“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Dinu povesteste o intamplare enigmatica. de a se simti impreuna in al noualea cer. il mai striga si Marcala”. cu ochii mari si bulbucati. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. Pentru ca. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. uscat. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. “Baietii il indragesc. numita “Crinul”. iar pentru ca e evreu. Dupa cum afirma Robert. de ce i se spune Cocos”. paraste baietii. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. din pricina lungimii nasului.”. insa. dar considerata de autor “vulgara”. elevul terorizat de chimie. Tandarica. pe motiv ca face 2 . Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. V. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. copiaza la teze. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. “Baietii il cred prost si ii spun. In fiecare dimineata. vine cu un roman la scoala. invata bine. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. Si pentru ca nu a obtinut. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”.” Caleia. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. IV. Fosil. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. cunoaste chimie si –pe deasupra. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. pe care il intalnea in aceeasi familie. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. Profesorul de muzica publicase o romanta. aceiasi dintotdeauna.Ora de muzica. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3.e so evreu. Nimeni nu stie. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. pentru ca romanul trebuie citit”. parul cret. un alt personaj – oarecum grotesc. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. “care sta in spatele lui”. pretinde ca nu poate canta. mainile lungi. Rade in toate orele. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. ii trage o palma peste ceafa. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. nerozi”. intorcandu-se in banca sa. e zgarcit. picioarele lungi”. “nu e simpatizat. Fosil il reclama pedagogului. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pentru ca e inteligent si sperios. pentru ca e schiop. afara de chimie si matematica.

incluti si impersonali. vioara”. la Conservator.. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat.. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. marturiseste adolescentul. apare la matematica. unui timp ireversibil. care isi invata lectiile. colegii premiantilor ii felicitau. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent.. VI. Nerespectand acest program. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. va rog. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. in ciuda tuturor. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. profesorul ajunsese director. dar invata la scoala evanghelica si. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”.. sfarseam intotdeauna cu insuficient”.”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. LUNI 8-9. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. juca inca nasturi.. “domnul director. cand se infurie. se gandeste chiar la sinucidere. in care nu patrunsese masina de doi ani”. care il face sa uite lectia intr-o clipita. La toate acestea.. Cuprins de disperare. eu mi-am uitat caietul acasa. [. algebra.. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac.] Munca mea si torturile mele. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. s-a adus o catedra.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. Adolecentul isi face.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. 3 . Intre timp. si rezultatele mele nu erau pretuite”. Era serbarea de sfarsit. O alta corigenta. Fanfara era prezenta. palmuieste elevii”.”.”. autorul recunoaste ca. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. insa. Nu avea decat saisprezece ani. pentru profesor.. tine de soarta.. citea pe Nick Winter. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Pentru acest premiu invatasera tot anul. In finalul capitolului. CORIGENTA . Scopul corigentei. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. nu e un om rau”. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. ramane corigent la matematica. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte../ -Unu. VIII.Hai?” VII.. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului..

am ratacit in Bucegi. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. totusi. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. ma sinucid”. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. drumuri lungi impreuna. intalnirile cu prietenii se rarisera. care ratacise mult si indurase multe”. Reintorcandu-se in mansarda sa. cand voi studia psihologia”. In vacanta. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Gandul ii ramasese acolo. sentimente si ciudate trairi. Acum.5 august “Am ajuns acasa”. paznic la o magazie. poate. Dand putine lamuriri. sunt cu adevarat trist…”. Ba chiar intr-o dimineata. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. pentru ca cititorului sa placa romanul. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. JURNAL DE VARA . Trei zile mai tarziu. este ispitit. Bonas. Vagabondul – “un evreu tanar. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. departe de viata pe care o ducea atunci. isi petrecea timpul citind si visand. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Aceea cu existenta unei eroine. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Chioreanu. “sau. totusi. lucrul la roman incetase. Dumbrava ii placea . Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. Nu deschisese caietele de matematica. isi propune. am dormit nopti frumoase in Dobrogea.o credea “ispititoare si curata”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. X. IX. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. prost imbracat. I-a povestit aventurile sale. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. A invatat cateva capitole. Desi nu avea vointa. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. slujbele (picolo intr-o cafenea. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Resemnat renunta la idee. i se pare stupida ideea din primul capitol. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. iar in ultimul moment. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. el. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. ucenic intr-o ceainarie). dar a fost iubit de sapte”. nu se gandeste deloc la corigenta. Am facut. am colindat in muntii Neamtului”. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. 4 . sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Constient ca se apropie corigenta. gandind: “poate am sa pricep la toamna.

