Campul electric in jurul conductorilor

Paraschiv Irina-Maria Universitatea din Pitesti Ingineria Mediului, Anul I

Cuprins
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Conductori si izolatori Conductori in camp electrostatic Problema fundamentala a electrostaticii;teorema unicitatii Cateva sisteme simple de conductori Condensatori si capacitate Potentiale si sarcini pe diferiti conductori Energia inmagazinata intr-un condensator

1.

CONDUCTORI SI IZOLATORI

Chiar de la primele experiente din domeniul electricitatii, s-a observat ca substantele difera dupa capacitatea lor de a pastra acel ceva electric.Unele materiale pot fi usor electrizate prin frecare si mentinute in aceasta stare;altele, se pare, nu pot fi electrizate pe aceasta cale si daca se electrizeaza nu-si mentin aceasta stare.Experimentatorii de la inceputul secolului XVIII au clasificat substantele in electrice si neelectrice.In jurul anului 1730, in Anglia, experientele lui Stephen Gray au aratat ca, acel ceva electric poate fi transmis de la un corp la altul cu ajutorul unei sfori orizontale, la o distanta de cateva sute de metri daca sfoara este, la randul ei, suspendata cu niste fire de matase.Odata stabilita diferenta dintre conductor si neconductor, electrotehnicienii acelor timpuri au observat ca chiar substantele neelectrice pot fi puternic electrizate daca sunt asezate pe sticla sau suspendate de un fir de matase.Un rezultat spectaculos al uneia dintre popularele demonstratii de electricitate din acel timp era probabil electrizarea unui baietel, suspendat de capriori cu ajutorul unor fire de matase:parul i se ridica valvoi, iar din varful nasului se puteau scoate scantei. Dupa lucrarile lui Gray si ale contemporanilor sai, substantele neelectrice si electrice s-au denumit izolatori electrici si conductori electrici.Aceasta deosebire intre proprietatile substantelor a ramas pana in zilele noastre una din cele mai uluitoare contraste ale naturii.Conductibilitatea electrica a conductorilor buni obisnuiti, ca de exemplu metalele, depaseste de ori.Deosebirea dintre un bun conductor si un bun izolator, din punct de vedere electric, este tot atat de mare ca deosebirea dintre un lichid si un solid, din punct de vedere mecanic.Acest lucru nu este chiar intamplator.Comportarea electrica si cea mecanica a corpului depinde de mobilitatea particulelor atomice:conductibilitatea electrica depinde de mobilitatea purtatorilor de sarcina-electroni sau ioni;iar proprietatile mecanice depind de mobilitatea atomilor sau moleculelor, care determina structura substantei.Unele substante prin scaderea temperaturii cu cateva sute de grade, isi schimba treptat si continuu proprietatile, pe masura trecerii din starea fluida in starea de solid rigid.Conductibilitatea electrica a unor substante variaza, de asemenea, intr-un interval larg, cuprins intre buni conductori si buni izolatori, in functie de temperatura lor. Una si aceeasi substanta poate fi solida sau lichida, in functie de timpul si probabil, de distanta considerata.

2. CONDUCTORI IN CAMPUL ELECTROSTATIC

Vom studia, la inceput, sistemele electrostatice formate din conductori.Ca urmare , ne va interesa starea stationara a sarcinii si campului electric, care se stabileste dupa redistribuirea sarcinilor in conductori.Toti izolatorii pe care ii vom intalni ii vom considera izolatori perfecti.Dupa cum am amintit, chiar si izolatorii cei mai obisnuiti nu sunt prea departe de aceasta idealizare, astfel incat sistemele studiate nu sunt prea artificiale.Exemplul urmator ne poate clarifica asupra tipului de sistem la care ne referim.Luam doua sfere metalice incarcate, izolate una de alta si de alte corpuri.Le fixam relativ aproape una de alta.Care este campul electric rezultat in spatiul dintre sfere si din jurul lor si care este sarcina distribuita pe fiecare dintre sfere?Sa incepem cu o chestiune generala:ce se poate spune despre campul electric din interiorul substantei conductoare, dupa ce purtatorii de sarcina au incetat sa se mai miste? In starea stationara nu exista purtatori de sarcina in miscare.Din punct de vedere fizic, in afara fortelor electrice, asupra purtatorilor de sarcina mai poate actiona forta gravitationala.Ionul pozitiv are greutate, asupra lui, in campul gravitational, actioneaza o forta;acelasi lucru este valabil si pentru electron,fortele care se exercita asupra lui nu sunt egale.Acest exemplu este destul de absurd.Stim ca la scara atomica fortele gravitationale sunt neglijabile.Exista alte forte, pe care le-am putea numi chimice.Intr-o baterie si in multe alte exemple in care au loc reactii chimice, inclusiv celula vie, purtatorii de sarcina se misca, uneori, in sens opus campului electric;in acest fel se consuma mai putina energie decat necesita reactia chimica.
fig .1. Corpul din (a) este un izolator neutru.Sarcinile din interiorul lui, pozitive si negative, nu se misca.In (b) sarcinile eliberate incep sa se miste.Ele se vor misca pana la atingerea starii finale din (c).

Ezitam sa numim aceste forte neelectrice stiind ca structura atomilor si moleculelor si fortele ce se exercita intre ele, pot fi explicate cu ajutorul legii lui Coulomb si a mecanicii cuantice.Totusi, din punct de vedere al teoriei clasice a electricitatii, ele trebuie considerate de alta natura.Ele se si comporta diferit de fortele pe baza carora ne-am fundamentat teoria si care sunt invers proportionale cu patratul distantei.Despre necesitatea luarii in considerare si a fortelor de alta natura, asa numite neelectrice, observam ca fortele ce variaza invers proportional cu distanta nu pot explica structura statica stabila.Rezulta, de fapt, ca in unele cazuri, trebuie sa admitem posibilitatea existentei unor forte neechilibrate, necoulombiene, care actioneaza asupra purtatorilor de sarcina din interiorul substantei conductoare.In aceste cazuri, starea electrostatica se atinge doar prin prezenta unui camp electric finit in conductor care anihileaza influenta altor forte, de orice natura.

Tinand cont de cele spuse, ne intoarcem la cazul, bine cunoscut si important, cand asemenea forte nu exista-cazul unui material conductor omogen si izotrop.Intr-un asemenea conductor, in cazul static, putem afirma cu siguranta ca campul electric este nul.In caz contrar purtatorii de sarcina ar fi trebuit sa se miste.Rezulta ca, toate regiunile din interiorul conductorului inclusiv toate punctele aflate chiar sub suprafata sa, trebuie sa aiba acelasi potential.Se stie ca la trecerea din interiorul conductorului spre exteriorul sau potentialul sufera o variatie brusca.Dar intr-un conductor omogen si izotrop, cel pe care il avem in vedere acum, variatia va fi aceeasi pe toata suprafata conductorului.In exteriorul conductorului campul electric nu este nul.Suprafata conductorului trebuie sa fie o suprafata echipotentiala a acestiu camp. Sa ne imaginam ca putem transforma substanta, dupa dorinta, din izolator in conductor.(Acest lucru nu este imposibil).In fig 1.a este aratat ca un izolator neincarcat, in campul electric produs de doua straturi de sarcini fixe.Campul electric in interiorul si exteriorul corpului este acelasi. Acum, intr-un fel sau altul, cream sarcini mobile(sau ioni), care sa transforme corpul intr-un conductor.Asa cum se vede in fig 1.b, sub actiunea campului ionii pozitivi se vor indrepta intr-un sens, iar ionii negativi in sens opus.Ei nu vor trece de suprafata conductorului;ingramadindu-se in apropierea suprafetei, ei creeaza un camp electric propriu in interiorul corpului care tinde sa anihileze campul initial.Miscarea sarcinilor va continua pana la anihilarea completa a campului initial.Distributia finala a sarcinilor pe suprafata(fig 1.c) este astfel incat, campul creat de ele si campul surselor fixe externe se combina dand un camp electric nul in interiorul conductorului. Deoareceo asemenea compensatie are loc automat, in orice conductor, in cazul campurilor externe, va trebui sa luam in considerare doar suprafata conductorului.

Tinand cont de cele spuse, sa vedem ce putem spune despre un sistem de conductori diferit incarcati, aflati intr-un spatiu lipsit de alte sarcini.Acesti conductori sunt reprezentati in fig 2.Putem sa consideram, de exemplu, ca reprezinta niste piese din metal, iar niste izolatori invizibili-asemanatori cu firele de matase ale lui Stephen Gray-impiedica miscarea lor.Sarcina totala a fiecarui obiect, adica cu cat depaseste numarul sarcinilor pozitive pe cel al sarcinilor negative, ramane neschimbata deoarece orice scurger de sarcina este
Fig 2. Un sistem de trei conductori. este sarcina conductorului 1, este potentialul sau s.a.m.d.

imposibila.Notam sarcina totala a conductorului k cu .De asemenea, fiecare obiect poate fi caracterizat prin valoarea bine determinata a potentialului electric .Spunem ca conductorul 2 se afla la potentialul .Intr-un asemenea sistem, in care la infinit nu se afla obiecte fizice, este comod sa alegem potentialul zero, intr-un punct aflat la infinit.In acest caz, este lucrul mecanic pe unitatea de

sarcina efectuat pentru a aduce un corp de proba infinitezimal cu sarcina unitate de la infinit intr-un punct oarecare de pe suprafata conductorului 2. Deoarece suprafata conductorului din fig 2 este neaparat o suprafata cu potential constant, campul electric, care este egal cu grad , trebuie sa fie perpendicular la suprafata in orice punct.La trecerea din interiorul spre exteriorul conductorului, la suprafata lui se observa ca intensitatea campului electric variaza brusc;pe suprafata exterioara a conductorului E este diferit de zero si este nul in interior.Discontinuitatea lui E se explica datorita prezentei pe suprafata a sarcinii de densitate pe care, cu ajutorul teoremei lui Gauss, o putem lega direct de E.Sa alegem o cutie plata care sa cuprinda un element de suprafata (fig 3).In acest caz, prin fata cutiei care se afla in interiorul conductorului nu exista flux si rezulta ca = , unde este componenta normala la suprafata a intensitatii campului electric.Intrucat, asa cum am vazut, in acest caz campul este perpendicular pe suprafata, nu exista alta componenta.Sarcina superficiala va fi sarcina totala .Inseamna ca integrala de suprafata din .Se pot trage urmatoarele concluzii, valabile pentru orice asemenea sistem de conductori, indiferent de forma si asezarea lor: in toate punctele de pe suprafata conductorului k (1)

In orice punct din exteriorul conductorului, E este prpendicular la suprafata si E= , unde este densitatea de sarcina superficiala (2) = d = da (3)

Fig 3. (a) Legea lui Gauss leaga intensitatea campului electric de la suprafata conductorului de densitatea superficiala de sarcina (ec. 2). (b) Sectiune transversala prin suprafata conductorului si a cutiei.

Intrucat (2) leaga in mod univoc pe E de (densitatea de sarcina superficiala locala), am fi tentati sa credeam ca este sursa lui E.Asta ar fi eronat.E este intensitatea campului total creat de toate sarcinile din sistem, apropiate si indepartate;sarcina superficiala reprezinta doar o parte din aceste sarcini.Sarcina superficiala este obligata sa se rearanjeze pana cand este satisfacuta relatia (2).Figura 4 pune in evidenta faptul ca, in comparatie cu alte distributii superficiale de sarcina, conductorul este un caz special.

Fig 4 (a) Un strat izolat de sarcina superficiala.Din considerente de simetrie, s-a determinat campul pe fiecare parte a sistemului care este

(b) Daca exista alte sarcini in sistem,, putem afirma ca variatia lui va fi

la suprafata

, iar variatia componentei

este agala cu zero. (c) Multe campuri, diferite de

cel din (a), pot avea aceasta proprietate.

(d) Daca stim ca mediul de pe una din parti este conductor, atunci pe cealalta parte trebuie ca campul E sa fie perpendicular pe suprafata si are marimea E=

In figura 5 este reprezentat campul si distributia de sarcina pentru un sistem simplu, asemanator cu cel mentionat anterior.Doua sfere conductoare, una avand raza egala cu unitatea si sarcina totala +1 unitati de sarcina, iar cealalta-o raza ceva mai mare, cu sarcina totala zero.Observati ca densitatea de sarcina superficiala nu este uniforma pe nici unul din conductori.Sfera din dreapta, cu sarcina totala egala cu zero, are densitatea de sarcina superficiala negativa concentrata pe fata din dreptul celeilalte sfere si sarcina superficiala pozitiva este distribuita pe fata opusa.Curbele punctate, din fig 5, reprezinta suprafetele echipotentiale sau, mai precis, intersectiile lor cu planul figurii.Pe masura ce ne indepartam de sferele incarcate, suprafetele echipotentale devin sferice si liniile de camp devin radiale, campul semanand tot mai mult cu campul unei sarcini punctiforme egale cu +1, care reprezinta sarcina totala a intregului sistem.
fig 5. Campul electric in jurul a doi conductori sferici, unul cu sarcina totala egala cu C si unul cu sarcina totala egala cu zero.Curbele punctate reprezinta intersectiile suprafetelor echpotentiale cu planul figurii.Potentialul este zero la infinit.

3.PROBLEMA FUNDAMENTALA A ELECTROSTATICII;TEOREMA UNICITATII

Putem rezolva problema cu ajutorul functiei potentiale , deoarece daca este cunoscut, E poate fi imediat determinat.Peste tot, in jurul conductorilor, satisface ecuatia diferentiala pe care am intalnito in ecuatia lui Laplace: =0.In coordonate carteziene, ecuatia lui Laplace se scrie: + + =0. (4)

Problema consta in gasirea unei functii care sa satisfaca ecuatia (4) si, de asemenea, conditiile la limita date pe suprafetele conductoare.Aceste conditii pot fi date diferit.Potentialul al fiecarui conductor poate fi dat sau cunoscut.In acest caz, solutia noastra (x,y,z), trebuie sa ia valoarea data in fiecare punct de pe suprafata.Aceste suprafete cuprind in intregime domeniul in care este definit , daca nu impunem ca pe suprafata aflata la infinit, potentialul sa fie nul.Uneori, regiunea care ne intereseaza este in intregime cuprinsa intr-o suprafata conductoare;in acest caz atribuim conductorului un potential oarecare si neglijam tot ce se afla in afara lui.In ambele cazuri, avem de-a face cu o problema la limita tipica, in care valoarea functiei este determinata pe toata frontiera. Sau, poate fi specificata sarcina totala pe fiecare conductor, .Specificand sarcinile am fixat, de fapt, valoarea integralei de suprafata din grad , pe suprafata fiecarui conductor.Aceasta schimba intrucatva problema din punct de vedere matematic.De asemenea, cele doua aspecte ale problemei la limita se pot combina. Problema fundamentala care prezinta interes este urmatoarea:cu conditiile la limita date intr-un anumit fel, are problema solutie si daca are, cate are-una sau mai multe?Nu vom incerca sa raspundem la toate chestiunile ridicate de aceasta problema, dar vom studia unul din cazuri care prezinta importanta si care ne da un rezultat util.Sa presupunem ca potentialul fiecarui conductor, , sa tinda catre zero.Vom arata ca aceasta problema la limita nu are decat o solutie.Din punct de vedere fizic, pare evident ca exista o solutie oarecare, intrucat aranjand efectiv conductorii in modul indicat, legandu-i prin fire infinit de scurte pentru a ajunge la potentialul corespunzator, sistemul atinge o stare oarecare.Cu toate acestea, demonstratia matematica a existentei unei solutii este complet diferita si nu vom incerca s-o facem.In schimb vom presupune ca exista o solutie (x,y,x) si vom arata ca ea este unica.Demontratia, care este tipica unor asemenea probleme, decurge in modul urmator: Presupunem ca exista o alta functie (x,y,z) care este de asemenea o solutie ce indeplineste aceleasi conditii la limita.Stim ca ecuatia lui Laplace este liniara.Prin urmare, daca si satisfac ecuatia (4) atunci si + sau orice combinatie lineara a lor + , in care si sunt constante, vor satisface ecuatia. In particular, si diferenta dintre cele doua solutii trebuie sa satisfaca ecuatia (4).Sa notam aceasta functie cu W: W(x,y,z)= (x,y,z)-(x,y,z) (5)

Bineinteles, W satisface conditiile la limita.De fapt pe suprafata fiecarui conductor W este zero, intrucat si iau aceeasi valoare pe suprafata conductorului k.Rezulta ca W este solutia unei alte probleme electrostatice, cu aceeasi conductori, dar toti tinuti la potential nul.Daca este asa, putem afirma ca functia W trebuie sa fie egala cu zero in toate punctele spatiului.Daca n-ar fi asa, atunci ea ar trebui sa aiba undeva un maxim sau un minim;ne reamintim, insa, ca W este zero atat la infinit cat si pe suprafetele conductorilor.Daca W are un extremum intr-un punct oarecare P, sa consideram o sfera cu centru in acest punct.Valoarea medie a unei functii care satisface ecuatia lui Laplace pe sfera este egala cu valoarea ei in centrul sferei.Daca, insa, centrul este un maxim sau un minim al functiei, acest lucru nar fi adevarat.Inseamna ca W nu poate avea un maxim sau un minim si prin urmare, ea trebuie sa fie peste tot egala cu zero.Rezulta ca = peste tot, adica nu exista decat o solutie e ec. (4), care satisface conditiile la limita date. Acum, putem demonstra usor un alt fapt remarcabil.In spatiul din interiorul unui conductor gol de orice forma, lipsit de sarcini, campul electric este nul.Aceasta afirmatie este valabila indiferent care ar fi campul in exteriorul conductorului.Stim ca campul in spatiul delimitat de o patura sferica uniform incarcata, izolata, este nul, la fel ca si campul gravitational intr-o sfera goala.Teorema enuntata este, intr-un fel, mai surprinzatoare.Sa consideram cutia metalica reprezentata in fig 6, in care s-a practicat o taietura.In apropierea cutiei se afla sarcini electrice care creeaza un camp exterior ca in figura.Distributia de sarcina pe suprafata cutiei este foarte neuniforma.Campul in toata regiunea, inclusiv in interiorul cutiei, este egal cu suma campurilor create de distributia de sarcini si de sursele externe.Pare neverosimil ca aranjarea sarcinilor pe cutie sa se fi facut in asa fel incat campul creat de ele sa anuleze campul surselor externe, in fiecare punct din interiorul cutiei.Si totusi asa s-a intamplat,lucru pe care il vom demontra.
fig 6 Campul in interiorul unei cutii conductoare inchise este peste tot egala cu zero.

Functia potentiala din interiorul cutiei, (x,y,z), trebuie sa satisfaca ecuatia lui Laplace.Intreaga frontiera a acestui domeniu si anume-cutia, este echipotentiala si prin urmare, pe toata frontiera, functia in tot volumul.Dar conform teoremei unicitatii, exista doar o singura solutie, chiar aceasta. =constant inseamna ca E=0, deoarece E=-grad . Absenta campului electric in spatiul din interiorul unui conductor prezinta atat interes practic cat si teoretic.Ea sta la baza ecranarii electrice.

4.CATEVA SISTEME SIMPLE DE CONDUCTORI

Vom studia in acest paragraf cateva configuratii deosebit de simple de conductori.Incepem cu doua sfere concentrice de metal, de raze si , care au sarcinile totale respectiv (fig 1.7).Aceasta configuratie nu aduce nimic nou.Din considerente de simetrie, este evident, ca sarcina se va distribui uniform pe fiecare sfera.In exteriorul sferei mari, campul este egal cu cel creat de o sarcina punctiforma egala cu + , astfel incat potentialul al sferei exterioare este: .
fig 7. Fiind date sarcinile si ale paturilor sferice, potentialul sferei interioare este dat de ecuatia 6

Potentialul sferei interioare este dat de = + dr= + + - = + . (6)

este, de asemenea, potentialul in toate punctele din interiorul sferei mici. L-am fi putut gasi pe =( )+( ) pe baza principiului superpozitiei: este potentialul sferei mai mari, daca ar fi singura, este potentialul din interiorul sferei mici, daca ea ar fi singura.Daca sferele au sarcini egale si de semn contrar, =- , doar in spatiul dintre campul electric ar fi diferit de zero. Unul din cele mai simple sisteme, in care mobilitatea purtatorilor de sarcina in conductor devine evidenta, este format dintr-o sarcina punctiforma aflata in apropierea unui conductor plan. Sa presupunem ca planul xy reprezinta suprafata conductorului care se intinde pana la infinit.Atribuim acestui plan potentialul zero.Sa aducem, acum, o sarcina pozitiva Q pe axa z, la inaltimea h cm de plan, ca in fig 8.a.Care va fi aspectul campului si distributia de sarcina?Ne asteptam ca sarcina pozitiva Q sa atraga sarcina negatva, dar nu putem presupune de fel ca sarcina negativa se va fixa la piciorul perpendicularei coborate din Q, unde concentratia este foarte mare.De ce?De asemenea, ne amintim ca campul electric in apropierea suprafetei conductorului este intotdeuna perpendicular pe suprafata.Pe de alta parte, prezenta conductorului in imediata apropiere a sarcinii punctiforme Q nu schimba prea mult situatia:liniile de camp trebuie sa iasa din Q radial, la fel ca dintro sarcina punctiforma.
Fig .8. (a) O sarcina punctiforma Q se afla deasupra unui conductor plan infinit. (b) Cam acesta ar trebui sa fie aspectul campului. (c) Campul uneiperechi de sarcini de semne opuse.

Prin urmare, ne putem astepta la ceva asemanator calitativ cu situatia redata in fig 8.b.Bineinteles, totul este simetric fata de axa z. Dar cum rezolvam efectiv problema?Raspunsul este-print-un truc, un truc care este si intructiv si deseori, util.Gasim o alta problema care se rezolva simplu si a carei solutie poate fi folosita la problema noastra in intregime sau partial.In acest caz, alegem doua sarcini punctiforme egale si de semn contrar q si q.Campul electric este perpendicular in fiecare punct pe planul aflat la mijlocul distantei dintre cele doua sarcini si a carui sectiune transversala este reprezentata in fig 8.c prin dreapta AA.Daca distanta de la Q la plan o luam egala cu h din problema initial pusa, jumatatea de sus a figurii 8.c corespunde tuturor conditiilor noastre: campul este perpendicular la suprafata conductorului si in apropierea lui Q se apropie de aspectul campului unei sarcini punctiforme. Conditiile la limita, in acest caz, difera intrucatva de conditiile la limita puse la teorema unicitati din paragraful precendent.Potentialul conductorului este bine determinat, dar potentialul sarcinii punctiforme din sisteme tinde catre infinit.Putem considera sarcina punctiforma ca un caz limita al unui conductor sferic mic cu sarcina totala Q.Chiar pentru aceste conditii la limita combinate-potentialul dat pe unele suprafete, sarcina totala pe altele-teorema unicitatii este valabila.Si daca solutia imprumutata satisface aceste conditii, rezulta ca ea trebuie sa fie solutia corecta.

Fig 9. Cateva linii de camp ale sarcinii aflate deasupra planului.Intensitatea campului la suprafata, data de ecuatia 7, determina densitatea superficiala de sarcina .

In fig. 9 este data solutia finala pentru campul de deasupra planului, cu densitatea superficiala de sarcina data.Putem calcula intensitatea campului si directia lui in orice punct, revenind la problema cu cele doua sarcini (fig. 8.c) si folosind legea lui Coulomb.Sa consideram un punct de pe suprafata, aflat la distanta r de origine.Patratul distantei de la acest punct la Q este + si componenta z a intensitatii campului lui Q in acest punct este .Sarcina imagine q, aflata dedesubtul acestui plan, adue o contributie egala cu componenta z.Rezulta ca intensitatea campului electric este data de expresia cos =
( )

=
( )

(7)

De aici putem obtine densitatea superficiala de sarcina:

.
( )

(8)

Sarcina superficiala totala ar trebui sa fie Q. Pentru a verifica, putem integra pe toata suprafata si sa vedem daca obtinem Q: Sarcina superficiala totala- =-Q =-Q (9)

Metoda folosita este cunoscuta sub denumirea de metoda imaginilor.Sarcina negativa fictiva, dispusa la distanta h sub suprafata conductorului, spre care converg liniile de camp, poate fi considerata ca imaginea sarcinii punctuale q, analog imaginii virtuale din dosul unei oglinzi.Forta electrica ce actioneaza asupra sarcinii Q datorita atractiei exercitate de sarcina superficiala, este egala cu forta pe care ar exercita-o sarcina imagine Q.Observati ca aceasta forta se datoreaza sarcinii superficiale. Totusi, aceasta analogie cu imaginea intr-o oglinda nu este foarte corecta si nici foarte utila.Mai corect este sa se considere aceasta metoda ca un caz particular al unei metode mult mai generale, care ar putea fi numita aproximarea conditiilor la limita.
fig 10(a) Sectiunile prin suprafetele echipotentiale a doua sarcini punctiforme egale si de semn opus. (b) Doua asemenea suprafete realizate din metal.Doi conductori, care ar avea exact eceeasi forma si s-ar afla la aceeasi distanta unul de altul, cu sarcinile date Q si Q, ar fi creat in punctele exterioare exact acelasi camp.

Pentru a lamuri mai bine ce intelegem prin eceasta, sa studiem cateva suprafete echipotentiale in campul a doua sarcini egale si de semn contrar (fig 10.1).Doar una din aceste suprafete este plana.Celelalte sunt suprafete inchise, nici una nu este chiar sferica, dar pozitia oricareia dintre ele o putem stabili, daca este nevoie, printr-un calcul elementar.Daca am putea alege doua asemenea suprafete, oricare dintre ele, si le-am confectiona din foite metalice cu exact aceleasi dimensiuni si le-am amplasa exact la fel cum erau suprafetele echipotentale una fata de alta (fig 10.a), am obtine exact aceeasi soluti ca in cazul campului electrostatic creat de doi asemenea conductori!Ea ar corespunde campului creat de doua sarcin.Din pacate, este dificil de confectionat electrozi de exact aceeasi forma pentru a gasi solutia.Totusi, folosirea electrozilor de forma sferica da posibilitatea unei rezolvari aproximative care poate fi utila uneori. Studiul suprafetelor echipotentiale poate fi continuat prin studiul altor sisteme simple, urmarind exemple care ar putea fi mai utile.Am putea numi aceasta metoda o solutie in cautarea unei probleme.

5.CONDENSATORI SI CAPACITATE
Doua placi conductoare de acelasi fel sunt dispuse paralel la distanta s una de alta (fig 11.a).Aria fiecarei placi este A si presupunem ca sarcina pe una din placi este Q si pe cealalta Q. si reprezinta valorile potentialelor de pe cele doua placi.Liniile de camp ale acestui sitem in sectiune transversala sunt aratate in fig 11.b.Cu exceptia marginilor, campul in regiunea dintre placi este aproape .Densitatea superficiala de sarcina uniform.Daca il consideram uniform, intensitatea lui este corespunzatoare, pe fata interioara a uneia dintre placi este = E= . (10)

Daca neglijam variatia lui E si prin urmare si a lui , ce apare in apropierea marginilor placii, putem scrie pentru sarcina totala de pe una din placi, o relatie simpla: Q= (neglijand efectele de margine) (11)

fig 11 (a) Un condensator plan-paralel. (b) Sectiune transversala prin (a) pe care sunt desenate linii de camp.

Ecuatia (11) devine din ce in ce mai exacta, pe masura ce raportul dintre distanta s intre placi si lungimea placii se micsoreaza.Bineinteles ca pentru rezolvarea exacta a acestei probleme electrostatice, tinand cont si de efectele de margine, pentru placi de forma bine determinata, folosim o relatie exacta in locul ecuatiei (11).Pentru a arata ca ec. (11) aproximeaza bine problema, la fig 12 sunt trecute valorile factorului de corectie f, care arata cu cat difera valoarea lui Q data de ecuatia (11) fata de rezultatul exact, in cazul a doua discuri conductoare aflate la distante diferite.Sarcina totala este intotdeauna putin mai mare decat valoarea sarcinii determinate din ec. (11).Acest lucru pare firesc, daca ne uitam la fig 11.b, in care faptul ca la margini, si chiar pe fetele exterioare de la margine, are loc o concentrare suplimentara de sarcina, apare evident.

fig 12 Valoarea reala a capacitatii condesatorului circular plan paralel este comparata cu valoarea data de ec.(11), pentru diferite valori ale raportului dintre distanta intre placi si raza placii.Corectia, tinand cont de efectul de margine, poate fi introdusa in expresia lui Q: Q= f

Pentru placile circulare, factorul f depinde de raportul in modulurmator: 0,2 0,1 0,05 0,02 0,01 f 1,286 1,167 1,094 1,042 1,023

Pe noi ne intereseaza acum nu asemenea corectii, ci proprietatile generale ale unui sistem format din doi conductori.Perechea de placi reprezinta un element des intalnit in circuitele electrice si anume-condensatorul.Un condensator este format din doi conductori apropiati, aflati la potentiale diferite si avand sarcini de semn contrat.Ne intereseaza relatia dintre sarcina Q de pe una din placi si diferenta de potential dintre ele.In cazul particular al sistemelor la care se aplica ec. (11), raportul .Chiar in cazul in care acesta relatie este aproximativa, este clar ca este egal cu relatia exacta va depinde numai de dimensiunile si dispunerea geometrica a placilor.Rezulta ca pentru o pereche de conductori fixati, raportul dintre sarcina si diferenta de potential va fi constant.Aceasta constanta o numim capacitatea condensatorului si o notam, de obicei, cu C. Q=C (12)

Prin urmare, capacitatea condensatorului plan-paralel, neglijand efectele de margine, este data de C=
( )

(13)

Doua placi cu aria de 100 fiecare, aflate la distanta de 1 mm una de alta, formeaza un condensator cu capacitatea egala cu 88,33 pF. Intr-un alt sistem de unitati, cu care trebuie sa ne obisnuim, sistemul practic de unitati, sarcina electrica se exprima in coulombi, sau amper-secunda (A.s) s unitatea de potential este voltul.In acest sistem, unitatea pentru capacitate, reprezinta capacitatea unui condensator la care sarcina de pe una din placi este un coulomb si diferenta de potential intre placi este egala cu 1 volt.Aceasta unitate se numeste farad. 1 farad= .

Un condensator cu capacitatea de q farad ar avea dimensiuni gigantice.Pentru ca distanta dintre placi sa fie 1 mm, suprafata placilor ar trebui sa fie 100 .Deoarece, in acest caz sistemul practic de unitati duce la dimensiuni nepractice, se foloseste, de obicei, microfaradul ( ) si micro-microfaradul ( ).Ultima unitate, egala cu farazi, se mai numeste picofarad (pF). Orice pereche de conductori, indiferent de forma si dispunerea lor, poate fi considerata condensator.Am ales condensatorul plan-paralel pentru ca se intalneste frecvent si calculul aproximativ al capacitatii sale este mult mai simplu.In fig 13 sunt arati doi conductori, dintre care unul se afla in interiorul celuilalt.Aceasta dispunere poate fi numita, de asemenea, condensator.Din punct de vedere practic, conductorul din interior trebuie prins cumva.Pentru a transporta sarcinile electrice de pe un conductor pe celalalt, sunt necesare fire, care ele insele constituie conductori.Intrucat firul conductor 1, ce pleaca de la corpul din interior, intersecteaza neaparat spatiul dintre conductori, apare o oarecare perturbare a campului electric in acest spatiu.Pentru a micsora efectul, putem presupune firul extrem de subtire sau ca am indepartat firele inainte de a determina potentialele.
fig 13 Condensator, in care unul dintre conductori este in conjurat de celalalt,

In acest sistem distingem trei sarcini:

-sarcina totala pe conductorul interior,

sarcina de pe suprafata interioara a conductorului extern,

-sarcina de pe suprafata exterioara a

conductorului din exterior.In primul rand observam ca este egal cu - .Noi nu stim acest lucru, deoarece suprafata S din fig 13 cuprinde numai aceste doua sarcini, iar fluxul prin aceasta suprafata este nul.Fluxul este zero, deoarece pe suprafata S, asezata ca in figura-in interiorul conductorului, campul electric este egal cu zero. Evident, in spatiul dintre cei doi conductori, marimea lui va determina in mod univoc campul electric si diferenta de potential .Din aceasta cauza, daca aceste doua corpuri le consideram ca placi ale condensatorului, pentru determinarea capacitatii de trebuie doar sarcina sau sarcina egala cu ea .Capacitatea este egala cu C=
fig 14 Un condensator asimetric.

(14)

In acest caz, sarcina , nu joaca nici un rol.De fapt, cand un conductor este inconjurat (inchis) de altul, capacitatea este independenta de sarcinile externe.Daca am avea doua placi asimetrice de condensator, ca in fig 14, intrebarea:care din sarcini joaca rolul lui -cu ajutorul careia determinam capacitatea?-ne-ar pune in incurcatura.Raspunsul este urmatorul:este acea sarcina care trebuie transportata de la conductorul 1 pe conductorul 2 (suma sarcinilor de pe cei doi conductori fiind astfel mentinuta constanta) pentru a egala potentialele lor.

6. POTENTIALE SI SARCINI PE DIFERITI CONDUCTORI

Am atins doar o parte dintr-o problema mult mai generala si anume, relatiile dintre sarcinile si potentialele unui numar oarecare de conductori intr-o configuratie data.Condensatorul format din doi conductori este doar un caz particular.Va surprinde, poate ca s-ar putea scoate ceva util din cazul general.De fapt, tot ce putem scoate este teorema unicitatii si principiul de superpozitie.Sa consideram trei conductori inconjurati de o patura conductoare ca in fig 15.Potentialul acestei paturi il putem alege nul;pentru o stare oarecare a sistemului, potentialele celor trei conductori sunt .Teorema unicitatii ne garanteaza ca fiin date , campul electric este determinat in tot sistemul.Rezulta ca si sarcinile si pe fiecare din conductori sunt, de asemenea, determinate in mod univoc. Nu trebuie sa tinem cont de sarcina de pe fata interioara a stratului inconjurator, intrucat ea este intotdeuna egala cu ( + Daca vrem, putem considera in locul stratului-infinitul, extinzandu-l fara limita.L-am reprezentat in figura, pentru a urmari mai usor procesul transferului de sarcina si pentru cazul in care e nevoie sa facem unele conexiuni.
fig 15 Starea generala a acestui sistem poate fi studiata ca o suprapunere (d) de trei stari (a-c), in fiecare din ele toti conductorii in afara de unul, aflandu-se la potentialul zero.

Intre starile posibile ale acestui sistem exista una, in care sunt egale cu zero.Sistemul poate fi adus intr-o asemenea stare, legand conductorii 2 si 3 la stratul inconjurator care are potentialul zero (fig 15.a).Ca si mai inainte, putem presupune firele de legatura atat de subtiri incat sarcinile ramase pe ele sunt neglijabile.De fapt, pe noi ne intereseaza cum aducem sistmul in starea respectiva.Intr-o asemenea stare, pe care o vom numi starea I, intensitatea campului electric in intreg sistemul si sarcina pe fiecare conductor, sunt determinate in mod univoc de valoarea lui .Mai mult decat atat, daca se dubleaza, se dubleaza si intensitatea campului peste tot si prin urmare si sarcinile se dubleaza.Astfel, pentru , fiecare din cele trei sarcini trebuie sa fie proportionala cu .Sa formulam aceasta matematic: } Cele trei constante , corpurilor conductoare. si ; ; (15)

depind doar de forma si dispunerea

Exact in acelasi mod, putem analiza starea in care sunt egale cu zero, numind-o starea II (fig 15.b).Trebuie, din nou, sa gasim o relatie liniara intre singurul potential diferit de zero, -in acest caz, ca si in diferitele sarcini:

} In fine, cand

(16) :

sunt egale cu zero, intensitatea campului si sarcinile sunt proportionale cu } ; , (17)

Si suprapunerea starilor I, II si III este, de asemenea, o stare posibila.Intensitatea campului electric in orice punct este suma vectoriala a intensitatii campurilor electrice in acest punct in cele trei cazuri studiate, iar sarcina de pe un conductor este suma sarcinilor pe care le avea conductorul in cele trei cazuri.In aceasta noua stare, nu este nevoie ca vreunul din potentialele sa fie egal cu zero.Pe scurt, aceasta este cea mai generala stare.Relatiile ce leaga sarcinile si potentialele se obtin, pur si simplu, prin adunarea ecuatiilor (15), (16) si (17). = (18) + S-ar parea ca comportarea electrica a acestui sistem este caracterizata de noua constante ,..., .De fapt, sunt necesare doar sase constante, putand demonstra ca in orice sitem . Sistemul de ecuatii (18) poate fi rezolvat in functie de un sistem echivalent de ecuatii liniare de forma: ,

pentru sarcinile date Q.Ne vom folosi de

(19)

Marimile P sunt numite coeficienti de potential;ele pot fi calculate cunoscand coeficientii C si invers. Asemenea ecuatii pot fi folosite in rezolvarea oricarui sistem fizic liniar.

7.ENERGIA INMAGAZINATA INTR-UN CONDENSATOR

Sa consideram un condensator de capacitate C, avand diferenta de potential intre placi .Sarcina Q este egala cu C .Sarcina de pe o placa este Q si pe cealalta Q.Presupunem ca marim sarcina de la Q la Q+dQ, transportand o sarcina pozitiva dQ de la placa negativa la cea pozitiva si efectuand un lucru .Prin mecanic impotriva diferentei de potential .Lucrul mecanic efectuat este dW= dQ= urmare, pentru a incarca un condensator neincarcat pana la o sarcina finala oarecare este necesar un lucru mecanic W= = (20)

Aceasta reprezinta energia inmagazinata intr-un condensator.Ea mai poate fi scrisa sub forma U= C . (21)

C=

Capacitatea condensatorului plan-paralel, cu aria placii egala cu A si distanta dintre placi s, este , iar intensitatea campului electric E= .Ca urmare, ecuatia (21) se va scrie U= ( ) = As= volum. (22)

Aceasta expresie este in concordanta cu formula generala pentru energia inmagazinata in campul electric.

 Bibliografie CURSUL DE FIZICA BERKELEY, volumul II Electricitate si magnetism, Edward M. Purcell, Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti,1982.