Tema 1. Introducere.

Importana creterii animalelor n economia naional

1.1. Istoria, starea actual i perspectiva dezvoltrii zootehniei pe plan mondial i n Republica Moldova. 1.2. Importana creterii animalelor domestice, psrilor, albinelor i petilor pentru economia naional. 1.3. Direciile principale de dezvoltare a zootehniei. Progresul tehnico-tiinific i metodele intensive de obinere a produselor animaliere.

1.1.

Istoria, starea actual i perspectiva dezvoltrii zootehniei pe plan mondial i n Republica Moldova.

Zootehnia este stiinta care se ocupa cu studierea si stabilirea principiilor si metodelor care stau la baza tehnologiilor de producere, crestere, inmultire si ameliorare a animalelor domestice, in scopul obtinerii de productii mari, de calitate superioara, la preturi cat mai mici. Zootehnia studiaza animalele din punct de vedere biologic si din punct de vedere economic. Termenul de zootehnie a fost introdus de GASPARIN n anul 1884 care provine din limba greaca, din imbinarea cuvintelor: zoon= animal si technos = tehnica. Zootehnia este sistematizata in 2 parti: - zootehnie generala, in care sunt prezentate aspectele bioeconomice comune tuturor speciilor. Aceasta studiaza elaborarea principiilor si metodelor care stau la baza tehnologiilor de producere, crestere , inmultire si ameliorare a animalelor domestice; - zootehnie speciala, in care sunt prezentate caracteristicile fiecarei specii si tehnologiile de crestere specifice, prin aplicarea principiilor si metodelor generale, diferentiat pe specii, productii si rase de animale. Zootehnia are stranse legaturi cu multe discipline biologice:astfel, studiul originii si formarii speciilor si raselor d animale domestice apeleaza la date de biologie generala si taxonomie. Cunoasterea animalelor apeleaza la cunostinte de anatomie, fiziologie, histologie, alimentatie, ameliorare, reproductie, zooigiena, management, marketing, prognoza, matematica. De aceea toti

specialistii care lucreaza in acest domeniu trebuie sa cunoasca factorii care determina si influienteaza valoarea zooeconomica si genetica a animalelor Zootehnia este una din cele mai vechi ramuri ale agriculturii, despre care XENOFON mentiona ca aceasta reprezinta mama si doica tuturor indeletnicirilor umane. Ca domeniu tiinific al produciei animale, zootehnia, precum agronomia pentru producia vegetal, apare deci ca un complex de tiine, cu componente statice (descrierea produciilor i a mijloacelor de producie n principal, animale, furaje, adposturi, utilaje) i dinamice (descrierea mecanismelor de producie i dirijarea lor spre o eficien superioar). tiina i practica produciei animale au evoluat mpreun, la nceput cu prioriti ale practicii, mai recent cu prioriti ale tiinei. Se cere deci mai nti discutat evoluia practicii n producia animal. Ea a nceput cu domesticirea animalelor de ctre om.

Fig. 1 Domeniile tiinifice ale produciilor din agricultur Ca i alte tiine, tiinele zootehnice au i ele la origine o practic. n evoluia lor de la practic la tiin au parcurs mai multe etape: Din antichitate pn n evul mediu. n aceast perioad a avut loc o acumulare empiric de cunotine, reflectat n operele unor "scriitori agricoli" precum Mago din Cartagina, Varro, Collumela. De exemplu, Varro n "De rerum rusticarum" (37 .e.n., citat de Lush) scrie: "Dac vrem berbeci buni,

trebuie s facem dou lucruri: animalele s fie apreciate dup aspect i dup descenden". n ceea ce privete tehnologia de exploatare, n aceast perioad au aprut principalele unelte i tehnici tradiionale. Redus la o practic empiric, ameliorarea era incontient, iar progresele mici o fceau s rmn i inconsecvent pentru c progresele ei nu se observau ntr-o generaie. Cu participarea unui mare numr de generaii s-au format totui unele rase locale. Din evul mediu pn la prima revoluie industrial(1850). n aceast perioad, practica produciei animale este dominat de fermele mixte autarhice. Evenimentele importante sunt apariia adposturilor pentru animale, luarea n cultur a principalelor plante furajere. S-au perfecionat uneltele vechi i au aprut primele utilaje cu traciune animal (cositoare, grebl, semntoare), ceea ce a sporit considerabil producia de furaje, permind constituirea de rezerve pentru sezonul de iarn. Acum ameliorarea devine o art, adic se rezuma la reete, dar cerea talent din partea cresctorului. Devine posibil creaia raselor artificiale. Primul om care a creat rase pe parcursul vieii sale a fost Robert Backwell (1725 - 1795), urmat de discipolii si, fraii Collings, creatori ai celebrei rase de taurine Shorthon. Printre reetele folosite de Backwell se numr i o ingenioas folosire a seleciei pe descendeni, prin mprumutarea reproductorilor lui altor cresctori, dat fiind mrimea redus a fermelor din epoc. n aceast perioad, pentru crearea de rase noi, s-a folosit curajos i consangvinizarea. ntre cele dou revoluii industriale (1850-1950). Principala modificare n producia animal este transformarea fermelor mixte autarhice n ferme comerciale de profit, specializate pentru anumite producii. Alimentaia animalelor cunoate unele nouti, cum ar fi folosirea turtelor de ulei (1840), a nutreului murat (1860), alturi de nouti n exploatare (mulsul mecanic) i n reproducie (nsmnri artificiale dup 1920). n ameliorare se consemneaz apariia tuturor raselor culturale i a unor asociaii de cretere (prima n 1821 pentru rasa Shorthon), organizaii de tip sindical ce reunesc cresctorii aceleiai rase, menite s le apere interesele, dar care au avut importante implicaii i n tehnologia de ameliorare. Prima dintre ele era introducerea registrelor genealogice, cu scopul de atestare a originii, dar care au devenit i principalul instrument de izolare reproductiv a raselor, premis a evoluiei lor. Primul registru genealogic a fost nfiinat n 1791 pentru rasa Pur Snge de Galop englez. Tot o consecin a activitii asociaiilor de cretere, n interiorul fiecrei rase se instituie o "piramid a ameliorrii", o stratificare funcional a fermelor n ferme de elit, ferme de multiplicare i ferme de producie. Fermele de elit fac progres genetic i i procur venituri din vnzarea de reproductori,

urmtoarele l vehiculeaz prin fiii reproductorilor, cumprai de la primele, spre fermele de producie, care i procur veniturile din vnzarea de produse. Apariia controlului oficial al produciei (1895 la vaci, 1898 la gini i 1905 la porci) este un alt pas nainte n tehnologia de ameliorare, fcut tot datorit asociaiilor de cretere, care aveau nevoie de atestare neutr a performanelor reproductorilor care circulau n piramida ameliorrii. Tot asociaiile de cretere sunt organizatoare ale unor concursuri i expoziii de animale (primul concurs trg la Sussex n 1778), prilej cu care se va face publicitate nu numai animalelor ctigtoare, ct i cresctorilor i metodelor utilizate de ei. n aceeai perioad, pentru coordonarea direciei de ameliorare a speciilor la nivel naional, se consemneaz intervenia statului n dirijarea importului i exportului de reproductori i n controlarea montei publice, cu obligativitatea de castrare a masculilor neautorizai. n sfrit, tot n aceast perioad apar primele instituii zootehnice i se contureaz primele discipline universitare. Perioada de dup declanarea actualei revoluii tiinifico tehnice (1950). Ultima revoluie tiinifico-tehnic a provocat o revoluie industrial i n producia animal. Asociaiile de cretere au disprut, cu tot cortegiul lor de metode de ameliorare. i face loc producia animal n ferme industriale, cu atribute de specializare, concentrare i integrare, pe orizontal i pe vertical. Exploatarea animalelor devine i ea o tiin, iar deciziile se iau prin cercetare operaional. n ameliorare apare optimizarea programelor de ameliorare prin modelare matematic i se generalizeaz ncrucirile industriale, pentru a exploata hibrizi care manifest heterozis. Filiaia ideilor n tiinele zootehnice. Zootehnia a fost introdus ca disciplin universitar separat n 1850, de ctre Sanson (Frana). Din 1888, Settegast o face prezent i n Germania. Tot n Frana, n 1897 are loc separarea n Zootehnie general i Zootehnie special (Cornevin). n anul 1900 apare Genetica (Johannsen), urmat n 1905 de Alimentaie (Kellner) i n 1945 de Ameliorare (J. Lush), una din principalele discipline din complexul tiinelor zootehnice. Ameliorarea este teorie evoluionist aplicat, deci este o tiin proprie nivelului populaional de organizare a materiei vii. n zilele noastre tinde s se consacre drept tiin separat i Exploatarea animalelor, ca Ecologie aplicat. Dezvoltarea tiinelor zootehnice n Moldova a fost posibila nsi prin condiiile favorabile (geografice-economice) ct si datorita naintailor (medici veterinari, ingineri agronomi si zootehniti) ce au pus bazele acestei discipline. Obiectivul strategic fundamental n dezvoltarea zootehnica l constituie trecerea la economia de piata si pregatirea adaptarii productiei animale moldoveneti la cerintele C.E.E.

