Sunteți pe pagina 1din 9

5. Masurarea in psihodiagnoza 5.1.

Masurarea in psihologie si tipuri de scale de masurare Msurarea = proces sistematic de atribuire a unui nr unei anume variabile, respectiv cuantificarea" aspectului psihologic. Variabila psihologic poate fi comportamentul clientului, sentimentele, atitudinile, scopurile sau rezultatul unui tratament, concepte teoretice ca estimarea de sine sau imaginea de sine. Nr-ul atribuit reprezint caracteristica variabilei respective. Exist mai multe definiii ale msurrii(Albu, M). Majoritatea acestora sunt de forma urm: "msurarea const n atribuirea de x lui y n conformitate cu z". n funcie de autor: x = "numere", "valori", "scoruri" sau "simboluri abstracte"; y = "obiecte", "evenimente", "lucruri", "situaii", "indivizi", "comportamente", "observaii", "atribute", "proprieti" sau "rspunsuri"; Z = "regul specific" sau "regul de reprezentare"(Michell, 1997). Msurarea unei caracteristici la o mulime de obiecte = atribuirea de numere obiectelor studiate, conform unei reguli bine precizate, prin care se urmreste ca anumite relaii existente ntre obiecte, n privina caracteristicii respective, s existe si ntre numerele atribuite lor. Mai precis, dac n mulimea obiectelor este definit o anumit relaie (de ex, o relaie de ordine), atunci trebuie s existe o relaie similar n mulimea msurilor elementelor, iar dac 2 obiecte sunt n relaia considerat atunci msurile lor trebuie s fie n relaia similar ei. De ex dac dpdv al caracteristicii cercetate un obiect X este superior unui obiect Y, atunci msura obiectului X trebuie s fie mai mare dect msura obiectului Y. nseamn, deci, c msurarea stabileste un izomorfism ntre mulimea obiectelor si mulimea msurilor obiectelor. In asemenea condiii se pot efectua diverse operaii asupra msurilor obiectelor, iar concluziile desprinse se extind asupra obiectelor. Dpdv matematic, msurarea = o funcie care ataseaz fiecrui element din mulimea de obiecte (mulimea de definiie a funciei), conform unor anumite reguli, un nr si numai unul (din mulimea n care funcia ia valori), numit "msura elementului". Fiecare sistem de reguli impus defineste cte un tip de msurare sau cte un tip de scal. n general sunt utilizate 4 tipuri de scale de msur. n ordinea cresctoare a preciziei lor, acestea sunt: scala nominal- precizie minim, prelucrri statistice minime, concluzii puine; scala ordinal- precizie mai mare, ordonare; scala de interval- precizie suficient, majoritatea prelucrrilor statistice, concluzii; scala de raport- precizie maxim, prelucrri statistice complexe, concluzii numeroase. Regulile impuse pt definirea unui tip de scal le includ, totdeauna, pe cele impuse pt definirea scalelor aflate pe un nivel inferior. De ex, dac s-a putut defini o scal de interval, atunci s-ar fi putut defini si o scal ordinal sau una nominal. REINEI 1. Alegerea unui anumit nivel de msurare pt o mulime de obiecte este dependent de nr-ul si tipul relaiilor existente ntre obiecte si care prezint interes pt cercettor. Evident, aceste relaii se refer la caracteristica analizat. 2. Prelucrrile statistice care pot fi efectuate asupra msurilor obiectelor pt a cunoaste mai bine obiectele sunt dependente de tipul de scal utilizat. Cu ct scala de msur este mai precis, cu att prelucrrile statistice permise sunt mai complexe si conduc la concluzii mai numeroase. Msurarea pe o scal nominal(categorial): Poate fi utilizat de fiecare dat cnd caracteristica studiat permite mprirea elementelor mulimii de obiecte n clase disjuncte 2 cte 2. n fiecare clas sunt grupate toate obiectele care pot fi considerate echivalente n privina acelei caracteristici. Ex: categoria socio-profesional, sex(1 poate semnifica- sexul masculin, 2- sexul feminin, sau M masculin si Ffeminin), naionalitate, etc. Regula impus la msurarea nominal - toate elementele dintr-o aceeasi clas de echivalen s aib aceeasi msur, si reciproc, o valoare a msurii s apar numai la elemente echivalente ntre ele. O posibilitate de definire a unei scale nominale const n atribuirea de numere distincte(alese arbitrar) claselor de obiecte, toate obiecte avnd astfel aceeasi msur- cea atasat clasei. Msura unui element este de fapt o etichet atribuit elementului, pt denumirea, identificarea sau clasificarea acestuia. Poate fi exprimat numeric sau prin cuvinte, deci nu se pot face nici un fel calcule matematice cu msurile nominale. Prin msura nominal se poate obine o singur informaie asupra elementelor mulimii de obiecte- dou obiecte pot sau nu s fac parte din aceeasi clas. De aceea este bazal. Msurarea pe o scal ordinal: Impune ca ntre elementele mulimii de obiecte s existe o ordine, dar cu permisiunea ca mai multe obiecte s ocupe acelasi loc. Ex: persoanele dintr-un compartiment de munc al unei firme pot fi ordonate n funcie de randamentul lor, de la cel mai eficient la cel mai puin eficient. n acest fel acceptm convenia c un element aflat mai sus n clasament este superior unui alt element care se afl mai jos n acelasi clasament (este mai mare dect, este mai bun dect, este preferatul lui), dar nu avem nici o informaie despre mrimea distanei ntre cele 2 elemente. Dac 2 elemente ocup acelasi loc n sirul ordonat, vom spune c sunt echivalente. Reguli: este valabil regula de la msurarea nominal si n plus dac un element este superior altui element, atunci si msura sa va fi superioar(dar nu stim cu ct).

Ex: calificativele pe care juctorii unei echipe de fotbal le primesc dup un meci- de la f b, bun, mediu, slab, f slabindic o scal ordinal; severitatea depresiei descris n DSM IV R, si n general severitatea simptomelor n clinic- indic o scal ordinal. Scala este utilizat n mod curent dac este cerut autoevaluarea- unei preferine, atitudini, comportament- ce pot fi descrise prin termeni de genul-f puin, puin, mediu, mult, f mult. Nu se pot face operaii matematice altele dect ordonarea- poziia relativ, deoarece nu putem spune nimic despre distana dintre 2 elemente. Msurarea pe o scal de interval: Poate fi utilizat atunci cnd exist categorii diferite, un clasament si n plus putem aprecia distana care desparte oricare dou elemente n privina caracteristicii studiate. Reguli valabile: sunt valabile regulile de la celelalte scale- categorii diferite, ordonarea, si n plus putem aprecia distana dintre 2 elemente, care este egal ntre oricare 2 elemente consecutive- echidistana. Ceea ce lipseste - nu avem un punct de plecare egal cu 0, adic absena total a caracteristicii respective. Calculele matematice ce pot fi fcute suntadunare, nmulire, mprire, scdere. Lipsind valoarea lui zero absolut nu putem cu adevrat s cunoastem semnificaia multiplicrii sau mpririi scorurilor, deoarece un scor de 25 la un chestionar s-ar putea s nu reflecte jumtate din scorul 50. Putem spune c scorul 50 este mai mare cu 25 dect 25, dar nu putem afirma c este de 2 ori mai bun. Ex 1: scala de temperatur- are intervale egale- echidistante, are si valoarea 0, dar valoarea 0 nu nseamn absena temperaturii. Diferena ntre 10 grade si 15 grade este aceeasi ca ntre 30 de grade si 35 de grade, dar nu putem afirma nimic despre ct de mare este 15 grade n comparaie cu 10 grade. Ex 2 - calendarele. Exist un punct zero dar el este fixat arbitrar. ! Normele testelor se bazeaz scala de interval. Putem compara mai multe caracteristici ale unui obiect ntre ele, msurate pe o scal de interval, chiar dac fiecare dintre msurtori furnizeaz valori n alt interval. Pt aceasta se calculeaz scorurile standard, prin transformarea scorurilor brute.! Msurarea pe o scal de raport: Poate fi utilizat cnd avem categorii, ordonare, intervale egale si n plus se poate aprecia obiectiv cnd un element este lipsit de caracteristica cercetat. Atunci cnd caracteristica msurat reprezint spaiu (lungime, suprafa, volum), mas, sau timp trecut de la un eveniment fixat drept origine (durata de via, durata de la un anumit eveniment precizat si pna la apariia altui eveniment precizat, timpul de reacie etc.) se poate stabili n mod obiectiv ce nsemn absena caracteristicii (adic punctul 0 absolut). Pt asemenea variabile se pot face msurtori de raport. n acest caz se poate deduce decte ori o msur este mai mare sau mai mic dect o alt msur. Ex: nlimea de 1,80 m este de 2 ori mai mare dect 90 cm, deci persoana este de 2 ori mai nalt; un autovehicul care se deplaseaz cu 100 km la or merge de 2 ori mai repede dect unul care are 50 km la or; vrsta de 40 de ani este de 2 ori mai mare dect cea de 20 de ani. Obs!!! dac valorile metrice se transform de ex n 3 grupe: sub 20 de ani, ntre 20 de ani si 40 de ani, si peste 40 de ani- atunci scala de raport se transform ntr-o scal cu precizie mai mic- o scal ordinal. Dac se transform n cote standard valorile unei scale de raport- atunci noua scal va fi de interval. Msurile de tip proporie sunt relativ rare n domeniul stiinelor comportamentale. Scalele difer deci ntre ele prin 4 caracteristici: exclusivitatea, ordonarea, echivalena, caracterul absolut. Scalele de interval si de proporie se mai numesc si metrice (variabilele obinute se mai numesc scoruri), iar cele nominale si ordinale nonmetrice. Alegerea unui tip de scal pt msurarea unei variabile trebuie s aib n vedere, n primul rnd, tipul de prelucrri statistice care ar trebui efectuate asupra variabilei. Dac relaiile cunoscute ntre elementele mulimii de obiecte nu permit msurarea variabilei pe scala care ar fi necesar calculelor statistice se va realiza o msurare pe o scal inferioar ca precizie dar ct mai apropiat. Msurarea cantitativ n psihologie include 3 tipuri de statistici: 1. statistici descriptive; 2. statistici infereniale; 3. statistici multivariate. 1. Statisticile descriptive: grafice, modul de prezentare, de manipulare simpl a datelor (media, mediana, frecvena). 2. Statisticile infereniale: permit formularea unor concluzii referitoare la 1 sau mai muli indivizi, bazndu-se pe datele de esantion, de lot. de grup de indivizi. Acest tip de statistici se refer la corelaii, variana comportamental, capacitatea de a judeca diferenele dintre indivizi sau dintre grupurile de indivizi. 3. Statisticile multivariate: sunt utilizate atunci cnd punem n comparaie 2 sau mai multe caracteristici msurate pe un grup de indivizi, relaiile dintre interese, valori si gradul de difereniere dintre diferitele curbe variaionale, corelaii multiple, calcularea regresiilor, calcularea de tip factorial. 5.2.Calitatile metrologice ale testelor psihologice Testele psi = instrumente verificate ale cror principale caliti metrologice sunt: fidelitatea, standardizarea.

