Actele constitutionale Romanesti Adoptarea unei legi fundamentale in Romania a fost desemnata in anul 1938 de Nic olae Iorga

drept Cea dintai necesitate in statele Romanesti intrucat in conditiile pro cesului de modernizare a intregii vieti social-economice, politice si culurale d e la sfarsitul sec XVIII si inceputul secXIX si in contextul patrunderii si difu zarii ideilor revolutiei franceze era necesara instituirea unui fundament al org anizarii institutional-politice. Cerintele de modernizare a societatii romanesti , inclusiv a institutiilor isi vor gasi implinirea prin adoptarea in anul 1858 a conventiei de la Paris, act constitutional emis de cele 7 puteri garante, ce in cerca sa impuna o ordine interna pentru Principatele Moldovei si Valahiei si car e in anul urmator se vor uni sub domnia lui Al.I.Cuza. Daca conventia de la Pari s a fost un act constitutional impus din afara de catre puterile vremii si ca o dorinta ce dorea sa rezolve revendicarile adunarilor ad-hoc, in 1864, la 2 mai, prin lovitura de stat data de Cuza, acesta modifica Conventia de la Paris si imp licit adopta o noua constitutie sub denumirea de Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris , ce incerca sa menajeze orgoliul puterilor garante, desi, in fapt, ace st nou act constitutional sporea puterile domnitorului in stat, si pregatea tere nul pentru punerea in practica a marii sale opere reformatoare. O noua etapa de modernizare a statului roman dupa sfarsitul domniei lui Cuza, se leaga de moment ul instaurarii dinastiei straine prin principele Carol si de adoptarea cu adevar at a primei constitutii interne Romanesti la 1 iulie 1866. Avand ca model consti tutia Belgiana din 1831, considerata la vremea aceea cea mai liberala din Europa , aceasta consitutie a fost adaptata necesitatilor Romanesti. In cele 8 titluri si 133 de articole, constitutia consacra faurirea statului Roman modern, proclam a monarhia constitutionala pe temeiul separatiei puterilor in stat, precum si dr epturile si libertatile cetatenesti. In plus, aceasta lege fundamentala a statul ui limita prerogativele domnitorului la cele ale unui monarh constitutional, cre ea conditiile pentru alegerea unui guvern, stipula responsabilitatea ministrilor pentru acctiunile lor si intarea principiul separarii puterilor in stat. Existe nta partidelor politice, libertatea de exprimare oferita presei, functionarea gu vernului si a parlamentului cu putere reala de legiferare si executare, au fost trasaturile dominante ale unei societati aflate in proces de modernizare. Aceast a constitutie se pastreaza o lunga perioada de timp pana in anul 1923, cand va f i inlocuita cu o alta constitutie democratica, inspirata din realitatile politic e si sociale ale romaniei mari.

Proiectul constitutiei din 1923 a apartinut Partidului National Liberal PNL. Pro mulgata la 28 martie 1923 si publicata in monitorul oficial o zi mai tarziu, nou a lege fundamentala avea la baza constitutia din 1866, din care pastreaza 76 de articole. Cele doua acte constitutionale se bazeaza pe principiul separarii pute rilor in stat: executiva legislativa si judecatoreasca, un alt element de contin uitate ale celor doua constitutii fiind pastrarea aceleiasi forme de guvernamant , monarhia constitutionala prin principe, apoi prin regele Carol I, respectiv ur masul lui, Ferdinand. Deosebirea dintre cele doua constitutii are la baza sistem ul de vot. Pentru alegerea deputatilor la 1866 corpul electoral era impartit in 4 colegii, dupa criteriul averii si al originii sociale (vot cenzitar). Potrivit constitutiei din 1923 alegerile se desfasurau pe baza votului universal, egal, direct, secret pe baza reprezentarii majoritatii. In ceea ce priveste consitutia din 1923 aceasta a contribuit la democratizarea societatii romanesti, pe baza a cestui act fiind adoptate legea pentru unificarea administrativa din 1925 si leg ea electorala din 1926. In plan economic legile elaborate de liberali au crescut ponderea industriei in ansamblul economiei nationale si a fost stavilita ponder ea capitalului strain. Totodata, legea fundamentala adoptata in 1923 prevedea pr incipiul suveranitatii poporului ( toate puterile emana de la natiune ) sub impactul vot ului universal numarul alegatorilor a sporit considerabil, iar caracterul reprez entativ al corpurilor legiuitoare a devenit mai pregnant. In general, adoptarea unui act constitutional pentru un stat asigura baza politico-juridica pentru guv ernarea tarii si intotdeauna se leaga de o modificare politica si constitutional a sau chiar de necesitatea unei modernizari. In cazul nostru, atat adoptarea con stitutiei din 1866 cat si acelei din 1923, a pornit de la o necesitate, respecti v mentinerea unirii celor 2 tari si asigurarea cadrului juridic pentru guvernare a lui Carol I, in timp ce desavarsirea unitatii nationale a Romanilor din 1918 s i formarea Romaniei mari prin unirea celor 3 provincii, impunea la randu-I adopt area unei noi constitutii, care sa armonizeze relatiile dintre centrul si provin ciile istorice romanesti. Ambele constitutii au fost benefice pentru evolutia po litico-institutionala a Romaniei, asigurand cadrul unei modernizari in plan inte rn, in timp ce in plan extern am contribuit la o afirmare a tarii, prin principi i de guvernare ce se revendicau ca apartinand unui stat de drept.