“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

dar considerata de autor “vulgara”. Nimeni nu stie. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Fosil il reclama pedagogului. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. paraste baietii. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. afara de chimie si matematica. de a se simti impreuna in al noualea cer. intorcandu-se in banca sa. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras.Ora de muzica. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. mainile lungi. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. pe care il intalnea in aceeasi familie. “nu e simpatizat. “Baietii il indragesc. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. UN PRIETEN In al cincilea capitol. pretinde ca nu poate canta. Profesorul de muzica publicase o romanta. il mai striga si Marcala”. picioarele lungi”. pe motiv ca face 2 . Tandarica. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere.e so evreu. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. vine cu un roman la scoala. pentru ca e inteligent si sperios. Rade in toate orele. In fiecare dimineata. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. aceiasi dintotdeauna. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. V. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. invata bine. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. pentru ca e schiop. cu ochii mari si bulbucati. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. elevul terorizat de chimie. pentru ca romanul trebuie citit”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. “care sta in spatele lui”. din pricina lungimii nasului. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. iar pentru ca e evreu. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. “Baietii il cred prost si ii spun.” Caleia. Fosil. Pentru ca. de ce i se spune Cocos”. Si pentru ca nu a obtinut. parul cret. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. copiaza la teze. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor.”. numita “Crinul”. e zgarcit. insa. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. Dupa cum afirma Robert. uscat. nerozi”. un alt personaj – oarecum grotesc. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. ii trage o palma peste ceafa. IV. cunoaste chimie si –pe deasupra.

Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. CORIGENTA . La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. nu e un om rau”. apare la matematica. VIII... vioara”. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre.. In finalul capitolului. Nu avea decat saisprezece ani. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. VI.. s-a adus o catedra. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.”. se gandeste chiar la sinucidere.”. si rezultatele mele nu erau pretuite”. profesorul ajunsese director. unui timp ireversibil. cand se infurie.. la Conservator. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si.”. palmuieste elevii”. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. colegii premiantilor ii felicitau. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. O alta corigenta. marturiseste adolescentul.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. ramane corigent la matematica. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. algebra. pentru profesor. [. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. autorul recunoaste ca. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. Era serbarea de sfarsit. juca inca nasturi.. citea pe Nick Winter. insa. va rog. incluti si impersonali.Hai?” VII. LUNI 8-9. Scopul corigentei. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. 3 . Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. in ciuda tuturor.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. care isi invata lectiile. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. Fanfara era prezenta./ -Unu. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule.. tine de soarta. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. dar invata la scoala evanghelica si. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Nerespectand acest program. in care nu patrunsese masina de doi ani”. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. eu mi-am uitat caietul acasa. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Adolecentul isi face.] Munca mea si torturile mele. Intre timp. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami... Cuprins de disperare. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. “domnul director. La toate acestea.

Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. Vagabondul – “un evreu tanar. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. IX. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. sunt cu adevarat trist…”. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. El a iubit in Sibiu numai trei fate.5 august “Am ajuns acasa”. Chioreanu. am ratacit in Bucegi. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. iar in ultimul moment. In vacanta. isi propune. dar a fost iubit de sapte”. Constient ca se apropie corigenta. Acum. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Dumbrava ii placea . Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. care ratacise mult si indurase multe”. prost imbracat. intalnirile cu prietenii se rarisera. Reintorcandu-se in mansarda sa. paznic la o magazie. nu se gandeste deloc la corigenta. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. departe de viata pe care o ducea atunci. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Trei zile mai tarziu. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Aceea cu existenta unei eroine. slujbele (picolo intr-o cafenea. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Gandul ii ramasese acolo. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. X. isi petrecea timpul citind si visand. i se pare stupida ideea din primul capitol. Nu deschisese caietele de matematica. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Resemnat renunta la idee. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. gandind: “poate am sa pricep la toamna. Bonas. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. 4 . Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. este ispitit. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. I-a povestit aventurile sale. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. A invatat cateva capitole. poate. totusi. ucenic intr-o ceainarie). Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Am facut. lucrul la roman incetase. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. drumuri lungi impreuna. el. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. ma sinucid”. pentru ca cititorului sa placa romanul. Desi nu avea vointa. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Dand putine lamuriri. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. totusi. am colindat in muntii Neamtului”. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. JURNAL DE VARA . cand voi studia psihologia”. sentimente si ciudate trairi.o credea “ispititoare si curata”. Ba chiar intr-o dimineata. “sau.

Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Cand ma intorc din strada. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Lia. Reprezentatia adolescentului este reusita. de cufundare in lectura. face o confesiune. “a scris o revista. La sfarsit. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. ca societate dramatica ce este. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Muza. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. discutii. Adolescentul priveste viata lor linistita. in dorinta sa trecatoare de izolare. Personajele sunt chiar profesorii lor. Societate cultural-dramatica. Toate acestea il fac sa adoarma. prin fereastra mansardei sale. Dupa pregatiri si repetitii intense. ii alungau orice fel de emotii. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. ”. 5 . Sasa. “tine sedinta in fiecare sambata. pe care nu-i cunoaste nimeni”. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. Au hotarat.. conferinte. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. ci sa scriu”. FANICA In acest capitol.. Experientele sale anterioare. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Dar nu trebuie sa ma gandesc. dar intarzie a se concretiza: “. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. III. Petrisor. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. Autorul il va juca pe Toivinovici. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda.. Aceasta ii ofera protectie. Desi. piese de teatru. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.“Teza”.“ne-a promovat pe toti”. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. II. de suferit. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Orgoliile amandurora au avut. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. dispretuindu-si “bland” vecinii. la un moment dat.. liceenii afla ca “Dinu. Incantat ca. Citind pana tarziu in noapte. Insa. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. ceaiul. fata de mansarda.Ce sa scriu. mangai cu ochii zidurile”. Nu trebuie sa ma gandesc. sa puna in scena Don Juan. Insa. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Autorul surprinde.”. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . spectacolul sa dovedit a fi un real succes. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. de la patru la opt”.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . In final. in final Robert biruieste. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. declamatii. La o zi de la spectacol.

baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Se simtea mai puternic. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. IV. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. simtindu-se “dezgustat si obosit”.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei.”. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. inainte de a stinge lampa. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”.“ V.. Chiar si asa. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. Si spre mirarea cititorului.. el tine la prietenii sai. sunt trist”. care erau si publicate. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Douazeci si cinci de lei de articol.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Culegatoare au fost din belsug. Trist. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie.. Chiar dupa cateva insistente. “Urma. Prin minte ii trec momentele in care. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu buzele strivite de furie. incruntat. Insa. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Domnul Leontescu ma stie student”. cu ochii inclestati de tinta. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange.. el ii tot “fagaduia” articole. trist in aceasta perioada a anului. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. prieteni”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie.. langa noi”. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. apoi. incercand sa miste pe autor. lucru real. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Iti spun eu ca se face. In fiecare noapte. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas.”). [. Marturiseste cu seninatate. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. ca toti oamenii slabi. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. o clipa de extaz. la via lui Morariu. iar o eventuala despartire 6 . Cu toate acestea. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. redactorul ce poarta numele capitolului. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Se face.” A renuntat la acest obicei si. marturiseste adolescentul. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. tot timpul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice.. Desi am talent cu carul. cand se forta sa faca ceva. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca.

care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Profesorii ne cruta. “cate unii. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. in alte zile de fiecare data. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Profesorii. il intristau lucruri simple. toata dupa-amiaza. ca exista un singur suflet in mine.il doare. fac observatii cu glas tare. din clasa a VIII-a. in afara de “actori”. intristat fara motiv. Insa. VIII. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. Orele de latina. Traduce 7 . iese din aceasta stare de continua cautare. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Acum a redevenit el. altii mai timizi. Ba chiar. Ramane cu regretul timpului pierdut. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. singura mea nadejde”. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Insa acesta incearca. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. In acelasi timp si in acelasi loc. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. multi fara a intelege nimic. Unii elevi sunt mai expansivi. erau si ei alaturi de actori. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Minculescu. in care elvii invata pe rupte. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. viniete risipite priun reviste). [. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. cu preocupari obisnuite. trairile si sentimentele: “Eu simt. sa-i atraga pe elevi. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. care stie sa traduca din latina. si cartile din rafturi imi vorbesc. VI. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. In banci. dupa cum este firea fiecaruia. fara succes. de la Teatrul National”). De mai multe ori.” Scenele care se repeta. adolescentul de saptisprezece ani. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. “Ne adunam in sala de muzica. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Privind in el. iar sufletul meu se intoarce”. vine printre cei dintai. spre exemplu. cu preocupari stintifiice.. Uneori. Un personaj deosebit este Bratasanu. Incearca sa-si inteleaga simtirile. drumuri de tara marginite cu plopi. din care nimeni nu intelege o boaba. Actorii.” VII. in care. Dar cum sa ajung la el?”.. deci. mai rautaciosi. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Era sufletul si mintea sa.

“Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Sambata nu este provinciala ca duminica.” Marcu. lasi banii pe masa si pleci.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. tolerat de toti profesorii. Aceste intalniri. impartasindu-si impresiile despre femei. i-au poftit chiar in casa. care nu ascund nimic.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. a femeilor isterice. iar “baietii au fost revoltati. Cu toate acestea. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Acolo alegi fata dupa bunul plac. Nu stie decat lectia. La sfarsit. nu stie nimic. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. Nu pentru ca e urmata de duminica. s-au intors acasa la adolescentul miop. unde “se educa fortele masculine”. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. In orasul monoton. Unii oameni nu i-au primit. unde masa era pusa si vinul in pahare. senine”. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa.” Altii. dobandesc imaginea unor zane din povesti. mandarine. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. care. smochine).chiar fara sa se uite in carte. au inceput sa cante cu voiosie. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. in imaginatia adolescentilor. pe care nu o are mereu. sfioase. Insa. solduri si sani tainuiti. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. mandre. ci numai ascultand fraza”). la aniversarea lui Fanica. lacom. cred eu.” IX. de cand a venit la liceu. ce se prelungeau mult in noapte. Robert ar spune a dragostii. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Dinu. Iar Poprisan. Si a cetit multe volume de Boissier. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. restul se petrece fara emotii. este elevul cel mai lenes.” Fara prea mult entuziasm. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. in fiecare sambata. avand insa insuficient la limba latina. 8 . mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. singura consolare o constituie contemplarea acestora. Chiar si asa. ci pentru ca sambata e ziua trupului. in constrast cu el. ipocrite – sau inalte. care doar adumbresc.

pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. pentru ceilalti nu conta asta. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Personajul “cu chipul lui de tobosar. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. si a cazut.. Era. iar el a facut cinste intr-o berarie. e anul vointei mele. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung.” Lupta se duce. adolescentul vrea sa-si formeze. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. “Un om sfarsit”. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. cu dinti 9 . El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. si l-am calit cu gandurile mele. aproape toti prietenii mei au iubit. voi fi altul. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. pentru crearea unei personalitati diferite. Sau i-au ramas prea putine. insa. Si l-am iubit. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. PAPINI. II. III. recunoaste ca sufera. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. L-am urat.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop..” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. cu Furtuneanu si Bricterian. Voi rodi pretutindeni roade noi. UN AN “A trecut un an. I se pare revoltator faptul ca. S-a inscris la Conservator. EU SI LUMEA In “Papini. N-a scapat nimeni. Recunoaste ca s-a schimbat. si pasii lor ma departau.”. o alta personalitate. Recunoaste ca se minte. pentru ca mia scris viata”). Chiar lui Giovanni Papini”. Prietenii l-au laudat. fiind “sarbatoritul”. Numai eu. “Dar e anul meu. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. poate. in sufletul autorului. Intr-un an s-au intamplat multe. care exprima exact starea de spirit a autorului. Insa.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. miop. dragostea de trup.” IV. Intentia de identificare cu Papini este totala. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. incat ma socoteam aproape fara prieteni. eu si lumea”.

asteptand noi examene. isi deschide in totalitate sufletul. si sunt singur in casa aceasta. multimi. pentru ca nu va mai fi adolescent.”). Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Printre ei si adolescentul miop..lati si buze mari. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. grea de amintiri. invataseram matematica”. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. dupa trei ani. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. si nimic nu inteleg. filozofia) sunt inutile. Nu va mai scrie. si fiecare poarta alata luna sau alt an. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. TRISTETI. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. si dusmanii rasar din mine. si iarasi inaltat. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. de prieteni. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. in Biserica. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. IN VARA Acum. Jurnalul nu mai prezinta interes. “Sunt obosit si trist. 10 .” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Datorita schimbarilor sufletesti. Amintirile il napadesc. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. trist dupa despartirea de prietenii sai. Unii spera la “tomnateca promovare”. si lasat iar in suflet..” VII. Romanul nu l-a inceput. Si nu stiu nimic alt. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.” Se simte altul. ce ii sperie. V. neparand miscat. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. “Cum as putea ajunge [. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. pentru credinta sa. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. in Mantuitor. crapate”.] la Isus?” In final. “Vanciu biruise. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Nu stia ce avea sa faca in continuare. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. din pricina noului regulament. dezamagit. “pentru ca mi-a murit mama”. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului.

firesc si dramatic. FINAL “Am scapat. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. in aceasta zi de toamna.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.... mult. a sublinierilor cu creion rosu.. a rasfoirilor nervoase.. “Am fost cuprinsi. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.” La acel sfarsit de toamna. care il desconsidera.O viata se inchide.” Vrea sa surprinda realitatea.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. si asta ma doare: mult.” In timpul probelor de oral. a memorizarilor...” VIII. atunci. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. Si nu simt nici o bucurie.. ii dau note mici. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. intr-o simetrie a textului. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Nu vrea sa renunte la adolescenta. de febra nestapanita a lecturilor pripite. am scapat!.. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. Privind cum ploua incheie Jurnalul.. a fiselor. il intristau dulapurile cu carti de unde citise.” 11 .] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. [.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful