Profesor Cristian Dragomir

I. Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

după care plasam o mana sub glezna pacientului. coborâm pe sub rotulă. Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul).regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului.MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: .regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului. alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular. fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă). fricţiuni. 4 .poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. după care executam un masaj zonal – geluiri. Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin. . 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps. .facem apoi geluiri. bicicleta. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral. la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie. fricţiuni. Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică . ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii). deasupra sau in faţa rotulei. 2. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. prelucrând spaţiul articular. la nivelul plicii inghinale. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului. apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. geluiri. Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral. . Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . . vibraţii pe aceleaşi trasee. afecţiuni ale meniscului. gonartroză etc.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei. . Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei. refacem traseul în sens invers până la rotulă. .piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos.entorse.netezirea: plasam degetele 1. poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. mişcări de lateralitate etc.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei.

Gimnastica gâtului: .mişcări de circumducţie. transversal.flexia şi extensia piciorului. fricţiunea.extensie.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.). bateri etc. . de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor. vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei. Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului.flexie .mişcări de lateralitate şi de circumducţie. fractură sau după fracturi. Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului. vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale.se face în caz de platfus. . . Masajul medical la nivelul piciorului .mişcări de rotaţie. artroza gleznei. Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor. Gimnastică: . în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros. de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp. MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri. artroze la nivelul tarsului etc. fricţiuni. vibraţia în jurul maleolelor. Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. redori după fracturi. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală. . Patologii: diverse.lateral dreapta – lateral stânga. . inclusiv la nivelul braţului. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 .flexia şi extensia articulaţiei piciorului. iar geluirea.

Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex. . Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor.cu doua degete. căuş si nuiele pe muşchi. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral. Tot pe acest traseu executăm geluiri.flexia anterioara (anteducţie 180 ).regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. . Mişcări: . de la umăr spre regiunea cervicala.poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid. 0 0 6 . . daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta. Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). până ajungem la poziţia iniţială. Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului. . MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . Bateri: uşoare. . care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian). de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern). spre linia axilei. articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate. încercând o reechilibrare a situaţiei.netezirea pe muşchiul trapez. fricţiuni. pe sub clavicula. . anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat).a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului.depărtarea braţului de corp. muşchiul trapez si muşchiul pectoral. musculatura de pe omoplat. . La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului). de la acromion in jos. . de la vârful acestuia pana la umăr. Netezirile: .extensia posterioara a braţului (retroducţie). vibraţii. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior. omoplatul. apoi masaj de relaxare al întregii regiuni.apropierea braţului de corp (adducţie).sănătoasă. iar cealaltă. lateral in sus la 180 (abducţie). îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers.regiunea braţului: de la umăr la cot. posterior.

. coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara. la spate etc. iar policele deasupra articulaţiei. de obicei după PSH.rar: artroze.după entorse sau luxaţii. refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili. Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii. mişcări de pronaţie si supinaţie. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale.). . apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului.indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili). de o parte şi de alta a tendonului tricepsului.mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). mişcări de lateralitate. gen balama). pe braţ.tratament după entorsa pumnului. Afecţiuni: entorse. vibraţii – si la nivelul plicii cotului. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri. Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului. după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: . probleme ligamentare etc. insistam cu masajul zonal: geluiri.artroza pumnului. Prelucrăm apoi prin geluiri.PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica. punem mâna pacientului in şold. . .redori după fracturi.mişcări largi. în cerc. de circumducţie. Gimnastica: . Afecţiuni: . indexul rămânând fix. iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia. tratament postentorsă.. policele rămânând fix. . mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale. Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine). luxaţie. artroza cotului. circumducţie. fricţiuni. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. după care alunecăm pe antebraţ. Afecţiuni mai des întâlnite: . redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc.mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap. .diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc. vibraţii spaţiul articular. indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului. geluiri. . fără presiune prea mare.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II.

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

durerile pot fi prezente luni-ani. boala manifestându-se simetric. - Poliartrita reumatoidă (p. 11 . daca apare si cardita . tegumentul se subţiază. încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii.200. . la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). străvezie. uşor. de asemenea.are caracter inflamator. primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. Cu tratament se poate vindeca in totalitate.2 sau 3 săptămâni.la ochi : pot apărea irido-ciclite. se usucă si se descuamează. discreta pierdere in greutate. cu redoare dimineaţa. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari. cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini.cauza apariţiei: imunitate scăzuta. . articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept. 10 zile.000 unităţi/1 . cura balneara.apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani.poate dura 2-3 luni.Aslow creşte peste 333. consum sporit de miere. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul). cura cu oţet de mere si miere. factori favorizanţi: frig. se alterează starea generala. oboseala. . . regim igieno-dietetic. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării). cura cu polen-lăptişor de matcă.) sau poliartrita cronica evolutiva (p. chiar progresiv. .p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv.pe lângă articulaţii. apere o demielinizare. creează leziuni si in organe si ţesuturi.) sau poliartrita cronica primara (p. apatie. apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. la nevoie se poate repeta. progresiv si simetric.când apar tumefacţiile: au caracter permanent. . in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli.e. adulţi: si 1 g/kg corp/zi). Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi. mana stânga-dreapta etc).c. se asociază cu hematurie microscopica. tinctura de propolis in diverse proporţii. Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. oboseala. mişcare-sport moderat.r.boala începe insidios. pielea devine atrofică. . căldura). se poate si la mâini si la picioare. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox. devine lucios. degetele se subţiază si apare degetul in fus. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. fibrinogenul creste de asemenea.c. . muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu. pot exista si cazuri explozive. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare.

la început nu este concludent. apare atrofia musculara. pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare. 3. Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata. cura cu oţet de miere si mere. echilibru munca-odihna. 2. consum sporit de miere. Spondilita anchilozanta . sensibilitate crescuta/durere la mobilizare. Pe toate căile vom întări factorii imunitari. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. polen (primăvara-toamna). sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii. scăzut de albumine. cu tendinţa de a anchiloza. G). . . G si A). încep sa se limiteze mişcările in articulaţii. mai târziu.este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani. apare osteoporoza.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale. exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. dureri spontane la mişcare. . regim de viata.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv. iar alfa. de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior). Examenul de laborator: . boala Behterev. arata un nr. propolis.stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici. Boala evoluează in patru stadii: 1. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează. M. articulaţiile încep sa se deformeze. testul reumatic cu imunoglobulinele A. tratament cu înţepături de albine. . . redoarea articulaţiilor dimineaţa. apar subluxaţii.si beta-globulinele sunt crescute.VSH-ul creste la 80-100 ml/h.la electroforeza proteinelor serice. . tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor.stadiu terminal. gimnastica moderata. prinderea articulaţiilor simetric. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare. regim alimentar. . Tratament : nu prea exista. 4.mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. lăptişor de matca.apare o uşoara anemie la hemograma. 12 . semne de osteoporoza. . cura balneara (ape sărate). apifitoterapie. uneori si degetul in fus. apar tumefierile articulare. uşor masaj de întreţinere.Prinderea articulaţiilor: centripeta.

examenul de laborator: neconcludent. 13 .cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. si înţepături albine). pe contracturi. .procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”). Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu. doar încurajare si întreţinere.sacroileita bilaterala.raport echilibrat: munca-odihna. . . atrofii. flexia anterioara se limitează. uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri).creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar. dar nu o putem îndepărta. care dau probleme respiratorii. gimnastica respiratorie. polen – o linguriţa după sau in timpul mesei.masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii. o uşoara scădere in greutate. .regim de viata echilibrat. o data pe an (Sovata. . lordoza lombara începe sa dispară. la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez.. treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica. miere. . . . in special regiunea lombara si CDL medical. mersul: devine legănat.mişcare moderata si constanta. cu cat evoluează : devine cifoza. gimnastica de întreţinere.începe sa apară o paloare tegumentara. sunt prinse si articulaţiile coastelor.fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana.semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni.semne de iritaţie la ochi. de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie. .apifitoterapie (lăptişor de matcă. uneori si Felix). dar nu putem scăpa de ea. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. . pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora. . o uşoara subfebrilitate.primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita. nu exista tratament medicamentos. Techirghiol. Mangalia. tinctura de propolis – 20 picături pe zi. apare o rigiditate vertebrala. Tratamentul fizioterapic: . iradierea este de natura osoasa.cura balneara.gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata. . . .debutează cu dureri sacro-iliace. Masajul se va face iniţial sedativ. in 10% din cazuri apare si irido-cicleita. . Examenul radiologic: . implicit.intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet. .

Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale. . dorsala sau lombara. factorii agravanţi: reumatismul. De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata. . Cea mai frecventa: scolioza idiopatica. vizibile in plan frontal. la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. . apare in regiunea cervicala. de obicei mai accentuata in zona dorsala. Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. asociate cu o postura vicioasa la 14 . cand avem o anomalie de tip muscular. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. Scolioze: . de exemplu). după poliomielita sau meningoencefalita. rahiticii sunt predispuşi. uneori si după intoxicaţii. uneori însoţite de rotaţia vertebrelor.patogene. Musculatura in concavitate este contractata. pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa. cu caracter tranzitoriu sau definitiv. dar fara o reducere completa a acestora. . Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv.cauzate de o lombosciatica. putând provoca paralizii de diverse grade.inflamatorii (TBC. Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara.posturale (stăm strâmb).putem avea deviaţii chiar de natura isterica.nepatogene. .de compensare (in cazul unei subluxatii de sold. miozită. poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi.curburile). cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. devenind cifoscolioza. sifilis). Cel mai grav: când apar in perioada de creştere. probabil din cauza unui exces de foliculina. mai rar: cauze congenitale. La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere. mai frecvent la fete.AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. se poate asocia uneori cu scolioza. Ele pot fi: . Cifoza poate fi congenitala sau dobândita. osteomielită. exista si cauze endocrine.

ceafa ca „in gheare”. birou. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica. frecventa lor creste in raport cu vârsta.). dureri de ceafa. alte semne: vertij. in forma algică: laser. presează rădăcina nervului. Organismul începe sa depună calciu interapofizar. Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator. mişcarea începe sa fie limitata. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. şofat). masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. repaus la pat. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. in rahitism etc. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat.. lucrează in frig. 15 . lipsa de mişcare. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral. laser terapeutic pe zona afectata. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata. merg pe nerv (lombosciatică. care da algii locale. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. se poate regenera. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. Tratament de durata: masaj. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. gimnastica uşoara. Tratament de întreţinere. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara. trebuie tratata fizioterapic neapărat.). discul herniază puţin. cu doua perne sub genunchi. cel puţin o data pe săptămâna. cu fata-n jos. poliomielita etc. Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. durerile nu mai sunt locale. chiar se calcifiază. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. indefinit.cei care fac eforturi profesionale. manifestare in diverse grade0. Discul se fibrizează. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante.

umărul acut hiperalgic. PSH .Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza).durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus. luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular. 3. umărul mixt. 16 . dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului).îmbătrânirea Simptome: . când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona. crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei. . La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula. mai târziu apar cracmente (troznituri). noaptea nu doare de obicei. in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza). . 5. In PSH toate aceste elemente pot fi afectate. Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala). de exemplu).inflamatorii-reumatici. . 2. Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior. . . umărul pseudo-paralitic. care pot afecta si cotul sau glezna. Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. Exista si un PSH posttraumatic. mijlociu si inferior).cinci forme clinice: 1.traumatici: fracturi. Factori predispozanţi: . umărul dureros simplu.apare o limitare funcţionala a articulaţiei. 4. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi. Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj.endocrini/metabolici (menopauza. insa mai ales capsula. umărul blocat.mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea.

masaj. chiar si de către pacienţi singuri. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere). se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. Tratament: masaj cu gheata. Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice. Apar si semnele inflamaţiei: rubor. Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. in faza acuta se va face masaj cu gheata. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. mişcările devenind mai uşoare. laser terapeutic. laser terapeutic. dolor (se înroşeşte. si susţinut de o eşarfa. Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. 17 . doare). Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. care il tine la 35-45 grade. pe tendonul muşchiului biceps. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului. 2. apare un proces de calcifiere. calor. abducţie si rotaţie externa. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. Daca forma este mai grava. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. cu evoluţie către fibroză. se poate încerca si reflexoterapie. repaus. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. se inflameaza. Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. e fierbinte. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). Ca tratament se recomanda: repausul umărului. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. gimnastica. tumor. intr-o uşoara abducţie.1. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. o bursita sau o tenosinovita. Pe lângă tratamentul de mai înainte. masaj uşor cu crema antiinflamatoare. insuportabile si se exacerbează noaptea. mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. 4. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. 3. In umărul dureros acut durerile sunt violente. Se pot face bai calde cu efect calmant. la baza fiind o tendinita.

de exemplu. in urma unor traumatisme. In faza avansata. Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3. Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica. pentru faza sa medie. ca urmare. .cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului. Pentru a echilibra formula calciului din sânge. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie. dar ulterior durerea va dispărea treptat.5. caracterizata prin diminuarea matricei proteice. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor. apoi se recomanda kinetoterapie.presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata. post-menopauza.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice.cel mai frecvent apare la femei. 18 . La Fosamax de pilda.cauze metabolice. . 0. mai intai va fi destul de dureros. Fosamax. uneori se perforează si capsula. Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. . Tratamentul fizioterapic: .când afectează coloana. organismul ia din os. pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. sau exces de medicamente etc. . Se pot face intervenţii chirurgicale. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) . tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. Are in mod special cauze endocrine. pe nemâncate. micşorarea înălţimii. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor. le va executa pasiv. aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate.apare pe fondul unei tuberculoze. Pacientul nu mai poate face mişcările active. cu conservarea componentei fosfo-calcice. Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal. Cauzele apariţiei: . riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”.poate apărea si sub forma localizata. .

