“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. Pentru ca. Tandarica. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Si pentru ca nu a obtinut. e zgarcit. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. Dupa cum afirma Robert. elevul terorizat de chimie. Profesorul de muzica publicase o romanta. numita “Crinul”. parul cret. invata bine. pentru ca e inteligent si sperios. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. paraste baietii. dar considerata de autor “vulgara”. Fosil il reclama pedagogului. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. nerozi”. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. insa. uscat. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. de a se simti impreuna in al noualea cer.Ora de muzica. cu ochii mari si bulbucati. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. mainile lungi. afara de chimie si matematica. V. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. pretinde ca nu poate canta. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. In fiecare dimineata. il mai striga si Marcala”. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. “nu e simpatizat. pe motiv ca face 2 . Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. pentru ca romanul trebuie citit”. copiaza la teze. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Rade in toate orele. IV. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. pe care il intalnea in aceeasi familie. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. ii trage o palma peste ceafa. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. intorcandu-se in banca sa. “care sta in spatele lui”. vine cu un roman la scoala. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. Nimeni nu stie. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. aceiasi dintotdeauna. cunoaste chimie si –pe deasupra. picioarele lungi”. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. din pricina lungimii nasului. de ce i se spune Cocos”. “Baietii il cred prost si ii spun. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pentru ca e schiop.e so evreu. UN PRIETEN In al cincilea capitol. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. Fosil.” Caleia. un alt personaj – oarecum grotesc. iar pentru ca e evreu. “Baietii il indragesc. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie.”. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos.

plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. Nerespectand acest program. ramane corigent la matematica. eu mi-am uitat caietul acasa. [... marturiseste adolescentul./ -Unu.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”.”.. Intre timp.. “domnul director. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.”.Hai?” VII. s-a adus o catedra. Fanfara era prezenta. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Nu avea decat saisprezece ani. care isi invata lectiile. Adolecentul isi face. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. nu e un om rau”. la Conservator. insa. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. LUNI 8-9.] Munca mea si torturile mele.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. in ciuda tuturor.. Pentru acest premiu invatasera tot anul. va rog. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. VI. Era serbarea de sfarsit. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. se gandeste chiar la sinucidere. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. apare la matematica. VIII.. algebra. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. vioara”.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. palmuieste elevii”. juca inca nasturi.. care il face sa uite lectia intr-o clipita. CORIGENTA . in care nu patrunsese masina de doi ani”. tine de soarta.”. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. unui timp ireversibil. citea pe Nick Winter. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.. profesorul ajunsese director. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. pentru profesor. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. La toate acestea. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. 3 . Scopul corigentei. In finalul capitolului. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. O alta corigenta. si rezultatele mele nu erau pretuite”. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. colegii premiantilor ii felicitau. cand se infurie.. dar invata la scoala evanghelica si. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. incluti si impersonali. autorul recunoaste ca. Cuprins de disperare..

paznic la o magazie. am ratacit in Bucegi. intalnirile cu prietenii se rarisera. isi petrecea timpul citind si visand. gandind: “poate am sa pricep la toamna. sentimente si ciudate trairi. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. cand voi studia psihologia”. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. lucrul la roman incetase. este ispitit. iar in ultimul moment. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Constient ca se apropie corigenta. Desi nu avea vointa. “sau. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. isi propune. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. X. Bonas.o credea “ispititoare si curata”. El a iubit in Sibiu numai trei fate. ma sinucid”. Trei zile mai tarziu. Resemnat renunta la idee. Dand putine lamuriri. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. dar a fost iubit de sapte”. Ba chiar intr-o dimineata. 4 . iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. sunt cu adevarat trist…”. am colindat in muntii Neamtului”. poate. i se pare stupida ideea din primul capitol. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. nu se gandeste deloc la corigenta. Vagabondul – “un evreu tanar. ucenic intr-o ceainarie). Am facut. pentru ca cititorului sa placa romanul. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. slujbele (picolo intr-o cafenea. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Nu deschisese caietele de matematica. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. JURNAL DE VARA . Acum. IX. totusi. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Chioreanu. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. totusi. Aceea cu existenta unei eroine. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Gandul ii ramasese acolo. In vacanta. care ratacise mult si indurase multe”. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. A invatat cateva capitole. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. I-a povestit aventurile sale. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. prost imbracat. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Dumbrava ii placea . el. departe de viata pe care o ducea atunci. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava.5 august “Am ajuns acasa”. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. drumuri lungi impreuna. Reintorcandu-se in mansarda sa. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara.

pe care nu-i cunoaste nimeni”. in final Robert biruieste. Desi. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Dupa pregatiri si repetitii intense. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. FANICA In acest capitol.Ce sa scriu. de suferit. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Autorul surprinde. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Aceasta ii ofera protectie. Societate cultural-dramatica. liceenii afla ca “Dinu. Cand ma intorc din strada. Sasa. Au hotarat. Muza. face o confesiune. in dorinta sa trecatoare de izolare.. Petrisor. La o zi de la spectacol. Citind pana tarziu in noapte. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Insa. prin fereastra mansardei sale. Autorul il va juca pe Toivinovici. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. La sfarsit. ca societate dramatica ce este. “tine sedinta in fiecare sambata.”. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. dar intarzie a se concretiza: “. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. discutii. de cufundare in lectura. mangai cu ochii zidurile”. sa puna in scena Don Juan.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. Personajele sunt chiar profesorii lor. ”. Adolescentul priveste viata lor linistita. ci sa scriu”. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. dispretuindu-si “bland” vecinii.. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Nu trebuie sa ma gandesc. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Toate acestea il fac sa adoarma.“Teza”.“ne-a promovat pe toti”. “a scris o revista. Reprezentatia adolescentului este reusita. conferinte. II. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. III. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri.. Orgoliile amandurora au avut. ceaiul. Lia. 5 . “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. Incantat ca. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Insa. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. ii alungau orice fel de emotii. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Experientele sale anterioare. la un moment dat. piese de teatru. fata de mansarda. Dar nu trebuie sa ma gandesc. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic.. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. declamatii. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. In final. de la patru la opt”.

“Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Insa. el tine la prietenii sai. Se simtea mai puternic. tot timpul. cand se forta sa faca ceva.. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. redactorul ce poarta numele capitolului. Culegatoare au fost din belsug. Chiar dupa cateva insistente. marturiseste adolescentul. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Iti spun eu ca se face. trist in aceasta perioada a anului. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. Desi am talent cu carul. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. In fiecare noapte.”). “Urma. simtindu-se “dezgustat si obosit”. cu ochii inclestati de tinta. el ii tot “fagaduia” articole. langa noi”.. Chiar si asa. inainte de a stinge lampa. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu.” A renuntat la acest obicei si. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie.. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. care erau si publicate. incercand sa miste pe autor. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu buzele strivite de furie. Marturiseste cu seninatate.“ V. prieteni”. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Cu toate acestea. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. incruntat. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. IV.. [. lucru real. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Trist. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. sunt trist”. la via lui Morariu. Domnul Leontescu ma stie student”. Si spre mirarea cititorului. Prin minte ii trec momentele in care. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. o clipa de extaz.. Se face.. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. ca toti oamenii slabi. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. apoi.”. Douazeci si cinci de lei de articol. iar o eventuala despartire 6 .

Orele de latina. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Insa. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. si cartile din rafturi imi vorbesc.” Scenele care se repeta. in afara de “actori”. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. multi fara a intelege nimic. Ba chiar. ca exista un singur suflet in mine. spre exemplu. Profesorii ne cruta. VIII.” VII. cu preocupari obisnuite. il intristau lucruri simple. dupa cum este firea fiecaruia. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. erau si ei alaturi de actori. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. iar sufletul meu se intoarce”. Privind in el. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. iese din aceasta stare de continua cautare.. fara succes. vine printre cei dintai. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. in alte zile de fiecare data. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. trairile si sentimentele: “Eu simt. Dar cum sa ajung la el?”. adolescentul de saptisprezece ani. Actorii. In acelasi timp si in acelasi loc. de la Teatrul National”). Profesorii. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Ramane cu regretul timpului pierdut. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. De mai multe ori. viniete risipite priun reviste). Minculescu. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. “Ne adunam in sala de muzica. Insa acesta incearca. in care. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. singura mea nadejde”. intristat fara motiv. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. deci.il doare. In banci. mai rautaciosi. din care nimeni nu intelege o boaba. toata dupa-amiaza. cu preocupari stintifiice. [. altii mai timizi. care stie sa traduca din latina. fac observatii cu glas tare. drumuri de tara marginite cu plopi. Uneori. Unii elevi sunt mai expansivi. sa-i atraga pe elevi. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. “cate unii. Traduce 7 . Era sufletul si mintea sa.. in care elvii invata pe rupte. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. VI. din clasa a VIII-a. Incearca sa-si inteleaga simtirile. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Acum a redevenit el. Un personaj deosebit este Bratasanu. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume.

SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. este elevul cel mai lenes. ci numai ascultand fraza”). pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). ci pentru ca sambata e ziua trupului. Insa. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. ce se prelungeau mult in noapte.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. singura consolare o constituie contemplarea acestora. adolescentul nu il invidiaza pentru ca.” IX. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. in imaginatia adolescentilor.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”.” Altii. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. in constrast cu el. Acolo alegi fata dupa bunul plac. de cand a venit la liceu. restul se petrece fara emotii. pe care nu o are mereu. La sfarsit. ipocrite – sau inalte. In orasul monoton. sfioase. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. senine”.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. Robert ar spune a dragostii. Nu pentru ca e urmata de duminica. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Chiar si asa. Iar Poprisan. care doar adumbresc. avand insa insuficient la limba latina. mandre.” Fara prea mult entuziasm. lacom.” Marcu. Cu toate acestea. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. iar “baietii au fost revoltati. mandarine. lasi banii pe masa si pleci. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. unde masa era pusa si vinul in pahare. a femeilor isterice. Unii oameni nu i-au primit. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. dobandesc imaginea unor zane din povesti. Nu stie decat lectia. Si a cetit multe volume de Boissier. tolerat de toti profesorii. cred eu. care. in fiecare sambata. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Aceste intalniri. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. 8 . Sambata nu este provinciala ca duminica. s-au intors acasa la adolescentul miop. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. care nu ascund nimic. smochine). la aniversarea lui Fanica. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. unde “se educa fortele masculine”. au inceput sa cante cu voiosie. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. impartasindu-si impresiile despre femei. i-au poftit chiar in casa. solduri si sani tainuiti. Dupa ce au baut aproape tot vinul. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. Dinu. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa.chiar fara sa se uite in carte. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. nu stie nimic.

” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Numai eu. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. miop. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Chiar lui Giovanni Papini”. Era. cu Furtuneanu si Bricterian. Intr-un an s-au intamplat multe.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. e anul vointei mele. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele.”. care exprima exact starea de spirit a autorului. Intentia de identificare cu Papini este totala. Prietenii l-au laudat. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Recunoaste ca se minte. adolescentul vrea sa-si formeze. pentru ca mia scris viata”). Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. recunoaste ca sufera. eu si lumea”.” IV. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. in sufletul autorului. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. cu dinti 9 . pentru crearea unei personalitati diferite. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. UN AN “A trecut un an. “Dar e anul meu.. “Un om sfarsit”. III. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. S-a inscris la Conservator.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Recunoaste ca s-a schimbat. N-a scapat nimeni. L-am urat. I se pare revoltator faptul ca. PAPINI. si a cazut. pentru ceilalti nu conta asta. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas.” Lupta se duce. aproape toti prietenii mei au iubit. EU SI LUMEA In “Papini.. dragostea de trup. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. iar el a facut cinste intr-o berarie. poate. II. o alta personalitate. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Insa. si l-am calit cu gandurile mele. Voi rodi pretutindeni roade noi. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. si pasii lor ma departau. insa. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Si l-am iubit. voi fi altul. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Sau i-au ramas prea putine. fiind “sarbatoritul”.

10 . Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. filozofia) sunt inutile.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. “Sunt obosit si trist. crapate”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. isi deschide in totalitate sufletul. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. si iarasi inaltat. in Mantuitor. “Cum as putea ajunge [. pentru ca nu va mai fi adolescent. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”.”). zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. TRISTETI. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. si dusmanii rasar din mine. si nimic nu inteleg. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. ce ii sperie. invataseram matematica”.” VII. si fiecare poarta alata luna sau alt an. in Biserica. Datorita schimbarilor sufletesti.. de prieteni. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. V.. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. IN VARA Acum. asteptand noi examene. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Romanul nu l-a inceput. neparand miscat. pentru credinta sa. De ce ma napadesc amintirile?” VI. dupa trei ani. Amintirile il napadesc. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. si lasat iar in suflet. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. “Vanciu biruise. Jurnalul nu mai prezinta interes. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Printre ei si adolescentul miop.” Se simte altul. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. trist dupa despartirea de prietenii sai. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. si sunt singur in casa aceasta.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.lati si buze mari. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. Nu va mai scrie. “pentru ca mi-a murit mama”. multimi. Si nu stiu nimic alt. dezamagit. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Unii spera la “tomnateca promovare”.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.] la Isus?” In final. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. din pricina noului regulament. grea de amintiri.

am scapat!. firesc si dramatic. si asta ma doare: mult.” VIII. Privind cum ploua incheie Jurnalul.. [. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. “Am fost cuprinsi.. ii dau note mici..” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Si nu simt nici o bucurie. Nu vrea sa renunte la adolescenta. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. in aceasta zi de toamna. FINAL “Am scapat. a rasfoirilor nervoase. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. il intristau dulapurile cu carti de unde citise.” Capitolul “Final” consfinteste rotund..” La acel sfarsit de toamna.. a sublinierilor cu creion rosu.” 11 . isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.O viata se inchide.. intr-o simetrie a textului. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut..” In timpul probelor de oral.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. atunci. a fiselor.. a memorizarilor. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. care il desconsidera... de febra nestapanita a lecturilor pripite.” Vrea sa surprinda realitatea. mult.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful