Cercetarea stiintifica. Activitatea si rezolvarea de probleme 1. 2. 3. 4. 5. 1.

Originea cercetarii stiintifice Semnificatia si scopul cercetarii stiintifice Etapele cercetarii stiintifice Semnificatia psiho-analitica a descoperirii stiintifice Raportul dintre descoperire si imaginatia stiintifica Originea cercetarii stiintifice

Analiza literaturii de specialitate in domeniul cercetarii stiintifice ramine sa constatam ca ideile nu apar intimplator, deci se nasc adesea pe neobservate si continua sa ramina la starea initiala mai multa vreme pentru ca apoi sa se impun a, sa fie adoptate, sa faca epoca si ulterior sa fie inlocuite cu altele noi. Activitatea de cunoastere este un domeniu dinamic cu principiile sale fundamenta le prin care se dezvolta ideile teoretice de baza, care se schimba si se imbogat esc in continuu. Existenta si dezvoltarea unui domeniu de cunoastere porneste de la observatie si se opreste la ideile teoretice ale stiintei respective. Intre ele se plaseaza m etodologoa ca un ansamblu organizat de factura intelectuala care opereaza aceast a transformare a obiectului cercetarii in idei stiintifice. Orice descoperire sau cunoastere stiintifica este precedata de ceva, care anunta sau pregateste cadrul unei viitoare cunoasteri stiintifici sub forma de anticip atie stiintifica. Anticipatia in stiinta reprezinta un stadiu prestiintific pe de o parte o anumit a atitudine intelectuala, o modalitate particulara de a gindi sau de a cauta o a numita directie de cunoastere si cercetare stiintifica. 2. Semnificatia si scopul cercetarii stiintifice

In orice activitate de cercetare stiintifica, persoana ce studiaza/cerceteaza ar e un rol dublu: 1. Sa efectueze tema cercetarii stiintifice in conformitate cu planul de ce rcetare propus 2. Sa observe, sa interpreze sa inteleaga si sa descopere semnificatia actu lui de cercetare stiintifica Cercetarea stiintifica reprezinta un act de cunoastere ce are la originea sa anu mite motivatii si moduluri specifice, realizarea carora va aduce satisfactii cer cetatorului prin motivatia care are la baza momentele cheie sau nevoia de cunoas tere si se organizeaza dupa anumite reguli 1. Actiunea care reprezinta actul de eliberarea tensionala, depunerea in va loare si de actualizare a activitatii de cunoastere reprezentata de obiectul cer cetarii. 2. Satisfactia sau placerea produsa de descarcare prin realizarea cercetari i la nivelul nevoiei de de cunoastere asupra obiectului cercetat. 3. Etapele cercetarii stiintifice

Orice activitate de cercetare stiintifica reprezinta in primul rind un act intel ectual gindit si planificat inainte de a deveni o activitate lucrativa propriu-z isa. Din acest motiv vom analiza principalele etape de elaborare si desfasurare a procesului de cercetare stiintifica si anume: Motivatia cercetarii Urmarirea unui obiectiv in prealabil Organizarea formei de cercetare Rationamentul stiintific Scopul urmarit in cercetare

Semnificatia finala a descoperirii stiintifice. Motivatia cercetarii stiintifice este determinata de urmatorii factori: Interesul pentru un domeniu sau o tema stiintifica Curiozitatea de a afla, de a cunoaste dominatii mari in masura de o stare afecti va, particulara care spre deosebire de interes are o orientare dominant rational intelectuala O stare de tensiune care genereaza intrebari din partea cercetatorului Existenta sau prezenta unor frustrari, carente, complexe in cunoa?terea domeniul ui respectiv. Urmarirea unui obiectiv tematic. Se realizeaza intentionat, nu intimplator din a numite motive, raportate la propria personalitate pentru a prefera o anumita tem a sau un domeniu de cercetare. Obiectul sau tema cercetarii reprezinta aspectele exterioare ale procesului de c unoastere stiintifica si contribuie in mod direct la descoperirea adevarului. Descoperirea poate fi de mai multe feluri: Intimplatoare sau lipsita de orice intentie si pregatire metodica din partea cer cetatorului Deduse din alte observatii anterioare Atinsa pe cale inductiva Cu un caracter de relevatie pe care la moment cercetatorul nu ti-l poate explica . Organizarea formei de cercetare. Orice activitate de cercetare stiintifica trebu ie sa aiba un caracter disciplinar de o riguroasa planificare si organizare in b aza unui model specific de gindire sa se elibereze de subiectivism, de fantezie si sa se desfasoare/sa se realizeze in conformitate cu spiritul logic de cerceta re. Din punct de vedere istoric se cunosc urmatoarele tipuri de modele de organi zare si desfasurare activitatii de cunoastere: 1. Tipul magic este legat de credinta si motivatia emotionala prin existen? a unor forte suporanaturale, care pot fi folosite in scopul realizarii unor prob leme umane. 2. Tipul pseudo-stiintific bazat pe fantezie, asociatie formale lipsit de u n fundament stiintific sau logic care cultiva superstitia ducind la concluzii gr esite sau eronate dar cu o mare incarcatura emotionala. 3. Tipul stiintific este bazat pe ratiunea logica, corect, riguros construi t care are o tema precisa sau concreta, o metodologie adecvata in plan de cercet are logic construit si urmareste unele aspecte bine precizate. Rationamentul stiintific trebuie sa fie adaptat la specificul domeniului de cuno astere, sa corespunda naturii obiectului de cercetare, sa aiba scopuri finale de precizie, pe care sa le urmareasca pentru a ajunge la rezultate pozitive, care vor reflecta adevarul urmarit in plan teoretic sau practic. Orice rationament stiintific in teoria generala de cunoastere indiferent de dome niul in care se desfasoara trebuie sa fie conform unui plan sau model unic ce re prezinta o anumita forma de gindire stiintifica si sa se desfasoare in urmatoare le etape: Alegerea si fixarea obiectivelor sau tematice de cercetare Formularea ipotezelor Alegerea modelului de a gindi, obiectul cercetarii ca atitudine metodologica min tala sau intelectuala (deductiv sau inductiv) Culegerea, analiza si compararea rezultatelor obtinute de cercetarea stiintifica prin observare, experiment sau modelare. Formularea unor concluzii. In conformitate cu etapele rationamentului in care distingem 3 etape principale si reproduc in mare masura ordinea si succesiunea logicii de cercetare putem dis tingem: Etapa generala Etapa particulara Etapa de formularea concluziilor. Scopul urmarit in cercetare Scopul si semnificatia descoperirii reprezinta ultima etapa a activitatii de cer cetare stiintifica. Ea trebuie sa raspunda la intrebarea care va fi valoarea apl

icativa a cercetarii de realizare. Rezultatele unei activitati de cercetare pot fi sistematizate in felul urmator: Toate rezultatele obtinute trebuie sa rezolve statistic o anumita cerinta intele ctuala Ele vor produce o satisfactie emotionala prin reducerea sau chiar anularea tensi unii emotionale si intelectuale interioare a cercetatorului Raspund interogatiile intelectuale ale cercetatorului atit in plan teoretic si p ractic Reprezinta rezolvarea unor probleme teoretice sau practice contribuind, astfel l a cunoasterea stiintifica generala. A doua problema o reprezinta semnificatia descoperirii. Ea poate fi formulatp su b 2 aspecte: Valoarea teoretica Valoarea practica aplicativa. 4. Semnificatia psiho-analitica a descoperirii stiintifice

Orice descoperire stiintifica este un raspuns. Ea raspunde la o intrebare pe car e cercetatorul si-o pune asupra unui obiect, a unui fenomen, a unei persoane. Ac easta intrebare" contine in ea dorinta de cautare si aflare a adevarului. Prin ur mare, la originea descoperirii sta interogatia. Orice interogatie are doua surse : o stare de tensiune emotionala interioara, o stare de neliniste intelectuala" a c ercetatorului; o tensiune intelectuala legata sau proiectata la ceva anume (obiect, fiinta, fen omen, propria persoana sau alte persoane etc). Interogatia este ideea exprimata sau ..formularea inteligibila'" a starii de nel iniste interioara, a unei tensiuni emotionale intelectuale interioare, care-si g aseste prin interogatie" o forma de exprimare coerenta. Descoperirea este raspunsul pe care cercetatorul il da propriei sale interogatii . Este solutia. Acel Deus ex machina". Ea este anularea compensatorie a nelinisti i, a starii de tensiune interioara a cercetatorului. Acesta este aspectul psihol ogic. in planul logico-intelectual al gandirii rationale, lucrurile se deruleaza dupa urmatoarea secventa: nelinistea intelectuala genereaza interogatia; al doilea moment este reprezentat prin indoiala ca atitudine mintala" rezervata i n ceea ce priveste alegerea si abordarea metodica a temei; momentul urmator este reprezentat prin deductie, care reprezinta procesul de comp ensare a indoielii metodice"; urmeaza momentul formularii sau al descoperirii si denumirii adevarului" ca forma de raspuns" la interogatia" initiala a cercetatorului; o data descoperit adevarul, rationamentul sau judecata se opreste, actul rationa l este suspendat; este momentul epoche husserlian. Descoperirea este de fiecare data un act spectacular. Ea pare sa vina" absolut ne asteptat si nepregatit, cu efect de surpriza. Sunt mai multe forme de descoperir e, si anume: descoperirea intamplatoare; descoperirea prin deductie si analiza sau prin inductie si sinteza; revelatia unor adevaruri; descoperirea prin comparatie sau asociere de idei si fapte; descoperirea accidentala. Dar mai exista o forma de descoperire. Descoperirea imorala, reprezentata prin fu rtul ideilor stiintifice" sau prin autoatribuirea unor descoperiri" sau rezultate stiintifice" luate de la alti cercetatori. Este un fapt absolut reprobabil, cont rar oricarei morale sau deontologii de cercetare stiintifica, despre care vom vo rbi pe larg mai departe. Tot aici se incadreaza publicarea unilaterala" a rezulta telor unei cercetari efectuate in colaborare sau colective. Si exemplele pot con tinua. Descoperirea stiintifica este un fapt spontan. Ea are caracterul unei aparitii ne

asteptate. Nu pare a fi pregatita. Este o surpriza. Opusul acesteia este imagina tia stiintifica ce presupune un anumit efort de reflectie, desfasurat in timp as upra unei teme anume de cautare a adevarului stiintific. O atitudine speculativa teoretica ce preceda activitatea de cercetare metodica propriu-zisa. Vom analiz a in continuare imaginatia stiintifica. Delimitarea problemei In sfera activitatii de cercetare stiintifica, imaginatia creatoare are un carac ter ie anticipatie*' si este simbolica. Constiinta persoanei are doua forme sau m odalitati ce reprezentare a lumii: a) forma directa, prin senzatii si perceptii; b)forma indirecta, prin reprezentari sub forma de imagini. Imaginea mintala este fie un analogon al obiectelor realitatii, fie un symbolon care se substituie desemnandu-le (cuvant, semn, forma figurativa etc). Prin inte rmediul sau cu ajutorul lor, se realizeaza anumite operatii mintale" cu o semnifi catie precisa. Imaginatia stiintifica este o forma particulara a imaginatiei, considerata un pr oces general psihic. Ea se caracterizeaza prin faptul ca este centrata pe anumit e teme, orientata intr-o anumita directie de cautare sau reprezentare anticipativ a" a unor aspecte pe care cercetatorul le gandeste" sau pe care acesta cauta sa s i le reprezinte", inainte de a trece la cercetarea propriu-zisa. Ea nu este o fan tezie pura, ci un act deliberat, un efort de a intui sau de a delimita o tema de cercetare. in sensul acesta, imaginatia stiintifica este nu numai reprezentare, ci si cautare. Ea ofera cercetatorului posibilitatea unui joc mintal" de combina tii si recombinatii dintre cele mai diferite, in scopul realizarii unor modele" p rezumtive, de la care ar putea sa plece in activitatea sa de cercetare. In sensul acesta, imaginatia stiintifica poate fi considerata o etapa de anticip atie a descoperirii, prin multiplele asociatii mintale pe care le presupune si l e efectueaza. Ea este aparent un joc liber" al fanteziei creatoare, dar semnifica tia si rolul ei sunt serioase. Caracteristicile imaginatiei stiintifice Imaginatia stiintifica este un proces complex care, teoretic, ar trebui sa faca parte din activitatea de reflectie mintala a oricarui cercetator stiintific. Est e adevarat insa ca, datorita varietatii tipologice a acestora, asa cum am aratat deja, putem considera ca numai o parte dintre cercetatori sunt inclinati catre actul de imaginatie stiintifica. Acestia sunt personalitatile teoretice, visatoa re, meditative, pe cand personalitatile practice, pozitiviste, calculate, reci, riguroase sunt intr-o mult mai mica masura sau chiar deloc inclinate catre imagi natia stiintifica. Imaginatia stiintifica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi pe care le v om dezvolta in continuare, si anume: originalitatea, independenta spiritului, st apanirea prejudecatilor, capacitatea de a-si reprezenta anticipativ, intuitia. 1.Originalitatea Aceasta reprezinta puterea de a gandi in mod original, creator, fiind un aspect de sine statator, independent. Prin independenta spiritului sunt intelese initia tiva si bogatia de resurse in realizarea primului pas. Ea este o trasatura a ima ginatiei si depinde de aceasta, fiind capacitatea de a formula o idee constienta in legatura cu ceva inca neobservat, nedescoperit sau necunoscut din realitate si care necesita putere de patrundere, discernamant si forta de precizie, de pre viziune, pentru a putea decela ceea ce este important intr-un moment in care ace asta importanta nu este inca evidenta. 2.Independenta spiritului Cuvintele sunt simboluri pentru lucruri pe care le cunoastem din experienta noas tra anterioara. Adevarata esenta a unui lucru original este insa de a fi cu totu l altfel decat orice altceva deja cunoscut. Mintea nebunului este si ea neobisnuita, dar impinge independenta spiritului pan a intr-un punct in care contactul cu realitatea se pierde. Nebunul este o persoa na diferita de toti ceilalti. El percepe lucrurile intr-un mod neobisnuit, in pl

anul imaginar, dar intr-o forma dereista. Geniul are vise fantastice, dar toate visele acestuia reflecta realitatea. 3.Stapanirea prejudecatilor Adevaratul om de stiinta trebuie sa fie in stare sa se elibereze de prejudecati, sa se plaseze in limitele ratiunii logice, sa gandeasca si sa actioneze ca atar e. Oamenii de stiinta creatori au idei preconcepute si pasiuni. Ei considera anumit e rezultate probabile, iar pe altele, improbabile, incercand cu orice pret sa-si demonstreze rezultatele si sa le impuna celorlalti. Prin spiritul lipsit de prejudecati" al unui om de stiinta intelegem de fapt o me ntalitate care stapaneste nenumaratele sale prejudecati, fiind totdeauna dispusa sa le reconsidere in fata unor dovezi contrare. 4.Capacitatea de a-si reprezenta anticipativ Aceasta este de fapt insasi problema imaginatiei stiintifice. Imaginatia depinde de libertatea spiritului. Printr-o gandire originala si independenta, mintea is i formeaza idei constiente despre unele lucruri si isi imagineaza altele, care n u au fost pana atunci percepute in realitate. Pentru a putea fi utila stiintei, imaginatia trebuie sa se combine cu un ascutit simt pentru ceea ce este important. Imaginatia este un lucru imposibil de invatat. Numai viziunea noastra asupra imp ortantei lucrurilor poate fi imbunatatita prin experienta, printr-o serie succes iva de incercari, de erori si succese. Puterea imaginatiei este innascuta. Majoritatea descoperirilor, atribuite intamp larii, reprezinta rodul imaginatiei. Ea este principalul izvor si forma oricarei anticipatii stiintifice. 5. Intuitia Intuitia este ratiunea inconstienta care duce la cunoastere, fara judecata sau d eductie logica. Ea reprezinta o intelegere sau o cunoastere imediata, fara un ra tionament logic. Intuitia este scanteia care sta la baza tuturor fenomenelor de originalitate, inventivitate si de ingeniozitate. Presimtirea intuitiva este definita ca o idee limpede si unificatoare, ce apare i n constiinta, ca o solutie a unei probleme ce ne intereseaza intr-un grad inalt" . Creatia este intotdeauna inconstienta, pe cand verificarea este pusa sub semnu l constiintei. 5. Raportul dintre descoperire si imaginatia stiintifica

Spre deosebire de descoperire, imaginatia stiintifica incearca sa patrunda in in teriorul obiectului cunoasterii, sa descifreze semnificatia si dinamica acestuia . In cazul acesta, imaginatia are un rol deosebit, intrucat ea reconstituie" in pla n mintal obiectul cunoasterii, printr-un model paralel, la care raporteaza obiec tul cunoasterii, existent in realitate. Imaginatia imbogateste continuu modelul", reprezentat mintal, al obiectului cunoa sterii existent in realitate. Ea are un caracter simbolic, fiind o operatie mint ala pura, in care imaginile" si conceptele" pe care le desemneaza apar si se dezvo lta simultan, stabilindu-se astfel raporturi intre ele. Aceste modele interioare" sunt replica simbolica a obiectelor realitatii materiale si ele devin factori o perationali mintali, ai intelectului cunoscator. Din ele si cu ajutorul lor, se vor dezvolta limbajul stiintific, vocabularul stiintei respective si, in final, d iscursul" domeniului epistemologic la care facem referire. Nu trebuie insa separata descoperirea de imaginatie. Descoperirea reprezinta lat ura dominant materiala, concreta a cercetarii stiintifice, pe cand imaginatia es te latura intelectuala, dominant abstracta a cunoasterii stiintifice. Prima desc opera, delimiteaza si analizeaza faptele. Cea de a doua le descifreaza sensul, l e interiorizeaza in planul gandirii, le denumeste prin conceptualizare, le repre

zinta sub forma de imagini mintale si elaboreaza pe baza lor un discurs epistemol ogic" ce reprezinta, in final, o constructie simbolica desemnand un anumit domen iu de cunoastere stiintifica. Dupa G. Holton. orice cercetare stiintifica trebuie si pan ridice treptat catre un ordin mai inalt" al cunoasterii. Descoperirea si imaginatia stiintifica sunt i nseparabile. Descoperirea sau crearea ideilor" trebuie sa porneasca de la fapte, G. Holton face aceasta afirmatie bazandu-se pe corelatia dintre numarul de idei ( I) si timpul cercetarii (T), in raport cu persoana cercetatorului" (P). In sensul a cesta ne sunt semnalate trei situatii: 1. Numarul de idei (I) interesante, dar inca nedescoperite, scade cu timpul. 2. Datorita celor de mai sus, cu timpul (T), domeniul ideilor (I) respective va pierde din interes, numarul de cercetatori (P) va scadea, iar domeniul lor profe sional se va restrange din punct de vedere social pierzandu-si din importanta. 3. Confruntarea celor doua situatii anterioare va duce la un rezultat spectaculo s: descresterea ignorantei pe scara timpului.