Fidelitatea unui test se refer la consistena rezultatelor obinute de acelasi subiect examinat la retestarea cu o prob identic sau o form echivalent. O stabilitate perfect n timp a rezultatelor este dificil de obinut datorit variabilitii comportamentale n funcie de factori fiziologici, motivaionali, educaionali etc. Al doilea aspect al fidelitii l reprezint consistena intern, coerena prin eliminarea factorilor redundanei sau neomogeni cu coninutul testului. Toi itemii testului trebuie s convearg spre obiectivul probei respective. Examinarea individual a (itemilor testului are n vedere: stabilirea procentului de reusit, eliminndu-se din test cei cu un procent de reusit peste 80% si cei cu procentaj sub 20%, si a corelaiei item - test. Purificarea intern a testului este o condiie central metrologic. Validitatea este neleas azi ca un complex de msurtori care se refer la mai multe aspecte, centrate n principal pe problema n ce msur testul msoar ceea ce si propune s msoare. Testul este util, deci are valoare diagnostic sau prognostic, n funcie de posibilitatea sa real de a evidenia gradul n care este prezent o anumit abilitate sau trstur msurat, precum si dac este capabil s anticipeze realizarea unei performane ntr-o anumit activitate. Aceste virtui specifice testului psihologic sunt condiionate de validitatea sa. De ex, obiectivitatea testului este direct proporional cu semnificaia coeficientului de corelaie (covariaie) dintre test si criteriul practic. Un test cruia nu i cunoastem validitatea constituie doar un instrument de cercetare, nu un instrument psihodiagnostic, echivalent unei ipoteze. Pt determinarea validitii sunt necesare 2 categorii de date: rezultatele la test si rezultatele la un tip de msurtori pt comportamentul avut n vedere de test, denumit criteriu. De ex, n selecia profesional se ntlnesc 2 tipuri de validare: predictiv si concurent, fiecare utilizabil n anumite condiii si avnd astfel o semnificaie restrns de limitele acestor condiii de aplicare. Standardizarea - posibilitatea de a obiectiva rezultatele unui subiect prin raportarea la performanele obinute la acelasi test, n aceleasi condiii de administrare, de un esantion reprezentativ de subiect. Interpretarea rezultatelor cere etalonarea testului, respectiv stabilirea unei scale care s permit reperarea facil a performanelor unui subiect n grupul total de performane al esantionului reprezentativ, respectiv al grupului de persoane omogene subiectului sub raportul vrstei, nivelului educaional, profesiunii etc. Rezultatele obinute de acest grup de persoane reprezentative pt condiia subiectului testat se repartizeaz, de regul, sub forma curbei lui Gauss, ceea ce permite calcularea performanelor medii si a dispersiei acestora. Media aritmetic a performanelor la test este indicele care caracterizeaz tendina central a performanelor acestor persoane, iar studiul variabilitii rezultatelor (deviaia standard sau abaterea standard) permite aprecierea specificului comportamentului acelui grup de persoane (comparativ cu un alt grup, cu o aceeasi medie a performanelor). Interpretarea deviaiei standard se realizeaz n funcie de proprietile distribuiei normale: o abatere n plus si n minus fa de medie acoper relativ 68,26% din rezultate; 2 abateri standard, 95,44%; 3 abateri standard acoper virtual totalitatea rezultatelor, 99,72%. Cteva dintre proprietile curbei lui Gauss Atunci cnd msurm dimensiuni ale personalitii sau performane se observ, n general, o tendin ca frecvena rezultatelor obinute s se distribuie ntr-un grafic ce ia forma unui clopot. Aceast tendin reprezentat grafic ca un clopot se numeste curba probabilitii normale sau curba ntmplrii deoarece descrie distribuia cea mai probabil a frecvenelor unor evenimente aleatorii(este valabil n primul rnd n domeniul stiinelor naturii). Aceast curb are importan statistic datorit faptului c aproximeaz repartiia normal(n sensul c dac msurtoarea s-ar face pe un nr infinit de cazuri- atunci rezultatul ar fi exact) a unor msurtori efectuate pe un esantion reprezentativ. Specific curbei lui Gauss este simetria caracterizat prin aglomerarea spre centru a frecvenelor cele mai mari si scderea lor treptat spre extremiti. De ex- dac testm elevii privind cunostinele de istorie, printr-un test de cunostine, vom observa c notele se vor distribui conform curbei lui Gauss.

Pot ns s apar si excepii, caracterizate prin abateri de la simetria distribuiei. Atfel, dac testul este prea usor atunci vor fi f multe rezultate f bune, mai puine la medii si slabe si n acest fel curba va fi nclinat spre dreapta- spre performanele bune. Dac apar 2 vrfuri sau 2 clopote, atunci testul a pus n evidena 2 grupuri de elevi, f diferite. Dac testul este prea dificil atunci rezultatele se vor aglomera spre stnga curbei, n zona performanelor slabe, mai puine la medie si bune (este nclinat spre stnga). Curba lui Gauss st la baza tuturor msurtorilor biologice, psihologice, sociale etc., pe ea fiind cldit metoda statistic. Matematicianul german C.Fr. Gauss a avut ideea de a studia termenii dezvoltrii binomiale pe cale geometric, iar n domeniul msurrii diferenelor umane metoda a fost aplicat de Sir Francisc Galton. n 1869 el prezenta n lucrarea sa Hereditary Genius, un sistem de clasificare a indivizilor dup aptitudinile pe care le posed(aptitudine- dimensiune a personalitii care-i asigur unui individ reusita ntr-o activitate). El sublinia c persoanele superior dotate sunt extrem de rare(1 la 4000), si c toate aptitudinile umane sunt distribuite potrivit curbei lui Gauss, n consecin indivizii pot fi clasificai n funcie de proprietile cunoscute ale distribuiei normale. n timp s-a constatat c nu ntotdeauna curba lui Gauss este util, pt c nu ntotdeauna msurtorile au o distribuie normal.

