“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. iar pentru ca e evreu. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt.e so evreu. nerozi”. IV. Dupa cum afirma Robert. picioarele lungi”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. e zgarcit. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. aceiasi dintotdeauna. cunoaste chimie si –pe deasupra. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. UN PRIETEN In al cincilea capitol. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. Rade in toate orele. il mai striga si Marcala”. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. pe care il intalnea in aceeasi familie. copiaza la teze. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. pretinde ca nu poate canta. Tandarica. parul cret. In fiecare dimineata. dar considerata de autor “vulgara”. paraste baietii. elevul terorizat de chimie. Profesorul de muzica publicase o romanta. din pricina lungimii nasului. “care sta in spatele lui”. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. uscat. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte.”. ii trage o palma peste ceafa. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica.” Caleia. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pentru ca e schiop. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. “Baietii il cred prost si ii spun. Fosil il reclama pedagogului. de ce i se spune Cocos”. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. V. pe motiv ca face 2 . “nu e simpatizat. Si pentru ca nu a obtinut. “Baietii il indragesc. vine cu un roman la scoala. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. invata bine. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. cu ochii mari si bulbucati. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. afara de chimie si matematica. Pentru ca. pentru ca romanul trebuie citit”. un alt personaj – oarecum grotesc. Fosil. pentru ca e inteligent si sperios. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. de a se simti impreuna in al noualea cer. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. insa. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. mainile lungi. Nimeni nu stie. numita “Crinul”. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie.Ora de muzica. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. intorcandu-se in banca sa. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor.

se gandeste chiar la sinucidere. La toate acestea. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. cand se infurie. autorul recunoaste ca. O alta corigenta. [. LUNI 8-9. sfarseam intotdeauna cu insuficient”.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat.”.. Nu avea decat saisprezece ani./ -Unu.. Era serbarea de sfarsit. 3 .. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. In finalul capitolului. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. algebra. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. insa. VI. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului..”. s-a adus o catedra. VIII. eu mi-am uitat caietul acasa. la Conservator. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. ramane corigent la matematica. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila.. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. si rezultatele mele nu erau pretuite”. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. in ciuda tuturor. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Pentru acest premiu invatasera tot anul. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Cuprins de disperare. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. citea pe Nick Winter. unui timp ireversibil.] Munca mea si torturile mele.. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile.. marturiseste adolescentul. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. in care nu patrunsese masina de doi ani”. nu e un om rau”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”.. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. profesorul ajunsese director. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. apare la matematica. palmuieste elevii”. va rog. Fanfara era prezenta. “domnul director. pentru profesor. Nerespectand acest program. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. tine de soarta. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. dar invata la scoala evanghelica si. Intre timp. Adolecentul isi face.”..10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. colegii premiantilor ii felicitau.. care isi invata lectiile. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.Hai?” VII. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. juca inca nasturi. incluti si impersonali... vioara”. Scopul corigentei. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. CORIGENTA .

“Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. prost imbracat. JURNAL DE VARA . pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. A invatat cateva capitole. drumuri lungi impreuna. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Vagabondul – “un evreu tanar. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. Chioreanu. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. totusi. este ispitit. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Am facut. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. am ratacit in Bucegi. Dumbrava ii placea . Reintorcandu-se in mansarda sa. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. IX. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. ma sinucid”. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. i se pare stupida ideea din primul capitol. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Trei zile mai tarziu. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. nu se gandeste deloc la corigenta. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. X. Desi nu avea vointa. Dand putine lamuriri. poate. dar a fost iubit de sapte”. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Ba chiar intr-o dimineata. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. slujbele (picolo intr-o cafenea.5 august “Am ajuns acasa”. Aceea cu existenta unei eroine. iar in ultimul moment. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Nu deschisese caietele de matematica. sunt cu adevarat trist…”. isi petrecea timpul citind si visand. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. isi propune. “sau. pentru ca cititorului sa placa romanul. care ratacise mult si indurase multe”. 4 . Constient ca se apropie corigenta. Acum.o credea “ispititoare si curata”. lucrul la roman incetase. el. am colindat in muntii Neamtului”. ucenic intr-o ceainarie). citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Bonas. totusi. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. gandind: “poate am sa pricep la toamna. sentimente si ciudate trairi. cand voi studia psihologia”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. In vacanta. Gandul ii ramasese acolo. intalnirile cu prietenii se rarisera. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. departe de viata pe care o ducea atunci. I-a povestit aventurile sale. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Resemnat renunta la idee. paznic la o magazie.