1.2. Importana creterii animalelor domestice, psrilor, albinelor i petilor pentru economia naional. Importanta economica a creterii animalelor consta in aceea ca furnizeaz omului produse de origine animala, multiple si variate, furnizeaz fora de munca, animale de paza, de vntoare de sport sau animale de laborator. Scopul principal al cresterii animalelor este obtinerea de produse alimentare cu mare valoare biologica si nutritiva, cum sunt: lapte, carne, ouo, miere de albine, produse consumate ca atare sau constituie materii prime pentru industria alimentara. Animalele furnizeaza si alte produse ca: lana, piele, pielicele, blanuri, matase, ceara de albine, care constituie materii prime pentru o gama larga de ramuri industriale: incaltaminte, imbracaminte, optica, cosmetica, farmaceutica, perii, pensule, lacuri, vopsele, etc. O serie de subproduse de la animale (oase, coarne, ongloane) din care se confectioneaza obiecte de artizanat, cleiuri, fainuri furajere si ingrasaminte. Din intestine se fac membrane pentru mezeluri, corzi pentru instrumente muzicale sau ata chirurgicala(catgut). De asemenea, glandele endocrine, sangele, unele produse secundare apicole se folosesc la prepararea a numeroase medicamente. Acum se mai foloseste si forta de munca a calului, magarului, bivolului sau boului. Cainele se foloseste pentru paza si vanatoare, unele rase de cai pentru sport iar animalele de laborator servesc ca animale de experienta. In mod indirect animalele contribuie la cresterea randamentului economic al agriculturii deoarece 75% din productia vegetala secundara din agricultura este valorificata de animale si transformata in produse alimentare sau materii prime industriale cu o valoare biologica si de calitate superioara ( paie, pleava, coceni, vreji etc). De asemenea numai animalele valorifica pasunile si fanetele din zonele subcolinare si montane care nu pot fi colectate si conservate prin alte mijloace.Terenurile mlastinoase sau baltile pot fi amenajate ca iazuri si elestee pentru piscicultura. Animalele valorifica unele reziduuri industriale, cum ar fi taratele, borhoturile, sroturile, dar si unele subroduse obtinute in urma prelucrarii laptelui( zerul si zara), laptele ecremat folosite in hrana viteilor si purceilor. Ingrasamintele naturale rezultate de la animale sunt folosite pentru fertilizarea solurilor, sunt ecologice si contribuie la cresterea productiilor vegetale. Albinele polenizeaza suplimentar plantele agricole entomogame , conducand la cresterea de seminte si fructe cu 20-250%. Cresterea animalelor este o ramura a agriculturii care consuma forta de munca asigurand locuri de munca si venituri populatiei din zonele rurale. Cresterea animalelor are rol important n viata economica a omenirii deoarece furnizeaza produse alimentare indispensabile hranirii omului. mbinndu-se cu productia vegetala, cresterea animalelor contribuie la dezvoltarea ntregului sector al agriculturii, la marirea productivitatii muncii si a eficientei economice, avnd contributie att directa, ct si indirecta la

dezvoltarea economiei agricole. Direct, contribuie la realizarea alimentelor cu valoare biologica ridicata (lapte, carne, oua etc.). Ponderea de participare n alimentatie a acestor produse difera de la o tara la alta, n Romnia aceasta fiind de: 42% lapte si produse din lapte; 40% carne si produse din carne; 10% oua; 8% proteine din peste. Din calculele nutritionistilor, necesarul anual pe locuitor de produse animaliere este: carne total = 63,5 kg, din care: taurine si preparate 21%; ovine 8%; porcine si preparate 44%; pasare 25%; alte surse 2%; lapte si produse din lapte = 240 kg oua = 280 buc.; peste si produse din peste = 9,2 kg. Produsele (lna, piei, pielicele, blanuri etc. constituie materia prima pentru industria usoara, confectii de mbracaminte si ncaltaminte) si subprodusele (snge, oase, intestine, par, glande cu secretie interna) rezultate dupa sacrificarea animalelor se valorifica. De exemplu, sngele se foloseste n industria medicamentelor sau pentru prepararea fainii de snge; din oase se prepara faina de oase, cleiul, uleiul industrial; parul pentru perii etc.; intestinele ca membrane n industria carnii etc. Deoarece animalele furnizeaza o parte din energia mecanica necesara executarii unor lucrari agricole (mai ales n gospodariile populatiei), ele joaca un rol important chiar daca mijloacele mecanizate de lucru s-au dezvoltat si diversificat. Indirect, cresterea animalelor determina marirea randamentului economic n agricultura valorificnd produsele vegetale (n conceptia agriculturii ecologice), ce nu pot fi folosite direct de om (75%), ca: paiele, pleava, cocenii de porumb, vrejii leguminoaselor etc. Animalele, valorifica si reziduuri industriale, ca: tarte, gozuri, turte, borhoturi, taitei de sfecla, sroturi, melasa etc. Pentru a produce 1 kg de proteina animala prin diferite produse sunt necesare urmatoarele suprafete: lapte 82 m2; oua 87 m2; carne de pasare 138 m2; carne de bovine 500 m2 . Animalele, prin ngrasamintele naturale pe care le produc, contribuie la ridicarea fertilitatii solului, deci la sporirea productiei cu cheltuieli minime. Animalele furnizeaza energie neconventionala prin tractiune, dejectii si caldura biologica. Cresterea animalelor se desfasoara n ferme, mai mari sau mai mici. De obicei, fermele mari produc animalele de reproductie care ajung la micii producatori.

Pe plan mondial, dimensionarea fermelor zootehnice s-a facut tinnd seama de factorii tehnici, economici si sociali. Astfel ca, n unele tari predomina fermele mici (12-18 animale), iar n altele mii de animale, fiind organizate n unitati asociative sau cooperatiste: n Danemarca ferme de 100 capete vaci cu lapte; n Anglia 150 capete de taurine; n Franta 30.000 pasari etc. n S.U.A., dimensiunea fermelor de vaci cu lapte este n dinamica: de la 100 capete la nceputul ultimului deceniu, n statul California n prezent existnd ferme de 500-1500 vaci cu lapte. Acest lucru se justifica prin eficienta economica sporita, posibilitatile de mecanizare si automatizare, ca si computerizarea ntregii activitati de productie. n tabelul sunt prezentate efectivele de animale din R.Moldova, pe specii si sectoare de productie. Efectele sociale ale cresterii animalelor culmineaza cu asigurarea rationala a fortei de munca rurale, contribuind la combaterea somajului prin atragerea acestei surse de forta de munca n dezvoltarea fermelor familiale si asociative. Si nu n ultimul rnd, productia si produsele zootehnice sunt surse de export. 1.3. Direciile principale de dezvoltare a zootehniei. Progresul tehnicotiinific i metodele intensive de obinere a produselor animaliere. Bazele tiinifice ale zootehniei au fost puse de Filip N. (1864-1922), dascl si cercettor la coala Superioara de Medicina Veterinara si la coala Superioara de Agricultura de la Herstru. Studiind rasele de animale locale si importate din Europa, a propus folosirea celor mai bune rase pentru ameliorarea materialului local. De asemenea, a propus nfiintarea de herghelii si depozite de armasari; s-au nfiintat primele ferme de elita pentru animale de prasila si oeria de la Palas; tamaslcul de la Runcu-Dmbovita pentru cresterea rasei Schwyz; depozite de armasari la Constanta si Neamt. N.Filip a subliniat ca toate eforturile de ameliorare sunt zadarnice fara hranirea rationala a animalelor: "Hrana, hrana si iar hrana, iata ntreaga stiinta a cresterii animalelor". Ctitorul zootehniei moderne n Romnia este considerat profesorul G.K.Constantinescu (1888-1950), care a propus "zootehnicizarea agriculturii", demonstrnd ct de nerentabil era exportul cerealelor fata de exportul produselor animaliere. G.K.Constantinescu a nfiintat si organizat Institutul National Zootehnic; a publicat tratatul de "Zootehnie Generala", premiat n tara si strainatate. n perioada dintre cele doua razboaie mondiale si dupa al doilea razboi mondial s-au remarcat: N.Teodoreanu (membru al Academiei Romne), care a format Merinosul de Palas, rasa de oi cu lna fina; profesorii D.Costescu, Al.Furtunescu, A.Cardas, T.Nica, I.Fisteag, Gh.Moldoveanu etc.

Obiectivele dezvoltarii zootehniei Pentru atingerea acestor deziderate, obiectivul strategic fundamental pe termen scurt si mediu, n dezvoltarea zootehniei l constituie trecerea la economia de piata si pregatirea adaptarii productiei animale romnesti la cerintele Comunitatii Economice Europene . Cele 9 obiective specifice sunt : 1. stoparea declinului efectivelor si al productiilor animale si asigurarea cresterii acestora, pna la limitele necesare acoperii, n primul rnd, a cererii pietei interne; 2. cresterea disponibilitatilor pentru exportul de produse de origine animala; 3. mbunatatirea calitatii nutritionale si igienice a produselor de origine animala, n vederea "protectiei" consumatorului intern si acceptarii pe piata externa; 4. valorificarea integrala a conditiilor si posibilitatilor naturale, a fortei umane si traditiei existente pentru cresterea animalelor; 5. folosirea integrala a capacitatilor de productie existente, mai ales n complexele zootehnice cu flux industrial, retehnologizarea si modernizarea acestora, sprijinirea realizarii de noi capacitati de productie moderne, constituirea de adevarate ferme sau exploatatii zootehnice private, eficiente n realizarea de productie marfa, pentru piata; 6. sprijinirea crescatorilor privati, prin acordarea de credite, n conditii avantajoase, alocatii si prime, impozite reduse, facilitati n procurarea de material pentru reproductie, masini agricole, utilaje, echipamente, seminte, precum si realizarea de asociatii profesionale si economice, care sa organizeze crescatorii de animale n desfasurarea activitatilor de exploatare a fermelor, obtinerea, procesarea si comercializarea productiei, n dobndirea factorilor de productie; 7. cresterea veniturilor si profitului net al crescatorilor de animale, care trebuie sa se apropie de nivelul salariului mediu al muncitorilor din industrie, n vederea cresterii stabilitatii din mediul rural; 8. cresterea ponderii relative a productiei animale n valoarea economica si sociala a productiei agricole totale; 9. cresterea rolului specialistului n zootehnie pentru asigurarea suportului tehnic n exploatarea animalelor din ferme. n concluzie, Moldova are conditii naturale, tehnice si economice, precum si resurse umane favorabile dezvoltarii rationale a productiei animale n circuitul normal sol planta animal - sol, cu efecte benefice majore asupra economicitatii si stabilitatii ecosistemelor. Producia de lapte este aprut o dat cu mulsul n mileniul IV .e.n., n Asia i Egipt. n mileniul III .e.n. sunt deja semnalate produciile de unt i de brnz. n Europa mulsul se pare c a fost practicat ncepnd cu mileniul II .e.n.

La sud de Sahara devine o practic mult mai trziu (dup anul 1 000 e.n.), iar n America a fost adus de ctre europeni. n Evul Mediu european, producia de lapte nc era legat de sezonul de var, pentru iarn producndu-se doar brnz. Producia medie pe vac se estimeaz la 500 - 600 kg. Producerea de furaje cultivate i apariia adposturilor au permis oprirea sezonialitii i ncepnd cu secolul al XIX-lea se produce lapte i iarna. La nceputul secolului XIX producia medie a devenit circa 1 300 kg/vac. Prima revoluie industrial a fcut s apar n SUA primele fabrici de brnzeturi (1840) i de unt (1860). n 1862 este imaginat prima main de muls, introdus n practic dup 1910 i generalizat dup 1940. n 1870 devine posibil transportul n condiii de refrigerare, iar n 1880 este creat separatorul Laval - Nielson. Procedeul pasteurizrii laptelui (Koch, 1882) i generalizarea dup 1920 a distribuirii n ambalaje tipizate a laptelui pasteurizat a permis atingerea unui anumit apogeu al acestei producii. Apariia margarinei (1930), atingerea unor producii medii de peste 5 000 6 000 kg/vac pe efective foarte mari, dup 1960 i chiar 8 000 - 10 000 kg/vac dup 1980, sunt cauze ale plafonrii acestei producii prin satisfacerea necesarului n rile cu asemenea performane. Producia de carne a fost primul scop al domesticirii animalelor. n mod neateptat, calul a fost domesticit pentru carne, iar boul pentru munc. n alte zone ale globului a fost preferat porcul (Europa) sau oaia (Asia). Un imbold puternic pentru sporirea acestei producii a fost reprezentat de apariia ranchurilor i a posibilitii de congelare (sec. XIX). Producia de ou - a fost un lux pn n secolul XX, ntruct n mod tradiional era sezonier, iar performanele erau plafonate la 60 - 80 ou/an/gin. Dei incubaia artificial era cunoscut n China antic (secolul I .e.n.), incubatoarele de volum apar i ctig teren dup 1920, o dat cu existena unor ferme de cca 1 000 de gini. Dup 1940 i fac apariia hibrizii, cei care vor permite ca n acest sfrit de mileniu s fie vizat o producie de aproape 300 ou/an/gin. Producia de ln trebuie s fie foarte veche, din moment ce nc din neolitic este acceptat existena fusului, furcii i rzboiului. Prima revoluie industrial a adus rzboiul mecanic. Efectivele de ovine fiind mai mari dect la alte specii au permis supravieuirea unor variante de nomadism, transhuman sau ranch. Ca urmare, exploatarea ovinelor este mai impregnat cu tradiional dect celelalte specii mai avansate pe calea exploatrii industriale. Apariia fibrelor sintetice i-a fcut temporar o concuren mai mare dect a plantelor textile, dar unele proprieti o fac de nenlocuit.

Traciunea animal - a nceput s fie folosit din mileniul IV .e.n. (boul). n mileniul III .e.n. sunt descoperite roata i carul. Tot n mileniul III .e.n. este domesticit calul, mai nti pentru carne. nlocuirea boului cu calul pentru traciune a fost mai nceat dect s-ar bnui, dei calul era mai rapid, ntruct calul era i mai scump. Prima larg utilizare calul i-o gsete n armat (1 400 .e.n. de ctre rzboinicii asirieni). Trziu, n secolele VIII-IX e.n. i fac apariia hamul i potcoava, ceea ce sporete foarte mult utilizarea calului. Apariia tractorului (1892), prima fabric de tractoare (1907) i generalizarea folosirii tractorului dup 1920 n America i dup 1940 n Europa, i-au rezervat astzi calului un rol n sport i alte aciuni de agrement pentru om. Producia animal n Moldova a fost din vechime important, pe de o parte datorit condiiilor geografice favorabile, pe de alt parte datorit domesticirii chiar n Europa a principalelor specii. Geto-dacii, cresctori timpurii mai ales de oi i vite, erau numii "mnctori de lapte" n lumea elen i mai trziu romanic. Dintotdeauna practicat - niciodat nomadismul - transhumana a rmas mai trziu, chiar pn n secolul XX, proprie marilor cresctori, cu efective crora nu le puteau asigura furaje. N. Filip (1909) consider c producia animal a cunoscut o "perioad de aur" pn la tratatul de la Adrianopol (1829). Liberalizarea comerului dup aceast dat a stimulat exportul de cereale. Ca urmare preurile cerealelor cresc, iar productorii sunt interesai s cultive cereale pentru export. Cultivarea cerealelor se extinde mult n detrimentul creterii animalelor i suprafeelor ntinse de puni i fnee sunt deselenite. Astfel asistm la trecerea de la agricultura pastoral la agricultura cerealier extensiv. Un alt factor care a dat o lovitur de graie creterii animalelor a fost politica vamal protecionist inaugurat de Austro-Ungaria i Germania, pentru a favoriza cresctorii lor. Dup primul rzboi mondial, politica agrar n Romnia s-a schimbat n mic msur. Romnia a continuat s exporte cereale i alte produse agricole. n 1920 exportul produselor animale a reprezentat 1,26% din valoarea total a exportului romnesc, ca s ajung n 1939 la 12,2%, n timp ce exportul produciei vegetale reprezenta 30% din exportul total al rii. Dup 1960, n unitile agricole de stat s-au fcut investiii foarte mari, sa trecut la concentrarea i specializarea produciei animale, au aprut complexe industriale de creterea psrilor i porcilor, a vacilor pentru lapte i complexe pentru creterea i ngrarea tineretului taurin i ovin. Dup 1989 se sper s se gseasc mijloacele pentru a stimula interesul ranilor, a specialitilor n zootehnie, pentru formarea de ferme mici i mijlocii de cretere a animalelor, eficiente biologic i economic.