n practic, pt a putea interpreta semnificaia real a rezultatelor unui subiect este necesar s le raportm la rezultatele unei colectiviti de referin, respectiv la un etalon sau tabel normativ. Sistemele de etalonare cele mai utilizate n psihologia aplicat sunt: cvartilele, decilele. Clasele normalizate (n 5,7,9 si 11 clase). Procedura practic de elaborare a etalonului este n funcie de distribuia de frecven a cotelor brute. De ex, pt distribuii asimetrice se prefer etaloanele n cvartile(4 clase), decile (10 clase) sau centile (100 clase). Pt distribuii normale sunt adecvate etaloanele n clase normalizate. Colectivitatea de referin trebuie s constituie un esantion reprezentativ din populaia avut n vedere, iar etaloanele se raporteaz astfel la criterii precum: mediul din care provine populaia (rural, urban), zona geografic, vrsta, sexul, nivelul educaional. Se pot construi etaloane generale, cum este acela care are n vedere ntreaga populaie a unei ri, culturi, spaiu geografic larg etc, sau etaloane locale, a cror utilitate este restrns la aria particular de referin. Compararea rezultatelor la diferite teste este posibil doar dac acestea au la baz aceeasi scar de notare. Nu se pot compara sau combina rezultatele exprimate n cote brute ale unui test de performan mnezic cu cele ale unui test de creativitate. Combinarea si compararea cotelor nivelelor de performan, respectiv a gradului de semnificaie a performanei subiectului sunt posibile doar dac le convertim n uniti standardizate, cote standard si cote standardizate. In psihologie sunt preferate mai multe tipuri de cote standard: variabilele normate Z(notele Z), variabilele T(notele T) si H (Hull). Standardizarea testelor nseamn, de asemenea, standardizarea tehnicii de administrare, de cotare a rspunsurilor si de interpretare a rezultatelor, aspecte care au ca scop uniformizarea condiiilor n care are loc examenul psihologic. Toate aceste aspecte ale standardizrii au n vedere obiectivitatea, respectiv eliminarea ntr-o msur semnificativ a subiectivitii examenului psihologic. Administrarea trebuie realizat n anumite condiii obligatorii si cu un anumit tip de instructaj, acelasi pt toi subiecii testai. Dintre cerine, semnificative sunt cele care privesc sala si condiiile de lucru, dar si setul de cerine privitor la instructajul precis, clar, la timpul standard de exemplificare si de testare propriu-zis. Cu observaia c, n examinarea psihologic, chiar si n condiiile examenului psihometric, se cere un anumit grad de suplee a comportamentului celui care examineaz, rigiditatea, respectiv standardizarea exagerat fiind la fel de negativ n consecine ca si lipsa de standardizare. Acest lucru este semnificativ legat de faptul c, dintre factorii de influen, comportamentul examinatorului este doar un set de stimuli. Impactul acestui set de stimuli depinde ns si de starea si condiia psihic a subiectului, respectiv, acelasi comportament al celui care examineaz(aceeasi mimic, aceeasi conduit verbal etc.) primeste semnificaii deosebite de la un subiect la altul (Cronbach, 1970). 5.3. Concepte cheie implicate in metrologie: construct, domeniu de continut, grupe contrastante, criteriu, validitatea de aspect, variabila moderatoare si variabila mediatoare Construct Definiie: un construct este. n genere, o idee construit(un model) de experi pt a reprezenta (rezuma) un grup de fenomene sau de obiecte si pt a fi utilizat ntr-un cadru stiinific (teoretic, metodologic sau aplicativ). Proprieti: Dup Murphy si Davidshofer (1991), orice construct are 2 proprieti: este o abstractizare a unor regulariti din natur; nu este observabil direct, dar poate fi conectat cu entiti sau evenimente concrete, observabile. Constructele psihologice sunt evideniate, direct sau indirect, de comportament sau n urma conducerii unor experimente dedicate msurrii lor. Un construct psihologic, arat J.F. Binning si G.V. Barett (Silva, 1993), este o etichet aplicat unei grupri de comportamente care covariaz". Pt Standards for Educaional and Psychological Tests din 1985, constructul = o noiune teoretic derivat din cercetare si din alte experiene, care a fost construit pt a explica modele de comportament observabile". Constructele create pt interpretarea rezultatelor testelor psihologice sunt identificate, de obicei, cu cte o clas de rspunsuri (L. J. Cronbach, dup Silva, 1993). Structura constructului: unii autori consider constructele ca fiind multidimensionale, formate din componente" independente unele de altele, numite uneori faete" si recomand utilizarea analizei factoriale ca metod pentru studierea acestora. De ex, n modelul elaborat de Guilford, constructul creativitate" are drept componente: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, senzitivitatea fa de probleme si redefinirea (Landau, 1 979). Prezena componentelor ridic probleme n studiul relaiei dintre construct, privit ca variabil independent, si o variabil dependent prezis de construct. O posibilitate de rezolvare o reprezint cotarea separat a componentelor, cumularea scorurilor si cercetarea relaiei dintre scorul total obinut si valorile variabilei dependente. Dar, uneori, componentele ar putea s prezic mai bine variabila dependent dect constructul general. In asemenea situaii se studiaz separat relaia dintre fiecare component si variabila dependent (Ozer, Reise, 1994). Construct si teorie psihologic: fiecare construct psihologic este fundamentat pe o teorie, care permite descrierea si predicia, a comportamentelor legate de el, n situaii specifice. Pt elaborarea unui test care s l msoare, constructului i se asociaz o variabil cantitativ despre care se presupune c se afl n relaie cresctoare cu scorurile testului. Se formuleaz apoi o serie de afirmaii referitoare la modul n care se comport persoanele care au valori mari ale acestei variabile, comparativ cu cele care au valori sczute. De ex, Guilford, n teoria tridimensional a intelectului se refer la constructul gndire divergent reprezentnd creativitatea si diferitele comportamente asociate abilitilor din care este format aceasta, difereniate pe uniti, clase, relaii.

Dorind s dezvolte un test de evaluare a motivaiei indivizilor pt propria realizare, McClelland si colaboratorii si au formulat urm descrieri de comportamente (Thomdike, Haagen, 1961): Persoanele care au o motivaie puternic pt realizare au rezultate scolare bune. Motivaia pt realizare este mai mare dac subiecilor li se administreaz n prealabil teste despre care li se spune c msoar inteligena. Cei care au o motivaie puternic pt realizare completeaz mai muli itemi ntr-un test de vitez a crui funcie le-a fost explicat. Motivaia pentru realizare este mai mare la copiii a cror familie le-a ncurajat de timpuriu independena. Fiecare dintre aceste descrieri este bazat pe un fel de teorie a comportamentului uman". De ex, realizarea scolar este vzut ca o combinaie ntre aptitudinea scolar si efort. Dintre persoanele cu acelasi nivel aptitudinal, cele care au o motivaie mai mare pt realizare depun un efort mai mare si obin rezultate scolare mai bune (Thorndike, Haagen, 1961). Construct si comportamente: Comportamentele prin care autorul testului consider c se manifest constructul pot fi influenate de diverse variabile, precum vrsta, sexul, educaia primit etc. Pt unele dintre acestea, legtura cu constructul poate corespunde unei situaii reale, observat n populaia creia i se adreseaz testul si acceptat de teoria care st la baza constructului. Pt altele, ns, ea denot c aceste comportamente nu sunt caracteristice constructului. De asemenea, comportamentele prin care este descris constructul msurat de test se pot asocia cu comportamente prin care se manifest alte constructe psihologice, evaluate prin teste existente. Descrierea constructului: n consecin, elaborarea unui test care s msoare un anumit construct impune descrierea constructului n termeni comportamentali concrei. Operaia se numeste explicarea constructului si const din urmtorii 3 pasi (Murphy, Davidshofer, 1991): (1)Se identific acele comportamente care au legtur cuconstructul msurat de test. (2) Se identific alte constructe si pt fiecare se decide dac are sau nu legtur cu constructul msurat de test. (3)Pt fiecare construct se alctuieste o list de comportamente prin care acesta se manifest. Pt fiecare comportament, pe baza relaiilor dintre constructe, se decide dac are sau nu legtur cu constructul msurat de test. Rezult astfel un sistem de relaii care nglobeaz un set de constructe si comportamente, denumit, de L. J. Cronbach, reea nomologic (nomologic" n sensul c ea are la baz declaraii exprimate sub form de legi). Unii autori au folosit termenul de reea stohastic", susinnd c relaiile dintre componentele reelei sunt mai degrab probabilistice dect de tip lege. O descriere amnunit a constructului trebuie s conin si relaiile acestuia cu ct mai multe variabile fiziologice, psihologice etc. De ex, dac se urmreste realizarea unui test pt evaluarea inteligenei, se pot avea n vedere urm relaii ale constructului inteligen" cu alte variabile (Gronlund, 1967; Kline, 1993): Scorurile testului cresc cu vrsta (se presupune c inteligena creste cu vrsta aprox pn la 16 ani). estului prezic succesul scolar. cu aprecierile fcute de profesori despre inteligena elevilor. pozitiv cu scorurile unor teste asanumite de inteligen". se efectueaz analiza factorial a acestui test si a altor teste care msoar aptitudini, se va constata c testul de inteligen are o saturaie mare n primul factor general. ntre un grup de copii handicapai mintal si unul format din copii capabili de performane superioare. ate doar puin de procesul instrucional urmat de subiect. ntre diverse grupe ocupaionale. Unele profesii, precum cea de matematician sau de funcionar superior, necesit o inteligen superioar, n timp ce altele pol fi exercitate si de persoane cu o inteligen redus, fiecare dintre afirmaiile formulate n legtur cu constructul pe care testul trebuie s l msoare urmeaz s fie verificat experimental. Dac unele dintre ele nu se confirm, trebuie revzut teoria care st la baza constructului. Pt a sesiza eventualele omisiuni sau neconcordane. Domeniul de coninut al unui test Definiie - mulimea tuturor comportamentelor care pot fi utilizate pt a msura atributul specific sau caracteristica la care se refer testul" (Murphy, Davidshofer, 1991). Definirea domeniului de coninut este asemntoare celei de definire a unui construct. Autorul testului, pe baza ideii pe care si-a format-o despre ceea ce vrea s msoare, reine acele comportamente care presupune c ar fi manifestri ale constructului, respectiv, n cazul domeniului de coninut, expresii ale performanei sau ale cunostinelor subiecilor. Deosebirea dintre un construct si un domeniu de coninut const numai n gradul de abstractizare implicat si adesea este dificil de fcut distincie ntre ele (Guion, 1986). Descrierea domeniului de coninut trebuie, n primul rnd, s precizeze limitele acestuia. Apoi, pt fiecare component se apreciaz importana. In cazul testelor destinate s msoare rezultatele unui program de instruire (cunostine sau deprinderi), descrierea domeniului de coninut al testului se bazeaz pe analiza coninutului si a obiectivelor instrucionale ale cursului urmat de persoanele care vor fi testate. Se ncearc s se includ n domeniul de coninut aspectele pe care mai muli experi le consider importante. Ex: Un test de cunostine de psihometrie, administrat studenilor din anul II de la facultatea de psihologie, dup predarea cursului de Psihodiagnostic, poate avea ca domeniu de coninut cunoasterea noiunilor de baz ale teoriei testelor, conform materiei predate la curs".

Descrierea domeniului de coninut cuprinde: a) limitele domeniului: se au n vedere cunostinele cuprinse n bibliografia indicat la curs (se anexeaz lista bibliografic); b) componentele domeniului: probleme: analiza de itemi, validitatea testelor, fidelitatea testelor; aspecte tratate: definiiile noiunilor, metodele de cercetare, condiiile de utilizare a metodelor de cercetare si a formulelor de calcul; c) importana relativ a componentelor domeniului: este indicat n tabel. Procentele se refer la timpul alocat fiecrei probleme n cadrul cursurilor predate studenilor. Problema Aspectul tratat Definitii Analiza de itemi Validitatea testelor Fidelitatea testelor 12% 11% 6% Metode 14% 17% 19% Conditii de utilizare 8% 5% 8%

Grupele contrastante Definiie: Grupele contrastante sau grupele extreme reprezint 2 loturi de subieci care, printr-o variabil (sau mai multe), au valori diferite extreme, respectiv un grup are valori f mari, cellalt valori f mici. Modul de formare a grupelor contrastante este dependent de nr-ul variabilelor alese si de scala pe care acestea sunt msurate. In cazul unei singure variabile dihotomice, cum este sexul, grupele contrastante corespund celor 2 valori ale variabilei. Dac pt formarea grupelor contrastante se utilizeaz o singur variabil, msurat pe scal ordinal, de interval sau de raport, atunci se ncepe prin a ierarhiza persoanele pe baza valorilor acestei variabile. In prima grup, denumit de obicei grupa slab"', vor fi incluse persoanele cu valorile cele mai mici ale variabilei, iar n cealalt grup, denumit grupa bun", persoanele cu valorile cele mai mari. n literature de specialitate exist recomandarea ca cele 2 grupe s conin cte 27% din totalul subiecilor. Dar, din motive practice (se poate ntmpla ca mai multe persoane s aib aceeasi valoare a variabilei), se accept ca procentul celor inclusi n fiecare grup s fie cuprins ntre 25% si 33%. Uneori, pt formarea grupelor contrastante, este necesar s se ia n considerare mai multe variabile, fiecare fiind msurat pe scal ordinal, de interval sau de raport. Asa se ntmpl, de ex, cnd grupele trebuie s conin persoane cu succes profesional" si, respectiv, persoane cu insucces profesional", iar performana profesional se exprim prin valorile mai multor variabile. In asemenea situaii, se procedeaz la ierarhizarea persoanelor dup valorile fiecrei variabile si la agregarea clasamentelor astfel formate. Din ierarhia rezultat se aleg cei aliai la extreme, ca si n cazul descris mai sus. Criteriul Definiie - o variabil pe care ncercm s o prevedem n general cu ajutorul testelor", sau o msur acceptat a comportamentului evaluat de test". Criteriul, n aprecierea personalului, este o msur a nivelului de performan exprimat n termeni cantitativi, bazat pe o descriere complet a muncii prestate". Dimensiunile criteriului: variabila-criteriu poate fi unidimensional sau selecia profesional a managerilor o variabil criteriu poate fi constituit multidimensional, cu valori cantitative sau/si calitative. De ex, n criteriul eficien managerial" format din abilitatea de comunicare si din capacitatea de organizare (apreciate prin cte un calificativ), din sociabilitate, persuasiune si ambiie (msurate cu aj unor scale, deci avnd valori numerice). De ex, performana n munc este, de asemenea, un criteriu multidimensional. In compoziia sa intr aspecte ce in de (Gilmer, 1971; Pitariu), 1994): cantitatea realizat n unitatea de timp (piese produse, cuvinte dactilografiate, itemi codificai etc); calitatea muncii (nr de piese rebutate, numr de erori de codificare etc); timpul de munc neutilizat (absene, ntrzieri, pauze neautorizate etc); stabilitatea n munc (vechimea n munc, schimbri de profesie, transferri, demisii etc); costul necesar pt instruire (timpul de instruire pentru realizarea unei producii standard, costul materialului stricat n timpul instruirii, viteza de avansare etc); cunostinele profesionale; satisfacia n munc (nr de revendicri, de sugestii, examinri psihiatrice etc); evalurile facute de superiori sau de colegi. Se recurge adesea la verificarea corectitudinii unui test, n cadrul operaiei de validare a testului, prin compararea scorurilor sale cu msurile unui criteriu, atunci cnd testul trebuie s nlocuiasc variabila-criteriu, fie din cauz c valorile variabileicriteriu nu sunt cunoscute n momentul testrii, fie pt c administrarea testului este mai puin costisitoare dect msurarea variabilei-criteriu. Condiii: Pt a face posibil aprecierea corect a calitilor testului cercetat, criteriul trebuie s ndeplineasc urm condiii (adaptare dup Greuter, Algera, 1989 si Corsini, 1994):

1. S fie relevant pt activitatea sau caracteristica la care se refer, adic ordinea subiecilor determinat pe baza valorilor criteriului s corespund ordinii reale a acestora n privina succesului obinut n activitatea respectiv sau a mrimii caracteristicii msurate. Pt aceasta este necesar ca variabila-criteriu s ia valori ntr-o mulime total ordonat ori s realizeze o msurare pe scal ordinal, de interval sau de raport. De obicei se prefer criteriile cu valori cantitative. 2. S fie fidel, adic s concorde cu diverse evaluri ale performanelor la care el se refer, fcute la momente diferite si/sau cu alte instrumente de msur, similare lui. Verificarea acestei condiii se poate face cu aj coeficientului de corelaie. S fie practic, adic s nu coste mult si s fie acceptabil pt cei care doresc s l utilizeze la luarea deciziilor. Pt ndeplinirea acestei condiii, este important ca n criteriu s fie nglobate principalele aspecte care sunt avute n vedere la aprecierea performanei sau a mrimii caracteristicii msurate. Identificarea acestora se poate face apelnd la supervizori, respectiv la experi. 4. S fie exprimat n aceleasi uniti sau n uniti comparabile pt toate persoanele. De ex, dac valorile variabilei-criteriu sunt dependente de vrsta subiecilor, atunci aceste valori vor f transformate n cote standardizate, pt fiecare persoan find utilizate n formula de transformare media si abaterea standard corespunztoare grupei de vrst din care aceasta face parte. 5. Atunci cnd criteriul este multidimensional, valoarea criteriului pt fiecare persoan s reflecte att importana diverselor componente, ct si nivelul individului la fiecare dintre ele. n Criterii pt analiza validitii testelor care msoar conslructe: Anastasi (1954) enumera cteva criteria utilizate n practica psihologic pentru analizarea validitii testelor care msoar constructe: a. Vrsta: se foloseste drept criteriu pt testele de inteligen, ntruct se consider c scorurile acestora trebuie s creasc pe parcursul copilriei, pn la maturitate. Nu este un criteriu bun pt testele care msoar funciuni psihice invariabile sau puin variabile n timp, cum sunt variabilele de personalitate. b. Cunostinele scolare, exprimate prin note scolare, rezultate lateste de cunostine ori evaluri tcute de profesori asupra inteligenei"elevilor: sunt adesea criterii pt testele care msoar aptitudinea scolar. c. Performanele la diverse programe de instruire special cum sunt cursurile de dactilografe, programare, muzic etc: furnizeaz criterii pt teste de aptitudini speciale. d. Performana profesional serveste uneori drept criteriu pt teste de personalitate. e. Evalurile fcute de profesori, instructori sau superiori sunt folosite mai mult pt a obine informaii despre alte criterii, cum ar fi cunostinele scolare, performana la diverse cursuri, reusita profesional. Au rol de criteriu pt unele teste care msoar trsturi psihice precum anxietatea, onestitatea, originalitatea etc. f. Rezultatele altor teste se utilizeaz ca si criteriu atunci cnd se urmreste s se construiasc un test care s msoare acelasi lucru ca si criteriul, dar s fie mai usor de administrat sau/si de cotat, ori s fie mai ieftin. De ex, scala Stanford- B i n e t a servit drept criteriu pt multe teste de inteligen. g. Grupele contrastante reprezint de obicei un criteriu multidimensional, care cuprinde aspecte diverse din viaa zilnic. De ex, pt un test de inteligen, grupele contrastante pot fi constituite dintr-o clas de copii provenii de la o scoal de debili mintali si o clas de elevi de aceeasi vrst dintr-o scoal obisnuit. Criteriul pe baza cruia s-au format grupele este alctuit din ansamblul de factori care au determinat cuprinderea copiilor n scoala ajuttoare. Grupele contrastante se folosesc frecvent ca si criteriu pt testele de personalitate. De ex, pt evaluarea unor trsturi legate de activitatea social se poate forma o grup de studeni cu multiple preocupri extrascolare si una cu studeni fr asemenea preocupri. Clasificarea criteriilor: Criteriile utilizate n cercetrile asupra comportamentului pot fi clasificate din 2 pdv, ambele permind plasarea criteriilor de-a lungul unei axe (Barclay, 1968). Astfel: dup modul de obinere a valorilor lor, la un pol se plaseaz criteriile subiective (valorile sunt furnizate de subiect), iar la cellalt, cele obiective (valorile sunt obinute de la alte persoane sau cu aj unor instrumente de msur); dup gradul n care valorile lor sunt dependente de contextul n care se afl persoana evaluat, la un pol se afl criteriile individuale (valorile sunt independente de contextul n care se afl persoana), iar la cellalt, cele de grup (comportamentele sunt puternic influenate de grupul din care face parte persoana evaluat cu aj criteriului). De ex, criterii subiective individuale sunt afirmaiile fcute de subiect despre nivelul su de aspiraie si despre valorile sale spirituale, n timp ce criterii subiective de grup sunt relatrile subiectului despre relaiile sale cu alte persoane, despre recompensele si pedepsele pe care le-a primit. Criterii obiective individuale sunt tehnicile Q-sort, iar dintre criteriile obiective de grup fac parte evalurile realizate de profesori si observaiile sistematice asupra comportamentului. Mulimea de criterii: Adesea, pt un acelasi test se gsesc mai multe criterii, fiecare referindu-se la un alt aspect. Asa se ntmpl, de ex, cnd testul trebuie s prevad reusita profesional. In asemenea cazuri exist 2 posibiliti de a aciona, pt a le lua n considerare pe toate: a) se combin criteriile ntr-un criteriu compus sau global; pe baza scorurilor criteriilor se calculeaz pt fiecare persoan o cot unic; b) se reunesc criteriile ntr-un criteriu multiplu: fiecare criteriu are o valoare particular si este utilizat separat n aprecierea testului. Prima variant de lucru este mai convenabil n privina prelucrrii si a interpretrii datelor, ntruct fiecare persoan are un singur scor, care permite ierarhizarea candidailor. Pt aplicarea sa, este necesar, ns, ca scorurile criteriilor s fie exprimate n aceleasi uniti de msur: n scoruri standardizate, n ranguri, n uniti de timp sau n costuri. Ex: Pt munca de editare a textelor la calculator se pot fixa 2 variabile criteriu:

nr-ul de semne introduse ntr-o or; nr-ul de erori comise la introducerea acestor semne. Cu aj acestor criterii se poate forma un criteriu global, care exprim timpul necesar pt a introduce corect un nr fixat de semne, N. Valoarea criteriului global, pt fiecare persoan, se calculeaz nsumnd timpul n care sunt introduse cele N semne cu timpul necesar pt depistarea erorilor comise si corectarea lor. Prin combinarea criteriilor ntr-un criteriu global si ierarhizarea persoanelor pe baza scorului astfel calculat se rezolv o problem de agregare a mai multor clasamente: ierarhiile de pornire (corespunztoare scorurilor criteriilor) se nlocuiesc cu un singur clasament. Nota global: n practica seleciei profesionale se obisnuieste s se combine liniar, ponderat sau neponderat, scorurile criteriilor pt a obine o cot global. n privina modului de stabilire a ponderilor, prerile sunt diverse. De ex, H. Toops (Brogden, Taylor, 1949) consider c ponderile trebuie s reflecte importana fiecrui criteriu, apreciat de specialisti, n timp ce M.L. Blum si J.C. Naylor (1968) propun ca ponderile s fie proporionale cu fidelitatea criteriilor. Procedeele de agregare a clasamentelor care nsumeaz scorurile ponderate ale criteriilor prezint un neajuns atunci cnd ierarhiile corespunztoare criteriilor nu concord ntre ele. Astfel, este posibil ca pe primele locuri ale ierarhiei finale s ajung persoane care au obinut scoruri modeste la mai multe criterii, dac ele s-au aflat pe locuri fruntase n clasamentele corespunztoare criteriilor crora li se atribuie ponderi mari.Acest inconvenient poate avea urmri grave atunci cnd criteriile nu au un caracter compensatoriu. Dac existena unor cunostine sau deprinderi este absolut necesar desfsurrii cu succes a activitii pentru care se face selecia si nu poate fi compensat prin alte caliti ale persoanei, de asemenea necesare postului, aceste cunostine sau deprinderi trebuie s constituie un criteriu care nu va putea fi, sub nici o form, inclus ntr-un criteriu global (Landy, 1985). n asemenea situaii trebuie s se utilizeze un criteriu multiplu. Validitatea de aspect a testelor Definiie: Orice test psihologic sau educaional destinat utilizrii n practic trebuie s fie perceput de cei examinai cu el ca fiind adecvat domeniului n care este aplicat. Aceast calitate a testelor este denumit validitate de aspect (C. 1. Mosier, dup Nevo.). O definiie operaional a validitii de aspect a fost formulat de 1 . Guttman si S. Shye (Nevo, 1993) astfel: Se face o msurare a validitii de aspect atunci cnd o persoan testat/un utilizator neprofesionist/un individ interesat, utiliznd o tehnic absolut /relativ apreciaz un unu/ un test/o baterie de teste drept foarte potrivit/nepotrivit pt utilizarea care i intereseaz" I rebuie observa) c aprecierea validitii de aspect nu este realizat de experi si pt msurarea sa nu se folosesc metode psihometrice. Dac aprecierea validitii de aspect este fcut de persoanele testate, ele trebuie s si spun prerea imedial (dup terminarea testului, cnd impresiile sunt nc proaspete. Validilalea de aspect nu este inclus printre celelalte tipuri de validitate (Stqndards for Educaional and Psychological Tests, 1974) si nici nu le poate nlocui. Variabile moderatoare, variabile mediatoare Variabil moderatoare Definiie: Noiunea de variabil moderatoare are mai multe accepiuni. In termeni generali, o variabil moderatoare este o variabil calitativ (de ex, sexul, rasa, clasa social) sau cantitativ (de exemplu, vrsta, anxietatea), care afecteaz direcia si/sau tria relaiei dintre o variabil independent si o variabil dependent (Baron, Kenny, 1986). Unii autori neleg prin variabil moderatoare o interaciune ntre mai multe variabile care influeneaz corelaiile uneia dintre variabile cu alte date" (Mischel, 1968). Procedeu: Procedeul statistic utilizat pt a verifica dac o variabil independent acioneaz sau nu ca o variabil moderatoare este determinat de felul n care au fost msurate variabila independent si variabila moderatoare. Se face distincie ntre cazul cnd variabilele sunt categoriale, adic discrete, msurate pe scal nominal sau ordinal, si cel n care ele sunt continue, msurate pe scal de interval sau de raport. Atunci cnd variabila dependent este continu, sunt posibile urmtoarele situaii (Hofstee, Smid, 1986; Baron, Kenny, 1986): 1. Variabila independent si variabila moderatoare sunt ambele categoriale. In acest caz se aplic analiza de variant bidimensional pt a cerceta efectul variabilei independente si al variabilei despre care se presupune c este moderatoare asupra variabilei dependente. Existena efectului moderator este indicat de prezena interdependenei dintre variabila independent si cea moderatoare. 2. Una dintre cele 2 variabile (independent si moderatoare) este continu, iar cealalt categorial. n acest caz se determin ecuaia de regresie a variabilei dependente fa de variabila continu, pt fiecare valoare a variabilei categoriale. Dac exist un efect moderator, atunci dreptele de regresie nu sunt paralele. 3. Variabila moderatoare si variabila independent sunt ambele continue. Variabil mediatoare: Definiie: O variabil U acioneaz ca mediator ntre variabila independent X si cea dependent Y dac sunt ndeplinite urm condiii (Baron, Kenny, 1986): variaia valorilor variabilei independente provoac variaia valorilor variabilei mediatoare; variaia valorilor variabilei mediatoare determin variaia valorilor variabilei dependente; relaia dintre variabila independent si cea dependent este semnificativ, dar devine slab sau chiar inexistent atunci cnd sunt controlate relaiile dintre variabila independent si cea mediatoare si dintre variabila mediatoare si cea dependent.

Procedeul statistic: Procedeul aplicat pt verificarea existenei efectului mediator const n construirea ecuaiilor de regresie. Medierea perfect apare atunci cnd variabila mediatoare fiind controlat, variabila independent nu are nici un efect asupra variabilei dependente. In general, n cercetrile psihologice, mediatorii sunt diverse caracteristici ale persoanelor care transform variabila de intrare n variabila de iesire. Utilizare: Variabilele moderatoare sunt utilizate atunci cnd relaia dintre variabila independent si cea dependent este slab, ea modificndu-se de la o subpopulaie la alta. De ex, gradul n care o trstur psihic este relevant pt subieci acioneaz ca variabil moderatoare dac trstura trebuie s prezic un anumit comportament. Variabilele mediatoare se folosesc atunci cnd exist o relaie strns ntre variabila independent si cea dependent. Uneori, n spatele unei variabile moderatoare se afl o variabil mediatoare. De ex: O cercetare privind anxietatea fa de calculator a studenilor psihologi (Pitariu, Albu, 1995) a evideniat faptul c ntre extraversie si convingerea studenilor c nu pot nva s lucreze la calculator (unul dintre factorii anxietii fa de calculator) intervine, ca variabil mediatoare, modul n care subiecii si apreciaz cunostinele de informatic (nota pe care si-o acord). Variabila mediatoare se coreleaz pozitiv cu extraversia si negativ cu factorul anxietii fa de calculator. Pe de alt parte, autoaprecierea subiecilor se coreleaz liniar pozitiv cu nivelul real al cunostinelor de informatic ale acestora, care este strns legat de profilul liceului absolvit (liceu de matematic-fizic, de filologie, de arte etc). Dac cercetarea s-ar fi restrns la mai puine variabile, nelund n considerare nivelul cunostinelor de informatic autoapreciat sau apreciat obiectiv, s-ar fi constatat c profilul liceului absolvit joac rol de variabil moderatoare ntre extraversie si anxietatea fa de calculator. In unele situaii, o variabil poate aciona att ca moderator, ct si ca mediator. De ex, autoeficiena (care a fost definit de A. Bandura ca aprecierea fcut de individ asupra capacitii proprii de a organiza si executa aciunile necesare pt a atinge o anumit performan") funcioneaz ca: mediator ntre situaia de lucru apreciat dpdv al complexitii lucrului si al controlului deinut de subiect si iniiativa personal; aceasta nseamn c att controlul pe care l are subiectul asupra muncii, ct si complexitatea lucrului au un efect direct asupra autoeficienei sale si aceasta are efect direct asupra iniiativei personale; moderator n relaia dintre situaia de lucru si iniiativa personal; relaia dintre controlul deinut de subiect si complexitatea lucrului, pe de o parte, si iniiativa personal, pe de alt parte, este dependent de nivelul de eficien perceput de persoan (Speier, Frese, 1997).