1 1. Obiectul de studiu al teoriei economice In gndirea economic s-au formulat diverse definiri ale obiectului de studiu al economiei.

Prima definiie a teoriei economice a fcut-o Xenofon. Conform prerii lui, obiectul acestei tiine este bogia. Aristotel consider drept obiect de studiu al tiinei comportamentul omului ca membru al unei comuniti socialstatale. Economitii clasici A. Smith i D. Ricardo defineau economia tiin despre bogia naiunilor. O definiie ntr-un fel diferit a dat-o Marx K., confor creea economia studiaz relaiile de producie i legile economice care guverneaz ntregul ciclu al activitii umane. Muli economiti desemnau n obiectivul de baz al tiinei organizarea forielor de producie n scopurile asigurrii profiturilor nalte i prevenirii crizelor economice, alii c tiina studiaz resursele limitate, pentru a produce bunuri i a le repartiza pe grupe. Sunt cunoscute diverse definiii utilizate pentru a accentua o latur sau alta a activitii economice. n acest context economia ine de producia i schimbul de bunuri dintre oameni, tiina ce valorific tendinele n dezvoltare a preuirlor, producieii, omajului-dinamica vieii economice .a. Totaliznd aceste definiii putem face concluzie c economia este o tiin social care studiaz procesele, fenomenele economice n strns legtur cu factorii ce le determin; cerceteaz aciunile indivizilor i legturile care apar ntre ei n procesul de predicie schimb i consum a bunurilor materiale; ne indic metodele de utilizare a resurselor nelimitate ct i motivele care i antreneaz pe ageni n activitatea economic. 2. Metodele de cercetare ale teoriei economice. Cunoaterea economic tiintific se realizeaz prin metodologie. In ansamblul metodelor i procedeelor folosite n tiina economic se includ: Abstracia tiintifica este o metoda de cercetare a vieii economice prin care se urmarete s se elimine ceea ce este neesenial, irelevant i ntamplator i s se desprind ceea ce este esential, general i relevant pentru caracterizarea fenomenului sau procesului respectiv, sub forma de concepte, principii, teorii i legi economice. Metoda inductiv(inducia) const n desprinderea concluziilor, principiilor, regulilor etc., din analiza cazurilor concrete, particulare, evoluia cercetrii deplasndu-se de la cunoaterea particularului concret spre evidenierea conceptelor, tezelor i teoriilor cu caracter de generalitate. Metoda deductiva(deducia) este un tip de raionament, potrivit cruia se realizeaz demersul de la general la particular, n sensul c se aplic teoriile descoperite deja la analiza faptelor, exprimate concret n timp i spaiu, sub forma fenomenelor i proceselor reale. In cazul raionamentului deductiv, pornindu-se de la analiza i nterpretarea anumitor principii, teorii, legi etc. se ajunge chiar la formularea altora. Intruct un om normal, cnd merge, se folosete de ambele picioare, tot aa cercetarea economic tiintifica presupune folosirea concomitent a inductiei i deductiei, ele completndu-se reciproc. Metoda analizei economice(analizei) presupune divizarea, descompunerea mental sau fizic a obiectului cercetat n parile sale constitutive, examinarea separata a fecareia i dezvaluirea trsturilor eseniale ce l caracterizeaza. Prin analiz se distruge integritatea fenomenului cercetat n plan mental i se obin concluzii pariale cu privire la fiecare component a ntregului analizat. Metoda sintezei economice(sintezei) presupune elaborarea unor concluzii cu caracter general printr-un proces de asamblare, reconstituire sau reconstrucie logic a prilor constitutive ale ntregului. n timp ce analiza ncepe procesul cunoaterii i l duce pn la un punct, sinteza continu acest proces, desvrindu-l din punctul de vedere al funcionalitii ntregului. n acest fel, analiza pregatete declanarea sintezei, iar sinteza mut analiza n faza sa final. Analiza pozitiva- consta in constatarea situatiei reale, inependent de estimarea evenimentului economic, fenomenului economic. Analiza normativa- consta in estimarea fenomenului economic. Modelarea economico-matematica consta in studierea fenomenelor economice, proceselor ecconomice, subiectelor economice prin prezentarea grafica, tabelara sau analitica a lor. Analiza statica consta in analiza fenomenului economic intr-un mom dat de timp Analiza dinamica- repr analiza fenomenului economic intr-o perioada anum de timp. 1.. Cererea repr cantitatea de bunuri materiale sau servicii pe care agentii economici, producatorii si consumatorii o solicita in functie de nivelul preturilor existente pe piata la mom dat. Curba cererei- curba care arata cantitatea de bunuri sau serv pe care cumparatorii sunt gata sa le procure in dep de nivelul pretului la mom dat. Curba cererii - reprezentrile grafice ale cererii. Funcia cererii- functia care determina nivelul cererii in dependenta de diferiti factori.

2 Funcia cererii are urmtoarea expresie: QxD =f(Px) ceea ce nseamn c n condiiile in care ceilali factori sunt constani, cantitatea cerut din bunul x depinde de preul bunului x. QxD = f (Px, I, Z, W, Psub, Pcom, N,B) = f (Px); Factori: [venit, preferinte, asteptari, pret bun subst, pret bun compl, nr consumatori, alti factori chelt pt reclama, atitudine fata de risc] a. Bunuri normale: Bunuri pentru care cererea crete atunci cnd veniturile consumatorilor cresc. Bunuri inferioare: Bunuri pentru care cererea scade atunci cnd veniturile consumatorilor cresc. c. asteptari inflationiste cererea creste; d. Bunuri substituibile: O pereche de bunuri pentru care creterea preului unuia conduce la creterea cererii pentru cellalt. e. Bunuri complementare: O pereche de bunuri pentru care creterea preului unuia conduce la scderea cererii pentru cellalt. Un punct oarecare de pe o curba a cererii poate fi interpretat n doua moduri: 1.cantitatea maxima dintr-un anumit bun care va fi cumprat la preul respectiv. 2.preul max pe care consumatorii pot i sunt dispui s-1 plteasc pt a cumpra cantit respectiv de produse Ecuatia cererii: Qc = a - bP; Semnul minus din faa lui b exprim matematic legea cererii, reflectnd relaia invers proporionala dintre cantitatea cerut i preul unui bun. Legea cererii - Dependenta inversa dintre pret si cerere, astfelpanta curbei cererii este negativa. Modificarea volumului cererii (schimbarea cantitativa a cererii): Schimbarea cantitii dintr-un bun pe care cumprtorii sunt dispui i pot s o cumpere ca rezultat al modificrii preului bunului respectiv, celelalte condiii rmnnd neschimbate (o deplasare dintr-un punct n altul de-a lungul curbei cererii). Modificarea cererii: O schimbare a cantitii dintr-un bun pe care cumprtorii sunt dispui i pot s l cumpere, ca rezultat al modificrii altor condiii ale pieei dect preul acelui bun; o deplasare a curbei cererii (asteptari inflationiste-dreapta, deficitare-stinga, bun substit-dreapta, bun compl-stinga ). P Cererea individuala reprez cantit ceruta de catre o persoana la nivelul dat al pretului. Cererea globala- reprez totalit cererilor individuale la fiecare nivel al preturilor. Da+Db Q 2.. Oferta- cantitatea de bunuri sau servicii pe care vinzatorii intentioneaza sa o 5 7 12 vinda la un anumit pret la un mom dat de timp. Curba ofertei: curba care ce cantitate de bunuri vinzatorii sunt gata sa ofere in dep de nivelul pretului la mom dat. Funcia ofertei- repr functia care determina oferta in dependenta de influenta asupra ei a diferitor factori. Funcia care descrie cantitatea pe care ofertanii sunt dispui i capabili s o vnd pe pia se poate exprima QxS = f (Px); QxS = f (Px, T, Pr, Subv, K, N, B) Factori: [taxe, pretul resurselor - factorilor de productie, subventii, caracterul tehnologiilor utilizate, nr ofertantilor, alti factori raritatea, previziunile producatorilor referitor la pret ] Un punct oarecare de pe o curba a ofertei poare fi interpretat n doua moduri: 1. cantitatea minima dintr-un anumit bun care va fi oferit la preul respectiv. 2. preul minim necesar pentru a-i determina pe productori s ofere spre vnzare o anumita marfa. Dependenta directa dintre pert si cantiatatea bunului oferit se num legea ofertei. Ecuatia ofertei: QS = a + bP; a = intersecia curbei ofertei(cererii) cu ordonata; b = panta curbei Semnul plus din faa lui b exprima matematic legea ofertei, reflectnd relaia de direct proporionalitate dintre cantitatea oferit i preul unui bun. Modificarea volumului oferitei: O schimbare n cantitatea unui bun pe care productorii sunt dispui i pot s o vnd, rezultat din modificarea preului acelui bun, celelalte condiii rmnnd neschimbate; o deplasare de-a lungul curbei ofertei reflecta. Modificarea ofertei: O schimbare n cantitatea unui bun pe care productorii sunt dispui i pot s o vnd, rezultat din modificarea unui factor de influen a ofertei, altul dect preul bunului; o deplasare a curbei ofertei. (T-stinga, Subv-dreapta) Produsele substituibile n producie sunt acelea care pot fi produse cu aceleai resurse. (pe o suprafa de pmnt se pot cultiva gru sau porumb). Dac preul unuia dintre produsele substit crete, cantitatea oferita din cellalt produs scade, deoarece o parte a productorilor i vor reorienta producia spre produsul cu pre superior. Produsele complementare n producie sunt acelea care rezulta n urma unui proces tehnologic comun. De exemplu, nichelul i cuprul sunt complementare n producie pentru c se extrag din acelai zcmnt. Daca preul unuia dintre produse crete, cantitatea oferit din produsul complementar crete si ea automat. Oferta individuala rep cantit de bunuri oferite de catre un anumit vinzator la pretul dat P Oferta globala repr totalit ofertelor individualela fiecare nivel al preturlor. Sa+Sb Q

3 3.. Pretul de echilibru este pretul care echilibreaza cererea si oferta in rezultatul functionarii fortelor concurentiale. Pretul plafon - pretul maxim stabilit de catre stat care este m mic decit pretul de echil (paine-seceta). Pret podea - pretul minim stabilit de stat care e m mare decit pretul de echil P P S P supraprod P P D S D S P2 S D S Pe P1 D S D S D Q D Q deficit Q Q Q 1. Aceeasi cantitate cu diferite preturi; 2. Mai multe cantitati de echilibru la acelasi pret(Angro); D S 3. P max < P min (nu avem banisa cumparam); 4. Qmax ceruta<Qmin oferita (cererea f mica, nu face de inceput afacerea); 5. Pret plafon- deficit; Pret podea-supraproductie (echilibrul pietei). O pia este n echilibru atunci cnd cantitatea oferit i cantitatea cerut sunt egale. In realitate, pe piaa preul este fie m mare, fie m mic dect preul de echilibru. Dac P < Pe, atunci cererea este mai mare dect oferta, deci va apare o cerere n exces. Pe pia, va fi penurie i, probabil, va apare piaa neagr. Unii productori i vor diminua stocurile din produsul respectiv, iar alii vor crete preul sau cantitatea produs. Dac P > Pe, atunci oferta va fi m mare dect cererea i va apare un surplus din produsul respectiv. Unii productori vor accepta creterea stocurilor, alii vor reduce preul sau cantit produs. n consecin, n realitate, preul tinde permanent ctre preul de echilibru, oscilnd n jurul acestuia. Modificarea cererii, respectiv a ofertei, determin modificarea punctului de echilibru pe o pia. Creterea cererii (n poziia C2) i meninerea constant a ofertei (O0) determin cret preului i a cantitii de echilibru P Scderea cererii (C1) i meninerea constant a ofertei determin scderea preului i a cantitii de echilibru; O0 O2 O1 Creterea ofertei (O2) i meninerea constant a cererii (C0) determin scderea preului i creterea cantitii de echilibru; Scderea ofertei i meninerea constant a cereri 500 determin creterea preului i scderea cantitii de echilibru; 400 Cnd cererea i oferta cresc(scad) simultan, cantitatea de 300 C echilibru cu siguran crete(scade), iar preul de echilibru poate s 200 creasc, s scad sau s rmn nemodificat; C1 C0 2 100 Cnd cererea crete i oferta scade, Pe echil cu 10 20 30 40 50 Q siguran crete, iar cantitatea de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn constant; Cnd cererea scade i oferta crete, preul de echilibru cu siguran scade, iar cantitatea de echilibru poate s creasc, s scad sau s rmn constant. Leon Waleras- in perioada scurta de timp legea generala a cererii si ofertei determina modificarea pretului de piata P2 S P2 S care tinde catre un nivel de echilibru si anume echilibrul static, ca urmare al excesului de cerere sau de oferta. Pe Pe Marshal pe o per lunga de timp pretul tinde permanent D D catre nivelul la care cantitatea ceruta este egala cu cantit P1 P1 oferita. La acest nivel piata se afla in echilibru dinamic. Q1 Qe Q2 Q1 Qe Q2 Cu cit Pcererii e m mare ca Pofertei cu atit este m mare stimulul ca vinzatorul sa mareasca cantitatea oferita. Echilibrul stabil se atinge cind devierea de la pretul de echilibru treptat se micsoreaza. 1.Echil stabil absolut are loc in cazut cind se stabileste pret unic de echilibru. 2.Echil stabil relativ - se stab o deviere neinsemnata de la P de echil. 3.Echil local echil se obtine in anum limite ale oscilatiei preturilor. 4.Echil global se stabileste in cazul diferitor devieri a pretului de la pretul de echilibru.(P1 Pe P2 / t (timp))

Acest model reflecta formarea echilibrului in ramura cu ciclu de productie fixat, ex agricultura. Cind producatorul luind decizia referitor la volumul de productie in baza nivelului preturilor din anul precedent, nu o mai poate modifica

6. ELASTICITATEA in general reprezinta raportul intre diferenta relativa a variabilei dependente si diferenta relativa a variabilei independente. 5.. Elasticit CERERII exprima sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau altei conditii a cererii. Coef elasticit cererii (E) arata gradul, fractiunea sau procentul modificarii cererii in functie de schimbarea pretului sau a altei conditii a cererii. Elasticit poate fi evaluata in 2 moduri: elasticitate punctului E=Q/P * P1/Q1si elasticitatea acului E=Q/P * (P1+P2)/(Q1+Q2). Elasticitatea ofertei in raport cu pretul arata modificarea relativa a cererii sub influenta modificarii pretului cu un procent. EDP= - Q/P * P/Q; Cind EDP>1, cererea este elastica; Cind EDP=1, cerere cu elasticitate unitara; Cind 0<EDP<1, cererea este inelastica; Cind EDP= +, cerere perfect elastica; Cind EDP=0, cerere perfect inelastica.

Pre

Pre

Pre

P1 P0 Q

P1 P0 Cantitate Pre Q1Q0

Cerere inelastic

P1 P0 Cantitate Q1Q0 Cantitate

Pre Cerere perfect inelastic

Cerere cu elasticitate unitar

P1 P0

P1 P0 Q1 Q0 Cantitate Q1 Q0 Cantitate

Cerere elastic

Cerere perfect elastic

5 Elasticitatea cererii in raport cu venitul exprima sensibilitatea cererii unui consumator pentru bunul X cind venitul sau se modifica, celelalte imprejurari ramin neschimbate. EDI=Q/I * I/Q; <0 bun inferior; >1 bun de lux; 0< EDI<1 de prima necesitate; Elasticitatea cererii in functie de pret si venit este determinata de numerosi factori: 1. Gradul de substituibilitate a bunurilor cu cit mai multi inlocuitori, cu atit cererea mai elastica in raport cu pretul, bun nesubstituibil- cerere inelastica. 2. Natura bunurilor- bunurile de prima necesitate sunt inelastice in raport cu pretul. Bunurile superioare sunt elastice. 3.Locul pe care il ocupa in consum. Bunurile care se consuma in mod curent au o cerere inelastica in raport cu pretul, iar bunurile care se consuma periodic au o cerere elastica. 4.Ponderea pe care chelt pt achizitionarea lor o detine in totalul bugetului cumparatorului. Bunurile cu o pond mare in buget au o cerere elastica, iar cele cu o pond redusa au o cerere inelastica in raport cu pretul. 5. Intervalul de timp care sa scurs de la modificarea pretului pe termen scurt Dupa ce preturile sau modificat, cererea este de regula inelastica, in interval mai mare va fi elastica. Elasticitatea cererii in functie de preturile altor bunuri(elasticit incrucisata) EDx,y=Qx/Py * Py/ Qx >0 bunuri substituibile; <0 bunuri complementare. 6.. Elasticitatea OFERTEI arata sensibilitatea modificarii ofertei in raport cu pretul sau alt factor care il determina. ESp= Q/ P * P/Q; =0 perfect inelastica-oferta ramine aceeasi; <1 inelastica- modoficarea pretului determina o modificare mai mica a cantitatii oferite; =1 elasticitate unitara-modificarea procentuala a pretului determina o modificare procentuala egala a cantitatii oferite; >1 oferta elastica modificarea cantitatii oferite este mai mare ca modif pretului. = -la o modif oricit de mica a pretului, nu se mai ofera bunul respectiv. 7.. 7.. Aplicarea elsticitatii in alaliza microeconomica: statul majoreaza taxele, Caz I cerere inelastica, oferta Pre elastica; Consumatorul plateste mai mult; Tc = Qe2 * (Pe2 - Pe1); Tp Pre * (P1-P) = Q2 Pre Caz II - cerere elast, oferta- inelastica. Consumatorul plateste mai putin; p1 p0
Pre

p1 p0
S1
Impozitul suportat

p1 p0

Cantitate de consumator
Pe2

Q0 Q1

Cantitate (T) Acciza

S2

Q0

Q1 Cantitate

E Pre
D S1
Impozitul suportatp de consumator

Pre p1 p0

Pe1 P
Pre

S2

A Q0 O
Pe2 Pe1 P

Qe2 Q1 Cantitate

Qe1

Q0

Acciza (T) Cantitate Q1 Cantitate

Cererea

Qe2

Qe1
Cantitatea de echilibru

Cantitate

8.. Axiome: Veniturile fiecarui consumator sunt limitate. Preturile nu depind de cantitatea de bunuri procurate de unii indivizi. Toti consumatorii cunosc utilitatea marginala a tuturor bunurilor. Consumatorii tind sa maximizeze utilitatea totala. Preferinte: Preferintele se materializeaza diferit nu numai in raport cu individul, ci si in raport cu categoria de bunuri. Preferintele pt bunuri substituibile (bunuri care pot fi inlocuite in consum fara ca acest fapt sa afecteze nivelul utilitatii totale). Preferinta depinde de utilitatea bunului dat, adica daca dorim sa evaluam preferinta individului, noi utilizam utilitatea in evaluarea data. Bunuri complementare ce se completeaza in consum pt a atinge nivelul de satisfactie scontata. Daca consumatorului ii este indiferent cit consuma dintr-un bun X, insa este interesat in dobindirea unei cantitati precise din bunul Y, atunci aceste 2 bunuri se numesc neutre (nu influenteaza unul asupra altuia). Utilitatea se refera la folosul pe care ni-l aduc diferite bunuri. Utilitatea unui bun difera de la un individ la altul. Utilitatea cardinalafiecarei unitati din bunul consumat I se acorda un nr cardinal ca masura a utilitatii. 1 are cea mai mare utilitate. Utilitatea ordinala- care nu poate fi masurata cu precizie. I II III dupa preferinta.

Utilitatea totala, utilitate care proportioneaza toata cantitatea consumata a bunului, si utilitatea marginala: cresterea utilitatii totale produsa de consumul ultimei unitati consumate din acel bun. S-a observat si ca la cresterea consumului unui bun satisfactia produsa de fiecare noua unitate este mai mica decat cea produsa de anterioara unitate, prin care au dedus ca utilitatea marginala este descrescatoare (legea utilit marg descrescinde). Satisfacerea nevoii indic atingerea, prin consum, a pragului de saturaie, adic acel nivel al consumului la care utilitatea total este maxim i, n mod corespunztor, utilitatea marginal este zero. Curba de indiferenta arata toate combinatiile cu aceeasi utilitate totala. Curbele de indiferen a unui consumator nu se pot intersecta. Curbele de indif mai ndeprtate de origine au un nivel de utilitate mai ridicat. Harta curbelor de indiferenta consta dintrun sir de curbe de indif cu diferite utilitati totale. Curbele de indiferen reprezentate printr-o dreapt descriu bunurile perfect substituibile. Curbele de indiferen n unghiuri drepte descriu bunurile perfect complementare. Creterea exclusiv a unui bun nu conduce la creterea satisfaciei consumatorului Preferinele pt bunuri neutre dac consumatorului i este indiferent ct consum din bunul X(Y), dar este interesat n dobndirea unei cantiti precise din bunul Y(X) linii orizontale paralele cu Ox(y) Rata marginala de substitutie este raportul invers a utilitatilor marginale ale 2 bunuri. MRSx,y= - y/x

7 MRSx,y=MUx/MUy; MUy=Tu/y; MUx=Tu/x=Tu/Qx; n ceea ce privete bunurile perfect substituibile putem spune c indiferent de pachetul ales, aceeai cantitate de bun 1 este necesar pentru a putea compensa pierderea unei uniti de bun 2 pentru ca agentul economic s simt aceeai satisfacie la trecerea la un nou pachet Pt bunurile perfect complementare putem spune c adugarea oricrei cantiti dintr-un singur bun nu mrete utilitatea consumatorului Pe masura deplasarii pe curba de indiferenta, RMS se micsoreaza, consumatorii vor trebui sa renunte la cantit tot mai mici din Y pt a obtine cresteri cu o unitate ale consumului de marfa X 8. Linia bugetara (restrictiile, constringerile) arata care este ansamblul combinatiilor bunurilor pe care un consummator poate sa-si permita sa le consume in limita venitului de care dispune si in raport cu preferintele. y = I/Py Px/Py * x - functia liniara intersectia cu Oy = I/Py; intersectia cu Ox = I/Px;; unghiul = -Px/Py; - inclinatie negative (daca x e schimbat cu y unghiul devine = Py/Px)
Toate combinaiile de mrfuri situate deasupra liniei bugetului depesc veniturile consumatorului.

In conditiile cresterii(scaderii) venitului disponibil, noua linie a bugetului se va deplasa spre dreapta(stinga) paralel cu prima. Creterea(scaderea) preului bunului X - Panta noii linii a bugetului va fi mai mare (mai mica) dect cea a liniei iniiale a bugetului (=deplasare a liniei bugetului la stnga(dreapta)) !!!!!!! Ce vor consumatorii?-Preferinte = Harta curbelor de indiferenta; Ce pot consumatorii? Constringeri = linia bugetului; Ce fac cons.? aleg combinatia optima = punctul de echilibru al cons. Pentru maximizarea utilitii totale, consumatorii vor alege, la un moment dat, acea combinaie optim care le va satisface simultan dorinele (preferinele) i posibilitile. Geometric, acest lucru se va produce acolo unde preferinele descrise prin harta curbelor de indiferen vor "ntlni" posibilitile, ilustrate de linia bugetului. Punctul n care aceast jonciune se va produce este denumit, n literatura de specialitate punct de echilibru al consumatorului. Din punct de vedere analitic, condiia de echilibru a consumatorului este ca raportul utilitilor marginale ale celor dou bunuricare reflect preferinele consumatorilor s fie egal cu raportul preurilor celor dou bunuri, ca expresie a constrngerilor crora trebuie s le fac fa consumatorul. Pt respectarea regulii maximizrii utilitii se impune respectarea urmatoarei egalitii:UMx/Px = UMy/Py (Umx/Umy = Px/Py) cu condiia epuizrii de ctre consumator a ntregului venit disponibil. 9. Analiz comp cons in cazul modif venitului Daca I1>(<)I0, X1>(<)X0, Y1>(<)Y0. Perefrintele ramin aceleas, are loc deplasarea liniei bugetului la dreapta (stinga) paralel cu linia original a bugetului i, implicit, la atingerea unui alt punct de echilibru E1 (X1,Y1) , acolo unde aceast nou linie a bugetului ntlnete curba de indiferen avnd cel mai nalt nivel de satisfacie posibil.(cu cit mai departe de origine, cu atit utilit m mare. )

8 alegerile de consum un individ, n raport cu schimbrile survenite n nivelul venitului su. Dac creterea cererii dintr-un bun este mai mare dect creterea venitului avem bunuri de lux. Dac creterea cererii dintr-un bun este mai mic dect cea a venitului avem bunuri de prim necesitate. Curbele lui Engel:

10. Pentru a evidentia reactivitatea consumatorului la modificarea preului unuia dintre bunuri se utilizeaz aa-numita curb preconsum care st la baza deducerii curbei cererii. Curba preconsum se obine prin reunirea punctelor de echilibru de tipul E0, E1, E2. Ea arat cum reacioneaz consumatorul modificndu-i alegerile de consum ca urmare a modificrii preului unuia dintre bunuri. 9..Efectul venitului si efectul substitutiei poate fi gasit utilizind metoda lui Hicks sau met lui Slutsky. Hicks - Se consider c venituri bneti diferite reprezint acelai venit real dac respectivele venituri asigur aceeai satisfacie consumatorului Metoda lui Hicks este bazat pe neglijarea sporului de venit real antrenat de reducerea preului unui bun. 10..Curba venit consum 1. desenam B1 si curba de indiferenta U1, avem un punct de echilibru E1; (numit i curba lui Engel) 2. pretul bunului X s-a micsorat, ca urmare avem B2, U2, E2; este acea curb care reunete 3.trebuie sa pastram utilitatea- ea nu se modifica, astfel construim o linie punctele de echilibru de tipul bugetara paralela cu B2 si tangenta la U1, obtinem E. E1 si E se afla pe E0,E1 i E2. Aceast curb aceeasi curba de indiferenta avem efectul de substitutie, E si E 2 se afla pe arat cum i modific linii bugetare paralele, avem efectul venitului. 11.. Producia presupune transformarea resurselor (capital, echipamente, munca, pmnt, informaii) n produse sau servicii. In procesul de producie managerii sunt preocupai de eficiena utilizrii resurselor. Pe baza obiectivelor legate de eficien (minimiz costurilor, maximiz productiei), se stabilesc regulile de baz referitoare la modul n care organizaiile trebuie sa utilizeze resursele. Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa, intr-un fel sau altul, la producerea de bunurii si servicii.Clasif: factori traditionali: factori originali sau primari. ( munca si pamantul) ; factor derivat respectiv capitalul rezultat din combinarea si interactiunea celor dintai ; neofactori tehnologia, informatia, managementul. Factorul de producie natur cuprinde solul, subsolul, apa, resursele minerale. Principala caracteristic a acestui factor de producie este raritatea, ceea ce imprim un caracter relativ limitativ i celorlali factori i impune gsirea permanent de noi soluii pentru o utilizare ct mai eficient. Prin munc, se nelege o aciune contient, deci specific uman, ndreptat n direcia satisfacerii trebuinelor, n cadrul creia sunt folosite aptitudinile, experiena i cunotinele omului". Munca a fost din totdeauna i a rmas factorul de producie activ i determinant, ce antreneaz i ceilali factori de producie n vederea obinerii de bunuri materiale i servicii necesare satisfacerii trebuinelor lor imediate i de perspectiv. Prin munca fizic i intelectual pe care o depune n toate sferele activitii economice, omul devine creatorul tuturor bunurilor materiale i serviciilor. Factorul de producie capital Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz. Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie. Capitalul nu este altceva dect munca economisit i investit. Daca aceast bogie ar fi consumat n ntregime pe msura creri ei, capitalul nu s-ar mai forma niciodat. Dar aceast economisire nu reprezint dect o condiie a formrii capitalului. Prin ea nsi, nu produce efectele dorite dac nu este concentrat i plasat acolo unde este nevoie de ea. Rolul primordial al resurselor informaionale l constituie rolul intermediar pe care l poate juca ntre fora de munc i ceilali

9 factori de producie. Informaia este un factor de producie care influeneaz astfel pozitiv folosirea tuturor celorlali factori, impunndu-se mai ales pe msura creterii complexitii activitii economice. Funcia de producie reprezint un tabel, o funcie sau un grafic, exprimnd nivelul maxim de producie care poate fi obinut cu o anumita combinaie de resurse, n condiiile unui anumit proces tehnologic. In producie, se pot utiliza diferite resurse. De aceea, generaliznd, putem spune c nivelul produciei este n funcie de cantitile de resurse utilizate, adic: Q=f(x1,x2,...xn). Pe termen scurt, modificrile cantitii de produse pot fi obinute exclusiv prin schimbri n utilizarea resurselor variabile. (timpul de lucru, cantitatea de materii prime). Considernd capitalul ca fiind factor constant, funcia de producie pe termen scurt devine: Q= f(L). Termenul lung reprezint intervalul de timp n care toate resursele ce se utilizeaz in procesul de producie sunt variabile. Prin urmare, pe termen lung toate resursele pot fi modificate din punct de vedere cantitativ si calitativ, astfel nct procesul de producie s fie eficient. 12. Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp. Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului muncii (MPL=TPL/L) Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L) Legea productivitatii marginale descrescinde exprima relatiile de cauzalitate dintre factorul variabil utilizat si productia realizata. Protrivit acestei legi, atunci cind se utilizeaza un factor fix, iar cantitatea factorului variabil creste, productivitatea creste pana la un anumit nivel al factorului variabil, dupa ce productivitatea totala incepe sa se reduca. Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal. 13. Izocuanta este analogica curbei de indiferenta din teoria comportamentului consumatorului. Izoc reprez curba de indif a producatorului. Este o curba care arata toate combinatiile posibile dintre diferiti factori de productie si care permit sa obtinem aceeasi cantitate de productie. Un set de izocuante formeaza harta. Capital + munca = unitati de productie; Multitudinea variantelor de consum a factorilor de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor. Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate m mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un volum m mare de productie. Izocuantele nu se intersecteaza. Panta iz-lor e negativa. Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de substitutie tehnologica. Deci. n scopul meninerii produciei constante, cele doua tipuri de resurse se pot substitui reciproc. Rata marginal de substituire tehnic reprezint raportul n care o resursa (capitalul) este substituita cu o alta (munca) de-a lungul isocuantei. RMST = -K/L; (modificarea capitalului / cantitatii de munca). La deplasarea isocuantei, pe msura utilizrii unui numr mai mic de uniti de capital, cantitatea de capital la care se poate renuna in favoarea muncii scade. Sau invers, cantitatea de munca ce trebuie adugat pentru a renuna la o unitate de capital crete. Rata marginal de substituire tehnic reprezint de fapt panta isocuantei. Aa se explic de ce isocuanta tinde asimptotic spre cele dou axe. Rata marginala de substituire tehnic este egala cu raportul dintre produsul marginal al muncii i produsul marginal al capitalului. Generaliznd, putem spune c. la o mic variaie a muncii i capitalului, modificarea cantitii de producie rezult din modificarea cantitii (de munca, de capital )celor dou resurse nmulit cu produsul lor marginal (al muncii al capitalului): Q = PML L + PMK K. Deoarece dea lungul izocuantei productia este constanta PML L + PMK K = 0; -K/L = PML / PMK 12.. .. Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza pt fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factorilor de productie necesari pt producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie. Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic. Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea pt achizitioanarea factor. de productie de la alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite. Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.

10 Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli. Notam prin w pretul factorilor de productie munca si prin r pretul capitalului(Rdob). Notam prin C bugetul de care dispune un producator. C=wL+rk; k=C/r w/r * L; 1. restrictia producatorului K K 2. echilibrul consumatorului C/r MRTS = -w/r; MPL/MPK = w/r K* -w/r C/w L L* L

Minimizarea cheltuielilor reprez conditia in corespundere cu care chelt se minimizeaza in cazul cind fiecare ultimul leu cheltuit pt fiecare factor de productie, permite de a primi produse marginale egale. In aceasta situaie de echilibru care conduce la minimizarea costului, isocuanta asociata nivelului dorit al produciei este tangenta la curba isocost. MPL/w = MPK/r = MPFn/MPFn = 1; Cai de reducere a costurilor de productie: Reducerea consumurilor materiale; Creterea productivitii muncii; Reducerea cheltuielilor administrative; Reducerea cheltuielilor de desfacere; Reducerea stocurilor; Economii la cheltuielile de dezvoltare; Reducerea cheltuielilor publicitare Se poate ntlni ns i situaia invers. n care managerii unei organizaii dispun de o sum limitat de bani i i propun s o utilizeze astfel nct s maximizeze producia. Acest obiectiv se poate ndeplini cu o singura combinaie de resurse denumit combinaia optim de produse, care trebuie determinat. Maximizarea profitului inseamna ca produsul marginal al tuturor factorilor de productie in expresie valorica sunt egale cu preturile factorilor. MPFi = PFi; Examinam cazul cind se modifoca C iar ceilalti factori ramin constanti. Punctele de intersectie a izocuantelor cu izocosturile ne arata extinderea la scara a productiei. Extinedere la scara: Efect pozitiv la scara (ramdamentul creste- cu mai putin capital obtinem cresterea volum de productie) (distanta dintre izocosturi scade, la departarea de origine are loc cresterea economiei la scara). Efect constant (rand nu se schimba, cu cit se modifica factorii de productie- cu atit se modif productia, distante egale). Efect negativ (rand scade, distanta creste, are loc diminuarea economiei la scara) 15. Costurile de productie pe termen scurt Pe perioada scurta de timp, un agent economic isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii tehnice de inzestrare cu mijloace de munca (masini, utilaje, instalatii si echipamente, constructii etc.), iar productia poate creste sau descreste pe seama celorlalti factori de productie, variabili, ca de exemplu: materii prime si materiale, semifabricate, forta de munca etc. In cadrul acestui orizont scurt de timp modificarea costurilor este influentata, mai ales, de schimbarile produse in elementele capitalului circulant si a cantitatii si eficientei muncii depuse. In cadrul unei perioade scurte de timp, costurile de productie se pot grupa dupa continut si modul lor de calcul in trei categorii: Costul global (total) (CT) Cuprinde ansamblul cheltuielilor necesare pentru realizarea unui volum de productie (Q) in anumite conditii concrete, el cuprinde deci cheltuieli cu aprovizionarea, fabricatia si desfacerea marfurilor. In functie de modul cum se modifica diferitele elemente de cheltuieli in raport cu evolutia volumului productiei, costul total este format din: Costurile fixe (CF) , sint formate din acele consumuri de factori de productie, care ramin nemodificate indiferent de variatia volumului de productie, ca de exemplu: amortizarea capitalului fix, chiriile, asigurarile, salariile personalului de conducere, cheltuieli de intretinere (legate de incalzire, aerisirea si iluminarea halelor de productie s.a.), dobinzi etc. Intr-un orizont scurt de timp aceste costuri nu se modifica (oricare ar fi nivelul productiei) daca nu intervin alte modificari: de legislatie, in nivelul preturilor, in regimul de amotizare a capitalului fix etc. Costurile variabile (CV) , inglobeaza acele consumuri de factori de productie care sunt dependente de volumul productiei, si anume: materii prime, energie, apa industriala, semifabricate, salariile lucratorilor direct productivi etc. Costul total se obtine prin insumarea costurilor fixe cu cele variabile. Costul mediu sau costul unitar. Cuprinde cheltuielile de productie necesare pentru producerea unei unitati de produs si se calculeaza prin raportarea costului de productie la volumul productiei Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale. Costul mediu sau costul unitar se poate determina pe cele 3 feluri de costuri a) Costul fix mediu (CFM) , care rezulta raportind costul fix la volumul productiei. CFM=CF/Q El se diminueaza pe masura ce productia creste. b) Costul variabil mediu (CVM) , se determina raportind costul variabil la volumul productiei. CVM=CV/Q. c) Costul total mediu (CTM) , se calculeaza prin raportarea costului total la volumul productiei. CTM=CT/Q=(CF+CV)/Q

11 Costul marginal (Cm) reprezinta suplimentul de cost (spor de cost) necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs; el se determina raportind cresterea costului total la cresterea productiei: Cm=Cresterea costului total / Cresterea productiei=TC / Q Deoarece costul fix este independent de volumul productiei, este deci constant (CF=0) costul marginal este independent de acest cost. Deci, evolutia costului marginal este determinata de evolutia costului variabil. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste intruna. 16. Costuri de productie pe termen lung Daca intr-o perioada scurta de timp unele cheltuieli ramin fixe, independent de evolutia volumului productiei, intr-un orizont lung devin variabile toate costurile odata cu modificarea cantitatii de produse fabricate. Pentru a obtine o productie (si un profit) cit mai mare , o firma poate modifica cantitatile si tipurile oricarui factor de productie. In general, va actiona in directia modificarii (cresterii, modernizarii sau chiar reducerii) capitalului fix, iar ceilalti factori de productie vor varia si ei in functie de modificarea capitalului fix. De asemenea ncearc s-i stabileasc dimensiunea optim a capacitilor de producie i s-i mreasc profitul. Atingerea acestei dimensiuni optime se face n mai multe etape i n fiecare dintre ele, pe msur ce cresc costurile fixe trebuie s creasc i nivelul produciei, astfel nct profitul s fie maxim. Prin urmare aceste creteri cantitative de factori trebuiesc nsoite de sporirea randamentului factorilor de producie. Legea randamentelor de scar, sau legea veniturilor de cretere este efectul modificrii tuturor factorilor de producie asupra volumului produciei, genernd un tip de legtur ntre creterea volumului produciei i CTM. n cadrul relaiei dintre randament i costul mediu se pot observa urm situaii (randamentul l considerm rezultatul obinut pe unitate de cheltuial): randamentului crescnd ntr-un ritm mai mare dect sporirea costului total i corespund costuri medii descresctoare; randamentului descrescnd i corespund costuri medii cresctoare; randamentului constant i corespunde un cost mediu constant. Totodat menionm c mrimea costului mediu este diferit: de la un produs la altul n funcie de consumul factorilor de producie; de la un productor la altul n cazul aceluiai produs, ca urmare a nzestrrii diferite cu factori de producie; de la o perioad la alta n cazul aceluiai productor ca urmare a modificrilor n dotarea tehnic. Pe termen lung, odat cu creterea produciei, ca urmare a scderii CTM, venitul care excede costul de producie sporete. Acest tip de venit care excede costul de producie se numete venit de cretere, deoarece este obinut prin sporirea produciei pe seama creterii capacitii de producie. n consecin, pe termen lung, spre deosebire de perioada scurt, costul marginal nu mai este afectat de legea productivitii (randamentelor) marginale descresctoare, ci de legea randamentelor de scar, sau legea veniturilor de cretere. Veniturile de cretere sunt de fapt economii rezultate din obinerea produciei mai mari cu costuri mai mici, rezultnd sporirea eficienei economice. 13.. Profitul constituie diferenta ce apare in cazul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total. Profitul, este , astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate economica, adica o activitate de producere si comercializare a bunurilor si serviciilor. Pr = V(venit sau incasati)- C (cost):
ntreprinztorul poate primi profit din dou motive: dac el este proprietarul unora dintre factorii de producie utilizai de firm, el obine profit normal, n sensul c tot venitul obinut peste costul contabil este al su i e considerat suficient pentru continuarea activitii; dac vinde bunurile firmei la un pre mai mare dect costul de producie (format din cost explicit i implicit) obine profit economic. Deci profitul total sau profitul contabil, este profitul normal plus profitul supernormal sau economic. Profit legitim- cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legisl in

vigoare Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legisl in vigoare(eschivarea de la plata impozitelor, contrabanda) Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Profit brut-diferenta dintre incasari totale, mai exact cifra de afaceri, si costul total. Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor si a diferitelor taxe. 18. In functie de principalele instrumente folosite:pret, produs, calitate, forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare. Tipuri In functie de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi: Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate. Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale societatii.

12 In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de concurenta: conc perfecta(pura); conc imperfeta Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitatilor economice , se prezinta sub urmatoarele forme: monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson: Trasaturi conc perfecta: Atomicitatea pietei- existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului. Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator. Libera intrare pe piata- piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori. Mobilitatea factorilor de productie- posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere. Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret. Ea asigura in permanenta o reducere a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic. Firma competitiv -este acea firm care activeaz n condiiile concurenei perfecte i este acceptatoare" primitoare) de pre, n sensul c preul pieei este ceva dat din afar pentru toi vnztorii. Cererea pentru producia unei firme este perfect elastic, fiecare productor vinde producia (indiferent de volumul produciei) la unul i acelai pre al pieei. Din aceste considerente, graficul cererii pentru producia firmei reprezint o linie orizontal (figurai 4.1).

Figura 14.1. Configuraia pieei n concurena perfect

Graficele venitului mediu i marginal coincid cu curba cererii pentru producia firmei. Venitul mediu (AR), venitul marginal (MR) al firmei competitive n condiiile concurenei perfecte, la orice nivel al produciei, sunt egale cu preul pieei, AR=MR=Pe. Obiectivul firmei competitive n condiiile concurena perfecte pe termen scurt este maximizarea profitului. Pentru atingerea obiectivului, firma trebuie s determine volumul producie optim. 20.Echilibrul firmei competitive pe termen scurt .Pe termen scurt echilibrul firmei competitive, volumu ; optim de producie i maximizarea profitului pot fi realizate in condiia egalitii costului marginal i venitului marginal. Este vorba despre respectarea regulii universale: MC=MR Firma obine cele mai bune rezultate cnd realizeaz / vinde un volum de bunuri pentru care costul marginal full' (care include i profitul normal) este egal cu preul pieei". In condiiile concurenei perfecte venitul marginal din realizarea oricrei uniti de bun este acelai, el rezult din pretul pietii. Din aceste considerente egalitatea se reprezint astfel: MC = MR = P =AR

13

Figura 14.2. Echilibrul firmei competitive pe termen scurt

In interpretarea grafic, echilibrul firmei competitive este reprezentat n punctul E, cu parametrii Qoptim, Pe. In dependen de nivelul costurilor medii individuale sunt diferite i rezultatele financiare din activitatea economic a firmelor concureniale pe termen scurt. Unele firme vor obine profit, dac costurile lor medii vor fi inferioare preului pieei, astfel incit AC<Pe (fig.l4.3.a). Profitul economic, obinut de firma competitiv se apreciaz dup formula: (Pe - ACmin) xQopt. Alte firme competitive pot fi nonprofit (fr pierderi)dac AC = Pe. Firmele care se autorecupereaz obin doar profit normal (ca parte component a costurilor implicite), profitul lor economic fiind egal cu zero (fig.l4.3.b) Cea de-a treia firm poate suporta pierderi, dac AC > Pe, devenind nerentabil (fig.l4.3.c). (Pe=AVC daca preturile cresc, producatorul ramine in ramura, daca nu, iese ; Pe<AVC faliment)

Figura 14.3.a. Maximizarea profitului firmei competitive

Figura 14.3.b. Autorecuperarea firmei competitive

Figura 14.3.C. Firma competitiv nerentabil

Astfel, pe termen scurt firmele competitive pot obine profit, supraprofit, dar i suporta pierderi. Cu timpul, unele lirme nerentabile prsesc ramura, iar firmele rentabile atrag n ramur concureni noi. Echilibrul firmei competitive pe termen lung Pe termen lung, n condiii de fluiditate (intrare-ieire liber din ramura competitiv), numrul firmelor n ramur permanent se modific. Unele firme vin n cutarea unui profit mai mare, comparativ cu alte ramuri, alte firme, ce suport pierderi, pleac din ramur. O stabilizare a situaiei, echilibru pe termen lung (far profit i fr pierderi) apare doar n cazul stabilirii preului de pia al produsului la nivelul minim al costurilor medii. In aceste condiii, profitul economic n ramur dispare(=0) (fig.14.4).

