nconjurul lumii ntr-o can de ceai

In multe conceptii culturale, mai cu seama in cele europene si americane, anotimpul rece este perioada propice pentru bauturi calde, cum ar fi ceaiul. Iarna, mai mult ca niciodata ne creste apetitul pentru consumul aceastei bauturi. Insa, ceaiul este de apreciat pe toata durata anului, el este folosit in toate tarile, este cunoscut pentru efecte terapeutice, este baut in localuri, ceainarii sau acasa, a primit in timp chiar statut de bautura nationala sau traditionala, de exemplu in Marea Britanie, Rusia, Turcia. Indiferent de sortiment, raspandirea ceaiului pe mapamond a condus la schimbarea obiceiurilor si crearea de noi traditii. Ceremonia japoneza a ceaiului Ceremonia japoneza a ceaiului era si este un ritual sacru, cu actiunea tesuta in jurul ceaiului, a florilor si a picturilor. Nici o culoare care sa tulbure lumina camerei, nici un sunet care sa strice ritmul lucrurilor, nici un gest care sa sparga armonia, toate miscarile savarsite simplu si firesc acestea sunt scopurile ceremoniei ceaiului. Gazda se spala pe maini, matura camera, suna dintr-un clopotel si oaspetii intra din gradina in casa de ceai, isi spala si ei la randul lor mainile si gura, isi dau jos pantofii si fac o reverenta dupa o usa joasa semn de umilinta si egalitate. Fiecare obiect folosit in ceremonial, ceainicul, tamaia, florile sunt admirate de la distanta, cu fraze prestabilite. Ceaiul se serveste in cesti foarte mici si delicate, fara lapte sau zahar. Se pregateste si se serveste incet si cu anumite reguli, fiecare actiune, gest fiind stabilite printr-un cod de reguli foarte elaborat. O asemenea ceremonie poate dura de regula si 4 ore. Pentru europeni, ceremonialul este lung si fara sens. Pentru japonezi insa, este ceva sfant, o arta pura. Samovar Ce au rusii cu turcii in comun? Tehnica de preparare a ceaiului la samovar. Amandoua popoare si-au insusit ceaiul ca fiind bautura nationala si traditionala. Ceaiul este omniprezent, se bea in orice moment al zilei, cu orice prilej, a oferi si a servi ceaiul fiind deseori un semn de ospitalitate si prietenie. Multi cred ca samovarul este folosit pentru prepararea propriu zisa a ceaiului, cand de fapt el nu foloseste decat la fierberea apei. Aceasta este apoi turnata intr-un ceainic, plin cu plante de ceai (de obicei negru). Ceaiul se prepara de obicei foarte concentrat si se toarna in cesti sau paharele de sticla cu forma unei cupe de lalea (la turci) doar pe jumatate. Pentru a echilibra taria ceaiului, se mai adauga apa fiarta din samovar. Apoi, asa cum se obisnuieste, se adauga un indulcitor, in Rusia de obicei zahar, miere

sau dulceata, iar in Turcia cubulete de zahar. In Rusia, se obisnuieste ca indulcitorul sa se tina in gura inainte de a bea din ceai. Five oclock tea Catre sfarsitul secolului al 18-lea, Anglia devenise deja o tara mare consumatoare dar si cunoscatoare de ceai. Asa numitul five oclock tea a fost introdus in societatea monarhica britanica de catre ducesa Anne de Bedford, la inceputul anilor 1800. Ea a fost asadar cea care a lansat moda de a oferi invitatilor ceai si prajiturele la ora 17, intre dejun si cina. Pe la 1840, baronul de Sandwich a inventat ceea ce astazi a devenit cea mai cunoscuta mancare din lume: sandwich-ul. Asocierea feliilor subtiri de carne fripta, branzeturi, legume cu paine patrata (curatata de coaja) a parut atat de civilizata ducesei de Bedford incat aceasta a si preluat-o imediat, servindu-si invitatii de la ceaiul de dupa-amiaza cu prajiturele si sandwich-uri. Guvernatorii coloniilor Marii Britanii au raspandit apoi acest ritual al ceaiului de dupa amiaza pe intreg mapamondul. Gradinile de vara si dansul ceaiului In anii 1700, Gradinile Vauxhall sau New Spring Gardens, de pe malul sudic al Tamisei, in Londra, devenisera un loc popular de relaxare si locul unde se servea ceaiul de catre elita londoneza. Ani mai tarziu, numeroase alte gradini s-au deschis in Londra, si locuitorii din toate clasele sociale au inceput sa le frecventeze pentru a servi ceaiul, sa asiste la concerte, sa priveasca jocurile de artificii si sa danseze. De la aceste dansuri a pornit idea de a tine petreceri dansante cu ceaiuri, care au inceput sa intre in voga la inceputul sec. al 20-lea. Ceaiul si bacsisul Ne gandim, oare ce legatura ar avea ele doua?! Obiceiul de a lasa bani in plus la restaurant se datoreaza ceaiului. In gradinile de vara din sec. 18 dedicate consumului de ceai din Anglia existau cutii de lemn asezate pe mesele clientilor. Pe fiecare cutie erau inscriptionate initialele TIPS care proveneau de la To Insure a Prompt Service (pentru a asigura o servire prompta). Cei care doreau sa se asigure ca ceaiul comandat sosea la masa fierbinte, lasau cativa banuti in cutie, iar ospatarii le acordau prioritate. In timp, initialele s-au transformat in cuvant de sine statator, tips sau tip care se traduce in romana ca bacsis. Ice tea La un targ international de bunuri din Luisiana, la inceputul anilor 1900, un englez Richard Blechynden, care reprezenta producatorii de ceai din India si Ceylon (azi Sri Lanka) pe piata americana, a avut revelatia unei inventii geniale. Cum vremea era foarte calduroasa si umeda, vizitatorii treceau cu nepasare pe langa standul lui, fiind mai curand atrasi de standurile producatorilor de inghetata. Atunci i-a venit idea de a pune cuburi de gheata in ceai si a oferi aceasta bautura tuturor celor care treceau prin fata standului sau. Astfel s-a nascut celebra bautura ice-tea ceai cu gheata care s-a bucurat de un success imens printre consumatorii de atunci si pana in zilele noastre. Ceva delicios langa o cana de ceai: Biscuiti cu esenta de curmale Biscotti Chocolate chip cookies Fursecuri rapide cu gem Fursecuri cu unt de arahide Crantanele cu alune de padure

Cornulete in doua culori