Sunteți pe pagina 1din 5

Pshiologia varstelor/dezvoltarii

Psihologia varstelor/dezvoltarii

Referat
Analiza tranversala a preadolescentei

Student: Vicentatos Andreea(Gotea) Anul: I >P.P.P. Grupa: 104 Profesor:Bucur Cristian

Pshiologia varstelor/dezvoltarii

Analiza tranversala a preadolescentei


Perioada adolescentei (14/15 -18-25 ani) mai este denumita si ca perioada scolarului mare.Aceasta etapa se imparte in trei subetape : a) perioada preadolescentei 14-16 ani b) perioada adolescentei propriu-zisa 16-18 ani c) perioada adolescentei prelungite 18-20/25 ani. Preadolescenta se caracterizeaza prin stabilirea maturizarii biologice, dezvoltarea constiintei, in general, si a constiintei de sine, in special. Identitatea de sine si adoptarea de comportamente individuale se dezvolta sub influenta planurilor intelectuale si de relationare.. In preadolescenta sensibilitatea si perceptiile vizuale care sunt larg antrenate in invatare si in toate celelalte activitati inregistreaza schimbari evidente fata de mica scolaritate .Creste campul vizual si acest fapt sustine desfasurarea atat a unor activitati practice mai complexe, cat si viteza mai mare de citire si de intelegere. Perceptiile vizuale se sprijina pe o fina analiza si astfel preadolescentii reusesc sa sesizeze cu usurinta detaliile semnificative in tot ce percep si, cu deosebire, aspectele subtile si caracteristice din comportarea adultilor pe care apoi le pot ridiculiza. Perceptiile si sensibilitatea auditiva prezinta schimbari remarcabile . Acuitatea auditiva generala atinge un varf intre 10 si 14 ani. Auzul pentru limba materna este pe deplin dezvoltat,.iar pentru alte limbi straine se produc evidente rafinari si consolidari. Auzul fizic este foarte bine dezvoltat la toti, dar pot aparea diferente intre grupurile de preadolescenti in functie de interese si de solicitarile ambiantei. Sensibilitatea tactila si kinestezica manuala asigura perceptia mai precisa a calitatilor obiectelor, implicate in multe activitati si se dezvolta si se valorifica in activitati artizanale (Schiopu,Verzea,1989). Reprezentarile ating un nivel mai inalt de generalizare in comparatie cu scolarul mic. Se dezvolta categorii noi de reprezentari, cum sant cele geometrice, geografice tehnice etc. Ele se pot organiza cu usurinta in jurul unor idei centrale sau concepte de baza pentru o disciplina de baza sau alta .Raman importante in insusirea unor notiuni foarte noi. Activitatea observativa , ca, de altfel, toate celelalte procese cognitive, beneficiaza si de un nou nivel al dezvoltarii atentiei.Toate castigurile din stadiul anterior sunt amplificate in preadolescenta si astfel se manifesta satisfacator toate calitatile atentiei.Atentia voluntara este dominanta si dispune de mecanisme neurofunctionale pe deplin formate .

Noul stadiu de dezvoltare al gandirii


Intrarea in preadolescenta reprezinta o transformare semnificativa a gandirii, constatand, in esenta, in trecerea la stadiul operatiilor formale .Aceasta trecere are loc intre 11-12 ani si 14-15 ani dupa J.Piaget (1976) si presupune aparitia urmatoarelor caracteristici ale gandirii: 1). Inceputul descentrarii de concret si real ,cand, spune Piaget, subiectul ajunge sa se degajeze de concret si sa situeze realul intr-un ansamblu de transformari posibile.Aceasta din urma descentrare fundamentala care se produce la sfarsitul copilariei pregateste adolescenta . (Piaget , Inhelder,1976 ).Dar descentrarea aceasta se poate face mai repede sau poate sa intarzie daca nu sant suficiente stimulari si un sprijin corespunzator din partea scolii si a mediului cultural.

Pshiologia varstelor/dezvoltarii 2). Gandirea preadolescentului incepe sa se desfasoare cu succes si daca informatiile sant prezentate in forma verbala. In acest caz, gandirea opereaza asupra propozitiilor si de aceea se mai numeste popozitionala. 3). Tot in acest stadiu se ajunge la reversibilitate deplina in gandire si astfel preadolescentul este capabil sa faca un sir de rationamente pentru a rezolva o demonstratie la geometrie, iar daca este necesar poate face drumul inapoi pentru a indentifica un rezultat partial, a controla etc. 4). Tipul de rationament deductive incepe sa aiba o pondere din ce in ce mai mai mare in gandirea preadolescentului iar cel inductiv dobandeste, la randul sau, o mare rigoare.La sfarsitul stadiului va aparea si cel ipotetico-deductiv . 5). Notiunile cu care opereaza gandirea preadolescentului au un nivel crescut de abstractizare si generalizare fata de scolaritatea mica.Se formeaza sisteme de notiuni la fiecare disciplina, dar acestea sunt inca restranse, adica se refera la cunostintele de baza din fiecare domeniu. 6). Preadolescentii reusesc sa gandeasca relative usor si corect asupra trecutului indepartat, viitorului indepartat, posibilului si imposibilului, realului si imaginarului si chiar obiectivului si subiectivului; 7). Operatiile gandirii se perfectioneaza continuu si se aplica la situatii problematice si la sarcini cognitive din ce in ce mai variate. Functioneaza la fel de bine operatiile in gradul al doilea sau operatiile asupra operatiilor,cum ar fi generalizariile asupra generalizarilor anterioare, abstractizarii asupra abstractizarilor, clasificari asupra clasificarilor .Se formeaza totodata, si operatii specifice pentru diverse discipline scolare si un inceput de gandire specializata. 8). P. Osterrieth spune ca, desi nu se invata inca logic, la aceasta varsta se produce o logicizare treptata a cunostintelor datorita organizarii operatiilor si ideilor, si astfel notiunile complexe sunt folosite corect, sunt folosite corect, sunt utilizate criterii logice de clasificare si ordonare a cunostintelor si se folosesc variate sisteme de simboluri (de la matematica, fizica, chimie etc). 9). Preadolescentii devin din ce in ce mai constienti de activitatea lor mentala si, prin urmare, mecanismele metacognitive aparute in stadiul anterior in forme limitate se complica de-a lungul stadiului. Nivelul general al gandirii din acest stadiu influenteaza semnificativ toate procesele cognitive si in primul rand activitatea de invatare, care este, asa cum am vazut, mai ampla si mai complexa.

Evolutia limbajului in preadolescenta


Antrenarea in activitatea scolara bogata,lecturile particulare, contactul mai amplu cu mass-mesdia, comunicarea intensa cu covarstnicii sunt factorii cei mai importanti ai dezvoltarii deosebite a limbajului la varsta preadolescentei. Se produce astfel o crestere remarcabila a vocabularului pasiv, ajungand, in medie, la 14.000 de cuvinte la 14 ani, ceea ce inseamna o amplificare sensibila a competentei lingvistice la aceasta varsta.Ea permite preadolescentilor sa inteleaga multe mesaje,sa aiba acces la variate surse de informare. Semnificatiile cuvintelor sunt mai precise si au de multe ori la baza chiar notiunile stiintifice corespunzatoare. Sunt totodata posibilitati noi de intelegere a sensurilor din subtextul celor citite sau communicate de altii si de descoperire a aspectelor poetice ale limbii si folosirea lor inedita.

