. cu palmele spre corp. externa. când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala. cu degetul mare spre înainte.Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal. . putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade. . fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna). .adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie). Mobilitatea normala este de 180 de grade. Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. Mişcari in articulaţia umărului: .. se duce membrul bine întins din cot înapoi.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie. poziţia de plecare: 0 grade. pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral.genvar (picioare in O). . cu greu se ajunge la 140 de grade. la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. . La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare. . la copii putem fixa umărul.circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari.

marele si micul pectoral.Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral.in plan frontal: abducţia si adducţia.aceasta este poziţia 0-zero). muschiul subscapulr (care se intinde). Cu bratul in abducţie la 90 de grade. de supraspinos. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1). interna: 95 de grade. numit conul de circumducţie. deplasam antebratul in sus si in jos. prin fascicolul clavicular. In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul. cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. romboid. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie. fiecare atingând circa 90 de grade. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. este realizata de muschiul deltoid. cotul ramânând fix. extensia sau retropulsia 45-50 de grade. dar in special trapezul. in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. marele rotund. cu vârful in articulatia umarului. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata. marele dintat. . Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul. dorsalul mare. 2). Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular).in plan sagital: flexia 180 de grade. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. participa marele pectoral. Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. .prin spate. indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. trapez si marele dorsal. subscapularul si coraco-brahialul. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal). Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. miscarea de rotatie. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima. cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. marele si micul rotund. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. 26 . Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. micul pectoral si marele dinţat. 150-180 de grade: toţi muschii abductori.

muşchii. ligamentele. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. la spate etc. cum este cazul articulaţiilor umărului. Daca este fixat in trei puncte necoliniare. Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. acesta este cazul oaselor carpiene. capsula are fibre mai lungi. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. va fi imobil. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. In cazul articulaţiei scapulohumerale. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. In articulaţiile strânse. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic. pe cap. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). osul este sferic. micşorând astfel amplitudinea miscarii. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. ca de pilda la articulaţia genunchiului. lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. la centura.In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. ligamentele sunt foarte puternice dar scurte. oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. care limitează mişcările.). însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara. in raport cu suprafaţa articulaţiei. cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene. la ceafa. La articulaţiile cu amplitudine mare. Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. forma oaselor si a cartilajelor. capsulele au fibre scurte si mai solide. ischiocapsular si pubocapsular). pot executa doar rotaţie). cotului si genunchiului. 27 . nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. In alte cazuri. sagital si transversal. cu amplitudine mica a mişcării. îi rămân trei grade de mobilitate.

realizând mişcări de flexie-extensie. Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala).cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). cu degetul mare in afară.radius (latero-extern) la antebraţ. împreuna cu capsula articulara. braţul pe lângă corp si palma spre înainte. Asuplizare = mobilitate. muşchii nu sunt contractaţi si de aceea.ca direcţia si amplitudinea . ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament. . mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva. la omul viu. in funcţie de persoana). balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala.Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile.humerus (osul braţului). Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari. De pilda. 28 . va avea o amplitudine mai mare. ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate. Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete. Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior. In repaus.nu depind doar de forma articulaţiei. lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. Particularităţile in mişcările articulare . . Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular. in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat). De aceea. Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. La mişcarea pasiva. Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ. ligamente si tendoane întăresc articulaţia.

Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului.gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului. palma este in sus. . poate fi mai mica sau egala cu 15 grade. Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia.gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă). a rezistenţei. Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru. precum si coordonarea. policele priveşte in afara.adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului. Poziţia de pronaţie: cu palma in jos. poate ajunge până la 45 de grade. iar policele se roteşte înăuntru.abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali).flexori: marele palmar. . poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala).Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade.. degetul mare in sus. poate atinge 85 de grade. . a vitezei. aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. Abducţia – mişcarea mâinii in afara. Poziţia de supinaţie: cu palma in sus. . daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade. .al treilea metacarpian sau degetul medius). Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei. Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade.gimnastica artistică: in care esteticul este predominant. palm ape verticala.extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali. Muşchii: . 29 . Putem avea: . KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. micul palmar si cubitalul anterior. Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade.

Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. in raport cu starea generala a pacientului. 2. Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional. Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. care trebuie antrenat. aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. intervenţii chirurgicale etc. traumatisme.rău). Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). La copii se echilibrează procesele de creştere. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic). Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. Etapele procesului de compensare vor fi progresive.Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor. metabolismul). Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor. Compensarea este un proces continuu.). Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia. 3.mai . Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Prin gimnastică se stimulează circulaţia. creşte troficitatea ţesuturilor. creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. respiraţia. Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce.

Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. urmărind tonifierea muşchilor.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării. 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva. grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular. Principiul individualizării tratamentului .recepţionează stimulii din mediul extern (termic. Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave. daca a fost intervenţie chirurgicala.externi . rezistenta si coordonare.proprii . respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga. 5. durere. . articulaţiilor. Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: . tactil. 4. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala. rotaţii interne sau externe.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne. ligamentelor si periostului. Metoda Kabat . 1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. . gustativ).in funcţie de natura afecţiunii. In general nu trebuie depăşit elementul durere. se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. muşchilor. chiar un regres. Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic. se foloseşte in nevrite. gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). de localizarea motorii. combinate cu abducţiiadducţii. trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. forţa. psihicul si activitatea pacientului. olfactiv. Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. care sunt esenţiale. o data cu rotaţia capului. atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament. forţa). Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop. de personalitatea.culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii.se urmăreşte stimularea proprioceptorilor. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. De exemplu. bineînţeles că există si excepţii. auditiv. vizual.

Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. C). reumatism cronic. 4). in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii. afecţiuni cartilaginoase. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei. după ce a depăşit linia mediana. Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. 6). scleroza. bărbia.de a cobori spre sold. leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). tulburări endocrine sau vasculare. Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. leziuni posttraumatice. articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic). boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare). 7). cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). ce ţin de vârsta. rupturi ligamentare. Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore.genvalg (picioarele in X). Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). 5). hipotomie musculara si cartilaginoasa. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. de multe ori au cauze genetice. 2). osteofite (ciocuri). hematom. calcifieri. ANCHILOZE – fibroase sau osoase. leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. B). vine de sus in jos. ostificari. Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. Are caracter reversibil. al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. 3). genvar (cracanat). calcifiere. elongaţii tendinoase (entorse). reflexe locale patologice. fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). ligamentele sunt prea laxe . inflamaţii. infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. arsuri de gradul 2 sau 3.. cu privirea îndreptata in jos.

singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv. perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic. creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an. consum de miere. până la exerciţii cu rezistenta. La atrofie. scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. greutatea si armonia corpului. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”. daca exista vreo rotatie de vertebre. nu inlatura complet. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. In timpul pubertatii. zona geografica. in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea). 33 . Perturbaţii ale mersului . Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. are caracter ireversibil. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. calciu. reumatismul la necroza. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. Se poate doar stopa.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii. adeseori genetice. magneziu. dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale. glucide. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. masaj. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. apare datorita unor boli degenerative. . in zona respectiva va apare o gibozitate.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. funcţionalitatea muşchiului este normala.

5-185 cm Femei 147. procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%. . Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. 150). In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%. brevilina (150. In caz contrar. 34 . La adulţi. 140). Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism. + 15 kg – obezitate de gradul II etc. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). principala responsabila pentru inaltimea omului. urechi. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize. Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii. STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157. lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala.4 cm 154.4 cm 168. geografici. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea.4 cm 164.4 cm 178. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii.) peste limitele normale si se numeşte acromegalie.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100. + 10 kg – obezitate de gradul I. etc. mono. Greutatea ideala a corpului se determina astfel: . Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). In realitate.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme.5-164. 205 proteine si 10% minerale.5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. mediolina (170. Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari.5-154. In cazul ideal teoretic. climatici etc).5-168. de la 7 ani. Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime.tendinţe de ingrasare.5-178.la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105.

ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata). iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga . iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata.. 3). + gimnastica abdominala. necesare pentru recuperarea afecţiunii respective. se pot folosi si gantere uşoare. convex: dreapta. cu palma drept in sus. concav: stânga): . mai coborât. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort. insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent. .exerciţii in patru labe: ex. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara). vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U.Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire).gimnastica la inele inegale. terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament. mai rar si pasive. îl ridicam in sus.piciorul drept. un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie. cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S).mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie. după care relaxam musculatura.ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus.braţul stâng. Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. in general doar mişcări active. starea generala si evoluţia pacientului. 2).cu mâinile la ceafa. capul îl ţinem in uşoara extensie. la fete sunt mai frecvente lordozele. partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. . Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor. . Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal. din aceasta poziţie . 1). o parte fundamentala si o parte de încheiere.(umărul stâng este mai coborât. prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice. . in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie. . . La prima întâlnire cu pacientul. 35 .hiperextensie pe spate.

înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor. . In general. Daca insa pacientul acuza dureri. Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. la fracturi. frecventa exerciţiilor va creste progresiv. . Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare.scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. Elemente de gimnastica pentru abdomen . cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. . Pe măsura creşterii numărului de şedinţe. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. Daca degetele sunt cianotice.se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. Se executa exerciţii generale. in ritm din ce in ce mai rapid. 36 .din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus. Daca pacientul reacţionează bine. Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului. creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim.controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. . 10 ori. progresiv ca distanta si ritm. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare. membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere.mersul pe jos. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample. mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului. extensii si flexii). braţelor. fractura de humerus in treimea medie nu doare. De aceea. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. acesta este un semnal ca exista probleme. trunchiului (înclinări laterale. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare. fără deplasarea membrului gipsat. .alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism. mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii. . cu genunchiul apăsând pe abdomen. concomitent cu mişcările de respiraţie. Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta. se poate executa flexia genunchiului pe abdomen.Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii.exerciţii din toate cele patru membre. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca. ale musculaturii feselor si membrelor inferioare. Inspiraţia va fi profunda.

cercuri.din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor. bicicleta. 37 . .. crawl. lumânarea. foarfeca.exerciţii de echilibru: cumpăna.

Tehnica de execuţie Practic. aceste substanţe sunt îndepărtate. 38 . Timpul de execuţie este variabil. calcifieri periarticulare. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros.). aderentele nu se vor mai reconstitui. pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului. capsulite retractile reci. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. Pentru o aplicare corecta. se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei.V. tenosinovite. entorsa recenta de gr 1. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). In general. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). Pentru leziuni vechi. trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. Daca se fac si mişcări active. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute. artropatie gutoasa. Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. traumatisme musculare (lovituri. sechele postentorsa. tendinite. Acest tip de tratament nu se face zilnic. De obicei. Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi. durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. Astfel. la tratarea unei tenosinovite de pilda. etc. bursite.

Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. din aproape in aproape.se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. .dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare. Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. Rolul vaselor colectoare: . de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. Mana este culcata pe nucleele ganglionare.drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici).drenajul de resorbţie. progresiv. adică el va fi drenat progresiv. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice. astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului. 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. . degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. lente si de intensitate medie. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent. spre regiunea pe care dorim s-o drenam.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: .. Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. adică trebuie sa rămână foarte uşoara. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice. in aval de regiunea tratata. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa.drenajul ganglionilor limfatici. daca acest 39 . 2) Drenajul de apel . in scopul de a le stimula in timpul presiunii. in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec. Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. fiind orientata spre colectori.

moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: . Tehnica manuala Este punctuala.tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. Contraindicaţii: . manevrele descriu mişcări circulare 40 . a doua falanga a indexului. Vogler) Tehnica lui Vogler.lucru nu este posibil. Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde. pulpa degetului mare. colici hepatice sau nefritice. Plecând de la punctul tratat. accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. . acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. Masajul periostal . trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam.in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa.in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine. Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric. Masajul periostal (dupa dr. faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii.si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate.consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului. cardiaca sau limfatica. Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula). daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului.recidive metastazice. . Presiunea este orientata spre colectori. O data atinsa aceasta limita. Manevrele trebuie sa fie lente. . Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. . pulpa degetului 2 si/sau 3.in perioada pre. .procese infecţioase grave.tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare. manevrele se dezvolta in forma de stea. pulpa degetului 2 întărita de 3. făcută publică începând cu 1953.

periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). in genul presiunilor alunecânde. in torticolis recent (foarte eficient). se opreşte tratamentul.pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima. 41 . profunde. Puncte de electie: . mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. . cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge). alternativ. hernii de disc. Chiropractica (chiropraxie. in funcţie de necesităţi. In funcţie de durere. eficient după traumatisme. Se poate executa de câteva ori de zi. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. In felul acesta pot fi tratate. nici pe rotula sau pe clavicula). vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. in contracturi sau chiar rupturi musculare.pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala. apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. La apariţia hipereremiei intense. Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ.foarte lente. ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine. mai multe puncte dureroase. întotdeauna in locul dureros. şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. Este un masaj profund care presează direct periostul.

La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. cu pauza de o zi. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. line. pentru ele. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale. In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. cu furtunile magnetice. doar in cazuri excepţionale. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. In caz de necesitate. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. tratamentul se va repeta. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. stres sau in alte situaţii similare. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii.VI. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile. Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. Mişcarea va fi 42 . sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. însuşirea si învăţarea lor atenta. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. cu stările date de tensionările nervoase. mai ales in fazele de acutizare.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa.

Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi. Cu timpul. învăţarea metodei presupune un efort constant. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. constructiv. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. este corecta. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. Mâinile se ţin lejer. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs.continua. Faceţi ca mişcările dvs. ca va putea fi resimţita de pacient. lent. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. fără nici o încordare voită. destul de extenuant. sa iradiaţi forţă şi bine. Perfecţionaţi-vă in timp. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. si pacient. ca ele să devină automate. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs. sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. mai ales in etapele de învăţare. intr-un tempo constant. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător. Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. apoi in sens invers de jos in sus. cu degetele intr-o uşoară flexie. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. Începeţi executarea unei mişcări line. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. datorită experienţei. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul.

in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. acesta va sta relaxat. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. cu mâinile lăsate pe lângă corp. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc. la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. efectuata corect si cu răbdare. Prin simpla lor executare. degetele sunt uşor îndoite. apa opune o anumita rezistenta. după executarea acestor proceduri. particularităţile individuale ale pacientului. înapoi către creştetul pacientului. Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. orice ora aleasa va fi buna. se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. şezând sau culcat. aşezate pe genunchi. 44 . cu palmele îndreptate in sus. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. pe scurt. De regula. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii. daca şedinţa se executa corect. in picioare. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. Începând de la creştetul pacientului. se face o reglare a tensiunii arteriale. Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. cu gesturi de alunecare lina. la o distanta de corp de 10-12 cm. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. Acest proceduri ridica tonusul general. in spatele sau in lateral de pacient. Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului. maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului. Cele doua mişcări . se îmbunătăţeşte regimul de somn. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. dar se creează legătura dintre cei doi. prin aceasta procedura se începe şedinţa.mişcări le-aţi executa in apa.

Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. mişcările de difuzare a energiei. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa. aproape de starea de automatism. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. A timusului. degetele întinse către corpul pacientului. in plan perpendicular. palmele sunt îndreptate in jos. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. furnicături in extremităţile degetelor). durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. cu degetele îndreptate spre pacient. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului. de exemplu la nivelul umerilor pacientului. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. începând coborârea inversa. mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. înţepături. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. podul palmei se îndreaptă in jos. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului. Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. întrerup intr-un mod lent. ele stimulează activitatea inimii. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. in funcţie de necesitate. făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. in sensul acelor de ceasornic. mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. delicat. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. După ce se însuşesc temeinic. unde se face o răsucire semi-brusca. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. Prin 45 .constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal. trecând la nivelul umerilor pacientului. in poziţie nemişcata. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. legătura creata intre terapeut si pacient. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute. Mişcările de presare .

De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta.după cum arate denumirea. insa fiecare persoana are un potenţial propriu. intr-o maniera originala. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin. Mişcarea de presărare a sării .procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica. capacităţi unice. pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. intr-o maniera in care se sugerează presărarea. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. Masajul bioenergetic se poate face si independent. care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu. timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 . printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica. ca si cum ar lipsi ceva. noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact. Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor.

Cuprinde: masaj si reflexoterapie. electroterapia. . de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general. apă. apa sub forma de aburi (sauna. ele se clasifica in: 47 . Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie. Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ. metoda necesita indicaţii corecte. hidroterapie. electricitate etc). este influenţata prin trei cai: .).calea nervoasa – prin arcul reflex.terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe). balneoterapia. lumină. helioterapie (helios = soare). cu parargil etc. valuri). are caracter atât profilactic cât si curativ.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale. kinetoterapie. Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii. Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii. gaze terapeutice etc. Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade).calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali. nămoluri. Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. nămoluri.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. factorul sau cel mai activ este cel termic. .VII. Hidroterapia . talazoterapia (thalassa = mare. In funcţie de temperatura lor. gaze etc. împachetări cu parafina.

înot.bai reci (sub 20 de grade). ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. . avem lacul Ursu.07-15. climat sedativ.fierbinţi (40-45). In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. afecţiuni respiratorii. Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. numai pana la gât. când începem sa transpiram intram in lac. recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice. nămolul se usucă.calde (36-40). Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara). in perioada 1. . cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa. Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic. putem face un duş. Compoziţia chimica a apei: unicat mondial . putem face o uşoara gimnastica in apa. de aici se extrage nămolul negru de stejar. cel puţin 12 bai/an. din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului. ieşim. 48 . . rahitism. fie in bazele de tratament special amenajate. se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul.. Cura de nămol la Techirghiol: .. amplificând radiaţia soarelui in mod diferit. helioterm. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore. ne uscam. pentru rezultate: minim 6 şedinţe. peste 45 grade: insuportabile . după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade. mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului). Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala. declanşând fenomene imunologice in organism.multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica.09. pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald. Nu sunt izvoare termale. stratul superficial are temperatura de afara.răcoroase (21-33). stăm in apa cam ½ . . adâncime 17 m. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş).nu mai mult de o şedinţa/zi.1 ora.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei. apa de ploaie rămâne la suprafaţă. in lac. Ideal: o cura de 12 zile pe an. afecţiuni musculo-ligamentare si osoase.

după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. apoi cu 15’-20’-30’. cu cât e mai aproape de prânz. 2 Termogeneza = producere de căldura. Baia de soare (helioterapie.m. la umbra. care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare. dar un total de 2 h-2 .Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. capul va fi protejat cu o pălărie de soare. cu atât durata va fi mai scurta. cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 . Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort). urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate. Datorita brizei marii.1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a.. Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta. piscine. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. indiferent de vârsta. râuri.m. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada. ca suprafaţa de piele expusa si durata. cu atât expunerea poate fi mai lunga. respectiv: cu cât mai devreme. 49 . ştergerea cu prosopul. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient. Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece). ştranduri.termogeneză2). Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv. In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. Plaja se poate face oriunde este soare. Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. urmate de o scurta baie in mare de 5’. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. schimbarea costumului cu unul uscat. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. De regula. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a.

efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. de soare. întreg litoralul Marii Negre). Covasna. hipertensiune arterial in stadii înaintate. evitarea alimentaţiei. Tuşnad. supradozarea nu este sesizata.). Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. sistemului 50 . Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata. boala ulceroasa. submontane). crize de tetanie etc.2000 de m). Predeal. Caciulata. in faza activa. la adulţi: astmă alergic. contraindicate in tulburari cardiace. Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. refacere după pneumonii. In stepa: bai de aer. Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . anemii (favorizează hematopoieza). Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. sunt necesare unele precauţii. in condiţii de sănătate aparenta. Cheia. Contraindicaţii.cu climat excitant (litoral. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala). Astfel.cu climat sedativ (regiune de deal. unele afecţiuni dermatologice etc. Slanic Moldova. . Azuga. TBC pulmonar. Calimanesti. pe care in însumează helioterapia. rahitism. hipofuncţii endocrine. Herculane. ateroscleroza sistemica in faza avansata. Buzias. Sangeorz – Bai. cu unele precauţii (vezi ultravioletele). mic dejun uşor dimineaţa. Govora. Lacul Sărat. Olanesti. Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. hiperfoliculinie etc. Bazna.permanenta pielea. nămol. apa – doar vara. nevroza astenica. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct). insuficienta cardiorespiratorie. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. Slanic-Prahova. traheobronşite. Sinaia. staţiuni la mare altitudine . Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. afecţiuni ginecologice cronice. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice. Borsec (900 m). afecţiuni reumatismale inflamatorii.. epilepsie etc.cu climat neutru dar cu efect sedativ. Sovata. hipofuncţii endocrine etc. insolaţii. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. . Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim). Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic.

După cură. Cure naturale se pot face pe tot litoralul. .curativa (afecţiuni uşoare). Sovata. in cele cu ape minerale sărate: Govora. chiar mai mult in unele cazuri. orice afecţiune in faza acuta. afecţiuni cardiovasculare grave. osteoporoza. nevroze grave. tuberculoza nepulmonara. sterilitate. rahitism. Cura balneara poate fi: . reumatism. inclusiv Techirghiol. ulcer acut.in primul rând preventiva si de refacere.nervos periferic. Lacul Sărat. Slănic Moldova. . 51 . O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive. Bălţăteşti. hipertiroidie. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. si in statiuni cu ape sărate: Bazna.sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate.

ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric. când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime. se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv. Daca stratul hidrofil este prea gros. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc.000 Hz. Terapia cu curent continuu 1. Când se pune substanţa hidrofila.VIII. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv. Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat. Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. ion negativ la polul negativ). NaHO. 3.000 – 30. b) curent monofazat. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10. c) curent ritmic sincopat. intervine riscul unei arsuri. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 . Polul activ este cel negativ (-). B. intensitatea este de ordinul miliamperilor. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. 2. C. A.

reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman.6 W au efect maxim. Se folosesc ochelari speciali de protecţie. Puterile de 0. .2-0. nu pătrunde mai mult de 3 mm. Puterile de 0.000 – 100. 53 . La sfârşit. US se propaga si prin apa .000 Hz. in derma.se folosesc la răni.4 W. In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte. la afecţiunile acute. cu maxima precauţie in calculul biodozei.Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT.unde slabe (reci). Puterile mici. puteri mai mari.unde medii (calde).8-1 W au efect ireversibil. la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari.a. timp de 5-10 minute pentru toata zona. fără goluri de aer. cu frecventa de 80. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. recente. . câte 5-25 de secunde pe fiecare punct. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite.. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului. puteri mai mici iar la cele vechi. se netezeşte zona. Bioptronul Foloseşte lumina filtrata.unde puternice (fierbinţi). produc efecte reversibile. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. cronice. etc. Se lucrează cu c. se aplica traductorul pe piele. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac. Se unge tegumentul cu gel. cu sonda poziţionata perpendicular. Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici. de 0. arsuri.

albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. inapetenţă. potasiu. Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica. Mierea se asimilează uşor si repede. inhibine (= antibiotici naturali) etc. in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. Mierea matura are ardere completa. vitamine. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. minerale. calciu. magneziu. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii. împotriva arsurilor. mierea este recomandata in diverse afecţiuni. cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile.IX. nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. Se administrează in timpul meselor. energie si dioxid de carbon. si in cantităţi foarte mici. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. Este tonic muscular. are proprietăţi net superioare polenului. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali). este un foarte bun protector hepatic. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. Din punct de vedere medical. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura. fier. in cazul mierii. Ceara – este o substanţa grasa. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. cura cu polen va dura cam o luna. apoi pauza. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza). acest proces a fost efectuat deja de către albina. fosfor. hormoni. insa este destul de greu de recoltat. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. este 54 . convalescenţă. enzime. nu îngraşă. prin intermediul salivei bucale. a stărilor de slăbire. prin arderea ei rezulta apă. clor. sodiu. in cazul copiilor: fixează calciul. cu cat densitatea ei este mai mare. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. aluminiu. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism.

sportivi. cel mai eficient in candida. de aceea – sub forma de tinctura. cura cu lăptişor: 2-5 grame. furuncule. Sub doua forme: . se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare.lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. trăieşte 45 zile. îl secreta doar albinele tinere. . Poate fi folosit: . Foarte eficienta. pentru întărirea imunităţii. la copii: 3-5 pic/zi. ca atare. O albina. sublingual.). in infecţii ascunse. căci este caustic. o bobiţă mica (mărgeluţa). Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare. Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete. iar iarna 2-3 luni. Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. 55 . vara. când începe sa fie administrat: se tine in frigider. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. seva din muguri. apoi pauza. Foarte eficient in giardia. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. pe nemâncate. la pubertate. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. in hepatite si in scleroza multipla. in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. Intensifica activitatea hormonala. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. adică dublul greutăţii ei . sub 12 zile. inhibând înmulţirea celulara haotica.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator. pentru copii in convalescenta. Reglează metabolismele intime celulare. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi. lapte. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. si sub forma de cataplasme pe răni. sub forma de masca. antitumoral. când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei.prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol). trebuie dizolvat). Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. in stare bruta. combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. Se consuma cam ½ linguriţa pe zi. Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. bătături. cu el se hrăneşte doar matca. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe). ceai.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc. . Combinat cu apa distilata: in cosmetica. exina etc.sub forma pura.

1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. conţine magneziu. la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. naturale. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. iod etc. după doua săptămâni: strecurat. nu va fi 56 . cântărite. trecându-se chiar prin tifon. când cidrul rezultat după prima faza. este un produs destinat bărbaţilor. brom. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. calciu. cu infecţii renale. se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade.înţepături naturale.pauza). timp de doi ani isi păstrează calităţile. culturişti (pentru creşterea masei musculare). scade colesterolul si acidul uric. pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). poliartrita reumatoida. rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. se da membrana la o parte. amestecate binebine. Alfa D3. in general. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. stors prin tifon. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3. dar.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . este radioprotector. cura . se folosesc albine tinere. Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. cantitatea de miere folosita: 150 g . Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. reglează echilibrul acido-bazic. se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. metabolismul grăsimilor. uşor alcoolic. la cele cu ulcer activ: nu se administrează. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. are o tărie de 4-7 grade. indirect: pentru slăbit. Se poate administra sub trei forme: . Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire. sucul – evaluat la loc. se trage cu furtun in alt vas. in funcţie de temperatura. Apilarminul – este triturat de larve de trântori. Este un reglator metabolic. după doua săptămâni se poate folosi. potasiu. fluor. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. gelatinoasa si lichidul este limpede. începe faza a doua de fermentaţie. In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. Jarvis. chiar daca este alergic. cu guta.maxim 300 g /litru. in spondilita. pentru rinichi este foarte bun. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. pentru sportivi.pauza. se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. in boli antiimune. intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). in scleroza multipla. este un excelent energizant pentru omul sănătos.

înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei. nu pe gat.zile. apoi scădem progresiv. unguente speciale care conţin venin de albine (ex. 3x3. 4x4. se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile.) 57 . 6x6 stagnare in platou mai multe zile. Apirevin etc. paravertebral.- foarte afectat. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12. apoi 2x2. sub forma injectabila. fata. in scleroza: pe membre. pauza. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. in zone musculare sau articulaţii. abdomen sau alte zone sensibile. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. 5x5. se repeta. antebraţ.

Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. fara simptome deosebite. soare si nămol (Amara. gimnastica 58 .20 picături de 3 ori pe zi. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV. nu se aplica masaje. gimnastica. la copii mici – 3-5 picături. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. gimnastica. Când apar. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv.X. daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. Când ataca muşchii. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis. apărute cel mai adesea in copilărie. infecţii urinare etc. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început.. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. reflexoterapie. ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. tratament intensiv: apiterapie. cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine. sejur in staţiuni balneare. sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. cervicala si a centurii scapulo-humerale. In faze avansate se formează noduri in articulaţii. umăr. In faza sa cea mai grava. Lacul Sarat). consum sporit de miere. poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). cura cu oţet de mere si miere. Analize: ASLO si VSH. apoi la cot. masaj terapeutic. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. articulaţii. reflexoterapie. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate. la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături. fie ca blochează gâtul (brad). boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie.

Netratata. apoi. Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept. Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. masaj sedativ al cutiei toracice. In timpul acestui tratament. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. apoi la parestezie sau chiar la pareza. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri). Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. 59 . in serii de 5-15 zile. Tratament: in prima faza doar repaus la pat. L3L4). Sunt contraindicate băile fierbinţi. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie. coloana rectilinie. gimnastica de întreţinere. de-a lungul a 56 luni. deşi calmează durerile. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. determinând contracţii musculare. reflexoterapie. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an.medicala articulara. sedentarism. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. lordozele. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. lombalgia duce la hernia de disc. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. Tratament: masaj terapeutic de regenerare. laser (cu efect decongestiv si antiinflamator).

arterita este inflamaţia unui vas de sânge. in faza a doua – masaj cu gheata. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . pot fi corectate. sejur in staţiune balneara. umărul este dureros. Netratata. Mai rar.(Artrita este inflamaţia articulaţiei. 60 . Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare. masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant). In prima faza. gimnastica. Ele apar datorita lipsei de mişcare.). masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. depistate la timp. inflamaţiilor articulaţiei. regim alimentar si controlul greutăţii. gimnastica in apa. reflexoterapie si fără gimnastica. in faza a treia – masaj. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. reflexoterapie. evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. dorsal. la băieţi: 26-28 ani. lăptişor da matca. traumatismelor (fracturi). laser. La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. Laser la nivelul articulaţiei. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. pot apărea si la articulaţiile pumnului. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. tinctura de propolis. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. la fete: pana la 24 – 25 ani.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor. Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. alimentaţie. gimnastica uşoara.

trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. plica genunchiului. . daca sunt diferenţe de nivel. Tratament: aparat gipsat. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. in general se merge pe gimnastica asimetrica. dintr-o parte. când se ia in greutate sau la prima sarcina.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. înot). in spatele acestuia. gimnastica articulara pe membrul sanatos. . masajul este adjuvant. O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna.pacientul cu spatele la noi. apropiem călcâiele (tălpile). se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza. ca sa fim siguri.Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica.5-2 m de pacient. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). pentru menisc: forţăm prin 61 .la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). se face flexia coapsei pa bazin. de la 1. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. urmăreşte linia umerilor. Daca diferenţa este de 3 cm.pacientul cu fata spre terapeut. Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. . chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. terapeutul. Subluxaţia congenitala de şold La fete.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte. trebuie verificat si şoldul. tangenta ceafa – umeri – fese. daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii. poate sa se manifeste in adolescenta. helioterapie. reflexoterapie. daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. acesta urmăreşte simetria claviculelor. cura balneara. deşi datează de la naştere. apoi masaj si gimnastica pana la recuperare. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. eventual cura cu nămol. in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia. La kinetoterapie: nu exista programe standard. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. daca apare scolioza. Examenul pentru trenul inferior . va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii. Problema. Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. Examenul: . .pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor. bolta plantara. urmăreşte apoi vârful omoplaţilor.

In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat.5 sec. Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. 62 . slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe.). Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei. Diclofenac. laser. extensie. brusca. masaj terapeutic. compozitia se refoloseste mai multe zile. si de relaxare –8. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu. Fracturile . medie sau grava. stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. Se poate face si reflexoterapie. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. se poate face si reflexoterapie. Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa. arnica. produsa de o mişcare forţata. gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4. Prin geluiri.).când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare. fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura. apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice. ce antrenează întinderea. Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie. daca degetele sunt libere: miscari de flexie. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective. Entorsa poate fi uşoară. Fastum Gel.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). menta etc.este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara).constau in fisurarea sau ruperea osului. dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). laser terapeutic. Entorsa . creme pe baza de spânz. Voltaren. ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare.10 sec. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente. . vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului. Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni. se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. tot ce ne permite. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic.

Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar. reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna. se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). cura balneara in climat sedativ. Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi.multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. de cruţare (nu pe litoral. Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool. fasole uscata). vânat.conţin insulina vegetala. carne tânără. porc. nici la cote înalte). Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar). localizata deseori la articulaţia halucelui.este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . regim de viata si mişcare. Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. fitoterapie (frunze de salvie. rinichii. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). Semnele sale clinice sunt sete. cura cu polen.Boli metabolice Diabetul . de afin . îndeosebi noaptea. ochii si da diaree severa. pentru întreţinere). in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. cura cu oţetul de mere 63 . bulimie. pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta). generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi). astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata. se înroşeşte (RUBOR). Guta . carne grasa. Durerea este pulsatorie. prin metabolizare. poate fi atacata si articulaţia genunchiului. Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. dau si dependenta. Atipic. Aceste purine. Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. ideal una pe săptămâna. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie. fasole. Tratamentul consta din regim alimentar. ştevie. urinari in cantitati mari. Articulaţia se umfla (TUMOR). spanac. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor). Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc).este o boala metabolica ce afectează pancreasul. cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. numai la cei cu glicemie sub 130). in plus. grăsimi. uscăciune in gura. Se manifesta prin crize de artrita acuta. Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul.

Tratament fizioterapic: regim alimentar. puţin si bogat. Cauzele obezitatii: alimentatia. masajul capului. la femei: inaltimea in cm – 105. in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere.cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. apiterapie. izvoare. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. cura balneara. tinctura de propolis pentru reglare metabolica. Migrena rebelă . reflexoterapie – foarte benefica./cura – pauza.gimnastica de intretinere.reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme. Masa: un singur fel. Terapia: . Reflexoterapia: foarte indicata. ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). fructe. cauze glandulare. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. . cura cu oţet de mere si miere. multe legume si fructe. tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta). lichide multe. feţei şi frunţii. dar cel mai frecvent la femei după menopauza. Dieta: fara alimete rafinate. Olăneşti. după anestezii. gimnastica obligatorie. afecţiuni ovariene. nici fierbinte. cura cu ape minerale (Călimăneşti. sedentarismul. fără lichide in timpul meselor. fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu. cauzele sunt multiple. cruditati. . gimnastica uşoara. mese mici si dese 3-5/zi. fie. apoi iar cura). când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem. dimpotrivă. cura cu polen. Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. tinctura de propolis. Căciulata). Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. Tratamentul: reflexoterapie. masaj cervical. 64 . Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici. nu numai pe intestine si colon).regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. reflexoterapie (insistenta si pe bila.si miere. echilibru cu factorii de stres. tărâţe in apa/lapte cu miere. fara grasimi. iaurt. in ceai călduţ (nici rece.