Nu trebuie sa ma gandesc. rolurile fiind impartite de autorul piesei. fata de mansarda. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci.”. dispretuindu-si “bland” vecinii. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Autorul surprinde... ii alungau orice fel de emotii. “tine sedinta in fiecare sambata. ceaiul. FANICA In acest capitol. de la patru la opt”. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. dar intarzie a se concretiza: “. de suferit.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. II. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.. sa puna in scena Don Juan. discutii. Desi. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. liceenii afla ca “Dinu. III. La o zi de la spectacol. Personajele sunt chiar profesorii lor. Experientele sale anterioare. Orgoliile amandurora au avut. prin fereastra mansardei sale. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Citind pana tarziu in noapte. La sfarsit. piese de teatru. ci sa scriu”. in dorinta sa trecatoare de izolare. Aceasta ii ofera protectie. Insa. 5 .. Cand ma intorc din strada. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. Societate cultural-dramatica. ”.Ce sa scriu. Au hotarat. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Autorul il va juca pe Toivinovici. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. Adolescentul priveste viata lor linistita. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Sasa. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. face o confesiune. Incantat ca. “a scris o revista.“Teza”. conferinte. declamatii. Lia. in final Robert biruieste. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Dupa pregatiri si repetitii intense. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Muza. Dar nu trebuie sa ma gandesc. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Insa. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. la un moment dat. ca societate dramatica ce este. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Toate acestea il fac sa adoarma. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. In final. mangai cu ochii zidurile”.“ne-a promovat pe toti”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Petrisor. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Reprezentatia adolescentului este reusita. de cufundare in lectura. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica.

iar o eventuala despartire 6 . Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. langa noi”. Se simtea mai puternic. Desi am talent cu carul. tot timpul. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca.. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. In fiecare noapte. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. sunt trist”. Prin minte ii trec momentele in care. redactorul ce poarta numele capitolului. Si spre mirarea cititorului.“ V. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. la via lui Morariu. inainte de a stinge lampa. ca toti oamenii slabi. el ii tot “fagaduia” articole. Cu toate acestea. Douazeci si cinci de lei de articol. care erau si publicate. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. trist in aceasta perioada a anului.” A renuntat la acest obicei si.. lucru real. Iti spun eu ca se face... Domnul Leontescu ma stie student”.. cand se forta sa faca ceva. Se face. apoi. Culegatoare au fost din belsug.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Trist. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. IV. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. [. el tine la prietenii sai. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. incruntat. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. Chiar dupa cateva insistente. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. marturiseste adolescentul. cu buzele strivite de furie. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Chiar si asa. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Insa. o clipa de extaz. Marturiseste cu seninatate. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange.. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. simtindu-se “dezgustat si obosit”. “Urma.”. cu ochii inclestati de tinta. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”.”). prieteni”. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. incercand sa miste pe autor.

aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. erau si ei alaturi de actori. intristat fara motiv. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. In banci. In acelasi timp si in acelasi loc. spre exemplu. Acum a redevenit el. singura mea nadejde”. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. multi fara a intelege nimic. iese din aceasta stare de continua cautare. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Traduce 7 . gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. adolescentul de saptisprezece ani. in care elvii invata pe rupte. Ramane cu regretul timpului pierdut. toata dupa-amiaza. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. [. de la Teatrul National”). se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor.” VII. Minculescu. vine printre cei dintai. Privind in el. “cate unii. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. in care. in afara de “actori”. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. fara succes. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. “Ne adunam in sala de muzica. Orele de latina. cu preocupari obisnuite. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. mai rautaciosi.il doare. Insa acesta incearca. il intristau lucruri simple. Incearca sa-si inteleaga simtirile. ca exista un singur suflet in mine.. Insa. viniete risipite priun reviste). Profesorii ne cruta. Dar cum sa ajung la el?”. Actorii.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. Un personaj deosebit este Bratasanu. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. in alte zile de fiecare data. Profesorii. dupa cum este firea fiecaruia. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. trairile si sentimentele: “Eu simt. VI. fac observatii cu glas tare. iar sufletul meu se intoarce”. drumuri de tara marginite cu plopi. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. si cartile din rafturi imi vorbesc. care stie sa traduca din latina. Era sufletul si mintea sa.. VIII. deci. Uneori. care ii trezeau intrebari de sine (melodii.” Scenele care se repeta. cu preocupari stintifiice. De mai multe ori. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. sa-i atraga pe elevi. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. din care nimeni nu intelege o boaba. din clasa a VIII-a. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. altii mai timizi. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Ba chiar. Unii elevi sunt mai expansivi. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte.

” Fara prea mult entuziasm. Iar Poprisan.chiar fara sa se uite in carte. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Acolo alegi fata dupa bunul plac. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. au inceput sa cante cu voiosie. care. Nu pentru ca e urmata de duminica. mandarine.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. ipocrite – sau inalte. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Sambata nu este provinciala ca duminica. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. Chiar si asa. senine”. solduri si sani tainuiti. cred eu. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. iar “baietii au fost revoltati. tolerat de toti profesorii. Aceste intalniri. ci pentru ca sambata e ziua trupului.” Marcu. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. dobandesc imaginea unor zane din povesti. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. lasi banii pe masa si pleci. a femeilor isterice. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. Dupa ce au baut aproape tot vinul. unde “se educa fortele masculine”. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Cu toate acestea. singura consolare o constituie contemplarea acestora. s-au intors acasa la adolescentul miop. de cand a venit la liceu. La sfarsit.” IX. restul se petrece fara emotii. este elevul cel mai lenes. in constrast cu el. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. pe care nu o are mereu. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. in imaginatia adolescentilor. lacom. ce se prelungeau mult in noapte. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. in fiecare sambata. unde masa era pusa si vinul in pahare. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. la aniversarea lui Fanica. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. 8 . ci numai ascultand fraza”). sfioase. Dinu. care nu ascund nimic. Robert ar spune a dragostii. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Insa. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.” Altii.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Nu stie decat lectia. In orasul monoton. impartasindu-si impresiile despre femei. nu stie nimic. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. smochine). i-au poftit chiar in casa. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. care doar adumbresc. Si a cetit multe volume de Boissier. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. mandre. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Unii oameni nu i-au primit. avand insa insuficient la limba latina. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”.

Recunoaste ca se minte. cu Furtuneanu si Bricterian. L-am urat. Chiar lui Giovanni Papini”. EU SI LUMEA In “Papini. I se pare revoltator faptul ca.. recunoaste ca sufera. si a cazut. iar el a facut cinste intr-o berarie. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. II. “Un om sfarsit”. Voi rodi pretutindeni roade noi. UN AN “A trecut un an. Intr-un an s-au intamplat multe. o alta personalitate.” IV.” Lupta se duce. “Dar e anul meu. si l-am calit cu gandurile mele. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. pentru ca mia scris viata”). plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. eu si lumea”. PAPINI. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. Insa. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Sau i-au ramas prea putine. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. insa. Prietenii l-au laudat.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Si l-am iubit.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. pentru crearea unei personalitati diferite. e anul vointei mele. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. aproape toti prietenii mei au iubit.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. poate. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu.. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. N-a scapat nimeni. Intentia de identificare cu Papini este totala. cu dinti 9 . Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Era. dragostea de trup.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. si pasii lor ma departau. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. in sufletul autorului. pentru ceilalti nu conta asta. Recunoaste ca s-a schimbat. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. S-a inscris la Conservator. Numai eu. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Personajul “cu chipul lui de tobosar. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. care exprima exact starea de spirit a autorului. III. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat.”. miop. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. adolescentul vrea sa-si formeze. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. fiind “sarbatoritul”. voi fi altul. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”.

Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. De ce ma napadesc amintirile?” VI. crapate”. grea de amintiri. Printre ei si adolescentul miop. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. 10 . ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Nu va mai scrie. si dusmanii rasar din mine. de prieteni. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta.. neparand miscat. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Jurnalul nu mai prezinta interes. IN VARA Acum. pentru ca nu va mai fi adolescent. Datorita schimbarilor sufletesti. Romanul nu l-a inceput. “pentru ca mi-a murit mama”. pentru credinta sa. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. “Vanciu biruise. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. invataseram matematica”. ce ii sperie. V.”).lati si buze mari.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. Amintirile il napadesc. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. din pricina noului regulament. multimi.” Se simte altul. dupa trei ani. filozofia) sunt inutile. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. isi deschide in totalitate sufletul. in Biserica.. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. si iarasi inaltat. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. trist dupa despartirea de prietenii sai. Nu stia ce avea sa faca in continuare. in Mantuitor. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. dezamagit. Si nu stiu nimic alt. TRISTETI.] la Isus?” In final. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. si sunt singur in casa aceasta. asteptand noi examene. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”.” VII. si lasat iar in suflet.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. si nimic nu inteleg. “Cum as putea ajunge [. Unii spera la “tomnateca promovare”. si fiecare poarta alata luna sau alt an. “Sunt obosit si trist.

ii dau note mici. Nu vrea sa renunte la adolescenta.” VIII. in aceasta zi de toamna.. a memorizarilor. de febra nestapanita a lecturilor pripite... a sublinierilor cu creion rosu.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. am scapat!.” Vrea sa surprinda realitatea. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.” In timpul probelor de oral. Privind cum ploua incheie Jurnalul. atunci..” Capitolul “Final” consfinteste rotund. firesc si dramatic. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.. Si nu simt nici o bucurie..” 11 .] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.. care il desconsidera.O viata se inchide. “Am fost cuprinsi. si asta ma doare: mult. [.” La acel sfarsit de toamna.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. intr-o simetrie a textului.. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. FINAL “Am scapat. a fiselor.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. a rasfoirilor nervoase.. mult.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful