Sunteți pe pagina 1din 2

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Lucian Blaga

Modernsimul este o orientare larga si diversa in plan doctrinar si estetic prin care literatura noastra devine sincrona cu modelele europene.Acest curent introduce in istoria literaturii schimbarea si discontinuitatea, avand drept principii cultul originalitatii, puritatea artei, distrugerea unor canoane pentru instaurarea altora, valorificarea miturilor, recrearea limbajului, primatul ambiguitatii, modificarea raportului dintre eul liric si lume. Unul dintre poetii reprezentativi ai modernismului romanesc este Lucian Blaga, care se individualizeaza printr-o opera poetica originala. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie ce deschide volumul de debut Poemele luminii, este unul dintre cele mai cunoscute texte blagiene,. Poezia este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la viziunea clasica asupra poeziei, la relatia poet-lume. Asadar, tema poeziei o reprezinta atitudinea blagiana in fata marilor taine ale universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Intrucat interpretarea liricii lui Blaga nu se poate face in afara filozofiei lui, se cer numite cele doua tipuri de cunoastere conceptualizate de acesta: cunoasterea paradisiaca, prin ratiune, menita sa descopere si sa numeasca misterul, si cunoasterea luciferica, prin imaginatia poetica, ce urmareste adancirea misterului si transformarea lui in mit. Titlul poeziei include metafora revelatorie corola de minuni care are forta de a imagina un univers perfect, o lume care are frumusetea si fragilitatea florii asupra careia orice interventie violenta poate avea consecinte ditructive. Natura confesiva a textului este sustinuta de pronumele personal eu (element de recurenta). Poetul isi anunta de la inceput atitudinea ,nu strivesc, care semnifica refuzul de a interveni cu brutalitate, pentru a nu pune in pericol frumusetea si fragilitatea lumii. Aceasta atitudine confesata devine mesaj prin reluarea titlului in primul vers al poeziei. Compozitional poezia este alcatuita din trei secvente inegale ca lungime de text.

Prima evidentiaza raportul dintre poet si univers in ceea ce priveste actul cunoasterii. Cea care are forta de a strivi si de a ucide este in viziunea lui Blaga mintea, ratiunea (cunoasterea paradisiaca): Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid cu mintea tainele/ ce le intalnesc/ in calea mea/ in flori in ochi pe buze ori morminte.Se remarca metaforele particulare ca forme concrete ale misterelor: flori, sugerand universul vegetal, ochi si buze universul cunoasterii si al logosului, morminte universul mineral. Cea de-a doua secventa, cea mai intinsa ca lungime de text, dezvolta motivul cunoasterii a carei metafora este lumina (element de recurenta). Prin cele doua opozitii anuntate de conjunctia adversativa dar, eu-altii,lumina mea- lumina altora,textul poeziei capata simetrie, subliniind tot atatea atitudini divergente pe care omul le poate adopta in fata lumii, in cunoastere. In timp ce altii sugurma misterul, poetul este un creator care il sporeste, mareste, imbogateste. Pentru a fi mai convingator Blaga apeleaza la o ampla comparatie cu un fenomen astral : asa cum luna intesifica la aparitia ei ,misterul noptii, poetul imbogateste intunecata zare/cu largi fiori de sfant mister, schimband nentelesurile in ne-ntelesuri si mai mari. Ultimele doua versuri (cea de a treia secventa) motiveaza atitudinea asumata si se constituie intr-un elogiu al iubirii vazuta ca o cale de accedere spre univers :caci eu iubesc/si flori ,si ochi ,si buze, si morminte. Propozitia cauzala si adverbul de intarire si accentueaza intensitatea trairii iubirii fata de univers a lui Blaga. Limbajul poetic blagian este plin de expresivitate si se remarca prin terminologia abstracta. Putem afirma ca in aceasta poezie sugestia si ambiguitatea valorifica raportul dintre sensul denotativ si cel conotativ al cuvintelor, pentru ca la Blaga cuvantul nu inseamna, ci sugereaza. De exemplu, campul semantic al misterului este realizat prin sugestie cu ajutorul unor metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, intunecata zare, sfant mister,ne-nteles. La acestea contribuie si forma prozodica moderna (20 de versuri libere, cu metrica variabila si ingambament) care da posibilitatea poetului sa-si exprime direct ideile si sentimentele. Consider ca poezia Eu nu strivesc corola de lumini a lumii exprima o conceptie estetica perfect coerenta, cristalizata inca de la inceput si ramasa definitiva pe parcursul intregii creatii.