“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

elevul terorizat de chimie. parul cret. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. vine cu un roman la scoala. Si pentru ca nu a obtinut. invata bine.Ora de muzica. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. de a se simti impreuna in al noualea cer. pentru ca romanul trebuie citit”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt.e so evreu. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. “Baietii il indragesc. uscat. Profesorul de muzica publicase o romanta. de ce i se spune Cocos”. “care sta in spatele lui”. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. Rade in toate orele. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. dar considerata de autor “vulgara”. pentru ca e inteligent si sperios. ii trage o palma peste ceafa. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. “Baietii il cred prost si ii spun. iar pentru ca e evreu. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. din pricina lungimii nasului. nerozi”. Dupa cum afirma Robert. In fiecare dimineata. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. il mai striga si Marcala”.”. cunoaste chimie si –pe deasupra. aceiasi dintotdeauna. e zgarcit. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. mainile lungi. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Fosil. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. Nimeni nu stie. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. afara de chimie si matematica. pe motiv ca face 2 . insa. un alt personaj – oarecum grotesc. “nu e simpatizat.” Caleia. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. cu ochii mari si bulbucati. IV. Tandarica. picioarele lungi”. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. V. Fosil il reclama pedagogului. numita “Crinul”. copiaza la teze. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. pentru ca e schiop. intorcandu-se in banca sa. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pretinde ca nu poate canta. paraste baietii. UN PRIETEN In al cincilea capitol. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. pe care il intalnea in aceeasi familie. Pentru ca.

Intre timp. si rezultatele mele nu erau pretuite”.. dar invata la scoala evanghelica si. colegii premiantilor ii felicitau. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. va rog. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. profesorul ajunsese director. 3 . Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. apare la matematica. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. Cuprins de disperare. O alta corigenta. Fanfara era prezenta.. algebra. Era serbarea de sfarsit. VIII. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale.. care isi invata lectiile. autorul recunoaste ca. vioara”. La toate acestea.. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.”. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.”. in ciuda tuturor. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. palmuieste elevii”. tine de soarta. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. ramane corigent la matematica. Pentru acest premiu invatasera tot anul. “domnul director.. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. care il face sa uite lectia intr-o clipita. citea pe Nick Winter. unui timp ireversibil. se gandeste chiar la sinucidere. cand se infurie. Scopul corigentei. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”.Hai?” VII. CORIGENTA ./ -Unu. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. in care nu patrunsese masina de doi ani”. VI.. Adolecentul isi face..”. Nerespectand acest program.. eu mi-am uitat caietul acasa.. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. insa. juca inca nasturi. nu e un om rau”. la Conservator.] Munca mea si torturile mele. pentru profesor. incluti si impersonali. In finalul capitolului. sfarseam intotdeauna cu insuficient”.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. LUNI 8-9. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. [. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. s-a adus o catedra. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste... Nu avea decat saisprezece ani. marturiseste adolescentul. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.

El a iubit in Sibiu numai trei fate. sentimente si ciudate trairi. cand voi studia psihologia”. departe de viata pe care o ducea atunci. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. drumuri lungi impreuna. Acum. Ba chiar intr-o dimineata. am colindat in muntii Neamtului”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. slujbele (picolo intr-o cafenea.5 august “Am ajuns acasa”. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. intalnirile cu prietenii se rarisera. X. lucrul la roman incetase. sunt cu adevarat trist…”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. totusi. iar in ultimul moment. care ratacise mult si indurase multe”. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. nu se gandeste deloc la corigenta. Chioreanu. Dand putine lamuriri. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Constient ca se apropie corigenta. Vagabondul – “un evreu tanar. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Am facut. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. isi propune. ma sinucid”. Dumbrava ii placea . Aceea cu existenta unei eroine. i se pare stupida ideea din primul capitol. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. totusi. el. gandind: “poate am sa pricep la toamna. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. paznic la o magazie. I-a povestit aventurile sale. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. In vacanta. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. “sau. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. poate. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Nu mai voia sa iubeasca fictiv.o credea “ispititoare si curata”. dar a fost iubit de sapte”. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. A invatat cateva capitole. Gandul ii ramasese acolo. JURNAL DE VARA . “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Resemnat renunta la idee. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. ucenic intr-o ceainarie). este ispitit. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Bonas. prost imbracat. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Reintorcandu-se in mansarda sa. Nu deschisese caietele de matematica. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. isi petrecea timpul citind si visand. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. 4 . am ratacit in Bucegi. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. pentru ca cititorului sa placa romanul. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. IX.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Trei zile mai tarziu. Desi nu avea vointa.

DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Lia.. Sasa. in dorinta sa trecatoare de izolare. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Autorul surprinde. ci sa scriu”. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton.”. Orgoliile amandurora au avut. ii alungau orice fel de emotii. Societate cultural-dramatica. Experientele sale anterioare. Nu trebuie sa ma gandesc. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Insa.“Teza”. Autorul il va juca pe Toivinovici. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. prin fereastra mansardei sale. ca societate dramatica ce este. Desi. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. face o confesiune. FANICA In acest capitol. dar intarzie a se concretiza: “. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica.. la un moment dat. liceenii afla ca “Dinu. conferinte. in final Robert biruieste. dispretuindu-si “bland” vecinii. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. de la patru la opt”. Petrisor. fata de mansarda.. Adolescentul priveste viata lor linistita. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. sa puna in scena Don Juan. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor.“ne-a promovat pe toti”. Personajele sunt chiar profesorii lor. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. La o zi de la spectacol. 5 . Citind pana tarziu in noapte. “a scris o revista. III. ”. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. Dupa pregatiri si repetitii intense.Ce sa scriu. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. declamatii. Cand ma intorc din strada. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Au hotarat.. Reprezentatia adolescentului este reusita. In final. Muza. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Insa. piese de teatru. discutii. mangai cu ochii zidurile”. Toate acestea il fac sa adoarma. rolurile fiind impartite de autorul piesei. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . de cufundare in lectura. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. de suferit. La sfarsit. Incantat ca. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Aceasta ii ofera protectie. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. II. ceaiul. “tine sedinta in fiecare sambata. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci.

Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Chiar dupa cateva insistente. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. el tine la prietenii sai. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. apoi. Douazeci si cinci de lei de articol. Prin minte ii trec momentele in care. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. In fiecare noapte. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. langa noi”. Insa. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. lucru real..”).“ V. care erau si publicate. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. inainte de a stinge lampa. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. o clipa de extaz. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. el ii tot “fagaduia” articole. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. Chiar si asa. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. tot timpul.”. simtindu-se “dezgustat si obosit”. cu buzele strivite de furie. trist in aceasta perioada a anului. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. Culegatoare au fost din belsug..” A renuntat la acest obicei si. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Desi am talent cu carul. redactorul ce poarta numele capitolului. cand se forta sa faca ceva. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. iar o eventuala despartire 6 . Si spre mirarea cititorului. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Domnul Leontescu ma stie student”. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Se simtea mai puternic. incercand sa miste pe autor. incruntat. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Cu toate acestea. marturiseste adolescentul. la via lui Morariu. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.. cu ochii inclestati de tinta.. sunt trist”. prieteni”.. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. [. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. “Urma. IV. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. Trist.. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. ca toti oamenii slabi. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Iti spun eu ca se face. Marturiseste cu seninatate. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Se face.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei.

si cartile din rafturi imi vorbesc. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. iese din aceasta stare de continua cautare. Actorii. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara.il doare. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. erau si ei alaturi de actori. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. mai rautaciosi. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. “cate unii. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Insa acesta incearca. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. in care elvii invata pe rupte. In banci. Profesorii. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. din clasa a VIII-a. altii mai timizi. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Orele de latina. In acelasi timp si in acelasi loc.” Scenele care se repeta. Incearca sa-si inteleaga simtirile. VI. Traduce 7 . dupa cum este firea fiecaruia. il intristau lucruri simple. adolescentul de saptisprezece ani. in care. Dar cum sa ajung la el?”. singura mea nadejde”. deci. Privind in el. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. viniete risipite priun reviste).. in alte zile de fiecare data. Profesorii ne cruta.” VII. “Ne adunam in sala de muzica. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. in afara de “actori”. cu preocupari stintifiice. [. trairile si sentimentele: “Eu simt. Unii elevi sunt mai expansivi. fac observatii cu glas tare. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. din care nimeni nu intelege o boaba. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi.. de la Teatrul National”). sa-i atraga pe elevi. Uneori. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Minculescu. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. Ba chiar. ca exista un singur suflet in mine. drumuri de tara marginite cu plopi. intristat fara motiv. fara succes. Insa. toata dupa-amiaza. iar sufletul meu se intoarce”. cu preocupari obisnuite. VIII. Era sufletul si mintea sa. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. multi fara a intelege nimic. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Ramane cu regretul timpului pierdut. Acum a redevenit el. vine printre cei dintai. spre exemplu. Un personaj deosebit este Bratasanu. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. De mai multe ori. care stie sa traduca din latina.

singura consolare o constituie contemplarea acestora. Insa. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Nu stie decat lectia.” Fara prea mult entuziasm.” Marcu. i-au poftit chiar in casa. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci.” Altii. mandarine. ci numai ascultand fraza”). nu stie nimic. 8 . Unii oameni nu i-au primit. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. ci pentru ca sambata e ziua trupului. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). In orasul monoton.” IX. care doar adumbresc.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. mandre. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. lasi banii pe masa si pleci. s-au intors acasa la adolescentul miop. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. unde masa era pusa si vinul in pahare. este elevul cel mai lenes. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. in constrast cu el. solduri si sani tainuiti. senine”. Robert ar spune a dragostii. Chiar si asa. avand insa insuficient la limba latina. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. care. cred eu. La sfarsit. tolerat de toti profesorii. ce se prelungeau mult in noapte. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. impartasindu-si impresiile despre femei. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. Aceste intalniri. Iar Poprisan. Nu pentru ca e urmata de duminica. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. care nu ascund nimic. au inceput sa cante cu voiosie. in imaginatia adolescentilor. dobandesc imaginea unor zane din povesti. lacom.chiar fara sa se uite in carte. restul se petrece fara emotii. ipocrite – sau inalte. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. Cu toate acestea. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. in fiecare sambata. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. Dinu. Dupa ce au baut aproape tot vinul. pe care nu o are mereu. Acolo alegi fata dupa bunul plac. unde “se educa fortele masculine”. smochine). adolescentul nu il invidiaza pentru ca. de cand a venit la liceu. Si a cetit multe volume de Boissier. sfioase. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. la aniversarea lui Fanica. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. a femeilor isterice. Sambata nu este provinciala ca duminica.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. iar “baietii au fost revoltati.

Prietenii l-au laudat.”. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Personajul “cu chipul lui de tobosar. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. miop. III. si pasii lor ma departau. pentru crearea unei personalitati diferite. cu dinti 9 . Si l-am iubit. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Voi rodi pretutindeni roade noi. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. poate. L-am urat. incat ma socoteam aproape fara prieteni.. pentru ca mia scris viata”). se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. Chiar lui Giovanni Papini”. si l-am calit cu gandurile mele.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. Insa. dragostea de trup. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. care exprima exact starea de spirit a autorului. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. si a cazut. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. cu Furtuneanu si Bricterian. voi fi altul. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. e anul vointei mele. aproape toti prietenii mei au iubit. UN AN “A trecut un an.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. recunoaste ca sufera. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. I se pare revoltator faptul ca. adolescentul vrea sa-si formeze. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. pentru ceilalti nu conta asta.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. “Un om sfarsit”. iar el a facut cinste intr-o berarie. Era. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. PAPINI. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. eu si lumea”. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. fiind “sarbatoritul”. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi.” IV. Recunoaste ca s-a schimbat. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Recunoaste ca se minte.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. II. N-a scapat nimeni. Intr-un an s-au intamplat multe. Sau i-au ramas prea putine. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. o alta personalitate. Numai eu.” Lupta se duce. Intentia de identificare cu Papini este totala.. S-a inscris la Conservator. in sufletul autorului. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. “Dar e anul meu. EU SI LUMEA In “Papini. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. insa.

Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. in Biserica. crapate”. Si nu stiu nimic alt.] la Isus?” In final. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Nu va mai scrie.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. “Sunt obosit si trist.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa.”).lati si buze mari. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. si fiecare poarta alata luna sau alt an. neparand miscat. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. Printre ei si adolescentul miop. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie.” Se simte altul. “Vanciu biruise. IN VARA Acum. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. pentru credinta sa.” VII. Datorita schimbarilor sufletesti. dupa trei ani. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. de prieteni. Unii spera la “tomnateca promovare”. si sunt singur in casa aceasta. Jurnalul nu mai prezinta interes. din pricina noului regulament. si iarasi inaltat. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. grea de amintiri. Romanul nu l-a inceput. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. asteptand noi examene. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. V. 10 . iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. invataseram matematica”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. “Cum as putea ajunge [. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. Nu stia ce avea sa faca in continuare.. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. trist dupa despartirea de prietenii sai. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. TRISTETI. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. pentru ca nu va mai fi adolescent. multimi. filozofia) sunt inutile.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti.. ce ii sperie. dezamagit. si lasat iar in suflet. si dusmanii rasar din mine. in Mantuitor. “pentru ca mi-a murit mama”. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Amintirile il napadesc. si nimic nu inteleg. isi deschide in totalitate sufletul.

FINAL “Am scapat. firesc si dramatic. a sublinierilor cu creion rosu.. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.” Vrea sa surprinda realitatea. am scapat!. [. Si nu simt nici o bucurie. de febra nestapanita a lecturilor pripite.. ii dau note mici.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. in aceasta zi de toamna. a fiselor..” La acel sfarsit de toamna.. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.” In timpul probelor de oral. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut...” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. mult. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. Privind cum ploua incheie Jurnalul. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. “Am fost cuprinsi.” VIII.” 11 . pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. si asta ma doare: mult. atunci. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. a rasfoirilor nervoase..” Capitolul “Final” consfinteste rotund. Nu vrea sa renunte la adolescenta. care il desconsidera.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. intr-o simetrie a textului...Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.O viata se inchide. a memorizarilor.