Ce sa scriu. de la patru la opt”. III. 5 . Toate acestea il fac sa adoarma. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. prin fereastra mansardei sale. Sasa. Cand ma intorc din strada. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Insa. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Nu trebuie sa ma gandesc. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . in dorinta sa trecatoare de izolare. Adolescentul priveste viata lor linistita. La o zi de la spectacol. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. piese de teatru. rolurile fiind impartite de autorul piesei. face o confesiune. Lia. Petrisor. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. sa puna in scena Don Juan. ceaiul. Societate cultural-dramatica. FANICA In acest capitol. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu.. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. Citind pana tarziu in noapte. dar intarzie a se concretiza: “. In final. La sfarsit. Incantat ca. Orgoliile amandurora au avut. Autorul il va juca pe Toivinovici. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. ci sa scriu”. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. ”. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. “tine sedinta in fiecare sambata. de suferit. Aceasta ii ofera protectie. Personajele sunt chiar profesorii lor.“ne-a promovat pe toti”. pe care nu-i cunoaste nimeni”.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Dupa pregatiri si repetitii intense. la un moment dat. Dar nu trebuie sa ma gandesc. discutii. mangai cu ochii zidurile”. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Au hotarat. declamatii.. in final Robert biruieste. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Reprezentatia adolescentului este reusita. de cufundare in lectura. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. ii alungau orice fel de emotii. dispretuindu-si “bland” vecinii. Muza. “a scris o revista. Insa. Desi. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. ca societate dramatica ce este. conferinte.“Teza”. liceenii afla ca “Dinu. fata de mansarda. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Autorul surprinde.. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. Experientele sale anterioare.”. II.. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica.

langa noi”.. incercand sa miste pe autor. inainte de a stinge lampa. Se simtea mai puternic. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. cu ochii inclestati de tinta. ca toti oamenii slabi. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Chiar si asa. Se face. la via lui Morariu. marturiseste adolescentul. incruntat. Trist. Desi am talent cu carul. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei.”).. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. I-am spus dlui director cum stau lucrurile.. redactorul ce poarta numele capitolului. cu buzele strivite de furie. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. simtindu-se “dezgustat si obosit”..“ V. iar o eventuala despartire 6 . Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. trist in aceasta perioada a anului. Prin minte ii trec momentele in care. [. Marturiseste cu seninatate. sunt trist”. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. o clipa de extaz. care erau si publicate. Chiar dupa cateva insistente. apoi. Domnul Leontescu ma stie student”. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. In fiecare noapte. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Iti spun eu ca se face. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. Cu toate acestea. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. prieteni”. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Douazeci si cinci de lei de articol.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. el tine la prietenii sai. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. el ii tot “fagaduia” articole. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cand se forta sa faca ceva. Si spre mirarea cititorului. IV. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. lucru real. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. tot timpul.”. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. Insa.. “Urma. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie.” A renuntat la acest obicei si.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Culegatoare au fost din belsug. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie.. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu.

amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Unii elevi sunt mai expansivi. si cartile din rafturi imi vorbesc. Dar cum sa ajung la el?”. viniete risipite priun reviste). ca exista un singur suflet in mine. in care.il doare. mai rautaciosi. “Ne adunam in sala de muzica. spre exemplu. fara succes. “cate unii. deci. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. il intristau lucruri simple. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. in afara de “actori”. multi fara a intelege nimic. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. VIII. sa-i atraga pe elevi. Privind in el.. din clasa a VIII-a. drumuri de tara marginite cu plopi. Incearca sa-si inteleaga simtirile. toata dupa-amiaza. intristat fara motiv. erau si ei alaturi de actori. de la Teatrul National”). in care elvii invata pe rupte. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. dupa cum este firea fiecaruia. iar sufletul meu se intoarce”. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon.” Scenele care se repeta. Minculescu. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. De mai multe ori. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. Un personaj deosebit este Bratasanu. Insa. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. Profesorii ne cruta. VI. In acelasi timp si in acelasi loc.. singura mea nadejde”.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. altii mai timizi. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. vine printre cei dintai. Profesorii. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. Orele de latina. Insa acesta incearca. cu preocupari stintifiice. Uneori. [. din care nimeni nu intelege o boaba. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. adolescentul de saptisprezece ani. Acum a redevenit el. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Ramane cu regretul timpului pierdut. cu preocupari obisnuite. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. in alte zile de fiecare data. In banci. Traduce 7 . iese din aceasta stare de continua cautare. fac observatii cu glas tare.” VII. Ba chiar. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Era sufletul si mintea sa. Actorii. trairile si sentimentele: “Eu simt. care stie sa traduca din latina. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”.

tolerat de toti profesorii. cred eu.chiar fara sa se uite in carte.” Fara prea mult entuziasm. Si a cetit multe volume de Boissier. Nu pentru ca e urmata de duminica. smochine). care nu ascund nimic. Chiar si asa. care. dobandesc imaginea unor zane din povesti. lasi banii pe masa si pleci. lacom. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. La sfarsit. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate.” Altii. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Dupa ce au baut aproape tot vinul. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. restul se petrece fara emotii. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. senine”. unde “se educa fortele masculine”. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. a femeilor isterice. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa.” IX.” Marcu. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. iar “baietii au fost revoltati. 8 . sfioase. impartasindu-si impresiile despre femei. mandre. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. Unii oameni nu i-au primit. de cand a venit la liceu. Sambata nu este provinciala ca duminica. ipocrite – sau inalte. Insa. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Nu stie decat lectia. la aniversarea lui Fanica. in imaginatia adolescentilor. pe care nu o are mereu. s-au intors acasa la adolescentul miop. Robert ar spune a dragostii. ce se prelungeau mult in noapte. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. i-au poftit chiar in casa. nu stie nimic.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. au inceput sa cante cu voiosie. care doar adumbresc. Cu toate acestea. In orasul monoton. ci numai ascultand fraza”). singura consolare o constituie contemplarea acestora. in constrast cu el. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. unde masa era pusa si vinul in pahare. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. mandarine.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. avand insa insuficient la limba latina. Aceste intalniri. ci pentru ca sambata e ziua trupului. in fiecare sambata. Dinu.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. este elevul cel mai lenes. Acolo alegi fata dupa bunul plac. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Iar Poprisan. solduri si sani tainuiti. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). scriitorul a trecut pe bunul sau prieten.

aproape toti prietenii mei au iubit. recunoaste ca sufera. PAPINI. S-a inscris la Conservator. poate. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Chiar lui Giovanni Papini”. dragostea de trup. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. si l-am calit cu gandurile mele. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. care exprima exact starea de spirit a autorului. adolescentul vrea sa-si formeze. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung.. Recunoaste ca se minte. insa.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. e anul vointei mele. iar el a facut cinste intr-o berarie. UN AN “A trecut un an. Numai eu.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. pentru ca mia scris viata”). incat ma socoteam aproape fara prieteni. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. voi fi altul. II. Intr-un an s-au intamplat multe. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. cu Furtuneanu si Bricterian.”. Prietenii l-au laudat. miop.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. cu dinti 9 . Intentia de identificare cu Papini este totala. pentru ceilalti nu conta asta. Recunoaste ca s-a schimbat. Voi rodi pretutindeni roade noi. Insa. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Era. L-am urat. o alta personalitate. “Un om sfarsit”. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Si l-am iubit. pentru crearea unei personalitati diferite. in sufletul autorului. I se pare revoltator faptul ca. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. III.” IV.. Sau i-au ramas prea putine.” Lupta se duce. N-a scapat nimeni. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. EU SI LUMEA In “Papini. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. si a cazut.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. si pasii lor ma departau. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. “Dar e anul meu. eu si lumea”. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. fiind “sarbatoritul”. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate.

” Se simte altul. “pentru ca mi-a murit mama”.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Nu stia ce avea sa faca in continuare. si iarasi inaltat. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. V. pentru credinta sa.. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. “Vanciu biruise. 10 . IN VARA Acum. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Romanul nu l-a inceput. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. dezamagit. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. Nu va mai scrie. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. si fiecare poarta alata luna sau alt an. filozofia) sunt inutile. Amintirile il napadesc.] la Isus?” In final.” VII. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni.. isi deschide in totalitate sufletul. De ce ma napadesc amintirile?” VI. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.lati si buze mari. si nimic nu inteleg. in Mantuitor. ce ii sperie. Unii spera la “tomnateca promovare”. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Si nu stiu nimic alt. pentru ca nu va mai fi adolescent. trist dupa despartirea de prietenii sai. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. grea de amintiri. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. in Biserica. multimi. asteptand noi examene. din pricina noului regulament. Printre ei si adolescentul miop. “Sunt obosit si trist. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. Datorita schimbarilor sufletesti. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. si lasat iar in suflet. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. si sunt singur in casa aceasta. de prieteni. “Cum as putea ajunge [. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. invataseram matematica”. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. si dusmanii rasar din mine.”). TRISTETI. dupa trei ani. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. neparand miscat. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. crapate”. Jurnalul nu mai prezinta interes. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.

. a sublinierilor cu creion rosu. a rasfoirilor nervoase. mult.” 11 . care il desconsidera. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. a memorizarilor.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.. Privind cum ploua incheie Jurnalul. de febra nestapanita a lecturilor pripite. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut... in aceasta zi de toamna. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Nu vrea sa renunte la adolescenta..” Vrea sa surprinda realitatea. Si nu simt nici o bucurie. a fiselor.. am scapat!. ii dau note mici. il intristau dulapurile cu carti de unde citise..” VIII.” La acel sfarsit de toamna. [. firesc si dramatic.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.” In timpul probelor de oral. atunci. “Am fost cuprinsi. intr-o simetrie a textului. FINAL “Am scapat.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.O viata se inchide... isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. si asta ma doare: mult.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful