“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Nimeni nu stie. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. e zgarcit. mainile lungi. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. numita “Crinul”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. vine cu un roman la scoala. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu.” Caleia. il mai striga si Marcala”. invata bine. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. Profesorul de muzica publicase o romanta. uscat. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. din pricina lungimii nasului. un alt personaj – oarecum grotesc. In fiecare dimineata. dar considerata de autor “vulgara”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. pentru ca e schiop. picioarele lungi”. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. pretinde ca nu poate canta. IV. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. parul cret. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pe motiv ca face 2 . de a se simti impreuna in al noualea cer. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. cu ochii mari si bulbucati. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. Si pentru ca nu a obtinut. pentru ca e inteligent si sperios. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. afara de chimie si matematica. Fosil il reclama pedagogului. “Baietii il cred prost si ii spun. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Pentru ca. cunoaste chimie si –pe deasupra. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere.”. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. paraste baietii. elevul terorizat de chimie. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. iar pentru ca e evreu.e so evreu. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. ii trage o palma peste ceafa. “nu e simpatizat. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. pentru ca romanul trebuie citit”. intorcandu-se in banca sa. Fosil. aceiasi dintotdeauna. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca.Ora de muzica. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. copiaza la teze. insa. Dupa cum afirma Robert. Tandarica. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Rade in toate orele. nerozi”. “care sta in spatele lui”. pe care il intalnea in aceeasi familie. V. “Baietii il indragesc. de ce i se spune Cocos”. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard.

plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap./ -Unu. CORIGENTA . incluti si impersonali. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!.. palmuieste elevii”. “domnul director. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. Cuprins de disperare. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. LUNI 8-9. eu mi-am uitat caietul acasa. tine de soarta. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. juca inca nasturi. [. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. vioara”. se gandeste chiar la sinucidere. pentru profesor.. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. cand se infurie. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. profesorul ajunsese director. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. colegii premiantilor ii felicitau.”. Scopul corigentei.. autorul recunoaste ca. la Conservator. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. in ciuda tuturor..”. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami.. algebra. VIII. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Adolecentul isi face.. care il face sa uite lectia intr-o clipita. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. apare la matematica. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. La toate acestea.. va rog... l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. 3 . VI. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. O alta corigenta. insa. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. citea pe Nick Winter. dar invata la scoala evanghelica si. Nu avea decat saisprezece ani. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. Fanfara era prezenta. Era serbarea de sfarsit.Hai?” VII. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte..] Munca mea si torturile mele. Nerespectand acest program. marturiseste adolescentul.. si rezultatele mele nu erau pretuite”. Intre timp. in care nu patrunsese masina de doi ani”. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. s-a adus o catedra. nu e un om rau”.”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului..otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. unui timp ireversibil. ramane corigent la matematica. care isi invata lectiile. In finalul capitolului. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac.

nu se gandeste deloc la corigenta. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Constient ca se apropie corigenta. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. prost imbracat. sunt cu adevarat trist…”. Chioreanu. drumuri lungi impreuna. este ispitit. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. gandind: “poate am sa pricep la toamna. cand voi studia psihologia”. 4 . departe de viata pe care o ducea atunci. am ratacit in Bucegi. ucenic intr-o ceainarie). Bonas. Dumbrava ii placea . am colindat in muntii Neamtului”. Gandul ii ramasese acolo. X. isi petrecea timpul citind si visand. care ratacise mult si indurase multe”. A invatat cateva capitole. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Am facut. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Aceea cu existenta unei eroine. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. I-a povestit aventurile sale. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. sentimente si ciudate trairi. isi propune. Vagabondul – “un evreu tanar. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. dar a fost iubit de sapte”. In vacanta. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. JURNAL DE VARA . Desi nu avea vointa. totusi. Nu deschisese caietele de matematica. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. pentru ca cititorului sa placa romanul.o credea “ispititoare si curata”. Dand putine lamuriri.5 august “Am ajuns acasa”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Acum. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. slujbele (picolo intr-o cafenea. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. IX. totusi. Reintorcandu-se in mansarda sa. ma sinucid”. el. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. poate. lucrul la roman incetase. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. Resemnat renunta la idee. intalnirile cu prietenii se rarisera. Trei zile mai tarziu.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Ba chiar intr-o dimineata. i se pare stupida ideea din primul capitol. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. “sau. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. paznic la o magazie. iar in ultimul moment.

Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Personajele sunt chiar profesorii lor. Insa. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. fata de mansarda. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. “tine sedinta in fiecare sambata. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. conferinte.”. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. dar intarzie a se concretiza: “. sa puna in scena Don Juan. rolurile fiind impartite de autorul piesei. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Aceasta ii ofera protectie. “a scris o revista. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. La o zi de la spectacol. Muza. ”. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Insa. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. piese de teatru.“Teza”. mangai cu ochii zidurile”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. 5 . “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Petrisor. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. la un moment dat.“ne-a promovat pe toti”.. de cufundare in lectura. Desi. Toate acestea il fac sa adoarma. ca societate dramatica ce este. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Autorul surprinde. de suferit. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. prin fereastra mansardei sale. Societate cultural-dramatica. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. In final. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”.. de la patru la opt”. III.Ce sa scriu. Sasa. liceenii afla ca “Dinu. Au hotarat.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. discutii. face o confesiune. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica.. ii alungau orice fel de emotii. Orgoliile amandurora au avut. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. FANICA In acest capitol. Dupa pregatiri si repetitii intense. ceaiul. La sfarsit.. Nu trebuie sa ma gandesc. in dorinta sa trecatoare de izolare. Reprezentatia adolescentului este reusita. Cand ma intorc din strada. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. declamatii. ci sa scriu”. in final Robert biruieste. II. dispretuindu-si “bland” vecinii. Autorul il va juca pe Toivinovici. Lia. Incantat ca. Adolescentul priveste viata lor linistita. Experientele sale anterioare. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Citind pana tarziu in noapte. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.

. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. trist in aceasta perioada a anului. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. langa noi”. cu ochii inclestati de tinta. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Se face. ca toti oamenii slabi. inainte de a stinge lampa. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. Si spre mirarea cititorului. Chiar dupa cateva insistente. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. incercand sa miste pe autor. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. care erau si publicate.. lucru real.. cu buzele strivite de furie. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. cand se forta sa faca ceva.“ V. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. In fiecare noapte. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. incruntat. simtindu-se “dezgustat si obosit”. o clipa de extaz. tot timpul. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. prieteni”. Insa.”).. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. sunt trist”. [. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. iar o eventuala despartire 6 . marturiseste adolescentul. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Culegatoare au fost din belsug. Trist. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.” A renuntat la acest obicei si.. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Marturiseste cu seninatate. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Prin minte ii trec momentele in care. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Iti spun eu ca se face. Chiar si asa. Se simtea mai puternic. Desi am talent cu carul.”. Cu toate acestea. apoi.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Domnul Leontescu ma stie student”. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. “Urma. Douazeci si cinci de lei de articol. el ii tot “fagaduia” articole. el tine la prietenii sai. IV. redactorul ce poarta numele capitolului.. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. la via lui Morariu.

datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. VI. Ramane cu regretul timpului pierdut. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Profesorii. sa-i atraga pe elevi. de la Teatrul National”). [. dupa cum este firea fiecaruia. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. in care elvii invata pe rupte. ca exista un singur suflet in mine. toata dupa-amiaza. care stie sa traduca din latina. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza.” Scenele care se repeta. din care nimeni nu intelege o boaba.il doare. cu preocupari stintifiice. multi fara a intelege nimic. Minculescu. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. adolescentul de saptisprezece ani. Era sufletul si mintea sa. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Ba chiar. Dar cum sa ajung la el?”. drumuri de tara marginite cu plopi. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Incearca sa-si inteleaga simtirile. erau si ei alaturi de actori. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. Insa acesta incearca. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Un personaj deosebit este Bratasanu. il intristau lucruri simple. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. mai rautaciosi. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Acum a redevenit el. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. Actorii.. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. singura mea nadejde”. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. spre exemplu. VIII. vine printre cei dintai. Traduce 7 . Insa. din clasa a VIII-a. In banci. fara succes. in care. altii mai timizi. “cate unii. In acelasi timp si in acelasi loc.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Orele de latina. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara.. fac observatii cu glas tare. Profesorii ne cruta. trairile si sentimentele: “Eu simt.” VII. deci. si cartile din rafturi imi vorbesc. “Ne adunam in sala de muzica. intristat fara motiv. De mai multe ori. in alte zile de fiecare data. Unii elevi sunt mai expansivi. cu preocupari obisnuite. Privind in el. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. iar sufletul meu se intoarce”. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. viniete risipite priun reviste). in afara de “actori”. Uneori. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. iese din aceasta stare de continua cautare.

” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. ipocrite – sau inalte. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Si a cetit multe volume de Boissier. Nu pentru ca e urmata de duminica. In orasul monoton. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea.chiar fara sa se uite in carte. Aceste intalniri.” Altii. senine”. Unii oameni nu i-au primit. pe care nu o are mereu. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit.” IX. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Acolo alegi fata dupa bunul plac. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Dinu. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. in fiecare sambata. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). tolerat de toti profesorii. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. Nu stie decat lectia. Chiar si asa.” Fara prea mult entuziasm. lacom. i-au poftit chiar in casa. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. ci pentru ca sambata e ziua trupului. au inceput sa cante cu voiosie. Robert ar spune a dragostii. care doar adumbresc. Sambata nu este provinciala ca duminica.” Marcu. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. unde masa era pusa si vinul in pahare. s-au intors acasa la adolescentul miop. dobandesc imaginea unor zane din povesti. Iar Poprisan. lasi banii pe masa si pleci. Dupa ce au baut aproape tot vinul. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. mandre. este elevul cel mai lenes. care nu ascund nimic. solduri si sani tainuiti. nu stie nimic. La sfarsit. restul se petrece fara emotii. a femeilor isterice. sfioase. 8 . ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Insa. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. in constrast cu el. mandarine. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. impartasindu-si impresiile despre femei. smochine). Cu toate acestea. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. iar “baietii au fost revoltati. de cand a venit la liceu. avand insa insuficient la limba latina. ci numai ascultand fraza”). ce se prelungeau mult in noapte. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. in imaginatia adolescentilor. unde “se educa fortele masculine”. la aniversarea lui Fanica. care. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. cred eu. singura consolare o constituie contemplarea acestora.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten.

“Dar e anul meu. Si l-am iubit. iar el a facut cinste intr-o berarie.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. EU SI LUMEA In “Papini. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. o alta personalitate. pentru crearea unei personalitati diferite. recunoaste ca sufera. S-a inscris la Conservator. Intentia de identificare cu Papini este totala. “Un om sfarsit”. si pasii lor ma departau.. Era. Chiar lui Giovanni Papini”.. UN AN “A trecut un an. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Intr-un an s-au intamplat multe. miop.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. e anul vointei mele. III. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. care exprima exact starea de spirit a autorului. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. II. poate. si l-am calit cu gandurile mele. Prietenii l-au laudat. dragostea de trup. cu dinti 9 . Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. L-am urat. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. aproape toti prietenii mei au iubit. Insa. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. voi fi altul. pentru ca mia scris viata”). Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi.” IV. cu Furtuneanu si Bricterian. PAPINI. fiind “sarbatoritul”. Voi rodi pretutindeni roade noi. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. insa. adolescentul vrea sa-si formeze. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. Personajul “cu chipul lui de tobosar. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Sau i-au ramas prea putine. N-a scapat nimeni.” Lupta se duce. Recunoaste ca se minte.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Recunoaste ca s-a schimbat. Numai eu. I se pare revoltator faptul ca. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas.”. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. in sufletul autorului. eu si lumea”. si a cazut.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. pentru ceilalti nu conta asta.

iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. si lasat iar in suflet. pentru ca nu va mai fi adolescent. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. si dusmanii rasar din mine. IN VARA Acum. 10 . Nu stia ce avea sa faca in continuare. invataseram matematica”. de prieteni. Printre ei si adolescentul miop. in Biserica.. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si nimic nu inteleg. “Cum as putea ajunge [. TRISTETI. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. grea de amintiri. V. Romanul nu l-a inceput. asteptand noi examene. crapate”. Jurnalul nu mai prezinta interes. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. Si nu stiu nimic alt.” Se simte altul. Nu va mai scrie. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria.] la Isus?” In final. in Mantuitor. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. filozofia) sunt inutile. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. “Sunt obosit si trist. “Vanciu biruise. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. “pentru ca mi-a murit mama”. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa.. neparand miscat. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. trist dupa despartirea de prietenii sai. multimi.lati si buze mari. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. din pricina noului regulament. dupa trei ani. ce ii sperie. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Datorita schimbarilor sufletesti.” VII. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase.”). si iarasi inaltat. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. si sunt singur in casa aceasta. pentru credinta sa. Amintirile il napadesc. dezamagit. Unii spera la “tomnateca promovare”. isi deschide in totalitate sufletul.

” In timpul probelor de oral..Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.. a memorizarilor.. ii dau note mici. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. care il desconsidera. a rasfoirilor nervoase. a sublinierilor cu creion rosu.. in aceasta zi de toamna.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.O viata se inchide. Nu vrea sa renunte la adolescenta. de febra nestapanita a lecturilor pripite...” 11 . a fiselor. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. [. si asta ma doare: mult. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. firesc si dramatic.” VIII. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. “Am fost cuprinsi.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Privind cum ploua incheie Jurnalul. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. am scapat!.. Si nu simt nici o bucurie. atunci..” La acel sfarsit de toamna.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. mult. intr-o simetrie a textului. FINAL “Am scapat. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut.. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.” Vrea sa surprinda realitatea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful