Sunteți pe pagina 1din 1

Fantana dintre plopi de Mihail Sadoveanu

Text narativ studiat apartinand lui Mihail Sadoveanu. Opera de referinta in proza romaneasca, ciclul celor noua povestiri, adunate sub titlul Hanu Ancutei, da dimensiune talentului de povestitor al lui Mihail Sadoveanu. Fantana dintre plopi este cea de-a patra povestire si cuprinde doua mari secvente, potrivit tehnicii compozitionale care defineste intreaga opera: povestirea in rama. Aceasta presupune prezenta a doua perspective narative. Prima este povestirea-cadru care se afla in incipitul si finalul povestirii. Ea are coordonate spatiale si temporale proprii: intr-o toamna aurie, la Hanul Ancutei si un narator care nu are nume, dar este cunoscut de ceilalti. Naratiunea este realizata la persoana I si confera iluzia autenticitatii. Cea de-a doua perspectiva narativa, povestirea din cadru, il are ca personaj-narator pe capitanul de mazili, Neculai Isac. El evoca o intamplare tragica, traita in tinerete, la Fantana dintre plopi,spatiu care nu mai exista in momentul povestirii. Naratiunea este la persoana I si se limiteaza la relatarea unui singur fapt. Actiunea este plasata intr-o toamna, cand Neculai Iasc, plimbandu-se calare pe malul raului Moldova se intalneste cu o ceata de tigani. Calea ii este taiata de o tigancusa de 18 ani, care este alungata de Hassanache, un batran cersetor. Impresionat de frumusetea fetei, capitanul le da celor doi cate un ban de argint. A doua zi, tigancusa Marga il cauta la han ca sa-i arate pantofii cumparati cu banul primit. Cei doi traiesc o frumoasa noapte de dragoste la Fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire la intoarcerea capitanului, de la Pascani, unde trebuia sa-si vanda vinurile. Cea de-a doua intalnire are insa un final tragic. Fata ii marturiseste ca tiganii au trimis-o ca momeala ca sa-l jefuiasca si ca sa-l omoare. Avertizat, Neculai Isac se salveaza fugind calare, dar isi pierde un ochi, fiind lovit de o prajina aruncata de tigani. Revine la fantana cu ajutoare, dar Marga fusese ucisa de tiganii sai, din cauza tradarii. Particularitatea acestei povestiri consta in faptul ca relatarea evenimentelor este dublata de autoanaliza faptelor din perspectiva maturitatii. Astfel, capitanul se autocaracterizeaza ca nestatornic, si ticalos. Inconstienta tineretii il face sa cada usor in capcana tiganilor, iar superficialitatea sentimentelor il impiedica sa vada pericolul la care s-a supus tanara fata. Mustrarea de constiinta vine prea traziu si se transformna in regret si autocondamnare. Asa se explica acel aer trist care insoteste aparitia personajului la Hanul Ancutei. Consider ca schimbarea rolurilor intre narator si personaj sustine subiectivitatea si autenticitatea evocarii, dar impune si o atmosfera de mister.