Harap Alb

Ion Creanga Basmul cult

Genial scriitor, Ion Creanga creeaza in Povestea lui Harap-Alb o opera de o uimitoare originalitate, care poate fi considerate o sinteza a basmului romanesc. Tema operei este initierea unui tanar, iar ideea centrala demostreaza ca viata instruieste si educa. Timpul este neprecizat, iar spatiul se configureaza prin locuri si fiinte fantastice sau personaje: Padurea Spanului, Gradina Ursului, Padurea Cerbului. Perspectiva narativa apartine unui narator omniscient care subiectivizeaza cateodata, iar naratiunea este realizata la persoana a III- a. Este folosita ca tehnica narativa inlantuirea cronologica a episoadelor. Respectand tiparul basmului, incipitul contine formula introductiva pe care Creanga o modifica, punand povestea pe seama spuselor cuiva: Amu cica era odata. Tot in incipit se contureaza doua motive literare: al fratilor despartiti si al imparatului fara mostenitori. Finalul este inchis si compensator, ca in basmul traditional: eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa ( imparatia si pe fata Imparatului Ros ). Conflictul este cel al tuturor basmelor: lupta dintre Bine si Rau, cu victoria celui dintai. Personajele antagonice si simbolice care le reprezinta sunt:Harap-Alb si Spanul. Tipologic , amandoi sunt niste personaje deghizate : Harap-Alb este fiu de imparat ascuns sub haine de sluga iar Spanul, raul necesar, este sluga in haine imparatesti. Harap-Alb este personajul principal al basmului lui Creanga . El savarseste un act de initiere in vederea formarii lui pentru viata. Este o initiere intr-o lume in care primejdiile apar de unde nu gandesti. La inceput, personajul lui Creanga este timid, rusinos , lipsit de curaj. Tot acum descoperim trasatura definitorie a personajului : milostenia. El ii da un banut batranei cersetoare(Sfanta Duminica), gest de milostenie care va face ca el sa fie alesul. Intalnirea cu Spanul constituie episodul-cheie in evolutia eroului. Naiv, el coboara in fantana la indemnul acestuia. Acolo ,constientizeaza latura negativa , imatura a caracterului sau. De aceea, renunta la originea sa nobila. In ipostaza de sluga, Harap-Alb(oximoron care sugereaza dualitatea personajului) apare ca un om simplu, modest, iar bunatatea il ridica in ochii tuturor. Spre deosebire de el , Spanul are defecte omenesti care il duc la pierzanie : e rau, antipatic, dispretuitor fata de oameni. Ajutat cu sfaturi de Sfanta Duminca, Harap-Alb va da doua probe de curaj si de barbatie, nu fara ezitari si slabiciuni omenesti: aduce salatile din Gradina Ursului si pielea cerbului batuta cu nestemate. Acestea sunt lectii ale curajului, rabdarii si ale rezistentei in fata ispitei.

Cea de-a treia proba este cea mai grea. Pe drum, Harap-Alb protejeaza natura ( furnicile si albinele) si-si alege ca prieteni, niste uriasi fabulosi: Setila, Ochila , Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila. Tanarul se emancipeaza , luand pentru prima data singur hotarari. Mai mult, isi organizeaza prieteni si le devine conducator. Fara a fi dotat cu puteri supranaturale, Harap-Alb trece de probele la care este supus si datorita bunului simt, se bucura de simpatia tuturor . La intoarcere, eroul se indragosteste de fata Imparatului Ros, dar ramane loial Spanului, punand datoria mai presus de sentimentele lui. Experienta capitala prin care trece eroul se petrece invers celei din fantana: moare sluga si se naste fiul de imparat. Consider ca Harap-Alb este eroul de basm plin de calitati, dar nu lipsit de slabiciuni umane. De aceea, drumul initiatic pe care il parcurge , il desavarseste ca om.