Pshiologia varstelor/dezvoltarii Vorbirea preadolescentului se deosebeste de cea a scolarului mic in sensul ca are un debit apropiat de al adultului, o mai mare fluenta, mai ales dupa 11-12 ani, o mai buna organizare a ideilor ce sunt comunicate in proprozitii si frazele mai bogate. Discursul verbal este mai amplu decat la elevii de clasa a III a si a IV a, cu proprozitii si fraze mai bogate, cu o organizare mai unitara. Mijloacele nonverbale de comunicare sunt corect utilizate si chiar cu subtilitate in relatiile cu egalii si mai bine cu cei de alt sex. Limbajul scris prezinta de asemenea cateva schimbari caracteristice pentru acest stadiu.In primul rand, deprinderile de scriere se consolideaza mult si viteza creste de la o clasa la alta. La clasa a V- a este inca mica si profesorii trebuie sa tina cont de acest lucru. Incep,totodata, sa para caracteristicile personale ale scrisului, producandu-se o indepartare treptata de modelele scrierii, exersata mult in scolaritatea mica. Se insusesc sistematic in scoala diferitele forme de adresare in scris. Se impun atat regulie gramatici, cat si cele ortografiei in folosirea acestor forme de exprimare in scris, dar sunt mari diferente intre preadolescenti in ceea ce priveste respectarea lor efectiva. Generatiile actuale sunt interesate si depun eforturi speciale pentru largirea posibilitatii de comunicare invatand limbi straine si stapanind calcalutaorul si internetul. Evolutia afectivitatii preadolescentilor J.Piaget considera ca intre 12 si 15 ani, deci in zona centrala a preadolescentei, se pregatesc schimbarile in plan afectiv care vor fi propri adolescentei si care sunt acum puternic influentate de transformarile intelectuale din acest stadiu. La fel, viata afectiva a preadolescentului trebuie vazuta in stransa legatura cu alti doi factori: fenomenele pubertare si amplificarea interactiunile sociale, mai ales cele din grupurile de egali. Actiunea tuturor acestor factori duce la dezvoltarea semnificativa a vietii afective intre 10 si 14-15 ani, cu urmatoarele caracteristici dominante: Manifestarile afective trec printr-o perioada relative dificila in momentul debutului pubertatii si sunt caracteizate prin instabilitate, explozivitate in aparitie, intensitate foarte mare, disporpotionata fata de imprejurimile care le-au generat. Bogatia activitatilor si relatiilor amplifica si diversifica emotiile si starile afective ale puberului sau preadolescentului (Schiopu, Verzea<1995). Se poate spune ca acum incep sa se faca investitii afective in afara relatiilor familiale. In cursul acestui stadiu se vor produce schimbarii si in relatiile afective dintre cele doua sexe, adica o erotizare discreta a acestora (Schiopu,Verzea).Toate aceste noi experiente afective vin dupa o perioada de atasament fata de parinti.acesta se poate manifesata in conduite de ajutor, de respect, de dragoaste si confort afectiv simntit in preajma lor si de aceea noile relatii afective pot genera, la inceput, un sentiment de culpabilitate, un fel de vinovatie fata de parinti.Aceste trairi reprezinta reperele unui proces de maturizare afectiva de durata care va duce la o anumita autonomie fara de care nu s-ar putea implini mai tarziu viata intima a fiecaruia. Se poate spune ca in preadolescenta se formeaza noi si importante sentimente care-l leaga pe copil in profunzime de activitati si alte persoane asa cum sunt : camaraderia, solidaritatea, datoria, raspunderea, cinstea, respectul, etc. Se amplifica posibilitatile de reglare a comportamentelor emotional-expresive. Preadolescentii ajung la un grad mai inalt de constientizare a emotiilor, starilor afective si sentimentelor, iar acest aspect se va amplifica si mai mult in adolescenta.

Pshiologia varstelor/dezvoltarii Se poate spune ca acum incepe un process ce se va desfasura cu mare amploare in adolescenta,si anume de apropiere de valori si de formare a acceptorilor morali pentru cele mai importante sentimente legate de relatiile cu cei din jur, chiar daca pentru a se ajunge aici se trece printr-o faza de opozitie fata de norme si valori. Este cunoscut faptul ca in preadolescenta exista un interes cu totul deosebit fata de grup.Preadolescentul simnte nevoia intalnirii zilnice cu un grup informal, de care este foarte legat.. Incepe sa-l preocupe viitoarea profesie si se cristalizeaza interesele specifice pentru acestea. Tot intr-o faza initiala de cristalizare se afla interseul pentru propria persoana, pentru planul intern subiectiv, mai ales dupa ce intra in functie glandele sexuale. Apar scurte momente de reflexive si reverie centrate in jurul propriei fiinte, al reusitelor si esecului, al fericirii si nefericirii etc. Totodata ,se pot releva urmatoarele particularitai de ansamblu ale personalitati din acest stadiu si anume : se dezvolta noi trasaturi caracteriale si se consolideaza cele formate in stadiile anterioare. Se realizeaza o subordonare evidenta a dinamicii temperamentale la dominatele caracteriale. Manifestarile aptitudinilor ating un nou nivel privind structurarea lor si performantele pe care le asigura. Constiinta morala ca o componenta orientativa puternica a structurii personaliatii si intra in stadiul autonomiei morale. Creste rolul eului in structura generala a personalitatii. Desi toate aceste faze de contrariere sant traite penibil atat de preadolescent, cat si de parinti, par sa formeze diferentierile intre situatii si relatii , sa sustina luarea pe cont propriu a hotararilor, sa construiasca deci un inceput pentru schimbari care sant mult mai profunde si mai semnificative decat in copilarie si sa contribuie la formarea unei personalitati autentice, autonome, capabile sa infrunte cu cu curaj viata, cu surprizele si dificultatile ei . Prin urmare, preadolescenta inseamna amplificarea structurii personalitatii si accentuarea aspectelor diferentiale ale manifestarilor ei .Acestea trebuie luate in considerare in realizarea tratarii diferentiate si individualizate a elevilor si in stimularea autoeducatiei (Bonchis,1997).

Biblografie
Psihologia varstelor Tinca Cretu, editura Polirom 2009 Psihologia varstelor Schiopu si Verzea , editura EDP Bucuresti1995 Psihologia varstelor- Emil si Florin Emil Verzea, editura PRO HUMANITATE Bucuresti, 1994.