Sunteți pe pagina 1din 22

Arta lui const n expurgarea oricrei gteli, a oricrui confort sau cursiviti stilisticeIar inventivitatea luia constat n ambiia

recrerii limbajului nud, depersonalizat, aproape mineralEl este poetul negaiilor de felurite nuane, autorul n literatura noastr al ntiului NU ideistic i structural, opera sa comportndu-se ca un repro inextingibil, adresat lumii(Ion Caraion, Bacovia. Sfritul continuu)

Activitate Literara

Temele specifice liricii bacoviene Natura Bacoviana


Culorile Poezii

George Bacovia ,al carui nume adevarat a fost Gheorghe Vasiliu, s-a nascut in anul 1881,ca fiu al lui Dimitire Vasiliu si al Zoitei,in orasul Bacau,caruia prin lirica sa ii va construi o imagine depreciativa si derizorie.Este un copil bolnavicios,care se remarca prin talentul la desen si muzica,pasiuni ce ii vor influenta puternic opera.In timpul cursurilor liceale de la Bacau citeste multa poezie,mai ales din simbolistii francezi,ale caror idei vor fi preluate in lirica proprie.Duce o existenta retrasa,suferind de nevroza si alcoolism.Viata sa - saraca in evenimente - e marcata de initiative publicistice,renuntari la slujbe,internari,dar si colaborari la reviste simboliste ca Literatorul,Viata noua,publicand volume de versuri si obtinand premii literare(in 1925 pentru editia a doua din Plumb si in 1934 pentru volumul antologic Poezii).

Bacovia este in primul rand un simbolist.Gasim in opera lui George Bacovia influente din Edgar Allan Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. Bacovia este un inadaptat in societate ca si Eminescu si la fel ca acesta, manifesta o aversiune puternica fata de orice oranduire, isi deplange soarta care-l obliga sa traiasca intr-o societate cladita pe inechitate. De aceea universul sau il vor forma: copiii si fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul insusi ratacind fara sens prin parcuri solitare, ascultand somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza.

Universul poziei sale este inclus in volumele Plumb(1916),Scantei galbene(1926),Comedii in fond(1936),Stante burgheze(1946),Poezii(1956).Urm arind opera lui Bacovia vom constata ca avem de-a face cu o opera autentica si originala. Din literatura romana Bacovia este prevestit de Ion Paun Pincio si Alexandru Macedonski prin motivul ploilor,al noptilor,al corbilor,prin folosirea instrumentelor muzicale si preferinta pentru imagini muzicale.In poezia lui domina cerul de plumb apasator,orizontul inchis strabatut de corbi,abatoare,ospicii,toamna galbena.

Ca o prima tema care isi are radacinile in sentimentele provocate de orasul natal,se remarca lumea orasului de provincie,a targului sufocant,care ilustreaza o lume bolnava,degradata fizic si psihic. Mahalaua este populata de o lume ftizica ,aflata in descompunere lenta,sub actiunea intemeperiilor: ploaia,zapada,vantul,frigul,ceata si arsita,in nopti halucinanate de toamna sau iarna(Sonet).Orasul este in ruina si in el coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez,iar poetul alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii,spaime si nevroze.Orasul inspaimantator este vazut ca un muzeu al figurilor de ceara(Panorama).

Singuratatea este una din temele predilecte ale lui Bacovia,constituind si principala sa componenta spirituala. Camera poetului nu este o ambianata perfecta,asa cum este la Macedonski un spatiu de creatie,ci este un loc infricosator,generator de spaime(Miezul noptii). Dragostea sau actul reflez al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intro singuratate ca o tortura(Decembre).

In tema iubirii acest sentiment nu este benefic pentru spiritul uman.Iubita este o fecioara palida,despletita,care canta la clavir muzica funebra,gemand ca in delir(Nevroza ).Iubita este descrisa cu accente pamfletare,nutrind dispret( Contrast , Unei fecioare ).

Tema mortii este o obesesie fascinanta,in care lipseste cu desavarsire aspiratia,este o stare de disperare,de dezagregare a materiei,a fiintei,a existentei.Senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana,fiind o componeneta a eului poetic,chiar si a sentimentului de iubire( Plumb ).

Toamna bacovian e sumbra, mohorata, infiorata de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului calcat in picioare pe trotuare, de melancolia sumbra a tuberculosilor. Intregul peisaj e cuprins de fiorul inghetat al toamnei, al decorului macabru pe care anotimpul galben l evoc poetului: E toamn, e fonet, e somn/Copacii, pe strad, ofteaz/E tuse, e plnset, e gol/i-i frig, i bureaz (Nervi de
toamn).

Primavara bacoviana e lipsita de tumultul, de veselia, de sperantele pe care le aduce acest anotimp. Reinvierea naturii, care este pentru poet doar o noua primavara pe vechile dureri, ii trezeste melancolia si-i intensifica pana la infiorare gandul unei existente inutile: Melancolia m-a prins pe strad/Sunt ameit/Oh, primvara iar a venit/Palid i mut/Mii de femei au trecut/Melancolia m-a prins pe strad.(Nervi de primvar)

Iarna bacoviana nu este surprinsa in maretia ei, ci poetul ii surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi, de frig si de singuratate, caracteristic mai ales inceputului anotimpului alb: i toamna i iarna/Coboar-amndou/i plou i ninge/i ninge i plou(Moin).Uneori exista impresia unei inzapeziri totale, a unei izolari complete a oamenilor intre ei. Intregul targ pare a fi transformat intr-un cimitir, usile nu se mai pot deschide, zapada a invadat totul: E ziu i ce ntuneric/Mai spune s-aduc i lampa/Te uit, zpada-i ct gardul/i-a prins promoroac i clampa.(Decembre)

Vara, poetul este coplesit de arsita dogoritoare si invadat de miasmele pe care le exalta descompunerea materiei organice sub soarele torid: Sunt civa mori n ora, iubito/Chiar pentru asta am venit s-i spun/Pe catafalc, de cldur-n ora/ncet, cadavrele se descompun.(Cuptor)

Plumb de George Bacovia Dormeau adnc sicriele de plumb, i flori de plumb i funerar vestmnt Stam singur n cavou... i era vnt... i scriau coroanele de plumb. Dormea ntors amorul meu de plumb, Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strigStam singur lng mort... i era frig... i-i atrnau aripele de plumb.

Motive simboliste >plumbul (sugernd cenuiul existenial, apsarea, cderea n moarte) > oraul de provincie (spaiu dezolant, cu ploi putrede de toamn i copii bolnavi) > ploaia depresiv, solitudinea, golul >agonia, somnul

Plumb> ars poetica > sintez a ntregii lirici bacoviene Catrenele> reunesc motive i stri sufleteti specifice: * moartea, prbuirea, frigul, somnul, pustiul * singurtatea, apsarea Plumb> deschidere spre modern ( n sensul relevrii unor neliniti, frmntri i angoase care premerg existenialismului) . Sursa de inspiraie> o vizit fcut la cavoul Sturzetilor (din cimitirul bcoan).

Continuitate:

Stam singur lng mort... i era frig... i-i atrnau aripele de plumb

Plumb> element chimic metalic, moale i greu, de culoare cenuie

Cuvnt cheie folosit sicriele de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, obsesiv: amor de plumb Neputin: Pustietate: Izolare: i-i atrnau aripele de plumb...

Stam singur n cavou Stam singur lng mort

Lacustr
De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd... Sunt singur, i m duce un gnd Spre locuinele lacustre. i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val Tresar prin somn, i mi se pare C n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde, Pe-acelai vremuri m gsesc... i simt cum de atta ploaie Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre.

Lacustr concentreaz> motive specifice poetului: ploaia, noaptea, singurtatea, somnul, comarul, golul, prbuirea > stri sufleteti ale eului liric: nevroz, plictis, angoas, spaim
Sentimentul predominant> teroarea de umed

lacustr= locuina construit pe ap, de ctre omul preistoric Lacustr" antreneaz i sugestia a dou goluri: * unul acvatic * altul temporal > ambele generatoare de spaim
Motivul acestei stri> ploaia nocturn angoasant, interminabil > > sugereaz: *putrezirea materiei *descompunerea treptat *sfritul continuu

plnsul cosmic>Aud materia plngnd" ploaia -devenit grea ca i plumbul- trage n jos Universul patru strofe (perfect simetrice) structurate pe dou planuri: >planul exterior(cadrul material) >planul interior (sufletul terorizat) realitatea i visul timpul actual i timpul istoric

>personificarea Aud materia plngnd capt rolul de mar funebru. > teroarea de umed se concretizeaz n frecvena termenilor din cmpul semantic al apei: lacustr", plound", plngnd", ude", val", podul", mal", ploaie"

Ce cald e aicea la tine, i toate din cas mi-s sfinte, Te uit cum ninge decembre... Nu rde... citete nainte. Te uit cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privete Mai spune s-aduc jratec i focul s-aud cum trosnete. i mn fotoliul spre sob, La horn s ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna A vrea s le-nv simfonia. Mai spune s-aduc i ceaiul, i vino i tu mai aproape, Citete-mi ceva de la poluri, i ning... zpada ne-ngroape. E ziu i ce ntuneric... Mai spune s-aduc i lampa Te uit, zpada-i ct gardul, i-a prins promoroac i clampa. Eu nu m mai duc azi acas... Potop e-napoi i nainte, Te uit cum ninge decembre... Nu rde... citete nainte.

Se constata absenta motivelor prezente in majoritatea poeziilor bacoviene (plumbul, solitudinea, ploaia, plictisul, agonia etc), atmosfera fiind mai calda, iar ceasul intalnirii cu iubita fiind pus sub auspicii favorabile Planul exterior reprezentat prin ninsoarea uriasa care acopera totul, intorcand omenirea in era glaciara.

Planul interior este cald si ocrotitor, reperele acestuia fiind fotoliul, focul si lampa - obiecte ale destinderii calme si ale lecturii (Citeste-mi ceva de la poluri", Nu rade... citeste-nainte"). Din atmosfera cunoscuta bacoviana, ramane doar vijelia ascultata prin horn, metafora a existentei eului liric: Si mana fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - tot una -As vrea sa le-nvat simfonia "

Prezenta iubitei in acest spatiu se ghiceste din cuvintele poetului, prin cel de al doilea vers-refren: Mai spune s-aduca jaratec", Mai spune s-aduca si ceaiul", Mai spune s-aduca si lampa".

Amurg de toamn violet ... Doi plopi, n fund, apar n siluete -- Apostoli n odjdii violete -Orasul e tot violet. Amurg de toamn violet ... Pe drum e-o lume lenes, cochet; Multimea toat pare violet, Orasul tot e violet. Amurg de toamn violet ... Din turn, pe cmp, vd voievozi cu plete; Strbunii trec n plcuri violete, Orasul tot e violet.

Temele si motivele simboliste din aceasta poezie: orasul parasit, cu plopi singuratici, simboluri de solitudine, sporind sentimentul de insingurare Tema centrala a poeziei: prezinta o imagine a orasului cuprins de somnoleta, populat de o lume lenesa, monotoma. sugereaza starea de depresie, de halucinatie, simbolizand o imagine vizuala. Cromatica este reprezentata de culoarea violet, proiectata asupra peisajului semnificand decadenta, amurgul violet ca un sfarsit de lume.

Poezia are doua versuri cu valoare de simbol: Orasul tot e violet/Amurg de toamna violet, creind o imagine halucinana, simbolizand un moment final, apocaliptic.

In prima strofa, tabloul prezentat este din doi plopi singuratici, asemanati cu apostoli imbracati in odajdii violete, sugerand singuratatea halucinanta. Acest toblou este pictat in totalitate, cu violet, o culoare inchisa, sumbra, a doliului. Cea de-a doua catrena este o continuare a primeia, prezentand orasul populat deo lume lenesa, monotoma, creind un peisaj trist. Si acest peisaj are tenta de halucinant datorita culori violet prezenta peste tot.

In ce-a de-a treia secvanta, peisajul urban este inlocuit de o imagine a trecutului, a strabunilor si a voievozilor. Prezenta turnului reprezinta o iesre din lumea inchisa si stramta a orsului. Si aici este prezenta senzatia de halucinant, sugerata de culoarea violet.

In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent,George Calinescu nota :Poezia lui G.V-Bacovia a fost socotita,in chip curios,ca lipsita de orice artificiu poetic,ca o poezie simpla,fara mestesug(Eugen Lovinescu,Alexandru Maniu).Si tocmai artificiul te izbete i-i formeaz n definitiv valoarea. Nicolae Manolescu avanseaza in Metamorfozele poeziei ideea ca : Primul lucru care ne izbete la Bacovia este tocmai spiritul teatral,manierismul,stilul suferinei.Pentru poetul Ion Barbu ,care a exprimat intr-un interviu din 1929 o judecata extrem de dura asupra lui Bacovia ,expresia lirica si crearea de atmosfera inseamna lipsa de intelectualitate: E adevarat ca o netagaduita durere se marturiseste in versurile lui si admiram un simt rar al desenului.Dar ,o poezie depresiva,poezia care nu contine nici un principiu eliberator,e o poezie lirica si ca atare nu ma intereseaza.