Invatarea este un proces complex care implica stabilirea unui parteneriat intre cadrul didactic si elevi, achizitionarea, schimbul

reciproc de informatii si cunostiinte. Stilul de invatare reprezinta modalitatea preferata de receptare, prelucrare, stocare si reactualizare a informatiei si se formeaza prin educatie. Aceasta definitie este una simpla, dar ea surprinde foarte bine toate caracteristicile acestui concept. Fiecare dintre noi prefera sa invete intrun anumit mod si foloseste diferite strategii. Stilul de invatare implica faptul ca indivizii proceseaza informatiile in diferite moduri care implica latura cognitive, elemente affective-emotionale, psihomotorii si anumite caracteristici ale situatiilor de invatare. Exista mai multe modele privind stilurile de invatare. Cele mai cunoscute sunt: modelul lui Kolb, modelul lui Honey si Mumford (care este derivat din cel al lui Kolb), teoria inteligentelor multiple a lui Howard Gardner, modelul 4MAT a lui Bernice McCarthy, modelul dominantelor cerebrale a lui Ned Herrman, modelul Felder-Silverman, modelul VAK (Vizual, Auditiv, Kinestezic) si modelul VARK(Vizual, Auditiv, Scris/citit, Kinestezic). Voi prezenta in continuare pe scurt o parte dintre aceste modele. Kolb considera ca stilurile de invatare se pot imparti in patru categorii: 1. Concret reflexiv 2. Abstract-reflexiv 3. Abstract- activ 4. Concret-activ. Peter Honey si Alan Mumford, pornind de la modelul oferit de Kolb, vorbesc de patru etape ale invatarii: a avea o experienta, revizitarea

experientei, tragerea de concluzii din acea experienta si planificarea urmatorilor pasi. De aici se ajunge la 4 stiluri de invatare: Stilul activ (elevii se implica activ in experiente noi, au o gandire deschisa si sunt entuziasti la orice este nou, emit judecati bazate in principal pe sentimente si intuitie) Stilul reflexiv (elevii stau deoparte si judeca experientele, observandu-le din diferite perspective, analizeaza atent datele) Stilul teoretician (elevii analizeaza o problema in mod logic, pas cu pas; au tendinta de a fi perfectionisti, fiind preocupati de principii, teorii, modele; perefera sa invete de la o persoana cu autoritate) Stilul pragmatic (elevii sunt dornici sa incerce idei, teorii, tehnici pentru a vedea cum functioneaza in practica, sunt persoane practice). Modelul Felder-Silverman clasifica elevii in urmatoarele categorii: Senzitivi (concreti, practici) sau intuitivi (conceptuali, inventivi, orientati spre teorie si sens) Vizuali (prefera imaginile) sau auditivi Inductivi sau deductivi Activi sau reflectivi Secventiali (liniari, pas cu pas) sau globali Dupa modalitatea senzoriala implicate deosebim 3 stiluri de invatare: auditiv, visual si tactil-kinestezic. Unii cercetatori vorbesc despre 4 stiluri de invatare, considerand ca stilul tactil este distinct de cel kinestezic si nu ar trebui luate impreuna.

Dupa emisfera cerebrala activa dominant putem vorbi de un stil global (dominanta dreapta) si un stil analitic sau secvential (dominanta stanga). Stilul audtiv are urmatoarele caracteristici: Elevul invata din explicatiile profesorului, isi amintesc bine ce aud Verbalizeaza actiunea intreprinsa pentru a invata Este eficient in discutiile de grup Caracteristicile stilului vizual sunt: Este important ca elevul sa vada textul scris, deoarece isi aminteste bine ce vede si ce scrie, intelege cel mai bine informatiile cand le vede Invata pe baza de imagini, harti, diagrame, imagini, ii plac prezentarile si proiectele vizuale Metodele de fixare sunt recitirea/rescrierea Stilul tactil-kinestezic se caracterizeaza prin:

Elevul are nevoie sa se implice fizic in activitatea de invatare pentru ca isi amintesc ceea ce fac

Se exprima folosind miscarea mainilor si comunicarea nonverbala Prefera lectiile practice si au o buna coordonare motorie Elevul invata din situatiile in care poate sa experimenteze Stilul global foloseste ca stategie de invatare o viziune de ansamblu asupra textului, presupune identificarea ideilor principale, a cuvintelor-cheie, a rezumatului care ofera o perspectiva de ansamblu. Stilul analytic prespune impartirea textului in parti componente, prezentate pas cu pas in ordine logica. Utilizeaza sublinierea si fragmentarea textului, precum si fixarea unor idei pe masura citirii textului si refacerea la urma a intregii structuri. Studii recente au identificat 3 categorii ale stilului de invatare:

 Stilul centrat pe semnificatie (elevii se implica in sarcinile de invatare in baza unei motivatii intrinseci:curiozitate, placere) Stilul bazat pe reproducere (elevii se implica in sarcinile de invatare din teama de insucces, care este o motivatie extrinseca) Stilul bazat pe achizitii (elevii se implica tot pe baza unei motivatii extrinseci, acea a sperantei legate de success) Pornind de la teoria inteligentelor multiple al lui Gardner learning-stylesonline vorbeste de 7 stiluri de invatare: visual, aural (foloseste muzica si sunete), verbal (foloseste atat cuvantul scris cat si cel citit), fizic (folosirea corpului, a mainilor, a atingerii), logic (foloseste logica, ratiunea, sistematizarea), social (elevul prefera sa invete in grup) si stilul solitar (elevul prefera sa lucreze singur sis a foloseasca autostudiul). In 1995 R. Dunn si Griggs au conceput un model al stilurilor de invatare, observand ca elevii sunt influentati in procesul de invatare de 5 factori principali: Cadrul imediat (care inseamna sunet, lumina, temperature, mobilier si aranjarea acestuia) Propriile reactii si procese emotionale (motivatie, tenacitate, simtul responsabilitatii) Preferinte de natura sociala (elevul poate prefera studiul solitar sau in grup) Caracteristici individuale de natura fiziologica (activitati variate ale componentelor vizuala, auditiva, tactila si kinestezica) Tipul de gandire (sintetica sau analitica, impulsive sau reflexive, laterizarea cerebrala dreapta sau cea stanga). PARTEA DE CERCETARE

A. Obiectivele cercetarii 1. Identificarea stilurilor de invatare 2. Folosirea unor strategii de predare corespunzatoare fiecarui stil de invatare B. Ipotezele cercetarii Intr-o clasa de elevi exista diferite stiluri de invatare, fiecare elev avand o preferinta pentru un anumit stil. Profesorul trebuie sa identifice aceste preferinte si sa utilizeze strategii diferentiate pentru a obtine un nivel de performanta adevcat. a.
b.

Identificarea stilului individual de invatare conduce la tratarea diferentiata a elevilor Folosirea unor strategii didactice adecvate fiecarui stil de invatare conduce la cresterea nivelului de performanta. C. Metodologia cercetarii

Subiectii acestei cercetari sunt elevii clasei a VII-a B de la Scoala Gimnaziala George Enescu Moinesti. Acestora li s-a dat un chestionar privind stilurile de invatare la inceputul semestrului I. Au avut la dispozitie 45 de minute pentru e completa acest chestionar. Ca instrument de investigare s-a folosit chestionarul care etse alcatuit din 16 intrebari cu variante multiple de raspuns (vezi Anexa 1). Pentru a vedea nivelul de performanta am analizat rezultatele obtinute la sfarsitul semestrului I (media generala la sfarsitul semestrului). Am fost de parere ca mediile cuprinse intre 7,99 si 8,99 indica atingerea unui nivel de performanta, in timp ce mediile cuprinse intre 9,00 si 10 arata atingerea unui nivel ridicat de performanta. In primul semestru nici un elev nu a participat la olimpiade sau la vreun concurs scolar.

Acest studiu isi propune sa stabileasca legatura existenta intre stilul de invatare si nivelul de performanta. D. Centralizarea si prelucarea statistica a datelor Centralizarea datelor privind stilul de invatare si nivelul de performanta poate fi gasit in Anexa 2. Prelucarea statistica a datelor se va regasi in Anexa 3. E. Interpretarea si decodificarea datelor obtinute In urma colectarii si analizarii datelor obtinute in urma aplicarii chestionarului si dupa analiza rezultatelor obtinute la sfarsitul primului semestru am ajuns la urmatoarele rezultate: o Majoritatea elevilor au un stil visual de invatare, ii ajuta sa vada ceea ce au de invatat si le sunt foarte folositoare imaginile, hartile, diagramele, pozele o 8 elevi din colectivul de 17 au un stil visual de invatare, asta inseamnand un procent de
o Din totalul elevilor mai bine de jumatate au atins nivelul de

performanta si 5 dintre acestia au atins un nivel de performanta ridicat, avand medii peste 9 iar 2 dintre ei au avut media de 9.88 (trebuie calculate procentul cu cei acre au atins nivel de performanta si cu cei care au atins nivel de performanta ridicat) o Dintre subiectii cu stil de invatare visual aproape jumatate au atins nivelul de performanta si 2 dintre ei au ajuns la nivelul de performanta ridicat.

o Nivelul de performanta ridicat a fost atins de 5 subiecti, 2 cu stil de invatare visual, 2 cu stil auditiv si unul tactil-kinestezic o 2 elevi nu au resuit sa se ridice la nivelul clasei, ramanand corigenti la 2 obiecte. In acest caz din pacate adecvarea strategiilor la stilul lor de invatare (unul e auditiv si celalalt e visual) nu a dat rezultate. F. Concluzii Am urmarit sa realizez o analiza a stilurilor de invatare a elevilor, precum si nivelul de performanta al acestora. Din datele adunate am observat ca aproape jumatate dintre subiecti au un stil de invatare visual, si dintre acestia jumatate (adica 4 subiecti) au atins un nivel de performanta, 2 atingand chiar un nivel de performanta ridicat. Cunoscand stilurile de invatare ale elevilor trebuie folosite strategii didactice potrivite fiecarui stil, astfel incat sa le oferim copiilor posibilitatea de a atinge nivelul de performanta dorit. Avand in vedere ca intr-o clasa gasim toate trei stilurile de invatare trebuie sa combinam caracteristicile acestora. De aceea este bine sa folosim multe imagini, diagrame si sa ne asiguram ca elevii care au un stil de invatare visual sunt stimulate prin folosirea multor culori si prin sublinierea lucrurilot importante. Elvii cu un stil de invatare auditiv imi amintesc cel mai bine ce aud si de aceea este bine aa studieze cu un coleg (aici putem folosi foarte bine munca in echipa) si putem citi lectia cu voce tare, astfel incat acesti elevi sa isi insuseasca mai bine cunostintele tinta. Elevii tactil-kinestezici prefera lectiile practice, deoarece isi amintesc ceea ce fac, ce experimenteaza. De aceea sunt recomandate si parti practice intr-o lectie. Este datoria fiecarui profesor sa cunosca stilul de invatare al fiecarui elev si de aceea se cere ca la inceputul catalogului sa fie amplasata o foaie in care sa fie specificat stilul de invatare al fiecarui elev. Dirigintele clasei s-a

ocupat de acest lucru de la inceputul semestrului si astfel le-a facilitate elevilor accesul la nivelul de performanta dorit. Elevii au fost ajutati sa isi descopere propriul stil de invatare si ce strategii functioneaza mai bine pentru a asimila cunostintele.