PROTECTIA MEDIULUI SI COMBATEREA POLUARII

CE REPREZINTA POLUARAEA?

POLUAREA reprezinta o modificare daunatoare pentru om , pentru speciile din ecosistemele naturale sau artificiale ale factorilor de mediu ca rezultat al introducerii in mediu a poluantilor care reprezinta deseurile activitatii umane. BIODEGRADAREA reprezinta descompunerea rapida si naturala a unei substante prin fenomene chimice.

MATERIALE POLUANTE: Se deosebesc doua categorii de materiale poluante: Poluanti biodegradabili: se descompun rapid si natural, insa devin o problema cand sunt introdusi in mediu dupa descompunere. Poluanti nondegradabili: sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte incet in mediul natural. Compusii nondegradabili ca DDT urile, dioxizii sau materialele radioactive, pot ajunge la nivele periculoase de acumulare daca sunt introduse in piramida trofica. De exemplu, daca moleculele unei substrante toxice ajung in apa, acestea vor afecta evolutia normala a plantelor. Un peste de dimensiuni mici daca se va hrani cu aceste plante, va acumula moleculele nocive intr-o concentartie crescuta. Daca un peste de dimensiuni mai mari se va hrani cu pestele mic deja contaminat, va acumula moleculele nocive in concentratie si mai mare, care-i poate ameninta viata. Procesul de acumulare al acestor molecule poarta denumirea de bioacumulare.

2. TIPURI DE POLUARE a) Poluarea aerului b) Poluarea apei c) Poluarea solului

a) Poluarea aerului: Contaminarea de catre om a atmosferei pamantului poate avea forme variate si a luat nastere in perioada in care oamenii au folosit pentru prima oara focul in agricultura, incalzire si gatit. In timpul Revolutiei Industriale in sec XVIII XIX , poluarea aerului a devenit o problema. Poluarea urbana a aerului este cunoscuta ca fum . In majoritatea cazurilor , fumul este format din monoxid de carbon, acid sulfuric, substante organice rezultate din arderile incomplete si din arderile combustibililor. Cand fumul se amesteca cu aerul , dupa un timp, acidul sulfuric se condenseaza, rezultand o poluare acida. Un alt tip de fum este fumul fotochimic care a inceput sa reduca calitatea aerului in orase precum Los Angelesul inca din anul 1930. Acest fum este rezultatul arderilor de benzina ale masinilor si arderilor combustibililor din motoarele avioanelor , rezultand oxizi de azot si carbohidrati. Lumina solara face ca oxizii de azot si carbohidratii sa se combine cu oxigenul si sa-i transforme intr-un agent chimic nociv pentru plante si iritant pentru plamani. Una dintre cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este incalzirea globala. Datorita acumularii de dioxid de carbon si alte gaze ( gaze de sera), caldura planetei nu mai este eliberata prin atmosfera , lasand sa treaca numai radiatiile solare. Datorita efectului de sera , este de asteptat ca temperatura medie globala sa creasca cu 1 grad pana la 3,5 grade C pana in anul 2100. Se constata ca efectul de sera duce la topirea ghetarilor, fapt care va conduce in timp la cresterea nivelului marilor si oceanelor. In acest timp , nivelul salinitatii oceanului planetar ar scadea, fapt care va modifica circuitul curentilor in Oceanele Atlantic si Pacific, fenomen cu implicatii dezastruoase si incalculabile asupra climei planetare si asupra vietii.

a) Poluarea apei: Cererea de apa potabila este in continua crestere datorita sporului demografic mondial. Cantitatea de apa potabila provenita de la marile rauri si lacuri a crescut din anul 1940 in anul 1990 de patru ori. Apa rezultata din activitatile agricole amestecata cu ingrasaminte chimice precum fosfati si nitrati , ajunge in lacuri si rauri , determinand cresterea excesiva a algelor si impiedicand trecerea oxigenului, generand moartea pestilor si a celorlalte vietuitoare marine. Acest proces este numit eutroficatie. Eroziunea contribuie si ea la poluarea apei. Daca apa ajunge sa erodeze unele spatii create de om, reziduurile din constructii se acumuleaza in sol ca substante toxice pentru plante si animale. Apa oceanului planetar este poluata prin deversarile industriale prin care anual se arunca in ocean milioane de tone de substante chimice periculoase si substante radioactive. In acest caz , apa oceanelor distruge zeci de specii de plante si animale, ca fondul piscicol este contaminat si ca numeroase plaje ale lumii sunt interzise scaldatului.

Poluarea solului: Solul este un amestec de minerale, plante si resturi animale, rezultate printr-un proces care poate dura chiar mii de ani. Este necesar plantelor, esential tuturor activitatilor agricole, implicit vietii plantelor, privit ca lant trofic sau spatiu de habitare. Poluarea solului este cauzata de un amestec de compusi chimici toxici , saruri toxice si alti factori patogeni sau materiale radioactive care afecteaza viata plantelor si animalelor. Tratarea solului cu ingrasaminte chimice, pesticide, fungicide, intervine in procesele naturale care au loc in sol si poate distruge organisme folositoare ca unele bacterii sau microorganisme. Chimizarea solului prin folosirea stimulentelor agricole precum si utilizarea acestuia in inmagazinarea deseurilor chimice si radioactive are consecinte genetice asupra speciilor de plante si animale si implicit asupra genomului uman, si a caror periculozitate este greu de anticipat. Pentru tratarea si purificarea acestor soluri devenite impure si improprii vietii sunt necesare fonduri uriase pe care omenirea nu si le poate permite. De asemenea este nevoie de timp pentru insanatosirea solului, timp care va afecta viata si sanatatea generatiilor viitoare. Irigatiile necorespunzatoare practicate in special in zonele cu precipitatii reduse, conduc la acumularea unor mari depozite de sare, producerea alunecarilor de teren si degradarii acestuia. Alunecarile de teren se datoreaza si defrisarilor care suplimentar conduc la desertificarea solului si disparitia a numeroase specii de plante si animale, avand ca rezultat distrugerea echilibrului ecosistemului planetar. Catastrofele antropice datorate irigatiilor improprii, defrisarilor, desecarilor, dateaza inca din antichitate , fiind celebre alunecarile de teren din anii 1500 iHr. Care au inghitit orasele de pe Valea Tigrului si Eufratului in Mesopotamia. In prezent, alunecarile de teren si defrisarile aduc daune ale solului pe suprafete globale intinse Valea Indusului ( Pakistan), Valea Nilului ( Egipt), Valea Imperiala ( California), Jungla Amazoniana ( Brazila), Valea Fluviului Galben ( China).

EFECTELE POLUARII: Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agentii poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin efecte imediate ale poluarii. Efectele imediate ale poluarii pot fi: - Cresterea mortalitatii, - Cresterea morbiditatii, - Aparitia unor simptome specifice sau modificari fiziopatologice, - Aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti.

Efectele de lunga durata ale poluarii - sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice, inclusiv mutatii genetice, in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism ( Pb., F), pana cand incarcarea atinge pragul toxic . De asemenea modificarile parologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor ( intoxicatii cronice, fenomene alergice , efecte carcinogene, mutagene, teratogene), sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etiologie multipla in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii determinanti sau agravanti. Poluarea aerului are un impact negativ asupra sanatatii organismului, cu aparitia unor simptome minore precum tuse , lacrimarea ochilor ajungand pana la probleme grave respiratorii sau ducand pana la moarte. In plus emisiile chimice in aer pot provoca ploi acide care distrug vegetatia , fauna si care pot otravi sursele de apa potabila. Efectele poluarii apelor depind de substantele chimice deversate sau de microorganismele din apa , dar de obicei au ca finalitate distrugerea ecosistemelor zonale, moartea pasarilor si pestilor. In cazurile mai grave oamenii pot fi afectati daca consuma in necunostinta de cauza apa din sursele poluate sau daca consuma pesti proveniti din zone contaminate. In plus scaldatul in ape contaminate poate produce boli dermatologice.

Poluarea solului nu afecteaza direct sanatatea omului dar prin consumul de legume si fructe cultivate in zone poluate pot sa apara o serie de afectiuni , gravitatea depinzand de concentratia si tipul poluantului existent in plantele consumate. Deoarece oamenii se afla in varful piramidei trofice, sunt vulnerabili poluantilor nondegradabili. Acest lucru a fost ilustrat in anii 1950- 1960 , cand locuitorii orasului Minamata Bay ( Japonia ) au inceput sa aibe manifestari ale unor boli nervoase si paralizii , declansandu-se o epidemie misterioasa. Mai tarziu , autoritatile locale au descoperit ca o industrie locala deversa mercur. Acest element foarte toxic acumulat in organismul pestilor din aplele locale era , in cele din urma , acumulat si in organismul oamenilor care consumau pestele contaminat. Poluarea are, de asemenea, efecte dramatice si asupra resurselor naturale. Ecosisteme precum padurile sau coralii raurilor aduc un serviciu important mediului natural. Ele imbunatatesc calitatea apei si a aerului, asigura habitatul animalelor si ne ajuta cu hrana . Oricare din functiile acestor ecosisteme pot fi afectate de poluare. Un alt efect al poluarii este pretul enorm platit pentru reducerea acesteia. Costurile pentru contracararea poluarii in SUA din 1993 au fost de 109 miliarde de dolari din care 104,4 pentru reducerea poluarii, 1,7 pentru reglarea poluarii si 1,9 pentru studii si dezvoltare. In afara efectelor ei din economie si sanatate , poluarea are si implicari sociale. Un studiu a sugerat ca populatia cu venituri mici si minoritatile nu beneficiaza de aceeasi protectie impotriva contaminarii ca populatia cu venituri mari. Incineratoarele sau deseurile sunt plasate in cartierele sarace , astfel locuitorii asestor zone sunt expusi unui risc mai mare de contaminare.

Datorita numeroaselor tragedii provocate de poluare au luat nastere o serie de organizatii , avand drept scop combaterea poluarii. Societatea civila a reactionat prompt, formand la nivel local, national sau international, organizatii care ofera informatii si suport tuturor celor care doresc sa stopeze , previna sau sa inlature efectele poluarii. Greenpeace International, ECO , sunt organizatii internationale ce atrag atentia spre acele industrii ce contamineaza aerul, apa si solul. Friends of Earts International este o federatie internationala ce lupta cu poluarea planetara, in special in atrile lumii a treia unde controlul acestui fenomen este redus. Guvernele tarilor dezvoltate , institutii si organisme ale tarilor puternic industrializate organizeaza o serie de progrese pe tema poluarii, dezbatand masurile si constrangerile care trebuie impuse si acceptate, atat imediat , cat si pe termen lung. Populatia, individul uman este si ramane principalul factor care poate lupta impotriva poluarii. Pentru aceasta fiecare om trebuie sa stie ca: Poluarea industriala este de 20 25 % din totalul poluarii, Poluarea casnica reprezinta din totalul poluarii 50 60 %, Poluarea datorata mijloacelor de transport in comun de 20 -25% din totalul poluarii.

Populatia poate contribui la reducerea nivelului poluarii prin simpla conduita individuala cotidiana care sa cuprinda actiuni extrem de simple si benefice: cat mai putine deseuri menajere, colectarea si reciclarea lor ecologica, rationalizarea consumului de apa si reducerea gradului de impurificare a apei menajere cu substante chimice de curatire; reducerea cantitatilor de energie electrica, gaze carbune, pentru activitatile cotidiene, cresterea gradului de etanseizare termica a locuintelor, utilizarea mai rara a autoturismelor personale, folosirea mijloacelor de transport in comun, mersul pe jos sau cu bicicleta; pastrarea curateniei localitatilor, spatiului public; participarea la actiuni de voluntariat pentru curatarea unor zone naturale publice, etc.

Egalitatea de sanse reprezinta un obiectiv central al oricarei democratii care doreste sa ia masuri ca opiniile tuturor cetatenilor, grupurilor, colectivitatilor de orice gen sa se bucure de aceeasi greutate si influenta. A milita pentru drepturi reale ale omului, egalitate de sanse, insamna sa tindem catre o societate care sa dea dovada de generozitate si de o toleranta care poate crea drepturi cetatenesti depline si egale pentru toti. Din punct de vedere conceptual , egalitatea de sanse are o arie extrem de diversa de acoperire si ea cuprinde toate categoriile sociale care sunt , mai mult sau mai putin discriminate, prin politici sociale, atitudini, mentalitati, comportamente, fapte, actiuni. In acest sens , vom puncta informativ asupra acestor domenii in care omenirea, societatea moderna, democratiile autentice se mai confrunta cu lipsa egalitatii de sanse, cu discriminari obiective sau subiective. Diversitatea este motorul progresului umanitatii. Prin diversitatea etnica, rasiala, culturala, religioasa, de gen, varsta, mentalitati, atitudini si abilitati, omenirea merge mai departe, poate raspunde problemelor diverse cu care se confrunta , poate analiza si selectiona alternative optime, poate prelua si generaliza experiente de viata si civilizatie, poate intelege mai complex viata si umanitatea. Intoleranta diversitatii, a fost de-a lungul intregii istorii a omenirii cel mai mare dusman al acesteia, a fost platita cu milioane de vieti nevinovate, cu generatii sacrificate, cu civilizatii si bunuri materiale imense distruse si irosite. Societatea contemporana, democratiile occidentale au progresat tocmai pentru ca intregul sistem de valori si cel legislativ au avut la baza toleranta, acceptarea diversitatii de orice natura. Uniunea Europeana are ca deviza Uniunea in diversitate. In acest sens vom aborda aspectele fundamentale pe care cetateanul Europei Unite sa le respecte pentru a oferi umanitatii cel mai sacru drept cel al egalitatii de sanse.

Egalitatea rasiala este poate cel mai invocat aspect asupra caruia omenirea a trebuit sa-i faca fata de-a lungul istoriei. Ura rasiala, sovinismul, extremismul, au marcat toate epocile omenirii, au generat micile si marile conflicte militare, nationale, internationale, etnice. Au existat in toate timpurile si exista si in prezent, in cele mai democratice si moderne natiuni inegalitati rasiale. Chiar daca legislatia tarilor democratice , interzice si pedepseste orice manifestare rasista , in constiinta unor grupuri de oameni , in comportamentul lor , atitudinea rasiala este inca manifesta. Astfel , nu se poate nega sau afirma ca au fost eradicate actiunile de antisemitism , cele impotriva tiganilor, populatiei de culoare, bastinasilor din unele zone geografice. In cazul tarii noastre, ca si in cazul altor tari europene, exista, inca unele manifestari discriminatorii privind populatia de etnie roma. Chiar daca aceste manifestari nu sunt fatise, ele exista printr-o atitudine mentala, prin pasivitate si ignorarea problemelor cu care aceasta etnie se confrunta, prin marginalizarea sa , prin incercarea de ignorare a specificului etnic si cultural.

Pentru o egalitate reala de sanse la nivel etnic sunt necesare cateva directii majore, de actiune: O politica flexibila , ferma, integrata si generala la nivel mondial, european , national, promovata de cadru legislativ, Un program educational , campanii de promovare a acceptarii diversitatii etnice, tolerantei , respectului fata de traditiile fiecarei nationalitati si etnii. Programe de integrare rasiala, de convietuire comuna , cu pastrarea nealterata a traditiilor si al fondului socio-cultural al fiecarei rase si etnii. Institutii care sa urmareasca cazurile de discriminare si sa aplice masuri imediate de inlaturare a acestora si in special a cauzelor care le-au generat. Evocarea permanenta a marilor erori istorice , a nedreptatilor rasiale care au marcat umanitatea, producand milioane de victime nevinovate. Numai mentinerea treaza a memoriei trecutului va evita in viitor erorile rasiste.

Egalitatea religioasa este profund legata de cea rasiala in istoria umanitatii. In numele religiei drepte , omenirea a iscat de-a lungul timpului razboaie sangeroase si a platit cu milioane de vieti iluzia unitatii de credinta. Mai grav este faptul ca si in prezent , lumea este macinata de conflicte militare pe tema religioasa , de atentate sangeroase, genocid, facute in numele lui Dumnezeu unic. Toleranta fata de diversitatea religioasa deriva fundamental, insasi din esenta oricarei credinte care prin natura ei are in centru omul , iubirea si respectul fata de acesta si valorile lui. Societatea contemporana, democratiile actuale au ca stalp de sustinere, tocmai respectul fata de diversitatea religioasa a membrilor lor , legislatia fiind extrem de ferma fata de libertatea de credinta a fiecarui individ. Realitatea, insa, prin practici, cutume sociale si chiar economice , aduce in cele mai democratice societati unele manifestari de intoleranta religioasa. Un exemplu simplu il constituie , disputata zi de odihna din cadrul saptamanii de lucru , diferita de la o comunitate religioasa la alta. Vandalismul asupra unor lacase de cult si cimitire sunt fapte care se petrec in tari cu o democratie autentica.Se poate afirma ca la nivelul tarilor occidentale s-au realizat progrese enorme in ce priveste toleranta diversitatii religioase. In ceea ce priveste toleranta si nediscriminarea din motive religioase, societatea trebuie sa initieze pachete complexe de masuri, intre care: Separarea totala a vietii laice de cea religioasa, Laicizarea invatamantului public. In acest sens studierea religiei in scolile publice, trebuie atent abordata si analizata. Studiul Istoriei Religiilor in invatamantul public, pentru descoperirea reciproca de catre diverse confesiuni religioase, a esentei altor culte, pentru formarea respectului si tolerantei religioase.

Egalitatea de gen , este cea dintre sexe, femei si barbati. Egalitatea de gen, a fost poate cea mai tacita forma de discriminare. Obtinerea de drepturi egale dintre femei si barbati s-a realizat fara confruntari, in etape istorice. Societatea contemporana, statele democratice asigura din punct de vedere formal prin cadru legislativ , institutional, politic, egalitatea intre sexe. Discriminarea de gen este atat de bine eradicata formal , atat de mediatizata , incat in mentalul colectiv al socialului ea aproape nu exista. Realitatea , insa ,demonstreaza ca desi nu sunt constientizate ca aspecte ale discriminarii de gen, exista numeroase fapte , date, evidente care ilustraeza existenta ei clara. Dintre acestea enumeram: Ponderea persoanelor de sex masculin care au studii si functii mai inalte fata de femei se intalnesc in toate tarile occidentale, Abandonul scolar la fete este mai ridicat decat la baieti, Rata somajului la femei este mai mare dacat a barbatilor , inregistrata atat pe grupe de varsta cat si pe nivel al studiilor, Nivelul mediu al salariului la femei este sub nivelul mediu al salariilor barbatilor, Pozitiile de management si functiile de top sunt detinute intr-o pondere covarsitoare de barbati , in majoritatea domeniilor de activitate. Sansele de incadrare ale barbatilor sunt mai mari decat ale femeilor pe aceleasi grupe de varsta si nivele de pregatire

Egalitatea de gen nu trebuie exacerbata si nici dusa in derizoriu , dar , exista insa suficiente directii de actiune pentru a fi onesta . Intre ele mentionam : Programe speciale care sa ajute tinerele sa-si continue studiile si sa performeze in diferite domenii de acivitate, Institutii publice, servicii publice si private mult mai flexibile si diversificate care sa permita femeilor cu copii sasi continue activitatea profesionala , asigurind educarea si ingrijirea copiilor pe perioada in care mama lucreaza, Programe de integrare pe piata muncii a femeilor somere sau care doresc sa-si reia activitatea dupa asigurarea independentei copiilor , Programe de munca flexibile, care sa permita mamelor un timp de munca partial

1. EGALITATEA DE VARSTA: Egalitatea de varsta este o problema contemporana, biunivoca, in sensul in care, atat persoanele tinere cat si cele varstnice sunt supuse unor atitudini discriminatorii specifice varstei. Astfel, tinerii sunt discriminati frecvent in viata profesionala sub pretextul lipsei de experienta , mobilitatii, lipsei de tact si moderatie, neanticiparii riscului. Persoanele varstnice sunt frecvent discriminate pe motivul uzurii fizice si psihice, lipsei de receptivitate la nou, a creativitatii. In ambele variante exista si elemente obiective , care insa tin de specificul varstei. Similar, motivele discriminarii , sunt in acelasi timp si puncte de forta pentru aceste categorii de varsta. Daca in privinta tinerilor, discriminarea profesionala se manifesta in ceea ce priveste marimea veniturilor, in ce priveste persoanele varstnice suporta masuri ale discriminarilor profesionale mult mai dure si anume, refuzul de a fi angajati. Nu ne putem lipsi de activitatea persoanelor varstnice , cel putin din doua motive: Economia de piata nu are fonduri suficiente pentru a sustine persoanele varstnice sau mai in varsta, inactive si care mai pot fi apte de munca, Este o nevoie reala a civilizatiei actuale de forta de munca pregatita si cu experienta ,

Ca urmare ,societatea contemporana , trebuie sa realizeze actiuni mai variate si aplicate pentru eradicarea discriminarii persoanelor varstnice, in special profesional, prin: Masuri legislative in directia eradicarii discriminarii mascate a accesului persoanelor in varsta la munca, Programe de reintegrare pe piata muncii a persoanelor de peste 50 de ani, Locuri de munca cu un program flexibil, timp partial, tipuri de activitati peste care sa fie promovate persoanele mai in varsta. Aceste aspecte privibnd egalitatea de sanse si eradicarea discriminarii nu epuizeaza intregul palier al temei abordate. Exista, insa in societatea contemporana , practici discriminatorii fata de persoanele cu dizabilitati , persoane cu orientari sexuale diferite, etc. Societatea occidentala, Uniunea Europeana, prin institutiile publice si prin organizatii ale societatii civile si-a dezvoltat un cadru institutionalizat puternic pentru eradicarea discriminarii si acordarea egalitatii de sanse tuturor cetatenilor. In Romania, Agentia Nationala pentru Romi , este cea care urmareste eliminarea unor practici discriminatorii fata de aceasta etnie. Institutia insarcinata cu implementarea principiului egalitatii de sanse intre barbati si femei si a politicilor in domeniu este Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse Intre Femei si Barbati. Aceasta functioneaza din aprilie 2005, dupa ce, in al doilea semestru al anului 2004 a fost adoptata O.G. nr. 84/2004 pentru modificarea si completarea Legii 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati , prin care s-a transpus integral si Directia 2002/73/EC , de amendare a Directiei 76/ 207/EEC , privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati referitor la accesul la angajare, pregatirea profesionala si promovarea, precum si la conditiile de munca. Fundamental este faptul ca eradicarea discriminarii trebuie sa fie facuta de fiecare dintre noi , invatand ca trebuie sa pretindem respectarea egalitatii de sanse pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

PROTECTIE SI SSUBSTANTE TOXICE SI RISCURI MICROBIENE Personalul medical este expus la o gama imensa de substante toxice din medicamente, produse chimice si gazoase cu care lucreaza. El are dreptul sa cunoasca substantele toxice cu care vine in contact in timpul activitatii. In acest scop , managerii untatilor sanitare sunt obligate sa asigure o instruire adecvata , privind modul de manipulare al produselor chimice toxice. Riscurle pe care le prezinta aceste substante si in special efectele pe termen lung sunt adesea incomplet cunoscute chiar de producatori , asteptind ca personalul medical care manipuleaza aceste substente sa observe aparitia diferite simptome ca urmare a manipularii lor. Asistentii medicali sunt expusi permanenet la contactul cu substante toxice sau riscuri biologice. In majoritatea cazurilor riscurile sau accidentele pot fi diminuate sau prevenite. Este esential ca personalul medical sa constientizeze existenta acestor riscuri pentru a le putea preveni. In categoria substantelor de risc se pot incadra: 1. produsele chimice toxice; 2. gazele anestezice reziduale; 3.medicamentele citotoxice; 4. radiatiile. ECURITATE IN MUNCA

Produsele chimice toxice: Zilnic asistentele medicale manipuleaza o gama mare de produse chimice, dezinfectanti, solventi, agenti de curatire care pot avea efecte toxice locale sau generale . Produsele chimice pot fi inhalate sub forma de praf sau vapori, absorbite prin piele sau inghitite. Efectele acestora pot include reactii cutanate, ameteli, migrene sau dificultati respiratorii. Este posibil ca afectiuni precum astmul bronsic sau exemele sa fie agravate prin expunerea la produse chimice. Efectele pe termen lung ale expunerii permanente la doze reduse pot include: avorturi spontane, sterilitate, malformatii congenitale, afectiuni cardiace, pulmonare, hepatice, leziuni renale, cancer. Cel mai raspindit efect secundar , in special in rindul asistentilor medicali , il reprezinta dermatita profesionala. Asistentii medicali sunt expusi riscului datorita necesitatii spalarii frecvente a miinilor si expunerii la o gama larga de iritanti cutanati: medicamente, substante dezinfectante, agenti de curatire, manusi de cauciuc.

Dermatita profesionala poate fi cauzata de trei grupe de substante: iritanti cutanati primari; sensibilizanti; fotosensibilizanti. Iritanti cutanati primari: produc inflamarea pielii in zona de contact direct. Din clasa iritantilor cutanati fac parte compusii fenolici, decolorantii, unele dezinfectante. Sensibilizantii: determina un raspuns alergic specific cunoscut sub numele de sensibilizare. Aceasta se produce dupa mai multe expuuneri iar o data aparuta este posibil ca procesul sa fie ireversibil iar organismul sa reactioneze sub forma dermatitei localizate, cauzata de o anumita substanta chiar la un contact minor cu aceasta. Efectele pot depasi zona de contact direct, producind chiar o reactie alergica extinsa prin inflamarea buzelor, pleoapelor si fetei, greata sau varsaturi. Fotosensibilizantii sunt substante iritante si fotosensibilizante, actionind numai in prezenta luminii solare sau ultraviolete.

Simptomele asociate cu o expunere excesiva la anumiti compusi chimici toxici pot fi urmatoarele: dermita profesionala;

migrenele; iritabilitate; greturi, varsaturi; ameteli; iritarea nasului si gatului; insomnie; afectiuni pulmonare cronice; inrautatirea starii astmaticilor; riscuri reproductive; afectiuni cardiace, pulmonare, hepatice; leziuni renale; cancer.

MASURI DE PROTECTIE PRIVIND DIMINUAREA SAU INLATURAREA RISCULUI PRODUS PRIN CONTACTUL CU SUBSTANTE TOXICE 1. Personalul medical trebuie sa solicite informatii legate de substantele pe care le manipuleaza. Producatorul este obligat sa furnizeze informatii despre produsele chimice comercializate. Furnizarea informatiilor relevante este o parte importanta a responsabilitatii administratiei OMS si Organizatia Internationala a Muncii (ILO) cer acest lucru. Informatiile de care trebuie sa beneficieze personalul medical include: numele substantei chimice, denumirea comerciala, riscurile cunoscute, restrictii de depozitare, precautii pentru utilizare. 2. Ori de cite ori este posibil , iritantii potentiali trebuie inlocuiti cu substante inofensive, de exemplu , etilen oxidul este considerat atit de periculos ( cancerigen) incit utilizarea lui trebuie interzisa complet. Uneori formaldehida este folosita ca substituent si desi nu este la fel de nociva, are totusi unele efecte secundare care nu pot fi neglijate. 3. Folosind echipamentul de protectie se reduce contactul pielii cu substantele toxice, iar mastile vor asigura un anumit grad de protectie impotriva aerosolilor si pulberilor toxice. Imbracamintea suplimentara poate include manusi, halate, sorturi, ecrane pentru ochi, ochelari de protectie si ghete, in functie de natura muncii si gradul de risc. In cazul persoanelor sensibilizate , manusile de cauciuc pot produce inflamatii sau pot declansa dermatite. Manusile de cauciuc pot fi inlocuite cu manusi de PVC sau silicon captusite cu bumbac. Manusile din bumbac pot fi folosite doar cind se manipuleaza pulberi , ele neasigurind nici o protectie in cazul lichidelor. 4. Este foarte important ca locul de munca sa fie ventilat corespunzator, inclusiv cu sisteme mecanice de ventilatie, sisteme indispensabile acolo unde se depoziteaza , se prepara sau se utilizeaza produse chimice in concentratii ridicate

5. Personalul care utilizeaza produse iritante, sensibilizante sau carcinogene de genul citostaticelor trebuie sa fie corect instruit privind manipularea acestor produse. 6. Personalul medical este obligat sa raporteze orice aparitie a dermatitei sau a altor probleme dermatologice; cauza lor trebuie atent investigate, iar personalul de conducere trebuie sa analizeze necesitatea uno masuri suplimentare de protectie. 7. Este obligatoriu ca personalul medical sa acopere toate ranile sau eroziunile existente la nivelul miinilor. Pentru spalarea miinilor se recomanda utilizarea unui sapun emolient , utilizind apoi crme hidratante. 8. Personalul supus unor riscuri profesionale cunoscute trebuie atent monitorizat.Aceasta monitorizare poate include examinari medicale, teste sanguine si de urina, teste dermatologice, verificari ale fuctiilor pulmonare , renale, hepatice, depinzind de natura produselor chimice folosite si de nivelul de expunere.In cazul producerii unor accidente precum patrunderea in ochi a unor substante chimice se recomanda clatirea din abundenta cu apa rece . Daca accidental asistentul medical a inghitit o substanta chimica trebuie sa consume multa apa , sa raporteze incidentul unui medic . Produsele chimice ajunse pe piele , trebuie imediat indepartate prin spalare.Uniforma stropita trebuie imediat indepartata inainte ca substanta sa ajunga pe piele.

GAZE ANESTEZICE REZIDUALE Numeroase observatii si experiente pe animale au stabilit ca si in concentratii reduse anestezicele gezoase reziduale pot avea efecte severe asupra functiilor reproductive , atit in cazul femeilor cat si al barbatilor. Ele au fost associate , de asemenea si cu bolile hepatices au cu cancerul. Cea mai puternica dovada sugereaza o legatura cu activitatea reproductive, in particular cu avortul spontan. Un studio facut in cazul asistentelor medicale expuse cu regularitate anestezicelor gazoase, a demonstrat o rata dubla a avorturilor spontane. De foarte mult timp se cunoaste efectul carcinogen al eterului. S-a descoperit ca si alte geze pe larg utilizate precum: acidul nitros, halotanul., pentanul, triluenul, etanul si ciclopropanul prezinta un risc potential , in special pentru anestezistii, asistentele medicale si tehnicienii de la salile de operatii .

EFCTELE POTENTIALE ASUPRA SANATATII ALE ANESTEZICELOR GAZOASE REZIDUALE. 1. Efecte reproductive: la fenmei , diminuarea fertilitatii, incidenta crescuta a avorturilor spontane, reducerea greutatii fatului, mortalitate perinatala, dovezi indicind asocierea cu malformatii congenitale ca spina sifida, microcefalie, hidrocefalie, palato-schizie, malformatii cardiace. La barbati, reducerea cantitatii de spermatozoizi si a mobilitatii lor, modificari spermatice care conduc la avorturi sau malformatii congenitale. 2. Efecte carcinogene : a fost pusa in evidenta o incidenta sporita a cazurlor de cancer in rindul personalului medical feminine , in spete, in rindul anestezistilor si personalului salilor de operatii . 3. Efecte asupra ficatului: efectele hepatice importante au fost observate , de regula, la pacientii carora li sau administrat asemenea anestezice, fapt care a condus la o stare de ingrijorare privind efectele expunerilor pe termen lung a personalului medical. 4. Efecte asupra sistemului nervos: migrene, oboseala, iritabilitate, insomnie.

MASURILE DE PROTECTIE PRIVIND REDUCEREA SAU ELIMINAREA EFECTELOR POTENTIALE ASUPRA SANATATII ALE ANESTEZICELOR GAZOASE REZIDUALE. 1. Anestezicele gazoase pot scapa din mediul de lucru pe diferite cai : in momentul administrarii effective de catre anestezist a gazului ; prin scurgeri din echipamentul fisurat; prin respiratia pacientului; 2. Cea mai importanta masura preventiva este o ventilatie corespunzatoare a salilor de operatii anexelor, incluzind sisteme de drenare pentru a colecta gazele reziduale si sisteme de ventilatie pentru a filtrea permanent aerul. Echipamentul pentru anestezie trebuie verificat cu regularitate in scopul detectarii fisurilor . Trebuiesc efectuate masuratori regulate ale concentratiei gezelor anestezice reziduale din atmosfera salolor de operatii. Rezultatele trebuiesc comunicate personalului. Este obligatorie intretinerea echitamentelor , dispozitivelor pentru anestezie, a ventilelor de inchidere, garniturilor si containerelor, echipamentului de drenare si ventilatie.

Manualele de farmacologie consacra un spatiu importent analizarii efectelor secundare ( adesea severe) ale medicamentelor , totusi cei care le manipuleaza acorda o atentie relative redusa acestor posibile efecte. Este de neinteles deoarece asistentele medicale aloca o buna parte din timpul de lucru manipularii medicamentelor si sunt expuse efectelor lor in mai multe moduri. Prin contactul direct : aplicarea cremelor sau unguentelor fara manusi, solutii care ajung prin stropire pe piele sau ochi. Prin inhalare : amestecarea medicamentelor sub forma de pulberi sau la numararea tabletelor, administrarea medicamentelor sub forma de sprayuri, medicamente care produc aerosoli . Prin ingestie: accidental direct sau indirect prin intermediul miinilor sau prin inghitire. Reactiile cutanate , cel mai raspindit effect al manipularii medicamentelor pot include dermatite alergice de contact, sensibilizare sau dermatite fotocontact. O persoana sensibilizata in urma expunerii la actiunea uni anumit medicament poate fi in continoare afectata si de alte substante. Antibioticele, in special penicilina, neomicina constituie principala problema. Se estimeaza ca intre 1 5 % din asistentele medicale care lucreaza cu antibiotice pot deveni sensibilizate. O data dobindita sensibilizarea la un anumit medicament in urma expunerii profesionale , exista pericolul producerii unei reactii extreme de severe de genul socului anafilactic daca ulterior persoanei sensibilizate I se va administra direct acdel medicament. Adesea este dificil de identificat agentul sensibilizant.

MASURILE DE PROTECTIE PRIVIND REDUCEREA SAU ELIMINAREA EFECTELOR POTENTIALE ASUPRA SANATATII ALE MEDICAMENTELOR. 1. Personalul medical este obligat sa se informeze asupra efectelor secundare ale medicamentelor pe care le manipuleza. Producatorul este obligat prin lege sa furnizeze informatii referitoare la efectele secundare atit pentru pacient , cit si pentru cel care manipuleaza medicamentul.

2. Personalul medical care manipuleaza medicamente trebuie permanent sa-si spele miinile foarte bine dupa administrarea acestora.Ranile trebuiesc protejate cu pansamente rezistente la apa. 3. Preparatele locale nu se vor administra niciodata cu mina. Este obligarorie utilizarea manusilor sau spatulelor. 4. In timpul manipularii medicamentelor citotoxice sau altor tipuri de medicamente care impugn masuri deosebite, este oblugatorie utilizarea echipamentului complet de protectie. 5. Este interzsa pulverizarea solutiilor in atmosfera. 6.Este obligatorie indepartarea stropilor sau picaturilor prin spalere cu apa rece.

In ciuda efectelor toxice locale, deja cunoscute, prin contactul cu preparatele citotoxice si a efectelor sistemice pe termen lung, presupuse , politicile privind protectia persoanelor care manipuleza, prepara si administreaza aceste substante deosebt de toxice, tind sa fie aleatoare si intimplatoare cu mari variatii. Dovezile privind efectele sistemice ale medicamentelor citotoxice asupra personalului medical care le manipuleaza sunt neconcludente si controversate, variind considerabil de la un medicament la altul. Efectele locale sunt insa bine documentate. Reactiile inregistrate include inflamatii ale mucoaselor , pgmentarea epidermei, ulceratii corneene daca sunt contaminate ochii. Cu o lista de preparate citotoxice in continua crestere , este rezonabil sa se presupuna ca toate sunt potential periculoase sitemic pentru cei care le manipuleaza si sa se elaboreze procedure de lucru adecvate totusi, multe spitale nu au politici sau proceduri de lucru cu preparatele citotoxice, nivelul dee ignorare al riscului fiind inspaimintator de mare.

Caile de contaminare pot fi : Prin inhalare: aerosolii sau ceata provenita de obicei din seringi sau flacoane inchise cu dopuri de cauciuc atunci cind se extrage solutia, prezinta posibil cel mai mare risc pentru personalul medical. Acest pericol este ignorat pentru ca este invizibil. Prin in gerare, desi posibila , aceasta metoda de contaminare este putin probabila. Prin contact cutanat: poate avea un effect irritant. Anumite medicamente pot fi absorbite sistemic prin piele

MASURILE DE PROTECTIE PRIVIND REDUCEREA SAU ELIMINAREA EFECTELOR POTENTIALE ASUPRA SANATATII ALE MEDICAMENTELOR CITOTOXICE.

Un singur membru al personalului administrativ trebuie sa aibe responsabilitate deplina in elaborarea si implementarea principiilor de utilizare sigura a produselor citotoxice. Acesta trebuie sa desemneze anumite grupe de personal pentru prepararea si administrarea medicamentelor si sa se asigure ca sunt instruite corespunzator, trebuie sa furnizeze informatii complete privind riscurile ce decurg din folosirea produselor, sa elaboreze proceduri de utilizare a echipamentului de protectie si de eliminare a reziduurilor de produse citotoxice. Riacul principal de crearec al aerosolilor cand se amesteca produsele citotoxice provine prin presiunea pozitiva degajata in flacon atunci cand se introduce agentul de diluare. Cind aerul din in teriorul flaconului este comprimat peste un anumit nivel , se degaja pe linga acesta antrenind si particule de solutie citotoxica sub forma unei cete fine. O solutie ar fi sa se prepare medicamentul intr-o incinta cu ventilatie laminara o incinta partial inchisa in care locul de munca este inconjurat cu un flux ascendant de aer reducind astfel degajarea particulelor generate in interiorul incintei. Aceste incinte trebuiesc instalate in farmacia spitalului si aici sa se prepare toate medicamentele citotoxice , in mod centralizat, in conditii stricte sis a nu se expuna personalul sectiei unui risc inutil.O alta solutie poate fi balonul de siguranta . Acesta are o canula care se introduce in flacon impreuna cu acul folosit pentru introducerea solutiei de diluare. Pe masura ce diluantul este adaugat , aerul in exces este eliminate in balon care apoi este aruncat impreuna cu flaconul gol de care ramine atasat. Utilizarea incintelor de ventilatie laminara este mai sigura dar cind aceasta nu exista pentru protectia pielii si ochilor personalul care manipuleaza medicamente citotoxice trebuie sa poarte echipament de protectie : ochelari, manusi, halite cu mineca lunga. Mastile nu ofera protectie la aerosoli, vaporii sau praful toxic sunt particule sufficient de mici pentru a penetra materialul mastii. Se recomanda spalarea imediata a miinilor cu apa si sapun dupa manevrarea acestii tip de medicament.

1. Nici o preparare sau reconstituire a medicamentului nu trebuie facuta in salon. Daca acest lucru nu poate fi facut in farmacie si daca medicamentul trebuie preparat cu regularitate , este necesar sa se amenajeze o incinta de siguranta intr-o zona special destinata acestui scop si marcata corespunzator. Incinta trebuie sa aibe o ventilatie adecvata . Prepararea trebuie sa se faca pe un material absobamt care poate fi indepartat si care se incinereaza deoarece este considerat un reziduu de mare periculozitate. Surplusul de solutie poate fi colectat intr-n recipient special care poate fi apoi evacuate in siguranta sau turnat in chiuveta im preuna cu o mare cantitate de apa. Fiolele, seringile si acele folosite trebuie colectate intr-un container care va fi sigilat si inscriptionat corespunzator este trimis apoi pentru incinerare. 2. In cazul producerii unor accidente precum pierderea medicamentelor prin varsare se recomanda ca materialul varsat sa se stearga bine cu o cirpa umeda care se va introduce intr-o punga de polietilena . Punga va fi sigilata apoi se va introduce intr-o alta punga etichetata care se va trimite pentru incinerare. Suprafata contaminata se va spala cu apa din abundenta iar daca accidental pielea sau ochii asistentului au intrat in contact cu medicamentul , se vor spala bine cu multa apa . 3. Daca personalul medical urmeaza sa manipuleze cu regularitate preparate citotoxice , este necesar sa se preleveze la inceputul activitatii mostre de singe care se vor pastra ca referinta pentru verificarile ulterioare. 4. Asistentele medicale insarcinate trebuie sa evite expunerea la medicamente citotoxice pe intreaga durata a sarcinii si chiar inainte daca se planifica sarcina. Expunerea din primele saptamini de sarcina , este cea mai periculoasa. 5. Personalul medical expus citotoxicelor nu trebuie expus la radiatii. Exista dovezi care arata o interactiune intre anumite citotoxice si radiatii in cazul pacientilot tratati in ambele moduri.

Spitalele sunt pline de germeni a caror periculozitate este deosebita prin aceea ca nu sunt vizibili. Pericolele care nu se vad tind sa fie ignorate , minimizate sau uitatate. Asistentele medicale sunt expuse acestui risc deoarece ele vin in contact strans cu pacientii infectati. Cei mai raspinditi germeni in spital sunt bacteriile care au dezvoltat tulpini rezistente la antibiotice , facind mult mai dificil controlul infectiilor. Principalele cai de transmitere a infectiilor sunt : ingestie alimente infectate sau maini nespalate; inoculare ace contaminate; implantare in cazul unei taieturi sau rani infectate; inhalare ;

Principalele reguli pentru autoprotectia im potriva infectiilor sunt urmatoarele: spalatul frecvent al mainilor cu apa si sapun; acoperirea ranilor cu pansamente rezistente la apa; raportarea tuturor cazurlor de infectare;

MASURILE DE PROTECTIE PRIVIND REDUCEREA SAU ELIMINAREA EFECTELOR POTENTIALE ASUPRA SANATATII ALE INFECTIILOR INTRASPITALICESTI 1.Politici preventive ale spitalelor : 2. Spitalele trebuie sa aiba politici de control a infectiilor clare si bine cunoscute de intregul personal. Sunt spitale care si-au constituit comitete de control a infectiilor care pot colecta date privind episoadele infectioase si sanatatea personalului, furnizind informatii privind riscurile potentiale . Politicile si procedurile agreate trebuie sa fie afisate vizibil in toate sectiile spitalului. 3. Masurile de igiena adoptate: Igienizarea inadecvata poate mari considerabil riscul infectiilor. Echipamentul de igienizare( pamatufurile, carpele, buretii, periile, galetile) trebuie spalat zilnic cu apa fierbinte si detergenti si pastrat uscat. S-a demonstrat ca numarul bacteriilor din aer se dubleaza dupa maturarea pardoselii cu mana. Aspiratoarele speciale cu filtre de aer inglobate sau pinza de bumbac impregnate in petrol sau pamatufurile de plastic sunt mai sigure si mai eficiente. Aspiratoarele trebuie sa se incadreze in limitele admise pentru zgomot. Covoarele trebuie aspirate zilnic iar pardoselile trebuie sterse si spalate cu detergent. Suprafetele situate mai sus de nivelul pardoselii trebuie aspirate sau sterse cu o cirpa umezita in apa cu detergent. Dezinfectantii sunt activ numai in stare umeda. Solutiile varsate care contin agenti bacterieni trebuie sterse cu un dezinfectant fenolic solubil. Cele care contin agenti virali trebuie acoperite cu prosoape de hirtie imbibate cu solutie de hipoclorit 1% si lasate 30 min.

1. Masuri de autoprotectie ale personalului angajat: Spalarea miinilor dupa un contact direct cu pacientul sau dupa contactul cu un material contaminat este probabil singura masura preventiva mai importanta si eficienta atit pentru protectia proprie cit si pentru reducerea riscului de infectie incrucisata. Pentru reducerea maxima al numarului de bacterii se recomanda spalarea miinilor cu solutie de clorhexidina 4%. 2. Utilizarea imbracamintii de protectie: Imbracamintea de protectie folosita in mod corespunzator are un rol important atat in protejarea asistentului medical dar si a pacientului in reducerea infectiilor incrucusate. Halatele asigura protectia bratelor si umerilor dar sunt usor penetrate de umezeala sau bacterii. Ele trebuie schimbate ori de cite ori este nevoie. Riscul contactarii unei infectii prin intermediul miinilor este intotdeauna inlaturat prin spalarea lor regulata dar utilizarea manusilor sterile de unica folosinta poate fi de neinlocuit in anumite situatii . Mastile chiar cele chirurgicale sunt numai partial eficiente impotriva aerosolilor infectiosi sau a microorganismelor din aer. Chiar daca tesatura mastii asigura o buna filtrare , aceasta se pierde in cazul in care nu este fixata corespunzator. Ochelarii de protectie feresc ochii impotriva stropirii cu sange infectat de la bolnavii cu hepatita B sau cu SIDA din cursul nasterilor sau chirurgiei dentare.

3. Masuri de manipulare ale probelor biologice. Probele trimise pentru examinare microbiologica trebuie inchise in pungi de plastic cu formularul de analize pastrat separat. Scopul este de a asigura transportul probelor in siguranta.In fiecare spital trebuie sa existe un sistem bine cunoscut de etichetare a probelor pentru a atrage atentia personalului care le manipuleaza asupra naturii lor. 4. Masuri privind evacuarea reziduurilor: In acest scop trebuie elaborate politici clare privind evacuarea reziduurilor. Aceste politici trebuie facute cunoscute personalului medical prin sedinte de instruire si orientare. 5. Monitorizarea sanatatii personalului: Personalul medical in curs de angajare trebuie supus unui examen medical . Se recomanda vaccinarea impotriva hepatitei B , efectuarea testelor de sensibilizare la tuberculina si vaccinarea BCG. Personalul medical trebuie instruit privind adoptarea masurilor de autoprotectie impotriva infectiilor si sfatuit sa raporteze aparitia oricarei afectiuni . Toate episoadele infectioase se vor raporta iar cunostintele accumulate trebuie aplicate in politici de prevenire. 6. Masuri privind evacuarea reziduurilor: In acest scop trebuie elaborate politici clare privind evacuarea reziduurilor. Aceste politici trebuie facute cunoscute personalului medical prin sedinte de instruire si orientare. 7. Monitorizarea sanatatii personalului: Personalul medical in curs de angajare trebuie supus unui examen medical . Se recomanda vaccinarea impotriva hepatitei B , efectuarea testelor de sensibilizare la tuberculina si vaccinarea BCG. Personalul medical trebuie instruit privind adoptarea masurilor de autoprotectie impotriva infectiilor si sfatuit sa raporteze aparitia oricarei afectiuni . Toate episoadele infectioase se vor raporta iar cunostintele accumulate trebuie aplicate in politici de prevenire.

BOLILE INFECTIOASE PRECAUTII SPECIFICE Exista o serie de recomandari privind ingrijirile medicale , legate de bolile in fectioase , in special cele cu nivel inalt de periculozitate sau deosebit de virulente. Aceste recomandari adesea se concentreaza asupra controlului raspindirii infectiilor intre pacienti , acordind atentie redusa cadrelor madicale care nu sunt considerate potentiali purtatori ai infectiilor dar care sunt expusi riscului de infectie.

Infectiile intestinale: Exista o serie de factori care contribuie la transformarea spitalelor intr-un posibil loc de intilnire al toxiinfectiilor alimentare. Problemele care necesita o abordare speciala sunt legate de blocul alimentar al multor spitale. Aceste probleme fac referire la o serie de aspecte precum: cladiri vechi depasite, echipamente vechi si depasite, igienizare ineficienta a echipamentului si incaperilor, control inadecvat al infectiilor transmise de gindaci si rozatoare, amenajari inadecvate si lipsa de instruire, practici gresite de preparare a alimentelor. O serie de proceduri inadecvate privind prepararea si manipularea alimentelor sunt utilizate si astazi in unele spitale , manevre vicioase pe care le vom mentiona in cele ce urmeaza. Mincarea se prepara de obicei cu citeve ore inainte, se transporta cu caruciorul de-a lungul unor coridoare interminabile, timp in care mincarea se raceste si adesea este numai partial incalzita inante de a fi servita. Sunt situatii in care pacientii nu servesc imediat aceste preparate , fiind stationate necoresunzator pe noptierele din saloane sau la marginea geamurilor , facind posibila alterarea sau contaminarea cu agenti patogeni. Infecterea se datoreaza ingerarii agentilor patogeni. Pacientii spitalelor , slabiti si cu un sistem imunitar scazut sunt cei mai expusi sa cada victime infectiilor iar alimentarea comuna cu apa si hrana, folosirea in comun a instalatiilor sanitare, maresc riscul de raspindire al acestora. In cazul aparitiei unui numar mare de cazuri de toxiinfectie alimentara , devine practica transformarea intregului salon in unitate de izolare asa numita izolare de grup. Izolarea pacientului reaminteste cel putin personalului despre riscul existent si despre masurile preventive speciale care trebuie luate cum ar fi spalarea frecventa a miinilor care trebuie sa existe in orice conditii. Spalarea miinilor dupa contactul direct cu un pacient sau cu un material contaminat este singura masura preventive eficienta, atit pentru protectia proprie cat si pentru reducerea riscului de infectie incrucisata. Pentru reducerea maxima a numarului bacteriilor se recomanda spalarea miinilor cu o solutie detergenta de clorhexidina 4%. Imbracamintea de protectie , halatele sau sorturile de plastic sunt indicate in cazul contactului direct cu pacientul. Sorturile de plastic trebuie incinerate dupa o singura utilizare iar halatele trebuie schimbate zilnic. Lenjeria de corp sau de pat folosita de pacientii cu boli infectioase trebuie schimbata imediat ce s-a patat si trimisa la spalatorie in saci dubli. Sacul interior trebuie prevazut cu cusatura solida care se dizolva in cursul ciclului de spalare , asa incit lucratorii de la spalatorie sa nu vehiculeze direct lenjeria . Se recomanda utilizarea veselei si tacimurilor de unica folosinta iar daca acest lucru nu este posibil , tacamurile si vesela trebuie spalate la minim 80 grade. Pansamentele si articolele de unica folosinta trebuie incinerate. Examinarea medicala a personalului trebuie efectuata periodic iar personalului implicat in manipularea si prepararea alimentelor trebiue recoltate probe de scaun si testate in vederea depistarii eventulelor infectii intestinale. In situatia depistarii probelor pozitive lucratorul in cauza trebuie exclus din procesul de preparare al alimentelor pina cand rezultatele a minim trei probe sunt negative in trei zile consecutive.

Hepatitele: Hepatita B este una dintre cele mai severe boli. Se estimeaza ca sunt afectate peste doua miliarde de persoane. In consecinta , 350 de milioane de personae sunt purtatori cronici ai virusului hepatitei B ( HBV) si sunt expusi riscului de deces in urma consecintelor pe termen lung si anume ciroza hepatica si cancerul hepatic. Acesti purtatori reprezinta si o sursa importanta de transmitere a infectiei printr-o multitudine de cai. Hepatita B este cea mai importanta boala profesionala infectioasa din Europa, desi poate fi prevenita prin practici de lucru imbunatatite sau prin vaccinare.Din nefericite acest lucru nu se intimpla mereu. Se estimeaza ca in Europa de Est 18000 de cadre medicale sunt infectate in fiecare an. Riscul la care este supus personalul medical a fost recunoscut de mult timp si de aceea au fost elaborate si aplicate in multe tari proceduri de siguranta. Din 1982 exista vaccinul impotriva hepatitei B , anterior singura modalitate de protectie si aceasta doar partiala consta in administrarea de imunoglobulina in hepatita B (HBIG). Pacientii din grupele de risc marit si toti cei dializati sunt supusi unei examinari medicale periodice. Pacientii cu potential infectios ridicat sunt izolati si ingrijiti in sisten de bariera. Asistentele medicale iau contact permanent cu cu single sau fluidele umane si in situatii cind prezenta virusului nu este banuita. Se intimpla ca sub presiunea timpului cauzata de lipsa de personal sau de o urgenta medicala, procedurile sigure sa fie ocolite. Desi inca din anul 1982 exista vaccinul impotriva hepatitei B sigur si efficient, el este administrat unui numar relative redus de asistente medicale. In comparatie cu hepatita infectioasa A , neplacuta si de asemenea periculoasa pentru cadrele medicale, hepatita B este mult mai severa si cu rata ridicata a mortalitatii pina la 30% comparative cu 0,2% in cazul hepatitei A. Hepatita infectioasa A , cea mai putin grava dintre tipurile de hepatita infectioasa , se raspindeste pe cale fecal-orala, avind o perioada de incubatie cuprinsa intre 2-6 saptamini. Hepatita B( serica) este raspindita prin contactul cu singe sau derivati , sputa , uriona, fecale contaminate. Se transmite prin contaminare directa prin injectii, epiderma cu leziuni, contact cu mucoasele sau corneea. Transferul agentului infectios se poate face si prin intermediul suprafetelor contaminate, insa nu exista dovezi in sprijinul transmiterii bolii pe cale aeriana. Boala are o perioada de incubatie cuprinsa intre sase saptamini si sase luni.

Zonele cu risc crescut sunt :

sectiile de boli hepatice si renale; maternitatile; sectiile de boli psihice - se considera in general ca acest sector este unul cu coeficient ridicat de risc datorita procentului mare de purtatori ai virusului printre persoanele cu handicap psihic; sectiile de boli infectioase si de izolare; sectiile de traumatologie sau urgenta; clinicile destinate tratarii persoanelor dependente de droguri; clinicile pentru boli venerice.

Riscul este mai mare atunci cind boala nu a fost diagnosticata. Prin urmare , asistentele medicale trebuie sa identifice potentialii purtatori ai virusului : dependenti de droguri, prostituate, homosexuali, persoane cu tatuaje extinse, persoane cu sindrom Down, pacienti hemofilici si cei carora li sau facut transfuzii sanguine , pacienti cu boli renale. In evaluarea riscului trebuie avute in vedere activitatile care expun personalul la un contact regulat cu singele sau fluidele infectioase. Evaluarea riscului trebuie sa tina seama de modurile posibile de transmitere inteparea cu ace sau instrumente contaminate , contaminarea pielii cu leziuni, precum si de frecventa expunerii la sursele de contaminare. Managementul riscului se bazeaza pe o strategie multilaterala de prevenire care include: standarde ridicate a protectiei medicale; adoptarea masurilor preventive generale; utilizarea echipamentului adecvat de protectie individuala; vaccinarea personalului medical; investigarea si tratarea incidentelor de expunere la risc; inregistrari permanente.

MASURI GENERALE DE PREVENIRE

Conceptul de masuri preventive generale presupune ca toti pacientii pot fi infectati cu agenti patogeni cu transmitere sanguina si accentueaza importanta aplicarii masurilor de prevenire adecvate tuturor pacientilor indiferent de diagnostic.
Majoritatea purtatorilor de HBV nu sunt constienti de starea lor si nu vor fi regasiti in evidentele medicale. Masurile preventive generale trebuie aplicate si in procedurile de decontaminare in urma stropirii cu singe sau substante organice. Aceste masuri includ tehnici generale care pot fi directe ( utilizind imbracaminte de protectie , manusi ) sau indirecte- la distanta ( utilizind echipament specializat). Contactul cu mucoasele poate fi definit ca un contact fizic direct al mainilor cu mucoasa bucala, genitala, rectala, conjunctivala. Masurile preventive generale se aplica atat in cazul contactului cu singe sau derivate sanguine cat si in cazul urmatoarelor substante organice: sperma, scretii vaginale, lichid cerebrospinal, lichid peritoneal, sinovial, amniotic, saliva, probe patologice diverse, urina, fecale, secretii nazale, sputa, lacrimi daca sunt vizibil contaminate cu singe.

Evacuarea deseurilor clinice - obiectele ascutite trebuie evacuate in siguranta , in containere. Toate articolele contaminate cu sange sau substante organice trebuie colectate in recipiente adecvate( saci de plastic rezistenti) care apoi se incinereaza. Conducerea spitaluluii trebuie sa asigure locuri special amenajate pentru evacuarea reziduurilor clinice. Echipamentul medical reutilizabil care a fost contaminat cu sange sau substante organice trebuie dezinfectat si sterilizat in conformitate cu normele nationale. In spitale, lenjeria contaminata trebuie introdusa intr-un sac adecvat acestui scop si etichetata conform procedurilor locale. Practica sigura la locul de munca: Prima indatorire a unui lucrator expus riscului de infectare este sa-si asigure propria securitate prin utilizarea pansamentelor rezistente la apa pentru acoperirea leziunilor cutanate sau exemelor. Cadrele medicale cu leziuni extinse pe maini si antebrate trebuie examinate atent inainte de a participa la anumite proceduri. Toate cadrele medicale supuse riscului trebuie sa se supuna politicilor spitalului privind utilizarea echipamentului de protectie. Un principiu de baza al practicii medicale sigure consta in evitarea obiectelor ascutite ( instrumente medicale ascutite sau taioase) ori de cite ori este posibil. Administrarea vaccinului impotriva hepatitei B personalului expus riscului de infectare: Incepind cu anul 1982 au fost puse la punct vaccinuri sigure si eficace impotriva hepatitei B si de atunci ele au fost recomandate lucratorilor din sanatate. Vaccinarea personalului expus riscului de infectare profesionala cu HBV este o parte integranta a strategiei de management al riscului pentru prevenirea a ceea ce astazi este unanim recunoscuta drept cea mai importanta boala infectioasa prifesionala.

Masuri generale de prevenire privind reducerea riscului de infectie cu HBV:

Asistentii medicali trebuie sa acorde o deosebita atentie manipularii instrumentarului medical in special cel ascutit sau taios; Trebuie raportat orice accident produs in timpul practicii medicale; Se vor proteja taieturile sau zgirieturile cu pansamente rezistente la apa; Este obligatorie purtarea echipamentului de protectie halate, manusi de unica folosinta, sorturi de unica folosinta, in cursul executarii manevrelor de ingrijire; In timpul curatarii petelor de singe , urina sau fecale se vor purta halat, manusi si sort de plastic . Se va dezinfecta zona cu prosoape din hirtie imbibate cu o solutie de hipoclorit 1% si lasata circa 30 min. daca este posibil; Lenjeria patata de singe, materialele de unica folosinta, manusile de cauciuc, prosoapele de hirtie , vata etc. se eticheteaza si se trimit pentru incinerare; Este obligatorie spalarea mainilor dupa contactul cu pacientul.

In cazul inteparii accidentale cu un ac contaminat sau contaminarii prin intermediul unei taieturi , se recomanda spalarea imediata a zonei afectate cu apa si sapun si raportarea incidentului responsabilului insarcinat cu protectia muncii. In absenta unei imunizari anterioare , trebuie administrata in primele 24 de ore, imunoglobulina pentru hepatita B.

HIV\SIDA: Este de inteles ca asistentele medicale pot fi ingrijorate de perspective ingrijirii persoanelor infectate cu HIV sau care au SIDA si de riscul pe care acesta il reprezinta pentru sanatatea lor. Raspindirea maladiei semnifica faptul ca tot mai multe asistente madicale vor fi implicate in ingrijirea pacientilor cu SIDA. Riscurile de infectie pot fi diminuate cu conditia respectarii unor masuri preventive de baza. Riscul principal pentru sanatatea personalului medical de ingrijire il reprezinta infectarea pe calea inocularii accidentale a singelui sau lichidelor corporale contaminate, si aceasta se poate produce prin intermediul obiectelor ascutite, taieturilor sau zgirieturilor de la suprafata pielii. Nu exista dovezi care sa demonstreze ca relatiile sociale prezinta vreun risc. Este de retinut faptul ca in toate cazurile de manipulare a singelui si derivatilor sanguini asistentele medicale se confrunta cu un anume risc si din acest motiv se impugn masuri preventive riguroase.

Ingrijirea in comunitate a pacientilor cu SIDA: Multe personae cu SIDA sunt ingrijite la domiciliu. Presiunea creata de numerul limitat de paturi din spitale si de resursele de care se dispune , determina ca numarul pacientilor ingrijiti la domiciliu sa creasca. Daca persoana este asimptomatica, respectarea masurilor normale de igiena si tehnicile de evacuare a reziduurilor, aplicate la domiciliu, sunt suficiente. Obiectele patate trebuie arse sau spalte la 95 de grade minim 10 minute. Rezervele de echipament de protectie , dezinfectante si recipiente pentru evacuarea obiectelor ascutite trebuie pastrate la domiciliul pacientului.

STRESUL SI SURMENAJUL LA LOCUL DE MUNCA Suprasolicitarea fizica , substantele toxice, pericolele microbiologice nu reprezinta singurele pericole intilnite in activitatea personalului medical. Aceste pericole pot fi reduse printro buna informare si respectare a masurilor de prevenire la locul de munca. Aceste masuri sunt valabile si in cazul stresului si surmenajului, alte doua pericole potentiale. Munca in serviciile de ingrijire se concentreaza, prin definitie, asupra acelei parti a comunitatii care are probleme sociale, psihologice si de sanatate. Munca unei asistente medicale include si sarcini care pot fi dezgustatoare sau pot inspaiminta. Ea se confrunta adesea cu durerea, suferinta si moartea si poate fi constant sub influenta unui stres psihic considerabil. Stresul in multe cazuri produce dureri de cap, hipertensiune,tulburari gastrice.Activitatile profesionale pot fi stresante sau nu, in functie de echilibrul dintre cerintele si oportunitatile prezentate de mediul de lucru si propriile capacitati si dorinte. In cazul femeilor,responsabilitatea fata de casa, familie si copii combinata cu cerintele de la locul de munca poate fi un factor major de stress. Stresul trait continu poate duce la surmenaj. In sistemul de sanatate surmenajul a fost definit ca pierderea interesului si manifestarea unei lipse de consideratie fata de oamenii cu care se lucreaza,o oboseala emotionala a furnizorilor de ingrijiri caracterizata prin absenta sentimentelor pozitive, simpatiei sau respectului fata de pacienti.Surmenajul reduce capacitatea de a gandi critic de a rezolva problemele si a lua decizii,cea ce poate avea efecte dezastruoase asupra securitatii pacientului.Nu este neobisnuit ca victimele surmenajului sa incerce sa depaseasca dificultatile profesiei,recurgand la alcool, narcotice si tigari periclitand o data in plus securitatea pacientului. Prima etapa in combaterea surmenajului este cea de recunoastere a existentei sale.

Sumenajul este definit ca un fenomen resultant al efectelor cumulative ale stresului din activitatea profesionala.Este un sindrom al epuizarii fizice,psihice si spirituale caracterizat printr-o pierdere progresiva a idealurilor energiei si vointei. Surmenajul afecteaza oamenii din toate domeniile de activitate iar cei care prin profesia lor ii ajuta pe ceilalti sunt mult mai vulnerabili.Acesti indivizi muncesc intr-un mediu care-i solicita emotional. Exista trei componente ale surmenajului : prima este epuizarea fizica in care individual resimte o pierdere de energie,oboseala cronica si plictiseala general. A doua componenta este epuizarea emotionala manifestata prin deprimare,neputinta si disperare. A treia componenta este epuizarea psihica in care individual dezvolta o atitudine negative indreptata asupra sa,impotriva muncii sale etc. Surmenajul actioneaza lent in mai multe etape.Deoarece frustrarea si conflictul incep sa se infiripe,individul intra in etapa de rezistenta si devine cinic, rigid si se izoleaza de ceilalti. Intr-o unitate sanitara in care asistentele medicale sunt surmenate,ingrijirea pacientului este adesea rece si neglijenta.

Principalii factori care contribuie la aparitia surmenajului sunt: Confruntarea zilnica cu moartea; Numarul prea mare de pacienti sau incapacitatea acordarii ingrijirii de calitate; Presiunea creata de indeplinirea sarcinilor intrun timp foarte scurt; Munca monotona si de rutina; Lipsa aprecierii din partea pacientilor; Stresul creat de incercarea de a tine pasul cu progresul tehnic din domeniul procedurilor si echipamentului.

Procesul de surmenare este un proces continuu, insa pot fi identificate patru etape: 1. Entuziasmul- este o calitate esentiala pentru toate asistentele medicale si multe persoane isi incep activitatea profesionala cu multa energie, interes, si dorinta de a asigura cea mai buna ingrujire a pacientilor. Sunt dormice sa munceasca in plus, adesea pentru a compensa resursele insuficiente, sa garanteze mentinerea unei ingrijiri de buna calitate. Prin natura lui, nursingul este stresant si daca factorii zilnici de stres se combina cu o suprasolicitare in crestere , inevitabil anumite parti ale activitatii asistentei medicale nu mai concorda cu idealurile ei. 2. Stagnarea- entuziasmul si motivatia persoanei se atenueaza deoarece sperantele sunt zadarnicite. 3. Frustrarea profesionista bine motivata devine frustrata si cinica deoarece realizeaza ca nu poate schimba sistemul si nu-si poate atinge idealurile. Rezervele emotionale sunt epuizate si ea traieste un sentiment de ratare profesionala. 4. Retragerea urmeaza o forma de depresie in care capacitatea de a infrunta problemele se pierde ; luarea deciziilor, chiar in probleme minore, este dificila si produce nesiguranta; persoana se izoleaza. Aceasta stare de colaps cronic poate fi denumita surmenaj.

Evitarea stresului si imbunatatirea climatului de lucru: Sedintele cu personalul la locul de munca- prezinta o importanta deosebita pentru a crea fiecarui angajat sentimentul de apartenenta in cadrul unei echipe. Intr-un loc de munca bine condus , opiniile personalului se iau in seama si se valorifica. Sedintele trebuie conduse de catre manager si este bine sa se desfasoare la ore convenabile pentru majoritatea salariatilor. Evaluarea evaluarile sunt discutii sistematice intre manageri si angajati. Ele imbraca forma interviurilor personale, planificate. Discutiile purtate pe parcursul interviului trebuie sa aiba caracter confidential. Aceste discutii reprezinta o ocazie potrivita pentru un schimb de opinii privitoare la avtivitatea desfasurata si la rezultatele ei. Evaluarile trebuie sa se desfasoare cel putin o data pe an. Seminariile - se recomanda ca personalul medical care lucreaza in conditii de solicitare severa, fizica si psihica, trebuie sa aiba ocazia sa vorbeasca despre lucruri pe care le considera neplacute si impovaratoare. Intilnirile de lucru in echipa pentru a discuta despre situatiile dificile care apar pe parcursul activitatii poarta numele de senminar. Grupul de discutie serveste la dezbaterea problemelor aparute si care sunt dificil de surmontat in ingrijirea pacientilor. Cu ajutorul grupului, relatiile si atmosfera atat in randul personalului cat si cu pacientii, pot fi imbunatatite si perfectionate. Acest system poate contribui si la prevenirea surmenajului. Solicitari adresate managerului intr-un loc de munca bine organizat , managerul este persoana care urmareste si incurajaza imbunatatirea continua a calitatii ingijirilor madicale. Pentru a fi capabil sa satisfaca solicitarile care ii sunt adresate , acesta trebuie sa cunoasca indeaproape sectorul respective de activitate sis a posede capacitatea de a conduce si incuraja personalul. Un bun manager trebuie sa fie sensibil la punctele de vedere ale angajatilor si sa fie capabil sa solutioneze conflictele. Perfectionarea profesionala si oportunitatile profesionale - organizarea nursingului avind la baza nevoile pacientilor asigura asistentei medicale posibilitatea perfectionarii profesionale. Este important sa se stimuleze o organizare a procesului de nursing care pleaca de la nevoile pacientilor si care confera ingrijirii si asistentilor madicali un rol profesional aparte.

STIL DE VIATA SANATOS Educatia pentru sanatate este legata de rolul asistentei madicale in procesul de ingrijire . Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinei care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie, a mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament sanogenic. O.M.S. defineste sanatatea ca o stare fireasca de bine si de echilibru a organismului, de comfort, datorita carora omul isi poate desfasura activitatea pe toate planurile: fizic, somatic, psihic si social.Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in rindul populatiei al unui comportament sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii organismului, a conditiilor mediului ambiental natural si social, cit si al participarii active a acesteia la pastrarea sanatatii populatiei. Sanatatea exprima capacitatea adaptativa a individului la mediul natural si social. Munca, ca si modalitate specific umana de adaptare la mediu, este cel mai elocvent criteriu de apreciere a starii de sanatate , conditionand atat starea biologica cat si cea de integrare sociala. Exista o relatie bidirectionala intre starea de sanatate si capacitatea de munca , individual sanatos prezentind , pe de-o parte , o adaptare la munca si o productivitate optima, iar pe de alta parte munca, reprezentind sursa bunastarii sociale care de asemenea influenteaza satrea fizica. De aceea, prevenirea imbolnavirilor si promovarea sanatatii celor activi reprezinta scopul principal al medicinei muncii, ceea ce in final se traduce si in productivitate si beneficii economice. Stilul de vita include cateva componente prin care oamenii isi desfasoara aspectele majore ale vietii lor , componente cum ar fi: munca, recreerea, hranirea, solutinarea problemelor. Componentele stilului de viata constau astfel in tipologii generale de comportament cum ar fi iesirea in mod frecvent cu prietenii, ce indica un stil de viata inalt , din punct de vedere social. Fiecare individ isi desfasoara un stil de viata, in mare parte, prin incercare si eroare, in urma carora isi adopta ca obiceiuri acele comportamente care-i confera cea mai mare reusita si satisfactie.

Aceste comportamente pot fi grupate intr-un numar de structuri intrepatrunse, ceea ce creeaza comportamentele stilului de viata, ce pot declansa un anume efect aspra catorva dimensiuni ale sanatatii persoanei. Stilul de lucru, reprezinta modalitatea prin care unii indivizi produc, creaza si studiaza, luptind ca fiecare aspect al muncii lor sa fie perfect, in timp ce altii sunt preocupati de volumul muncii produse si nu de calitatea acesteia. Se considera ca munca fizica traditionala sta la baza longevitatii si sanatatii, cea mai mare parte a longevivilor sanatosi din Rominia traind in mediul rural. Stilul recreational, reprezinta modul in care indivizii isi aloca si isi consuma timpul liber, afectand multe dimensiuni ale sanatatii si bunei dispozitii. Oamenii se pot angaja in activitati recreationale care le asigura exercitii fizice, ii stimuleaza mental si ii ajuta in intretinerea relatiilor cu ceilalti. Exista si stiluri recreationale vatamatoare, chiar periculoase, cum ar fi accentuarea in mare masura a competitiei si agresiunii , ce pot deteriora relatiile sociale sau pot conduce la stres si la probleme severe de sanatate fizica si sociala. Stilul de solutionare, este reprezentat de stres care poate fi pozitiv atunci cand este asociat cu dezvoltarea umana ( casatoria, promovarea in functie) sau poate fi negativ, atunci cand este asociat unei pierderi. Modul in care persoanele isi solutioneaza evenimentele stresante ale vietii, le poate afecta sanatatea sau pot conduce la conflicte in familie. Stilul de cunoastere, se refera la modaliotatile in care oamenii gandesc, cauta cunoasterea si iau decizii , unii fiind foarte meticulosi in ceea ce priveste solutionarea problemelor si luand in considerare toate alternativele pentru a-si fundamenta deciziile. Alti indivizi se bazeaza pe intuitie si tind sa ia decizii rapide, sub forma imprejurarilor, pe baza sentimentelor, iar altii se tem sa ia decizii, asteptind sa li se spuna ce au de facut. Aceste stiluri de abordare a deciziilor necesita si implica mecanismele cognitive, tonusul energetic, temperamental sau alte aptitudini ce pot fi associate conditiei sociale a persoanei si a starii sale de sanatate.

Stilul de comunicare, este modalitatea prin care oamenii permit altora sa afle ceea ce-si doresc, ce simt, ce gindesc, precum si modurile prin care ei raspund la ideile si sentimentele altora. Unii folosesc cuvintele pentru a-si exprima sentimentele si se simt bine, altii se simt inconfortabil atunci cand isi descriu emotiile. O persoana care nu isi exteriorzeaza emitiile poate suferi tensiuni sociale si emotionale, ce pot conduce la probleme fizice. Stilul de relationare al unei persoane, implica si alte tipuri de interactiune, ca de exemplu in cadrul unui grup , unii indivizi isi pot asuma rolul de luder, in timp ce altii se simt mult mai confortabil atunci cind sunt condusi de catre o alta persoana. Sanatatea emotionala si cea mentala, depind in mare masura de capacitatea persoanei de a aborda relatiile interpersonale, in maniera in care sa le fie satisfacute trebuintele si dorintele. Stilul de alimentatie reprezinta atitudinea unei personae fata de abordarea alimentelor si hranirii, constituind stilul nutritional al acesteia. Pentru unele persoane, hrana reprezinta o sursa majora de satisfactie, de placere, iar pentru altii este doar o substanta necesara organismului. Sanatatea fizica a unei persoane depinde in mare masur de ceea ce mananca, de felul in care mananca (relaxat sau tensionat), in singuratate sau in compania altei persoane, afectandu-i buna dispozitie in sens pozitiv sau negativ, ca impact asupra sanatatii intelectuale. Stilul de consum, reprezinta o alta componenta a stilului de viata ce cuprinde modalitatile in care oamenii isi selecteaza si se folosesc de produse si servicii. Atunci cand o persoana face cumparaturi pentru acasa, ea devine mult mai preocupata de confort sau de aspect, fapt ce afecteaza starea fizica, iar imaginea casei poate ave un impact asupra relatiei sociale si a satisfactiei emotionale. Stilul ecologic, deciziile luate de un consumator, ii poate afecta stilul ecologic prin modul in care acesta interactioneaza cu mediul fizic. Acest stil reflecta nivelul preocuparii unei persoane pentru pastrarea si mentinerea unui mediu sanatos. Acesta implica deciziile referitoare la: masini; alimente; autobuze; biciclete; folosirea aerului conditionat sau a aerotermei, cat de active se implica in reciclarea unor deseuri. Orice actiune umana afecteaza mediul si clima, iar modul in care oamenii trateaza mediul, influenteaza sanatatea fizica proprie si pe a celorlalti.

DEZVOLTARE PROFESIONALA

Modificarile rapide din sistemul de asistenta medicala si cererea publica pentru o asistenta mai larga si imbunatatita fac necesar ca fiecare asistenta medicala sa-si actualizeze continuu cunostintele di deprinderile. Perfectionarea continua a cunostintelor si deprinderilor poate fi o sursa de satisfactie pentru dumneavoastra si va poate spori capacitatea de a infrunta schimbarile din viata profesionala sau personala. Fiecare asistenta medicala, pe baza cunostintelor pe care le poseda si a obiectivelor viitoare poate decide ce mod de perfectionare este cel mai potrivit si accesibil. Oamenii au datoria sa se ocupe atat de perfectionre lor continua cat si de a celorlalti.Ceea ce inseamna o pregatire adecvata pentru practica medicala in urma cu cativa ani, astazi nu mai este suficient. Progresul tehnologic rapid insotit de schimbari concomitente in practica medicala au modificat si practica asistentei medicale. Absolvirea unei scoli sanitare marcheaza doar inceputul unui proces de instruire care dureaza toata viata, pentru a devein o practicanta eficienta in domeniul medical. O instruire continua este esentiala pentru o activitate profesionala de inalta calitate. De obicei tehnicile medicale pot fi invatate destul de bine in sectorul sau sectia in care va desfarurati activitatea. Fiecare situatie de ingrijire ofera nenumarate ocazii de a invata asistentelor medicale care stiu sa le valorifice. O asistenta medicala fara imaginatie, cu deprinderi de observare reduse sau fara dorinta de a invata va privi orice activitate ca pe o rutina, plictisitoare, in timp ce o asistenta medicala receptive va gasi intotdeauna, in diversele situatii intalnite, ceva important pentru perfectionarea ei profesionala.

Perfectionarea individuala se bazeaza mai mult pe modul in care asistenta medicala a invatat sa-si foloseasca resursele intelectuale, decat pe volumul de date accumulate. Oamenii sunt obligati din ce in ce mai mult sa se bazeze pe propriile posibilitati. Asistentele medicale capabile sa anticipeze schimbarea si sa se adapteze la ea vor fi mai eficiente si de aceea trebuie acordata o atentie mai mare procesului de invatare. Perfectionarea profesionala semnifica integrarea procesului de invatare cu activitatea profesionala. La toate nivelele, asistentele medicale vor fi puse in fata unor provocari care reclama noi cunostinte si deprinderi legate, spre exemplu, de realizarea unei sarcini de serviciu, de organizarea activitatii sau de relatiile interpersonale.

Satisfactia profesionala deziderat permanent in serviciile de sanatate Satisfactia in munca se refera la o serie de atitudini pe care le au angajatii in munca lor. S-a dovedit ca sursele cele mai importante ale satisfactiei la locul de munca sunt: munca stimulatoare mental care probeaza abilitatile angajatilor si care permite acestora sa stabileasca propriul ritm de munca in care au posibilitatea de a-si cunoaste nivelul propriu de performanta; salariul consistent fiind pentru multi angajati un motiv de a lucra ore suplimentare ; promovarile insotite de cresteri salariale si recunoastere sociala; relatiile colegiale , atitudinile de grija , prietenie, toleranta. Studii recente au legat satisfactia la locul de munca de un concept foarte important , justitia organizationala. Justitia organizationala reflecta limita pina la care oamenii percep ca sunt tratati corect la locul de munca.

Exista mai multe forme ale acestei justitii : Justitia organizationala distributiva - se refera la justetea modului in care sunt distribuite sau alocate resursrle disponibile. Ea este privita prin prisma efectelor benefice si\sau negative pe care deciziile, procedurile sau actiunile initiate de conducere le au asupra angajatilor. Mecanismele de functionare ale justitiei distributive pot face referire la : compararea sociala care presupune alegerea unei alte persoane sau unui alt grup ca punct de referinta in judecarea corectitudinii rezultatelor proprii, corelarea dintre rezultatele asteptate si cele obtinute in mod real , experientele referitoare la rezultatele obtinute ( situatie in care asteptarile angajatului se confirma) , distinctia intre ceea ce angajatii obtin si ceea ce ei considera ca merita. Justitia organizationala procedurala se refera la justetea politicilor organizationale, a modului in care sunt luate deciziile, sunt aplicate procedurile si sunt intreprise actunile precum si justetea metodelor prin care sunt indeplinite toate acestea . Exista trei componente ale justitiei organizationale procedurale:

Caracteristicile formale ale procedurilor, au la baza o serie de principii: absenta partinirii, conservarea si inplementarea procedurilor, corectitudinea informatiilor, posibilitatea corectarii erorilor in cazul in care acestea apar, reprezrntativitatea, stabilirea unor standarde etice si respectarea lor. Explicarea procedurilor si a modului de luare a deciziilor, Tratamentul interpersonal.

Justitia organizationala interactionala, reprezinta justetea manierei in care se produce interactiunea dintre manageri si angajati. Justitia organizationala informationala este justetea modului in care angajatii sunt informati asupra modului in care sunt luate deciziile, aplicate masurile si intreprinse actiunile, precum si motivul care sta la baza acestora. Se refera la mecanismul comunicarii ierarhice descendente ( expliocarea deciziilor luate de conducere in contextual unui process de schimbare , ajuta angajatii sa se adapteze mai usor acestuia , in schimb ce lipsa explicatiilor necesare este privita ca fiind injusta , generind resentimente fata de sistemul de management si fata de decizii. Evident, lipsa informatiilor cu character explicativ privind activitatile in care sunt implicate angajatii creaza acestora o stare de incertitudine, pe fondul careia se poate instala rezistenta la schimbare. Justitia organizationala interpersonala - subcomponenenta a justitiei interactionale reprezinta justetea modului in care angajatii sunt tratati de catre sefi, in special de catre cei directi. Fiecare dintre situatiile manifeste in organizatii, genereaza in raport cu modul in care sunt redate in fapt, sentimente de justitie organizationala, ceea ce ii va mobiliza pe oameni sa faca ceva pentru a mentine sentimentul pozitiv si a-l elimina pe cel negativ. De exemplu, atribuirea resurselor, retributiilor, recompenselor, se face luindu-se in considerare anumite reguli: regula echitatii, face referire la distributia rezultatelor in functie de efortul depus de angajati, de participarea acestora la atingerea obiectivelor organizationale; regula egalitatii se refera la distribuirea resurselor in mod egal tuturor angajatilor, indifferent de contributia adusa; regula nevoilor, prin care distributia rezultatelor se face pe baza trebuintelor relative. In general, oamenii raspund pozitiv atunci cand percep dreptatea organizationala, cercetarile demonstrind ca perceptiile angajatilor asupra justitiei distributive, procedurale si interactionale sunt associate pozitiv cu satisfactia la locul de munca si negative cu intentia de a demisiona.

Stima de sine la locul de munca un concept corelat cu sanatatea ocupationala Autostima la locul de munca a devenit un important capitol al aplicatiilor la nivelul organizatiilor. Stima profesionala are un impact major asupra adaptarii la locul de munca , influentind stima de sine care este un indicator al sanatatii organizationale. Problematica autostimei a fost obiectul cercetarii organizationale de mai bine de trei decenii. In anii 70 studiile au urmarit relatiile dintre stima de sine si alte fenomene psiho-organizationale ( satisfectie, stres, motivatie, performanta, etc.). In anii 80 accentul s-a pus pe cercetarea factorilor ce asigura succesul schimbarilor organizationale. S-a afirmat ca schimbarile organizationale semnificatve creaza o diminuare a stimei de sine a majoritatii angajatilor implicate in mod direct. Acest declin are urmari asupra randamentului angajatului. In deceniul urmator, anii 90, specialistii s-au concentrate pe relatia dintre stima de sine si postul ocupat. S-a stabilit natura preponderant cognitiv a fenomenului: stima de sine se refera la modul in care o persoana se autoevalueaza pe sine pozitiv ( Johns, 1998, p. 70). Oamenii cu autostima inalta au o imagine pozitiva despre ei insisi. Cei cu autostima scazuta avind o imagine nefavorabila despre sine , tind sa fie nesiguri asupra corectitudinii propiilor opinii, atitudini, comportamente. In general, oamenii sunt foarte motivati in a-si apara stima de sine fata de amenintarile externe la adresa acesteia. Diferenta dintre cei cu autostima crescuta si redusa se refera la modul de a gindii si la comportamentul adoptat. Cei cu stima de sine redusa tind sa fie susceptibili la influentele exterioare si sociale, sunt nesiguri asupra propiilor puncte de vedere si comportamente, cautind informatii si confirmare de la alti membrii ai organizatiei, au tendinta de a cauta aprobarea celorlalti, adoptindu-le ideile, sunt predispusi sa-si atribuie feedback-ul negativ, tind sa reactioneze la feedback-ul negativ care le scade performanta ulterioara. Implicatiile in practica manageriala sunt urmatoarele: managerii trebuie sa fie atenti cu subordonatii avind autostima redusa atunci cind folosesc sanctionarea. Daca problemele de performanta se afla in cause externe, acest lucru trebuie stbilit si comunicat foarte clar. Pe continentul nord-american , studiile efectuate in unitatile de sanatate au condus la concluzia ca salariatii din subordine, asistentii medicali, infirmierii, percep o slaba apreciere si respect din partea managementului si au un nivel redus al stimei de sine la locul de munca( Laschinger, 2004). Cautind explicatii ale fenomenului , cercetatorii au gasit ca aceasta perceptie ar tine de mai multe aspecte, incluzind maniera in care managementul comunica deciziile importante in organizatie si esecul in manifesterea receptivitatii pentru preocuparile exprimete de asistentii medicali si de catre infirmieri privind deciziile respective (Laschinger si Finegan, 2005).

Increderea organizationala indicator al sanatatii si securitatii la locul de munca

In literatura de specialitate organizational-manageriala a inceput sa fie promovat un concept nou , increderea organizationala. Cercetatorii au pornit de la un fapt concret si anume acela ca increderea reprezinta pentru angajati un fenomen deosebit de important in viata lor peofesionala. Oamenii au incredere in ei insisi, in semenii lor, in relatiile dintre ei, in grupurile si organizatiile din care fac parte, in legaturile dintre grupurile si organizatiile de apartenenta cu grupurile si organizatiile aflate in mediul inconjurator. Acest fapt i-a determinat pe cercetatori sa vorbeasca de increderea individuala si organizationala sau despre increderea interpersonala si interorganizationala. Pentru Zaheer et all.( 1996) increderea individuala se refera la relatiile si comportamentele individuale iar increderea organizationala se refera la experientele pe care indivizii le au despre retelele de relatii si comportamente organizationale. Problema increderii tine indiscutabil de politica promovata in organizatie si de aspectele structurale. In acest sens , Le Saget vorbeste de cultivarea capitalului de incredere de catre manageri. Autoarea a constatat ca foarte des managerii se angajaza in proiecte ambitioase, fara ca in cursul anilor precedenti sa fi cultivat un capital de incredere, de aceeasi amploare cu provocarile in care se implica. Capitalul de incredere se creeaza in timp , el nu poate fi improvizat cu citeva saptamini inainte de o mare tranzitie ( Le Saget, 1999).

Pentru a crea capital de incredere este necesara existenta coerentei in sistem iar managerii sa promoveze anumite valori si comportamente in structure. Coerenta in sistem depinde de conceptiile si politica in materie de : Relatii ierarhice acordarea de responsabilitati, dreptul de eroare, dreptatea in opinii, respectul. Tipul de structura aplicata - autonomia, controlul, tratarea oamenilor ca persoane mature, fluiditatea informatiei, transparenta . Promovarea valorificarea talentelor, formarea continua, dezvoltarea de noi competente, mediu favorabil pentru creativitate si responsabilitate. Mobilizarea evolutia salariilor si recompenselor, demnitate, explorarea potentialului, respect. Recrutarea si selectia trebuie sa vizeze persoane cu motivatie intrinseca puternica ( curiozitate, dorinta de a deveni mai important, mai bun, aspiratia de a da un sens proprei vieti). In plus trebuie gasite motivatii pentru rezultatele ce urmeaza a fi obtinute si pentru provocarile ce vor urma.

Mishra (1996) a validat patru dimensiuni distincte ale increderii : competenta, deschiderea, preocuparea, siguranta\trainicia, la locul de munca. Schckey- Zalabak si colaboratorii (2000) au adaugat a cincea dimensuine si anume, identificarea. Componenta se refera la perceptia generala a membrilor organizatiei cu privire la eficienta conducerii, a abilitatii organizatiei de a supravietui in mediu si de a fi competitiva ( de a furniza produse sau servicii de calitate, de a-si mentine ritmul si standardele profesionale intr-o economie competitiva, de a achizitiona noi tehnologii, etc.). Deschiderea vizeaza perceptia salariatilor in raport cu receptivitatea si onestitatea organizatiei/managerilor fata de parerile/ ideile oamenilor ( increderea oamenilor in cantitatea/ calitatea informatiei impartasite, in retelele organizatiei ca intreg, in faptul ca eforturile liderilor sunt percepute ca sincere). Preocuparea/ grija presupune perceptia pe care membrii organizatiei au referitor la grija liderilor pentru ei, la tendintele conducerii de a manifesta grija pentru nevoile si dezvoltarea angajatilor; se refera la situatia in care interesele cuiva sunt echilibrate cu interesele altcuiva, la nivel de echipa, organizatie si chiar social. Pentru a descrie mai bine aceasta dimensiune, unii autori introduc conceptual de siguranta psihologica bazat pe pretuire, empatie, toleranta (Edmonson, 1999). Congruenta (siguranta / trainicia) tine de expectatiile oamenilor asupra comportamentelor sigure, stabile si dependente. Stabilitatea si congruenta prin cuvinte si actiuni duc la incredere, in timp ce incosistentele, incongruentele scad increderea Identificarea se refera la modul in care indivizii fac fata paradoxului separarii/ individualizarii, pe de o parte, si cel al asocierii/ afilierii ca membri ai organizatiei, pe de alta parte. Accentual cade pe trairea sentimentului de apartenenta si identificare cu organizatia: daca indivizii se indentifica cu organizatia atunci ei vor avea nivele mai inalte ale increderii organizationale si ale eficientei. Identificarea cu organizatia are o importanta covarsitoare pentru oameni, contribuind la cresterea identitatii lor personal, ceea ce are o serie de beneficii.

PROMOVAREA CALITATII VIETII LA LOCUL DE MUNCA IN SERVICIILE DE SANATATE. Dezvoltarea organizationala. Orice tip de organizatie, pentru a fi functionala trebuie sa dispuna de o serie de componente sau elemente definitorii: 1. participarea unui ansamblu de oameni care interactioneaza; 2. desfasurarea unei/ unor activitati ce impun diviziunea muncii si cooperarea sociala; 3. orientare catre realizarea unor scopuri comune, explicit formulate; 4. existenta unei structur formale ce reglementeaza relatiile, autoritatea, activitatile, reponsabilitatea. Aceste componente sunt necesare insa nu intereseaza functionalitatea de orice fel a organizatiei, ci functionarea eficienta, sau sanatoasa. Conceptul de sanatate organizationala, a fost propus de catre Bennis si se refera la trei aspecte ale vietii organizationale: sistemul de adaptare ( capacitatea de a rezolva probleme si de a actiona cu flexibilitate la exigentele schimbatoare ale mediului), sentimentul de identitate, capacitatea de a intelege, de a pricepe realitatea ( a percepe si interpreta corect proprietatile reale ale mediului si, mai ales pe cele care privesc piata organizatiei). Pentru a atinge starea de sanatate organizatiile trebuie sa manifeste o preocupare sistematica pentru adaptare, dezvoltare, schimbare, eficienta si excelenta.