Analiz A I: Calcul Diferent Ial Pentru Funct II de o Variabil A Real A (F1VR) Curs An I, Sem I 2c + 2s + 1l Versiune Preliminara Si Incompleta

Analiză I: calcul diferenţial pentru funcţii de o
variabilă reală (F1VR)

Curs an I, sem I
2c + 2s + 1l
Versiune preliminara si incompleta
Eugen Popa
November 4, 2007
2
Contents
1 Preliminarii 5
1.1 Ce se presupune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Multimea numerelor reale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Dreapta reală extinsă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4 Vecinătăţi, puncte interioare, puncte de acumulare. . . . . . . 12
2 Şiruri şi serii de numere reale. 15

2.1 Noţiunea de limită a unui şir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.1.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Proprietăţi generale ale şirurilor convergente. . . . . . . . . . . 19
2.3 Teorema lui Cantor; lema lui Cesàro, teorema lui Cauchy. . . . 21
2.3.1 Exerciţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2.4 Serii convergente, proprietăţi generale. . . . . . . . . . . . . . 29
2.4.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4.2 Limite superioare şi inferioare. . . . . . . . . . . . . . . 32
2.5 Serii cu termeni pozitivi; criterii de convergenţă. . . . . . . . . 33
2.6 Serii cu termeni oarecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.6.1 Teorema contracţiei (Banach) . . . . . . . . . . . . . . 38
2.6.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.7 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uniformă. . . . . . . . . . 41
2.7.1 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3 Funcţii de o variabilă reală: limită, continuitate. 49

3.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct de acumulare; limite laterale. 49
3.1.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2 Funcţii continue. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.3 Funcţii monotone. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.3.1 Funcţia “rădăcină pătrată”. . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.3.2 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3
4 CONTENTS
3.3.3 Funcţia exponenţială. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
4 Derivabilitate 67
4.1 Funcţii derivabile. Proprietăţi generale. . . . . . . . . . . . . . 67
4.2 Derivabilitatea funcţiilor elementare. . . . . . . . . . . . . . . 70
4.2.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.3 Teoreme fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.4 Derivate de ordin superior; dezvoltări limitate. . . . . . . . . . 76
4.5 Curs XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.5.1 Dezvoltări limitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.5.2 Demonstraţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4.6 Curs XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.6.1 Funcţii convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.6.2 Demonstraţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.7 Derivabilitate pentru şiruri de funcţii. . . . . . . . . . . . . . . 94
4.7.1 Exerciţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.7.2 Aplicaţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.7.3 Câteva dezvoltări remarcabile. . . . . . . . . . . . . . . 100
Chapter 1
Preliminarii
1.1 Ce se presupune
elemente de logică: ∀, ∃, negare;
generalităţi despre mulţimi şi funcţii: sub mulţime, familie, reuniune,
intrsecţie, complementară, mulţime vidă; relaţii (de echivalenţă, de ordine.
Operaţii / legi de compunere (interne, externe); funcţii injective, surjective,
bijective; compunerea funcţiilor. Inversa. Imagine directa si imagine inversa
(contraimagine).
Graficul unei funcţii (definite pe o parte din R, cu valori reale). Citirea:
injectivităţii, surjectivităţii; graficul inversei; translaţii: f (x + x0 )
P PP
Folosirea notaţiilor , etc.
1.2 Multimea numerelor reale.

Vom adopta o definiţie axiomatică pentru mulţimea numerelor reale.
Definiţia 1. Vom numi mulţimea numerelor reale o mulţime, notată R,
cu următoarele proprietăţi:
I. este ı̂nzestrată cu operaţia de adunare notată + : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit suma lui x şi y, notat
x + y, astfel ı̂ncât:
I.1. (comutativitatea adunării): x + y = y + x, ∀x, y ∈ R;
I.2. (asociativitatea adunării): x + (y + z) = (x + y) + z, ∀x, y, z ∈ R;
I.3. (existenţa elementului neutru la adunare): există un număr real,
notat 0 ∈ R, cu proprietatea x + 0 = x, ∀x ∈ R.
I.4. (existenţa opusului): pentru fiecare număr real x, există un număr
real, notat −x, cu proprietatea x + (−x) = 0 (numit opusul lui x).
5
6 CHAPTER 1. PRELIMINARII
Vă amintiţi că (R, +) a fost numit grup comutativ. Ca de obicei, ı̂n loc
de a + (−b) se va scrie simplu a − b. Se arată că elementul neutru 0 este unic;
iar opusul fiecărui element este de asemeni unic (exerciţiu!).
II. este ı̂nzestrată cu operaţia de ı̂nmulţire notată · : R × R → R (adică
oricărei perechi (x, y) ı̂i corespunde un element, numit produsul lui x şi y,
notat xy, astfel ı̂ncât:
II.1. (comutativitatea ı̂nmulţirii): xy = yx, ∀x, y ∈ R;
II.2. (asociativitatea ı̂nmulţirii): x(yz) = (xy)z, ∀x, y, z ∈ R;
II.3. (existenţa elementului neutru la ı̂nmulţire): există un număr real,
notat 1 ∈ R, diferit de 0, astfel ı̂ncât x1 = x, ∀x ∈ R;
II.4. (existenţa inversului): pentru fiecare număr real x, diferit de 0,
există un număr real, notat x1 ∈ R, cu proprietatea x x1 = 1.
Cu alte cuvinte (R \ {0}, ·) este grup comutativ. Deşi ı̂nmulţirea cu 0 este
definită, nu trebuie crezut că (R, ·) este grup: 0 nu are invers. Ca de obicei,
ı̂n loc de x y1 se scrie simplu xy (dacă y 6= 0). Vom folosi notaţia mai simplă
R∗ pentru R \ {0}.
Se arată că elementul unitate la ı̂nmulţire 1 este unic; iar inversul fiecărui
element, diferit de 0, este unic (exerciţiu!).
Cele două operaţii sunt conectate prin intermediul proprietăţii de dis-
tributivitate:
III. x(y + z) = xy + xz, ∀x, y, z ∈ R;
Vă amintiţi că (R, +, ·) a fost numit corp comutativ.
Au loc următoarele proprietăţi:
0x = 0, pentru orice x;
(−1)x = −x;
xy = 0 ⇔ x = 0 sau y = 0
IV. este ı̂nzestrat cu o relaţie de ordine totală: pentru orice două elemente
x, y ∈ R are loc (cel puţin) una din relaţiile x 6 y sau y 6 x, cu proprietăţile:
IV.1. x 6 x
IV.2. x 6 y şi y 6 x implică x = y.
IV.3. x 6 y şi y 6 z implică x 6 z.
Ca de obicei, notaţia x < y ı̂nseamnă: x 6 y şi x 6= y; scrierea x > y
ı̂nseamnă y 6 x. Numerele reale x > 0 se numesc pozitive, iar cele cu x 6 0
negative. Numerele reale x > 0 se numesc stict pozitive, iar cele cu x < 0
strict negative.
Se pot defini acum intervalele: dacă a < b sunt numere reale, atunci se
notează:
(a, b) := {x ∈ R | a < x < b} (interval deschis);
[a, b] := {x ∈ R | a 6 x 6 b} (interval ı̂nchis, are sens şi pentru a = b);
1.2. MULTIMEA NUMERELOR REALE. 7
[a, b) := {x ∈ R | a 6 x < b};

(a, b] := {x ∈ R | a < x 6 b}
Incluziunea [a, b] ⊆ [c, d] este echivalentă cu a 6 c şi b 6 d.
V. Relaţia de ordine verifică următoarele proprietăţi de compatibilitate cu
operaţiile de adunare şi de ı̂nmulţire:
V.1. x 6 y ⇒ x + z 6 y + z, ∀x, y, z ∈ R;
V.2. x 6 y şi z > 0 ⇒ xz 6 yz, ∀x, y ∈ R;
Au loc următoarele proprietăţi:
x 6 y, y 6 z şi x = z implică x = y = z;
x < y şi y 6 z implică x < z;
x 6 y este echivalent cu 0 6 y − x şi cu −y 6 −x;
x < y implică x + z < y + z;
Funcţia modul. Fie x, y două numere reale. Din proprietatea de totală
ordonare, deducem că unul din cele două numere este mai mare decât celălalt:
ı̂l vom nota cu max(x, y); cel mai mic dintre cele două numere va fi notat
cu min(x, y). Deci x + y = max(x, y) + min(x, y). Prin definiţie |x| :=
max(x, −x) (valoarea absolută sau modulul numărului x). Aşadar: pentru
orice x, |x| este pozitiv; |x| = x dacă şi numai dacă x este pozitiv. |x| = −x
dacă x 6 0. | − x| = |x|.
Au loc: max(x, y) = 12 (x + y + |x − y|); min(x, y) = 12 (x + y − |x − y|)
Să definim x+ := max(x, 0) şi x− := max(−x, 0). Deci x− = (−x)+ ;
x = x+ − x− , |x| = x+ + x− .
Relaţia de ordine şi ı̂nmulţirea:
Pentru orice x ∈ R avem x2 > 0: ı̂n particular 1 > 0. Vom defini
mulţimea numerelor naturale, notată N, ca fiind cea mai mică submulţime a
lui R, care conţine 0 şi odată cu elementul n, conţine şi n + 1.
Astfel, prin construcţie are loc teorema inducţiei matematice.
Dacă includem şi opusele numerelor naturale, se obţine mulţimea nu-
merelor ı̂ntregi, notată cu Z. Mulţimea câturilor de forma m n
, cu m şi n 6= 0
numere ı̂ntregi, formează mulţimea numerelor raţionale, notată Q. Astfel:
N⊆√ Z ⊆ Q ⊆ R. Numerele reale, care nu sunt raţionale se numesc iraţionale
(ex. 2, π, e ).
Trebuie mentionate: numarabil, puterea continuului, inductie transfinita,
lema lui Zorn,
Vă amintiţi că mulţimea numerelor raţionale verifică toate aceste pro-
prietăţi. Vom adăga o axiomă suplimentară care va deosebi unic mulţimea
numerelor (printre corpurile comutative, total ordonate):
VI. Axioma marginii superioare. În orice mulţime ordonată, putem defini
noţiunile următoare:
Fie A ⊂ R. Spunem că a ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă oricare

ar fi x ∈ A are loc x 6 a. O mulţime care admite cel puţin un majorant se
numeşte majorată.
Analog se defineşte noţiunea de minorant şi de mulţime minorată. O
mulţime care este simultan majorată şi minorată se numeţe mărginită.
Spunem că a ∈ R este marginea superioară a mulţimii A dacă este cel mai
mic majorant. Cu alte cuvinte, marginea superioară este acel număr real a
care ı̂ndeplineşte următoarele două proprietăţi:
(majorant): oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a;
(cel mai mic majorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este majorant al mulţimii
A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a0 ) avem a 6 a0 .
Dacă există, marginea superioară a mulţimii A ⊂ R se notează sup A.
Analog se defineşte noţiunea de margine inferioară. Spunem că a ∈ R
este marginea inferioară a mulţimii A dacă este cel mai mare minorant. Cu
alte cuvinte, marginea inferioară este acel număr real a care ı̂ndeplineşte
următoarele două proprietăţi:
(minorant): oricare ar fi x ∈ A are loc a 6 x;
(cel mai mare minorant): oricare ar fi a0 ∈ R, care este minorant al
mulţimii A (deci oricare ar fi x ∈ A are loc a0 6 x), avem a0 6 a.
Dacă există, marginea inferioară a mulţimii A ⊂ R se notează inf A.
Axioma marginii superioare. Fiecare mulţime nevidă şi majorată de
numere reale admite margine superioară.
Rezultă că orice mulţime nevidă şi minorată de numere reale admite
margine inferioară. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = − sup(−A)
Verificare. Mulţimea (−A) este evident nevidă. Se arată imediat că ori-
care ar fi a minorant pentru A, urmează că (−a) este majorant pentru (−A).
Astfel, mulţimea (−A) are margine superioară. Să notăm a := − sup(−A) şi
să demonstrăm faptul că a este marginea inferioară a mulţimii A.
Fie x ∈ A, deci (−x) ∈ (−A) arată că −x 6 −a, de unde a 6 x;
deci a este minorant pentru mulţimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
mulţimea A. Urmează că −a0 este majorant pentru mulţimea (−A), deci
(−a) 6 (−a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 6 a. Astfel a este cel mai mare
minorant al mulţimii A.
Dacă mulţimea A admite cel mai mare element, adică dacă există a ∈ A
cu proprietatea că oricare ar fi x ∈ A are loc x 6 a, atunci a este şi margine
superioară pentru mulţimea A.
Exemple: Intervalul (0, 1] are cel mai mare element (care este şi margine
superioară) 1. Intervalul (0, 1) are marginea superioară 1, dar nu are cel mai
mare element.
Are loc următoarea caracterizare a marginii superioare:
Propoziţie. a = sup A dacă şi numai dacă (x 6 a, ∀x ∈ A şi ∀ε > 0
∃xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ).
Demonstraţie. ⇒ a fiind cel mai mic majorant, rezultă că a − ε nu este
majorant pentru A. Prin negare, se obţine exact concluzia.
⇐ Presupunând că ar exista un majorant a0 pentru A, a0 < a, este sufi-
cient să alegem ε := a − a0 . Ar exista deci xε ∈ A astfel ı̂ncât a − ε < xε ,
adică a0 < ε, ceea ce contrazice presupunerea că a0 este majorant pentru A.
Această definiţie axiomatică ridică unele probleme:
(i) Există o asemenea structură?
Răspunsul afirmativ se obţine prin construcţia, ı̂n cadrul teoriei mulţimilor
a unui model: a se vedea:
I. Vaisman: Fundamentele matematicii
Meghea: Bazele Analizei Matematice
(ii) Este unică?
Răspunsul este afirmativ, până la un izomorfism. Adică, dacă R şi R1
verifică toate axiomele considerate, atunci există şi este unică o bijecţie f :
R → R1 , cu următoarele proprietăţi:
f (x + y) = f (x) + f (y)
f (xy) = f (x)f (y)

pentru orice mulţime nevidă şi majorată A ⊂ R avem f (sup A) = sup f (A).
(iii) Sunt axiomele independente? (adică nici o axiomă să nu fie consecinţă
a celorlalte).
O asemenea proprietate se verifică ı̂n general, prin construcţia unui model,
care să verifice toate axiomele, cu excepţia celei ı̂n cauză.
Pentru sistemul axiomatic prezentat, proprietatea nu este valabilă: co-
mutativitatea adunării este consecinţă a celorlalte.
O primă consecinţă importantă a axiomei marginii superioare este:
1) Lema lui Arhimede. Pentru fiecare x ∈ R există un număr natural
n ∈ N astfel ı̂ncât n > x.
Demonstraţie. Prin reducere la absurd. Deci presupunem că n 6 x,
oricare ar fi n ∈ N. Astfel, mulţimea numerelor naturale ar fi majorată. Fie
a := sup N. Folosind caracterizarea, cu ε = 1, rezultă că există n1 ∈ N astfel
ı̂ncât a − 1 < n1 6 a. Deducem a < n1 + 1. Cum n1 + 1 este tot un număr
natural, s-a ajuns la contradicţie cu faptul că a este majorant pentru N.
Uneori, principiul lui Arhimede se reformulează astfel: fie x > 0 şi y

numere reale. Atunci există un număr natural n, pentru care nx > y; inter-
pretând că putem goli oceanul cu o linguriţă (şi multă răbdare!).
1.2.1 Exerciţii.
III. Inegalităţi (interpretat şi ca rezultate de extrem!):
1) Să se arate că |x + y| 6 |x| + |y|, oricare ar fi x, y numere reale. Să se
arate că |x + y| = |x| + |y| dacă şi numai dacă xy > 0.
Să se deducă inegalitatea:
||x| − |y|| 6 |x − y|
Interpretare?
Inegalitatea se poate rescrie echivalent:
|x − y| 6 |x − z| + |z − y|
oricare ar fi x, y, z ∈ R. Cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă z este
ı̂ntre x şi y.
3) (Inegalitatea lui Cauchy). Fie (xk )k , (yk )k numere reale. Atunci:
Ã n ! Ã n !Ã n !
X X X
xk yk 6 x2k yk2
k=1 k=1 k=1
În ce caz are loc egalitatea?

4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:
n √ x1 + x2 + . . . + xn
1 1 1 6 n
x1 x2 . . . x n 6
x1
+ x2
+ ... + xn
n
(demonstraţie prin inducţie cu 2n sau direct cf. Arama ). În ce caz are loc
egalitatea?
x+2
6) IV. Se consideră funcţia f : [0, +∞) → [0, +∞), f (x) = .
x+1
a) Să se calculeze f 0 (x), x ∈ [0, +∞).
b) Să se arate că funcţia
√ f este √ strict descrescătoare pe intervalul [0, +∞).
c) Să se arate că f ( 2) = 2.
d) Să se arate că, dacă x, y ∈ (0, +∞), x 6= y, atunci |f (x)−f (y)| < |x−y|.
f) Să se arate că
¯ ¯ ¯ ¯
¯ p √ ¯ ¯ p + 2q √ ¯
¯ − 2¯ > ¯ ¯ ∗
¯q ¯ ¯ p + q − 2¯ , ∀p, q ∈ N
Lemă. Fiecare număr real x este atât marginea superioară a mulţimii

numerelor raţionale, mai mici (strict) decât x; cât şi marginea inferioară a
mulţimii numerelor raţionale, mai mari (strict) decât x.
Demonstraţie. Din lema lui Arhimede, mulţimea numerelor raţionale,
mai mari ca x este nevidă.Deci există x0 marginea inferioară a acestei mulţimi
iar x 6 x0 . Dacă am presupune că x < x0 , atunci, tot din lema lui Arhimede,
găsim un număr natural n, astfel ı̂ncât n > x01−x . Din definiţia marginii
inferioare, există un număr raţional r astfel ı̂ncât x0 6 r < x0 + n1 . Acum
r − n1 este evident raţional şi avem x 6 r − n1 < x0 , ceea ce contrazice faptul
că x0 este un minorant.
Demonstraţia privind marginea superioară se face analog.
Consecinţă directă a acestui rezultat este:
Proprietatea de densitate a numerelor raţionale. Oricare ar fi
x < y numere reale, există r ∈ Q număr raţional, astfel ı̂ncât x < r < y.
O proprietate similară are loc pentru numerele iraţionale: demonstraţi!
Parte ı̂ntreagă. Lema lui Arhimede permite şi definirea funcţiei “parte
ı̂ntragă”.
Propoziţie şi definiţie. Pentru fiecare număr real x, există şi este unic
un număr ı̂ntreg k, numit partea ı̂ntragă a lui x şi notat [x], astfel ı̂ncât :
k 6x<k+1
Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

care sunt mai mari ca x. Din lema lui Arhimede, această mulţime este
nevidă, deci din proprietatea de bună ordonare deducem că are cel mai mic
element. Cu alte cuvinte, există un număr natural n0 , astfel ı̂ncât n0 > x,
dar n0 − 1 6 x. Este deci suficient să alegem k := n0 − 1.
Cazul x ı̂ntreg fiind imediat, să considerăm x < 0 şi nu este ı̂ntreg.
Aplicăm rezultatul de mai sus pentru −x şi găsim n 6 −x < n + 1. Deci
−n − 1 < x < −n (deoarece x nu este ı̂ntreg), astfel că alegerea k := −n − 1
convine.
Unicitate. Dacă am avea simultan
k 6x<k+1
k0 6 x < k0 + 1
cu k şi k 0 ı̂ntregi, prin scădere (explicaţi!) obţinem: k −k 0 −1 < 0 < k −k 0 +1,
ceea ce se scrie echivalent −1 < k 0 −k < 1. Unicul număr ı̂ntreg, strict cuprins
ı̂ntre −1 şi 1 fiind 0, concluzia rezultă.
1.3 Dreapta reală extinsă.

Vom considera mulţimea R := R ∪ {−∞} ∪ {+∞}.
Desigur, −∞ şi +∞ sunt două elemente care nu aparţin lui R.
Nu vom căuta să definim operaţii cu aceste noi elemente, deşi unele ar
avea sens: de ex. x + ∞ = +∞; (−∞)(−∞) = +∞ etc.
Pentru moment, ne va interesa relaţia de ordine, care se extinde pe R
prin −∞ < x < +∞, pentru orice x ∈ R.
Astfel, orice mulţime nevidă din R admite margine superioară şi margine
inferioară ı̂n R.
Apar astfel şi intervale cu una sau amble extremităţi −∞ sau +∞. De
exemplu (−∞, +∞) = R.
1.4 Vecinătăţi, puncte interioare, puncte de

acumulare.
Glosar de denumiri din topologia generală.
Vecinatate (a unui număr real) a: orice mulţime V care conţine un
interval deschis a ∈ (α, β) ⊆ V .
Vecinătate pentru −∞ sau +∞: orice mulţime V care conţine un interval
de forma (−∞, a) resp. (a, +∞). ¡ ¢
Mulţimea numărabilă de vecinătăţi a − n1 , a + n1 poartă denumirea de
sistem fundamental de vecinătăţi (ale punctului a), deoarece orice vecinătate
pentru a include o vecinătate din sistem.
Sistemul V al vecinătăţilor unui punct a are următoarele proprietăţi car-
acteristice:
a ∈ V , ∀V ∈ V;
V ⊆ W şi V ∈ V ⇒ W ∈ V
V1 ∩ V2 ∈ V, ∀V1 , V2 ∈ V;
∀V ∈ V ∃W ⊆ V , W ∈ V cu proprietatea că, pentru fiecare b ∈ W , V
este vecinătate pentru b.
Mulţime deschisă Spunem că mulţimea D ⊆ R este deschisă dacă: fie
este vidă; fie pentru fiecare a ∈ D, D este vecinătate pentru a.
Se verifică imediat că reuniunea oricărei familii de mulţimi deschise este
mulţime deschisă.
Se demonstrează că, ı̂n R, mulţimile deschise sunt exact reuniunile cel
mult numărabile de intervale ı̂nchise deschise, disjuncte.
Mulţime ı̂nchisă Mulţimea F ⊆ R se numeşte ı̂nchisă dacă R \ F este
deschisă.
1.4. VECINĂTĂŢI, PUNCTE INTERIOARE, PUNCTE DE ACUMULARE.13
Deci intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.

Rezultă că pentru fiecare mulţime A ⊆ R există o cea mai mică mulţime
ı̂nchisă, care conţine A. Această mulţime se notează A şi se numeşte ı̂nchiderea
mulţimii A. Este util de reţinut că x ∈ A dacă şi numai dacă există un şir
(xn )n din A, astfel ı̂ncât xn → x.
punct de acumulare pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu
proprietatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A,
diferit de a.
punct aderent pentru o mulţime A ⊆ R este orice punct a cu propri-
etatea că fiecare vecinătate a sa conţine cel puţin un punct din A.
Desigur, orice punct din A este punct aderent pentru A; dacă nu este şi
punct de acumulare pentru A, atunci se numeşte punct izolat (reformulaţi
definiţia pentru a vă convinge că denumirea este adecvată).
Punctele aderente, resp. de acumulare ale unei mulţimi, se caracterizează
cu şiruri: x este punct aderent, resp. de acumulare pentru mulţimea A dacă
şi numai dacă : există un şir (xn ) de puncte din A (resp. xn 6= x, ∀n) astfel
ı̂ncât xn → x.
punct interior a se numeşte punct interior pentru mulţimea A dacă A
este vecinătate pentru a. Mulţimea punctelor interioare mulţimii se numeşte
interiorul lui A, se notează int A şi este cea mai mare mulţime deschisă,
inclusă ı̂n A.
Mulţimi compacte. Fie K ⊆ R; mulţimea K se numeşte compactă dacă
este ı̂ndeplinită una din următoarele proprietăţi echivalente :
1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.
2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.
3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.
Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

submulţimile deschise A1 , A2 cu A ∩ A1 6= ∅, A ∩ A2 6= ∅, A1 ∩ A2 ∩ A = ∅ şi
A ⊆ A1 ∪ A2 .
Se demonstrează că mulţimile conexe din R sunt exact intervalele.
Chapter 2
Şiruri şi serii de numere reale.
2.1 Noţiunea de limită a unui şir

Şirurile reprezinta un instrument tehnic, care simplifica definitiile si demon-
stratiile referitoare la limite de functii:
definirea unitara inclusiv ±∞, spre deosebire de forma ε/δ).
demonstratia faptului ca o functie continua este marginita (nu stiu decit
o demostratie greoaie fara siruri: folosind extragerea unei acoperiri finite.
Definiţia 1. Vom numi şir (de numere reale) orice funcţie x : N → R.
Vom utiliza notaţia tradiţională xn pentru valoarea funcţiei x ı̂n n. Vari-
abila n se numeşte rang.
Trebuie făcută distinţia ı̂ntre şir (care este o funcţie) şi mulţimea valorilor
sale {xn | n ∈ N}, care este o mulţime nevidă de numere reale.
Şirul (xn ) se numeşte majorat, resp. minorat, resp. mărginit dacă mulţimea
valorilor şirului are această proprietate.
Şirul (xn ) se numeşte crescător dacă xn 6 xn+1 , oricare ar fi n. Definiţie
similară pentru şir descrescător. Un şir care este fie crescător, fie descrescător,
se numeşte monoton.
Definiţia 2. Un şir (xn )n de numere reale se numeşte convergent dacă
există ∈ R astfel ı̂ncât :
pentru fiecare ε > 0 există un rang nε ∈ N astfel ı̂ncât pentru orice
n > nε să avem |xn − x| < ε.
x se numeţe limita şirului.
Se scrie: xn → x sau lim xn = x.
n→+∞
Echivalent, putem reduce totul la cazul şirurilor convergente la 0:
|xn − x| → 0, când n → +∞.
Direct din axioma marginii superioare, rezultă:
15
16 CHAPTER 2. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE.
Teorema de convergenţă a şirurilor monotone. Orice şir monoton

şi mărginit este convergent.
Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm cazul unui şir crescător
şi majorat. Există deci x := sup{xn | n ∈ N}. Vom arăta că x este limita
şirului. Fie deci ε > 0. Conform caracterizării marginii superioare, există un
element al mulţimii, pe care ı̂l notăm xnε , astfel ı̂ncât x − ε < xnε 6 x. şirul
fiind crescător, pentru orice n > nε avem xn > xnε , deci x − ε < xn 6 x0 .
Cu atât mai mult |xn − x| < ε.
(−1)n
Există şiruri convergente, care nu sunt monotone: .
n
Se poate arăta că, acceptând ca axiome teorema de convergenţă a şirurilor
monotone ı̂mpreună cu lema lui Arhimede, se demonstrează existenţa marginii
superioare (pentru mulţimi nevide şi majorate de numere reale).
O definiţie separată se impune pentru limita ∞.
Definiţia 4. Vom spune că şirul (xn ) are limita +∞ (dar nu vom spune
că şirul este convergent), dacă:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε
avem xn > ε.
Desigur, spre deosebire de definiţia şirului convergent, ı̂n care interesau
valorile arbitrar de mici ale lui ε, ı̂n definiţia precedentă contează valorile
arbitrar de mari ale lui ε.
Definţie similară pentru şir cu limita −∞.
Proprietăţi. (i) Dacă există, limita unui şir este unică.
(ii) Orice şir convergent este mărginit.
Reciproc nu: şirul xn := (−1)n este mărginit, dar nu este convergent
(arătaţi!).
Verificare. (i) Dacă xn → x0 şi xn → x00 , iar x0 6= x00 , fie ε := 21 |x0 − x00 |.
Astfel, există nε şi n0ε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε avem |xn − x0 | < ε iar
pentru orice n > n0ε avem |xn − x00 | < ε. Pentru n := max(nε , n0ε ) se ajunge
la relaţia contradictorie:
|x0 − x00 | 6 |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |
(ii) Există n1 astfel ı̂ncât |xn −x0 | < 1, pentru orice n > n1 . Notând M :=
max (|x0 |, . . . , |xn1 −1 |, 1 + |x0 |), avem |xn | 6 M , oricare ar fi n, deoarece:
|xn | 6 |xn − x0 | + |x0 | 6 1 + |x0 |
dacă n > n1 .
2.1. NOŢIUNEA DE LIMITĂ A UNUI ŞIR 17
2.1.1 Exerciţii.
1) Să se justifice sup[0, 1) = 1.
2) (i) Dacă a este număr real, pozitiv, atunci: |x| 6 a ⇔ −a 6 x 6 a.
¯ ¯
¯ a + b ¯ b−a
(ii) Fie a < b. Să se arate că x ∈ (a, b) dacă şi numai dacă ¯¯x − ¯< .
2 ¯ 2
Cele două proprietăţi se pot deduce una din alta.
Ce interpretare geometrică are (ii)?
3) Să se determine marginile superioară şi inferioară ale mulţimii:
½ ¾
n 1 ∗
(−1) + | n ∈ N
n
4) Orice mulţime nevidă şi minorată de numere reale admite margine

inferioară. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = − sup(−A)
Verificare. Mulţimea (−A) este evident nevidă. Se arată imediat că ori-
care ar fi a minorant pentru A, urmează că (−a) este majorant pentru (−A).
Astfel, mulţimea (−A) are margine superioară. Să notăm a := − sup(−A) şi
să demonstrăm faptul că a este marginea inferioară a mulţimii A.
Fie x ∈ A, deci (−x) ∈ (−A) arată că −x 6 −a, de unde a 6 x;
deci a este minorant pentru mulţimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
mulţimea A. Urmează că −a0 este majorant pentru mulţimea (−A), deci
(−a) 6 (−a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 6 a. Astfel a este cel mai mare
minorant al mulţimii A.
5) Se consideră o funcţie f : R → R, monoton crescătoare pe R, care
verifică proprietăţile:
f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R şi f (1) = 1
a) Să se verifice că f (0) = 0.

b) Să se verifice că f (−x) = −f (x), ∀x ∈ R.
c) Utilizând metoda induţiei matematice, să se arate că: ∀n ∈ N∗ ,
∀a1 , a2 , . . . , an ∈ R avem:
f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

¡ ¢
d)Să se arate că: f n1 = n1 , ∀n ∈ N∗ .
e)Să se arate că f (x) = x, ∀x ∈ Q.
f) Utilizând eventual faptul că, pentru orice a < b ∈ R există r ∈ Q astfel

ı̂ncât a < r < b, să se arate că: f (x) = x, ∀x ∈ R.
Propuse ca teme:
6) (CDV 1. 69) Fie f : [a, b] → [a, b] (cu a < b) o funcţie crescătoare. Să
se arate că există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar dacă f este presupusă descrescătoare?
Se mai pot rezolva din CDV: 1.71; 1.65+66+67; 1.68; 1.70
Ramase din seminariile 1 si 2:
3) Dacă I1 , I2 sunt intervale, cu I1 ∩ I2 6= ∅, atunci I1 ∪ I2 este tot un
interval.
4) Fie (Iα )α∈A o familie de intervale deschise, cu proprietatea că
[
[0, 1] ⊆ Iα
α
Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

n
[
[0, 1] ⊆ Iαk
k=1
Demonstratie. Se considera multimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu propri-

etatea ca [0, x] se poate acoperi cu un numar finit de intervale. Evident, 0 face
parte din multime: exista un interval din familie care contine 0. Prin con-
structie, multimea este majorata; fie deci a marginea superioara a multimii
considerate. Problema este rezolvata daca aratam ca a = 1. Sa presupunem
ca a < 1. Exista un interval din familie care contine a, fie acesta (α, β).
Deoarece α < a, din definitia marginii superioare rezulta ca exista un ele-
ment al multimii, sa zicem x0 , cu proprietatea α < x0 6 a. Acum [0, x0 ] este
acoperit de o familie finita de intervale. Daca la aceasta familie mai adaugam
intervalul (α, β), obtinem tot o familie finita, care acopera [0, β), deci orice
interval inchis [0, b], cu b < β. Faptul că a < β contrazice faptul ca a este un
majorant.
5) Să se determine şi să se compare:
\∞ \∞
1 1
a) [0, ] şi (0, ];
n=1
n n=1
n
∞
\ 1 1 ∞
\ 1 1
b) [− , ] şi (− , )
n=1
n n n=1
n n
8) (CDV 1. 64) Să se arate că mulţimea {r ∈ Q|r2 6 2} este nevidă şi
mărginită, dar nu admite margine superioară ı̂n Q (altfel spus, Q satisface
toate axiomele, cu excepţia ultimei, care este deci independentă).
2.2. PROPRIETĂŢI GENERALE ALE ŞIRURILOR CONVERGENTE.19
11) (Inegalitatea lui Hölder) Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R,

f (x) = xα − αx, pentru α ∈ (0, 1).
a) Să se calculeze f 0 (x), x > 0.
b) Să se arate că f 0 (x) > 0, ∀x ∈ (0, 1) iar f 0 (x) < 0, ∀x ∈ (1, +∞).
c) Să se deducă inegalitatea xα − αx 6 1 − α, ∀x > 0.
d) Pentru a, b > 0 şi α, β ∈ (0, 1), cu α+β = 1, să se verificie inegalitatea:
a b 6 αa + βb (se poate folosi inegalitatea precedentă, pentru x = ab ).
α β
1 1 s p tq
e) Pentru s, t > 0 şi p, q > 1 cu + = 1, să se arate că: st 6 + .
p q p q
f) Utilizând punctul precedent, să se arate că dacă a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn
sunt strict pozitive, atunci:
a1 b1 + a2 b2 + . . . + an bn 6 (ap1 + ap2 + . . . + apn )1/p (bq1 + bq2 + . . . + bqn )1/q
(inegalitatea lui Hölder). P P q

Se considera intii cazul apk = 1 si bk = 1; se aplica e) pentru s = ak ;
t = bk si se sumeaza.
Cazul p = 1? p = 2?
Cazuri de egalitate?
Verificări rămase de la curs.
1) a) Se arată că elementul neutru 0 este unic; iar opusul fiecărui element
este de asemeni unic.
b) Se arată că elementul unitate la ı̂nmulţiere 1 este unic; iar inversul
fiecărui element, diferit de 0, este unic.
2.2 Proprietăţi generale ale şirurilor conver-

gente.
Reguli de calcul. I. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci xn +yn → x+y. Dacă
xn → x şi yn → +∞ atunci xn + yn → +∞. Pentru simplitate, vom scrie
x + ∞ = +∞; analog: −∞ + x = −∞; +∞ + ∞ = +∞; −∞ − ∞ = −∞;
ı̂n timp ce +∞ − ∞ este nedeterminare: aceasta ı̂nseamnă că exisă ex-
emple de şiruri xn → +∞, yn → −∞ iar xn + yn are orice comportare (are
orice limită, nu are limită).
b) Dacă xn → x, atunci −xn → −x (inclusiv ±∞).
II. a) Dacă xn → x şi yn → y atunci xn yn → xy. Aici intră şi formulele
(±∞)(±∞) = ±∞; x0 ± ∞ = ±∞ dacă x0 6= 0;
ı̂n timp ce 0(±∞) este nedeterminare.
b) Dacă xn → x, şi x 6= 0, atunci x1n → x1 (se ı̂nţelege că xn 6= 0 de la un
loc ı̂ncolo).
Dacă xn → ∞, atunci x1n → 0.

1
Dacă xn → 0 şi xn > 0 (cel puţin de la un loc ı̂ncolo), atunci xn
→ +∞.
Apar cazurile de nedeterminare 00 şi ∞ ∞
.
III. Dacă xn → x0 iar xn 6 yn ∀n, atunci x0 6 y0 (inclusiv cazul limitelor
infinite).
Se poate ı̂nsă ca inegalitatea ı̂ntre termeni şirului să fie strictă, dar limitele
sa fie egale (daţi un exemplu!).
Demonstraţie. I. Rezultă din aplicarea definiţiei, utilizând inegalitatea
|(xn + yn ) − (x + y)| 6 |xn − x| + |yn − y|
Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şirurilor

(xn ), resp. (yn ), obţinem rangurile nε , resp n0ε pentru care: oricare ar fi
n > nε avem |xn − x| < ε/2, resp. oricare ar fi n > n0ε avem |yn − y| < ε/2.
Pentru orice n > max(nε , n0ε ) obţinem |(xn + yn ) − (x + y)| < ε, pe baza
inegalităţii menţionate.
Dacă yn → +∞, vom utiliza
xn + yn > yn − |xn |
II. Vom scrie
|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| 6 |xn − yn ||yn | + |x||yn − y|
iar pentru primul termen vom folosi faptul că şirul (yn ) este mărginit.
b) Să considerăm cazul x > 0. Luând ε := x/2, deducem că există un
rang n0 astfel ı̂ncât pentru orice n > n0 să avem xn > x/2 > 0. În particular,
xn 6= 0. Acum vom scrie
¯ ¯
¯1 ¯
¯ − 1 ¯ = |x − xn | 6 2 |x − xn |
¯ xn x ¯ |x||xn | |x|2
Aici trebuie menţionată ”lema cleştelui”, care permite aflarea limitei unor
şiruri:
Teoremă. Fie xn → x, zn → x. Dacă şirul (yn ) satisface xn 6 yn 6 zn ,
pentru fiecare n, atunci yn → x0 .
Desigur, dacă x0 = +∞, este suficent să verificăm că xn 6 yn .
Demonstraţie. Fie ε > 0. Există deci un rang nε de la care ı̂ncolo avem
−ε < xn − x şi zn − x < ε. Astfel deducem
−ε < xn − x 6 yn − x 6 zn − x < ε
2.3. TEOREMA LUI CANTOR; LEMA LUI CESÀRO, TEOREMA LUI CAUCHY.21
2.3 Teorema lui Cantor; lema lui Cesàro, teo-

rema lui Cauchy.
Teoremă (Principiul lui Cantor, al intervalelor ı̂nchise incluse). Fie
un şir descrescător de intervale ı̂nchise {[an , bn ]|n ∈ N} adică [an+1 , bn+1 ] ⊆
[an , bn ]. Atunci există cel puţin un element comun tuturor intervalelor.
Dacă ı̂n plus şirul descrescător de intervale ı̂nchis are proprietatea:
oricare ar fi ε > 0, există un interval din şir [an , bn ] care are lungimea
bn − an < ε,
atunci elementul comun este unic (intersecţia tuturor intervalelor este
redusă la un singur element).
Demonstraţie. Şirul (an ) este crescător şi majorat de b1 . Deci este
convergent, să zicem la a; asemănător, (bn ) este descrescător şi minorat de
a1 . Fie b limita acestui şir. Deoarece an 6 bn , deducem an 6 a 6 b 6 bn ,
ceea ce arată că intersecţia tuturor intervalelor este [a, b].
În cazul al doilea, deducem 0 6 b − a < ε, oricare ar fi ε > 0, ceea ce
implică a = b.
În adevăr, dacă nu, am avea b − a > 0; alegerea ε := 1/2(b − a) conduce
la contradicţie.
Teorema lui Cantor (ı̂n prima variantă, ı̂mpreună cu lema lui Arhimede)
implică axioma marginii superioare.
Este foarte important să se ı̂nţeleagă definiţia şirului ca funcţie.
Definiţia 3. Fiind dat un şir (xn ), se numeşte subşir compunerea cu
orice aplicaţie strict crescătoare N → N.
Desigur, vom folosi notaţia tradiţională (xnk ) pentru un subşir, aceasta
ı̂nsemnând că se consideră şirul x : N → R, aplicaţia strict crescătoare
n x
n : N → N şi se face compunerea N → N → R.
Lema lui Cesàro. Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent.
Demonstraţie. Şirul fiind mărginit, există un interval I0 ı̂n care se află
toţi termenii şirului. Împărţim intervalul ı̂n două. Cel puţin unul din aceste
intervale va conţine o infinitate de termeni ai şirului. Notăm I1 un interval
cu acestă proprietate. Construim recurent un şir de intervale ı̂nchise incluse,
fiecare având lungimea jumătate din cea a precedentului, cu proprietatea că
fiecare conţine o infinitate de termeni ai şirului. Dacă In este construit, ı̂l
ı̂mpărţim ı̂n două; cel puţin unul din aceste intervale va conţine o infinitate
de termeni ai şirului. Notăm In+1 un interval cu acestă proprietate.
Din teorema lui Cantor, deducem că există un punct unic x, aparţinând
tuturor intervalelor In . Arătăm acum că există un subşir, cu limita x. Alegem
xn0 din I0 . Presupunând xnk ales din Ik , alegem xnk+1 din Ik+1 astfel ı̂ncât
nk+1 > nk . Alegerea este posibilă tocmai datorită existenţei unei infinităţi de
termeni ai şirului ı̂n fiecare interval. Datorită alegerii, (xnk )k este un subşir.
Datorită apartenenţii la Ik , rezultă că |xnk − x| < k1 , adică xnk → x.
Definiţie. Şirul (xn )n se numeşte şir Cauchy dacă:
∀ε > 0, ∃nε : ∀m, n > nε : |xn − xm | < ε
Se observă că definiţia se referă exclusiv la termenii şirului. Totuşi:

Teoremă. Şirul (xn ) este şir Cauchy dacă şi numai dacă este convergent.
Demonstraţie. Fie ı̂ntâi (xn ) şir Cauchy. Arătăm că şirul este mărginit.
Pentru aceasta, scriem definiţia şirului Cauchy cu ε = 1: există un rang n1 ,
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m > n1 avem |xn − xm | < 1. Astfel, pentru
n/geqn1 avem |xn | 6 |xn − xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 |. Deci pentru orice n avem
|xn | 6 M , dacă alegem M := max (|x0 |, . . . , |xn1 |, 1 + |xn1 |).
Şirul fiind mărginit, conform lemei lui Cesàro, admite un subşir conver-
gent (xnk )k . Fie x limita acestui subşir. Vom arăta că şirul iniţial (xn ) are
de asemenea limita x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang kε pentru care
|xnkε − x| < ε/2. Din faptul că este şir Cauchy, deducem că există un rang nε
astfel ı̂ncât pentru orice n şi m > nε să avem |xn − xm | < ε/2. Mai putem
alege un rang k > kε , pentru care nk > nε . Pentru orice n > nε avem:
|xn − x| 6 |xn − xnk | + |xnk − x| < ε/2 + ε/2 = ε
Reciproc, să arătăm că orice şir convergent este şir Cauchy. Această
implicaţie se arată mult mai simplu dar este şi mai puţin interesantă ı̂n
aplicaţii. Fie deci xn → x. Fie ε > 0 oarecare. Există un rang nε astfel
ı̂ncât pentru orice n > nε să avem |xn − x| < ε/2. Acum oricare ar fi n şi
m > nε putem scrie:
|xn − xm | 6 |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε
2.3.1 Exerciţii
1) (CDV 1. 64) Să se arate că mulţimea {r ∈ Q|r2 6 2} este nevidă şi
mărginită, dar nu admite margine superioară ı̂n Q (altfel spus, Q satisface
tote axiomele, cu excepţia ultimei, care este deci independentă).
2) (CDV 1. 69) Fie f : [a, b] → [a, b] (cu a < b) o funcţie crescătoare. Să
se arate că există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar dacă f este presupusă descrescătoare?
Se mai pot rezolva din CDV: 1.71; 1.65+66+67; 1.68; 1.70
3) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
şirul (xn ) are proprietatea:
∀n > 100 : |xn | < 0, 01
Atunci şirul (xn ) este:

(i) mărginit;
(ii) monoton;
(iii) convergent;
(iv) cu limita 0.
4) Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecareia din următoarele afirmaţii:
• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.
• Dacă un şir este convergent, atunci este:

monoton;
mărginit;
are o singură limită
• Dacă şirul (xn ) are termenii strict pozitivi şi este convergent, atunci
xn+1
xn
−→ 1.
FALS: rezultatul este adevărat dacă şi limita este strict pozitivă. Dacă
xn −→ 0, atunci şirul xxn+1
n
poate avea orice comportare:
1 1 1
5) Fiecare din şirurile , 2 , n are limita 0. Să se determine, pentru
lg n n 10
fiecare din aceste şiruri, rangul nε , corespunzător valorilor: ε = 0, 1; 0, 01;
0, 001.
1 1 £ ¤
Soluţie. (i) < ε ⇐⇒ lg n > ⇐⇒ n > 101/ε , deci nε = 1 + 101/ε .
lg n ε
Astfel, cele trei valori sunt: 1 + 1010 ; 1 + 10100 ; 1 + 101000 (acest ultim număr
are 1001 cifre, adică ar fi nevoie de aproape o jumătate de pagină pentru a
fi scris!). Acest şir converge ”foarte ı̂ncet” la 0.
1 1 h i
(ii) 2 < ε ⇐⇒ n > √ deci nε = 1 + √1ε . Valorile sunt: 4; 11; 32.
n ε
Pare evident ca acest şir tinde ”mai repede” la 0 decât precedentul.
1 1
(iii) n ⇐⇒ 10n > ⇐⇒ n > − lg ε, deci nε = 1 + [lg ε]. Valorile sunt:
10 ε
2; 3; 4. Aici convergenţa este şi mai rapidă; corespunde vitezei cu care fiecare
număr real este aproximat de scrierea zecimală.
Totuşi, considerarea doar a unor cazuri pentru ε poate fi ı̂nşelătoare
(oricum, nu poate constitui o demonstraţie pentru faptul că şirul are limita
1
0). Astfel, şirul are limita 0; pentru cele trei valori propuse pentru ε
n10
găsim nε = 2 şi am putea fi tentaţi să tragem concluzia (greşită) că este
cel mai rapid convergent. Că nu este aşa putem observa luând, de exemplu,
ε = 101100 : pentru şirul 101n , rangul corespunzător este 101, iar pentru n110 este
1 + 1010 .
6) Să se completeze spaţiul cu varianta corectă:
A) necesar, dar nu suficient;
B) suficient, dar nu necesar;
C) necesar şi suficient;
D) nici necesar, nici suficient
Justifcaţi răspunsurile.
* Pentru ca şirul (xn ) să fie convergent este . . . :
(i) ca (xn ) să fie descrescător;
(ii) ca (xn ) să fie monoton şi mărginit;
(iii) ca (xn+1 − xn ) −→ 0;
(iv) ca orice subşir să fie convergent;
(v) ca subşirurile (x2n ); (x2n+1 ); (x3n ) să fie convergente;
* Dacă un şir este mărginit, atunci pentru a fi monoton este . . . ca şirul
să fie convergent.
* Dacă un şir este monoton, atunci pentru a fi mărginit este . . . ca şirul
să fie convergent.
7) Fie (xn ) un şir convergent de numere strict pozitive.
Afirmaţia
xn+1
→1
xn
este adevărată sau falsă?
Continuat cu precizari: CDV
Fa83: Să se stabilească valoarea de adevăr a următoarei afirmaţii:
“Fiecare şir (xn ) de numere reale are: fie un subşir crescător, fie un subşir
descrescător”
(in sens larg).
8) Să se arate că
xn → x ⇒ |xn | → |x|
Reciproc? (continuitatea functiei modul).
5) Scrieţi negaţia faptului că un şir este convergent (resp. că are limita
0).
Aici vor fi grupate un număr de exerciţii, de regulă câte două similare,

care să acopere toate cazurile de nedeterminări şi principalele metode de
ı̂nlăturare a lor.
1) Să afle limitele următoarelor şiruri:
√ √
n+1− n−1
√ √
n+2− n
Prin amplificare co conjugata, termenul general se rescrie ca:
√ √
n+2+ n
√ √
n+1+ n−1
√
Se observă că termenul dominant este n, deci rescriind:
q
1 + n2 + 1
q q −→ 1
1 + n1 + 1 − n1
2) 1+2+...+n
n
− n2
şirul se transformă:
n(n+1)
2 n 1
− =
n 2 2
1 2 n−1
3) + + ... +
n2 n2 n2
care se transformă:
n(n−1)
2 n−1 1
= −→
n2 2n 2
1 + 3 + 5 + . . . + (2n − 1) 2n + 1
4) −
n+1 2
care se transformă:
n2 2n + 1 −3n − 1 3
− = −→ −
n+1 2 2(n + 1) 2
6) (i) Fie (an )n>1 progresia aritmetică de raţie r; iar (bn )n>1 progresia
geometrică de raţie q. Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
(ii) Fie (an )n>1 progresia geometrică de raţie q; iar (bn )n>1 progresia ge-
ometrică de raţie q 0 . Să se afle:
a1 + . . . + an
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
Discuţie.
În cazul q 0 = q 2 , să se afle:
a1 + . . . + a2n
lim
n→+∞ b1 + . . . + bn
7) Se consideră şirurile (an )n>0 şi (bn )n>0 definite de: a0 = a1 = 1; an+2 =
an+1 + an ; şi b0 = 0; b1 = 1; bn+2 = bn+1 + bn .
an
Să se afle: lim .
n→+∞ bn
8) Să se calculeze:
1 + ... + n
lim
n→+∞ n2
12 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
13 + . . . + n3
lim
n→+∞ n4
Generalizare.
2n + 5n
lim n
n→+∞ 3 + 4n
3n + 4n
lim n
n→+∞ 2 + 5n
3n + 4n
lim n
n→+∞ 3 + 5n
5n + 3n
lim n
n→+∞ 3 + 2n

