Universitatea Tibiscus Facultatea de Drept si Administratie Publica Curs: Teoria generala a dreptului Referent:Floroiu Adnana-Cristina

Sanctiunea civila - notiuni introductive

Definitie si caractere Ca de altfel toate sanctiunile juridice intalnite in diferite ramuri de drept, sanctiunile de drept civil reprezinta o garantie esentiala a legalitatii, un mijloc de constrangere indispensabil functionarii oricarui sistem juridic. Sanctiunile civile constau in luarea unor masuri dezavantajoase contra acelora care au incalcat raporturile juridice civile, respectiv drepturile patrimoniale sau pe cele personal-nepatrimoniale[1]. In literatura de specialitate[2], s-a subliniat importanta distinctiei existente intre sanctiunile civile propriu-zise si pedepsele civile, primele avand cu precadere un rol reparator, iar secundele o functie in principal cu caracter reprimator. Astfel, se arata ca sanctiunile civile propriu-zise vizeaza direct patrimoniul persoanei sanctionate (revocarea actului fraudulos, anularea actului juridic, rezolutiunea actului juridic, plata unor despagubiri etc.), fiind transmisibile si cesibile, in timp ce pedepsele civile (nedemnitatea, exheredarea, decaderea dintr-un drept subiectiv etc.) vizeaza in principal persoana subiectului, avand un caracter personal, chiar daca uneori este vizat si patrimoniul persoanei careia i se aplica pedeapsa civila (de exemplu, cazul amenzilor cominatorii), caracter din care rezulta netransmisibilitatea si incesibilitatea lor. In acest sens, s-a subliniat ca specific pentru pedepse este faptul ca ele au un caracter strict personal, urmarind sa aduca o restrangere sau chiar o interzicere a dreptului, uneori o blamare sociala ori sa oblige pe faptuitor la anumite prestatii[3]. Datorita pozitiei juridice de egalitate a partilor, specifica raportului juridic civil, sanctiunile civile pot fi si conventionale, fiind aplicate prin vointa partilor, fara a fi necesara interventia justitiei (de exemplu, rezolutiunea conventionala cu pacte comisorii exprese de grade superioare diferite, nulitatea amiabila). De regula, sanctiunile civile sunt judiciare, necesitand interventia organului jurisdictional. Izvorul sanctiunilor de drept civil este legea sau alte acte normative, dar poate fi si vointa partilor (clauza penala).

Uneori, sanctiunile civile pot fi alternative (de exemplu, pentru neeexecutarea culpabila a unui contract sinalagmatic, partea care si-a executat obligatia poate invoca fie exceptia de neexecutare a contractului, fie rezolutiunea acestuia). Conditii Sanctiunile de drept civil se aplica atunci cand normele legale sunt incalcate printr-un fapt ilicit, intelegand prin fapt ilicit orice abatere de la normele legale, chiar daca aceasta abatere nu se rasfrange direct si nemijlocit asupra unui anume drept subiectiv, prejudiciindu-l[4]. Faptul ilicit poate consta intr-o actiune (incheierea nevalabila a unui contract) sau intr-o inactiune (neexecutarea obligatiilor contractuale). Pentru aplicarea unei sanctiuni de drept civil nu este neaparat necesara existenta unui prejudiciu. Daca, prin fapta ilicita si culpabila a unei persoane, s-a produs un prejudiciu in patrimoniul altei persoane, atunci va interveni raspunderea civil-delictuala. Sanctiunea civila nu intervine insa pentru cauzarea de prejudicii, ci pentru savarsirea, cu vinovatie, a unei fapte ilicite. In cazul producerii unui prejudiciu, se pot cere daune corespunzatoare. O alta conditie pentru aplicarea oricarei sanctiuni de drept civil este existenta vinovatiei. Vinovatia este atitudinea psihica a celui ce comite o fapta ilicita fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia poate imbraca forma intentiei sau a culpei. Forma de vinovatie nu are importanta, deoarece sanctiunea se va aplica indiferent de aceasta. Lipsa vinovatiei va inlatura insa aplicarea sanctiunii (de exemplu, in cazul rezolutiunii, daca debitorul dovedeste ca a fost impiedicat sa-si execute obligatia datorita unui caz de forta majora). In functie de interesele pe care le apara, personale sau generale, unele sanctiuni pot fi inlaturate (de exemplu, nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare), in timp ce altele se vor aplica indiferent de vointa partilor (imposibilitatea confirmarii nulitatii absolute). Efecte Ca efect al aplicarii sanctiunii civile, se va restabili situatia anterioara savarsirii faptei ilicite. Sanctiunea isi poate produce efecte fie pentru trecut (ex tunc), fie numai pentru viitor (ex nunc), in functie de specificul sanctiunii respective si de natura actului juridic (cu executare imediata sau cu executare succesiva). Efectele sanctiunii pot fi mai mult sau mai putin energice, putand consta in desfiintarea contractului sau numai in reducerea unor prestatii succesive.

[1]

S. Ionescu, Eseu asupra sanctiunilor de drept civil (in materia contractelor), Ed. Universitaria, Craiova, C. Oprisan, Sanctiunile in dreptul civil roman o posibila sinteza, R.R.D. nr. 11/1982, p. 11-12. C. Statescu, C. Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. All, Bucuresti, 1994, p. 114. Ibidem, p. 159, nota 1.

1999, p. 6.
[2] [3] [4]