Bacilul Koch

Bacilul tuberculozei, numit Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch, dupa numele celui care l-a descoperit, se transmite pe cale aeriana. Un bolnav de tuberculoza pulmonara care nu a inceput inca tratamentul tuseste, stranuta si arunca bacilii in atmosfera, de unde persoanele sanatoase au toate sansele sa ii inhaleze. De la momentul inceperii tratamentului specific, el mai este contagios inca trei saptamani. Cei mai expusi la infectia cu bacilul sunt membrii familiei bolnavului si cei ai comunitatii in care traieste bolnavul cu TBC, dar expertii spun ca aproape toti oamenii au aceasta bacterie in organism in stare latenta. Bacilul Koch se fixeaza de obicei in plamani, dar persoana infectata nu se va imbolnavi de tuberculoza si nici nu va transmite bacilul altor persoane. Sistemul imunitar al organismului blocheaza dezvoltarea bacteriilor, pe care le inveleste in niste formatiuni mici, numite tuberculi. Acesti tuberculi, care au forma unor protuberante, sunt vizibili la o radiografie. Sub aceasta forma, bacilii vor ramane in permanenta in plamani in stare latenta. "Pot trece luni sau chiar ani pana cand bacilul se reactiveaza, incepe sa se inmulteasca si produce tuberculoza propriu-zisa". Este ca o bomba cu efect intarziat. Intervalul dintre momentul infectarii cu bacilul si imbolnavirea propriu-zisa este imposibil de estimat. Iar motivul pentru care dispare bariera de aparare este unul singur: slabirea sistemului imunitar. Reactivarea bacilului se produce la persoanele care au o stare proasta de nutritie, care consuma alcool, care urmeaza un tratament imunosupresiv. Diabeticii, al caror sistem imunitar este de asemenea slabit, au de doua ori mai multe sanse sa dezvolte tuberculoza daca au intrat in contact cu bacilul. O alta cauza a activarii bacilului este infectia HIV, iar incidenta mare a virusului HIV la nivel mondial explica, in parte, recenta crestere a cazurilor de tuberculoza din ultimii ani. Statisticile arata ca aproximativ 10% din cei care au intrat in contact cu bacilul dezvolta TBC de-a lungul vietii. Restul persoanelor raman cu bacilul inactivat in organism. In cazul copiilor, problema infectiei cu bacilul este diferita de a adultilor. De obicei, micutii se imbolnavesc de tuberculoza chiar de la primul contact cu bacilul Koch. Este ceea ce medicii numesc tuberculoza primara. La adulti trece o perioada mai mare sau mai mica pana cand bacilul se reactiveaza, aceasta fiind tuberculoza secundara. Oamenii de stiinta au gasit solutia pentru a descoperi prezenta bacilului Koch in organism. Testarea IDR (intradermoreactia la tuberculina) presupune introducerea in antebrat a unei forme inactive a bacilului. Daca reactia inflamatorie (roseata) care apare in urma testarii are un diametru mai mare de zece milimetri inseamna ca persoana respectiva a venit in contact cu microbul responsabil de TBC. Un IDR pozitiv nu trebuie interpretat ca test pozitiv la tuberculoza, caci boala poate sa nu apara niciodata. Preventiv, persoanele infectate cu bacilul sunt indrumate catre investigatii suplimentare, precum radiografia si examenul de sputa (in cazul celor care tusesc). Simptomele tuberculozei active apar treptat si se desfasoara pe o perioada de cateva saptamani sau luni. Pot exista cateva simptome usoare fara ca pacientul sa banuiasca prezenta infectiei. Simptome obisnuite:- tuse insotita de mucus gros, cateodata cu sange (sputa) pe o durata de aproximativ doua saptamani - batai rapide ale inimii (tahicardie) - gat marit de volum (afectarea ganglionilor limfatici din aceasta regiune) Alte simptome pot fi: - febra, frisoane si transpiratii in timul somnului - oboseala si slabirea fortei fizice - pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile - pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile

Tratament
Tratament si prognostic - Tratamentul necesita asocierea a trei sau patru antibiotice antituberculoase luate o singura data dimineata pe nemancate, pe o durata care este in functie

la inlaturarea "buzunarelor" (colectiilor) de puroi care nu s-au resorbit in urma tratamentului cu antibiotice.Rifampicina . in special cei care lucreaza in centre de ingrijire a celor cu tuberculoza. dar care oricum nu este mai scurta de sase luni. Acestea ar putea avea risc de recidiva.poarte masti de protectie. Chirurgul ar putea indeparta partial sacul care inveleste inima .Ar putea fi necesara cura chirurgicala a zonelor afectate a coloanei vertebrale sau a incheieturilor (chirurgie ortopedica). Pentru a preveni infectia cu TBC trebuie sa: . si tine cont de medicamentele administrate in timpul primului tratament. se obtine o vindecare in aproape toate cazurile Administrarea corecta a medicamentelor este foarte importanta la persoanele cu un sistem imun slabit.Capreomicina Tratamentul este rareori chirurgical. Chirurgul ar putea fi nevoit sa extirpe rinichiul infectat sau sa repare rinichiul sau alte parti ale sistemului urinar . Specialistii utilizeaza uneori alte medicamente daca tratamentul nu este eficient sau daca este cunoscut ca persoana este un caz de rezistenta la antibiotice. daca nu urmeaza un tratament de cel putin doua saptamani . Medicul poate plasa chirurgical un dren (tub) care dreneaza excesul de lichid al creierului pentru a preveni o crestere a presiunii care poate afecta creierul .Izoniazida . Alte medicamente des folosite includ: Streptomicina (STM) .infectia cu tuberculoza a inimii (pericardita tuberculoasa).infectia incheieturilor.G. izolarea lor timp de cel putin 3 saptamani atunci cand sunt contagiosi si depistarea subiectilor contaminati cu bacili din anturajul bolnavului. Prevenire Aceasta consta indeosebi in vaccinarea cu B. corespunzatoare locului unde infectia este localizata sau daca exista alte complicatii.Cicloserina (Seromicina) . S-ar putea sa fie nevoie de alte tipuri de medicamente. Insa acesta poate fi folosit pentru tratarea unor complicatii la nivelul plamanilor sau altor parti ale organismului.Rifampicina .Pirazinamida .C. a carei eficacitate este partiala dar care permite reducerea frecventei formelor grave. Evitarea transformarii tuberculozei latente in tuberculoza activaIn general.Etambutol. Tratamentul chirurgical pentru tuberculoza extrapulmonara. Acest tratament se face celor care la testul de tuberculina au fost descoperiti ca purtatori ai bacteriei si este deosebit de important pentru persoanele care: -sunt cunoscute a fi infectate cu HIV .nu se petreaca mult timp intr-un loc aglomerat cu cineva care are tuberculoza activa. previne transformarea tuberculozei latente.infectia cu tuberculoza a rinichilor (TBC renal).Tratamentul tuberculozei extrapulmonare.de fiecare caz. Tratamentul chirurgical este indicat: . tratamentul cu isoniazida timp de 9 luni sau rifampicina timp de 6 luni. Tratamentul pentru recidive se bazeaza pe severitatea bolii. deoarece infectia initiala nu a fost niciodata vindecata. Organizatia Mondiala de Sanatate apreciaza ca o treime din populatia globului este infectata cu o bacterie care cauzeaza TBC. Recidivele apar adesea in timp de 6-12 luni de la terminarea tratamentului. Atunci cand tratamentul este urmat in mod corect. Alte laturi ale preventiei sunt: tratamentul bolnavilor.in oprirea hemoragiilor pulmonare care nu pot fi oprite prin nici o alta metoda . Patru dintre cele mai des folosite antibiotice sunt: . de obicei este acelasi ca si pentru tuberculoza pulmonara.. Chirurgia poate fi folosita adesea pentru a extirpa sau a repara organele afectate de tuberculoza extrapulmonara sau pentru a preveni complicatiile cum ar fi: infectia cu tuberculoza a creierului.

sunt dependenti de droguri . dar care acum..au un contact strans cu cineva care are TBC activ . s-a dovedit pozitiv.au facut radiografie toracica care sugereaza o infectie cu TBC si nu au facut un tratament complet .au facut in ultimii doi ani un test de tuberculina care a iesit negativ. .au o boala sau iau medicamente pentru sistemul imun .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful