Sunteți pe pagina 1din 36
 
1.
 
Formarea Uniunii Europene:
Uniunea Europeană
 
(UE) este o entitate politică, socială
ș
i economică,dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state
 
membre şi numără aproape 500
de milioane de locuitori, începând cu ianuarie 2007
. Este considerată a fi o
 construc
ț 
ie
 sui generis”
, fiind o confederaţie. Începând cu 1 decembrie 2009,Uniunea Europeană are personalitate juridică interna
ț 
ională.
 
La baza întregii construcţii europene a stat voinţa de a lucra împreună, pe
 baza unor interese comune. Acestea au
condus la convingerea că în unele domeniise pot obţine rezultate mult mai bune la nivel european decât la nivel naţional. Aşa
s-
a ajuns la politicile comune tuturor statelor membre, elaborate şi adoptate decătre instituţiile comunitare cu aplicabilitate
 pe întreg teritoriul Uniunii.
De multe ori, politicile comune răspund şi unui prin
cipiu fundamental al
construcţiei europene, acela al solidarităţii şi coeziunii. Existenţa politicilor comune conferă unicitate Uniunii Europene pentru că demonstrează accep
tarea
cedării unei părţi a suveranităţii statelor membre către instituţiile europene.
 
Uniunea Europeana a suferit mult până să ajungă în stadiul actual , unul deunde mai este încă mult de lucru. Procesul de formare a trecut prin mai multe faze,
s-au luat
mai multe hotărâri şi astfel dealungul istoriei am avut de
-a face cu maimulte tratate.
1.1.
 
 Tratatul de la Paris (1951)
 
 
Tratatul de la Paris, semnat în18 aprilie1951întreBelgia, 
şi
 (European Coal and Steel CommunitysauECSC), care a devenit ulterior parte aUniunii Europene.Tratatul a expirat în23 iulie2002
la exact 50 de ani, după ce intrase în uz.
 Tratatul
a fost considerat ca fundaţia aducerii Europei la pace după cel d
e-al
doilea război mondial. Unele dintre fostele naţiuni duşmane au ajuns să foloseascăîn comun producţia de cărbune şi oţel, care fuseseră în timpul conflagraţiei
resursele cel mai solicitate.
1.2.
 
 Tratatul de la Roma (1957)
 Tratatul de la Roma
se referă la
 
tratatul prin care a fost instituită
 
(CEE
) şi a fost semnat deFranţa
şi 
.Iniţial, numele complet al
tratatului era
„Tratat de instituire a Comunităţii Economice Europene”
. Totuşi,
Tratatul de la Maastrichtl-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul
"Economic" atât din numele comunităţii cât şi al tratatului. Din acest motiv tratatul
 
este denumit de cele mai multe ori
„Tratat de instituire a Comunităţii Europene”
 sau
„Tratatul CE”
.În ac
eaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia
 
(CEEA, Euratom) : cele do
uă tratate, împreună cu
„Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului”
, care aexpirat în 2002, au devenit
Tratatele de la Roma
. Atât
Tratatul de la Roma
,
cât şi
Tratatul CEEA
au intrat în vigoare la1 ianuarie1958. 
Tratatul iniţial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare;
 
a încercat să consolideze toate tratatele într 
-un singur document, dar 
Tratatul CE 
 
a rămas o secţiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.
 
Deşi intrarea în vigoare în
 
a fost un nou pas in direcţia integrării europene, luarea majorităţiideciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a
Tratatului CE 
, care
rămâne principală sursă a legislaţiei comunitare.
 
Tratatul a fost semnat de către următorii:
 
 
şi J. Ch. 
 
şi 
 
şi 
Maurice Fauredin partea 
. 
 
şi 
 
şi 
 
şi 
1.3.
 
 Tratatul de fuziune (Bruxelles) (1967)
 
Tratatul de la Bruxelles
sau
Tratatul de fuziune
, semnat la8 aprilie1965,a intrat în vigoare la1 ianuarie1967
.Cunoscut şi sub numele de
„Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică aComunităţilor Europene
, tratatul
de la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiinţarea unor structuri unice pentru cele 3Comunităţi Europene
 
(CECO, CEE şi EURATOM)
:
 
 (organ de decizie),
şi
 
 (organ executiv).
Astfel, apare Comunitatea Europeană a „Celor Şase“
 
1.4.
 
 Europa „Celor Doisprezece“ 
- Primele extinderi (1972-1986)
Prima extindere a deplasat centrul de gravitate al Europei „Celor Şase“ cătrenordul continentului. La 20 ianuarie 1972, la Bruxelles se semnează Tratatele deaderare între „Cei Şase” şi alte
trei state europene: Danemarca, Irlanda,
şi
Regatul Unit.
În următorul deceniu (1981
-1986) are loc a doua extindere, prin aderarea
celor trei ţări mediteraneene – 
Grecia (1981),
Spania şi
Portugalia(1986)
 – 
 
care, la sfârşitul anilor ’60, au ieşit dintr 
-
o lungă perioadă de regim
 
autoritar. Această mişcare a întărit caracterul democratic al CEE, dar a pus
-o în
faţa rezolvării unor probleme de dezvoltare a economiilor mai puţin avansate.
 
1.5.
 
Actul Unic European (1986)
 Între 17
 – 
 
28 februarie 1986 se semnează, la Luxemburg şi Haga, Actul Unic
European (AUE) care
modifică tratatele de bază ale Comunităţii (Tratatele de laParis şi de la Roma). El relansează construcţia europeană care avea nevoie de unnou imbold, atât economic (desăvârşirea pieţei unice, punerea în practică a unei politici de cercetare şi tehnologizare, întărirea Sistemului Monetar European etc.),cât şi instituţional (extinderea votului majorităţii calificate, creşterea rolului
Parlamentului European etc.).
1.6.
 
 Tratatul de la Maastricht (1992)
 
Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi
„Tratatul de
) afost semnat deConsiliul European
la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză
 
Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de laînfiinţareaComunităţii Europene
.Acest tratat a pus bazeleUniunii Europene. 
Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuieşte însă vechile ComunităţiEuropene, ci le reuneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi formede colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunităţile Europene alcătuiesc
cei trei piloni ai Uniunii Europene:
 
 
 (PESC),
 
 (CPJMP).
Tratatul conţine aspecte privind:
 -
 
Uniunea monetară
 
şi economică;
 -
 
Politica externă şi de securitate comună;
 -
 
Cetăţenia europeană;
 -
 
Procesul de democratizare;-
 
Colaborarea în domeniul politicii interne şi juridice.
 
1.7.
 
Stabilirea criteriilor de aderare la UE (1993)
Tratatul de la Maastricht afirma că „orice stat european care respectă principiile fundamentale ale Uniunii (libertate, democraţie, respec
tarea drepturilor 
omului şi a libertăţilor fundamentale) poate cere să devină membru al UE“.
Consiliul European întrunit la Copenhaga (21-
22 iunie 1993) a stabilit căaderarea fiecărei ţări care îşi propune să devină membră a Uniunii Europene vaavea loc de îndată ce aceasta va fi capabilă să îşi asume obligaţiile ce îi revin prin
satisfacerea con
diţiilor economice şi politice pe care le implică aderarea.Criteriile pentru aderarea la Uniunea Europeană:
 

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505