Figura 14.4. Echilibrul firmei competitive pe termen lung

14 Echilibrul firmei competitive pe termen lung i volumul optim de producie se realizeaz cu condiia: P = LRMC = LRACmin (AC in per lunga trece prin punctele minime ale tuturor perioadelor scurte ale AC) Odat cu dispariia profitului economic n ramura competitiv apare paradoxul profitului". De ce firmele cu resurse de calitate, respectiv, cu costuri minime, nu obin supraprofit, de ce exist tendina de nivelare a costurilor medii n ramura competitiv? Acest paradox, de regul, se explic prin preuri mari la resursele de calitate, ceea ce mrete costurile respective. In lipsa condiiilor respective n practica economica, concurena perfect rmne un model de liber rivalitate economic, la egal", cu care se confrunt situaiile reale. Perfeciunea" ei este legat de un ir de efecte pozitive, printre care: -repartiia eficient a resurselor (ce se confirm prin egalitalea preului pieei (utilitii marginale) i costului marginal; -stabilirea n termen lung a preurilor joase, la nivelul minim al costurilor medii pe ramur; -aspiraia firmelor pt realizarea inovaiilor tehnologice cu scopul de a obine profit economic n termen scurt; -selectarea firmelor performante din ramur. In acelai timp, acest tip al structurii de pia nu trebuie idealizat. Concurenei perfecte i sunt specifice i efecte negative: -lipsa diferenierii, varietii bunurilor produse; -tendina spre frnarea PT n termen lung, din lipsa profitului economic i, deci, a resurselor dezvoltrii ulterioare a firmei; -accesibilitatea de imitare a inovaiilor firmei concurente. In perioada scurta : Capacitatea de productie a firmei concurentiale este constanta Volumul de produtie poate fi modificat, modificind volumul factorilor variabili de productie Nr. firmelor concurentiale este constant. Produce cu pierderi cind se indeplineste conditia TR>VC , P AVC In perioada lunga : Nr firmelor poate fi modificat , deoarece nu sunt bariere Firmele concurente realizeaza productia numai in cazul cind P ATL pe termen lung Noi firme intra in ramura data numai daca este profit economic, daca profitul obtinul este mai mare decit profitul normal si nu iese daca profitul obtinut este mai mic decit profitul normal. 15.. Caracteristicile si modelul pietei de monopol Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson. Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator. In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol. Principalele trsturi ale pieei de monopol: un singur vnztor (gigant-productor) i un numr mare cumprtori; un bun unicat, far substitute, produs de monopol; deinerea informaiei depline cu privire la pre, param fizici ai bunului, capacitatea pieei; cerere inelastic; accesul pe pia este dificil, n unele cazuri chiar impos din cauza unor bariere de intrare pe pia. Exista urmatoarele forme de monopol: 1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc. 2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator. 3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.

15 4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal. 5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun. Factorii ce limiteaza monopolul: Legislatia antimonopolului. Marimea cererii. Liberalizarea comertului exterior. Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Comportamentul firmei-monopoliste(22) Firma-monopolist, aflat pe poziie de unic productor i Vinztor, dispune de putere asupra pieei - poate controla piata n sensul determinrii cantitii oferite i a modificrii preului de vnzare. Din aceste considerente, monopolistul are rezolvat o problem dual: determinarea unui astfel de Volum de producie, care i va asigura maximizarea venitului. Spre deosebire de piaa cu concuren perfect, pe piaa lonopolist activeaz un singur productor al bunului dat. Din aceste considerente, cererea pentru produsul monopolului reprezint i cererea pieei, iar curba cererii individuale a Monopolului coincide cu curba cererii totale a pieei. Dac cererea firmei n cazul concurenei perfecte este perfect elastic n raport cu preul, n cazul monopolului, curba cererii are pant negativ. Adic pe msura mririi volumului de producie monopolistul va trebui s reduc preul bunului. Ceea ce nseamn c venitul marginal (MR), obinut de la vinzarea unei uniti suplimentare de bun (cu excepia primei uniti), va fi inferior preului. Spre deosebire de firma competitiv, pentru care MR=P, n condiiile monopolului pur MR<P. Aceast inegalitate se manifest prin interpretarea grafic a curbei MR cu pant mai abrupt, i se afl spre stnga curbei D.
Vom explica concluzia dat pe baza unui exemplu ipotetic. La preul finului de 8 u.m., de la vnzarea celui de-al cincilea bun firma competitiv va obine acelai venit, ca i de la vnzarea celui de-al patrulea bun, adic 8 m in. In condiiile monopolului, din cauza pantei negative a curbei cererii, venitul total de la vnzarea a 4 bunuri va constitui 32 u.m. (8 x 4), iar la vnzarea a 5 uniti se va diminua i va constitui 25 u.m. (5 x 5). Deci, venitul marginal de la vnzarea celei de-a 5 uniti de bun constituie -7 (25- 32). Din aceste considerente, pe grafic curba MR intersecteaz axa absciselor i ia valoare negativ (fig 5.1.a).

a) cazul monopolului pur

b) cazul firmei competitive(concur. Perfecta))

Figura 15.1. Curbele cererii i venitului marginal

Pornind de la dependena elasticitii dup pre i a ncasrii totale, monopolistul raional, pentru a determina volumul de producie, l va cuta" pe segmentul elastic all curbei cererii. In caz contrar, cnd cererea este inelastic, la diminuarea preului, n pofida creterii volumului de producic, ncasarea total scade. Starea de echilibru a monopolului, la fel ca i a firmei competitive, se realizeaz n condiia egalitii costului marginal i a venitului marginal: MC = MR Regula respectiv se ia n vedere n cazul evalurii volumului de producie, care maximizeaz profilul monopolistului. La rndul su, volumul dat de producie Qm determin preul respectiv al cererii. Anume la acest nivel l se stabilete preul de monopol Pm. 23. Aspectele practice ale monopolului perfect Monopolul perfect- reprezinta existenta unui sing. Producator al unui bun total diferit de altele, concurenta fiind astfel cu desavirsire inlaturata. Monopol imperfect reprezinta- piata cind pe linga producatorul principal mai exista si altii cu o forta economica incomparabila mai mica

16 Monopolul nu are putere asupra cererii ci doar asupra ofertei. Cererea pe piata monopolista este ca si la piata cu concurenta perfecta QD = derivata (P) Pt monopolul pur, la fel nu exist curba ofertei aparte, deoarece el poate modifica att preul, ct i volumul produciei. Decizia despre mrimea volumului de producie se ia doar cu evidena cererii. Aadar, condiia echilibrului monopolului pur, termen scurt poate fi prezentat astfel: MC = MR < P

Determin preului i volumului produciei n cazul monop pur

Pornind din raportul preului de monopol i costului total mediu, monopolistul poate: obine profit economic, s-i acopere costurile (autorecuperndu-se) i s suporte pierderi. Pe termen lung, dac monopolistul reuete s-i pstreze poziia i puterea pe pia, echilibrul lui se asigur cu condiia egalitii costurilor marginale pe termen lung i a venitului marginal. LRMC = MR Monopolistul poate obine profit economic i n cazul nchiderii" pieei, n lipsa noilor firme-concurente. Efectele monopolismului. Aspectele pozitive ale monopolismului Monopolul pur este un exemplar" destul de rar economia real. Din aceste considerente, de regul, pri monopol se subneleg firmele mari oligopoliste, cari controleaz pieele ramurale. Funcionarea lor are un ir do avantaje pentru societate: aciunea efectului de scar pe baza ntreprinderilor mari l diminuarea costului de producie; posibilitatea efecturii cercetrilor tiinifice costisitoare i voluminoase; realizarea la scar a descoperirilor i inveniilor din producie, efectuate de ntreprinderile mici. Aspecte negative. Dominaia monopolurilor are i un ir dc dezavantaje cu caracter social-economic. 1. Comparativ cu piaa concurenial n condiiile monopolului are loc diminuarea volumului de producie i majorarea preurilor, ceea ce duce nemijlocit la diminuarea bunstrii consumatorilor i creterea veniturilor productorilor. In pofida creterii bunstrii productorilor (dup cum demonstreaz calculele comparative ale surplusului consumatorului i surplusului productorului n condiiile concurenei perfecte i monopolului), societatea suport pierderi totale nete - costuri sociale ale ineficientei din cauza diminurii produciei. 2. Monopolurile provoac o multitudine de fenomene i procese distructive: stagnare tehnic, frnarea PT; diminuarea calitii produciei; aprofundarea diferenierii veniturilor; tensiune economic asupra autsiderilor; birocratizarea managementului. 3. Monopolul practic discriminarea prin pre a consumatorilor. Esena ei const n atitudinea diferit fa de cumprtori reieind din solvabilitatea lor i cu scopul mririi profitului. 24.Concurena monopolistic. Echilibrul firmei pe termen scurt i pe termen lung Particularitile concurenei monopolistice Concurena monopolistic reprezint o structur dc pia n care oferta provine de la un numr mare de firme, ale cror produse, dei similare, sunt difereniate. Pentru concurena monopolistic sunt caracteristice urmtoarele particulariti: l. numeroi vnztori de produse similare, segmentul de pia ce revine unei firme este de 1-10% din volumul vnzrilor pieei, ei sunt n stare s controleze piaa - monopoliti pariali; 2.produse difereniate - fiecare firm produce un produs similar, dar nu identic celor realizate de alte firme. Produsul poate fi difereniat dup form, culoare, ambalaj, marca comercial, nivelul deservirii etc. Ca urmare, firma nu este primitoare de pre i se confrunt cu o cerere descresctoare. Dac n cazul concurenei perfecte, consumatorului i este indiferent de unde cumpr produsul, aici el devine fidel (n condiiile unui pre egal). Astfel, se relev o trstur a concurenei contemporane - concurena prin produse. 3. accesul relativ liber pe pia (inexistena barierelor de intrare), trstur ce se apropie mai mult de concurena perfect dect de monopol. Pe o astfel de pia, blocajele, de genul nelegerii secrete dintre firme, sunt excluse. Numrul firmelor de pe pia se ajusteaz n aa fel nct pe termen lung profitul tinde spre zero. 4. Firmele nu pot mpri piaa i fixa nivelul preurilor pentru a-i crete profiturile. Dar, firma are un anumit control asupra preului la producia sa.

17 Echilibrul firmei n condiiile concurenei monopolistice Pe termen scurt n condiiile concurenei monopolistice, producia corespunztoare maximizrii profitului se obine analogic cazului monopolului, la intersecia curbelor costului marginal i ncasrii marginale: MC=MR Deciziile firmei snt n ordinea urmtoare: iniial se determin volumul produciei, adecvat egalitii MC=MR, apoi, lund n calcul cererea, se fixeaz preul. In structura de pia respectiv, linia cererii pentru producia firmei se aseamn cu curba cererii firmeimonopolist, ea, de asemenea, are pant negativ, dar esto elastic (datorit prezenei concurenilor pe pia, ce produc bunuri substituibile). Modelul echilibrului firmei n condiiile concurenei monopolistice integral se aseamn cu situaia pe piaa cu concuren de monopol (fig.15.3).

Figura 15.3. Echilibrul firmei pe termen scurt n condiiile concurenei monopolistice

In stare de echilibru, pornind de la raportul preului la costul total mediu, firma poate obine profit diferit: pozitiv, zero sau negativ. In cazul egalitii costurilor medii (AC) ale firmei cu costul marginal (MC) i venitul marginal (MR), pe grafic situaia se va reflecta prin intersecia curbelor respective ntr-un singur punct, aici se atinge maximizarea profitului. Mrimea profitului este egal cu suprafaa figurii S(P*KEM ) Deci, atunci cnd MC=MR=AC, volumul respectiv de producie este Qopt ce asig maximizarea profitului. Pe termen scurt, firmele pot obine nu doar profit normal, ci i economic. Perspectiva de obinere a profitului economic constituie un stimulent major pentru intrarea pe pia a firmelor noi. Intrarea i ieirea din ramur sunt procese posibile doar n condiiile termenului lung. Echilibrul firmei pe termen lung Intrarea firmelor noi pe pia va deplasa curba cererii pentru firmele existente spre stnga, datorit creterii ofertei. Firmele, puterea de pia a crora a sczut, vor face efort pentru a-i rentoarce poziiile pierdute. Eforturile respective vor mari costurile i, respectiv, curba costului total mediu se va deplasa spre dreapta. Aadar, profitul economic ncurajeaz intrarea in ramur a firmelor, schimb poziia curbei cererii, diminuind profitul pentru firmele existente. Alte firme, care nregistrau pierderi pe termen scurt prsesc piaa. Acest proces de intrare-ieire pe pia contnua pn cnd firmele existente pe pia nregistreaz profita economic nul (fig.15.4). Ele obin doar profit normal.Conditia de maximizare a profitului pe termen lung este aceeai - egalitatea dintre venitul marginal (MR) i costul marginal (MR=MC).
Figura 15.4. Echilibrul firmei pe termen lung n condiii dfl concuren monopolistic

Pe termen lung, preul (P*) este egal cu costul mediul (AC) - curba costului mediu este tangent la curba cererii. La acest pre nu exist stimulente pt intrare-ieire n/din ramur. Dac intrarea firmelor va continua, vor aprea pierderi.

Efectele concurenei monopolistice - Concurena monopolistic este mai puin eficient comparativ cu concurena perfect, ceea ce se reflect n astfel de procese negative, ca: - diminuarea volumului de producie; - creterea preurilor bunurilor, P > MC; - apariia capacitilor de producie excedentare; - majorarea cheltuielilor pentru activitatea de publicitate.

18 n acelai timp, concurenei monopoliste i sunt specifice i laturi pozitive, ca: diferenierea bunurilor i serviciilor, majorarea calitii lor; satisfacerea necesitilor i a gusturilor variate ale consumatorilor

15.. Oligopolul In practica real este rspndit o astfel de form de concuren imperfect, ca oligopolul. Spre deosebire de concurena monopolist, unde sunt muli concureni i puin monopol", n condiiile oligopolului, coraportul este altul: mai puin concuren i mai mult monopol". Oligopolul reprezint o structur de pia ce apare n situaia n care cteva firme, ce realizeaz un produs omogen sau difereniat, domin piaa. Cu ct mai puine firme mpart piaa ntre ele, cu att mai mare este gradul de putere monopolist n ramur. Pieele oligopoliste au urmtoarele caracteristici: - existena a ctorva firme mari (de la 2 pn la 10) pondere semnificativ n volumul total de vinzari si posibilitatea de a influena preul bunului; - produsele pot fi omogene sau difereniate, ceea nseamn c firmele oligopoliste pot obine produse standardizate sau difereniate; - dependena i interdependena universal a firmelor concureniale; - ptrunderea pe o pia cu structur oligopolist este dificitara deoarece oligopolul se protejeaz prin bariere considerabile la intrarea in ramura. Un alt obstacol la penetrarea ramur este costul ridicat al capitalului, investiiilor, ce descurajeaz intrarea n industria respectiv; - utilizarea pe larg a concurenei non-pre (atragerea consumatorilor prin calitatea bunurilor i serviciilor, publicitate agresiv, garanii de deservire post-vnzare). Cartelul este un model care reflecta situatia cind firmele coopereaza si iau hotariri cu privire la pret si volumul de productie , ca urmare se obtine un monopol pur. Cartelul- model de oligopol cooperant Are 2 functii principale : -Fixarea pretului- se utilizeaza dupa cea de monopol

-impartirea pietii- presupune impartirea ei dupa cota sau (in cazul unui model slab)partea pietii care ii revine fiecarei firme se stabileste dupa fixarea pretului desinestatator de fiecare participant Echilibrul Bertrand corespunde modelului concurentei perfecte, in sensul ca opozitia , confruntarea din cadrul firmelor oligopoliste le conduce la decizia de a-si defini oferta in conditiile egalitatii dintre costul marginal si pretul de piata. Presupunem ca 2 fime de pe piata vind la un prt mai mare decit costul marginal. Daca una din ele micsoreaza pretul , iar cealalta il pastreaza constant , consumatorii vor prefera productia firmei 1. Deci firma 1 va cistiga , iar firma 2 vazind ca pierde clientii adopta aceeasi politica si tot micsoraza pretul . Ca consecinta le continua sa-si micsoreze pretul pina la marimea costuli marginal. Deci va fi stabilit tipul concurentei perfecte.Construim reactia firmelor duopoliste in baza izoprofiturilor Creste functia de ractie a firmei 1 in dependenta de pretul firmei 2 Reprezentam echilibrul duopolului Bertrand :

19