amestecat cu apa. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) . de consistenta relativ moale. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata.consum sporit de miere. Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge. deschisa sau închisa. care se dezvolta in ţesutul subcutanat. superficiala sau profunda. . Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului. 19 . Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei. . . fără leziune tegumentara. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa. produs printr-o mişcare brusca si brutala. poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. . cu devierea laterala a halucelui. Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. grava. . Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara. poate fi: uşoara. miere sau lapte. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului).cura cu oţetul de mere si miere. Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita.tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala).mişcare moderata.1 linguriţa/zi. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. este mai aproape de fiziologie decât de anatomie. Entorsa: traumatism al articulaţiei. produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata. IV.regim igieno-dietetic. BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii.bai de soare/lumina.

Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale. Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. La contractarea muşchilor paravertebrali. iar F si R se afla la capete. ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. Forţa de rezistenta R este 20 . De-a lungul istoriei. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa. bara este reprezentata de os. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea.Galen. Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F. având acelaşi sens. La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. de la I până la III. la noi: prof. forţa activa F si forţa de rezistenta R. Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. capul este dus pe spate.). biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate . La pârghia biologica. Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. Iliescu de la IEFS. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. clasificate după numărul de grade. Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). Pârghiile sunt de trei categorii.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor. avem trei elemente: punctul de sprijin. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc. Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare.

răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general.omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica. Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. In plus. putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. mobilitatea este mai mare. se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează. permanente. Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. Însumata.intrinsece (intervertebrale) . ligamentele si discurile intervertebrale. determina o amplitudine mai mare. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală). Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: . 3). . Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. frontal si transversal. in cea mai mare măsura. Cu vârsta. Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila.data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. muşchii. 1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. 21 . la copii si femei.extrinsece (capul. Coloana cervicala: cea mai mobila. flexia ajunge la 180 de grade. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. exista si diferenţieri individuale destul de mari. In extensie. coastele.humerus-ul prin capul humeral. Articulaţii . Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe.

Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei. . are forma ovala. Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). este concava) si posterioara. marele rotund si fascicule din marele dinţat. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian.de sus (superioara): cea mai subţire. sub spina se formează fosa subspinoasă. Omoplatul are trei margini: . In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. nu se insera muşchi pe ea. pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. priveşte in afara si puţin in sus. este neted. Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 . Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi. rotunjit. . pe grilajul costal. denumita spina omoplatului. Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid).externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc. Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral. intre coastele 2 si 7. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului. Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. unde se insera muşchiul subspinos. cu baza in sus.interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului. orientat in sus si puţin in fata. micul si marele rotund.

stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate. A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal. braţul este ridicat de trapez.ligamentul supragleno-prehumeral. fascicul clavicular. a se mişca. Acţiunea deltoidului este complexa.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: .a merge. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. pentru a permite mişcari ample. KINETOLOGIE < kinein (. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. Este o articulaţie interscapulotoracica. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi. . discurs. in special deltoidului. el va fi abductor al braţului.ligamentul supragleno-suprahumeral. Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare.in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei. Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. in treimea exterioara. . Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. etc. Ele se inseră pe humerus in puncte diferite. pentru perfectioanare miscarii. este superficial si are forma triunghiulara. împreuna cu scurta porţiune a bicepsului. Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH). Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte. .. Mai sus de aceasta poziţie. . Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion.ligamentul pregleno-subhumeral..esthesis: senzatie. care se insera pe fata externa a humerusului. miscare) + logos (cuvant. pe apofiza coracoida. 23 . Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Kinetoterapie = terapia prin miscare. Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. stiinta).

Planul frontal anterior este tangent la frunte.reprezinta axa de simetrie a corpului. . Planurile de orientare: . dreaptă si stângă.frontale.extensia: realizează depărtarea segmentelor. Adrian Ionescu la Bucuresti. planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara.„medial”: spre interior.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri. Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) . regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala.sagitale.la antebraţ: „radial” = lateral-extern.- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer. etc. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate. planul sagital principal (cel median. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior.transversale.abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. iar cel inferior este tangent la tălpi. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere.la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex. . pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice. .„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral). . 24 . . Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale.la gamba: „tibial” = median. prof.„lateral”: spre exterior fata de planul median. .). Haţeganu la Cluj. etc. . Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal. „cubital” = latero-intern. este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică. Termeni uzuali: . . Şcoala Românească: prof. spre planul sagital median. . . planul transversal superior este tangent la cap. .„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal). Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii.

Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus). La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune. fie 25 .supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade. . se duce membrul bine întins din cot înapoi. fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna). se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. Mişcari in articulaţia umărului: . la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. . cu membrele superioare întinse pe langa corp.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata. pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). cu + prea lax). externa. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade.Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal. cu palmele spre corp. poziţia de plecare: 0 grade.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie.adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie). Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive. . . persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid.. pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. Mobilitatea normala este de 180 de grade. se poate depasi chiar trunchiul. .circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari. pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral. putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade.genvar (picioare in O).rotaţia poate fi: interna. când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala. cu mina intinsa. Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. . . la copii putem fixa umărul. cu cotul indoit la 90 de grade . la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos.genvalg (genunchi in X). cu degetul mare spre înainte. din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. cu greu se ajunge la 140 de grade.

in plan sagital: flexia 180 de grade. dar in special trapezul. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. numit conul de circumducţie. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1). in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. dorsalul mare. marele dintat. muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul. Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. muschiul subscapulr (care se intinde). muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral. in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. .prin spate. Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. de supraspinos.Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. deplasam antebratul in sus si in jos. in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. prin fascicolul clavicular. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. marele si micul pectoral. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima. cotul ramânând fix. Cu bratul in abducţie la 90 de grade. miscarea de rotatie. fiecare atingând circa 90 de grade. micul pectoral si marele dinţat. participa marele pectoral. indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). romboid. marele si micul rotund. . extensia sau retropulsia 45-50 de grade. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie.in plan frontal: abducţia si adducţia. Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. subscapularul si coraco-brahialul. Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular). 2). cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. interna: 95 de grade. Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata. In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. marele rotund. 150-180 de grade: toţi muschii abductori. este realizata de muschiul deltoid. 26 . trapez si marele dorsal. cu vârful in articulatia umarului. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal).aceasta este poziţia 0-zero).

).In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. In cazul articulaţiei scapulohumerale. care limitează mişcările. Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. ischiocapsular si pubocapsular). lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. La articulaţiile cu amplitudine mare. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). ca de pilda la articulaţia genunchiului. pe cap. In articulaţiile strânse. îi rămân trei grade de mobilitate. sagital si transversal. In alte cazuri. muşchii. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. la spate etc. cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene. cotului si genunchiului. capsula are fibre mai lungi. nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. acesta este cazul oaselor carpiene. pot executa doar rotaţie). Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. capsulele au fibre scurte si mai solide. osul este sferic. acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural. micşorând astfel amplitudinea miscarii. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. in raport cu suprafaţa articulaţiei. la centura. ligamentele. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic. forma oaselor si a cartilajelor. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. va fi imobil. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. ligamentele sunt foarte puternice dar scurte. Daca este fixat in trei puncte necoliniare. oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. 27 . cum este cazul articulaţiilor umărului. la ceafa. cu amplitudine mica a mişcării. însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara.

Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile. Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. muşchii nu sunt contractaţi si de aceea.ca direcţia si amplitudinea . ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament. ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate. in funcţie de persoana). in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat). Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). împreuna cu capsula articulara. . ligamente si tendoane întăresc articulaţia. cu degetul mare in afară. Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior. Particularităţile in mişcările articulare . Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari.humerus (osul braţului). muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ. Asuplizare = mobilitate. Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. De aceea. Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). realizând mişcări de flexie-extensie. 28 . Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala).cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. In repaus. mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva. la omul viu. . Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete. braţul pe lângă corp si palma spre înainte. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala.nu depind doar de forma articulaţiei. Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular.radius (latero-extern) la antebraţ. la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. De pilda. va avea o amplitudine mai mare. La mişcarea pasiva.

Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade..extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali. Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului. degetul mare in sus. poate fi mai mica sau egala cu 15 grade. .gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea.abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali). 29 . Poziţia de supinaţie: cu palma in sus. Abducţia – mişcarea mâinii in afara. .adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului. Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade.Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade. daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. . aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. a rezistenţei. Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. palm ape verticala. poate ajunge până la 45 de grade.al treilea metacarpian sau degetul medius).flexori: marele palmar. Putem avea: . poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). . palma este in sus. poate atinge 85 de grade.gimnastica artistică: in care esteticul este predominant. Muşchii: . KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia. a vitezei. Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru. Poziţia de pronaţie: cu palma in jos. micul palmar si cubitalul anterior. . policele priveşte in afara. Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade. Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade. iar policele se roteşte înăuntru. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului.gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă). precum si coordonarea.

Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. Compensarea este un proces continuu.rău). pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor. gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni. La copii se echilibrează procesele de creştere.mai . Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor. 3. traumatisme.Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii.). creşte troficitatea ţesuturilor. 2. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . Prin gimnastică se stimulează circulaţia. Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce. Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia. care trebuie antrenat. in raport cu starea generala a pacientului. intervenţii chirurgicale etc. aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. respiraţia. Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic). Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. Etapele procesului de compensare vor fi progresive. metabolismul). Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam).

.recepţionează stimulii din mediul extern (termic. forţa. chiar un regres. vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). rezistenta si coordonare.culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular. Metoda Kabat . 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva. ligamentelor si periostului. durere.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării. tactil. care sunt esenţiale. psihicul si activitatea pacientului.proprii . urmărind tonifierea muşchilor. atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament. se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. De exemplu. vizual. respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga. bineînţeles că există si excepţii.in funcţie de natura afecţiunii. de localizarea motorii. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. 5. In general nu trebuie depăşit elementul durere. 1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. muşchilor. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. rotaţii interne sau externe. Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. de personalitatea. gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . se foloseşte in nevrite. auditiv. Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. articulaţiilor. forţa).externi . Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave. . olfactiv. o data cu rotaţia capului. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. Principiul individualizării tratamentului . gustativ). Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala. Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: .se urmăreşte stimularea proprioceptorilor. combinate cu abducţiiadducţii. daca a fost intervenţie chirurgicala. 4. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii. Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic.

leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). C). calcifieri. arsuri de gradul 2 sau 3. bărbia. 2). cu privirea îndreptata in jos. 7). procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. scleroza. ostificari. leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. 3). după ce a depăşit linia mediana. inflamaţii. Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei.. ligamentele sunt prea laxe . boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare). mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . B). Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. leziuni posttraumatice. Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic). leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore.genvalg (picioarele in X). al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. 5). leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. rupturi ligamentare. Are caracter reversibil. Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). hipotomie musculara si cartilaginoasa. vine de sus in jos. leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii. hematom.de a cobori spre sold. genvar (cracanat). ce ţin de vârsta. fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. calcifiere. tulburări endocrine sau vasculare. ANCHILOZE – fibroase sau osoase. de multe ori au cauze genetice. LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. 6). afecţiuni cartilaginoase. elongaţii tendinoase (entorse). osteofite (ciocuri). 4). Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. reflexe locale patologice. reumatism cronic.

Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului. tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. consum de miere. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. La atrofie. scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. magneziu. 33 . Se poate doar stopa.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii. are caracter ireversibil. zona geografica. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic. in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi. calciu. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. greutatea si armonia corpului. reumatismul la necroza. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. nu inlatura complet.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. in zona respectiva va apare o gibozitate. dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”. apare datorita unor boli degenerative. . O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. funcţionalitatea muşchiului este normala. până la exerciţii cu rezistenta. glucide. Perturbaţii ale mersului . intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv. adeseori genetice. In timpul pubertatii. perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an. masaj.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. daca exista vreo rotatie de vertebre. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea).

Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime. etc. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade.5-164. brevilina (150.4 cm 178. mono. STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157. 205 proteine si 10% minerale. In realitate.la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105.4 cm 168. 150).tendinţe de ingrasare. Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize. Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. de la 7 ani.5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea. mediolina (170.5-154.4 cm 154.) peste limitele normale si se numeşte acromegalie. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas.5-168. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii.5-178. La adulţi. In cazul ideal teoretic. Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). In caz contrar. + 15 kg – obezitate de gradul II etc. climatici etc). Greutatea ideala a corpului se determina astfel: . principala responsabila pentru inaltimea omului. + 10 kg – obezitate de gradul I. procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100.5-185 cm Femei 147.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme. urechi. geografici.4 cm 164.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii. 34 . lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala. 140). . In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%.

La prima întâlnire cu pacientul. iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata. 2). îl ridicam in sus.hiperextensie pe spate. . la fete sunt mai frecvente lordozele. vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U. mai coborât. se pot folosi si gantere uşoare. Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara). cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga . mai rar si pasive. in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie. după care relaxam musculatura. iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort.cu mâinile la ceafa. cu palma drept in sus. . partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . concav: stânga): . insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal. 1). Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S). . necesare pentru recuperarea afecţiunii respective.piciorul drept. .exerciţii in patru labe: ex..gimnastica la inele inegale.Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire). . cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze.ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus. din aceasta poziţie . + gimnastica abdominala. convex: dreapta. Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. in general doar mişcări active. starea generala si evoluţia pacientului. 3). o parte fundamentala si o parte de încheiere. 35 .(umărul stâng este mai coborât. capul îl ţinem in uşoara extensie.mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie.braţul stâng. partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. . Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal. terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament. ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata). un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie.

alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme. . Se executa exerciţii generale. Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. De aceea. progresiv ca distanta si ritm.se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. Pe măsura creşterii numărului de şedinţe. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare. cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. . se poate executa flexia genunchiului pe abdomen. fără deplasarea membrului gipsat. . frecventa exerciţiilor va creste progresiv. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor. cu genunchiul apăsând pe abdomen. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample. Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului.controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica.din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus. creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim. extensii si flexii). trunchiului (înclinări laterale. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. fractura de humerus in treimea medie nu doare. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism. . la fracturi. Elemente de gimnastica pentru abdomen .mersul pe jos. Daca insa pacientul acuza dureri. Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare. mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. 36 . Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta. membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere. . ale musculaturii feselor si membrelor inferioare.Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii.scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare. 10 ori. in ritm din ce in ce mai rapid. Inspiraţia va fi profunda.exerciţii din toate cele patru membre. . mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului. braţelor. acesta este un semnal ca exista probleme. In general. Daca pacientul reacţionează bine. înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara. Daca degetele sunt cianotice. concomitent cu mişcările de respiraţie.

bicicleta.exerciţii de echilibru: cumpăna.. lumânarea. cercuri.din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor. foarfeca. . crawl. 37 .

trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. Pentru o aplicare corecta. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala. Acest tip de tratament nu se face zilnic. Daca se fac si mişcări active. pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului.V. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. Astfel. tendinite. sechele postentorsa. Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. Timpul de execuţie este variabil. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. traumatisme musculare (lovituri. la tratarea unei tenosinovite de pilda. artropatie gutoasa. Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata.). Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). etc. durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. entorsa recenta de gr 1. la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). capsulite retractile reci. bursite. In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros. Pentru leziuni vechi. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. aceste substanţe sunt îndepărtate. 38 . de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. In general. calcifieri periarticulare. De obicei. tenosinovite. aderentele nu se vor mai reconstitui. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi. Tehnica de execuţie Practic.

degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde.dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare.drenajul de resorbţie.drenajul ganglionilor limfatici. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. Rolul vaselor colectoare: .. fiind orientata spre colectori. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. Mana este culcata pe nucleele ganglionare. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice. spre regiunea pe care dorim s-o drenam. .drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici). astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată. din aproape in aproape. lente si de intensitate medie. Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. daca acest 39 . in aval de regiunea tratata. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa. adică el va fi drenat progresiv. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice. 2) Drenajul de apel . progresiv. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: . Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. in scopul de a le stimula in timpul presiunii.se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec. de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. adică trebuie sa rămână foarte uşoara. . 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline.

moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial. faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii. pulpa degetului 2 si/sau 3. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. pulpa degetului mare. daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. cardiaca sau limfatica.procese infecţioase grave.in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa. Plecând de la punctul tratat. colici hepatice sau nefritice. Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric. Tehnica manuala Este punctuala. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului. Presiunea este orientata spre colectori.recidive metastazice. . trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. Manevrele trebuie sa fie lente. .tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. Masajul periostal (dupa dr. manevrele descriu mişcări circulare 40 .in perioada pre. pulpa degetului 2 întărita de 3. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele. .tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare. cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula).in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine. Masajul periostal . manevrele se dezvolta in forma de stea.si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate. . . ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului. O data atinsa aceasta limita. Vogler) Tehnica lui Vogler. Contraindicaţii: . Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: .lucru nu este posibil.consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. făcută publică începând cu 1953. a doua falanga a indexului.

eficient după traumatisme. periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). Se poate executa de câteva ori de zi. in contracturi sau chiar rupturi musculare. mai multe puncte dureroase. Puncte de electie: . Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge). nici pe rotula sau pe clavicula). întotdeauna in locul dureros.pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. . hernii de disc. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ. In funcţie de durere. in funcţie de necesităţi. 41 .foarte lente. In felul acesta pot fi tratate. Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. La apariţia hipereremiei intense. ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine. se opreşte tratamentul. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. alternativ. profunde. in genul presiunilor alunecânde. Este un masaj profund care presează direct periostul. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. Chiropractica (chiropraxie. vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. in torticolis recent (foarte eficient). se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima.pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala.

Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. cu pauza de o zi. tratamentul se va repeta. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. In caz de necesitate. Mişcarea va fi 42 . însuşirea si învăţarea lor atenta. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale.VI. stres sau in alte situaţii similare. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile. sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. mai ales in fazele de acutizare. cu furtunile magnetice. line. doar in cazuri excepţionale. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. pentru ele. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii. ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa. cu stările date de tensionările nervoase. Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect.

continua. Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător. mai ales in etapele de învăţare. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. Cu timpul. căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. datorită experienţei. si pacient. Începeţi executarea unei mişcări line. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). constructiv. este corecta. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. lent. Mâinile se ţin lejer. fără nici o încordare voită. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată. destul de extenuant. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. cu degetele intr-o uşoară flexie. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs. insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. ca ele să devină automate. Perfecţionaţi-vă in timp. ca va putea fi resimţita de pacient. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. sa iradiaţi forţă şi bine. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. învăţarea metodei presupune un efort constant. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul. intr-un tempo constant. atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. Faceţi ca mişcările dvs. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor. apoi in sens invers de jos in sus. Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data.

Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. înapoi către creştetul pacientului. daca şedinţa se executa corect. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii. particularităţile individuale ale pacientului. se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). cu palmele îndreptate in sus. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). Începând de la creştetul pacientului. se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc. la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. orice ora aleasa va fi buna. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. pe scurt. Prin simpla lor executare. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. De regula. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. apa opune o anumita rezistenta. continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor. şezând sau culcat. in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. cu mâinile lăsate pe lângă corp. in picioare. Cele doua mişcări . Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. degetele sunt uşor îndoite. la o distanta de corp de 10-12 cm.mişcări le-aţi executa in apa. dar se creează legătura dintre cei doi. ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. acesta va sta relaxat. in spatele sau in lateral de pacient. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare. cu gesturi de alunecare lina. se îmbunătăţeşte regimul de somn. Acest proceduri ridica tonusul general. este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. prin aceasta procedura se începe şedinţa. 44 . In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament. efectuata corect si cu răbdare. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului. se face o reglare a tensiunii arteriale. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. aşezate pe genunchi. după executarea acestor proceduri.

După ce se însuşesc temeinic. trecând la nivelul umerilor pacientului. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. delicat. începând coborârea inversa. durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. in sensul acelor de ceasornic. palmele sunt îndreptate in jos. podul palmei se îndreaptă in jos. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa. cu degetele îndreptate spre pacient. mişcările de difuzare a energiei. Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului. făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine. Prin 45 . mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. degetele întinse către corpul pacientului. in poziţie nemişcata. A timusului.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. Mişcările de presare . de exemplu la nivelul umerilor pacientului. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. in funcţie de necesitate. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm.constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal. înţepături. Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. legătura creata intre terapeut si pacient. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. furnicături in extremităţile degetelor). aproape de starea de automatism. întrerup intr-un mod lent. unde se face o răsucire semi-brusca. Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. in plan perpendicular. mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură. ele stimulează activitatea inimii. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute.

capacităţi unice. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. ca si cum ar lipsi ceva. Masajul bioenergetic se poate face si independent. De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta.procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin.după cum arate denumirea. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 . pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. intr-o maniera originala. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica. Mişcarea de presărare a sării . intr-o maniera in care se sugerează presărarea. noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte. insa fiecare persoana are un potenţial propriu. Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor. Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav.

nămoluri. este influenţata prin trei cai: . Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii.). talazoterapia (thalassa = mare. In funcţie de temperatura lor. kinetoterapie. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii. cu parargil etc.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). hidroterapie. intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade).calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. nămoluri.calea nervoasa – prin arcul reflex. Cuprinde: masaj si reflexoterapie.VII. transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. helioterapie (helios = soare). electroterapia. Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. factorul sau cel mai activ este cel termic. lumină. are caracter atât profilactic cât si curativ. BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. gaze etc. balneoterapia. . Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. împachetări cu parafina. gaze terapeutice etc. Hidroterapia . de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general. electricitate etc). Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ.terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe). apa sub forma de aburi (sauna. ele se clasifica in: 47 . Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali. studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale. valuri). apă. . metoda necesita indicaţii corecte. Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie.

când începem sa transpiram intram in lac. Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara). din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului. Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala. mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului). ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. Compoziţia chimica a apei: unicat mondial . se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul.09.nu mai mult de o şedinţa/zi. in lac.07-15. Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. in perioada 1. Nu sunt izvoare termale. ne uscam. putem face un duş. cel puţin 12 bai/an.fierbinţi (40-45). declanşând fenomene imunologice in organism. numai pana la gât. afecţiuni respiratorii. după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore.. apa de ploaie rămâne la suprafaţă. Ideal: o cura de 12 zile pe an. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic.. fie in bazele de tratament special amenajate.bai reci (sub 20 de grade). adâncime 17 m. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş). . climat sedativ. recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice. In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. amplificând radiaţia soarelui in mod diferit. de aici se extrage nămolul negru de stejar.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei. Cura de nămol la Techirghiol: . stratul superficial are temperatura de afara. Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine. ieşim. rahitism. putem face o uşoara gimnastica in apa. pentru rezultate: minim 6 şedinţe. avem lacul Ursu. înot. . nămolul se usucă. 48 . afecţiuni musculo-ligamentare si osoase.calde (36-40). . astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade.multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc.1 ora. pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald. helioterm. . cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa.răcoroase (21-33). stăm in apa cam ½ . peste 45 grade: insuportabile .

capul va fi protejat cu o pălărie de soare..Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. schimbarea costumului cu unul uscat. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a. după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient. cu cât e mai aproape de prânz. urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate.m. După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. la umbra. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv. datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). ştranduri. ştergerea cu prosopul. Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece). Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. respectiv: cu cât mai devreme.1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a. Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. cu atât expunerea poate fi mai lunga. Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). urmate de o scurta baie in mare de 5’. care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. Datorita brizei marii. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte. piscine. 2 Termogeneza = producere de căldura. Baia de soare (helioterapie. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort). dar un total de 2 h-2 . cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 . Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare.m. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. indiferent de vârsta. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. apoi cu 15’-20’-30’. ca suprafaţa de piele expusa si durata. cu atât durata va fi mai scurta.termogeneză2). Plaja se poate face oriunde este soare. râuri. De regula. 49 .

Astfel. Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). întreg litoralul Marii Negre). insolaţii. Sangeorz – Bai. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. la adulţi: astmă alergic. Tuşnad. unele afecţiuni dermatologice etc. Herculane. Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim).. nevroza astenica. hiperfoliculinie etc. epilepsie etc.cu climat excitant (litoral. rahitism. Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic. Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. . ateroscleroza sistemica in faza avansata.permanenta pielea. Cheia. supradozarea nu este sesizata. TBC pulmonar. Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. de soare. Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala). Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. cu unele precauţii (vezi ultravioletele). nămol. Predeal. pe care in însumează helioterapia. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct).2000 de m). insuficienta cardiorespiratorie. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. afecţiuni ginecologice cronice. Sovata. in condiţii de sănătate aparenta. Azuga. sunt necesare unele precauţii. in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. evitarea alimentaţiei. Borsec (900 m). crize de tetanie etc. apa – doar vara.cu climat sedativ (regiune de deal. anemii (favorizează hematopoieza).cu climat neutru dar cu efect sedativ. in faza activa. b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. Buzias. afecţiuni reumatismale inflamatorii. Calimanesti. . Caciulata. pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. mic dejun uşor dimineaţa. contraindicate in tulburari cardiace. submontane). hipertensiune arterial in stadii înaintate. hipofuncţii endocrine etc. hipofuncţii endocrine. Slanic Moldova. sistemului 50 . Bazna. staţiuni la mare altitudine . Olanesti. boala ulceroasa. traheobronşite. Govora. Lacul Sărat. Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. Sinaia. In stepa: bai de aer. Contraindicaţii. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice. Slanic-Prahova. Covasna.). refacere după pneumonii.

sterilitate. osteoporoza. si in statiuni cu ape sărate: Bazna. inclusiv Techirghiol. tuberculoza nepulmonara.sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate. Sovata. 51 . rahitism.curativa (afecţiuni uşoare). Cure naturale se pot face pe tot litoralul. afecţiuni cardiovasculare grave. chiar mai mult in unele cazuri. O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. După cură. ulcer acut. Cura balneara poate fi: . orice afecţiune in faza acuta. Slănic Moldova. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. in cele cu ape minerale sărate: Govora. hipertiroidie. nevroze grave. Bălţăteşti. . Lacul Sărat. . reumatism. organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive.in primul rând preventiva si de refacere.nervos periferic.

Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. Când se pune substanţa hidrofila. se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv. Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. ion negativ la polul negativ). NaHO. Terapia cu curent continuu 1. el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat. Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). intervine riscul unei arsuri. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 . intensitatea este de ordinul miliamperilor. Polul activ este cel negativ (-). C. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. 3. Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. b) curent monofazat. Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. B. Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. c) curent ritmic sincopat.000 Hz.VIII. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric. Daca stratul hidrofil este prea gros. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. A. 2. când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime.000 – 30. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri.

Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici. timp de 5-10 minute pentru toata zona.se folosesc la răni. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. puteri mai mici iar la cele vechi. recente.000 – 100. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite.unde puternice (fierbinţi). 53 . la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari.unde slabe (reci). Puterile de 0. câte 5-25 de secunde pe fiecare punct. cu frecventa de 80. cronice. la afecţiunile acute. Puterile mici. cu sonda poziţionata perpendicular.Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor. cu maxima precauţie in calculul biodozei. puteri mai mari. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT.2-0. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac.000 Hz. in derma. de 0. . se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman. etc. Puterile de 0.a. Bioptronul Foloseşte lumina filtrata.6 W au efect maxim. reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului. US se propaga si prin apa . se aplica traductorul pe piele. . La sfârşit. arsuri. Se folosesc ochelari speciali de protecţie.. Se lucrează cu c. produc efecte reversibile. In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte.8-1 W au efect ireversibil.unde medii (calde). nu pătrunde mai mult de 3 mm. Se unge tegumentul cu gel.4 W. fără goluri de aer. se netezeşte zona.

Se administrează in timpul meselor. Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica. prin intermediul salivei bucale. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali). in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). calciu. aluminiu. Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. acest proces a fost efectuat deja de către albina. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. enzime. convalescenţă. împotriva arsurilor. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. este un foarte bun protector hepatic. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. Din punct de vedere medical. minerale. are proprietăţi net superioare polenului. hormoni. fier. energie si dioxid de carbon. trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura. si in cantităţi foarte mici. fosfor. este 54 . Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. potasiu. cura cu polen va dura cam o luna. in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. nu îngraşă. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. inapetenţă.IX. apoi pauza. Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism. magneziu. nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. inhibine (= antibiotici naturali) etc. Este tonic muscular. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. a stărilor de slăbire. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. in cazul copiilor: fixează calciul. cu cat densitatea ei este mai mare. Mierea matura are ardere completa. prin arderea ei rezulta apă. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii. cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile. vitamine. albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). in cazul mierii. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. sodiu. insa este destul de greu de recoltat. Mierea se asimilează uşor si repede. mierea este recomandata in diverse afecţiuni. clor. Ceara – este o substanţa grasa. Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza).

. Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare. Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. ceai. combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. . lapte. in infecţii ascunse. vara.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator. Poate fi folosit: . trăieşte 45 zile. pentru întărirea imunităţii. Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. bătături. Foarte eficienta. pentru copii in convalescenta. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe).lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa.). Intensifica activitatea hormonala. trebuie dizolvat). daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita. sub 12 zile. Reglează metabolismele intime celulare. Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. antitumoral. iar iarna 2-3 luni. Sub doua forme: .sub forma pura. sublingual.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). Se consuma cam ½ linguriţa pe zi. la pubertate. Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc. apoi pauza. pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare. inhibând înmulţirea celulara haotica. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. la copii: 3-5 pic/zi. când începe sa fie administrat: se tine in frigider. Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete. cu el se hrăneşte doar matca. îl secreta doar albinele tinere. si sub forma de cataplasme pe răni. in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. exina etc. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. adică dublul greutăţii ei . o bobiţă mica (mărgeluţa). sportivi. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei. când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. Foarte eficient in giardia. de aceea – sub forma de tinctura. ca atare. furuncule. in stare bruta. Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. in hepatite si in scleroza multipla.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. căci este caustic.prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol). La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. cel mai eficient in candida. pe nemâncate. cura cu lăptişor: 2-5 grame. sub forma de masca. se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. seva din muguri. Combinat cu apa distilata: in cosmetica. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. O albina. 55 .

amestecate binebine. se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. Alfa D3. cura . rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite. are o tărie de 4-7 grade. Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme. metabolismul grăsimilor. scade colesterolul si acidul uric. se trage cu furtun in alt vas.pauza). in boli antiimune. la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. este un excelent energizant pentru omul sănătos. Apilarminul – este triturat de larve de trântori. conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. se da membrana la o parte. nu va fi 56 . pentru rinichi este foarte bun. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. cântărite. cu guta. la cele cu ulcer activ: nu se administrează. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. in scleroza multipla. pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). sucul – evaluat la loc. timp de doi ani isi păstrează calităţile. in funcţie de temperatura. in spondilita. se folosesc albine tinere. când cidrul rezultat după prima faza. 1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. naturale. iod etc. Se poate administra sub trei forme: . Jarvis. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. gelatinoasa si lichidul este limpede. Este un reglator metabolic. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade. conţine magneziu.înţepături naturale. brom. Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. stors prin tifon. intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). începe faza a doua de fermentaţie. In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. este un produs destinat bărbaţilor. Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. potasiu. in general. chiar daca este alergic. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. după doua săptămâni: strecurat. fluor. după doua săptămâni se poate folosi. reglează echilibrul acido-bazic.pauza. uşor alcoolic. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. cantitatea de miere folosita: 150 g . trecându-se chiar prin tifon. poliartrita reumatoida. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . indirect: pentru slăbit. se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. culturişti (pentru creşterea masei musculare). dar. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. este radioprotector. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. pentru sportivi. calciu. cu infecţii renale.maxim 300 g /litru. Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire.

paravertebral.) 57 . se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile. pauza. abdomen sau alte zone sensibile. se repeta. in scleroza: pe membre. 3x3. fata. antebraţ. sub forma injectabila. Apirevin etc. nu pe gat. unguente speciale care conţin venin de albine (ex. apoi 2x2. apoi scădem progresiv. 5x5. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei. in zone musculare sau articulaţii. 6x6 stagnare in platou mai multe zile.zile. 4x4.- foarte afectat. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12.

la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături. nu se aplica masaje. ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). articulaţii. la copii mici – 3-5 picături. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. Analize: ASLO si VSH. umăr. consum sporit de miere. masaj terapeutic. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. tratament intensiv: apiterapie. In faza sa cea mai grava. infecţii urinare etc.. Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. fara simptome deosebite. Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. apoi la cot. Când apar. sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. gimnastica. cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. reflexoterapie. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. sejur in staţiuni balneare. Lacul Sarat).20 picături de 3 ori pe zi. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. In faze avansate se formează noduri in articulaţii. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. fie ca blochează gâtul (brad). Când ataca muşchii. sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). cervicala si a centurii scapulo-humerale. gimnastica 58 . boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. reflexoterapie. soare si nămol (Amara. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine.X. apărute cel mai adesea in copilărie. poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie. cura cu oţet de mere si miere. gimnastica.

