“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

nerozi”. Fosil. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. paraste baietii. din pricina lungimii nasului. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Pentru ca. pentru ca romanul trebuie citit”.Ora de muzica. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. parul cret. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. de ce i se spune Cocos”.”. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. il mai striga si Marcala”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. iar pentru ca e evreu. mainile lungi. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. “Baietii il cred prost si ii spun. “care sta in spatele lui”. Profesorul de muzica publicase o romanta. insa. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. picioarele lungi”. ii trage o palma peste ceafa. elevul terorizat de chimie. dar considerata de autor “vulgara”. IV.e so evreu. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. pe motiv ca face 2 .” Caleia. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. e zgarcit. aceiasi dintotdeauna. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. cu ochii mari si bulbucati. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. vine cu un roman la scoala. Fosil il reclama pedagogului. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. In fiecare dimineata. “nu e simpatizat. pentru ca e inteligent si sperios. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. cunoaste chimie si –pe deasupra. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. Nimeni nu stie. Si pentru ca nu a obtinut. pentru ca e schiop. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. “Baietii il indragesc. intorcandu-se in banca sa. V. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. copiaza la teze. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. pe care il intalnea in aceeasi familie. uscat. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. pretinde ca nu poate canta. UN PRIETEN In al cincilea capitol. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. invata bine. Dupa cum afirma Robert. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. un alt personaj – oarecum grotesc. Tandarica. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. numita “Crinul”. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Rade in toate orele. de a se simti impreuna in al noualea cer. afara de chimie si matematica.

eu mi-am uitat caietul acasa. unui timp ireversibil. incluti si impersonali. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. s-a adus o catedra. O alta corigenta.. La toate acestea. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. apare la matematica. Fanfara era prezenta. Scopul corigentei. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Intre timp. tine de soarta. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Era serbarea de sfarsit. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila.”. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. pentru profesor..”. ramane corigent la matematica. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. LUNI 8-9. autorul recunoaste ca. Nerespectand acest program.. In finalul capitolului. CORIGENTA .otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. vioara”. colegii premiantilor ii felicitau. la Conservator. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. va rog. VIII../ -Unu. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. palmuieste elevii”. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. se gandeste chiar la sinucidere. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. cand se infurie. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.... “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt.”.. Nu avea decat saisprezece ani...] Munca mea si torturile mele. dar invata la scoala evanghelica si. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria.Hai?” VII. juca inca nasturi.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. marturiseste adolescentul. algebra.. Cuprins de disperare. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. Adolecentul isi face. in care nu patrunsese masina de doi ani”. care isi invata lectiile. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. “domnul director. VI. Pentru acest premiu invatasera tot anul. 3 . [. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. in ciuda tuturor. nu e un om rau”. citea pe Nick Winter. care il face sa uite lectia intr-o clipita. insa. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. si rezultatele mele nu erau pretuite”. profesorul ajunsese director. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami.

I-a povestit aventurile sale. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Reintorcandu-se in mansarda sa. Dumbrava ii placea . Vagabondul – “un evreu tanar. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa.5 august “Am ajuns acasa”. X. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. paznic la o magazie. A invatat cateva capitole. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. “sau.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. IX. departe de viata pe care o ducea atunci. JURNAL DE VARA . 4 . Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie.o credea “ispititoare si curata”. Chioreanu. prost imbracat. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. nu se gandeste deloc la corigenta. sunt cu adevarat trist…”. lucrul la roman incetase. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. am ratacit in Bucegi. am colindat in muntii Neamtului”. dar a fost iubit de sapte”. pentru ca cititorului sa placa romanul. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Trei zile mai tarziu. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Resemnat renunta la idee. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. Gandul ii ramasese acolo. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. gandind: “poate am sa pricep la toamna. Bonas. i se pare stupida ideea din primul capitol. Constient ca se apropie corigenta. Acum. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. cand voi studia psihologia”. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. poate. totusi. slujbele (picolo intr-o cafenea. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. isi propune. ucenic intr-o ceainarie). Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Desi nu avea vointa. sentimente si ciudate trairi. el. ma sinucid”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. In vacanta. Am facut. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Ba chiar intr-o dimineata. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. care ratacise mult si indurase multe”. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. Aceea cu existenta unei eroine. intalnirile cu prietenii se rarisera. totusi. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. isi petrecea timpul citind si visand. iar in ultimul moment. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. este ispitit. Dand putine lamuriri. drumuri lungi impreuna. Nu deschisese caietele de matematica.

Orgoliile amandurora au avut. 5 . ”. de cufundare in lectura. II. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Nu trebuie sa ma gandesc. FANICA In acest capitol. La o zi de la spectacol. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.Ce sa scriu. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. sa puna in scena Don Juan. “tine sedinta in fiecare sambata. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn.. Cand ma intorc din strada. de suferit... Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. liceenii afla ca “Dinu. Lia. de la patru la opt”. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. in dorinta sa trecatoare de izolare. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Experientele sale anterioare. Petrisor. Personajele sunt chiar profesorii lor. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. in final Robert biruieste. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Autorul il va juca pe Toivinovici. dar intarzie a se concretiza: “. Citind pana tarziu in noapte. Autorul surprinde. “a scris o revista. discutii. ca societate dramatica ce este. fata de mansarda. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda.”. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Insa. La sfarsit. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. III. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. prin fereastra mansardei sale. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. ceaiul. ii alungau orice fel de emotii. In final.“ne-a promovat pe toti”. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Adolescentul priveste viata lor linistita. Insa. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Sasa. Incantat ca. Desi. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. conferinte. ci sa scriu”. dispretuindu-si “bland” vecinii. Muza.. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Dupa pregatiri si repetitii intense. Dar nu trebuie sa ma gandesc. face o confesiune. Au hotarat. la un moment dat. Reprezentatia adolescentului este reusita. Toate acestea il fac sa adoarma. Societate cultural-dramatica. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. mangai cu ochii zidurile”. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Aceasta ii ofera protectie.“Teza”. declamatii. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. piese de teatru.

sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. el ii tot “fagaduia” articole. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. langa noi”. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. incruntat. Marturiseste cu seninatate. Prin minte ii trec momentele in care. simtindu-se “dezgustat si obosit”. Desi am talent cu carul. cu buzele strivite de furie. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Si spre mirarea cititorului.. Cu toate acestea. “Urma. marturiseste adolescentul. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. la via lui Morariu. Se simtea mai puternic. el tine la prietenii sai.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. inainte de a stinge lampa. o clipa de extaz. Chiar dupa cateva insistente.” A renuntat la acest obicei si. Trist. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Iti spun eu ca se face.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. cu ochii inclestati de tinta. apoi. care erau si publicate. Insa. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. tot timpul. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. prieteni”. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. sunt trist”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu.”). “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.. Se face. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. Douazeci si cinci de lei de articol. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole.”.. In fiecare noapte. iar o eventuala despartire 6 . chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. redactorul ce poarta numele capitolului. lucru real. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. trist in aceasta perioada a anului. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. Chiar si asa. [.. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Domnul Leontescu ma stie student”. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. cand se forta sa faca ceva. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia.. incercand sa miste pe autor. ca toti oamenii slabi. Culegatoare au fost din belsug. IV..“ V. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”.

si cartile din rafturi imi vorbesc. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. dupa cum este firea fiecaruia. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. sa-i atraga pe elevi. viniete risipite priun reviste).. Acum a redevenit el.. vine printre cei dintai. Ba chiar. Un personaj deosebit este Bratasanu. VIII. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof.” Scenele care se repeta. multi fara a intelege nimic. “cate unii. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. Uneori. intristat fara motiv. il intristau lucruri simple. fara succes. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. in afara de “actori”. In acelasi timp si in acelasi loc. erau si ei alaturi de actori. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. care stie sa traduca din latina. cu preocupari obisnuite. deci. singura mea nadejde”. toata dupa-amiaza. ca exista un singur suflet in mine. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. Actorii. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. de la Teatrul National”). Profesorii. gaseste sentimente si conceptii contradictorii.” VII. drumuri de tara marginite cu plopi. Privind in el. Dar cum sa ajung la el?”. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Ramane cu regretul timpului pierdut. in care elvii invata pe rupte. din care nimeni nu intelege o boaba. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. iar sufletul meu se intoarce”. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. In banci. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Era sufletul si mintea sa. iese din aceasta stare de continua cautare. Incearca sa-si inteleaga simtirile. trairile si sentimentele: “Eu simt. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Unii elevi sunt mai expansivi. Profesorii ne cruta. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. De mai multe ori. Traduce 7 . se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. fac observatii cu glas tare. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Insa acesta incearca. in alte zile de fiecare data. Insa. cu preocupari stintifiice. din clasa a VIII-a. adolescentul de saptisprezece ani. Minculescu. VI. spre exemplu. altii mai timizi. [. “Ne adunam in sala de muzica. Orele de latina. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. in care. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte.il doare. mai rautaciosi.

CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. restul se petrece fara emotii. Si a cetit multe volume de Boissier. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. ci numai ascultand fraza”). ipocrite – sau inalte. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. pe care nu o are mereu. a femeilor isterice. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. in constrast cu el. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. i-au poftit chiar in casa. Nu stie decat lectia. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. dobandesc imaginea unor zane din povesti. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Chiar si asa. Iar Poprisan. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. Robert ar spune a dragostii. Nu pentru ca e urmata de duminica. smochine). Acolo alegi fata dupa bunul plac. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. La sfarsit. ci pentru ca sambata e ziua trupului. senine”. impartasindu-si impresiile despre femei.” Marcu. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. care doar adumbresc. cred eu. Dinu. solduri si sani tainuiti.” Fara prea mult entuziasm. unde “se educa fortele masculine”. lasi banii pe masa si pleci. in fiecare sambata. ce se prelungeau mult in noapte. sfioase. In orasul monoton. este elevul cel mai lenes. 8 . adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. care.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Dupa ce au baut aproape tot vinul. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire.chiar fara sa se uite in carte. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). de cand a venit la liceu. care nu ascund nimic. Unii oameni nu i-au primit. singura consolare o constituie contemplarea acestora. in imaginatia adolescentilor.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. la aniversarea lui Fanica. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. iar “baietii au fost revoltati. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Sambata nu este provinciala ca duminica. unde masa era pusa si vinul in pahare. Cu toate acestea. lacom. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. mandarine. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica.” IX.” Altii. Aceste intalniri. nu stie nimic. mandre. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. s-au intors acasa la adolescentul miop. au inceput sa cante cu voiosie. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. tolerat de toti profesorii. Insa. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. avand insa insuficient la limba latina.

si l-am calit cu gandurile mele. o alta personalitate. Sau i-au ramas prea putine. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. adolescentul vrea sa-si formeze. pentru ceilalti nu conta asta. voi fi altul.”. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. eu si lumea”. L-am urat. poate. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea.. Prietenii l-au laudat. Era. si a cazut. N-a scapat nimeni. pentru crearea unei personalitati diferite. aproape toti prietenii mei au iubit. pentru ca mia scris viata”). Intentia de identificare cu Papini este totala. II. Insa. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. dragostea de trup.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Recunoaste ca se minte. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. cu Furtuneanu si Bricterian. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. Si l-am iubit. Recunoaste ca s-a schimbat. S-a inscris la Conservator. Intr-un an s-au intamplat multe.. iar el a facut cinste intr-o berarie. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. “Un om sfarsit”. e anul vointei mele. PAPINI. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. si pasii lor ma departau. incat ma socoteam aproape fara prieteni.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Chiar lui Giovanni Papini”. Personajul “cu chipul lui de tobosar. insa. in sufletul autorului. I se pare revoltator faptul ca. care exprima exact starea de spirit a autorului. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. EU SI LUMEA In “Papini. cu dinti 9 . plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. miop. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. “Dar e anul meu. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea.” Lupta se duce. recunoaste ca sufera. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. UN AN “A trecut un an. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. fiind “sarbatoritul”. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu.” IV. Numai eu. III.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. Voi rodi pretutindeni roade noi.

IN VARA Acum. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. isi deschide in totalitate sufletul. 10 . ce ii sperie. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Jurnalul nu mai prezinta interes. “pentru ca mi-a murit mama”. din pricina noului regulament. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. crapate”. multimi.lati si buze mari. Nu stia ce avea sa faca in continuare. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. dezamagit. V. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. de prieteni. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. “Cum as putea ajunge [. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Romanul nu l-a inceput. Printre ei si adolescentul miop. pentru credinta sa. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. si dusmanii rasar din mine. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. neparand miscat. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. “Sunt obosit si trist. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. Unii spera la “tomnateca promovare”. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. in Mantuitor. in Biserica. De ce ma napadesc amintirile?” VI.] la Isus?” In final. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. si iarasi inaltat. grea de amintiri. asteptand noi examene. TRISTETI.”). noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique..” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.. si nimic nu inteleg.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. filozofia) sunt inutile. invataseram matematica”. Datorita schimbarilor sufletesti. dupa trei ani. si fiecare poarta alata luna sau alt an. si lasat iar in suflet. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera.” Se simte altul.” VII. Nu va mai scrie. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. “Vanciu biruise. Si nu stiu nimic alt. pentru ca nu va mai fi adolescent. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Amintirile il napadesc. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. trist dupa despartirea de prietenii sai. si sunt singur in casa aceasta.

isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. [. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani..” Vrea sa surprinda realitatea.. a rasfoirilor nervoase. a sublinierilor cu creion rosu. de febra nestapanita a lecturilor pripite.” La acel sfarsit de toamna. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. a fiselor. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.. firesc si dramatic. am scapat!. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. intr-o simetrie a textului.. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. “Am fost cuprinsi. ii dau note mici. si asta ma doare: mult.” 11 . Si nu simt nici o bucurie. FINAL “Am scapat..” Capitolul “Final” consfinteste rotund.. Nu vrea sa renunte la adolescenta. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. a memorizarilor. atunci.O viata se inchide.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. mult. in aceasta zi de toamna.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. Privind cum ploua incheie Jurnalul..” VIII...” In timpul probelor de oral. care il desconsidera..