1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.2 2.3 n(n + 1)
1 1 1
lim + + ... +
n→+∞ 1.3 2.4 n(n + 2)
Su85: Fie k > 1 un număr natural fixat şi numerele reale 0 6 a1 6 a2 6

. . . 6 ak . Să se calculeze
p
lim n an1 + an2 + . . . + ank
n→+∞
(la cleste)
2) Fie (xn ) un şir de numere strict pozitive. Dacă xn + x1n −→ 2, atunci

xn −→ 1.
1) Să se calculeze
(n + 1)a − na
lim
n→+∞ na−1
unde a ∈ R.
Comentarii: se pot considera diverse valori particulare pentru a = 0, 1
banale; a = 2, 3, −1, −2 fracţii; a = 1/2, −1/2, 1/3 conduc la raţionalizări.
(presupune e extins si atentie.)
Fa79: Să se arate că
µ ¶
1 1 1
lim + + ... + = ln 2
n→+∞ n+1 n+2 2n
Solutie. Desigur, cel mai simplu se rezolva cu sume Riemann. Se poate

stabili identitatea lui Catalan:
1 1 1 1 1 1
+ + ... + = 1 − + ... + −
n+1 n+2 2n 2 2n − 1 2n
(prin inducţie, sau adăugând şi scăzând suma primelor n inverse şi trasformând
ı̂n pare). Suma seriei armonice alternate se găseşte din dezvoltarea Taylor
pentru ln(1 + x).
Demonstraţie elementară: se foloşte inegalitatea de la e:
µ ¶k µ ¶k
1 1
1+ <e< 1+
k k−1
pe baza căreia se scrie:

Ã 2n ! 2n µ ¶k 2n
Y k X 1 k X 1
ln 2 = ln = ln > >
k=n+1
k−1 k=n+1
k k−1 k=n+1
k
2n µ ¶k Ã 2n
! µ ¶
X 1 k+1 Y k+1 2n + 1
> ln = ln = ln
k=n+1
k k k=n+1
k n+1
(la cleste plus e)

Sp96: Să se calculeze
n
lim √
n
n→+∞ n!
(aplicatie la Stolz, comparare pt. n!, continuare cu Stirling)
1) a) Să se demonstreze prin inducţie urmărea formulă (a 6= 1):
nan+1 − (n + 1)an + 1
1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 =
(1 − a)2
b) Să se arate că, dacă |a| < 1, atunci nan −→ 0.

c) Fie |a| < 1; definim şirul xn := 1 + 2a + 3a2 + . . . + nan−1 . Să se arate
că (xn este converegnt şi să se afle limita sa.
Solutie. a)
nan+1 − (n + 1)an + 1
+ (n + 1)an =
(1 − a)2
nan+1 − (n + 1)an + 1 + (n + 1)an − 2(n + 1)an+1 + (n + 1)an+2

= =
(1 − a)2
(n + 1)an+2 − (n + 2)an+1 + 1
=
(1 − a)2
Se poate pune intrebarea cum a fost gasita aceasta formula? Cel mai elegant
pare a se pleca de la suma progresiei geometrice si derivare.
b) Să considerăm ı̂ntâi cazul a ∈ (0, 1). Notăm xn := nan . Atunci
xn+1 = xn n+1n
a arată că şirul este descrescător de la un loc ı̂ncolo (pentru
a
care n > 1−a ). Fiind cu termeni pozitivi, rezultă convergent. Trecând la
limitaă, aceasta satisface l = l.a, de unde l = 0. Cazul general rezultă din
observaţia |nan | = n|a|n .
1
c) Folosind punctele precedente, deducem că limita cerută este (1−a) 2.
Fa90: Să se calculeze

π π π
lim cos 2
cos 3 . . . cos n
n→+∞ 2 2 2
(transformare si limita fundamentala)
Sp81: Care din următoarele serii este convergentă:
∞
X (2n)!(3n)!
n=1
n!(4n)!
∞
X 1
n=1
n1+1/n
(se poate cere monotonia si limita termenului general la prima)
Lemă. Dacă xn → 0 iar (yn ) este un şir mărginit, atunci xn yn → 0.
2.4. SERII CONVERGENTE, PROPRIETĂŢI GENERALE. 29
Fie M > 0 astfel ı̂ncât |yn | 6 M , pentru orice n. Fie ε > 0 arbitrar.
Scriind definiţia faptului că xn → 0, cu ε/M , obţinem un rang nε de la care
ı̂ncolo |xn yn | 6 |xn |M < Mε M = ε.
Aplicatii la: inlaturarea nedeterminarilor: gasirea termenului dominant;
amplificarea cu conjugata; efectuarea calculelor! (pentru aducere la nedeter-
minari 0/0 sau ∞/∞, de obicei mai convenabil de tratat).
Aplicatii la lema clestelui.Se va urmari: recunoasterea nedeterminarilor;
cunoasterea de metode pentru inlaturarea nedeterminarilor: transformari al-
gebrice, folosind diverse formule din liceu; amplificarea cu conjugata; re-
cunoasterea termenului dominant/ pus in factor, etc)
Su83: Fie (xn ) un şir strict crescător de numere reale. Presupunem că
limn→+∞ xn = +∞ iar limn→+∞ xxn+1 n
= 1. Să se arate că mulţimea { xxmn |n, m}
este densă ı̂n [1, +∞).
P P∞ 2 P∞
1) Dacă ∞ 2
n=1 xn < +∞ şi n=1 yn < +∞, atunci seria n=1 xn yn este
absolut convergentă iar
Ã∞ !2 Ã ∞ !Ã ∞ !
X X X
xn y n 6 x2n x2n
n=1 n=1 n=1
2.4 Serii convergente, proprietăţi generale.

Unele şiruri apar ı̂n mod natural sub forma sn := x0 + x1 + . . . + xn ; ı̂n acest
caz se vorbeşte de serie, xn se numeşte termenul general, iar sn suma parţială
X∞
a seriei; dacă şirul sumelor parţiale este convergent, limita se notează xn
n=0
şi se spune că seria este convergentă.
De fapt, orice şir (xn ) se poate scrie sub această formă: definind yn :=
∞
X
xn − xn−1 (pentru n > 1) şi acceptând x0 = 0, seria yn are ca sume
n=1
parţiale exact xn .
O condiţie necesară (dar nu suficientă) pentru convergenţa unei serii este
deci ca termenul general să tindă la 0.
Cu alte cuvinte, dacă termenul general al unei serii nu tinde la 0, seria
este divergentă.
O situaţie foarte importantă este cea a seriilor cu termeni pozitivi: dacă
xn > 0, pentru orice n, atunci şirul sumelor parţiale este crescător; deci este
convergent dacă şi numai dacă este majorat. Acest fapt se marcheză uneori
X∞
prin notaţia xn < +∞.
n=0
Pentru asemenea serii se pot utiliza diverse criterii pentru stabilirea convergenţei.
comparaţie cu o altă serie a cărei natură este cunoscută: xn 6 yn ; dar şi
xn
yn
; dacă limita există şi este din (0, +∞), sau doar 0 < m 6 xynn 6 M < +∞,
cele două serii au aceeaşi natură. Chiar mai mult, dacă xxn+1 6 yn+1
yn
.
P
n
∞ 1
Este bine de reţinut că seria armonică generalizată: n=1 na este con-
vergentă dacă şi numai dacă a > 1 (cazul a > 2 a fost observat). Această
serie poate servi drept comparaţie.
X∞
1
Exemple de serii. (i) xn = dacă |x| < 1.
n=0
1 − x
Scriind condiţia ca şirul sumelor parţiale ale unei serii să fie şir Cauchy,
rezultă: ∞
X
Propoziţie. Seria xn este convergentă dacă şi numai dacă satisface
n=0
condiţia de tip Cauchy:
¯ p ¯
¯X ¯
¯ ¯
∀ε > 0∃nε ∀n > nε , ∀p > 1 : ¯ xn+k ¯ < ε
¯ ¯
k=1
∞
X
Definiţie. Seria xn se numeşte absolut convergentă dacă seria cu
n=0
∞
X
termeni pozitivi |xn | este convergentă.
n=0
Din proprietatea de completitudine, rezultă că orice serie absolut conver-
gentă este convergentă.
Propoziţie. Orice serie absolut convergentă este convergentă.
P
Demonstraţie. Seria ∞ n=0 xn este convergentă dacă şi numai dacă şirul
sumelor parţiale este şir Cauchy. Prin ipoteză, şirul σn := |x0 |+|x1 |+. . .+|xn |
este convergent, deci este şir Cauchy. Dar pentru n > m:
|sn − sm | = |xn+1 + . . . + xm | 6 |xn+1 | + . . . + |xm | = σn − σm
Există şi o demonstraţie care nu foloseşte proprietatea Cauchy. În adevăr,
deoarece |xn | = x+ −
n + xn , din convergenţa absolută decurge convergenţa am-
X∞ ∞
X
+
belor serii cu termeni pozitivi xn şi x−
n . Deducem că şi seria diferenţă
n=0 n=0
este convergentă; dar aceasta este chiar seria iniţială, căci xn = x+ n − xn
−
Mai simplu (Lewin): 0 6 xn + |xn | 6 2|xn | arată că seria cu termeni poz-
∞
X
itivi xn + |xn | este convergentă. La fel este şi seria iniţială, ca diferenţă
n=0
de srii convergente: xn = (xn + |xn |) − |xn |.
2.4. SERII CONVERGENTE, PROPRIETĂŢI GENERALE. 31
P∞
Aplicaţie:
P∞ Fie n=0 an o serie
P∞absolut convergentă. Atunci şi seriile
(Fourier) n=0 an sin nx, resp. n=0 an cos nx sunt (absolut) convergente
(oricare ar fi x ∈ R.
X∞
1 π2
(iv) = .
n=0
n2 6
(v) scrierea numerelor reale ı̂n baza b (cazurile 10, 2 , 3(cu cifre ±1, 0).
Propoziţie. Numărul natural b > 2 fiind fixat, pentru fiecare x ∈ [0, 1)
există ”cifrele” an ∈ {0, 1, . . . , b − 1} astfel ı̂ncât
∞
X an
x=
n=1
bn
Există o singură situaţie ı̂n care scrierea nu este unică, şi anume:
X∞
b−1 1
n
= k
n=k+1
b b
Mai frapant: 0, 99 . . . 9 . . . = 1!
Demonstraţie.
Exemple de şiruri.
(i) n1 → 0; este echivalent cu lema lui Arhimede.
(ii) Dacă |a| < 1, atunci an → 0. Este suficient să tratăm cazul a ∈ (0, 1).
Cu această ipoteză, şirul este descrescător şi minorat de 0. Deci există l > 0
cu an → l. Trecând la limită ı̂n scrierea an+1 = a.an (şir recurent!) obţinem
l = a.l, de
¡ unde¢ l = 0.
1 n
(iii) 1 + n → e;
(iv) semi–perimetrul/aria poligoanelor ı̂nscrise resp. circumscrise unui
cerc de raza 1 au limita (comună) π (Arhimede).
X ∞
xn
(ii) = ex ;
n=0
n!
X∞
1 1 1
(iii) = +∞ dar 1 + + . . . + − ln n → γ (constanta lui Euler).
n=0
n 2 n
2.4.1 Exerciţii.
Din culegerea CDV:
2.3. dar cu solutia mult mai simpla: daca x < 1, atunci sirul xn este
descrescator, cel putin de la un loc incolo; fiind de numere (strict) pozitive,
este convergent; daca limita ar fi strict pozitiva, atunci ar trebui ca xxn+1
n
→ 1.
Ca aplicatii: 2.4. d) si e)
2.4. a) si aplicat la 2.4. b) si c)
2.5. se poate face ca referat: la a) doar o singura demonstratie, de ex. cu
inegalitatea mediilor; b) si c)
2.16
2.37
2.38
eventual 2.54
2.4.2 Limite superioare şi inferioare.

Fie (xn ) un şir mărginit. Să notăm yn := sup{xn , xn+1 , . . .}. Evident, (yn )
este un şir descrescător şi minorat. Limita sa se numeşte limita superioară a
şirului (xn ) şi se notează lim sup xn sau lim xn . Analog, se consideră şirul
n→+∞ n→+∞
crescător şi majorat zn := inf{xn , xn+1 , . . .}. Limita şirului (zn ) se numeşte
limita inferioară a şirului (xn ) şi se notează lim inf xn . Definiţiile se extind
n→+∞
la cazul şirurilor oarecare, acceptând pentru limitele superioare resp. infe-
rioare valorile +∞ sau −∞. Este evident că lim inf xn 6 lim sup xn . Formula
n→+∞ n→+∞
imediată lim inf xn = − lim sup(−xn ) permite stabilirea unor proprietăţi doar
n→+∞ n→+∞
pentru una din limitele inferioară sau superioară. Dacă xn > a > 0, atunci
are loc şi formula:
1
lim inf xn =
n→+∞ 1
lim sup
n→+∞ xn
Traducerea definiţiei limitei superioare cu ε se va dovedi utilă. Fie deci

L limita superioară a şirului (xn )n . Pe de o parte, L este minorant, adică
oricare ar fi n are loc
L 6 sup{xn , xn+1 , . . .}
Fiind cel mai mare minorant, scriem că, pentru orice ε > 0 există nε astfel
ı̂ncât
L + ε > sup{xnε , xnε +1 , . . .}
Scriind explicit ce ı̂nseamnă cele două condiţii, rezultă că:
L este limita superioară a şirului (xn )n dacă şi numai dacă :
pentru orice ε > 0 şi pentru orice k ∈ N, există nk > k astfel ı̂ncât
xn k > L − ε
şi
pentru orice ε > 0 există nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε : xn 6 L + ε.
2.5. SERII CU TERMENI POZITIVI; CRITERII DE CONVERGENŢĂ.33
Se observă imediat că şirul (xn )n are limită dacă şi numai dacă
lim inf xn = lim sup xn

n→+∞ n→+∞
Propoziţie. Pentru orice subşir convergent (xnk )k , are loc:
lim inf xn 6 lim xnk 6 lim sup xn

n→+∞ k→+∞ n→+∞
(ii) Există un subşir convergent (xnk )k , astfel ı̂ncât
lim xnk = lim sup xn

k→+∞ n→+∞
Astfel, limita superioară este caracterizată drept cea mai mare dintre
limitele subşirurilor convergente.
Demonstraţie. (i) Pentru fiecare subşir (xnk )k , direct din definiţie
găsim:
lim inf xn 6 lim inf xnk 6 lim sup xnk 6 lim sup xn
n→+∞ k→+∞ k→+∞ n→+∞
de unde concluzia, dacă subşirul este presupus convergent.

(ii) Notând L := lim sup xn , din definiţie deducem că, oricare ar fi ε > 0,
n→+∞
există nε astfel ı̂ncât ynε < L + ε; deci xn 6 L + ε, pentru orice n > nε . Dacă
notăm, pentru fiecare n ∈ N: n1 := max(n, nε ), atunci L 6 ynε < L + ε.
Există deci n0 > n1 astfel ı̂ncât L − ε < xn0 , ceea ce dovedeşte posibilitatea
alegerii subşirului căutat.
2.5 Serii cu termeni pozitivi; criterii de con-

vergenţă.
∞
X
Criteriul condensării. Fie an o serie cu termeni pozitivi. Presupunem ı̂n
n=0
plus că an > an+1 , ∀n. Atunci seria considerată are aceeaşi natură cu seria
X∞
2k a2k .
k=0
Demonstraţie. Prin faptul că două serii au aceeaşi natură se ı̂nţelege
că sunt simultan convergente sau simultan divergente.
Notăm
sn := a1 + a2 + . . . + an ; σn := a1 + 2a2 + . . . + 2n a2n
Folosind ipoteza de monotonie, putem scrie:

1 1
s2n > a1 + a2 + 2a22 + . . . + 2n−1 a2n = σn + a1
2 2
respectiv:
s2n 6 a1 + a2 + 2a2 + 22 a22 + . . . + 2n−1 a2n−1 = σn−1 + a2
X∞
1
Exemplu. Seria armonică generalizată a
este convergentă dacă şi
n=1
n
numai dacă a > 1.
În adevăr, pentru a 6 0 termenul general nu tinde la 0, deci seria este
divergentă. Pentru a > 0 putem aplica criteriul condensării, conform căruia
X∞ X∞
k 1
seria armonică generalizată are aceeaşi natură cu 2 k a = (21−a )k
k=0
(2 ) k=0
(serie geometrică).
Iată unul din multele criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozi-
tivi (criteriul lui Cauchy cu limită superioară). Intervenţia limitei superioare
ı̂l face ı̂nsă cu mult mai util, cel puţin teoretic.
X ∞
√
Propoziţie. Fie an o serie cu termeni pozitivi. Dacă lim sup n an < 1,
n→+∞
n=1 √
atunci seria dată este convergentă; iar dacă lim sup an > 1, atunci seria
n
n→+∞
dată este divergentă.
√
Demonstraţie. lim sup n
an < 1 ı̂nseamnă că există q < 1 şi n0 ∈ N
n→+∞
∞
X
n
astfel ı̂ncât 0 6 an 6 q , oricare ar fi n > n0 . Cum seria geometrică qn
n=1
este convergentă, afirmaţia privind convergenţa rezultă.
√
Analog, lim sup n an > 1 ı̂nseamnă că există q > 1 cu proprietatea că
n→+∞
0
pentru fiecare n ∈ N există n0 > n astfel ı̂ncât xn0 > q n , ceea ce asigură
divergenţa, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Există exemple de serii, atât convergente, cât şi divergente, pentru care
√
lim sup n an = 1: an := na , cu a > −1, resp. a < −1.
n→+∞
Menţinăm alte criterii pentru serii cu termeni pozitivi.

an+1
Criteriul raportului / d’Alembert. Dacă lim sup < 1, atunci
n→+∞ an
∞
X
seria an este convergentă.
n=0
2.6. SERII CU TERMENI OARECARE. 35
X∞
an+1
Dacă lim inf > 1, atunci seria an este divergentă.
n→+∞ an
n=0
an+1
Există şi alte forme: cu limită (dacă există lim ); sau cu mărginire:
n→+∞ an
an+1 an+1
după cum 6 M < 1, resp. > 1.
an an
Datorită inegalităţilor:
an+1 √ √ an+1
lim inf 6 lim inf n an 6 lim sup n an 6 lim sup
n→+∞ an n→+∞ n→+∞ n→+∞ an
rezultă comparaţia criteriilor raportului şi rădăcinii.

Exemplu. Fie seria 1 + a + ab + a2 b + . . . + an bn + an+1 bn + an+1 bn+1 + . . ..
Evident, seria este convergentă dacă şi numai dacă |ab| < 1 şi are suma
1 1
+a . Convergenţa se obţine cu criteriul rădăcinii, cu limită
1 − ab 1 − ab
superioară (cazul ab = 1 fiind oricum banal). Criteriul raportului dă doar
următoarele fapte: seria converge dacă ambele numere sunt < 1; şi diverge
dacă ambele sunt > 1.
Criteriul lui Gauss. Dacă există un şir mărginit θn şi ε > 0 astfel
ı̂ncât
an β θn
= α + + 1+ε
an+1 n n
atunci:
cazul α 6= 1 este acoperit de criteriul raportului;
pentru α = 1 şi β < 1 seria converge, din Raabe–Duhamel; iar pentru
α = 1 şi β > 1 seria diverge, din logaritmic.
2.6 Serii cu termeni oarecare.

∞
X
Definiţie. Vom numi serie alternată orice serie de forma (−1)n an cu
n=0
an > 0, pentru orice n.
Pentru seriile alternate, există un criteriu simplu de convergenţă:
Criteriul lui Leibniz. Dacă an este descrescător la 0, atunci seria al-
ternată este convergentă.
În plus, are loc evaluarea erorii: |sn − s| 6 an+1 .
Demonstraţie. Datorită monotoniei, subşirul (s2n ) este descrescător şi
minorat de s1 ; iar subşirul (s2n+1 ) este crescător şi majorat de s0 .În plus,
|sn+1 − sn | = an+1 , ceea ce arată că cele două subşiruri au aceeaşi limită, care
este suma seriei; precum şi evaluarea erorii.
∞
X (−1)n
Exemplu. Seria armonică alternată (generalizată) a
este con-
n=1
n
vergentă dacă şi numai dacă a > 0. Pentru a > 1, seria este chiar absolut
convergentă.
b) Ne vom folosi de identitatea lui Abel:
a0 b0 +a1 b1 +. . .+an bn = (a0 −a1 )b0 +(a1 −a2 )(b0 +b1 )+(a2 −a3 )(b0 +b1 +b2 )+. . . +
+(an−1 − an )(b0 + b1 + . . . + bn−1 ) + an (b0 + b1 + . . . + bn−1 + bn )

care se verifică prin calcul direct.
∞
X
Criteriile lui Abel şi Dirichlet. se referă la serii de forma an bn .
n=0
În fiecare din ipotezele:
(i) şirul (an ) este descrescător la 0, iar şirul (b0 +b1 +. . .+bn ) este mărginit;
sau ∞
X
(ii) şirul (an ) este monoton şi mărginit, iar seria bn este convergentă,
n=0
∞
X
seria an bn este convergentă.
n=0
Demonstraţie. Se aplică criteriul lui Cauchy, deoarece
|an bn + . . . + an+p bn+p | 6 2M an , dacă |b0 + b1 + . . . + bn | 6 M .
X∞ ∞
X
Exemplu. Seriile Fourier an cos nx resp. bn sin nx sunt conver-
n=0 n=1
gente, pentru orice x 6= 2kπ, de ı̂ndată ce (an ) resp. (bn ) sunt şiruri de-
screscătoare la 0. În adevăr, formula următoare este bine cunoscută şi se
poate demonstra ı̂n diverse moduri (prin inducţie, cu numere complexe, prin
transformarea produselor ı̂n diferenţe):
sin nx
2
sin (n+1)x
2
sin x + . . . + sin nx =
sin x2
¡ ¢
1 sin n + 12 x
+ cos x + . . . + cos nx =
2 2 sin x2
sunt mărginite, pentru fiecare x 6= 2kπ.
c) Operatii cu serii: suma si produsul cu scalari evident; grupari,Pschim-
barea ordinii termenilor: citat teorema lui Riemann, exemplificat pe: (−1)n ,
seria armonica alternata.
∞
X ∞
X
Definiţie. Fie an şi bn două serii. Definim o nouă serie, notată
n=0 n=0
∞
X
cn , numită produsul după Cauchy al celor două serii, prin: cn := an b0 +
n=0
an−1 b1 + . . . + an b0 .
Sunt adevărate următoarele rezultate:
(Abel) Dacă cele trei serii sunt convergente, având respectiv sumele A,
B, C, atunci C = AB.
X∞ ∞
X
(Mertens) Dacă ambele serii an şi bn sunt convergente, iar cel
n=0 n=0
∞
X
puţin una este absolut convergentă, atunci şi seria produs cn este conver-
n=0
gentă.
∞
X ∞
X
(Cauchy) Dacă ambele serii an şi bn sunt absolut convergente,
n=0 n=0
∞
X
atunci şi seria produs cn este absolut convergentă.
n=0
Demonstraţie. Deoarece
|cn | = |an b0 + an−1 b1 + . . . + an b0 | 6 |an ||b0 | + |an−1 ||b1 | + . . . + |an ||b0 |
problema se reduce la serii cu termeni pozitivi. Aici avem majorarea:
c0 + c1 + . . . + cn = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 ) + . . . + (a0 bn + . . . + an b0 ) 6
6 (a0 + . . . + an )(b0 + . . . + bn )
Desigur, se poate pune ı̂ntrebarea de ce s-a ales pentru produs o asemenea
definiţia. Formula a mai fost ı̂ntâlnită la produsul a două polinoame; legat
de srii, o posibilă explicaţie este următoarea: un exemplu important de serii
X∞
ı̂l consituie seriile de puteri: an xn . Dacă efectuăm produsul sumelor
n=0
∞
X ∞
X
n
parţiale a două astfel de serii an x şi bn xn şi scriem coeficientul lui
n=0 n=0
xk , obţinem exact formula utilizată.
∞
X ∞
X ∞
X
xn yn (x + y)n
Exemplu. Efectuând produsul seriilor cu se obţine .
n! n=0
n=0
n! n=0
n!
Seriile fiind convergente (absolut, pentru orice x ∈ R), relaţia de mai sus
arată că suma f (x) verifică ecuaţia funcţională f (x)f (y) = f (x + y).
2.6.1 Teorema contracţiei (Banach)

Fie f : [0, 1] → [0, 1] o funcţie cu următoarea proprietate (contracţie): exista
M ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât |f (x) − f (y)| 6 M |x − y|, pentru orice x, y ∈ [0, 1].
Atunci şirul (xn )n definit prin recurenţă astfel: x0 ∈ [0, 1] arbitrar; xn+1 =
f (xn ) este convergent la x, unicul punct fix al funcţiei f . Are loc:
Mn
|xn − x| 6
1−M
Demonstraţie. Vom arăta că (xn ) este şir Cauchy. Pentru aceasta,
să observăm că |xn+1 − xn | = |f P(x n ) − f (xn−1 | 6 M |xn − xn−1 |, de unde:
n ∞
|x
Pn+1 − x n | 6 M . Astfel, seria n=0 |xn+1 − xn | este convergentă; deci seria
∞
n=0 (xn+1 − xn ) este absolut convergentă, adică şirul (xn ) este convergent.
Fie x ∈ [0, 1] limita sa. Deoarece
|xn+p − xn | 6 |xn+p − xn+p−1 | + . . . + |xn+1 − xn | 6 M n+p−1 + . . . + M n 6
Mn
6 M n (1 + . . . + M p−1 + . . .) =
1−M
M n
deducem, prin trecere la limită p → +∞: |xn − x| 6 1−M . Apoi |f (x) −
f (xn )| 6 M |x−xn | arată că f (xn ) → f (x). Pe de altă parte f (xn ) = xn+1 →
x, de unde rezultă că x este punct fix f (x) = x.
Evident, acest punct fix este unic: dacă f (x0 ) = x0 , atunci |f (x)−f (x0 )| 6
M |x − x0 |; dar |f (x) − f (x0 )| = |x − x0 |, ceea ce conduce la relaţia absurdă
|x − x0 | 6 M |x − x0 |.
Observaţii. Intervalul [0, 1] poate fi ı̂nlocuit cu orice alt interval ı̂nchis,
sau cu R; mai general, cu orice spaţiu ı̂n care funcţionează teorema lui
Cauchy.
Condiţia de a fi contracţie nu se poate ı̂nlocui cu |f (x) − f (y) < |x − y|,
pentru orice x 6= y:
2.6.2 Exerciţii.
1) Să se studieze convergenţa seriei:
X∞
n
n=0
2n
Se pot aplica criteriilr raportului sau rădăcinii. Se poate propune calculul

sumei: fie sumând n progresii geometrice (cf. Arama), fie prin derivarea
sumei parţiale a seriei geometrice.
2) Fie a ∈ R. Să se studieze convergenţa seriei:

∞
X an nn
n=0
n!
(variantă:
∞
X an n!
)
n=0
nn
Cazul interesant este a = − 1e .
Similar: ∞
X (2n)!an
n=0
(n!)2
(cazul a = − 14 ).
3) Contraexemple pentru Leibniz:
1 1 1 1 1 1
1− + − 2 + − ... + − k + ...
3 2 3 3 k 3
este alternată, termenul general tinde la 0, dar nu monoton şi diverge.
1 1 1 1 1
1− 3
+ 2 − 2 + ... + 3
− + ...
2 3 4 (2n − 1) (2n)2
converge, chiar absolut, deşi termenul general nu tinde monoton.
4) Seria
X∞
(−1)n
√
n=0
n+1
este convergentă, dar nu absolut.
Efectuând produsul cu ea ı̂nsăşi:
· ¸
n 1 1 1 1
cn = (−1) √ √ +√ √ +√ √ + ... + √ √
1 n+1 2 n 3 n−1 n+1 1
se obţine o serie divergentă:
2
|cn | > (n + 1) >1
n+2
(cu inegalitatea mediilor aplicată fiecărui termen).
5) Pentru fiecare a ∈ R, să se precizeze valorile lui x ∈ R pentru care
seria: ∞
X a(a − 1) . . . (a − n + 1) n
x
n=0
n!
este (absolut) convergentă.

Chiar dacă nu poate fi complet tratat acum, este un exerciţiu interesant.
Se arată imediat că seria converge (absolut) pentru −1 < x < 1 şi diverge
pentru |x| > 1, dacă a 6∈ N. Pentru x = −1 este o serie cu termeni pozitivi
(de la un loc ı̂ncolo), iar pentru x = 1 este alternată (de la un loc ı̂ncolo).
Trebuie semnalat cazul a ∈ N.
Se scrie:
an a + 1 θn
=1+ + 2
an+1 n n
cu θn = a(a+1)n
n−a
. Deci pentru x = −1, pe baza criteriului lui Gauss, seria
este (absolut) convergentă pentru a > 0 şi este divergentă pentru a 6 0. Tot
din această scriere, deducem că pentru x = 1, seria este absolut convergentă
pentru a > 0; iar pentru a 6 −1 este divergentă (deoarece termenul general
este crescăr, deci nu poate avea limita 0). Rămâne deschis cazul a ∈ (−1, 0)
(seria este convergentă, dar nu absolut).
6) Explicaţi paradoxul:
µ ¶ µ ¶
1 1 1 1 1 1 1 1
(ln 2 =)1 − + − + . . . = 1 + + + + . . . − 2 + + ... =
2 3 4 2 3 4 2 4
µ ¶ µ ¶
1 1
= 1 + + ... − 1 + + ... = 0
2 2
7) Să se studieze seriile:
X∞
(n!)2
n=0
(2n)!
∞
X 4n (n!)2
n=0
(2n)!
∞ ³
X x´
1 − cos
n=1
n
∞
X xn
n=1
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
(pentru x 6= −1).
8) Să se arate că seria (cu termeni pozitivi):
∞
X 1
n=2
n(ln n)a
2.7. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII; CONVEGENŢA UNIFORMĂ. 41
este convergentă dacă şi numai dacă a > 1.

Se poate folosi ideea de la condensare.
∞
X
9) Fie an o serie convergentă, cu termeni pozitivi. Să se arate că seria
n=0
∞
X
a2n este convergentă.
n=0
10) Să se studieze seriile:
∞
X [(2n)!]3
n=0
[(3n)!]2
(cu raport)
∞
X 3n ln n
n=0
n!
nn
(raport, sau se compara cu n!
divergenta).
∞
X nαn
n=0
n!
(raport: α < 1 converge).

∞
X (ln x)n
n=0
n
(pt x > 1 este cu termeni pozitivi; pentru 0 < x < 1 este alternata. Pt
x > e diverge; pentru x ∈ [1, e) converge, raport. Pentru x ∈ [ 1e , 1] converge,
Leibniz; pentru 0 < x < 1e diverge, caci t.g. nu tinde la 0).
2.7 Şiruri şi serii de funcţii; convegenţa uni-

formă.
În acest paragraf, vom considera şiruri de funcţii, deci D ⊆ R va fi o parte
fixată, de regulă un interval ı̂nchis şi mărginit D = [a, b]; iar fn : D → R va
fi un şir de funcţii.
Desigur, pentru fiecare x ∈ D, (fn (x))n este un şir de numere, adică
putem considera convergenţa punctuală fn (x) → f (x). Această noţiune nu
aduce nimic nou faţă de convergenţa şirurilor (decât prezenţa simultană a
mai multor şiruri).
Noţiunea nouă, a cărei importanţă se va vedea mai departe este cea de

convergenţă uniformă:
Definiţie. Spunem că şirul de funcţii (fn )n este uniform convergent pe
mulţimea D la funcţia f dacă:
oricare ar fi ε > 0, există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε şi
pentru orice x ∈ D avem: |fn (x) − f (x)| < ε.
Evident, orice şir uniform convergent pe D este şi punctual convergent ı̂n
fiecare punct din D. Reciproc nu: Să considerăm şirul de funcţii fn (x) := xn
pe intervalul [0, 1]. Acest şir converge punctual la funcţia f , definită astfel:
f (x) = 0 dacă x ∈ [0, 1); iar f (1) = 1. Totuşi fn nu converge uniform la f
pe [0, 1]: (1 − n1 )n → 1e , ceea ce contrazice xn < ε, ∀n > nε , ∀x ∈ [0, 1).
Mai simplu, considerăm următorul şir:
 1
 2nx x ∈ [0, 2n )
1 1
fn (x) = 2 − 2nx x ∈ [ 2n , n)

0 x ∈ [ n1 , 1]
Pe de altă parte, direct cu definiţia deducem că n1 sin nx converge uniform la

0, chiar pe R.
Definiţia convergenţei uniforme la serii este acceaşi: şirul sumelor parţiale
să fie uniform convergent.
Teoremă. Şirul de funţii (fn )n este uniform convergent pe D dacă şi
numai dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n şi m > nε
şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn (x) − fm (x)| < ε
Demonstraţie. În primul rând, observăm că pentru fiecare x ∈ D, şirul

de numere (fn (x))n este şir Cauchy, deci este convergent. Notând cu f (x)
limita sa, se defineşte o funcţie f : D → R, iar fn (x) → f (x).
Rămâne să arătăm că fn → f , uniform pe D. Vom folosi inegalitatea:
|fn (x) − f (x)| 6 |fn (x) − fm (x)| + |fm (x) − f (x)|
Fie ε > 0. Din proprietatea de şir Cauchy, există un rang nε astfel ı̂ncât
pentru orice n şi m > nε să avem |fn (x) − fm (x)| < ε/2, oricare ar fi x ∈ D.
Pe de altă parte, pentru fiecare x ∈ D, există un rang n0x,ε astfel ı̂ncât pentru
orice m > n0x,ε să avem |fm (x) − f (x)|ε/2.
Pentru fiecare x ∈ D, vom alege m = max(nε , n0x,ε ). Din inegalitatea
scrisă, urmează că:
pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât pentru orice n > nε şi
orice x ∈ D să avem fn (x) − f (x)| < ε.
Este util de reţinut reformularea referitoare la serii:
∞
X
sl Seria de funţii fn (x) este uniform convergentă pe D dacă şi numai
n=0
dacă
oricare ar fi ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât oricare ar fi n > nε şi
p > 1 şi oricare ar fi x ∈ D să avem
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| < ε
Din acest rezultat, se obţine:

Criteriul lui Weierstrass (de convergenţă uniformă la serii) Să
∞
X
presupunem că există o serie convergentă, cu termeni pozitivi an , astfel
n=0
ı̂ncât |fn (x) 6 an , oricare ar fi n ∈ N şi oricare ar fi x ∈ D. Atunci seria de
X∞
funcţii fn (x) este absolut şi uniform convergent’ă pe D.
n=0
Demonstraţie. Se verifică proprietatea de şir Cauchy uniform:
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| 6 an+1 + . . . + an+p
∞
X
Exemplu. Fie an o serie absolut convergentă. Atunci seria Fourier
n=0
∞
X
an sin nx este absolut şi uniform convergentă pe R.
n=0
2.7.1 Serii de puteri.

∞
X
Definiţie. Seriile de funcţii de forma: an .xn sunt numite serii de puteri
n=0
şi posedă unele proprietăţi remarcabile.
∞
X
Teoremă (lema lui Abel). (i) Dacă x0 > 0 iar seria an .xn0 este
n=0
∞
X
convergentă, atunci seria de puteri an .xn converge absolut pe intervalul
n=0
deschis (−x0 , x0 ) şi converge uniform pe orice interval ı̂nchis [−r, r], pentru
0 6 r < x0 .
X∞ ∞
X
n
(ii) Dacă seria an .x0 este divergentă, atunci seria de puteri an .xn
n=0 n=0
diverge, pentru orice |x| > x0 .
Demonstraţie. (i) Toate afirmaţiile rezultă dacă arătăm că, din conver-
∞
X
genţa seriei an .xn0 cu x0 > 0, decurge convergenţa uniformă şi absolută a
n=0
seriei de puteri pe intervalul ı̂nchis [−r, r], pentru 0 6 r < x0 .
∞
X
Din convergenţa seriei an .xn0 urmează că există M astfel ı̂ncât |an .xn0 | 6
n=0
M, ∀n ∈ N. Deci, pentru x ∈ [−r, r] se poate scrie:
¯ ¯n µ ¶n
n
¯ ¯
n ¯ x ¯ r
|an .x | = |an .x0 |. ¯ ¯ 6 M
x0 x0
µ ¶n
r
Deoarece M este termenul general al unei serii geometrice conver-
x0
gente, din criteriul lui Weierstrass urmează concluzia.
(ii) Rezultă prin reducere la absurd, din (i).
∞
X
Teorema razei de convergenţă. Fie seria de puteri an .xn . Există
n=0
şi este unic determinat R ∈ [0, +∞] ( numit raza de convergenţă a seriei
considerate), astfel ı̂ncât :
a) Dacă R ∈ (0, +∞), atunci seria de puteri converge (chiar absolut şi
uniform pe intervale ı̂nchise [−, r], unde 0 < r < R) ı̂n (−R, R) şi diverge ı̂n
fiecare |x| > R.
b) Dacă R = 0, atunci seria de puteri diverge ı̂n orice x 6= 0.
c) Dacă R = +∞, atunci seria de puteri converge (absolut şi uniform pe
intervale ı̂nchise şi mărginite) ı̂n R.
Raza de convergenţă este dată de formula lui Cauchy-Hadamard:
1
R= p
n
lim sup |an |
n→+∞
1 1
(cu convenţiile: = +∞, = 0 ).
0 +∞
Demonstraţie. Vom defini:

( ¯ )
¯X∞
¯
R = sup t > 0 ¯ an .tn converge
¯
n=0
Mulţimea din partea dreaptă este nevidă; convenind să notăm R = +∞ dacă
este nemajorată, urmează că R este bine definit şi R ∈ [0, +∞]. Considerăm
cazul R ∈ (0, +∞). Fie 0 < r < R. Există deci t ∈ (r, R) astfel ı̂ncât seria
X∞
an .tn să fie convergentă. Cu lema lui Abel, convergenţa este absolută şi
n=0
∞
X
uniformă pe [−r, r]. Dacă ar exista |x| > R astfel ı̂ncât seria an .xn să
n=0
fie convergentă, din lema lui Abel ar rezulta convergentă ı̂n orice punct din
(R, |x|), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 şi R = +∞ sunt
evident acoperite de discuţia anterioară.
Să arătăm acum unicitatea lui R. Fie deci R0 cu aceleaşi proprietăţi.
Presupunerea că R 6= R0 duce la contradicţie, considerând un punct oarecare
t din intervalul deschis, determinat de R şi R0 : pe de o parte seria de puteri
ar trebui să fie convergentă ı̂n t; pe de alta, ar trebui să fie divergentă.
În sfârşit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, să notăm:
( ¯ )
¯X∞
¯
R∗ = sup t > 0 ¯ |an |.tn < +∞
¯
n=0
∞
X
Evident R∗ 6 R. Deoarece pentru orice t < R, seria an .tn este absolut
n=0
convergentă, urmează că t 6 R∗ , de unde R∗ = R. Aplicând criteriul lui
X∞
Cauchy cu limită superioară, urmează că seria cu termeni pozitivi |an |.tn
p n=0
converge pentru t. lim sup n |an | < 1 şi diverge pentru
p n→+∞
t. lim sup n |an | > 1, de unde concluzia.
n→+∞
2.7.2 Exerciţii.
µ ¶n
1 1
1) Să se explice de ce 1 − −→ arată că şirul (xn ) nu este uniform
n e
convergent pe [0, 1].
2) Să se discute convergenţa punctuală şi uniformă (pe mulţimile indi-

cate), pentru următoarele şiruri de funcţii:
x2n
pe [−1, 1]
1 + x2n
sin nx
pe [0, π]
1 + nx
2nx
pe [0, 1]
(1 + n2 x2 )2
(maximul se va găsi cu derivata).
3) Să se determine: raza de convergenţă, convergenţa punctuală şi abso-
lută, convergenţa uniformă pentru următoarele serii de puteri:
∞
X xn
n=1
n
∞
X xn
n=1
n2
X∞
(2n)! n
n (n!)2
x
n=1
4
4) Să se discute convergenţa uniformă a seriei Fourier:

∞
X cos nx
n=1
na
(pentru a ∈ R).
Lucrare de control 1
16 noiembrie 2005
µ ¶
2n
1) Să se arate că şirul este monoton şi convergent la 0.
n! n>2
2) Fie a, b, c ∈ R. Se consideră şirul:
√ √ √
xn := a n2 − n + b n2 + 1 + c n2 + n + 1
Să se arate că dacă a + b + c = 0, atunci şirul (xn )n este convergent; ı̂n acest
caz, să i se afle limita.
Ce se poate spune ı̂n restul cazurilor?
Indicaţie. Se poate considera doar cazul a = 2, b = c = −1.

Se poate nota S := a + b + c.
X∞
n
3) Să se justifice faptul că seria este convergentă.
n=0
3n
4) Fie a ∈ R, a 6= 0. Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a
X∞
n!
seriei .
n=1
a nn
n
Se vor trata măcar unele cazuri particulare: a = ±1, ± 13 .

*) Şirul (xn ) are următoarea proprietate:
pentru fiecare n ∈ N: |xn+1 − xn | 6 21n
Să se arate că (xn ) este şir Cauchy.
Lucrare de control 1 bis
20 ianuarie 2006
12 + 22 + . . . + n2
lim
n→+∞ n3
√ √
n+1+ n−1
lim √ √
n→+∞ n3 + n2 − 1 − n3 − n2 + 1
3) Să se discute, ı̂n funcţie de valorile parametrului real a, convergenţa

X∞
1
seriei: .
n=2
n(ln n)a
Indicaţii. Se poate folosi ideea de condensare. Se pot considera cazurile
particulare a 6 0; a = 1; a = 2.
X∞
(2n)!
4) Să se discute convergenţa şi convergenţa absolută a seriei (−1)n n .
n=1
4 (n!)2
Chapter 3
Funcţii de o variabilă reală:

limită, continuitate.
3.1 Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct de acu-

mulare; limite laterale.
Fie D ⊆ R o mulţime şi f : D → R o funcţie.
Se scrie
x→x
lim f (x) = L sau f (x) → 0 L
x→x0
dacă: x0 este punct de acumulare pentru d şi, oricare ar fi şirul (xn )n din
D \ {x0 } cu xn → x0 , urmează că f (xn ) → L.
Această definiţie cuprinde şi cazurile x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞. Se ştie
că, dacă x0 ∈ R şi L ∈ R, atunci: lim f (x) = L dacă şi numai dacă
x→x0
∀ε > 0 ∃δ > 0 ∀x ∈ D \ {x0 }, |x − x0 | < δ =⇒ |f (x) − L| < ε
Propun ca exerciţiu formularea caracterizărilor corespunzătoare cazurilor

x0 = ±∞ şi / sau L = ±∞.
Se arată fără dificultate că, dacă există lim f (x) = L şi lim g(x) = L0 ,
x→x0 x→x0
atunci:
• există lim (f + g)(z) = L + L0 , cu excepţia cazului ∞ − ∞ şi cu con-

x→x0
venţia L + ∞ = ∞ (L ∈ R).
• există lim (f.g)(z) = L.L0 , cu excepţia cazurilor L = 0, L0 = ∞ şi

x→x0
L = ∞, L0 = 0 şi cu convenţiile: ∞.∞ = ∞, L.∞ = ∞ (L ∈ R \ {0}).
49
50CHAPTER 3. FUNCŢII DE O VARIABILĂ REALĂ: LIMITĂ, CONTINUITATE.
µ ¶
f L
• există lim (z) = 0 , cu excepţia cazurilor L = L0 = 0 şi L =
x→x0 g L
L L ∞
L0 = ∞ şi cu convenţiile: = ∞, (L ∈ C \ {0}); = 0 şi = ∞,
0 ∞ L
(L ∈ R).
• Dacă f : D → D0 , g : D0 → R şi f (x) 6= L, ∀x ∈ D \ {x0 }, atunci,

dacă există:
lim f (x) = L şi lim g(y) = L0
x→x0 y→L
există şi lim (g ◦ f )(x) = L0 .

x→x0
f : D → R se numeşte continuă ı̂n x0 ∈ D, dacă: fie x0 nu este punct de

acumulare pentru D, fie lim f (x) = f (x0 ).
x→x0
Deci, dacă f, g sunt continui ı̂n x0 , atunci: f +g şi f.g sunt continui ı̂n x0 ;
f
dacă g(x0 ) 6= 0, atunci este continuă ı̂n x0 ; dacă f : D → D0 , g : D0 → R,
g
f este continuă ı̂n x0 , iar g este continuă ı̂n f (x0 ), atunci g ◦ f este continuă
ı̂n x0 .
Reamintim că f este continuă ı̂n fiecare punct din D dacă şi numai dacă
∀ U ⊆ R deschis, f −1 (U ) este deschis ı̂n D.
3.1.1 Exerciţii.
Să se calculeze limitele funcţiilor, ı̂n punctele indicate. (Se va rezolva cel
mult unul dintre n), n’), celălat poate fi propus ca temă).
Se va preciza domeniul de definiţie şi faptul că este punct de acumulare.
Se vor afla fără regula lui l’Hopital, deşi se pot face comentarii privind
aplicabilitatea.
Se va recunoaşte tipul de nedeterminare.
Acolo unde se impune, se vor considera limite laterale.
√ √
1) x2 − x + x la ±∞. 1’) x2 + x − x la ±∞.
x3 − 3x + 2
2) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
x5 − 5x + 4
2’) ı̂n 1 şi ±∞, pentru m = 1, 2, 3.
(x − 1)m
√
3
x3 − x 2 − x + 1
3) ı̂n ∓1 şi ±∞.
x±1
√
3
4x3 − 3x + 1
3’) ı̂n 12 şi ±∞.
2x − 1
3.1. LIMITA UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE; LIMITE LATERALE.51
√3
4)x( x3 + ax2 + x − x) la −∞.
√
4’)x( x2 + x − x) la +∞.
√3
x3 + ax2 − x
5) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 − x2
6) √ la +∞.
x2 + x − x
√
x4 + x2 + 1 + x2
6’) √ la +∞.
x2 + x + x
În prealabil, se vor reaminti scările de comparaţie la +∞:
ln x ¿ xk ¿ ax
pentru k > 0; a > 1. Se poate face elementar, folosind rezultatul de la şiruri,

aplicat pentru x ∈ [n, n + 1).
La fel, se poate obţine lim x. ln x.
x→0
Aplicaţie:
lim ln x. ln(1 − x)
x→0
La fel ı̂n 1.
2x + x3
7) x la ±∞.
3 + x2
5x + x4
7’) x la ±∞.
4 + x5
8) Fie P o funcţie polinom cu coeficienţi reali, de grad 3. Să se arate că
există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât
³p ´
3
lim P (x) − ax − b = 0
x→+∞
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinomului P ).

8’) Fie P şi Q funcţii polinom cu coeficienţi reali, cu gradP = 1 + gradQ.
Să se arate că există şi sunt unici a, b ∈ R, astfel ı̂ncât
µ ¶
P (x)
lim − ax − b = 0
x→+∞ Q(x)
(a şi b se vor exprima ı̂n funcţie de coeficienţii polinoamelor P şi Q).

9) µ ¶
n m
lim −
x→1 1 − xn 1 − xm
(pentru n 6= m ∈ N∗ ).
· ¸
1
10) lim x
x→0 x
a hxi
10’) lim
x→+∞ x b
(pentru a > 0, b > 0).
Aplicaţii la limitele fundamentale.
1.
1
(1 + x) x
ı̂n 0 şi +∞.
1 1
2. e− x şi e− x2 ı̂n 0.
1 − cos x x3
3. şi ı̂n 0.
x2 sin 2x − 2 sin x
4. µ x ¶1
a + bx x
2
ı̂n 0 şi ±∞, unde a > 0, b > 0.
5. Pentru care a > 0 are loc inegalitatea ax + 2x > 3x + 4x , pentru orice
x ∈ R?
(se pot face diverse ı̂ncercări: x = 1, 2, −1, 1/2 etc pentru a se observa că
intervalul pentru a scade, cu cât ne apropiem de 0. Dar pentru 0 se obţine
egalitate totdeauna. Deci trebuie trecut la limită:
ax − 1 3x + 4x − 2x − 1
>
x x
şi separat cazul x < 0).
Se poate anticipa cu demonstraţia folosind teorema lui Fermat.
3.2 Funcţii continue.

Cadrul pentru continuitate: f : D ⊆ R → R iar x0 ∈ D, punct de acumulare
pentru D. De fapt, punctele din D, dar care nu sunt puncte de acumulare
pentru D sunt aşa numitele puncte izolate: există o vecinătate V pentru x0
astfel ı̂ncât V ∩ (D \ {x0 } = ∅. Oricum, ı̂n asemenea puncte, funcţia f se va
considera continuă, deci nu prezintă nici un interes practic. De reţinut că,
dacă D este reuniune de intervale, ne–reduse la un punct, atunci orice punct
din D este şi punct de acumulare pentru D.
Definiţie. Vom spune că f este continuă ı̂n x0 dacă lim f (x) = f (x0 ).
x→x0
3.2. FUNCŢII CONTINUE. 53
Având ı̂n vedere definiţia limitei, deducem că f este continuă ı̂n x0 dacă
şi numai dacă pentru orice şir (xn ) din D, cu xn −→ x0 urmează că f (xn ) −→
f (x0 ).
Vom spune că f este continuă pe D dacă f este continuă ı̂n fiecare punct
din D.
Exemple de funcţii continue. Funcţia f : R → R definită prin f (x) = c,
resp. f (x) = x pentru orice x ∈ R este evident continuă pe R.
Funcţia modul este continuă pe R, după cum rezultă din inegalitatea
||f (x)| − |f (y)|| 6 |x − y|
pentru orice x, y ∈ R.
Observăm că teorema ?? se reformulează:
Teoremă. Fie fn : D → R un şir de funcţii continue ı̂n x0 ∈ D. Dacă
fn −→ f , uniform pe D, atunci f este continuă ı̂n x0 .
Are loc o caracterizare de tip ε/δ:
Teoremă. f este continuă ı̂n x0 dacă şi numai dacă : ∀ε > 0 ∃δ > 0
astfel ı̂ncât ∀x ∈ D, |x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − f (x0 )| < ε.
Demonstraţie. Se deduce din caracterizarea limitei.
Există următoarea caracterizare pentru continuitatea pe o mulţime:
Teoremă. f este continuă pe D dacă şi numai dacă oricare ar fi G ⊆ R
o mulţime deschisă, f −1 (G) este deschisă ı̂n D.
Comentarii. Este suficient ca proprietatea să aibă loc pentru G interval
deschis oarecare. Deschis ı̂n D ı̂nseamnă că există o mulţime deschisă G0
ı̂n R (adică o reuniune cel mult numărabilă de intervale deschise, disjuncte)
astfel ı̂ncât f −1 (G) = D ∩ G0 .
Operaţii cu funcţii continue: Dacă f, g : D ⊆ R → R sunt continue
ı̂n x0 , atunci f + g şi f.g sunt continue ı̂n x0 ; dacă, ı̂n plus, g(x0 ) 6= 0, atunci
f
este continuă ı̂n x0 .
g
Deducem că funcţiile raţionale sunt continue pe domeniul maxim de
definiţie (care este o reunine finită de intervale deschise, mai precis este com-
plementara unei mulţimi finite).
Ca o proprietate suplimentară, continuitatea se păstrează la compunere:
Fie f : D ⊆ R → D0 continuă ı̂n x0 , iar g : D0 → R continuă ı̂n f (x0 ).
Atunci funcţia g ◦ f este continuă ı̂n x0 .
Demonstraţie.
Prelungire prin continuitate. Să presupunem că f : D ⊆ R → R iar

x0 6∈ D, dar este punct de acumulare pentru D. Mai presupunem că există
limx→x0 f (x) = L ∈ R. Atunci funcţia, notată f˜, definită pe D ∪ {x0 } prin:
½
˜ f (x), x ∈ D
f (x) =
L, x = x0
este continuă ı̂n x0 .

În continuare, I ⊆ R va desemna un interval.
Teoremă. Fie f : I → R continuă; a < b ∈ I. Dacă f (a).f (b) < 0,
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = 0.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că
f (a) < 0. Să notăm A := {x ∈ [a, b]| f (x) < 0}. Mulţimea A este nevidă
şi majorată, deci există c := sup A. Din ipoteză, c < b. Din continuitate:
f (c) 6 0. Presupunerea f (c) < 0 duce la contradicţie: din continuitate, va
exista δ > 0 astfel ı̂ncât f (x) < 0, pentru orice x ∈ [c, c + δ), contradicţie cu
faptul că c este marginea superioară.
Demonstraţie alternativă. Fie m mijlocul intervalului [a, b]. Daca
f (m) = 0, demonstraţia este terminată. Dacă nu, pe unul din intervalele
[a, m] sau [m, b] funcţia f ia valori de semne contrare la capete. Notăm
[a1 , b1 ] acest interval. Repetând procedeul, găsim un şir [an , bn ] de intervale
incluse, cu şirul lungimilor tinzând la 0, astfel ı̂ncât f ia valori de semne
contrare la capete. Fie c unicul punct comun acestor intervale. Deoarece
an → c şi bn → c, din continuitatea funcţiei f deducem că f (c) 6 0 şi
totodată f (c) > 0.
Observatie. Exista algoritmi mai eficienti de gasire a lui c.
Un asemenea rezultat serveşte la demonstrarea existenţei rădăcinilor.
Exemplu: fie P o funcţie polinom, de grad impar. Deoarece lim P (x) = −∞
x→−∞
iar lim P (x) = +∞, rezultă că P are cel puţin o rădăcină reală.
x→+∞
Dacă f este strict monotonă, atunci c este unic. Şirul lui Rolle furnizează
o metodă practică de separare a rădăcinilor (de găsire a intervalelor, la
capetele cărora f ı̂şi schimbă eventual semnul).
Rezultatul precedent furnizează următoarea formă, aparent mai generală:
Teoremă. Fie f : I → R continuă; a < b ∈ I. Oricare ar fi y ı̂ntre f (a)
şi f (b), există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (c) = y.
Pentru demonstraţie, se aplică rezultatul precedent funcţiei f (x) − y.
Folosind faptul că o mulţime I ⊆ R este interval dacă şi numai dacă
oricare ar fi a < b ∈ I urmează că [a, b] ⊆ I, obţinem următoarea reformulare:
Teoremă. Fie f : I → R continuă. Atunci f (I) este un interval.
3.3. FUNCŢII MONOTONE. 55
Observatii. Tipul de interval se poate schimba: de ex. f (x) = x2 pe

(−1, 1); (−2, 1]. Pentru păstrarea intervalelor ı̂nchise şi mărginite, există
teorema lui Weierstrass.
Vom presupune că a < b.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f este mărginită
(adică există M astfel ı̂ncât f (x) 6 M , oricare ar fi x ∈ [a, b]).
Demosntraţie. Să presupunem, prin reducere la absurd, că f nu este
mărginită. Urmează că, pentru fiecare n ∈ N există xn ∈ [a, b] pentru care
|f (xn )| > n. Cu lema lui Cesaro, (xn ) are un subşir convergent xnk →
x0 . Urmează că f (xnk ) → f (x0 ), absurd deoarece |f (xnk )| → |f (x0 )| dar
|f (xnk )| → +∞.
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci f ı̂şi atinge

marginile.
Demonstraţie. Să notăm M := sup f (x). Dacă am presupune, prin
x∈[a,b]
reducere la absurd, că f (x) < M , oricare ar fi x ∈ [a, b], atunci am putea
1
considera funcţia x 7→ care ar fi bine definită şi continuă pe [a, b],
M − f (x)
dar nemajorată.
Demonstratia cu siruri este constructiva: M = sup f (x) inseamna ca
exista (xn ) cu f (xn ) → M . Se extrage un subsir convergent.
Funcţiile continue pe intervale ı̂nchise şi mărginite posedă proprietatea

de uniformă continuitate:
Teoremă (Cantor). Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă. Atunci
pentru orice ε > 0 există δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi x0 , x00 ∈ [a, b] cu
|x0 − x00 | < δ, avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.
Demonstraţie.
3.3 Funcţii monotone.

Definiţia. f : I → R. Vom presupune (strict) crescătoare . Existenţa ı̂n
fiecare punct a limitelor laterale
lim f (x) 6 f (x0 ) 6 lim f (x)

x → x0 x → x0
x < x0 x > x0
Pentru simplitate, dacă există, vom nota
f (x0 −) := lim f (x)

x → x0
x < x0
respectiv:
f (x0 +) := lim f (x)

x → x0
x > x0
Teoremă. Mulţimea
{x ∈ I| f (x0 −) < f (x0 +)}
este cel mult numărabilă.

Demonstraţie.[ Deoarece există un şir crescător de intervale ı̂nchise
astfel ı̂ncât I = [an , bn ], este suficient să presupunem I = [a, b]. Pentru
n
fiecare m ∈ N, considerăm mulţimea
1
Am := {x ∈ I| lim f (x) − lim f (x) > }
x → x0 x → x0 m
x > x0 x < x0
[
este finită ı̂n mod necesar, deci A = Am este cel mult numărabilă.
m
Evident, orice funcţie strict monotonă este injectivă, aşadar f stabileşte

o bijecţie ı̂ntre I şi f (I). Inversa f −1 : f (I) → I este strict monotonă (ca şi
f ). Dar f (I) poate fi o reuniune (cel mult numărabilă) de intervale, inclusiv
puncte izolate.
Exemplu:
Pentru o funcţie monotonă:
f (I) interval ⇐⇒ f este continuă.
Dacă f : I → R este strict monotonă şi continuă, atunci J := f (I) este
interval, iar f −1 : J → I este funcţie continuă.
Demonstraţie. Dacă f n-ar fi continuă ı̂n x0 , atunci f (x0 −) < f (x0 +)
şi astfel nici o valoare din intervalul (f (x0 −), f (x0 +)) n-ar fi ı̂n f (I), adică
f (I) n-ar fi interval.
Invers, este proprietatea Darboux.
Pe baza acestui rezultat, se pot introduce funcţiile elementare.
3.3.1 Funcţia “rădăcină pătrată”.
Pentru fiecare x > 0 există şi este unic y > 0, astfel ı̂ncât y 2 = x.
Partea de unicitate este elementară: dacă y1 > 0 şi y2 > 0 verifică y12 = x
şi y22 = x, atunci (y1 − y2 )(y1 + y2 ) = 0. Dacă y1 6= y2 , atunci ar urma
y1 + y2 = 0, deci din ipoteză: y1 = 0 = y2 , absurd.
Partea de existenţă poate fi riguros demonstrată la cl. XI-a. Funcţia g :

[0, +∞) → [0, +∞), g(y) := y 2 este strict crescătoare, continuă şi g(0) = 0,
limy→+∞ g(y) = +∞. Astfel, g rezultă bijecţie. Fie f : [0, +∞) → [0, +∞)
inversa funcţiei g. Adică f (x) este unicul număr > 0, pentru care y 2 = x.
(Desigur, ecuaţia y 2 = x are, pentru fiecare x > 0, două rădăcini reale, una
pozitivă iar cealaltă negativă, cu suma 0).
Din teoremele cunoscute de analiză, urmează că f este de asemenea strict

crescătoare, bijecţie, continuă. Mai avem: f (0) = 0, limx→+∞ f (x) = +∞.
Graficul funcţiei f se obţine din cel al funcţiei g, prin simetrie faţă de

prima bisectoare; rezultă că este un arc de parabolă (cf. fig. 1)
√
Se utilizează notaţia x := f (x). √
Se poate indica o metodă de aproximare pentru x, oferind o justificare
intuitivă pentru existenţă. Fie x > 0 fixat. găsim un număr ı̂ntreg n > 0,
unic determinat, astfel ı̂ncât n2 6 x < (n + 1)2 , deoarece [0, +∞) este
2 2
reuniunea intervalelor disjuncte √ [n , (n + 1) ), cu n > 0 ı̂ntreg. n va fi desigur
partea ı̂ntreagă a numărului x. Acum ı̂mpărţim intervalul [n, n + 1) ı̂n 10
k 2
părţi egale; din nou, intervalele disjuncte [(n + 10 ) , (n + k+1
10
)2 ) cu k =
2 2
0, 1, . . . , 9 acoperă [n , (n + 1) ), deci există şi este unic a1 ∈ {0, 1, . . . , 9}
astfel ı̂ncât
a1 a1 + 1 2
(n + )2 6 x < (n + )
10 10
√
Astfel, a1 va fi prima√ zecimală pentru x. Procedeul poate √ continua indefinit,
obţinând pentru x aproximări A oricât de bune: A 6 x < A + 101n .
Există şi alte procedee de aproximare, mai comode şi mai rapide: de
exemplu şirul definit prin recurenţă x0 > 0, xn+1 = 12 (xn + xxn ) converge
√
rapid la x. Se poate vedea de asemenea dezvoltarea ı̂n fracţie continuă:
C.
√ Meghea Bazele analizei matematice, Bucureşti 1977 (pg. 150–156).
2 nu este număr raţional; cu alte cuvinte, nu există un număr raţional
(pozitiv), a cărui pătrat să fie 2.
Demonstraţia se face prin reducere la absurd. Dacă ar exista un asemenea
¡ ¢2
număr, fie m n
scrierea sa ca fracţie ireductibilă. Din m n
= 2 deducem
2 2
m = 2n . Rezultă că m este număr par; fie m = 2m1 . Înlocuind, obţinem
2m21 = n2 , de unde va rezulta şi n număr par, ı̂n contradicţie cu faptul că m
şi n sunt prime ı̂ntre ele.
Această descoperire a fost făcută de (şcoala lui) Pitagora, sub forma
următoare: nu există o unitate de măsură, cu care să putem măsura simul-
tan latura şi diagonala unui pătrat. Să presupunem că o asemenea unitate
ar exista, deci ar intra de n ori ı̂n latura pătratului şi de m ori ı̂n diagonală.
Acum avem relaţia m2 = 2n2 , de unde, ca mai sus, rezultă m par şi apoi
n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de măsură dublul unităţii iniţiale
(care s–ar cuprinde tot de un număr ı̂ntreg de ori, atât ı̂n latura, cât şi ı̂n
diagonala pătratului). Deoarece acest procedeu poate continua indefinit, iar
pentru k destul de mare, 2k va deveni mai mare ca latura pătratului, obţinem
contradicţia. Mai clar, s–ar fi putut presupune de la ı̂nceput că se alege cea
mai mare unitate de măsură care convine.
Acest rezultat arată că funcţia radical nu se poate defini ı̂n Q, deci
intervenţia metodelor de analiză matematică pare inevitabilă.
3.3.2 Exerciţii.
1. Fiind dată funcţia f : R → R,
½ 2
x sin x1 , x 6= 0
f (x) :=
0, x=0
să se studieze existenţa limitelor iterate:

µ ¶
f (x + h) − f (x)
lim lim
x→0 h→0 h
µ ¶
f (x + h) − f (x)
lim lim
h→0 x→0 h
2. Să se studieze continuitatea funcţiilor:

1
(i) f : [0, +∞) → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + xn
x + x2 enx
(ii) f : R → R, f (x) := lim .
n→+∞ 1 + enx
enx + x
(iii) f : R → R, f (x) := lim nx .
n→+∞ e +1
3. Funcţia f : [0, 1] → [0, 1] are proprietatea că, oricare ar fi (xn ) un şir

din [0, 1] cu xn → x şi f (xn ) → y, urmează că y = f (x) (”grafic ı̂nchis”).
Să se arate că f este continuă pe [0, 1].
4. Justificaţi că nu există f : [0, 1] → (0, 1) care să fie continuă şi surjec-
tivă.
Daţi un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], continuă şi surjectivă.
Observaţi că nici o asemenea funcţie nu poate fi şi injectivă.
5. Fie f : R → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (x + 1) = f (x),
oricare ar fi x ∈ R.
Să se arate că f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe R.
Deduceţi că există x0 ∈ R astfel ı̂ncât f (x0 + π) = f (x0 ).
Daţi un exemplu de funcţie f : R → R, care să fie mărginită, dar nu ı̂şi
atinge marginile pe R.
6. Să se arate că ecuaţia x2x = 1 are exact o rădăcină ı̂n (0, 1).
7. Fie f : [0, 2] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (2). Să
se arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + 1).
8. Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă, cu proprietatea f (0) = f (1). Fie
1
n ∈ N∗ fixat. Să se arate că există c ∈ [0, 1] pentru care f (c) = f (c + ).
n
9. Fie f : [0, +∞) → R o funcţie continuă. Presupunem că există A < B
şi xn −→ +∞, yn −→ +∞ pentru care f (xn ) −→ A, f (yn ) −→ B.
Atunci, pentru fiecare C ∈ (A, B) există zn −→ +∞ cu f (zn ) −→ C.
10. Funcţia lui Riemann. Se defineşte funcţia f : [0, 1] → R prin:
½
0, dacă x 6∈ Q sau x = 0
f (x) = 1
n
, dacă x = m
n
ca fracţie ireductibilă 6= 0
Să se arate că f este continuă ı̂n 0 şi ı̂n orice punct iraţional; şi discontinuă
ı̂n orice punct raţional, 6= 0.
Se va arata ca limita in fiecare punct este 0. Demonstratia este mult mai
dificila decit la celelate probleme.
Se poate ı̂ncerca să se schiţeze graficul.
11. Fie a < b ∈ R iar f : [a, b] → [a, b] o funcţie continuă. Să se arate că f
admite cel puţin un punct fix (i.e. există x0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât f (x0 ) = x0 ).
12. Fie (an )n un şir de numere strict pozitive, cu an −→ 0. Fie f : R → R
o funcţie continuă, cu proprietatea că, pentru fiecare n: f (x + an ) = f (x),
Să se arate că f este constantă.
13. Să se determine funcţiile f : R → R care sunt continue ı̂n x0 = −1 şi

verifică ecuaţia funcţională
1 + f (2x + 1) = f (x) + x
1
14. Să se stabilească domeniul maxim de definiţie al funcţiei (x + ex ) x .
Apoi să se arate că această funcţie se poate prelungi prin continuitate ı̂n 0.
15. Fie (aX n ) un şir de numere reale; iar (cn ) un şir de numere strict
pozitive, cu cn < +∞ (0 dacă este mulţimea vidă). Să se studieze con-
an <x
tinuitatea şi monotonia funcţiei f .
Se poate considera pentru ı̂nceput (an ) strict crescător.
3.3.3 Funcţia exponenţială.

Pentru a da un sens expresiei ax , trecem prin mai multe etape. Fie a ∈ (0, 1)∪
(0, +∞) (cazul a = 1 e lipsit de interes). Se defineşte a0 = 1 iar an , pentru
n ∈ N se defineşte prin recurenţă a1 = a; an+1 = an a. Se extinde definiţia
la Z: dacă n ∈ N, atunci a−n = a1n . Acum funcţia f : [0, +∞) → [0, +∞)
definită prin f (a) = an (pentru n ∈ N fixat) este strict crescătoare, continuă
şi f (0) = 0 iar lima→+∞ f (a) = +∞. Rezultă că f este o bijecţie, iar inversa
este de asemeni strict crescătoare, bijectivă şi continuă. Desigur, pentru
funcţia inversă se va utiliza notaţia a 7→ a1/n .
Deoarece £ m 1/n ¤n
(a ) = am
iar £ ¤n ¡ ¢mn £ 1/n n ¤m
(a1/n )m = a1/n = (a ) = am
deducem că am/n este bine definit. Deocamdată am dat deci un sens pentru
ax , cu x număr raţional. Pentru a trece la numere reale, vom demonstra că
a1/n → 0. Putem considera doar cazul a > 1. Notând a1/n = 1 + xn , avem
xn > 0 şi
a = (1 + xn )n = 1 + nxn + . . . > 1 + nxn
adică 0 < xn < a−1
n
, de unde concluzia.
Acum rezultă uşor că axn → 1 pentru orice şir (xn ) de numere raţionale,
care tinde la 0.
Fie x ∈ R. Există şirurile monotone de numere raţionale rn % x şi
0
rn & x. Din cele de mai sus, şirurile monotone şi mărginite arn , resp. arn
0
rezultă convergente şi cu aceeaşi limită, independentă de şirurile alese; limita

r0 0
va putea fi notată ax . În adevăr, aarnn = arn −rn → 1.
Se obţine astfel funcţia x ∈ R 7→ ax ∈ (0, +∞), care are următoarele

proprietăţi: este continuă, ax+y = ax ay ; (ax )y = axy . Aceste proprietăţi sunt
caracteristice: construcţia arată că (a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞) fiind fixat), există
o unică funcţie continuă f : R → (0, +∞) cu proprietăţile:
f (x + y) = f (x)f (y), ∀x, y ∈ R
f (1) = a
Exponenţiala are proprietăţile:
I) dacă a ∈ (0, 1): este strict descrescătoare şi stabileşte o bijecţie cu
(0, +∞), deoarece lim ax = +∞; iar limx→+∞ ax = 0; concavitatea ı̂n sus:
x→−∞
x1 +x2 ax1 + ax2

a 2 6
2
II) dacă a ∈ (1, +∞): este strict crescătoare şi stabileşte o bijecţie cu
(0, +∞), deoarece limx→−∞ ax = 0; iar limx→+∞ ax = +∞; concavitatea ı̂n
jos:
x1 +x2 ax1 + ax2
a 2 >
2
Funcţia exponenţială este derivablă şi (ax )0 = ax ln a.
Funcţia exponenţială se extinde natural la variabila complexă prin: eix :=
cos x + i sin x, deoarece are loc formula:
(cos θ + i sin θ)(cos ϕ + i sin ϕ) = cos(θ + ϕ) + i sin(θ + ϕ)
Graficele (pentru cele două situaţii) sunt ı̂n fig. 2.

Logaritmul unui număr pozitiv. Definiţie. Proprietăţi.

S–a demonstrat că, pentru fiecare a ∈ (0, 1)∪(1, +∞), funcţia exponenţială
f : IR → (0, +∞), f (x) = ax , este strict monotonă, bijectivă şi con-
tinuă. Astfel, va avea o inversă, numită funcţia logaritm ı̂n baza a, notată
loga : (0, +∞) → IR, care este de asemena strict monotonă, bijectivă şi
continuă. Are loc relaţia aloga x = x, ∀x > 0.
Proprietăţi ale funcţiei logaritm. Din proprietatea exponenţialei
ax+y = ax .ay urmează că funcţia logaritm are proprietatea loga (xy) = loga x+
loga y, ∀x, y ∈ (0, +∞).
Funcţia logaritm mai are următoarele proprietăţi: loga 1 = 0; loga a = 1.
Dacă a ∈ (0, 1), atunci funcţia logaritm este strict descrescătoare şi
lim loga x = +∞
x → 0
x > 0
lim x = −∞
x→+∞
Dacă a ∈ (1, +∞), atunci funcţia logaritm este strict crescătoare şi
lim loga x = −∞
x → 0
x > 0
lim x = +∞
x→+∞
Acestea rezultă din proprietăţiel corespunzătoare ale funcţiei exponenţiale.

Fiind definită ca inversa funcţiei exponenţiale, graficul funcţiei logaritm se
deduce din cel al funcţiei exponenţiale, prin simetrie faţă de prima bisectoare:
cf. fig. 1–4.
Din inegalitatea mediilor, rezultă imediat convexitatea funcţiei logaritm:

dacă a ∈ (1, +∞) atunci:
loga x1 + loga x2 √ x1 + x2
= loga x1 x2 6 loga , ∀x1 , x2 ∈ (0, +∞)
2 2
Formula schimbării de bază. Pentru a, b ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞) şi x ∈

(0, +∞) are loc exprimarea:
logb x
loga x =
logb a
Este suficient să folosim proprietatea fundamentală x = aloga x şi să loga-
ritmăm ı̂n baza b:
logb x = logb aloga x = loga x logb a
În particular: loga b = log1 a .

b
O caracterizare a funcţiei logaritm.
Teoremă. Fiind dat a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞), există şi este unică o funcţie
f : (0, +∞) → IR continuă, cu proprietăţile:
f (a) = 1
f (xy) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ (0, +∞)
Demonstraţie. În adevăr, dacă definim g(x) := f (ax ), atunci g este

continuă şi g(x + y) = g(x) + g(y), ∀x, y ∈ IR. Se ştie că există c ∈ IR astfel
ı̂ncât g(x) = c.x, ∀x ∈ IR, iar proprietatea g(1) = 1 determină c = 1. Adică
f (ax ) = x, ∀x ∈ IR, deci f (x) = loga x, ∀x ∈ (0, +∞).
Notă istorică. Importaţa logaritmilor constă ı̂n aceea că transformă
ı̂nmulţirile şi ı̂mpărţirile respectiv ı̂n aduncări şi scăderi; iar ridicările la put-
ere şi extragerile de radicali respectiv ı̂n ı̂nmulţiri şi ı̂mpărţiri.
Nu este exagerat să se considere că tabelele de logaritmi (John Napier,
1614) au avut un rol determinant ı̂n descoperirile astronomice ale lui Kepler,
care au determinat descoperirile lui Newton (legea gravitaţiei universale, cal-
culul diferenţial). Rigla de calcul, utilizată ı̂naintea apariţiei calculatoarelor,
se bazează tot pe aceste proprietăţi ale logaritmilor.
Chapter 4
Derivabilitate şi
diferenţiabilitate pentru funcţii
de o variabilă reală.
4.1 Funcţii derivabile. Proprietăţi generale.

Vom considera funcţii f : D → IR, cu domeniul de definiţie D ⊆ IR o reuniune
cel mult numărabilă de intervale disjuncte (deşi, strict pentru acest subiect,
cazul D = interval deschis ar fi suficient).
Definiţie. Fie D ⊆ R deschis, x0 ∈ D şi f : D → R. Spunem că funcţia
f este derivabilă ı̂n punctul x0 dacă există
f (x) − f (x0 )
lim ( ı̂n R)
x→x0 x − x0
Atunci când există, această limită se notează cu f 0 (x0 ).

Notaţia se foloseşte şi atunci când limita este ±∞, dar nu se mai spune
că funcţia este derivabilă.
Evident
f (x + h) − f (x)
f 0 (x0 ) = lim
h→0 h
Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n fiecare punct al mulţimii deschise D,
vom spune că f este derivabilă ı̂n D.
Se ştie că este util să considerăm uneori derivate laterale:
f (x) − f (x0 )
fs0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x < x0
67
68 CHAPTER 4. DERIVABILITATE
(derivata la stânga) respectiv
f (x) − f (x0 )
fd0 (x0 ) := lim
x → x0 x − x0
x > x0
(derivata la dreapta).
Exemple. f (x) = |x| nu este derivabilă ı̂n 0, deşi fs0 (0) = −1, fd0 (0) = 1.
Fie funcţia f : R → R definită prin:
½ α
x sin x1 , x =
6 0
f (x) =
0, x=0
Pentru α 6 0, f nu este continuă ı̂n 0. Pentru 0 < α 6 1, funcţia f este

continuă (şi) ı̂n 0, dar nu este derivabilă ı̂n 0. Pentru 1 < α, f este derivabilă
(şi) ı̂n 0, iar ½
0 αxα sin x1 − xα−2 cos x1 , x 6= 0
f (x) =
0, x=0
Deci, pentru 1 < α 6 2, f 0 nu este continuă ı̂n 0.
Propoziţie. (i) f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă f este
diferenţiabilă ı̂n x0 , adică: ∃A ∈ R şi funcţia ω : D → R astfel ı̂ncât :
f (x) = f (x0 ) + A.(x − x0 ) + ω(x).(x − x0 ), ∀x ∈ D şi lim ω(x) = 0

x→x0
(ii) Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n x0 , atunci este continuă ı̂n x0 .
Exemplu. Se verifică direct că funcţiile constante: f (x) = α, ∀x ∈ R şi
funcţia identică: f (x) = x, ∀x ∈ R, sunt derivabile ı̂n R.
Propoziţie (reguli de derivare). (i) Dacă f, g : D → R sunt derivabile
f
ı̂n x0 , atunci: f + g; f.g; şi, dacă g(x0 ) 6= 0, sunt derivabile ı̂n x0 iar:
g
(f + g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
(f.g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ).g(x0 ) + f (x0 ).g 0 (x0 )

µ ¶0
f f 0 (x0 ).g(x0 ) − f (x0 ).g 0 (x0 )
(x0 ) =
g g 2 (x0 )
(ii) Fie D0 ⊆ R deschis, f : D → D0 derivabilă ı̂n x0 şi g : D0 → R deriva-
bilă ı̂n f (x0 ). Atunci g ◦ f este derivabilă ı̂n x0 iar:
(g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )

4.1. FUNCŢII DERIVABILE. PROPRIETĂŢI GENERALE. 69
(iii) Fie D0 ⊆ R deschis, f : D → D0 bijecţie, g : D0 → D inversa lui f .

Dacă presupunem că: f este derivabilă ı̂n x0 ; f 0 (x0 ) 6= 0 şi g este continuă ı̂n
f (x0 ), atunci g este derivabilă ı̂n f (x0 ) iar:
1
g 0 (f (x0 )) =
f 0 (x0 )
Demonstraţie. (i)
(f + g)(x) − (f + g)(x0 )
=
x − x0
(f.g)(x) − (f.g)(x0 ) [f (x) − f (x0 )] g(x) f (x0 ) [g(x) − g(x0 )]

= +
x − x0 x − x0 x − x0
şi continuitatea funcţiei g arată formula de derivare a produsului.
Este suficient să demonstră formula de derivare pentru g1 . Facem observaţia
că, din continuitate urmează că g(x) 6= 0 pe o vecinătate a punctului x0 .
(ii) Scriem succesiv:
(g ◦f )(x)−(g ◦f )(x0 ) = g 0 (f (x0 )) [f (x) − f (x0 )]+ω1 (f (x)) [f (x) − f (x0 )] =
= g 0 (f (x0 )) [f 0 (x0 )(x − x0 ) + +ω(x)(x − x0 )] +

+ω1 (f (x)) [f 0 (x)(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 )] =
= g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )(x − x0 ) + [ω(x) + ω1 (f (x))f 0 (x0 ) + ω1 (f (x))ω(x)(x − x0 )]
Folosirea definiţiei se loveşte de situaţia f (x) = f (x0 ). Propun ca exerciţiu
demonstraţia directă.
(iii) Avem de calculat:
g(y) − g(f (x0 ))

lim
y→f (x0 ) y − f (x0 )
Fie y = f (x). Atunci g(w) → g(f (x0 )) = x0 , datorită continuităţii funcţiei

g. Urmează că limita este egală cu:
x − x0 1
lim = 0
x→x0 f (x) − f (x0 ) f (x0 )
Fiind necesară continuitatea inversei ı̂n f (x0 ), fie se poate presupune, fie
se consideră f strict monotonă şi continuă pe un inerval, ceeea ce asiguraă
continuitatea globală a inversei.
4.2 Derivabilitatea funcţiilor elementare.

Ca aplicaţie imediată a regulilor de derivare, deducem că funcţiile raţionale:
a0 + a1 .x + . . . + an .xn
f (x) = (an .bm 6= 0)
b0 + b1 .x + . . . + bm .xm
sunt derivabile pe complementara mulţimii (finite) a punctelor ı̂n care se
anulează numitorul.
Formula f 0 (x) = nxn−1 unde f : R → R, f (x) := xn cu n ∈ R se arată
prin induţie, folosinf xn+1 = xxn . Formula se extinde la n ∈ Z, desigur
domeniul de definiţie şi d ederivabilitate fiind (−∞, 0) ∪ (0, +∞).
Folosind formula de derivare a funcţiei inverse, sau chiar direct pentru
x1/n , se extinde formula ı̂n cazul exponenţilor raţionali. De data aceasta,
domeniul de derivabilitate este (0, +∞) (chiar dacă pentru exponenţi de
forma 1/(2k + 1) domeniul se extinde la R, iar pentru exponenţi pozitivi,
există şi derivata la dreapta ı̂n 0; pentru exponenţi supra–unitari, funcţia
fiind chiar derivabilă (la dreapta) ı̂n 0. Cazul exponentului iraţional va fi
discutat ulterior.
Pentru funţia exponenţială f : R → R, f (x) := ex , se foloseşte limita
fundamentală
ex − 1
lim =1
x→0 x
de unde f 0 (x) = ex , ∀x ∈ R. din teorema de derivare a funcţiei inverse,
deducem pentru g : (0, +∞) → R, g(y) := ln y: g 0 (y) = y1 .
Drept consecinţe, obţinem: dacă a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞), atunci pentru
funcţia f (x) := ax = ex ln a : f 0 (x) = ax ln a; deci pentru g(y) := loga y avem
1
g 0 (y) = .
y ln a
Revenind la cazul funcţiei putere cu exponent oarecare f : (0, +∞) → R,
f (x) := xa = ea ln x , deducem f 0 (x) = axa−1 .
Mai general, dacă f (x) > 0, atunci pentru a calcula derivata funcţiei f g ,
este suficient să scriem f g = eg ln f şi să aplicăm regulile stabilite:
µ ¶
g 0 g ln f 0 f0
(f ) = e g ln f + g
f
Pentru derivarea funcţiilor trigonometrice, pornim de la limita fundamen-

sin x
tală lim = 1. Deducem:
x→0 x
sin x − sin x0 sin x−x0 x + x0

= x−x02 cos −→ cos x0
x − x0 2
2
4.2. DERIVABILITATEA FUNCŢIILOR ELEMENTARE. 71
¡ ¢
Egalitatea cos x = sin π2 + x permite stabilirea formulei pentru derivata
funcţiei cos, iar regulile de derivare, pentru celelalte funcţii trigonometrice şi
inverse.
Ca exemplificare, pentru funcţia arctg :
1
(arctg)0 (x) =
1 + x2
4.2.1 Exerciţii.
1. Se consideră funcţia f : R → R definită ca:

 x − 1, x<0
f (x) = 0 x=0

x + 1, x>0
Să se verifice că f nu este continuă ı̂n 0, dar f 0 (0) = +∞.

2. Să se discute, ı̂n funcţie de valorile parametrului real a: continuitatea,
derivabilitatea şi continuitatea derivatei funcţiei f : R → R definită ca:
½ a
x sin x1 , x 6= 0
f (x) =
0, x=0
3. Fie f, g : (−1, 1) → R funcţii continue, cu f (0) = g(0) = 0. Pre-

supunem că f şi g sunt derivabile ı̂n 0, iar g 0 (0) 6= 0.
f (x) f 0 (0)
Să se arate că lim există şi este egală cu 0 .
x→0 g(x) g (0)
4. Fie f : (−1, 1) → R o funcţie continuă ı̂n 0. Să se arate că limitele:
f (x) − f (0) f (2x) − f (x)
lim şi lim există sau nu simultan; iar când există,
x→0 x x→0 x
sunt egale (inclusiv cazul limitei infinite).
Lucrare de control 2
13 decembrie 2005
µ ¶
3 3x2 + 2
lim −
x→−1 1 + x3 1 + x5
2. Să se calculeze:
√ √
x+1+ x−2
lim √ √
x→+∞ x3 + x2 − 2 − x3 − 2x2 + 1
Indicaţie. Stabiliţi tipul de nedeterminare.

3. Pentru care valori ale parametrilor reali a şi b, este continuă funcţia
f : R → R:
½ a x
x (2 − 1)(sin 2x − 2 sin x), x 6= 0
f (x) =
b, x=0
Indicaţie. Se pot considera cazurile: a = −4; a = 0.
4. Fie f : (0, +∞) → (−1, 1) o funcţie continuă, cu proprietatea:
există şirurile (xn ), (x0n ) din (0, +∞), cu xn → +∞, x0n → +∞ iar
f (xn ) → −1, f (x0n ) → 1.
Să se arate că există un şir (yn ) din (0, +∞) cu yn → +∞, astfel ı̂ncât
f (yn ) → 0.
Există o asemenea funcţie f ?
Lucrare de control 2 bis
20 ianuarie 2006
1) Să se calculeze: µ ¶
5 3
lim −
x→1 1 − x5 1 − x3
2. Fie a > 0, b > 0. Să se afle limitele la −∞, ı̂n 0 şi la +∞ pentru
µ x ¶1/x
a + bx
funcţia: .
2
3. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, definită prin:
enx + x
f (x) := lim
n→+∞ enx + 1
4. Să se dea un exemplu de funcţie f : (0, 1) → [0, 1], care să fie continuă
şi surjectivă.
Să se demonstreze că nu există nici o funcţie f : [0, 1] → (0, 1), care să
fie continuă şi surjectivă.
4.3 Teoreme fundamentale: teoremele lui Fer-

mat, Rolle, Lagrange. Teorema lui Dar-
boux.
Definiţie. x0 ∈ D se numeşte punct de minim (resp. maxim) local pentru
funcţia f dacă există o vecinătate V pentru x0 astfel ı̂ncât f (x) > f (x0 )
(resp. 6), ∀x ∈ V ∩ D.
4.3. TEOREME FUNDAMENTALE 73
x0 ∈ D se numeşte punct de extrem local pentru funcţia f atunci când

este fie punct de minim, fie de maxim, local.
Desigur, dacă x0 este punct de minim (resp. maxim) global (adică f (x) >
f (x0 ), resp. 6, ∀x ∈ D), atunci este şi punct de extrem local; dar nu şi
reciproc.
Este posibil ca valoarea funcţiei ı̂ntr–un punct de minim local să fie mai
mare decât valoarea aceleiaşi funcţii ı̂ntr–un punct de maxim local (cf. fig.
1
Teorema lui Weierstrass asigură că orice funcţie continuă pe un interval

ı̂nchis şi mărginit admite cel puţin un punct de minim şi unul de maxim
global.
Cunoaşterea punctelor de extrem (local) prezintă o importanţă practică
indiscutabilă.
De exemplu, considerând fluctuaţia valorilor acţiunilor la bursă, punctele
de maxim local reprezinta momentele ı̂n care se recomandă vânzarea (val-
oarea va scădea), iar cele de minim local reprezinta momentele ı̂n care se
recomandă cumpărarea (valoarea va creşte).
Deja pentru unele funcţii elementare au fost precizate punctele de extrem:
funcţiile de grad I şi II (restrânse eventual la un interval), pentru sin, cos,
etc.
De asemeni, există metode ”elementare” (care nu fac apel la calculul
diferenţial), de găsire a punctelor de extrem (cunoaşterea cazului de egalitate
ı̂ntr–o inegalitate poate fi interpretat ı̂n acest sens).
Pentru intuirea enunţului este util să se reamintească interpretarea geo-
metrică a derivatei: faptul că ı̂ntr–un punct (interior) de extrem tangenta la
grafic este orizontală, deci derivata funcţiei este 0.
Teorema lui Fermat Dacă x0 este punct de extrem (local) pentru
funcţia f : D → IR, dacă x0 este punct interior pentru D şi dacă funcţia
f este derivabilă ı̂n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Demonstraţie Pentru a fixa ideile, să presupunem că x0 este punct de
minim local. Deoarece derivata există ı̂n x0 , care este punct interior, putem
scrie:
f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim = lim
x→x0 x − x0 x → x0 x − x0
x < x0
f (x) − f (x0 )
= lim
x → x0 x − x0
x > x0
În calculul limitelor laterale, putem considera doar punctele x aparţnând

vecinătăţii date de definiţia punctului de extrem local (datorită caracterului
local al limitei). Adică f (x) − f (x0 ) > 0 ı̂n ambele cazuri. Dar pentru x < x0
f (x) − f (x0 )
rezultă 6 0, deci f 0 (x0 ) 6 0; ı̂n timp ce, pentru x > x0 rezultă
x − x0
f (x) − f (x0 )
> 0, deci f 0 (x0 ) > 0, de unde concluzia.
x − x0
Concluzii: pentru căutarea punctelor de extrem local ale unei funcţii
derivabile analizăm: punctele x0 ∈ D ı̂n care f 0 (x0 ) = 0 (numite puncte
4.3. TEOREME FUNDAMENTALE 75
critice) şi capetele intervalelor (incluzând deci eventualele puncte unde nu

există derivata).
Contraexemple:
f (x) = x pe [0, 1] admite x0 = 0 ca punct de minim (global), dar derivata
este diferită de 0;
similar:
f (x) = arcsin x admite x0 = 1 ca punct de maxim (global), dar funcţia
nu este derivabilă ı̂n x0 (deşi f 0 (x0 ) = +∞);
|x| pe IR: admite un punct de minim (global) ı̂n 0, fără a fi derivabilă ı̂n
acel punct; √
3
f (x) = x2 admite un punct de minim (global) ı̂n 0, deşi nu este deriv-
abilă ı̂n acest punct: fs0 (0) = −∞ iar fd0 (0) = +∞
punct critic care nu este de extrem: f (x) = x3 are x0 = 0 drept punct
critic, dar nu este punct de extrem (căci f (x) < f (0), ∀x < 0 şi f (x) > f (0),
∀x > 0).
2x
un exemplu mai complex ı̂l furnizează funcţia arcsin 1+x 2 : punctele de
extrem (global) sunt −1 şi 1, ı̂n care derivata nu există; funcţia se poate
explicita (folosind arctg) şi poate fi astfel reprezentată grafic.
Ca aplicaţie a teoremei lui Fermat:
Propoziţie. Fie f : I → R o funcţie derivabilă pe intrevalul I. Atunci
funcţia f 0 : I → R are proprietatea Darboux.
Demonstraţie.
f 0 poate fi discontinuă: de exemplu xa sin x1 , pentru a = 2; pentru 1 <
a < 2 are chiar derivata nemarginita, dar numai pe [0, +∞).
Teorema lui Rolle.
Aplicaţie. Şirul lui Rolle: separarea radacinilor, combinat cu propri-
etatea Darboux.
Exemplificari.
Teorema lui Lagrange (de medie).
inclusiv forma cu inegalitate.
Aplicatii: studiul intervalelor de monotonie, revenit la problema determi-
narii extremelor.
f 0 = 0 pe un interval implica f ≡ 0. Exemplu:
1 π
arctg x + arctg =
x 2
dar numai pe (0, +∞).

Consecinţă: Fie x0 ∈ I, f : I → R o funcţie continuă, defrrivabilă

pe I \ {x0 }. Dacă există λ := lim f 0 (x), atunci f este derivabilă ı̂n x0 iar
x→x0
f 0 (x0 ) = λ.
Inainte de a folosi acest rezultat, verificati daca derivata nu se calcleaza
mai simplu direct ce definitia.
4.4 Derivate de ordin superior; dezvoltări lim-

itate.
Observaţie. Teorema nu este adevărată ı̂n cazul real: există funcţii in-
definit derivabile, care totuşi nu sunt analitice. Astfel, funcţia f : R → R
definită prin:
½ 1
e− x2 , x 6= 0
f (x) =
0 ,x = 0
este indefinit derivabilă, iar f (n) (0) = 0, ∀n > 0; nefiind identic nulă, rezultă
că f nu este analitică.
Nu este adevărat nici că raza de convergenţă R este cel mai mare număr,
pentru care funcţia să fie analitică ı̂n (−R, R). În adevăr, considerând funcţia
f : R → R definită prin:
1
f (x) = 2
x +1
f este analitică ı̂n R. Totuşi R = 1. Explicaţia se obţine considerând funcţia
1
f (x) = 2 , care este derivabilă ı̂n C \ {−i, i}.
x +1
4.5 Curs XIII

Vom avea nevoie de următoarea extindere a teoremei lui Rolle:
Teoremă. Fie f : [a, b] → R o funcţie cu derivata de ordin n > 1
continuă pe [a, b] şi derivabilă de n + 1 ori pe (a, b). Presupunem că:
f (k) (a) = 0, pentru fiecare 0 6 k 6 n
f (b) = 0
Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (n+1) (c) = 0.
Demonstraţie. Din teorema lui Rolle, există c1 ∈ (a, b) pentru care
f (c1 ) = 0. Aplicăm acum teorema lui Rolle funcţiei f 0 pe intervalul [a, c1 ].
0
Se obţine astfel prin recurenţă un şir ck ; iar c := cn+1 convine.

4.5. CURS XIII 77
4.5.1 Dezvoltări limitate.

Această temă prezintă o tehnică foarte utilă ı̂n aflarea unor limite, acolo
unde ar trebui aplicată de multe ori regula lui l’Hôpital. De utilitatea
acestei metode vă puteţi convinge, ı̂ncercând să rezolvaţi, pe căile uzuale,
următoarele şapte probleme:
1) Să se determine a, b ∈ R pentru care
· ¸
2
√
3
√ b
lim n 3 2 2
n +n +n+1− n +1+a+
n→+∞ n
există şi este diferită de 0.
2) Fie f : (−1, 1) → [0, +∞) o funcţie de trei p ori derivabilă,
p cu f (0) = 0. Să
se discute derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiilor f (x) şi f (x).
3
³ π π´
3) Se consideră funcţia f : − , − −→ R definită prin f (x) := (2 sin x)tg 3x .
6 6
f (x) − l
Să se calculeze l := limπ f (x) şi limπ π .
x→ 6 x→ 6 x −
6
4) Pentru ce valoare a lui n ∈ N, limita
6 sin x3 + x3 (x6 − 6)
lim
x→0 xn
există, este finită şi diferită de 0?
³ x ´2x
x
x −
lim 2
³ x ´sin 2x
x→0 x sin x
−
x>0 2
6) Se consideră funcţia f : R \ {0} → R,

1 √
f (x) := e x x2 + x + 1 arctg x
Să se determine asimptotele oblice, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptote.
7) Se consideră funcţia f : (1, +∞) → R,
1
f (x) := xx − ln2 x
x
Să se determine asimptota oblică, precum şi poziţia graficului funcţiei faţă
de aceste asimptotă.
Vom folosi peste tot notaţia o(f ) pentru a desemna o funcţie g (definită
g(x)
ı̂ntr–o vecinătate a lui 0), care are proprietatea că lim = 0. Această
x→0 f (x)
notaţie ne scuteşte de precizarea, la fiecare etapă, a formei exacte a lui g,
reţinând doar faptul că este neglijabilă faţă de f . În funcţie de context, se
poate ca limita să fie considerată la +∞.
Iată rezultatele teoretice necesare pentru abordarea exerciţiilor prece-
dente.
8) (i) Dacă P este o funcţie polinom, cu proprietatea că, pentru orice n > 0
avem P (n) (0) = 0, atunci P ≡ 0.
(ii) Dacă P este o funcţie polinom de grad cel mult n, atunci P = o(xn )
implică P ≡ 0.
Fie I ⊆ R un interval deschis cu 0 ∈ I. Pe baza regulii lui l’Hôpital,
putem scrie pentru orice funcţie f : I → R, de n ori derivabilă:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n

(∗) f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
În particular, au loc următoarele dezvoltări limitate ale unor funcţii ele-
mentare:
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + o(xn )
1! 2! n!
x3 x2n+1
sin x = x − + . . . + (−1)n + o(x2n+2 )
3! (2n + 1)!
x2 x2n
cos x = 1 − + . . . + +(−1)n + o(x2n+1 )
2! (2n)!
x2 x3 xn
ln(1 + x) = x − + − . . . + (−1)n−1 + o(xn )
2 3 n
pentru x > −1;
α α(α − 1) α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + x+ + ... + x + o(xn )
1! 2! n!
pentru x > −1 şi α ∈ R.
9) (i) Să se justifice următoarele dezvoltări limitate
x3 x5 x2n+1
arctg x = x − + − . . . + (−1)n + o(x2n+2 )
3 5 2n + 1
x3 (2n − 1)!! x2n+1
arcsin x = x + + ... + + o(x2n+2 )
6 (2n)!! 2n + 1
4.5. CURS XIII 79
(ii) Să se determine a, b, c ∈ R pentru care tg x = ax + bx3 + cx5 + o(x5 ).

Există şi o aplicaţie neaşteptată a dezvoltărilor limitate:
1
= a0 + a1 x + . . . + an xn + o(xn )
1 − x − x2
unde: a0 = a1 = 1; an = an−1 + an−2 pentru n > 2.
Să se obţină expresia explicită a termenului general al şirului lui Fibonacci
1 h √ n √ ni
an = √ (1 + 5) − (1 − 5)
2n 5
11) (i) Fie a 6= 0; k < n, m ∈ N şi f : I → R o funcţie cu dezvoltarea
f (x) = axk +bxn +o(xn ). Să se arate că f m (x) = am xkm +mam−1 bxn+(m−1)k +
o(xn+(m−1)k ).
(ii) Să se calculeze (pentru n > 2)
arctg xn − arctg n x
lim
x→0 arcsin xn − arcsinn x
12) Se defineşte funcţia f : R → R astfel:



 sin x
 , x 6= 0
x
f (x) :=


 1 ,x = 0
Să se justifice existenţa unei funcţii g : [0, +∞) → R, derivabile pe [0, +∞),
astfel ı̂ncât f (x) = g(x2 ), pentru orice x ∈ R.
13) Se defineşte funcţia f : (−1, 1) → R astfel:
 √

 arctg −x

 √ , x ∈ (−1, 0)

 −x




f (x) := 1 ,x = 0





 √

 1 1 + x

 √ ln √ , x ∈ (0, 1)
2 x 1− x
Să studieze derivabilitatea funcţiei f .
Există şi un alt tip de “dezvoltare limitată”, dar de cu totul altă natură.
Dacă ı̂n formula (*) intervenea comportarea locală a funcţiei f , ı̂n cele ce
ce urmează este vorba de o formulă globală. Este o generalizare directă a

teoremei lui Lagrange.
Iată câteva probleme, pentru rezolvarea cărora această formulă este utilă.
15) Fie f : [−1, 1] −→ R o funcţie cu derivata de ordin trei continuă. Să se
arate că seria:
X∞ · µ µ ¶ µ ¶¶ ¸
1 1 0
n f −f − − 2f (0)
n=1
n n
este convergentă.
16) Fie f : (−1, 1) → R o funcţie impară, de cinci ori derivabilă. Să se arate
că, pentru fiecare x ∈ (−1, 1), există θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
x 0 x5 (5)
f (x) = [f (x) + 2f 0 (0)] − f (θx)
3 180
17) Fie f : I → R o funcţie cu derivata a doua continuă pe I. Presupunem

că există a, b ∈ I, a < b astfel ı̂ncât f 0 (a) = f 0 (b) = 0. Să se arate că există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
(b − a)2 00
|f (b) − f (a)| 6 |f (c)|
4
18) Fie f : [0, +∞) −→ R o funcţie de două ori derivabilă pe [0, +∞).√Dacă
|f (x)| 6 A şi |f 00 (x)| 6 B, pentru orice x ∈ [0, +∞), atunci |f 0 (x)| 6 2 AB,
pentru orice x ∈ [0, +∞).
4.5.2 Demonstraţii
1) Folosind dezvoltările limitate:
√ x x2 5x3
3
1+x=1+ − + + o(x3 )
3 9 81
√ x
1 + x = 1 + + o(x)
2
rezultă:
· µ ¶ µ ¶ ¸ µ ¶
√
3 1 1 1 1 1 1 2 5 1
n3 + n2 +n+1=n 1+ + 2+ 3 − 2
+ 3 + 3 +o
3 n n n 9 n n 8n n2
· µ ¶¸
√ 1 1
2
n +1=n 1+ +o
2n n3
4.5. CURS XIII 81
de unde:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
√
3
√ b 1 5 1 14 1
n3 + n2 + n + 1− n2 + 1+a+ = a+ + b− + 2
+o
n 3 18 n 81 n n2
1 5 14
Deci a = − ; b = iar limita este .
3 18 81
2) Funcţia f fiind pozitivă şi f (0) = 0, rezultă că 0 este punct de minim, deci
f 00 (0) 2
f 0 (0) = 0. Astfel: f (x) = x + o(x2 ). Obţinem că există derivatele
p 2
laterale ı̂n 0 pentru f (x):
p r r
f (x) f 00 (0) f 00 (0)
lim = lim + o(1) =
x→0 x x→0 2 2
x>0 x>0
r
f 00 (0)
Analog, derivata la stânga este − . În concluzie, dacă f 00 (0) = 0,
p 2
atunci f (x) este derivabilă ı̂n 0, cu derivata egală cu 0.
p f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
Pentru funcţia 3 f (x) se foloseşte scrierea f (x) = x + x + o(x3 )
2 3!
şi se caută eventuala limită ı̂n 0 pentru
r
00 f 000 (0)
3 f (0)
x−1 + + o(1)
2 6
Pentru existenţa derivatei,p condiţia f 00 (0) = 0 este necesară. Reciproc, dacă
f 00 (0)r= 0, atunci funcţia 3 f (x) este derivabilă ı̂n 0, iar valoarea derivatei
000
3 f (0)
este .
6
A se vedea şi problemele 12) şi 14) .
π
3) Pentru simplificarea calculelor, notăm y := x − . Astfel funcţia f devine
6
1 1 √
√ − − ln(cos y + 3 sin y)
f (y) = (cos y + 3 sin y) tg 3y = e tg 3y
Deoarece au loc dezvoltările limitate:

√ √
ln(cos y + 3 sin y) = 3y − 2y 2 + o(y 2 )
1 1
− = − + y + o(y)
tg 3y 3y
obţinem:
√ √
3 2 3µ ¶
− y + o(y) − 2y
f (y) = e 3 e 3 =e 3 1+ + o(y)
3
√ √
3 3
− 2 −
de unde l = e 3 , iar a doua limită este e 3 .
3
4) Folosind dezvoltarea limitată
x9 x15
sin x3 = x3 − + + o(x20 )
6 120
1
deducem că n = 15, iar limita este .
20
5) Folosind scrierea uv = ev ln u se obţin dezvoltările limitate:
xx = 1 + x ln x + o(x ln x)
³ x ´2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
sin x
x = 1 + x ln x + o(x ln x)
³ x ´sin 2x x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2 2
ceea ce arată că limita căutată este 1.
6) Folosim următoarele dezvoltări limitate:
µ ¶
1 1 1 1
e =1+ + 2 +o
x
x 2x x2
µ µ ¶¶
√ 1 3 1
x2 + x + 1 = |x| 1 + + 2 +o
2x 8x x2
µ ¶
π 1 1
arctg x = (sgn x) − + o
2 x x2
Deci, pentru x > 0:
µ ¶ µ ¶
π 3π 11π − 24 1
f (x) = x + −1 + +o
2 4 16x x
π 3π
ceea ce arată că y = x+ − 1 este asimptota oblică la +∞, iar graficul
2 4
se află (pentru valori destul de mari ale lui x) deasupra asimptotei (deoarece
11π − 24 > 0).
4.5. CURS XIII 83
Analog, pentru x < 0 avem:

µ ¶ µ ¶
π 3π 11π + 24 1
f (x) = x + +1 + +o
2 4 16x x
ln x
7) Deoarece lim = 0, putem scrie:
x→+∞ x
µ 2 ¶
1 ln x ln2 x ln x
x =1+x + + o
x 2x2 x2
µ 3 ¶
ln2 x ln3 x ln x
Notând u(x) := + + o , avem lim u(x) = 0, deci:
x 2x2 x2 x→+∞
µ 3 ¶
1
xx 2 ln4 x ln x
x = x + ln x + +o
2x x
Rezultă că asimptota este y = x, iar graficul funcţiei este deasupra asimp-
totei.
P 0 (0) P (n) (0) n
8) (i) Urmează din scrierea P (x) = P (0) + x + ... + x (dacă
1! n!
P este de grad n).
(ii) Prin inducţie după n: cazul n = 0 este imediat. Acum ipoteza
a0 + a1 x + . . . + an xn
lim =0
x→0 xn
implică a0 = 0 şi deci se reduce la n − 1.
1
9) (i) Fie f (x) := arctg x. Deoarece f 0 (x) = , unicitatea demonstrată
1 + x2
ı̂n exerciţiul precedent garantează că (f 0 )(2n) (0) = (−1)n (2n)!; (f 0 )(2n+1) (0) =
0.
Analog, folosind dezvoltarea cunoscută
∞
X
2 − 12 (2n − 1)!! n
(1 − x ) =1+ (−1)n x
n=1
(2n)!!
, se obţine dezvoltarea
∞
X (2n − 3)!! xn
arcsin x = x + (−1)n−1
n=2
(2n − 2)!! n
(ii) Calculul primelor 5 derivate ale funcţiei tg este destul de complicat.

Vom folosi identificarea coeficienţilor: sin x = (a + bx3 + cx5 + o(x5 )) cos x se
µ ¶
x3 x5 5
¡ 3 5 5
¢ x2 x4 5
mai scrie: x − + + o(x ) = a + bx + cx + o(x ) 1 − + + o(x )
3! 5! 2! 4!
adică:
³ µ ¶
x3 x5 5 a´ 3 b a
x− + + o(x ) = ax + b − x + c− + x5 + o(x5 )
3! 5! 2! 2! 4!
1 2
Astfel: a = 1; b = ; c = .
3 15
Observaţie. Acest procedeu permite determinarea unei relaţii de recurenţă
pentru coeficenţii funcţiei tangentă.
10) Faptul că (an ) este şirul lui Fibonacci rezultă prin identificarea coeficienţilor:
1 = (1 − x − x2 )(a0 + a1 x + . . . + an xn + o(xn )).
Expresia explicită se obţine prin descompunere ı̂n fracţii simple:
· ¸ " n µ ¶ #
1 1 1 1 1 X 1 1
= − = − xk +o(xn )
1 − x − x2 β−α x−α x−β β − α k=0 β k αk
√ √
−1 − 5 −1 + 5
unde α := ; β := sunt rădăcinile ecuaţiei 1 − x − x2 = 0.
2 2
11) (i) Se dezvoltă (axk + bxn )m după binomul lui Newton. Se constată că
doar primii doi termeni au grad 6 n + (m − 1)k, ceea ce furnizează formula
propusă.
(ii) Două dezvoltări sunt deja cunoscute:
x3n
arctg xn = xn − + o(x4n )
3
x3n
arcsin xn = xn + + o(x4n )
6
Pentru celelalte două dezvoltări necesare, aplicăm punctul precedent:
n n n+2
arctg x = xn − x + o(xn+3 )
3
n n+2
arcsinn x = xn +
x + o(xn+3 )
6
Deoarece pentru n > 2 avem 3n > n + 3, rezultă că
n n
arctg xn − arctg n x xn − (xn − xn+2 ) + o(xn+3 ) + o(x)
= 3 = 3
arcsin xn − arcsinn x n n
xn − (xn + xn+2 ) + o(xn+3 ) − + o(x)
6 6
4.5. CURS XIII 85
deci limita este −2.

12) În mod necesar, funcţia g este
 √
 sin x

 √ ,x > 0
x
g(x) :=



1 ,x = 0
Trebuie să justificăm faptul că această funcţie este derivabilă ı̂n 0. Plecând
de la scrierea:
x3
sin x = x − + x4 R(x)
3!
unde lim R(x) = 0, obţinem
x→0
√
√ √ x x √
sin x= x− + x2 R( x)
3!
de unde:
g(x) − g(0) 1 √ √
= − + x R( x)
x 6
şi deci concluzia.
13) Folosind dezvoltările funcţiilor arctg şi ln, rezultă că
x
f (x) = 1 + + x R(x)
3
pentru x ∈ (−1, 1), iar lim R(x) = 0. Concluzia urmează ca ı̂n problema
x→0
precedentă.
Observaţie. Se poate arăta că funcţia f este indefinit derivabilă (şi) ı̂n 0.
15) Din dezvoltarea de ordin 3:
µ ¶
1 1 1 1
f = f (0) + f 0 (0) + 2 f 00 (0) + 3 f 000 (c)
n n 2n 6n
µ ¶
1 1 1 1
f − = f (0) − f 0 (0) + 2 f 00 (0) − 3 f 000 (c1 )
n n 2n 6n
adică: ¯ µ µ ¶ µ ¶¶ ¯
¯ ¯ |f 000 (c) − f 000 (c1 )|
¯n f 1 − f − 1 − 2f 0
(0)¯=
¯ n n ¯ 6n2
X∞
1
de unde obţinem, folosind faptul că seria 2
este convergentă, (iar orice
n=1
n
serie absolut convergentă este convergentă cf. ex. 1. 2. 3.).
Exemplu. Pentru f (x) = ln(1 + x) se obţine seria

Xµ n+1
¶
n ln −2
n>2
n − 1
16) Pentru fiecare x ∈ (−1, 1), definim funcţia g : [0, 1] → R prin

f 00 (t) f 000 (t)
g(t) := f (x) − f (t) − (x − t)f 0 (t) − (x − t)2 − (x − t)3 −
2 6
f (4) (t) α f 0 (x) f 00 (t)
− (x − t)4 − (x − t)5 − x+ x(x − t)+
24 120 3 3
f 000 (t) f (4) (t) α
+ x(x − t)2 + x(x − t)3 + x(x − t)4
6 18 72
Avem evident g(x) = 0. Alegem α astfel ı̂ncât g(0) = 0. Astfel, există
θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât g 0 (θx) = 0. Deoarece
1 £ ¤
g 0 (t) = (x − t)3 (3x + t) f (5) (t) − α
72
urmează că α = f (5) (θx). Concluzia se obţine ı̂nlocuind ı̂n 0 = g(0).
µ ¶ µ ¶
a+b a+b
17) Scriind formula pe fiecare din intervalele a, resp. ,b ,
µ ¶ µ ¶2 2
a+b a+b
există puncte c1 ∈ a, , resp. c2 ∈ , b , astfel ı̂ncât
2 2
µ ¶
a+b (b − a)2 00
f = f (a) + f (c1 )
2 8
µ ¶
a+b (a − b)2 00
f = f (b) + f (c2 )
2 8
Prin scăderea celor două relaţii, se obţine inegalitatea propusă.
18) Pentru x ∈ (0, +∞) fixat, pentru fiecare h > 0, există θ ∈ (0, 1) astfel
ı̂ncât
0 h2 00
f (x + h) = f (x) + hf (x) + f (x + θh)
2
De aici:
f (x + h) − f (x) h 00
f 0 (x) = − f (x + θh)
h 2
deci:
2A hB
|f 0 (x)| 6 +
h 2
r
A
Scriind această inegalitate pentru h := 2 , se obţine rezultatul.
B
4.6. CURS XIV 87
4.6 Curs XIV

4.6.1 Funcţii convexe
În toate problmele următoare, I desemnează un interval deschis din R.
1) Să se arate următoarele caracterizări pentru ca f : I → R să fie convexă:
(i) Oricare ar fi x1 < x2 < x3 din I, are loc:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )

6 6
x2 − x1 x3 − x1 x3 − x2
(ii) Mulţimea (numită epigraful funcţiei f )
{(x, y) ∈ R2 | f (x) 6 y}
este convexă ı̂n R2 (o mulţime nevidă A ⊆ R2 se numeşte convexă dacă,

oricare ar fi (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) din A şi t ∈ [0, 1], urmează că (tx1 + (1 −
t)x2 , ty1 + (1 − t)y2 ) ∈ A) .
f (x) − f (a)
(iii) Funţia g : I\{a} → R definită prin g(x) := este crescătoare
x−a
pe I \ {a}, pentru fiecare a ∈ I.
2) (i) Să se studieze monotonia şi să se precizeze extremele unei funcţii con-
vexe.
Să se justifice că orice funcţie convexă este continuă.
(ii) Să se arate că funcţia f : I → R este convexă dacă şi numai dacă f
este continuă şi µ ¶
x1 + x 2 f (x1 ) + f (x2 )
f 6
2 2
oricare ar fi x1 , x2 ∈ I.
3) Fie f : I → R o funcţie convexă. Să se arate că f admite derivate la
stânga şi la dreapta ı̂n fiecare punct din I.
În plus, dacă x1 < x2 ∈ I, atunci:
f (x2 ) − f (x1 )
fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6 6 fs0 (x2 ) 6 fd0 (x2 )
x2 − x1
Să se arate că mulţimea punctelor ı̂n care o funcţie convexă nu este deriv-
abilă, este cel mult numărabilă.
4) (i) Fie f : I → R o funcţie continuă, cu derivată la dreapta ı̂n fiecare
punct din I \ A, A ⊂ I fiind o mulţime cel mult numărabilă.
Să se arate că dacă m 6 fd0 (x) 6 M oricare ar fi x ∈ I \ A, atunci
f (x) − f (y)
m6 6M
x−y
oricare ar fi x 6= y ∈ I.
(ii) Fie f : I → R o funcţie continuă, cu derivată la dreapta ı̂n fiecare
punct din I. Dacă derivata la dreapta este funcţie crescătoare, atunci f este
funcţie convexă.
Exerciţiul următor prezintă câteva exemple de funcţii convexe, precum şi
unele metode de a obţine noi funcţii convexe.
5) (i)
• Funcţiile liniare f (x) = ax + b sunt singurele funcţii cu proprietatea că
f şi (−f ) sunt simultan convexe.
• Funcţia ln x este convexă pe (0, +∞).
• Funcţia xa este convexă pe (0, +∞), dacă a ∈ (−∞, 0) ∪ [1, +∞).
• Funcţia |x|a este convexă pe R, dacă a ∈ [1, +∞).

1
• Funcţia este convexă pe (0, π), dar are limite infinite la capetele
sin x
intervalului.
√
• Funcţia − 1 − x2 este convexă şi continuă pe [−1, 1], dar are derivate
infinite la capetele intervalului.
(ii)
• Fie f1 , f2 , . . . , fn : I → R funcţii convexe, iar α1 , α2 , . . . , αn > 0. Atunci
X n
funcţia αk fk este convexă.
k=1
• Fie fα : I → R o familie de funcţii convexe. Dacă f (x) := sup fα (x) < +∞,
α
pentru fiecare x ∈ I, atunci f este convexă pe I.
• Fie fn : I → R un şir de funcţii convexe. Dacă f : I → R este astfel

ı̂ncât fn (x) → f (x) pentru fiecare x ∈ I, atunci f este convexă.
(iii) Fie J ⊆ R un interval deschis.
• Dacă f : I → J este convexă, iar g : J → R este convexă şi crescătoare,
atunci g ◦ f este convexă.
4.6. CURS XIV 89
• Dacă f : I → J este strict descrescătoare şi convexă, atunci f −1 este

convexă.
• Dacă f : I → (0, +∞) este o funcţie cu proprietatea că ln f este con-
vexă, atunci f este convexă.
Cu ajutorul funcţiilor convexe se pot obţine comod o serie de inegalităţi

remarcabile:
6) Fie xk , yk numere strict pozitive.
(i) Să se obţină inegalitatea mediilor ponderate:
1 1
n n
X n
X X
Ã n
! yk xk yk Ã n
! xk yk
Y k=1
Y
xykk k=1 6 n 6 xxk k yk k=1
X
k=1
xkxk yk k=1
k=1
1 1
(ii) Dacă p > 1 iar q satisface + = 1, atunci are loc inegalitatea lui
p q
Hölder: Ã n !1 Ã n ! 1q
n
X X p p X
x k yk 6 xk ykq
k=1 k=1 k=1
4.6.2 Demonstraţii
x2 − x1
1) (i) Notând λ := avem λ ∈ [0, 1] şi x2 = λx3 + (1 − λ)x1 . Inegali-
x3 − x1
tatea propusă devine:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )
6 6
λ(x3 − x1 ) x3 − x1 (1 − λ)(x3 − x2 )
După efectuarea calculelor, fiecare din cele două inegalităţi este echivalentă
cu: f (x2 ) 6 λf (x3 ) + (1 − λ)f (x1 ).
Observaţie. Condiţia de convexitate se poate scrie echivalent sub forma:
¯ ¯
¯ 1 x1 f (x1 ) ¯
¯ ¯
¯ 1 x2 f (x2 ) ¯ > 0
¯ ¯
¯ 1 x3 f (x3 ) ¯
semnificaţia geometrică fiind că triunghiul A1 A2 A3 (unde Ak (xk , f (xk )), k =

1, 2, 3) este parcurs ı̂n sens direct.
(ii) Dacă f este convexă, iar (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) aparţin epigrafului funcţiei,
atunci
f (λx1 + (1 − λ)x2 ) 6 λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 ) 6 λy1 + (1 − λ)y2
Reciproc, dacă epigraful funcţiei f este convex, atunci, odată cu punctele
(x1 , f (x1 )) şi (x2 , f (x2 )) conţine şi punctul (λx1 + (1 − λ)x2 , λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )),
ceea ce arată că funcţia f este convexă.
(iii) În oricare din cele trei cazuri posibile: x1 < x2 < a; x1 < a < x2 ;
f (x1 ) − f (a) f (x2 ) − f (a)
a < x1 < x2 , inegalitatea 6 este verificată.
x1 − a x2 − a
2) Notând I := (a, b) şi considerând a < x1 < x2 < x3 < x4 < b, deducem că
au loc inegalităţile:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 ) f (x4 ) − f (x3 )
6 6
x2 − x1 x3 − x2 x4 − x3
Presupunând că f (x1 ) 6 f (x2 ), rezultă că f este crescătoare pe intervalul
(x2 , b). Deci există un interval maximal (β, b) (care poate fi şi vid, când f
este descrescătoare pe I), astfel ı̂ncât f să fie crescătoare pe (β, b). Analog,
dacă f (x3 ) > f (x4 ), atunci f este descrescătoare pe (a, x3 ). Din nou, există
un interval maximal (a, α), astfel ı̂ncât f să fie descrescătoare pe (a, α).
Aşadar, pot exista următoarele situaţii:
• f este strict crescătoare pe I;
• f este strict descrescătoare pe I;
• I = (a, α) ∪ [α, β] ∪ (β, b), iar f este: strict descrescătoare pe (a, α);
constantă pe [α, β] şi strict crescătoare pe (β, b).
Corespunzător, urmează că o funcţie convexă (neconstantă) nu admite
maxime pe I, dar poate admite un minim (absolut).
Datorită acestei situaţii, deducem că o funcţie convexă ar putea avea doar
discontinuităţi de prima specie. Însă existenţa limitelor laterale diferite ı̂ntr–
un punct conduce imediat la contradicţie cu convexitatea funcţiei. Deci orice
funcţie convexă este continuă pe intervalul deschis I.
Observaţie. Datorită monotoniei, există limite ı̂n capetele intervalului
I. Aceste limite pot fi infinite. De asemeni, atribuind ı̂n capete valori mai
mari decât aceste limite, se obţine o funcţie care este convexă pe intervalul
ı̂nchis, dar nu este continuă ı̂n capete. A se vedea exemple ı̂n ex. 5.
Trecem la a doua caracterizare. Necesitatea µ condiţiei
¶ fiind evidentă, să
x 1 + x2 f (x1 ) + f (x2 )
presupunem că funcţia continuă f verifică f 6 .
2 2
4.6. CURS XIV 91
Pentru x1 , x2 ∈ I fixaţi, considerăm mulţimea
A := {λ ∈ [0, 1]| f (λx1 + (1 − λ)x2 ) 6 λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )}
1
Evident 0, 1 ∈ A iar prin ipoteză ∈ A. Folosind ı̂ncă odată ipoteza, de-
2
λ1 + λ2
ducem că dacă λ1 , λ2 ∈ A, atunci ∈ A. Prin inducţie, se arată că
n
2
X ak
orice număr de forma k
cu ak ∈ {0, 1} aparţine mulţimii A. Deoarece
k=1
2
f este continuă, rezultă că mulţimea A conţine, odată cu orice şir conver-
gent şi limita acestuia (este ı̂nchisă). Scrierea ı̂n baza 2 garantează acum că
A = [0, 1].
Altă soluţie. Pentru x1 < x2 ∈ I fixaţi, considerăm mulţimea
½ ¾
f (x2 ) − f (x1 ) x2 f (x1 ) − x1 f (x2 )
A := x ∈ (x1 , x2 )|f (x) > x+
x2 − x1 x2 − x1
Presupunerea că această mulţime ar fi nevidă, ı̂mpreună cu continuitatea

funcţiei f , arată existenţa unui interval deschis, nevid (α, β), inclus ı̂n A. Ar
avea loc
µ ¶
α+β f (x2 ) − f (x1 ) α + β x2 f (x1 ) − x1 f (x2 ) f (α) + f (β)
f > + >
2 x2 − x1 2 x2 − x1 2
ceea ce constituie contradicţia căutată.

Observaţie. De fapt, se poate arăta că orice funcţie f : I → R care
verifică proprietatea din enunţ, nu poate avea decât discontinuităţi de specia
a doua.
f (x) − f (x1 )
3) Funcţia x 7→ fiind crescătoare pe I \{x1 }, deducem că există
x − x1
f (x2 ) − f (x1 )
derivatele laterale ı̂n x1 şi are loc: fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6 . Analog
x2 − x1
se arată şi celelalte inegalităţi.
Pentru a arăta că mulţimea punctelor ı̂n care f nu este derivabilă este
cel mult numărabilă, să notăm, pentru fiecare punct a ∈ I ı̂n care f nu este
derivabilă, intervalul deschis, nevid Ia := (fs0 (a), fd0 (a)). Aceste intervale sunt
disjuncte. Deoarece fiecare interval conţine cel puţin un număr raţional, se
obţine concluzia.
La acelaşi rezultat se ajunge observând că, pentru fiecare n ∈ N, mulţimea
1
intervalelor de forma Ia care au lungimea mai mare decât , este finită.
n
Observaţie. Dacă f este definită şi continuă pe un interval ı̂nchis, atunci

există derivatele laterale ı̂n capetele intervalului, putând fi eventual −∞ sau
+∞: a se vedea exemple ı̂n ex. 5.
4) (i) Considerând funcţiile f (x) − mx, respectiv M x − f (x), este de ajuns
să arătăm că fd0 (x) > 0, pentru orice x ∈ I \ A asigură că f este crescătoare
pe I.
Fie α > 0 fixat şi să definim funcţia g(x) := f (x) + αx. Pentru fiecare
g(x) − g(x0 )
x0 6∈ A, din ipoteză urmează că există δ > 0 astfel ı̂ncât > −α,
x − x0
oricare ar fi x ∈ (x0 , x0 + δ). Astfel avem g(x0 ) 6 g(x).
Fie atunci x < y şi să arătăm că g(x) 6 g(y). Fie λ 6∈ g(A), λ < g(x).
Notăm E := {t ∈ [x, y]| g(t) > λ}. Notând a := sup E, din continuitatea
funcţiei g deducem a ∈ E. Rezultă g(a) > λ. Vom arăta că a = y. În
adevăr, dacă am presupune că a < y, atunci ı̂n mod necesar g(a) = λ, altfel
continuitatea funcţiei g ar contrazice definiţia lui a. Deoarece λ 6∈ g(A)
deducem că a 6∈ A. Din cele demonstrate, vom avea g(a) 6 g(z), oricare
ar fi z ∈ (a, a + δ), ceea ce din nou contrazice definiţia lui a. Rămâne că
a = y, adică g(y) > λ. Deoarece putem alege un şir crescător λn , astfel
ı̂ncât λn → g(x) şi λn 6∈ g(A), obţinem din cele de mai sus că g(y) > g(x).
Adică f (y) − f (x) > α(x − y). Cum α a fost oarecare, urmează că f este
crescătoare.
(ii) Folosind punctul precedent, din x1 < x2 < x3 rezultă fd0 (x1 ) 6
fd0 (x2 ) 6 fd0 (x3 ) şi deci:
f (x2 ) − f (x1 ) f (x3 ) − f (x2 )

fd0 (x1 ) 6 6 fd0 (x2 ) 6 6 fd0 (x3 )
x2 − x1 x3 − x2
ceea ce demonstrează convexitatea funcţiei f .

Observaţie. Dacă f se presupune derivabilă pe I, având derivata crescătoare,
concluzia se obţine pe baza teoremei uzuale de medie. De fapt, s–a arătat mai
mult, şi anume că, dacă f are doar derivată la dreapta pe I, cu excepţia unei
mulţimi cel mult numărabile, iar această derivată este crescătoare, atunci f
este convexă.
5) (i) Dacă f şi (−f ) sunt presupuse convexe, atunci f (λx1 + (1 − λ)x2 ) =
λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 ), oricare ar fi x1 , x2 ∈ I şi λ ∈ [0, 1]. De aici rezultă
imediat forma f (x) = ax + b.
Restul afirmaţiilor sunt verificări directe, folosind caracterizarea convexităţii
cu derivata (eventual la dreapta).
(ii) Simple verificări, folosind eventual caracterizarea convexităţii cu aju-
torul epigrafului.
4.6. CURS XIV 93
(iii) Prima afirmaţie rezultă din scrierea:
(g ◦f )(λx1 +(1−λ)x2 ) = g [f (λx1 + (1 − λ)x2 )] 6 g(λf (x1 )+(1−λ)f (x2 )) 6
6 λ(g ◦ f )(x1 ) + (1 − λ)(g ◦ f )(x2 )
Dacă funcţia f este descrescătoare, atunci pentru orice y1 , y2 ∈ J se poate

scrie
f −1 (λy1 +(1−λ)y2 ) = f −1 [λf (x1 ) + (1 − λ)f (x2 )] 6 f −1 [f (λx1 + (1 − λ)x2 )] =
= λx1 + (1 − λ)x2 = λf −1 (y1 ) + (1 − λ)f −1 (y2 )

unde x1 , x2 ∈ I sunt punctele pentru care f (x1 ) = y1 şi f (x2 ) = y2 .
Dacă funcţia f este crescătoare, atunci funcţia (−f )−1 rezultă convexă.
x1 + x2
ex1 + ex2
În sfârşit, să observăm că, pe baza inegalităţii mediilor avem e 2 6 ,
2
deci funcţia exponenţială este convexă. Scriind f = eln f , din cele de mai
sus deducem că f este convexă dacă se presupune că ln f este convexă.
6) Dacă f este funcţie convexă, iar ak , bk sunt numere strict pozitive, atunci
se obţine prin inducţie
 n  n
X X
 ak bk  ak f (bk )
 k=1 
f
 X n
6

k=1
n
  X
ak ak
k=1 k=1
(i) Considerăm funcţia convexă f (x) := xp (p > 1). Inegalitatea prece-

dentă devine:
Ã n !p Ã n !p−1 Ã n !
X X X p
ak bk 6 ak ak bk
k=1 k=1 k=1
xk
Înlocuind ak = ykq şi bk = se obţine inegalitatea propusă.
1
p−1
yk
(ii) Analog, considerând pe rând funcţiile convexe f (x) := − ln x, respec-
tiv f (x) := x ln x, se obţin cele două inegalităţi.
4.7 Derivabilitate pentru şiruri de funcţii.

Teorema Fie f : [a, b] → R un şir de funcţii continue, derivabile pe (a, b).
Presupunem că fn0 este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie g; şi există
x0 ∈ (a, b) astfel ı̂ncât (fn (x0 )) este convergent.
Atunci:
(i) (fn ) este uniform convergent pe [a, b] la o funcţie f ;
(ii) f este derivabilă pe (a, b) iar f 0 = g.
Demonstraţie. (i) se poate accepta ca ipoteză.
Vom arăta că (fn ) este şir Cauchy uniform pe [a, b]. Folosim inegalitatea:
|fn (x) − fm (x)| 6 |fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| + |fn (x0 ) − fm (x0 )|
Pentru primul termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicată funcţiei fn −fm :
|fn (x) − fn (x0 ) − (fm (x) − fm (x0 ))| 6 (b − a)|fn0 (c) − fm

0
(c)|
(ii) Fie x ∈ (a, b) un punct fixat, ı̂n care dorim să demonstrăm derivabil-
itatea funcţiei f . Folosim inegalitatea:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (x + h) − f (x) ¯ ¯ f (x + h) − f (x) fm (x + h) − fm (x) ¯
¯ − g(x)¯¯ 6 ¯¯ − ¯+
¯ h h h ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ fm (x + h) − fm (x) fn (x + h) − fn (x) ¯ ¯ fn (x + h) − fn (x) ¯
+ ¯¯ − ¯+¯
¯ ¯ − fn (x)¯¯ +
0
h h h
+ |fn0 (x) − g(x)|
Pentru al doilea termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicată funcţiei fn −
fm : ¯ ¯
¯ fn (x + h) − fn (x) fm (x + h) − fm (x) ¯
¯ − ¯ 6 |fn0 (c) − fm
0
(c)|
¯ h h ¯
Fixăm un n pentru care primul şi ultimul termen devin mai mici decât ε/3.
Scriind derivabilitatea funcţiei fn ı̂n x, deducem existenţa unui δ > 0 pentru
care |h| < δ asigură
¯ ¯
¯ fn (x + h) − fn (x) ¯ ε
¯ − f 0
(x)¯<
¯ h n ¯ 3
sin nx
Contraexemple. 1. Şirul fn (x) := √ este uniform convergent la 0,
n
dar şirul derivatelor nu converge ı̂n nici un punct.
4.7. DERIVABILITATE PENTRU ŞIRURI DE FUNCŢII. 95
Sau: fn (x) := n1 cos nx este uniform convergent pe R la 0, dar fn0 (x) =

− sin nx nu converge, nici măcar punctual (excepţie x = kπ).
2. Şirul fn (x) := n1 arctg nx este uniform convergent pe R la 0, dar
fn0 (x) = 1+n12 x2 converge punctual la funcţia g, egală cu 0 peste tot, cu
excepţia g(0) = 1.
Teorema nu este aplicabilă pe (0, +∞), deşi concluzia este adevărată.
2 2
3. Şirul fn (x) := e−n x este punctual convergent la 0, peste tot, cu
2 2
excepţia lui x = 0, când are limita 1. Şirul derivatelor fn0 (x) = −2n2 xe−n x
este punctual convergent la 0, dar nu şi uniform. Acest fapt se√ constată
2 2 1 n 2
direct, deoarece fn00 (x) = 2n2 e−n x (2n2 x2 − 1) iar fn0 ( √ ) = − √ .
n 2 e
1
4. Şirul fn (x) := ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Şirul derivatelor fn0 (x) = este punctual convergent la 0, dar nu şi
1 + n 2 x2
n(1 − n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constată direct, deoarece fn00 (x) = iar
(1 + n2 x2 )2
1 1
fn0 ( ) = .
n 2
x
5. Şirul fn (x) := este uniform convergent la 0. Dar şirul
(1 + n2 x2
1 − n 2 x2
derivatelor fn0 (x) = nu este uniform convergent, având limita
(1 + n2 x2 )2
punctuală egală cu 0 peste tot, ı̂n afară de 0.
4.7.1 Exerciţii.
Un exemplu mai deosebit de utilizare a teoremei lui Fermat:
Dacă a1 , a2 , . . ., an sunt numere strict pozitive, cu proprietatea că ax1 +
a2 + . . . + axn > n, ∀x ∈ IR, atunci a1 a2 . . . an = 1
x
Se observă că ipoteza spune exact că funcţia f (x) := ax1 + ax2 + . . . + axn
prezintă un minim (chiar global) ı̂n 0, deci f 0 (0) = 0.
x
Desigur, există şi soluţii mai elementare (de ex. folosind limita a x−1
pentru x → 0).
1) Să se studieze existenţa primelor două derivate ale funcţiei f : (−1, 1) →
R, ½
ln2 (1 − x) , x ∈ (−1, 0)
f (x) =
tg2 x , x ∈ [0, 1)
2) Să se discute derivabilitatea funcţiei max(sin x, a + cos x).

3) Să se deriveze: r
1 − x2
arcsin
1 + x2
4) Să se determine numerele reale a 6 b, astfel ı̂ncât funcţia f : R −→ R
definită prin f (x) := x|x − a| + |x − b| să fie derivabilă pe R.
5) Să studieze derivabilitatea ı̂n 0 a funcţiei f : R −→ R,
r
3 x2
f (x) := ex − 1 − x −
2
6) (6.13) Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă ı̂n

punctele a şi b.
Să se arate că dacă f 0 (a)f 0 (b) < 0, atunci f admite cel puţin un punct de
extrem local ı̂n (a, b).
7) Fie f : I → J (I, J intervale deschise) o bijecţie de două ori derivabilă
pe I, cu derivata ı̂ntâia diferită de 0 pe I. Fie g : J → I inversa lui f .
Arătaţi că g este de două ori derivabilă pe J, iar
f 00 (g(y))
g 00 (y) = −
[f 0 (g(y))]3
Ca aplicaţie: ex. 6.21 şi 6.22

8) Se notează cu Pn derivata de ordin n a funcţiei (x2 − 1)n . Arătaţi
că polinomul Pn are gradul n. Toate rădăcinile polinomului Pn sunt reale,
distincte şi situate pe intervalul (−1, 1).
6.5 ca exemplificare la Rolle.
9) Să se arate că există o unică funcţie f : [0, +∞) −→ R astfel ı̂ncât,
pentru fiecare x ∈ [0, +∞) să avem f 3 (x) + xf (x) = 1. Să se arate că f este
f (x)
derivabilă, iar f 0 (x) = − , pentru orice x ∈ [0, +∞).
x + 3f 2 (x)
10) Să se demonstreze următoarele inegalităţi:
x
< arctg x, ∀x ∈ (0, +∞)
1 + x2
x3 π
tg x > x + , ∀x ∈ (0, )
3 2
| sin b − sin a| 6 |b − a|
b−a b−a π
2
< tg b − tg a < 2
, 06a<b<
cos a cos b 2
De asemenea: 6.15; 6.20; 6.7

x2
11) Folosind eventual inegalitatea x − < ln(1 + x) < x, pentru orice
2
x > 0, să se calculeze
µ ¶µ ¶ ³
1 2 n´
lim 1 + 2 1 + 2 ... 1 + 2
n→+∞ n n n
sin x
12) Se consideră funcţia f : (0, 2π) → R, f (x) := arctg .
1 − cos x
Să se calculeze f 0 şi
lim f (x)
x→0
x>0
Concluzie?
13) (i) Să se verifice că:
1 − x2
arccos = 2arctg x
1 + x2
pentru x ∈ [0, +∞);
(ii) Să se verifice că:
2x
2arctg x + arcsin =π
1 + x2
dacă x ∈ [1, +∞).
2x
Să se discute domeniul de definiţie şi derivabilitatea funcţiei arcsin .
1 + x2
14) Se consideră funcţia f : R → R,
½
arctg 1+x
1−x
, x 6= 1
f (x) =
0 ,x = 1
Să se arate că f este derivabilă pe (−∞, 1) ∪ (1, +∞); există lim f 0 (x), dar
x→1
funcţia f nu este derivabilă ı̂n 1.
Demonstraţi următoarea formulă:
½
1+x arctg x + π4 , x ∈ (−∞, 1)
arctg =
1−x arctg x − 3π4
, x ∈ (1, +∞)
15) (i) Să se determine intervalele de monotonie şi extremele funcţiei

f : [0, +∞) → R, f (x) := ex − xe .
(ii) Să se determine intervalele de monotonie şi extremele funcţiei f : R →

R, f (x) := 2x − x2 .
şi 6.10
16) Să se discute, ı̂n funcţie de parametrul a, monotonia funcţiei f :
µ ¶x+a
1
(0, +∞) → R, f (x) := 1 + .
x
17) Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor: f (x) = 2x6 −x3 +3;
g(x) = 2 cos x + x2 .
p
18) Să se reprezinte grafic funcţia f : R → R, f (x) := |x2 − 1| − x.
19) Să se reprezinte grafic funcţia f : D → R, f (x) := arccos(4x3 − 3x)
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
1 √
20) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) := x + + x2 − x.
x
21) Să se arate că funcţia f : R → R definită prin:
 1

 e− x2 , x 6= 0

f (x) =



0 ,x = 0
are derivate de orice ordin şi f (n) (0) = 0, pentru orice n ∈ N.
Să se obţină un exemplu de funcţie ne–identic nulă f : R → R indefinit
derivabilă, cu proprietatea că f (x) = 0, pentru orice |x| > 1.
p
22) Să se reprezinte grafic funcţia f : D −→ R, f (x) = 1 + (x − 1)ex
(D fiind domeniul maxim de definiţie).
23) Să e calculeze
x2
cos x − e− 2
lim
x→0 x4
alte aplicaţii la l’Hopital: 6.33
25) Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivata crescătoare pe
[0, 1]. Dacă f (0) = f (1) = 0, să se arate că f (x) 6 0, pentru orice x ∈ [0, 1].
probleme de sinteză: 6.23 şi 6.51
∞
X (−1)n x2n+1
arctg x = , ∀x ∈ [−1, 1)
n=0
2n + 1
 √
 arctg −x
X∞  √ , x ∈ (−1, 0)
xn −x
= 1 √ ,x = 0
2n + 1 
 √1 ln 1+√ x
n=0
2 x 1− x
, x ∈ (0, 1)
27) Să se studieze convergenţa şi convergenţa uniformă pentru şirurile

(fn ) şi (fn0 ):
2 2
a) fn (x) := e−n x este punctual convergent la 0, peste tot, cu excepţia lui
2 2
x = 0, când are limita 1. Şirul derivatelor fn0 (x) = −2n2 xe−n x este punctual
convergent la 0, dar nu şi uniform. Acest fapt se√constată direct, deoarece
2 2 1 n 2
fn00 (x) = 2n2 e−n x (2n2 x2 − 1) iar fn0 ( √ ) = − √ .
n 2 e
1
b) Şirul fn (x) := ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Şirul derivatelor fn0 (x) = este punctual convergent la 0, dar nu şi
1 + n 2 x2
n(1 − n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constată direct, deoarece fn00 (x) = iar
(1 + n2 x2 )2
1 1
fn0 ( ) = .
n 2
x
c) Şirul fn (x) := este uniform convergent la 0. Dar şirul derivatelor
1 + n 2 x2
1 − n 2 x2
fn0 (x) = nu este uniform convergent, având limita punctuală
(1 + n2 x2 )2
egală cu 0 peste tot, ı̂n afară de 0.
4.7.2 Aplicaţii.
Pentru seriile Fourier, deducem o condiţie (foarte restrictivă), care garantează
derivabilitatea
∞
termen cu termen:
X
dacă n (|an | + |bn |) < +∞, atunci funcţia
n=1
∞
X
f (x) := (an cos nx + bn sin nx)
n=0
este bine definită şi derivabilă pe R, iar

∞
X
0
f (x) = (bn cos nx − an sin nx)
n=1
În schimb, pentru seriile de puteri:

X∞
Fie an xn o serie de puteri, având raza de convergenţă R > 0. Atunci
n=0
∞
X
funcţia sumă f (x) := an xn este definită şi derivabilă pe (−R, R), iar
n=0
∞
X
0
f (x) = (n + 1)an+1 xn , ∀x ∈ (−R, R).
n=0
f (n) (0)
Deci f este ı̂n realitate indefinit derivabilă, iar an = . În particular.
∞ ∞
n!
X X
dacă a n xn = bn xn , ∀x ∈ (−R, R), atunci an = bn , ∀n > 0.
n=0 n=0
∞
X
Invers, fie f (x) = an xn , ∀x ∈ (−R, R). Fie F o funcţie derivabilă pe
n=0
(−R, R), cu F 0 = f . Atunci
X∞
an n+1
F (x) = F (0) + x
n=0
n+1
. În adevăr, seria din membrul doi este convergentă pe (−R, R), iar seria
derivatelor este uniform convergentă la f pe fiecare interval [−r, r], 0 < r <
R.
4.7.3 Câteva dezvoltări remarcabile.

(i) Fie
∞
X xn
f (x) :=
n=0
n!
f este bine definită pe R şi are derivate de orice ordin. În particular f 0 (x) =
f (x). Considerând funcţia g(x) := f (x)e−x , găsim g 0 (x) = 0, ∀x ∈ R. Astfel,
f (x) = Cex , iar din f (0) = 1 urmează
∞
X
x xn
e = , ∀x ∈ R
n=0
n!
(ii) Dezvoltările:
X∞ X∞
x2n+1 x2n
sin x = (−1)n ; cos x = (−1)n , ∀x ∈ R
n=0
(2n + 1)! n=0
(2n)!
au fost obţinute din dezvoltarea limitată, rest Lagrange.

(iii) Fie
X∞
xn+1
f (x) := (−1)n
n=0
n+1
1
f este bine definită şi derivabilă pe 9 − 1, 1], iar f 0 (x) = . Deducem
1+x
X∞ n+1
n x
ln(1 + x) = (−1) , ∀x ∈ (−1, 1]
n=0
n+1
(iv) Cu ceva mai mult efort, se verifică:

∞
X
α α.(α − 1) . . . (α − n + 1)
(1 + x) = 1 + .xn , ∀x ∈ (−1, 1)
n=1
n!
(pentru fiecare α ∈ R).

Notând cu f suma seriei, deducem că f este bine definită şi derivabilă pe
9 − 1, 1). Prin calcul se verifică identitatea (1 + x)f 0 (x) = αf (x). Această
relaţie arată că funcţia f (x)(1 + x)−α este o constantă pe (−1, 1), de unde
afirmaţia.
Semnalăm următoarele cazuri particulare importante:
* dacă α este număr natural, atunci se obţine binomul lui Newton (dez-
voltarea fiind valabilă pentru orice x ∈ R);
* dacă α este ı̂ntreg negativ, atunci:
X ∞
1
n
= (−1)k Cn+k−1
k
.xk
(1 + x) k=0
* În sfârşit, pentru α = 1/2, respectiv α = −1/2, au loc dezvoltările:
X∞
(2n − 3)!! n
(1 + x)1/2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
X∞
(2n − 1)!! n
(1 + x)−1/2 = 1 + (−1)n x
n=1
(2n)!!
Bibliography
[1] A. Croitoru, M. Durea, C. Văideanu: Analiza Matematica. Probleme,

Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005
[2] Meghea Bazele Analizei Matematice
[3] M. Nicolescu, S. Marcus, N. Dinculeanu: Analiza Matematica, vol. I,

Ed. did. şi ped. Bucureşti, 1980
[4] Gheorghi Evghenevici cSilov: Analiza matematica (Funcţii de o vari-

abilă), Ed. şt. şi Enc. Bucureşti 1985 (ed. 1970)
[5] G. M. Fihtenholţ
[6] Lewin (incl. CD pt. Sci. Work Place)
[7] Gelbaum, Olmsted Contraexemple ı̂n analiza
[8] Gh. Sireţchi
[9] L. Aramă, T. Morozan: Probleme de calcul diferential si integral, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1978
[10] Demidovici
[11] M. Nicolescu: Analiză Matematică (vol. I)
103

Analiz A I: Calcul Diferent Ial Pentru Funct II de o Variabil A Real A (F1VR) Curs An I, Sem I 2c + 2s + 1l Versiune Preliminara Si Incompleta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiz A I: Calcul Diferent Ial Pentru Funct II de o Variabil A Real A (F1VR) Curs An I, Sem I 2c + 2s + 1l Versiune Preliminara Si Incompleta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză I: calcul diferenţial pentru funcţii de o

variabilă reală (F1VR)

2 Şiruri şi serii de numere reale. 15

3 Funcţii de o variabilă reală: limită, continuitate. 49

3.3.3 Funcţia exponenţială. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

1.2 Multimea numerelor reale.

[a, b) := {x ∈ R | a 6 x < b};

Fie A ⊂ R. Spunem că a ∈ R este un majorant al mulţimii A dacă oricare

f (xy) = f (x)f (y)

Uneori, principiul lui Arhimede se reformulează astfel: fie x > 0 şi y

În ce caz are loc egalitatea?

Lemă. Fiecare număr real x este atât marginea superioară a mulţimii

Justificare. Existenţa. Dacă x > 0, fie mulţimea numerelor naturale,

1.3 Dreapta reală extinsă.

1.4 Vecinătăţi, puncte interioare, puncte de

Deci intersecţia oricărei familii de mulţimi ı̂nchise este ı̂nchisă.

1. K este mulţime ı̂nchisă şi mărginită.

2. Orice şir din K admite un subşir convergent ı̂n K.

3. Orice acoperire deschisă a lui K are o subacoperire finită.

Mulţimi conexe. Mulţimea A se numeşte conexă dacă nu există

Şiruri şi serii de numere reale.

2.1 Noţiunea de limită a unui şir

Teorema de convergenţă a şirurilor monotone. Orice şir monoton

|x0 − x00 | 6 |x0 − xn | + |xn − x00 | < ε + ε = |x0 − x00 |

|xn | 6 |xn − x0 | + |x0 | 6 1 + |x0 |

4) Orice mulţime nevidă şi minorată de numere reale admite margine

f (x + y) = f (x) + f (y), ∀x, y ∈ R şi f (1) = 1

a) Să se verifice că f (0) = 0.

f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

f) Utilizând eventual faptul că, pentru orice a < b ∈ R există r ∈ Q astfel

Să se arate că există α1 , α2 , . . . αn ∈ A, astfel ı̂ncât

Demonstratie. Se considera multimea acelor numere x ∈ [0, 1], cu propri-

11) (Inegalitatea lui Hölder) Se consideră funcţia f : (0, +∞) → R,

a1 b1 + a2 b2 + . . . + an bn 6 (ap1 + ap2 + . . . + apn )1/p (bq1 + bq2 + . . . + bqn )1/q

(inegalitatea lui Hölder). P P q

2.2 Proprietăţi generale ale şirurilor conver-

Dacă xn → ∞, atunci x1n → 0.

|(xn + yn ) − (x + y)| 6 |xn − x| + |yn − y|

Raţionamentul complet este următorul: fie ε > 0; scriind convergenţa şirurilor

II. Vom scrie

|xn yn − xy| = |xn yn − xyn + xyn − xy| 6 |xn − yn ||yn | + |x||yn − y|

2.3 Teorema lui Cantor; lema lui Cesàro, teo-

∀ε > 0, ∃nε : ∀m, n > nε : |xn − xm | < ε

Se observă că definiţia se referă exclusiv la termenii şirului. Totuşi:

|xn − x| 6 |xn − xnk | + |xnk − x| < ε/2 + ε/2 = ε

|xn − xm | 6 |xn − x| + |x − xm | < ε/2 + ε/2 = ε

şirul (xn ) are proprietatea:

∀n > 100 : |xn | < 0, 01

Atunci şirul (xn ) este:

• Dacă xn yn −→ 0, atunci fie xn −→ 0, fie yn −→ 0.

• Dacă un şir este convergent, atunci este:

Aici vor fi grupate un număr de exerciţii, de regulă câte două similare,

10) Să se calculeze:

Su85: Fie k > 1 un număr natural fixat şi numerele reale 0 6 a1 6 a2 6

2) Fie (xn ) un şir de numere strict pozitive. Dacă xn + x1n −→ 2, atunci

Solutie. Desigur, cel mai simplu se rezolva cu sume Riemann. Se poate

pe baza căreia se scrie:

(la cleste plus e)

1) a) Să se demonstreze prin inducţie urmărea formulă (a 6= 1):

b) Să se arate că, dacă |a| < 1, atunci nan −→ 0.

nan+1 − (n + 1)an + 1 + (n + 1)an − 2(n + 1)an+1 + (n + 1)an+2

Fa90: Să se calculeze

2.4 Serii convergente, proprietăţi generale.