59 . gimnastica de întreţinere. Sunt contraindicate băile fierbinţi. apoi la parestezie sau chiar la pareza. L3L4). sedentarism.medicala articulara. Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie. Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). reflexoterapie. masaj sedativ al cutiei toracice. deşi calmează durerile. In timpul acestui tratament. Netratata. Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. determinând contracţii musculare. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. de-a lungul a 56 luni. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii. duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri). el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an. Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. in serii de 5-15 zile. apoi. coloana rectilinie. Tratament: masaj terapeutic de regenerare. lombalgia duce la hernia de disc. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. laser (cu efect decongestiv si antiinflamator). Tratament: in prima faza doar repaus la pat. lordozele. In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept.

arterita este inflamaţia unui vas de sânge. bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. reflexoterapie si fără gimnastica. lăptişor da matca. Mai rar. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). sejur in staţiune balneara. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. tinctura de propolis. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare.). Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . gimnastica in apa. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. Laser la nivelul articulaţiei. La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul. pot fi corectate. masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant). alimentaţie.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. laser. umărul este dureros. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. dorsal. reflexoterapie. inflamaţiilor articulaţiei. regim alimentar si controlul greutăţii.(Artrita este inflamaţia articulaţiei. Ele apar datorita lipsei de mişcare. Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. traumatismelor (fracturi). Netratata. In prima faza. la fete: pana la 24 – 25 ani. masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. in faza a doua – masaj cu gheata. in faza a treia – masaj. la băieţi: 26-28 ani. Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. gimnastica. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc. masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. pot apărea si la articulaţiile pumnului. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare. gimnastica uşoara. evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor. 60 . depistate la timp.

pacientul cu spatele la noi. helioterapie. daca apare scolioza. Tratament: aparat gipsat. daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii. Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. Daca diferenţa este de 3 cm.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. masajul este adjuvant. La kinetoterapie: nu exista programe standard. reflexoterapie. cura balneara. Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. gimnastica articulara pe membrul sanatos.la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). in general se merge pe gimnastica asimetrica. plica genunchiului. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). . Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. deşi datează de la naştere. . in spatele acestuia. Subluxaţia congenitala de şold La fete. Problema. când se ia in greutate sau la prima sarcina. pentru menisc: forţăm prin 61 . urmăreşte linia umerilor. dintr-o parte. acesta urmăreşte simetria claviculelor. terapeutul. ca sa fim siguri. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. trebuie verificat si şoldul. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. apoi masaj si gimnastica pana la recuperare. de la 1. va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii. înot). urmăreşte apoi vârful omoplaţilor. in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia. daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata.pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor. .pacientul cu fata spre terapeut. O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte. Examenul: . . chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. daca sunt diferenţe de nivel.Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. tangenta ceafa – umeri – fese.5-2 m de pacient. poate sa se manifeste in adolescenta. bolta plantara. apropiem călcâiele (tălpile). se face flexia coapsei pa bazin. eventual cura cu nămol. trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna. Examenul pentru trenul inferior .

Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei. ce antrenează întinderea. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu. se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. extensie. daca degetele sunt libere: miscari de flexie. tot ce ne permite. masaj terapeutic. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat. medie sau grava. laser. gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4.constau in fisurarea sau ruperea osului. ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare. brusca. fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura.10 sec. Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. Fracturile . . apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice. Fastum Gel.). In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente. masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). 62 . produsa de o mişcare forţata. se poate face si reflexoterapie. este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos. compozitia se refoloseste mai multe zile. Entorsa poate fi uşoară.5 sec. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective. menta etc. laser terapeutic. Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. arnica. Diclofenac.este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara). vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului.). Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. Entorsa . creme pe baza de spânz. slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). Prin geluiri. Voltaren. Se poate face si reflexoterapie.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. si de relaxare –8. Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa. Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie. Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna.când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare.

Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). ştevie. localizata deseori la articulaţia halucelui. se înroşeşte (RUBOR). carne grasa. Articulaţia se umfla (TUMOR). ideal una pe săptămâna. Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie. Atipic. uscăciune in gura. Semnele sale clinice sunt sete. bulimie.este o boala metabolica ce afectează pancreasul.conţin insulina vegetala. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. poate fi atacata si articulaţia genunchiului. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). urinari in cantitati mari. Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. porc. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc). pentru întreţinere). fasole uscata). pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta). ochii si da diaree severa. cura cu polen. Se manifesta prin crize de artrita acuta. de afin . îndeosebi noaptea. regim de viata si mişcare. spanac. Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor). in plus. cura balneara in climat sedativ.multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. cura cu oţetul de mere 63 . Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar. generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi). Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. vânat. Tratamentul consta din regim alimentar. Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul. dau si dependenta. fasole. numai la cei cu glicemie sub 130).este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata. Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar). Aceste purine. grăsimi. nici la cote înalte). rinichii. prin metabolizare. Guta .Boli metabolice Diabetul . cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. fitoterapie (frunze de salvie. acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi. carne tânără. Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. de cruţare (nu pe litoral. Durerea este pulsatorie. se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna.

Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici. gimnastica uşoara. 64 . tărâţe in apa/lapte cu miere. nu numai pe intestine si colon). izvoare. tinctura de propolis pentru reglare metabolica. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. Dieta: fara alimete rafinate. sedentarismul. in ceai călduţ (nici rece. reflexoterapie (insistenta si pe bila. multe legume si fructe. puţin si bogat. cruditati.regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. Reflexoterapia: foarte indicata. Cauzele obezitatii: alimentatia. Căciulata). Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. echilibru cu factorii de stres. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. cura cu ape minerale (Călimăneşti. la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme. Migrena rebelă . nici fierbinte. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu. Tratamentul: reflexoterapie. dimpotrivă. afecţiuni ovariene.gimnastica de intretinere. masaj cervical. fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. feţei şi frunţii. cauze glandulare. fructe. reflexoterapie – foarte benefica. fără lichide in timpul meselor. fie.reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). tinctura de propolis. Terapia: . in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere. lichide multe. Tratament fizioterapic: regim alimentar. ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). după anestezii. cauzele sunt multiple. gimnastica obligatorie. Olăneşti. cura balneara.cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem. fara grasimi. cura cu polen. dar cel mai frecvent la femei după menopauza. cura cu oţet de mere si miere. . apiterapie./cura – pauza. Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. . Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. mese mici si dese 3-5/zi. apoi iar cura). la femei: inaltimea in cm – 105.si miere. Masa: un singur fel. iaurt. masajul capului. tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful