Profesor Cristian Dragomir

I. Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii). după care executam un masaj zonal – geluiri.piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos. prelucrând spaţiul articular. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei. . la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. . Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin. mişcări de lateralitate etc. refacem traseul în sens invers până la rotulă. la nivelul plicii inghinale. 4 . după care plasam o mana sub glezna pacientului.poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. . .facem apoi geluiri.regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului. deasupra sau in faţa rotulei. Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul). coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral. coborâm pe sub rotulă. apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. . vibraţii pe aceleaşi trasee. afecţiuni ale meniscului.entorse.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei. geluiri.MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: . 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps. poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. 2. alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular. bicicleta.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei.regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului. gonartroză etc. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică . . fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă). Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral. fricţiuni. fricţiuni.netezirea: plasam degetele 1.

Gimnastică: . artroze la nivelul tarsului etc. de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor.flexie . Masajul medical la nivelul piciorului . În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală. artroza gleznei.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps. . Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor.flexia şi extensia articulaţiei piciorului. . inclusiv la nivelul braţului.se face în caz de platfus.extensie. bateri etc. fricţiuni.mişcări de rotaţie. Patologii: diverse. vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale. Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului. de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp. fractură sau după fracturi.mişcări de lateralitate şi de circumducţie. vibraţia în jurul maleolelor. transversal. Gimnastica gâtului: . Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. redori după fracturi.). . iar geluirea. în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros.lateral dreapta – lateral stânga. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei.mişcări de circumducţie. . vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale. Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului. . fricţiunea. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 . MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri.flexia şi extensia piciorului.

Mişcări: .apropierea braţului de corp (adducţie).regiunea braţului: de la umăr la cot.cu doua degete. anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat). MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . de la umăr spre regiunea cervicala. . articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate. Tot pe acest traseu executăm geluiri.sănătoasă. Bateri: uşoare. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. iar cealaltă.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului. care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian). Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). . musculatura de pe omoplat. .regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. vibraţii. lateral in sus la 180 (abducţie).a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului. posterior. spre linia axilei. . îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului. 0 0 6 .flexia anterioara (anteducţie 180 ). încercând o reechilibrare a situaţiei. Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor. căuş si nuiele pe muşchi. de la acromion in jos. fricţiuni. (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior. . până ajungem la poziţia iniţială. muşchiul trapez si muşchiul pectoral. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers. .depărtarea braţului de corp. daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta. de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern). Netezirile: . pe sub clavicula.poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid. La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului). Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex. de la vârful acestuia pana la umăr.extensia posterioara a braţului (retroducţie).netezirea pe muşchiul trapez. . Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului. apoi masaj de relaxare al întregii regiuni. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral. omoplatul. .

gen balama).redori după fracturi.artroza pumnului. la spate etc. .mişcări largi.diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc. iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia. insistam cu masajul zonal: geluiri. Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine). vibraţii spaţiul articular.tratament după entorsa pumnului. . mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II. coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara. Gimnastica: . Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii. .).mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). vibraţii – si la nivelul plicii cotului. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri.indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara. luxaţie. Afecţiuni: . după care alunecăm pe antebraţ. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . punem mâna pacientului in şold. Afecţiuni: entorse.rar: artroze. redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc. circumducţie. . probleme ligamentare etc. tratament postentorsă. . Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului.mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap. artroza cotului. după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: . apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului. alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili). în cerc. de o parte şi de alta a tendonului tricepsului. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale.. de circumducţie. policele rămânând fix. .PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica. mişcări de lateralitate. iar policele deasupra articulaţiei. indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului.după entorse sau luxaţii. indexul rămânând fix. fricţiuni. Prelucrăm apoi prin geluiri. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. pe braţ. fără presiune prea mare. mişcări de pronaţie si supinaţie. de obicei după PSH. Afecţiuni mai des întâlnite: . refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili. geluiri. .

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

Cu tratament se poate vindeca in totalitate. . 10 zile. muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu. . cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini. de asemenea. adulţi: si 1 g/kg corp/zi). . . tinctura de propolis in diverse proporţii. mana stânga-dreapta etc). factori favorizanţi: frig. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari.la ochi : pot apărea irido-ciclite. . 11 . devine lucios.2 sau 3 săptămâni. consum sporit de miere.are caracter inflamator. cura cu polen-lăptişor de matcă. daca apare si cardita . Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. discreta pierdere in greutate. se poate si la mâini si la picioare. - Poliartrita reumatoidă (p. pielea devine atrofică.p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv.) sau poliartrita cronica evolutiva (p. la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). apere o demielinizare. . creează leziuni si in organe si ţesuturi. cura balneara. se asociază cu hematurie microscopica. cura cu oţet de mere si miere.) sau poliartrita cronica primara (p. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare. apatie.c. . pot exista si cazuri explozive. . Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi.r. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. străvezie. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării).boala începe insidios. progresiv si simetric.pe lângă articulaţii. tegumentul se subţiază.durerile pot fi prezente luni-ani. articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept.e. in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli. primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. oboseala. apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. la nevoie se poate repeta. degetele se subţiază si apare degetul in fus. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox.200. cu redoare dimineaţa.poate dura 2-3 luni.apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul).când apar tumefacţiile: au caracter permanent.Aslow creşte peste 333. se alterează starea generala. boala manifestându-se simetric. încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii.cauza apariţiei: imunitate scăzuta. fibrinogenul creste de asemenea. oboseala. regim igieno-dietetic. căldura).c. mişcare-sport moderat.000 unităţi/1 . chiar progresiv. uşor. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. se usucă si se descuamează.

mai târziu. apare atrofia musculara.apare o uşoara anemie la hemograma. testul reumatic cu imunoglobulinele A. prinderea articulaţiilor simetric. iar alfa. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. cu tendinţa de a anchiloza. . lăptişor de matca. scăzut de albumine.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale. . 2. regim de viata. M. G). stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata. apar tumefierile articulare. . pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. consum sporit de miere. Boala evoluează in patru stadii: 1.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv. . propolis. echilibru munca-odihna. cura balneara (ape sărate). 12 . dureri spontane la mişcare. . exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. regim alimentar. articulaţiile încep sa se deformeze. 4. 3. semne de osteoporoza. de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior).si beta-globulinele sunt crescute. pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare.Prinderea articulaţiilor: centripeta.stadiu terminal. redoarea articulaţiilor dimineaţa. boala Behterev. Spondilita anchilozanta . apare osteoporoza. arata un nr. sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii. uşor masaj de întreţinere.stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici. încep sa se limiteze mişcările in articulaţii.la început nu este concludent.este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani. apar subluxaţii. Pe toate căile vom întări factorii imunitari. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare. . apifitoterapie. tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor. sensibilitate crescuta/durere la mobilizare.la electroforeza proteinelor serice. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează. Examenul de laborator: . polen (primăvara-toamna). . Tratament : nu prea exista. G si A). gimnastica moderata.VSH-ul creste la 80-100 ml/h.mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. uneori si degetul in fus. cura cu oţet de miere si mere. . Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. tratament cu înţepături de albine.

implicit. tinctura de propolis – 20 picături pe zi. apare o rigiditate vertebrala. atrofii. iradierea este de natura osoasa. miere. . care dau probleme respiratorii. .creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar.primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita.începe sa apară o paloare tegumentara. . uneori si Felix). in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica. . Techirghiol.apifitoterapie (lăptişor de matcă.sacroileita bilaterala.raport echilibrat: munca-odihna.examenul de laborator: neconcludent.masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii. cu cat evoluează : devine cifoza.. si înţepături albine). când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere.cura balneara. nu exista tratament medicamentos. . Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu. flexia anterioara se limitează. doar încurajare si întreţinere. treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. lordoza lombara începe sa dispară. . .intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet.gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata. o data pe an (Sovata. la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez. in special regiunea lombara si CDL medical.semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. .debutează cu dureri sacro-iliace.procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”). . uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri). .semne de iritaţie la ochi. Mangalia. Tratamentul fizioterapic: . pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. . in 10% din cazuri apare si irido-cicleita. pe contracturi.regim de viata echilibrat. sunt prinse si articulaţiile coastelor. dar nu o putem îndepărta. gimnastica de întreţinere. . Examenul radiologic: . polen – o linguriţa după sau in timpul mesei. gimnastica respiratorie. Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora. dar nu putem scăpa de ea. o uşoara subfebrilitate. Masajul se va face iniţial sedativ. . de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie.cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. . . 13 . mersul: devine legănat.mişcare moderata si constanta. .fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana. o uşoara scădere in greutate.

AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. asociate cu o postura vicioasa la 14 . de exemplu). pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa. la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. . . putând provoca paralizii de diverse grade. cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. probabil din cauza unui exces de foliculina.posturale (stăm strâmb).nepatogene. Cel mai grav: când apar in perioada de creştere. rahiticii sunt predispuşi. mai rar: cauze congenitale. osteomielită. mai frecvent la fete. cu caracter tranzitoriu sau definitiv. factorii agravanţi: reumatismul.inflamatorii (TBC. . după poliomielita sau meningoencefalita. se poate asocia uneori cu scolioza. poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi. . uneori însoţite de rotaţia vertebrelor. dorsala sau lombara. De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata. La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere. Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale. sifilis).de compensare (in cazul unei subluxatii de sold. cand avem o anomalie de tip muscular. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. . vizibile in plan frontal. de obicei mai accentuata in zona dorsala. Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv. Scolioze: . Ele pot fi: . devenind cifoscolioza. miozită. uneori si după intoxicaţii. Cifoza poate fi congenitala sau dobândita. Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului.cauzate de o lombosciatica. apare in regiunea cervicala. Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara. exista si cauze endocrine.curburile).patogene.putem avea deviaţii chiar de natura isterica. Cea mai frecventa: scolioza idiopatica. Musculatura in concavitate este contractata. dar fara o reducere completa a acestora.

In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator.). manifestare in diverse grade0. cel puţin o data pe săptămâna. cu fata-n jos.. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. şofat). 15 . lucrează in frig. trebuie tratata fizioterapic neapărat. durerile nu mai sunt locale. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. repaus la pat. Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. cu doua perne sub genunchi. masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. gimnastica uşoara. Tratament de durata: masaj. in rahitism etc. poliomielita etc. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. ceafa ca „in gheare”. lipsa de mişcare. Tratament de întreţinere. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral.). indefinit. dureri de ceafa. nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. in forma algică: laser. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante. presează rădăcina nervului. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. chiar se calcifiază. se poate regenera. discul herniază puţin. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica. care da algii locale. Organismul începe sa depună calciu interapofizar. frecventa lor creste in raport cu vârsta. laser terapeutic pe zona afectata. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata.cei care fac eforturi profesionale. birou. mişcarea începe sa fie limitata. Discul se fibrizează. alte semne: vertij. Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. merg pe nerv (lombosciatică. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni.

In PSH toate aceste elemente pot fi afectate. . . . luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular. 4. 2. Factori predispozanţi: . Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj.endocrini/metabolici (menopauza. 16 . atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula.durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus. umărul blocat. umărul pseudo-paralitic.îmbătrânirea Simptome: . dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului). . care pot afecta si cotul sau glezna. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi. 5. umărul mixt. Exista si un PSH posttraumatic. crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei. umărul dureros simplu. când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona.Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza). PSH . 3. insa mai ales capsula. in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea.apare o limitare funcţionala a articulaţiei. mai târziu apar cracmente (troznituri).cinci forme clinice: 1.inflamatorii-reumatici. de exemplu). Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. noaptea nu doare de obicei. umărul acut hiperalgic. mijlociu si inferior).traumatici: fracturi. Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala). . La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior.

mişcările devenind mai uşoare. 2. Daca forma este mai grava. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. o bursita sau o tenosinovita. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. Tratament: masaj cu gheata. repaus. e fierbinte. Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. masaj. in faza acuta se va face masaj cu gheata. insuportabile si se exacerbează noaptea. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului. intr-o uşoara abducţie. gimnastica. 3. si susţinut de o eşarfa. calor.1. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere). pe tendonul muşchiului biceps. tumor. Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. masaj uşor cu crema antiinflamatoare. In umărul dureros acut durerile sunt violente. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. Pe lângă tratamentul de mai înainte. 17 . mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. apare un proces de calcifiere. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. dolor (se înroşeşte. laser terapeutic. Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). abducţie si rotaţie externa. se poate încerca si reflexoterapie. Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. doare). Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. se inflameaza. 4. chiar si de către pacienţi singuri. Apar si semnele inflamaţiei: rubor. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. Se pot face bai calde cu efect calmant. care il tine la 35-45 grade. la baza fiind o tendinita. laser terapeutic. se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. cu evoluţie către fibroză. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. Ca tratament se recomanda: repausul umărului. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice.

Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. micşorarea înălţimii. . ca urmare. 0. pe nemâncate. sau exces de medicamente etc.5. La Fosamax de pilda. Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie. cu conservarea componentei fosfo-calcice. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor. Pentru a echilibra formula calciului din sânge. mai intai va fi destul de dureros. aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate. uneori se perforează si capsula. . Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului. 18 .presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor. In faza avansata. Se pot face intervenţii chirurgicale.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. .cauze metabolice.apare pe fondul unei tuberculoze. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal.cel mai frecvent apare la femei. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) . . apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”. apoi se recomanda kinetoterapie. Are in mod special cauze endocrine. dar ulterior durerea va dispărea treptat. post-menopauza. in urma unor traumatisme. le va executa pasiv. pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. Fosamax.când afectează coloana. caracterizata prin diminuarea matricei proteice. pentru faza sa medie. Cauzele apariţiei: .poate apărea si sub forma localizata. de exemplu.cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina. Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica. . Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. Pacientul nu mai poate face mişcările active. organismul ia din os. Tratamentul fizioterapic: . Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie.

deschisa sau închisa. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune. Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara. care se dezvolta in ţesutul subcutanat. . Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. .tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. . poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala).regim igieno-dietetic. poate fi: uşoara. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata. cu devierea laterala a halucelui. Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului. Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei. amestecat cu apa. produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. fără leziune tegumentara. . BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii. miere sau lapte. poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. Entorsa: traumatism al articulaţiei.bai de soare/lumina. Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge.consum sporit de miere.1 linguriţa/zi.mişcare moderata. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata. superficiala sau profunda. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului). se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) . IV. .cura cu oţetul de mere si miere. este mai aproape de fiziologie decât de anatomie. 19 . grava. de consistenta relativ moale. produs printr-o mişcare brusca si brutala.

Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune. La pârghia biologica. clasificate după numărul de grade. De-a lungul istoriei. având acelaşi sens. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F. de la I până la III. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. bara este reprezentata de os. Forţa de rezistenta R este 20 . Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare. Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. iar F si R se afla la capete. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa. ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea.Galen. Iliescu de la IEFS. Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. La contractarea muşchilor paravertebrali.). Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate . Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. Pârghiile sunt de trei categorii. La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta. la noi: prof. capul este dus pe spate. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor. Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. avem trei elemente: punctul de sprijin. forţa activa F si forţa de rezistenta R.

1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează. Articulaţii .intrinsece (intervertebrale) . 21 . in cea mai mare măsura. Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: .omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. determina o amplitudine mai mare. Însumata. exista si diferenţieri individuale destul de mari. Cu vârsta.extrinsece (capul. frontal si transversal. 3). combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade.humerus-ul prin capul humeral. coastele.data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. muşchii. ligamentele si discurile intervertebrale. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală). la copii si femei. Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila. Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. permanente. . putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica. răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. flexia ajunge la 180 de grade. In plus. Coloana cervicala: cea mai mobila. Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. In extensie. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. mobilitatea este mai mare.

priveşte in afara si puţin in sus. Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei. .interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului. pe grilajul costal.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui. denumita spina omoplatului. iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi. este concava) si posterioara. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian. Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. orientat in sus si puţin in fata. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului. sub spina se formează fosa subspinoasă. Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. . marele rotund si fascicule din marele dinţat. micul si marele rotund. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste. in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. are forma ovala. Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 . nu se insera muşchi pe ea. o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. rotunjit. Omoplatul are trei margini: .de sus (superioara): cea mai subţire. el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). este neted. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc.externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. cu baza in sus. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului. Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid). intre coastele 2 si 7. Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral. unde se insera muşchiul subspinos. In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula).

ligamentul supragleno-suprahumeral...ligamentul pregleno-subhumeral. .ligamentul supragleno-prehumeral. in special deltoidului. Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH).in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. el va fi abductor al braţului.esthesis: senzatie.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale. . Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte. Ele se inseră pe humerus in puncte diferite. Kinetoterapie = terapia prin miscare. A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal. etc. discurs. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. fascicul clavicular. Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. este superficial si are forma triunghiulara. in treimea exterioara. Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. 23 . Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi. împreuna cu scurta porţiune a bicepsului. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale. Este o articulaţie interscapulotoracica. stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate. . care se insera pe fata externa a humerusului.a merge. . a se mişca. miscare) + logos (cuvant. braţul este ridicat de trapez. Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului. Acţiunea deltoidului este complexa. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului. pentru perfectioanare miscarii. pentru a permite mişcari ample. pe apofiza coracoida. KINETOLOGIE < kinein (. stiinta). Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: . Mai sus de aceasta poziţie.

la antebraţ: „radial” = lateral-extern.reprezinta axa de simetrie a corpului. . etc. Planurile de orientare: . planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara. Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal. spre planul sagital median.abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. dreaptă si stângă. Adrian Ionescu la Bucuresti.„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral). regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala. 24 . Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii.„lateral”: spre exterior fata de planul median. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere.„medial”: spre interior. . .sagitale. . . Planul frontal anterior este tangent la frunte.la gamba: „tibial” = median. Haţeganu la Cluj. planul sagital principal (cel median. planul transversal superior este tangent la cap. .- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer. . este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. . Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. . Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri. Şcoala Românească: prof. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior. pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice. Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) .frontale.la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex.). etc.„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal). . .transversale. iar cel inferior este tangent la tălpi. prof.extensia: realizează depărtarea segmentelor. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate. Termeni uzuali: . „cubital” = latero-intern.

pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). se duce membrul bine întins din cot înapoi.Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal.supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade. externa. cu cotul indoit la 90 de grade . Mobilitatea normala este de 180 de grade. fie 25 . putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade.adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie). cu mina intinsa.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie. pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos. persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid. . cu + prea lax). la copii putem fixa umărul.genvar (picioare in O). . . .rotaţia poate fi: interna. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. . Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata.genvalg (genunchi in X)..circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari. .Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus). Mişcari in articulaţia umărului: . pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive. Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune. din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. se poate depasi chiar trunchiul. fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna). la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. cu degetul mare spre înainte.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare. la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. cu palmele spre corp. cu greu se ajunge la 140 de grade. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade. cu membrele superioare întinse pe langa corp. pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral. Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. poziţia de plecare: 0 grade. . când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala.

Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. dar in special trapezul. este realizata de muschiul deltoid.in plan frontal: abducţia si adducţia.prin spate. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1).aceasta este poziţia 0-zero). marele dintat. fiecare atingând circa 90 de grade. numit conul de circumducţie. Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular). Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. . dorsalul mare. cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. romboid. prin fascicolul clavicular. cu vârful in articulatia umarului. muschiul subscapulr (care se intinde). In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul. trapez si marele dorsal.in plan sagital: flexia 180 de grade. muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul. muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral. 26 . Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. participa marele pectoral. deplasam antebratul in sus si in jos. . in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna).Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. marele si micul rotund. miscarea de rotatie. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. de supraspinos. micul pectoral si marele dinţat. 150-180 de grade: toţi muschii abductori. la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. cotul ramânând fix. interna: 95 de grade. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. marele rotund. extensia sau retropulsia 45-50 de grade. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal). marele si micul pectoral. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie. 2). subscapularul si coraco-brahialul. Cu bratul in abducţie la 90 de grade. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata.

la centura. Daca este fixat in trei puncte necoliniare. îi rămân trei grade de mobilitate. ligamentele. ca de pilda la articulaţia genunchiului. La articulaţiile cu amplitudine mare. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. In alte cazuri. pe cap. cum este cazul articulaţiilor umărului. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. In articulaţiile strânse. sagital si transversal. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. la spate etc. capsula are fibre mai lungi. oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural.). cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). muşchii. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. care limitează mişcările. in raport cu suprafaţa articulaţiei. la ceafa. 27 . nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. In cazul articulaţiei scapulohumerale. acesta este cazul oaselor carpiene. va fi imobil. ischiocapsular si pubocapsular). pot executa doar rotaţie). ligamentele sunt foarte puternice dar scurte. capsulele au fibre scurte si mai solide. osul este sferic. însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara. cu amplitudine mica a mişcării. lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. cotului si genunchiului. micşorând astfel amplitudinea miscarii.In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. forma oaselor si a cartilajelor.

28 .radius (latero-extern) la antebraţ. lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). braţul pe lângă corp si palma spre înainte. Particularităţile in mişcările articulare . ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate. Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. De pilda. Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari. Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. in funcţie de persoana).Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala. împreuna cu capsula articulara.humerus (osul braţului). . Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular. cu degetul mare in afară. Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. va avea o amplitudine mai mare. balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). realizând mişcări de flexie-extensie. ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament. muşchii nu sunt contractaţi si de aceea.ca direcţia si amplitudinea . muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ. Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). In repaus. mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva. in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat).cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete. Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. La mişcarea pasiva. Asuplizare = mobilitate. Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala). Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior.nu depind doar de forma articulaţiei. la omul viu. . De aceea. ligamente si tendoane întăresc articulaţia. la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ.

Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. precum si coordonarea.flexori: marele palmar. Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. iar policele se roteşte înăuntru. Muşchii: . a rezistenţei. policele priveşte in afara. degetul mare in sus. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului. micul palmar si cubitalul anterior.. Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade. . Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade. 29 . daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei. Abducţia – mişcarea mâinii in afara. . poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). palm ape verticala. palma este in sus.gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă). a vitezei. KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. .abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali). poate atinge 85 de grade. Putem avea: .al treilea metacarpian sau degetul medius). poate fi mai mica sau egala cu 15 grade.extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali.gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea. . Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru.gimnastica artistică: in care esteticul este predominant.adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului.Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade. Poziţia de supinaţie: cu palma in sus. Poziţia de pronaţie: cu palma in jos. . Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului. Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia. Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade. poate ajunge până la 45 de grade.

creşte troficitatea ţesuturilor.mai . traumatisme. creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). La copii se echilibrează procesele de creştere. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . Etapele procesului de compensare vor fi progresive. pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. Compensarea este un proces continuu. 3. Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. intervenţii chirurgicale etc. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor. Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic). gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. respiraţia. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni.). aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). in raport cu starea generala a pacientului. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. Prin gimnastică se stimulează circulaţia. care trebuie antrenat.rău).Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii. metabolismul). 2. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce. se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia. Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional. Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor.

Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. . atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament.externi .proprii . se foloseşte in nevrite.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne. durere. psihicul si activitatea pacientului. respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga. combinate cu abducţiiadducţii.se urmăreşte stimularea proprioceptorilor. se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. ligamentelor si periostului. vizual. Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: . trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . de localizarea motorii. 5.in funcţie de natura afecţiunii. 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva. 4. urmărind tonifierea muşchilor. daca a fost intervenţie chirurgicala. In general nu trebuie depăşit elementul durere. Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. tactil.culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii. articulaţiilor.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării. De exemplu. Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. olfactiv. gustativ). grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular. auditiv. chiar un regres. care sunt esenţiale. 1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. . de personalitatea. rezistenta si coordonare. gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala. rotaţii interne sau externe. Principiul individualizării tratamentului . Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic. forţa). o data cu rotaţia capului. Metoda Kabat . muşchilor.recepţionează stimulii din mediul extern (termic. 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. forţa. vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. bineînţeles că există si excepţii. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata.

Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). 2). calcifieri. leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore. rupturi ligamentare. procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). afecţiuni cartilaginoase. mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. scleroza. 7). tulburări endocrine sau vasculare. 5). după ce a depăşit linia mediana. Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. ligamentele sunt prea laxe . leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. reflexe locale patologice. fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. bărbia. inflamaţii. reumatism cronic. cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). ce ţin de vârsta. calcifiere. Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. arsuri de gradul 2 sau 3. fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic). 4). 3). hematom. elongaţii tendinoase (entorse). leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii. leziuni posttraumatice. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . Are caracter reversibil. Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. de multe ori au cauze genetice. 6). LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. osteofite (ciocuri). B). Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare)..genvalg (picioarele in X). genvar (cracanat). hipotomie musculara si cartilaginoasa. C). infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). cu privirea îndreptata in jos. ANCHILOZE – fibroase sau osoase.de a cobori spre sold. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei. vine de sus in jos. ostificari.

funcţionalitatea muşchiului este normala. scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic. apare datorita unor boli degenerative. Se poate doar stopa. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii. stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze. zona geografica. dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). In timpul pubertatii. nu inlatura complet. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea). Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. 33 . calciu. creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an. in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. adeseori genetice. intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. Perturbaţii ale mersului . consum de miere. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului. până la exerciţii cu rezistenta. . glucide. reumatismul la necroza. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. in zona respectiva va apare o gibozitate. greutatea si armonia corpului. O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. daca exista vreo rotatie de vertebre. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”. magneziu.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. La atrofie. perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). are caracter ireversibil. masaj.

5-168. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade. etc. urechi. geografici.5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157.5-185 cm Femei 147. Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism. procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme.tendinţe de ingrasare. Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). In cazul ideal teoretic. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea. lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala. Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime. 150).la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100. + 10 kg – obezitate de gradul I. brevilina (150. 205 proteine si 10% minerale.5-178. 34 . de la 7 ani. Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari. In caz contrar.4 cm 154.5-164. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas. mediolina (170.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). . mono. principala responsabila pentru inaltimea omului.5-154. In realitate.4 cm 178. In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%.4 cm 164. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii.) peste limitele normale si se numeşte acromegalie. climatici etc). La adulţi. Greutatea ideala a corpului se determina astfel: . 140).4 cm 168. + 15 kg – obezitate de gradul II etc.

cu mâinile la ceafa. mai coborât.braţul stâng. Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. cu palma drept in sus. o parte fundamentala si o parte de încheiere. capul îl ţinem in uşoara extensie. insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal. 35 . prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara).Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire). un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie. după care relaxam musculatura. convex: dreapta. Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S). in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie. necesare pentru recuperarea afecţiunii respective. vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U. starea generala si evoluţia pacientului.piciorul drept.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. mai rar si pasive. partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. 1). . îl ridicam in sus. . 2).hiperextensie pe spate. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. . . iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. 3).ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus. din aceasta poziţie .exerciţii in patru labe: ex. cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze. Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . + gimnastica abdominala. ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata). Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal. Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor.(umărul stâng este mai coborât.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga .. terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament.gimnastica la inele inegale.mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie. in general doar mişcări active. iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata. concav: stânga): . . se pot folosi si gantere uşoare. cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort. la fete sunt mai frecvente lordozele. La prima întâlnire cu pacientul. . partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent.

braţelor.alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor.Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. Inspiraţia va fi profunda. 36 . Pe măsura creşterii numărului de şedinţe. frecventa exerciţiilor va creste progresiv. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. . Daca pacientul reacţionează bine. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare.se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere. se poate executa flexia genunchiului pe abdomen. mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului.mersul pe jos.exerciţii din toate cele patru membre. . Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. 10 ori.controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca. fără deplasarea membrului gipsat. De aceea. Se executa exerciţii generale. . trunchiului (înclinări laterale.scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. progresiv ca distanta si ritm. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. . creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim. Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare. cu genunchiul apăsând pe abdomen. concomitent cu mişcările de respiraţie. la fracturi. fractura de humerus in treimea medie nu doare. mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii.din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare. acesta este un semnal ca exista probleme. Elemente de gimnastica pentru abdomen . in ritm din ce in ce mai rapid. extensii si flexii). . înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului. In general. . cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. Daca insa pacientul acuza dureri. Daca degetele sunt cianotice. ale musculaturii feselor si membrelor inferioare. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism.

crawl. 37 . bicicleta.din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor. lumânarea.exerciţii de echilibru: cumpăna. foarfeca. . cercuri..

capsulite retractile reci. In general. artropatie gutoasa.). Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata. de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. Pentru leziuni vechi. Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). tendinite. In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros. Acest tip de tratament nu se face zilnic. Daca se fac si mişcări active. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. traumatisme musculare (lovituri. Tehnica de execuţie Practic. aceste substanţe sunt îndepărtate. Timpul de execuţie este variabil. Pentru o aplicare corecta. tenosinovite. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează. De obicei. trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. Astfel. sechele postentorsa. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). bursite. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. calcifieri periarticulare. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala.V. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. aderentele nu se vor mai reconstitui. se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. etc. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . 38 . pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului. durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. entorsa recenta de gr 1. la tratarea unei tenosinovite de pilda. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi.

Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare.drenajul de resorbţie. in aval de regiunea tratata. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent. 2) Drenajul de apel . din aproape in aproape. . Mana este culcata pe nucleele ganglionare. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa. fiind orientata spre colectori. 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. adică trebuie sa rămână foarte uşoara.se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. daca acest 39 . Rolul vaselor colectoare: . in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec. progresiv.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: . Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. adică el va fi drenat progresiv.drenajul ganglionilor limfatici. in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice.dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. . Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată.. spre regiunea pe care dorim s-o drenam.drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici). 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice. degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde. lente si de intensitate medie.

. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. pulpa degetului 2 si/sau 3. trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului.tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. .si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele. Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde. Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric. . pulpa degetului mare. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului.recidive metastazice. Presiunea este orientata spre colectori.consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta.procese infecţioase grave. ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului. Masajul periostal . Plecând de la punctul tratat. . Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. a doua falanga a indexului. Contraindicaţii: . daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. manevrele descriu mişcări circulare 40 . faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii.in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa. Manevrele trebuie sa fie lente. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: . accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. pulpa degetului 2 întărita de 3. cardiaca sau limfatica. O data atinsa aceasta limita.in perioada pre. Vogler) Tehnica lui Vogler. manevrele se dezvolta in forma de stea. colici hepatice sau nefritice. făcută publică începând cu 1953.lucru nu este posibil. cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula). Masajul periostal (dupa dr. moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial.tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare. . Tehnica manuala Este punctuala. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou.in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine.

Puncte de electie: . Este un masaj profund care presează direct periostul. mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. in contracturi sau chiar rupturi musculare. mai multe puncte dureroase. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ. profunde. in funcţie de necesităţi. Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. in genul presiunilor alunecânde. hernii de disc. întotdeauna in locul dureros. se opreşte tratamentul.foarte lente.pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala.pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. 41 . . alternativ. La apariţia hipereremiei intense. vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. eficient după traumatisme. periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). In felul acesta pot fi tratate. Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge). cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima. apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine. Chiropractica (chiropraxie. nici pe rotula sau pe clavicula). şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. Se poate executa de câteva ori de zi. in torticolis recent (foarte eficient). In funcţie de durere.

pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. tratamentul se va repeta. stres sau in alte situaţii similare. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile. ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. mai ales in fazele de acutizare. pentru ele. Mişcarea va fi 42 . Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale. Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. line. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. însuşirea si învăţarea lor atenta. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. doar in cazuri excepţionale. sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. cu stările date de tensionările nervoase.VI. In caz de necesitate. cu furtunile magnetice. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. cu pauza de o zi. In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului.

Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. Perfecţionaţi-vă in timp. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. este corecta. cu degetele intr-o uşoară flexie. Faceţi ca mişcările dvs. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). si pacient. Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. sa iradiaţi forţă şi bine. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs. destul de extenuant. Începeţi executarea unei mişcări line. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. mai ales in etapele de învăţare. ca ele să devină automate. ca va putea fi resimţita de pacient. Cu timpul. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul. datorită experienţei. lent. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată.continua. căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. apoi in sens invers de jos in sus. insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător. învăţarea metodei presupune un efort constant. sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. Mâinile se ţin lejer. fără nici o încordare voită. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs. intr-un tempo constant. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor. constructiv. Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi.

acesta va sta relaxat. la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. cu palmele îndreptate in sus. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament. cu mâinile lăsate pe lângă corp. pe scurt. se face o reglare a tensiunii arteriale.mişcări le-aţi executa in apa. dar se creează legătura dintre cei doi. De regula. Cele doua mişcări . Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii. efectuata corect si cu răbdare. Acest proceduri ridica tonusul general. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. in picioare. cu gesturi de alunecare lina. Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. apa opune o anumita rezistenta. 44 . ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. se îmbunătăţeşte regimul de somn. particularităţile individuale ale pacientului. In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. la o distanta de corp de 10-12 cm. Începând de la creştetul pacientului. prin aceasta procedura se începe şedinţa. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. orice ora aleasa va fi buna. aşezate pe genunchi. prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. degetele sunt uşor îndoite. se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului. maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor. este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. daca şedinţa se executa corect. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. înapoi către creştetul pacientului. şezând sau culcat. in spatele sau in lateral de pacient. după executarea acestor proceduri. Prin simpla lor executare. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc.

După ce se însuşesc temeinic. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. degetele întinse către corpul pacientului. întrerup intr-un mod lent. Prin 45 . palmele sunt îndreptate in jos.constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. furnicături in extremităţile degetelor). Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. A timusului. începând coborârea inversa. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. in plan perpendicular. aproape de starea de automatism. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură. Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului. înţepături. Mişcările de presare . durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. in sensul acelor de ceasornic. mişcările de difuzare a energiei. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. podul palmei se îndreaptă in jos. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. trecând la nivelul umerilor pacientului. in poziţie nemişcata. ele stimulează activitatea inimii. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. delicat. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. legătura creata intre terapeut si pacient. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. cu degetele îndreptate spre pacient. in funcţie de necesitate. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului. de exemplu la nivelul umerilor pacientului. unde se face o răsucire semi-brusca. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine.

Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav. intr-o maniera originala. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale. De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin.după cum arate denumirea. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica. ca si cum ar lipsi ceva. capacităţi unice. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 .procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica. insa fiecare persoana are un potenţial propriu. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. Masajul bioenergetic se poate face si independent. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact. noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. intr-o maniera in care se sugerează presărarea. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. Mişcarea de presărare a sării . timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte.

apă.). Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. talazoterapia (thalassa = mare. ele se clasifica in: 47 .terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe). este influenţata prin trei cai: . Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi.VII. Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie.calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. hidroterapie. valuri). transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. nămoluri.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii. electricitate etc). împachetări cu parafina. studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale. . apa sub forma de aburi (sauna. Hidroterapia . lumină. Cuprinde: masaj si reflexoterapie. are caracter atât profilactic cât si curativ. nămoluri. balneoterapia. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. metoda necesita indicaţii corecte. cu parargil etc. In funcţie de temperatura lor. Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ. BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade). de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general. gaze terapeutice etc. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. factorul sau cel mai activ este cel termic. gaze etc. helioterapie (helios = soare).calea nervoasa – prin arcul reflex. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii. Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. . kinetoterapie. electroterapia.

adâncime 17 m. ieşim. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic. . mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului). afecţiuni musculo-ligamentare si osoase. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş). In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei. ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. nămolul se usucă. când începem sa transpiram intram in lac. putem face o uşoara gimnastica in apa. Ideal: o cura de 12 zile pe an. cel puţin 12 bai/an. putem face un duş. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc. după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. . Compoziţia chimica a apei: unicat mondial .fierbinţi (40-45).1 ora. astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade. cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa.. avem lacul Ursu.nu mai mult de o şedinţa/zi. declanşând fenomene imunologice in organism. Nu sunt izvoare termale.bai reci (sub 20 de grade). numai pana la gât. fie in bazele de tratament special amenajate. helioterm.calde (36-40).răcoroase (21-33). 48 . Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala.09.07-15. peste 45 grade: insuportabile . recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice. rahitism. . apa de ploaie rămâne la suprafaţă. pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald. înot. Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. amplificând radiaţia soarelui in mod diferit.multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica. . Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. stăm in apa cam ½ . climat sedativ. Cura de nămol la Techirghiol: . in lac. din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului. afecţiuni respiratorii. Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara). pentru rezultate: minim 6 şedinţe. stratul superficial are temperatura de afara. de aici se extrage nămolul negru de stejar. ne uscam.. in perioada 1. se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul.

Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta.m. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a. la umbra. urmate de o scurta baie in mare de 5’. după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 . cu atât durata va fi mai scurta. urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. ştranduri. Baia de soare (helioterapie. cu atât expunerea poate fi mai lunga. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. 49 . Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. 2 Termogeneza = producere de căldura. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. cu cât e mai aproape de prânz.termogeneză2).1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort). Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare. care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada. dar un total de 2 h-2 . odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient. Datorita brizei marii. schimbarea costumului cu unul uscat. piscine. Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv. apoi cu 15’-20’-30’. ca suprafaţa de piele expusa si durata. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. indiferent de vârsta. râuri. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. Plaja se poate face oriunde este soare. ştergerea cu prosopul.m. Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece). De regula. respectiv: cu cât mai devreme. capul va fi protejat cu o pălărie de soare..Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte.

in condiţii de sănătate aparenta. Herculane. submontane). Caciulata. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. afecţiuni ginecologice cronice. b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. supradozarea nu este sesizata. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice. Cheia. de soare. pe care in însumează helioterapia. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. boala ulceroasa. Covasna. epilepsie etc. evitarea alimentaţiei. . Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic. unele afecţiuni dermatologice etc. Bazna. sistemului 50 . Contraindicaţii. Lacul Sărat. Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. hipertensiune arterial in stadii înaintate. Olanesti. la adulţi: astmă alergic. contraindicate in tulburari cardiace. Govora. Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. Tuşnad. Astfel. Sangeorz – Bai.cu climat neutru dar cu efect sedativ. hiperfoliculinie etc. crize de tetanie etc. traheobronşite. Borsec (900 m). cu unele precauţii (vezi ultravioletele). Buzias. Sinaia. Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). anemii (favorizează hematopoieza). nevroza astenica. hipofuncţii endocrine etc. Predeal. in faza activa. staţiuni la mare altitudine . Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. sunt necesare unele precauţii.cu climat excitant (litoral. pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. Azuga. insolaţii.2000 de m). rahitism. Slanic Moldova. nămol. afecţiuni reumatismale inflamatorii.). întreg litoralul Marii Negre). efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. Slanic-Prahova. hipofuncţii endocrine. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala). ateroscleroza sistemica in faza avansata. apa – doar vara. Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim). Sovata. In stepa: bai de aer. hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. . refacere după pneumonii. Calimanesti. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct). Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. mic dejun uşor dimineaţa. TBC pulmonar. insuficienta cardiorespiratorie.permanenta pielea.cu climat sedativ (regiune de deal. Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata..

Cura balneara poate fi: . nevroze grave. organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive. rahitism. ulcer acut. si in statiuni cu ape sărate: Bazna. .curativa (afecţiuni uşoare). hipertiroidie. . Lacul Sărat.nervos periferic. reumatism.sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. chiar mai mult in unele cazuri. Cure naturale se pot face pe tot litoralul. Slănic Moldova. afecţiuni cardiovasculare grave. O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. osteoporoza. orice afecţiune in faza acuta. inclusiv Techirghiol. in cele cu ape minerale sărate: Govora. tuberculoza nepulmonara. Bălţăteşti. După cură. Sovata. 51 .in primul rând preventiva si de refacere. sterilitate.

intensitatea este de ordinul miliamperilor. Terapia cu curent continuu 1. Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri. 3. Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. 2.000 – 30. Daca stratul hidrofil este prea gros. Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. Când se pune substanţa hidrofila. b) curent monofazat. Polul activ este cel negativ (-). Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. A.VIII. ion negativ la polul negativ). Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. intervine riscul unei arsuri. când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime. B. NaHO. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. c) curent ritmic sincopat.000 Hz. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 . C. el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv. se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10.

la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari. . câte 5-25 de secunde pe fiecare punct. puteri mai mari. de 0. Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici. se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman..2-0.a. Se unge tegumentul cu gel. reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. Se lucrează cu c. cu frecventa de 80. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite.4 W. fără goluri de aer. .se folosesc la răni. In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte. recente.000 – 100. US se propaga si prin apa . Se folosesc ochelari speciali de protecţie. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. nu pătrunde mai mult de 3 mm.unde puternice (fierbinţi). produc efecte reversibile. 53 . cu sonda poziţionata perpendicular. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului.000 Hz.8-1 W au efect ireversibil. cu maxima precauţie in calculul biodozei. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. Puterile de 0. la afecţiunile acute.unde medii (calde).6 W au efect maxim. puteri mai mici iar la cele vechi. se netezeşte zona. se aplica traductorul pe piele. cronice. Puterile mici. in derma. etc. La sfârşit. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT. Bioptronul Foloseşte lumina filtrata. timp de 5-10 minute pentru toata zona. Puterile de 0. arsuri.unde slabe (reci).Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor.

este 54 . prin arderea ei rezulta apă. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. insa este destul de greu de recoltat. Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. vitamine. si in cantităţi foarte mici. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica. inapetenţă. convalescenţă. in cazul copiilor: fixează calciul. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii. a stărilor de slăbire. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. cura cu polen va dura cam o luna. minerale. Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. are proprietăţi net superioare polenului. Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. potasiu. fier. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. magneziu. Se administrează in timpul meselor. energie si dioxid de carbon. Ceara – este o substanţa grasa. calciu. Din punct de vedere medical. sodiu. Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza). enzime. hormoni. cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. prin intermediul salivei bucale. apoi pauza. nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. Este tonic muscular. trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura. clor. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali).IX. inhibine (= antibiotici naturali) etc. in cazul mierii. fosfor. acest proces a fost efectuat deja de către albina. aluminiu. Mierea se asimilează uşor si repede. cu cat densitatea ei este mai mare. Mierea matura are ardere completa. nu îngraşă. împotriva arsurilor. este un foarte bun protector hepatic. albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). mierea este recomandata in diverse afecţiuni.

Combinat cu apa distilata: in cosmetica.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. 55 . pentru întărirea imunităţii. adică dublul greutăţii ei . in infecţii ascunse. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc. bătături. la copii: 3-5 pic/zi. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. exina etc. in hepatite si in scleroza multipla. Foarte eficient in giardia. Sub doua forme: . pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare. La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. Foarte eficienta. vara. căci este caustic. Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei. pentru copii in convalescenta. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. de aceea – sub forma de tinctura. lapte. cura cu lăptişor: 2-5 grame. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut.prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol). . Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. Poate fi folosit: . când începe sa fie administrat: se tine in frigider. îl secreta doar albinele tinere. la pubertate. sub forma de masca. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe). O albina. iar iarna 2-3 luni. si sub forma de cataplasme pe răni.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. sublingual. seva din muguri. ceai. Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare. cel mai eficient in candida. Reglează metabolismele intime celulare. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi.sub forma pura. in stare bruta. inhibând înmulţirea celulara haotica. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. ca atare. Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. Se consuma cam ½ linguriţa pe zi. trăieşte 45 zile. Intensifica activitatea hormonala. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. sportivi. apoi pauza. in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. . Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. o bobiţă mica (mărgeluţa). Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete.). antitumoral.lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita. furuncule. combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator. sub 12 zile. trebuie dizolvat). Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. cu el se hrăneşte doar matca. pe nemâncate.

Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. este radioprotector. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. are o tărie de 4-7 grade. cântărite. in funcţie de temperatura. dar. se da membrana la o parte.pauza. intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). Se poate administra sub trei forme: . rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite. se trage cu furtun in alt vas. după doua săptămâni se poate folosi. potasiu. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. gelatinoasa si lichidul este limpede. la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. Alfa D3. naturale. se folosesc albine tinere. culturişti (pentru creşterea masei musculare). Apilarminul – este triturat de larve de trântori. conţine magneziu. timp de doi ani isi păstrează calităţile. Este un reglator metabolic. trecându-se chiar prin tifon. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. stors prin tifon. amestecate binebine.maxim 300 g /litru. in boli antiimune. in spondilita.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . 1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme. chiar daca este alergic. uşor alcoolic. Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire. reglează echilibrul acido-bazic. Jarvis. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. după doua săptămâni: strecurat. calciu. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3. pentru rinichi este foarte bun. este un excelent energizant pentru omul sănătos. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. in scleroza multipla. sucul – evaluat la loc. la cele cu ulcer activ: nu se administrează.înţepături naturale. cantitatea de miere folosita: 150 g . pentru sportivi. fluor. brom. indirect: pentru slăbit. poliartrita reumatoida. se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. scade colesterolul si acidul uric. cu infecţii renale. când cidrul rezultat după prima faza.pauza). metabolismul grăsimilor. cura . iod etc. se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade. Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. cu guta. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. in general. nu va fi 56 . pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. începe faza a doua de fermentaţie. este un produs destinat bărbaţilor.

abdomen sau alte zone sensibile. Apirevin etc. 6x6 stagnare in platou mai multe zile. 3x3. fata.- foarte afectat. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. unguente speciale care conţin venin de albine (ex. in scleroza: pe membre.zile. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12. se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile. înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei. sub forma injectabila. apoi scădem progresiv. 4x4. nu pe gat.) 57 . se repeta. apoi 2x2. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. paravertebral. 5x5. in zone musculare sau articulaţii. pauza. antebraţ.

apărute cel mai adesea in copilărie. articulaţii. Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. fie ca blochează gâtul (brad). Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. soare si nămol (Amara. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . Analize: ASLO si VSH. la copii mici – 3-5 picături. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început. reflexoterapie. cervicala si a centurii scapulo-humerale. infecţii urinare etc. gimnastica.X. Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. In faze avansate se formează noduri in articulaţii.20 picături de 3 ori pe zi. gimnastica. In faza sa cea mai grava. Când apar. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv. sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). tratament intensiv: apiterapie. cura cu oţet de mere si miere. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie. gimnastica 58 . poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis. la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături. boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. sejur in staţiuni balneare. masaj terapeutic. Când ataca muşchii. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. umăr. Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine. nu se aplica masaje.. reflexoterapie. fara simptome deosebite. apoi la cot. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. Lacul Sarat). consum sporit de miere.

sedentarism. laser (cu efect decongestiv si antiinflamator). de-a lungul a 56 luni. in serii de 5-15 zile. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri). Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). determinând contracţii musculare.medicala articulara. Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. Tratament: in prima faza doar repaus la pat. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate. masaj sedativ al cutiei toracice. Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie. lombalgia duce la hernia de disc. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii. deşi calmează durerile. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. reflexoterapie. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept. 59 . In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. gimnastica de întreţinere. lordozele. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi. Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. apoi. in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. Sunt contraindicate băile fierbinţi. Netratata. In timpul acestui tratament. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. apoi la parestezie sau chiar la pareza. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. Tratament: masaj terapeutic de regenerare. duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. L3L4). coloana rectilinie. el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an.

arterita este inflamaţia unui vas de sânge. evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. Ele apar datorita lipsei de mişcare. pot apărea si la articulaţiile pumnului. Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. Mai rar. la băieţi: 26-28 ani. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. reflexoterapie si fără gimnastica. inflamaţiilor articulaţiei. Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. alimentaţie. reflexoterapie. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). in faza a treia – masaj. pot fi corectate. tinctura de propolis. Laser la nivelul articulaţiei. masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor. umărul este dureros. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. dorsal. masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant).). lăptişor da matca. in faza a doua – masaj cu gheata. laser. bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. gimnastica uşoara. depistate la timp. la fete: pana la 24 – 25 ani. sejur in staţiune balneara. gimnastica. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. In prima faza. 60 . La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. gimnastica in apa.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. regim alimentar si controlul greutăţii. Netratata.(Artrita este inflamaţia articulaţiei. traumatismelor (fracturi). Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc.

la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. helioterapie. reflexoterapie. daca apare scolioza. tangenta ceafa – umeri – fese. pentru menisc: forţăm prin 61 . dintr-o parte. bolta plantara. înot). . sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. acesta urmăreşte simetria claviculelor. se face flexia coapsei pa bazin. Tratament: aparat gipsat. Problema. . se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza. Subluxaţia congenitala de şold La fete. apoi masaj si gimnastica pana la recuperare.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. La kinetoterapie: nu exista programe standard. când se ia in greutate sau la prima sarcina. ca sa fim siguri. de la 1. in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia. Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. Examenul pentru trenul inferior . . urmăreşte apoi vârful omoplaţilor. apropiem călcâiele (tălpile). daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii.Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica. in general se merge pe gimnastica asimetrica. daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata. măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna.pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor. .pacientul cu spatele la noi.5-2 m de pacient. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. deşi datează de la naştere. eventual cura cu nămol. poate sa se manifeste in adolescenta. Daca diferenţa este de 3 cm. masajul este adjuvant. urmăreşte linia umerilor. va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii. terapeutul. in spatele acestuia. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. plica genunchiului. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). cura balneara. daca sunt diferenţe de nivel. Examenul: . gimnastica articulara pe membrul sanatos.pacientul cu fata spre terapeut. trebuie verificat si şoldul. chiar a mameloanelor si simetria soldurilor.

masaj terapeutic. si de relaxare –8. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. brusca. Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente. medie sau grava.5 sec. extensie. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4. Entorsa .este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara). Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. compozitia se refoloseste mai multe zile. vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului. ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu. . laser terapeutic.10 sec.). daca degetele sunt libere: miscari de flexie.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa. Entorsa poate fi uşoară. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. arnica. produsa de o mişcare forţata. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective. masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). Se poate face si reflexoterapie. Diclofenac. Voltaren. fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura. se poate face si reflexoterapie. Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna. ce antrenează întinderea. Fastum Gel. slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). 62 . laser.când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat. Prin geluiri. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). creme pe baza de spânz. se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe.constau in fisurarea sau ruperea osului. apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice. Fracturile . Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie. tot ce ne permite. menta etc.). Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei. Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni.

uscăciune in gura. in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. fasole.Boli metabolice Diabetul . urinari in cantitati mari. Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool.este o boala metabolica ce afectează pancreasul. cura cu polen. Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi. numai la cei cu glicemie sub 130). localizata deseori la articulaţia halucelui. Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie. Aceste purine. Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar). Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). Tratamentul consta din regim alimentar. se înroşeşte (RUBOR). Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar. Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul. porc. ştevie. Atipic. carne grasa. cura balneara in climat sedativ.multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. rinichii. astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata.este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . de cruţare (nu pe litoral. cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. carne tânără. reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna. cura cu oţetul de mere 63 . regim de viata si mişcare.conţin insulina vegetala. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. fasole uscata). Semnele sale clinice sunt sete. spanac. in plus. de afin . generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi). pentru întreţinere). ideal una pe săptămâna. Se manifesta prin crize de artrita acuta. Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. îndeosebi noaptea. Articulaţia se umfla (TUMOR). fitoterapie (frunze de salvie. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor). vânat. nici la cote înalte). dau si dependenta. grăsimi. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc). pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta). prin metabolizare. poate fi atacata si articulaţia genunchiului. ochii si da diaree severa. bulimie. se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). Durerea este pulsatorie. Guta .

tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta). Masa: un singur fel. cura cu oţet de mere si miere. masajul capului. 64 . Tratamentul: reflexoterapie. Reflexoterapia: foarte indicata. fie. masaj cervical. sedentarismul. Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. Olăneşti. izvoare. tinctura de propolis pentru reglare metabolica. dimpotrivă. . Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. reflexoterapie (insistenta si pe bila. fără lichide in timpul meselor.cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. la femei: inaltimea in cm – 105./cura – pauza. echilibru cu factorii de stres. ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). Dieta: fara alimete rafinate. dar cel mai frecvent la femei după menopauza. gimnastica uşoara. feţei şi frunţii. fara grasimi. cruditati. . apiterapie. tărâţe in apa/lapte cu miere.si miere.gimnastica de intretinere. Tratament fizioterapic: regim alimentar. fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. Cauzele obezitatii: alimentatia. puţin si bogat. Căciulata). după anestezii. cura cu ape minerale (Călimăneşti. Migrena rebelă . gimnastica obligatorie. in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere. Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici. când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem. afecţiuni ovariene. Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. nici fierbinte. fructe. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. cauzele sunt multiple. tinctura de propolis. multe legume si fructe. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu.regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. mese mici si dese 3-5/zi. cura balneara. lichide multe. iaurt. apoi iar cura).reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). cura cu polen. nu numai pe intestine si colon). la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme. Terapia: . cauze glandulare. in ceai călduţ (nici rece. reflexoterapie – foarte benefica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful